Universitatea „Al. I. Cuza”Facultatea de Istorie

Master Relatii, institutii si organizatii internationale

Bănca Internaționala pentru Reconstrucție și dezvoltare

Student: Tihon Mihaita-Alexandru

1

Scurt Istoric a Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare

Banca Mondială este o Instituție Financiară Internațională destinată să promoveze dezvoltarea

economică a țărilor membre și mai ales a țărilor în curs de dezvoltare cu ajutorul său financiar și

tehnic. Ea a fost creată la 1 iulie 1944 printr-o conferință a 44 de guverne, la Bretton- Woods,

New Hampshire. Acum are sediul la Washington și deține mai mult de 100 de birouri regionale.

Numără 187 (vezi anexa 1) de țări membre și, ca personal, în jur de 8000 de angajați la

Washington și 2000 în străinătate.1

Ideea creării unei Bănci pentru Reconstrucție și Dezvoltare își are originea în constatarea

faptului că piețele financiare și-au arătat reticente, în perioada interbelică, în a finanța proiectele

de investiții în țările în curs de dezvoltare, chiar și atunci când aceste proiecte prezentau toate

garanțiile de rentabilitate și de seriozitate. Banca Mondială a fost înființată cu misiunea de a

participa la finanțarea acestor proiecte de investiții, în special în regiunile cele mai puțin

dezvoltate. Prezența termenului de „reconstrucție” în titulatura Băncii trebuie să fie interpretată

în sensul propriu al termenului: în acel moment este vorba de a ajuta țările distruse în timpul

războiului să-și reconstruiască propriile infrastructuri economice, ceea ce va marca pentru un

timp îndelungat activitatea Băncii. În realitate, în primii săi ani de existență, Banca Mondială a

acordat câteva împrumuturi pentru reconstrucția Franței, Danemarcei, Olandei și Japoniei, pentru

a le ajuta să-și finanțeze reconstrucția economiilor lor.2

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, cunoscută și sub denumirea de

„Banca Mondială”3, este cea de-a doua instituție financiară pilon, alături de Fondul Monetar

Internațional, constituită în urma Conferinței monetare și financiare a Națiunilor Unite, ținută la

Bretton Woods în Statele Unite ale Americii, în perioada 1-22 iulie 1944.

Statutul BIRD, semnat de participanții la Conferința de la Bretton Woods la 22 iulie 1944, a

intrat în vigoare la 27 decembrie 1945. BIRD, având sediul, ca și Fondul Monetar Internațional,

tot în capitala Statelor Unite ale Americii, și-a început activitatea la 25 iunie 1946 odată cu

lansarea subscripțiilor la capital. În noiembrie 1947, Adunarea Generală a Organizației

Națiunilor Unite (ONU) a acordat Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare

(BIRD), statutul de instituție specializată a Națiunilor Unite, în conformitate cu articolul 57 al

Cartei ONU. În același timp, i s-a recunoscut dreptul de a desfășura o activitate independentă.

1 Brezeanu, Petre, Șimon, Ilie, Instituții financiare internaționale, Ed. Economică, București, 2005, pag. 742 Boajă, Minică, Radu, Claudiu, Relații financiar monetare internaționale, Ed. Universitară, București, 2007, pg. 302-3033 Această denumire, încetățenită azi în literatura de specialitate, a fost folosită pentru prima dată de către Raportul anual al BIRD pe anul 1955

2

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare este principala instituție (organizația

„mamă”) în cadrul grupului de organizații ce poartă numele de „Grupul Băncii Mondiale”. Din

acest grup mai fac parte:

Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID), creată la 26 septembrie 1950,

Societatea (sau Corporația) Financiară Internațională (SFI), care și-a început activitatea la

20 iulie 1956,

Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor (MIGA), operațională din aprilie 1988

Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor privind Investițiile (CIRDI),

care funcționează din octombrie 1966.4

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare a fost creată pe baza acordurilor

