Există câteva cerinţe de bază pentru recipientele inofensive: materialul din care sunt confecţionate trebuie să fie inert, să nu intre în reacţie cu alimentele, să fie stabil din punct de vedere termic, să nu-şi schimbe proprietăţile atunci când este încălzit şi să nu emită substanţe periculoase la încălzire.

În funcţie de tipul materialului din care este produsă vesela, aceasta are unele avantaje sau altele. Să începem cu cele mai sigure vase pentru sănătatea organismului uman:

Vesela din fontă este cea mai inofensivă, are o rezistenţă bună la temperaturi ridicate şi se încălzeşte uniform. Alimentele gătite în oale din fier turnat îşi păstrează cel mai bine proprietăţile nutritive. În vesela din fontă este bine să găteşti, dar nu şi să păstrezi alimentele.

Vesela din lemn este ideală pentru prepararea bucatelor la abur. Este un material ecologic şi inofensiv pentru sănătate. Dar trebuie să fim foarte atenţi să curăţăm vasele de reziduurile alimentare (de preferinţă cu sare sau oţet), pentru a nu permite înmulţirea microorganismelor. Cel mai rezistent la efectul termic este bambusul.

Argintul posedă proprietăţi antiseptice puternice - chiar şi o bucată de argint este capabilă să neutralizeze agenţii patogeni din mâncare sau apă. Totuşi, trebuie să ţinem minte că surplusul ionilor de argint are un impact negativ asupra sănătăţii şi poate duce la migrene şi probleme de vedere.

Vasele din argilă intră de asemenea în rating-ul celor mai sigure din punct de vedere a sănătăţii. În recipientele din ceramică pot fi preparate sau călite diverse alimente. Dezavantajul este că aceste vase sunt potrivite doar pentru cuptorul de bucătărie.

Vasele din sticlă sunt ecologice şi nu pot provoca daune sănătăţii noastre. Pot fi folosite atât pentru gătit cât şi pentru păstrarea alimentelor. În ziua de azi putem alege vase din sticlă rezistente la temperaturi înalte şi şocuri.

Vasele din ceramică asemenea celor din argilă sunt sigure pentru sănătate, dar cu unele limitări: sunt prea grele, se sparg uşor şi dacă sunt reci nu pot fi puse în cuptorul încălzit.

Recipientele din porţelan nu dăunează sănătăţii. Din cele mai vechi timpuri aceste vase au fost folosite nu numai pentru gătit, ci şi pentru păstrarea pe termen lung a condimentelor şi a medicamentelor. Se crede că porţelanul ajută organismul să se curate de toxine şi boli cronice.

Vasele emailate sunt neutre şi inofensive. Dar trebuie să fim atenţi la ciobirea ce apare la lovituri şi schimb de temperatură, asemenea vase nu mai pot fi folosite pentru ca şi-au pierdut izolarea creată de smalţ.

Vasele de cupru au de asemenea multe avantaje, însă se oxidează la contactul cu acidul azotic ce poate fi conţinut de detergenţi. Vesela din cupru de înaltă calitate poate fi folosită, dar nu prea des.

Oţelul inoxidabil conţine marcaje ce indică compoziţia aliajului. Cea mai des întâlnită compoziţie pentru fabricarea tigăilor şi castroanelor este aliajul din nichel, fier şi crom. Oamenii care sunt alergici la nichel ar trebui să evite asemenea ustensile. Este binecunoscut faptul că implanturile dentare sau protezele fabricate din oţel inoxidabil pot duce la inflamarea mucoasei. La contactul oţelului cu pielea pot apărea dermatoze. Nichelul poate provoca, de asemenea, astm şi posedă efect cancerigen.

Vasele din oţel inoxidabil cu menţiunea "nikel free" nu conţin nichel, însă inofensivitatea acestora este încă în curs de cercetare.Vesela marcată ca "oţel chirurgical" (sau ”oţel 10/18”) are o calitate înaltă şi este rezistentă la coroziune. Cu toate acestea, vasele nu trebuie să fie supuse şocurilor termice.

În industria alimentară aluminiul este considerat un material foarte toxic: vasele din aluminiu afectează sistemul osos şi nervos, rinichii şi cresc riscul bolii Alzheimer. În rezultatul contactului cu alimentele acide, în corpurile noastre pot pătrund şi particule de aluminiu.

Despre influenţa ustensilelor de silicon asupra alimentelor şi sănătăţii noastre nu se ştiu prea multe. Vesela din silicon oxigenat a fost interzisă în Elveţia, fiind calificată ca potenţial periculoasă.

Dintre toate vasele din teflon, doar cele fabricate din teflon de înaltă calitate sunt considerate sigure, însă producerea acestora este dificilă şi costisitoare. Pentru curăţarea acestor ustensile nu trebuie folosite substanţe abrazive. În plus, nu se permite supraîncălzirea lor. În cazul în care integritatea stratului de teflon este afectată, vasele nu mai pot fi utilizate. Asemenea vase necesită încălzire electrică uniformă şi nu sunt potrivite pentru plitele pe gaze.

