ORGANIZAREA MANAGERIALĂ

Prima etapa a procesului managerial, planificarea se defineste ca punerea în

opera a deciziei adoptate. Ea permite managerului sa aleaga strategia si sa

identifice caile de adoptat în vederea aplicarii ei. si dupa ce a fost elaborat planul

de actiune, mai ramâne sa fie executat.

Organizarea, cea de a doua etapa a procesului managerial, are ca scop

gruparea oamenilor, ierarhizarea sarcinilor si activitatilor si stabilirea legaturilor

organizatorice necesare în vederea dirijarii tuturor eforturilor într-o singura directie

si anume aceea de a atinge obiectivele pe care societatea comerciala si le-a fixat.

În actuala etapa de tranzitie la economia de piata, activitatea societatii

comerciale este posibil sa se desfasoare eficient numai pe fondul unei organizari

rationale, bazata pe principii, metode si tehnici fundamentate stiintific. Pe aceasta

cale se asigura rigurozitatea cadrului organizatoric, singura sursa generatoare de

coerenta actionala, de disciplina si ordine functionala si se creeaza posibilitatea

adaptarii societatii comerciale la schimbarile ce se produc în permanenta în

activitatea sa practica.

Organizarea reprezintă un proces esenţial al activităţii într-o întreprindere şi

depinde de capacitatea întreprinzătorului de a asigura gruparea proceselor de

muncă pe formaţii de lucru, compartimente pentru simplificarea realizării lor şi

creşterea eficienţei.

Organizarea structurală a unei întreprinderi se concretizează în structura

organizatorică a acesteia.

Structura unei organizatii este considerată cadrul sau scheletul acesteia.

1

Structura organizatorică  desemnează un ansamblu

de subdiviziuni   organizatorice constituite prin gruparea unor activităţi corelate în

vederea funcţionării normale a întreprinderii precum şi relaţiile care se manifestă

între acestea.

Prin urmare, structura organizatorică este un sistem care include mai multe

componente, relaţiile dintre acestea, dar şi persoanele implicate în desfăşurarea

activităţii acestora, cu competenţe şi responsabilităţi adecvate poziţiilor pe care le

ocupă.

Din perspectivă managerială scopurile structurii sunt:

- clarifică compartimentele si sarcinile posturilor, precum si responsabilii acestora;

- clarifică ierarhia organizatională;

- clarifică canalele de comunicare;

- permite managerilor să aloce resurse pentru obiectivele definite prin plan.

Structura unei organizatii prezintă trei caracteristici principale:

- specializarea - arată gradul de divizare si omogenitate a muncii în compartimente;

- coordonarea - se referă la modul de asigurare a cooperării între compartimente si

indivizi;

- formalizarea - marchează gradul de precizie în definirea functiilor si relatiilor.

O structură organizatională optimă trebuie să îndeplinească următoarele

conditii:

a) să reflecte obiectivele si planul de actiune;

b) să oglindească autoritatea în măsură să administreze întreprinderea;

c) să evidentieze cadrul de desfăsurare al activitătilor;

d) să fie alcătuită din persoane foarte bine pregătite. 

2

Principalele componente ale structurii organizatorice, care se regăsesc în

orice organizatie indiferent dacă are sau nu caracter industrial, sunt: postul, functia,

ponderea ierarhică (aria de control), compartimentul, nivelul ierarhic si relatiile

organizatorice.

Postul este cea mai simplă verigă organizatorică care cuprinde obiective,

sarcini, competenţe şi responsabilităţi.  Înseamnă că titularul postului urmăreşte

realizarea anumitor scopuri pentru care se îndeplinesc anumite activităţi a căror

finalitate este influenţată de competenţa, adică de autoritatea formală care exprimă

limitele dreptului de acţiune pentru care există obligaţia de îndeplinire.

Funcţia reprezintă totalitatea sarcinilor de un anumit fel ce trebuie realizate

în mod obişnuit de un salariat. Într-o întreprindere există funcţii de conducere care

vizează o sferă largă de competenţe şi responsabilităţi şi funcţii de execuţie care se

concretizează într-o arie mai restrânsă de competenţe şi responsabilităţi.  Altfel

spus, esenţa funcţiei de conducere este decizia privind munca altor persoane, iar a

funcţiei de execuţie, decizia privind propria activitate. Desigur, pe o anumită

treaptă ierarhică o funcţie de conducere se completează cu una sau mai multe

funcţii de execuţie în sensul că un manager poate fi şi executant al unor sarcini

potrivit poziţiei pe care o ocupă în organizaţie.

Ponderea ierarhică reprezintă totalitatea persoanelor aflate în subordinea

directă a unui manager. Cu cât managerul se situează pe o treaptă spre baza

piramidei managerială, cu atât dimensiunea ponderei ierarhice creşte, adică un

manager are mai mulţi salariaţi în subordine.

Compartimentul este un grup de indivizi reuniţi pe criterii de omogenitate

şi complementaritate a activităţilor pe care le desfăşoară sub o singură autoritate. În

general, există compartimente de bază care vizează atât nivelul de conducere cât şi

de execuţie şi în care se desfăşoară activităţi omogene şi compartimente de

3

ansamblu care cuprind mai multe organisme de bază. La rândul lor,

compartimentele de bază pot fi operaţionale (sub forma secţiilor, atelierelor,

laboratoarelor) şi vizează activitatea care conferă profilul întreprinderii,

şi funcţionale (sub forma birourilor, serviciilor) vizând activităţi de îndrumare

organizatorică şi pregătire a deciziei.