Conferinței Națiunilor Unite și Asociate de la Bretton Woods din anul 1944 pentru a facilita

finanțarea investițiilor în țările membre destinate realizării proiectelor de reconstrucție și

dezvoltare. Statutul Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare a intrat în vigoare la

27 decembrie 1847 după aderarea celor 27 de țări membre. Banca Internațională pentru

Reconstrucție și Dezvoltare este organizată sub forma unei societăți pe acțiuni, care deține

personalitate juridică proprie și are capacitatea de a încheia contracte, de a achiziționa și dispune

de bunuri imobile și mobile și de a institui proceduri legale.5

La început, Banca avea ca principal scop creşterea şi alocarea resurselor de capital pentru

reconstrucţia postbelică a ţărilor din Europa. După iniţierea PROGRAMULUI EUROPEAN DE

REFACERE din 1948, principalul obiectiv al BIRD a fost să acorde asistenţă pentru dezvoltarea

economică a ţărilor membre prin acordarea de credite pentru a sprijini pe o perioadă de timp

rezonabilă, finanţarea proiectelor de investiţii acolo unde nu exista capital privat.

Creditele acordate de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare sunt restituite

în maximum 15 ani și au, în general, o perioadă de graţie de cinci ani. Creditele se acordă ţărilor

în curs de dezvoltare în stadiile mai avansate de creştere. Creditele sunt acordate guvernelor sau

garantate de acestea. În anii '80, BIRD a alocat multe din resursele sale pentru a sprijini ajustarea

şi reforma politicilor economice menite să promoveze creşterea şi asigurarea în viitor a

echilibrului balanţei de plăţi. BIRD îşi finanţează activităţile din contribuţiile membrilor (în 1990

avea 153 de membri), calculate în funcţie de cotele lor la Fondul Monetar Internațional, din

vânzarea unei părţi din împrumuturile acordate de ea și din creditele solicitate pe pieţele

mondiale de capital. Rata de creditare a Bancii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare

este revizuită trimestrial şi se bazează pe costul mediu ponderat, prin scadență şi volum, al

fondurilor de capital luate cu împrumut de către BIRD în anul precedent. Banca Internațională

4 Beșteliu, Raluca – Miga, Organizații internaționale interguvernamentale, Ed. C.H. Beck, București, 2006, pag 2475 Voinea, M., Gheorghe, Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, pag. 255.

3

pentru Reconstrucție și Dezvoltare coordonează și oferă o gamă largă de acţiuni de asistenţă

tehnică pentru ţările membre. Ea conduce proiecte de fezabilitate şi studii de evaluare, acţionând

ca o agenţie de execuţie pentru numeroase proiecte de dezvoltare finanţate de PROGRAMUL

NAŢIUNILOR UNITE PENTRU DEZVOLTARE. În plus, Banca Internațională pentru

Reconstrucție și Dezvoltare colaborează cu mai multe agenţii internaţionale şi regionale de

dezvoltare. BIRD conduce, de asemenea, un colegiu de formare de personal, Economic

Development Institute, care asigură calificarea pentru înalţii funcţionari guvernamentali din ţările

membre, implicaţi direct în aplicarea şi evaluarea programelor de dezvoltare. Activităţile de

creditare şi de asistenţă tehnică ale BIRD sunt îndeplinite de trei organizaţii afiliate: Asociația

Internațională de Dezvoltare, Corporația Internațională de Finanțare şi agenţia de Garantare

Multilaterală a Investiţiilor, înfiinţate în anii 1956, 1960 şi respectiv 1988. 6

Organizarea și conducerea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și dezvoltare

Conducerea activității Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare, se desfășoară

pe trei niveluri:

al Consiliului Guvernatorilor

al Consiliului Directorilor Executiv, denumit și Consiliul de Administrație

al Președintelui BIRD, asistat de personalul Băncii.

