Organizarea manageriala
Transcript of Organizarea manageriala
ORGANIZAREA MANAGERIALĂ
Prima etapa a procesului managerial, planificarea se defineste ca punerea în
opera a deciziei adoptate. Ea permite managerului sa aleaga strategia si sa
identifice caile de adoptat în vederea aplicarii ei. si dupa ce a fost elaborat planul
de actiune, mai ramâne sa fie executat.
Organizarea, cea de a doua etapa a procesului managerial, are ca scop
gruparea oamenilor, ierarhizarea sarcinilor si activitatilor si stabilirea legaturilor
organizatorice necesare în vederea dirijarii tuturor eforturilor într-o singura directie
si anume aceea de a atinge obiectivele pe care societatea comerciala si le-a fixat.
În actuala etapa de tranzitie la economia de piata, activitatea societatii
comerciale este posibil sa se desfasoare eficient numai pe fondul unei organizari
rationale, bazata pe principii, metode si tehnici fundamentate stiintific. Pe aceasta
cale se asigura rigurozitatea cadrului organizatoric, singura sursa generatoare de
coerenta actionala, de disciplina si ordine functionala si se creeaza posibilitatea
adaptarii societatii comerciale la schimbarile ce se produc în permanenta în
activitatea sa practica.
Organizarea reprezintă un proces esenţial al activităţii într-o întreprindere şi
depinde de capacitatea întreprinzătorului de a asigura gruparea proceselor de
muncă pe formaţii de lucru, compartimente pentru simplificarea realizării lor şi
creşterea eficienţei.
Organizarea structurală a unei întreprinderi se concretizează în structura
organizatorică a acesteia.
Structura unei organizatii este considerată cadrul sau scheletul acesteia.
1
Structura organizatorică desemnează un ansamblu
de subdiviziuni organizatorice constituite prin gruparea unor activităţi corelate în
vederea funcţionării normale a întreprinderii precum şi relaţiile care se manifestă
între acestea.
Prin urmare, structura organizatorică este un sistem care include mai multe
componente, relaţiile dintre acestea, dar şi persoanele implicate în desfăşurarea
activităţii acestora, cu competenţe şi responsabilităţi adecvate poziţiilor pe care le
ocupă.
Din perspectivă managerială scopurile structurii sunt:
- clarifică compartimentele si sarcinile posturilor, precum si responsabilii acestora;
- clarifică ierarhia organizatională;
- clarifică canalele de comunicare;
- permite managerilor să aloce resurse pentru obiectivele definite prin plan.
Structura unei organizatii prezintă trei caracteristici principale:
- specializarea - arată gradul de divizare si omogenitate a muncii în compartimente;
- coordonarea - se referă la modul de asigurare a cooperării între compartimente si
indivizi;
- formalizarea - marchează gradul de precizie în definirea functiilor si relatiilor.
O structură organizatională optimă trebuie să îndeplinească următoarele
conditii:
a) să reflecte obiectivele si planul de actiune;
b) să oglindească autoritatea în măsură să administreze întreprinderea;
c) să evidentieze cadrul de desfăsurare al activitătilor;
d) să fie alcătuită din persoane foarte bine pregătite.
2
Principalele componente ale structurii organizatorice, care se regăsesc în
orice organizatie indiferent dacă are sau nu caracter industrial, sunt: postul, functia,
ponderea ierarhică (aria de control), compartimentul, nivelul ierarhic si relatiile
organizatorice.
Postul este cea mai simplă verigă organizatorică care cuprinde obiective,
sarcini, competenţe şi responsabilităţi. Înseamnă că titularul postului urmăreşte
realizarea anumitor scopuri pentru care se îndeplinesc anumite activităţi a căror
finalitate este influenţată de competenţa, adică de autoritatea formală care exprimă
limitele dreptului de acţiune pentru care există obligaţia de îndeplinire.
Funcţia reprezintă totalitatea sarcinilor de un anumit fel ce trebuie realizate
în mod obişnuit de un salariat. Într-o întreprindere există funcţii de conducere care
vizează o sferă largă de competenţe şi responsabilităţi şi funcţii de execuţie care se
concretizează într-o arie mai restrânsă de competenţe şi responsabilităţi. Altfel
spus, esenţa funcţiei de conducere este decizia privind munca altor persoane, iar a
funcţiei de execuţie, decizia privind propria activitate. Desigur, pe o anumită
treaptă ierarhică o funcţie de conducere se completează cu una sau mai multe
funcţii de execuţie în sensul că un manager poate fi şi executant al unor sarcini
potrivit poziţiei pe care o ocupă în organizaţie.
Ponderea ierarhică reprezintă totalitatea persoanelor aflate în subordinea
directă a unui manager. Cu cât managerul se situează pe o treaptă spre baza
piramidei managerială, cu atât dimensiunea ponderei ierarhice creşte, adică un
manager are mai mulţi salariaţi în subordine.
Compartimentul este un grup de indivizi reuniţi pe criterii de omogenitate
şi complementaritate a activităţilor pe care le desfăşoară sub o singură autoritate. În
general, există compartimente de bază care vizează atât nivelul de conducere cât şi
de execuţie şi în care se desfăşoară activităţi omogene şi compartimente de
3
ansamblu care cuprind mai multe organisme de bază. La rândul lor,
compartimentele de bază pot fi operaţionale (sub forma secţiilor, atelierelor,
laboratoarelor) şi vizează activitatea care conferă profilul întreprinderii,
şi funcţionale (sub forma birourilor, serviciilor) vizând activităţi de îndrumare
organizatorică şi pregătire a deciziei.