Nivelul ierarhic reprezintă treapta organizatorică pe care se situează diverse

organisme ale întreprinderii situate la aceeaşi distanţă faţă de vârful piramidei

manageriale. Numărul nivelelor ierarhice diferă de la o întreprindere la alta în

funcţie de natura activităţii, dimensiunea firmei, complexitatea activităţilor,

competenţa managerilor, etc.

Relaţiile organizatorice exprimă totalitatea relaţiilor dintre diferite

organisme ale întreprinderii care vizează fluxurile de materii prime, produse finite,

bani, informaţii şi resurse umane şi sunt determinate de regulamentul de organizare

şi funcţionare a întreprinderii sau alte documente oficiale.  Într-o întreprindere se

pot identifica relaţii organizatorice:

ˇ               de autoritate;

ˇ               de cooperare;

ˇ               de control.

Relaţiile de autoritate sunt legăturile care se manifestă în procesul

managerial între manageri şi salariaţi inclusiv ca urmare a delegării de

autoritate. Ele pot fi:

-       relaţii ierarhice atunci când exprimă raporturile dintre titularii posturilor de

conducere şi titularii posturilor de execuţie;

-       relaţii funcţionale atunci când exprimă legăturile dintre două organisme în

care unul dispune de autoritate funcţională asupra celuilalt;

4

-       relaţii de stat major atunci când exprimă raporturile dintre diverse organisme

între care unul dispune de autoritate delegată din partea conducerii privind anumite

activităţi.

Relaţiile de cooperare sunt legăturile dintre organismele întreprinderii

situate pe acelaşi nivel ierarhic dar care au conducere diferită şi desfăşoară

activităţi corelate.

Relaţiile de control se manifestă între organismele cu atribuţii de control şi

celelalte verigi ale întreprinderii supuse activităţii de verificare.

La baza conceperii, proiectării şi construirii structurii organizatorice a unei

întreprinderi se află câteva principii şi anume:

ˇ       principiul supremaţiei obiectivelor şi unităţii de acţiune;

ˇ       principiul aprofundării conducerii de producţie;

ˇ       principiul unităţii de conducere;

ˇ       principiul interdependenţei minime

ˇ       principiul economiei de comunicaţii;

ˇ       principiul economiei de personal şi realizării unui grad raţional de ocupare a

personalului;

     În o întreprindere există o structură organizatorică formală stabilită în mod

oficial şi având caracter obligatoriu consfinţit prin regulamentul de organizare şi

funcţionare a întreprinderii şi o structură organizatorică informală care este

neoficială şi neobligatorie şi se stabileşte prin relaţiile interumane spontane în

funcţie de preocupările şi afinităţile indivizilor.

Funcţionarea eficientă a unei întreprinderi necesită o suprapunere între

structura formală şi cea informală, dar aceasta este o raritate în practică. Aceasta,

deoarece autoritatea informală a unui individ reflectă prestigiul şi popularitatea,

5

competenţa profesională şi încrederea colegilor în raţionamentele acestuia, în timp

ce autoritatea formală este conferită de poziţia oficială pe care o ocupă individul în

piramida managerială.

Schema pune în evidenţă elementele de organizare a unei întreprinderi din

punct de vedere procesual şi structural, formal şi informal.

Structura organizatorică a firmei se exprimă în câteva documente esenţiale pentru

funcţionarea normală a activităţii şi anume organigrama, regulamentul de

organizare şi funcţionare şi fişa postului.

6

Exemple structuri organizatorice:

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA S.H. RM. VÂLCEA

S.H. Rm. Vâlcea este subordonată S.C. HIDROELECTRICA S.A. Bucureşti. În cadrul

activităţii de producţie a energiei electrice se disting următoarelel domenii:

Comanda şi supravegherea procesului tehnologic cu funcţiuniile:

Achiziţie date;

Comandă şi control;

Informare şi supraveghere proces tehnologic.

Gestiunea tehnico – productivă cu subdomeniile:

Exploatare centrale;

Reparaţii;

Investiţii;

Transporturi.

Gestiunea tehnico – economică cu subdomeniile:

Personal – salarizare;

Marketing - furnizare;

Financiar;

Contabil;

Comercial;

7

 STRUCTURA ORGANIZATORICA A BANCII COMERCIALE  ROMANE S.A. PE

ORIZONTALA:

1 .D i r ec t i a ge s t i ona re c r ed i t e

2.Directia recuperare a creditelor neperformante si a Activelor incurs de realizare

3.Directia managementul sucursalelor si operatiunilor  

4 . D i r e c t i a   j u r i d i c a l

5.Directia de operatii valutare si relatii externe

6 . D i r e c t i a t r e z o r e r i e

7 . D i r e c t i a   c o n t r o l

8.Directia strategie, marketing si  biroul de presa

9 .D i r ec t i a   p i e t e de cap i t a l

10.Directia produse, servicii bancare si relatii cu publicul

11.Directia logistica

12.Directia organizare, salarizare, resurse umane si secretariat

13.Directia contabilitate

SIA An IV

Baciu Mihaela

Contiu Ileana

Calutiu Iulian

Eftimie Anca

Maracine George

8