Consiliul Guvernatorilor Este organul suprem de conducere a Băncii. El este compus din câte

un guvernator numit de către fiecare stat membru, de regulă, de guvernatorul băncii centrale sau

ministrul de finanțe pentru un mandat de 5 ani. Fiecare stat membru numește și un supleant al

guvernatorului. Statutar, Consiliul Guvernatorilor ia decizii în toate problemele ce țin de

activitatea de bază a instituției, care nu pot fi atribuite altor organe ale Băncii. Printre problemele

de acest gen menționăm:

Admiterea de noi membrii sau suspendarea calității de membru a unora

din statele membre;

Suplimentarea sau reducerea capitalului social al Băncii;

Aprobarea unor amendamente la Statutul BIRD, suspendarea unora din operațiunile

acesteia, sau repartizarea venitului său net.7

6 http://www.capital.ro/definitie/termen/vezi/banca-internationala-pentru-reconstructie-si-dezvoltare-bird.html7 Beșteliu, Raluca – Miga, Organizații internaționale interguvernamentale, Ed. C.H. Beck, București, 2006, pag 250-251

4

Consiliul Guvernatorilor se întrunește o dată pe an și ori de câte ori decide Consiliul sau cere

Directorul Executiv, sau dacă cer cinci membrii sau membrii care dețin ¼ din totalul voturilor.

Consiliul Guvernatorilor se întrunește în ședință dacă se îndeplinește condiția să fie prezenți

guvernatorii care dețin o majoritate de 2/3 din numărul voturilor. Fiecare membru dispune de

250 voturi plus un vot adițional pentru fiecare acțiune deținută.8

Consiliul Guvernatorilor se întâlnește anual – în mod tradițional în luna septembrie – simultan

cu reuniunea Fondului Monetar Internațional. Practic, are loc o sesiune comună a celor două

instituții. Fiecare a treia adunare anuală se ține într-unul din statele membre, celelalte două având

loc la sediul instituției, Washington D.C. Consiliul Guvernatorilor ia hotărâri prin vot, în

majoritatea cazurilor cu majoritate simplă. În intervalul dintre adunările anuale, guvernatorii pot

vota prin corespondență simplă sau pe cale telegrafică.

Guvernatorul României este Sebastian Teodor Vladescu.

Consiliul Directorilor Executivi este compus din 24 de membrii. Primii cinci acționari ai

Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare ( Statele Unite ale Americii, Franța,

Germania, Japonia, Marea Britanie) au dreptul să numească câte un director executiv. Ceilalți 19

directori executivi reprezintă, în urma alegerii, câte un grup de țări, în general din aceeași zonă

geografică.

Statutul Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare însărcinează Consiliul de

Administrație să conducă „operațiunile generale” ale instituției, ceea ce presupune decizii în

legătură cu acordurile de împrumut și garanție sau alte operațiuni de finanțare, rapoartele și

recomandările adresate Consiliului Guvernatorilor, operațiuni de asistență tehnică, etc.9

Tabel nr.1. Directorul Executiv care reprezintă România precum și alte țări

TREFFERS ARMENIA

BOSNIA ŞI HERŢEGOVINA

BULGARIA

CROAŢIA

CIPRU

GEORGIA

ISRAEL

MACEDONIA, Fosta Republică Iugoslavă

MOLDOVA

MUNTENEGRU

8 Voinea, M., Gheorghe, Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, pag. 2599 Beșteliu, Raluca – Miga, Organizații internaționale interguvernamentale, Ed. C.H. Beck, București, 2006, pag 251

5

OLANDA

ROMÂNIA

UCRAINA

Sursa: http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL

Directorii Executivi sunt numiți sau aleși la fiecare doi ani. Fiecare Director Executiv numește

un supleant cu putere deplină de a acționa în numele lui atunci când acesta nu este prezent. În

cazul în care Directorii Executivi sunt prezenți la reuniuni, supleanții pot participa dar fără drept

de vot.