Nivelul ierarhic reprezintă treapta organizatorică pe care se situează diverse
organisme ale întreprinderii situate la aceeaşi distanţă faţă de vârful piramidei
manageriale. Numărul nivelelor ierarhice diferă de la o întreprindere la alta în
funcţie de natura activităţii, dimensiunea firmei, complexitatea activităţilor,
competenţa managerilor, etc.
Relaţiile organizatorice exprimă totalitatea relaţiilor dintre diferite
organisme ale întreprinderii care vizează fluxurile de materii prime, produse finite,
bani, informaţii şi resurse umane şi sunt determinate de regulamentul de organizare
şi funcţionare a întreprinderii sau alte documente oficiale. Într-o întreprindere se
pot identifica relaţii organizatorice:
ˇ de autoritate;
ˇ de cooperare;
ˇ de control.
Relaţiile de autoritate sunt legăturile care se manifestă în procesul
managerial între manageri şi salariaţi inclusiv ca urmare a delegării de
autoritate. Ele pot fi:
- relaţii ierarhice atunci când exprimă raporturile dintre titularii posturilor de
conducere şi titularii posturilor de execuţie;
- relaţii funcţionale atunci când exprimă legăturile dintre două organisme în
care unul dispune de autoritate funcţională asupra celuilalt;
4
- relaţii de stat major atunci când exprimă raporturile dintre diverse organisme
între care unul dispune de autoritate delegată din partea conducerii privind anumite
activităţi.
Relaţiile de cooperare sunt legăturile dintre organismele întreprinderii
situate pe acelaşi nivel ierarhic dar care au conducere diferită şi desfăşoară
activităţi corelate.
Relaţiile de control se manifestă între organismele cu atribuţii de control şi
celelalte verigi ale întreprinderii supuse activităţii de verificare.
La baza conceperii, proiectării şi construirii structurii organizatorice a unei
întreprinderi se află câteva principii şi anume:
ˇ principiul supremaţiei obiectivelor şi unităţii de acţiune;
ˇ principiul aprofundării conducerii de producţie;
ˇ principiul unităţii de conducere;
ˇ principiul interdependenţei minime
ˇ principiul economiei de comunicaţii;
ˇ principiul economiei de personal şi realizării unui grad raţional de ocupare a
personalului;
În o întreprindere există o structură organizatorică formală stabilită în mod
oficial şi având caracter obligatoriu consfinţit prin regulamentul de organizare şi
funcţionare a întreprinderii şi o structură organizatorică informală care este
neoficială şi neobligatorie şi se stabileşte prin relaţiile interumane spontane în
funcţie de preocupările şi afinităţile indivizilor.
Funcţionarea eficientă a unei întreprinderi necesită o suprapunere între
structura formală şi cea informală, dar aceasta este o raritate în practică. Aceasta,
deoarece autoritatea informală a unui individ reflectă prestigiul şi popularitatea,
5
competenţa profesională şi încrederea colegilor în raţionamentele acestuia, în timp
ce autoritatea formală este conferită de poziţia oficială pe care o ocupă individul în
piramida managerială.
Schema pune în evidenţă elementele de organizare a unei întreprinderi din
punct de vedere procesual şi structural, formal şi informal.
Structura organizatorică a firmei se exprimă în câteva documente esenţiale pentru
funcţionarea normală a activităţii şi anume organigrama, regulamentul de
organizare şi funcţionare şi fişa postului.
6
Exemple structuri organizatorice:
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA S.H. RM. VÂLCEA
S.H. Rm. Vâlcea este subordonată S.C. HIDROELECTRICA S.A. Bucureşti. În cadrul
activităţii de producţie a energiei electrice se disting următoarelel domenii:
Comanda şi supravegherea procesului tehnologic cu funcţiuniile:
Achiziţie date;
Comandă şi control;
Informare şi supraveghere proces tehnologic.
Gestiunea tehnico – productivă cu subdomeniile:
Exploatare centrale;
Reparaţii;
Investiţii;
Transporturi.
Gestiunea tehnico – economică cu subdomeniile:
Personal – salarizare;
Marketing - furnizare;
Financiar;
Contabil;
Comercial;
7
STRUCTURA ORGANIZATORICA A BANCII COMERCIALE ROMANE S.A. PE
ORIZONTALA:
1 .D i r ec t i a ge s t i ona re c r ed i t e
2.Directia recuperare a creditelor neperformante si a Activelor incurs de realizare
3.Directia managementul sucursalelor si operatiunilor
4 . D i r e c t i a j u r i d i c a l
5.Directia de operatii valutare si relatii externe
6 . D i r e c t i a t r e z o r e r i e
7 . D i r e c t i a c o n t r o l
8.Directia strategie, marketing si biroul de presa
9 .D i r ec t i a p i e t e de cap i t a l
10.Directia produse, servicii bancare si relatii cu publicul
11.Directia logistica
12.Directia organizare, salarizare, resurse umane si secretariat
13.Directia contabilitate
SIA An IV
Baciu Mihaela
Contiu Ileana
Calutiu Iulian
Eftimie Anca
Maracine George
8