Directorii vor ocupa această funcție până în momentul când se va numi sau va fi ales un alt

succesor. În cazul în care funcția unui director va deveni vacantă mai mult de nouăzeci de zile

înainte de sfârșitul mandatului său, un alt director va fi ales pentru restul perioadei de către

guvernator. În timp ce biroul rămâne vacant, supleantul fostului director va exercita atribuțiile.10

Ei au responsabilitatea în conducerea operațiilor generale ale Băncii Internaționale pentru

Reconstrucție și Dezvoltare în conformitate cu atribuțiile delegate de Consiliul Guvernatorilor.

Consiliul guvernatorilor poate să decidă cu o majoritate de 4/5 din totalul voturilor creșterea

numărului de directori. Directorii executivi sunt numiți sau aleși la fiecare doi ani. Fiecare

director executiv numește un supleant care deține puteri depline de a acționa în cazul în care

directorul lipsește.

Directorii executivi susțin interesele statelor membre pe care le prezintă, se consultă cu

acestea, explică impactul mecanismelor băncii și apără interesele băncii în raporturile cu țările

membre. Directorii executivi sunt implicați în examinarea programelor operaționale și

financiare, în difuzarea experienței și înlesnirea cunoașterii experienței băncii ce rezultă din

evaluarea retrospectivă a efectelor proiectelor finanțate.

Consiliul Directorilor executivi se întrunește, de regulă, de două ori pe săptămână, cu condiția

să fie asigurată participarea la reuniune a majorității directorilor dispunând de cel puțin jumătate

din numărul voturilor atribuite.

Tabelul nr.2. Puterea de vot a Directorilor Executivi

Directorii aleși de către: NR.DE

VOTURI

PROCENTE

Statele Unite ale Americii

(SOLOMON )

265,219 15.74

Japonia ( HAYASHI ) 158,654 9.41

10 Articles of Agreement, art. V: Organization and Management, secţiunea 4, Directori Executivi6

Germania ( HOVEN ) 82,700 4.91

Franța ( FAYOLLE ) 73,945 4.39

Marea Britanie

( MOOREHEAD )

73,945 4.39

Sursa: http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL

Președintele Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare este ales de către

Directorii Executivi pentru a conduce activitatea pe o perioadă de 5 ani, dar nu dispune de drept

vot, decât în caz de egalitate. El are în subordine personalul operativ, conduce operațiunile

curente ale băncii, răspunde de organizarea, numirea și demiterea ofițerilor și a personalului.

Președintele, ofițerii și personalul Băncii, în exercitarea obligațiilor, răspund de obiectivele și

atribuțiile Băncii. Pornind de la caracterul internațional al instituției, se solicită membrilor să se

abțină de la încercări de a influența președintele, ofițerii și personalul în exercitarea funcțiilor lor.

Președintele Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare urmărește în numirea

ofițerilor și personalului asigurarea standardelor de competență și eficiență tehnică și promovarea

criteriului geografic în recrutarea personalului.11

Președintele – prin tradiție americană- și personalul Băncii al cărei șef este, ocupă un loc

important în conducerea Băncii Mondiale. Prin efectul combinat al diverselor dispoziții ale

statutului Băncii, președintele acesteia prezidează reuniunile Consiliului său de Administrație,

precum și pe cele ale celorlalte instituții din Grupul Băncii Mondiale. De fapt, președintele

Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare, al cărui mandat, reînnoibil, este de

cinci ani, girează toate operațiunile sale curente.12

Directorii executivi vor alege un preşedinte, care nu va fi nici guvernator, nici director

executiv sau supleant. El poate participa la şedinţele Consiliului guvernatorilor, dar nu au drept

de vot la aceste reuniuni. Preşedintele trebuie să înceteze să deţină oficiu în cazul în care

Directorii Executivi decid acest lucru.13

11 Voinea, M., Gheorghe, Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, pag. 259-26012 Beșteliu, Raluca – Miga, Organizații internaționale interguvernamentale, Ed. C.H. Beck, București, 2006, pag 251-25213 Articles of Agreement, art. V: Organization and Management, secţiunea 5, Președintele și Personalul

7

Consiliul de Supraveghere este format din șapte persoane aprobate de Consiliul

Guvernatorilor, inclusiv din reprezentanți ai intereselor bancare, comerciale și industriale.

Membrii Consiliului de Supraveghere au un mandat de doi ani. Consiliul de supraveghere

asigură asistență și consiliere în probleme legate de politica generală și se reunește anual.

Comitetele de Credit sunt formate din experți aleși de către guvernatorul care reprezintă

membrul în ale cărui teritoriul se localizează proiectul și unul sau mai mulți membri ai

personalului tehnic, care au misiunea să analizeze și să raporteze asupra creditelor acordate.

Comitetul Dezvoltării analizează transferul resurselor către țările în curs de dezvoltare și

examinează implicațiile dezvoltării asupra economiilor țărilor membre.

Comitetul de Politică Financiară cooperează cu Fondul Monetar Internațional în examinarea

unor probleme ale politicii financiare și în formularea unor propuneri de îmbunătățire a politicii

de creditare. 14

În luarea deciziilor, în problemele care impun votul şi se procedează la votare, se aplică un

sistem de vot ponderat, ponderarea făcându-se în funcţie de cota de capital la capitalul Băncii,

subscrisă de fiecare stat membru. Subscripţia fiecărui stat membru se divide în părţi egale a

100.000 dolari, fiecare fracţiune de 100.000 dolari reprezentând un vot. La numărul de voturi

rezultat din fracţionarea capitalului subscris, fiecare stat membru primeşte un număr de 250

voturi, egal pentru toate statele. Deci, fiecare membru dispune de 250 de voturi, plus câte un vot

suplimentar pentru fiecare fracţiune de 100.000 dolari din totalul subscripţiei sale.

Potrivit statutului, în afara unor situaţii de excepţie, în toate problemele supuse spre

dezbatere în cadrul Băncii (în cazul în care nu se ajunge la un consens), deciziile se iau cu

majoritatea voturilor exprimate. Modul de exprimare a acestora este însă diferenţiat, în funcţie

de organul în care se exprimă. În cadrul Consiliului guvernatorilor, fiecare guvernator dispune de

numărul de voturi atribuit ţării pe care o reprezintă. În Consiliu de Administraţie, fiecare director

executiv dispune de numărul de voturi al statului care l-a numit, în cazul în care în care este

director executiv numit, sau de numărul cumulat al voturilor atribuite membrilor care l-au ales

( atunci când este administrator ales). În cazul în care între membrii care au ales un director

executiv există opinii diferite, în legătură cu o problemă ce urmează a fi supusa votului,

directorul executiv respectiv nu poate fracţiona votul.

Sistemul de vot mai sus descris nu acţionează în mod automat, pentru orice hotărâre ce

urmează a se adopta. Marea majoritate a hotărârilor atât la nivelul Consiliului guvernatorilor cât

14 Voinea, M., Gheorghe, Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, pag. 260

8

şi la cel al directorilor executivi se adoptă prin consens, deci, fără un vot formal. Adoptarea

hotărârilor prin consens implică armonizarea poziţiilor şi satisfacerea, pe cât posibil, a intereselor

tuturor statelor membre. Este de înţeles însă că natura consensului este inevitabil influenţată de

puterea de vot a diverselor state. De exemplu, hotărâri privind primirea ori excluderea unor

membri sau creşterea capitalului subscris, ce presupun, statutar, o majoritate de voturi de 85%,

nu pot fi luate fără votul SUA, care deţine peste 16% din capitalul Băncii şi din numărul total al

voturilor în cadrul acesteia.

Ca și în cazul Fondului Monetar Internațional, calitatea de membru BIRD nu este

condiționată de apartenența la ONU (Organizației Națiunilor Unite). Ea este însă condiționată de

apartenența la Fondul Monetar Internațional: orice țară poate adera la Banca Internațională

pentru Reconstrucție și Dezvoltare numai dacă este membru al Fondului. Un stat poate dobândi

calitatea de membru BIRD atunci când acceptă regulile de conduită în materie de finanțe

internaționale care sunt, de fapt, cuprinse în statutul Fondului Monetar Internațional.

Condiționarea se menține și în cazul pierderii calității de membru: orice stat care încetează să

mai fie membru Fondului Monetar Internațional încetează, de asemenea, în următoarele trei luni,

să mai facă parte din BIRD, cu excepția cazului când intervine o decizie contrară a Consiliului

Guvernatorilor, luată cu o majorare de trei pătrimi din voturile atribuite.

În cazul neîndeplinirii obligațiilor statutare nu se ajunge automat la pierderea calității de

membru. Se procedează mai întâi la suspendare. Pierderea calității de membru poate interveni la

un an de la data suspendării, dacă între timp nu se ia o decizie de reabilitare.15

15 Beșteliu, Raluca – Miga, Organizații internaționale interguvernamentale, Ed. C.H. Beck, București, 2006, pag 248-253

9

Concluzii.

Preşedintele Băncii Mondiale, Robert B. Zoellick, prezidează reuniunile Consiliilor de

administraţie şi este responsabil pentru managementul general al băncii. Preşedintele este ales de 10

către Consiliul de administraţie pentru o perioada de cinci ani, dar nu dispune de vot numai în

caz de egalitate. El are în subordine personalul operativ fiind responsabil de organizarea,

angajarea și concedierea personalului.

Consiliul Guvernatorilor este compus din câte un guvernator pentru un mandat de cinci ani. El

este ales de către fiecare stat membru.

Deoarece guvernatorii se întâlnesc o dată pe an, ei deleagă sarcinile specifice Directorilor

Executivi, care lucrează la sediul central al Bâncii din Washington. Consiliul de Directori

Executivi de obicei se întruneşte cel puţin de două ori pe săptămână, pentru a supraveghea

activitatea Băncii. Responsabilităţile sale includ aprobarea de credite şi garanţii, subvenţii,

politici noi, bugetul administrativ şi deciziile financiare.

Pentru conducerea operațiunilor generale ale Băncii Internaționale pentru Reglementare și

Dezvoltare responsabilii sunt Directorii Executivi care își desfășoară activitatea sub puterea

delegată de Consiliul Guvernatorilor. Cinci dintre ei sunt numiți de către țările membre care

dețin cel mai mare pachet de acțiuni, restul până la 24 sunt aleși de celelalte țări care nu dețin așa

de multe acțiuni.

Bibliografie:

1. Beșteliu Raluca – Miga, Organizații internaționale interguvernamentale, Ed. C.H. Beck,

București, 2006

2. Boajă Minică, Radu Claudiu, Relații financiar monetare internaționale, Ed. Universitară,

București, 2007

11

3. Brezeanu Petre, Șimon Ilie, Instituții financiare internaționale, Ed. Economică, București,

2005

4. Voinea M. Gheorghe, Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Ed. Sedcom

Libris, Iaşi, 2004

5. Articles of Agreement

6. http://www.capital.ro, accesat la data de 15.03.2012

7. www.worldbank.org, accesat la data de 12.03.2012

12

ANEXE

Anexa 1.

Țările membre ai Băncii Mondiale:

Afganistan, 14 iulie 1955

Albania, 15 octombrie

1991

Algeria, 26 septembrie

1963

Angola, 19 septembrie

1989

Antigua şi Barbuda, 22

septembrie 1983

Argentina, 20 septembrie

1956

Armenia, 16 septembrie

1992

Australia, 05 august 1947

Austria, 27 august 1948

Azerbaidjan, 18 septembrie

1992

Bahamas, douăzeci şi unu

august 1973

Bahrain, 15 septembrie

1972

Bangladesh, 17 august

1972

Barbados, 12 septembrie

1974

Belarus, 10 iulie 1992

Belgia, 27 decembrie 1945

13

Belize, 19 martie 1982

Benin, 10 iulie 1963

Bhutan, 28 septembrie

1981

Bolivia, 27 decembrie

1945

Bosnia şi Herţegovina, 25

februarie 1993

Botswana, 24 iulie 1968

Brazilia, 14 ianuarie 1946

Brunei Darussalam, 10

octombrie 1995

Bulgaria, 25 septembrie

1990

Burkina Faso, 02 mai 1963

Burundi, 28 septembrie

1963

Cambodgia, 22 iulie 1970

Camerun, 10 iulie 1963

Canada, 27 decembrie

1945

Capul Verde, 20 noiembrie

1978

Republica Centrafricană,

10 iulie 1963

Ciad, 10 iulie 1963

Chile, 31 decembrie 1945

China, 27 decembrie 1945

Columbia, 24 decembrie

1946

Comore, 28 octombrie

1976

Congo, Republica

Democratică, 28

septembrie 1963

Congo, Republica, 10 iulie

1963

Costa Rica, 08 ianuarie

1946

Coasta de Fildeş, 11 martie

1963

Croaţia, 25 februarie 1993

Cipru, 21 decembrie 1961

Republica Cehă, un

ianuarie 1993

Danemarca, 30 martie

1946

Djibouti, 01 octombrie

1980

Dominica, 29 septembrie

1980

Republica Dominicană, 18

septembrie 1961

Ecuador, 28 decembrie

1945

Egipt, Republica Arabă, 27

decembrie 1945

El Salvador, 14 martie

1946

Guineea Ecuatorială, o

iulie 1970

Eritreea, 06 iulie 1994

Estonia, 23 iunie 1992

Etiopia, 27 decembrie

1945

Fiji, 28 mai 1971

Finlanda, 14 ianuarie 1948

Franţa, 27 decembrie 1945

Gabon, 10 septembrie

1963

Gambia,, 18 octombrie

1967

Georgia, 07 august 1992

Germania, 14 august 1952

Ghana, 20 septembrie 1957

Grecia, 27 decembrie 1945

Grenada, 27 august 1975

Guatemala, 28 decembrie

1945

Guineea, 28 septembrie

1963

Guineea-Bissau, 24 martie

1977

Guyana, 26 septembrie

1966

Haiti, 8 septembrie 1953

Honduras, 27 decembrie

1945

Ungaria, 07 iulie 1982

Islanda, 27 decembrie

1945

India, 27 decembrie 1945

Indonezia, 13 aprilie 1967

Iran, Republica Islamică,

29 decembrie 1945

Irak, 27 decembrie 1945

Irlanda, 08 august 1957

Israel, 12 iulie 1954

Italia, 27 martie 1947

Jamaica, douăzeci şi unu

februarie 1963

Japonia, 13 august 1952

Iordania, 29 august 1952

Kazahstan, 23 iulie 1992

Kenya, 03 februarie 1964

14

Kiribati, 29 septembrie

1986

Coreea, Republica, 26

august 1955

Kosovo, 29 iunie 2009

Kuweit, 13 septembrie

1962

Republica Kârgâză, 18

septembrie 1992

Populară Laos Republica

Democratică, 05 iulie 1961

Letonia, 11 august 1992

Liban, 14 aprilie 1947

Lesotho, 25 iulie 1968

Liberia, 28 martie 1962

Libia, 17 septembrie 1958

Lituania, 06 iulie 1992

Luxemburg, 27 decembrie

1945

Macedonia, Fosta

Republică Iugoslavă a, 25

februarie 1993

Madagascar, 25 septembrie

1963

Malawi, 19 iulie 1965

Malaezia, 07 martie 1958

Maldive, 13 ianuarie 1978

Mali, 27 septembrie 1963

Malta, 26 septembrie 1983

Insulele Marshall, douăzeci

şi unu mai 1992

Mauritania, 10 septembrie

1963

Mauritius, 23 septembrie

1968

Mexic, 31 decembrie 1945

Statele Federate ale

Microneziei de, 24 iunie

1993

Republica Moldova, 12

august 1992

Mongolia, 14 februarie

1991

Muntenegru, 18 ianuarie

2007

Maroc, 25 aprilie 1958

Mozambic, 24 septembrie

1984

Myanmar, 03 ianuarie

1952

Namibia, 25 septembrie

1990

Nepal, 6 septembrie 1961

Ţările de Jos, 27 decembrie

1945

Noua Zeelandă, 31 august

1961

Nicaragua, 14 martie 1946

Niger, 24 aprilie 1963

Nigeria, 30 martie 1961

Norvegia, 27 decembrie

1945

Oman, 23 decembrie 1971

Pakistan, 11 iulie 1950

Palau, 16 decembrie 1997

Panama, 14 martie 1946

Papua Noua Guinee, 09

octombrie 1975

Paraguay, 28 decembrie

1945

Peru, 31 decembrie 1945

Filipine, 27 decembrie

1945

Polonia, 27 iunie 1986

Portugalia, 29 martie 1961

Qatar, 25 septembrie 1972

România, 15 decembrie

1972

Federaţia rusă, 16 iunie

1992

Rwanda, 30 septembrie

1963

Samoa, 28 iunie 1974

San Marino, douăzeci şi

unu septembrie 2000

Sao Tome şi Principe, 30

septembrie 1977

Arabia Saudită, 26 august

1957

Senegal august, 31, 1962

Serbia, 25 februarie 1993

Seychelles, 29 septembrie

1980

Sierra Leone, 10

septembrie 1962

Singapore, 03 august 1966

Republica Slovacă, o

ianuarie 1993

Slovenia, 25 februarie

1993

Insulele Solomon, 22

septembrie 1978

Somalia, 31 august 1962

Africa de Sud, 27

decembrie 1945

15

Spania, 15 septembrie

1958

Sri Lanka, 29 august 1950

St Kitts şi Nevis, 15 august

1984

St Lucia, 27 iunie 1980

Sfântul Vincent şi

Grenadine, 31 august 1982

Sudan, 5 septembrie 1957

Surinam, 27 iunie 1978

Swaziland, 22 septembrie

1969

Suedia, 31 august 1951

Elveţia, 29 mai 1992

Republica Arabă Siriană,

10 aprilie 1947

Tadjikistan, 4 iunie 1993

Tanzania, 10 septembrie

1962

Thailanda, 03 mai 1949

Timorul de Est, 23 iulie

2002

Togo, o august 1962

Tonga, 13 septembrie 1985

Trinidad şi Tobago, 16

septembrie 1963

Tunisia, 14 aprilie 1958

Turcia, 11 martie 1947

Turkmenistan, 22

septembrie 1992

Tuvalu, 24 iunie 2010

Uganda, 27 septembrie

1963

Ucraina, 3 septembrie

1992

Emiratele Arabe Unite, 22

septembrie 1972

Marea Britanie, 27

decembrie 1945

Statele Unite ale Americii,

27 decembrie 1945

Uruguay, 11 martie 1946

Uzbekistan, douăzeci şi

unu septembrie 1992

Vanuatu, 28 septembrie

1981

Venezuela, Republica

Bolivariana de, 30

decembrie 1946

Vietnam, douăzeci şi unu

septembrie 1956

Yemen, Republica, 03

octombrie 1969

Zambia, 23 septembrie

1965

Zimbabwe, 29 septembrie

1980

16