Trebuie să menţionăm că şi teflonul autentic prezintă un şir de pericole. La producerea acestuia se foloseşte acidul PFOA, a cărui acţiune asupra corpului uman este încă în curs de examinare. Mai mult decât atât, la încălzire, teflonul elimină tetrafluoretan. Substanţele similare tretrafluoretanului, adică cele ce conţin fluor, sunt otrăvuri cumulative.

Vesela din plastic este probabil cea mai toxică dintre toate celelalte tipuri, însă rămâne a fi cea mai utilizată în lume. În componenţa acesteia intră bisfenol A, melamină (cauzează tumori ale sistemului urinar, boli ale plămânilor şi sistemului digestiv, eczeme, iritaţii ale ochilor, acţionează la nivel genetic), formaldehidă (un agent cancerigen), stabilizatori polistiren şi polipropilenă (adăugat în vesela de unică folosinţă). Vesela din plastic nu este potrivită pentru încălzirea alimentelor. De asemenea, nu se permite păstrarea alimentelor grase sau fierbinţi în recipiente din plastic.

Inventarul pentru servire şi inventarul divers

Clasificări

Inventarul de servire utilizat în unităţile de alimentaţie publică poate fi clasificat convenţional după următoarele criterii:

din punct de vedere al utilităţii:- vesela, cuprinde totalitatea vaselor utilizate la masă - recipiente din porţelan, faianţă, metalice etc. ce folosesc la păstrarea, transportul şi servirea preparatelor, în această grupă pot fi cuprinse platourile, tăvile, farfuriile, ceştile, cănile, salatierele, ravierele, sosierele, supierele ş.a.;

- sticlăria cuprinde totalitatea obiectelor din sticlă, semicristal şi cristal, destinate consumului băuturilor: pahare, căni, carafe;

- tacâmurile cuprind totalitatea obiectelor din metal ce servesc unei persoane (client) pentru a mânca;

- lenjeria totalitatea materialelor textile folosite de client sau în unitatea de alimentaţie publică: feţe de masă, naproane, şervete, ancăre, cârpe etc.;

- articole de menaj, accesorii de serviciu şl diverse: muştariere, oliviere, suporturi scobitori, presărături sare, fanioane, bristoluri, scrumiere, frapiere etc.;

după materialul din care este confecţionat şi tehnica de întreţinere:- metalice: argint, alpaca argintată, inox, cupru argintat sau cositor;

- porţelan - faianţă - ceramică;

- materiale textile;

- sticlă, semicristal, cristal;

- plastic, lemn, hârtie cerată;

după destinaţie:- pentru transportul, prezentarea şi servirea preparatelor şi băuturilor: platouri, tăvi, supiere, sosiere;

- pentru consumul preparatelor — farfurii, ceşti, salatiere, raviere, pahare ş.a.;

- de folosinţă comună şi auxiliare — feţe de masă, scrumiere, oliviere, muştariere, vaze ş.a.;

- ustensile de lucru şi ajutătoare.

Principalele obiecte de inventar pentru servire şi caracteristicile lor

Vesela

Platourile servesc pentru preluarea de la secţie, pentru transportul, prezentarea şi servirea preparatelor fără sos sau cu sosuri uşoare. Ca format, pot fi ovale, rotunde, dreptunghiulare şi ovale alungite (pescăreşti). Cele dreptunghiulare se folosesc mai frecvent în cofetării şi în secţiile de cofetărie sau bufet rece, pentru păstrarea sau expunerea prăjiturilor. Mărimea platourilor este determinată de numărul porţiilor ce urmează a fi servite (de la l-2 porţii la 4-6 şi 8-10 porţii), precum şi de materialul din care sunt confecţionate. De exemplu, platourile din alpaca argintată pot avea următoarele dimensiuni: cele ovale = 30 x 19 cm; 42 x 31 cm şi 54 x 43 cm; cele pentru peşte = 30 x 15 cm; 40 x 20 cm şi 55 x 25 cm; cele rotunde = diametrul de 21, 30 şi 40 cm.

Tăvile servesc pentru preluarea de la secţii a băuturilor porţionate la pahare, cât şi pentru transportul obiectelor mărunte de inventar (ceşti, farfurioare, tacâmuri, presărători etc.) şi se pot confecţiona din alpaca

argintată, inox, aluminiu, materiale plastice, ultimele prezentând avantajul că sunt foarte uşoare. Se folosesc 4 tipuri: mici 30 x 20 cm; mijlocii 40 x 30 cm; mari 50 x 40 cm şi speciale 60 x 40 cm.

Farfuriile se folosesc la servirea clienţilor cu diferite preparate sau ca suporturi şi sunt confecţionate în mare parte din porţelan alb, glazurat şi decorat cu o bandă de culoare şi emblemă. În unele unităţi cu specific tradiţional, pot fi din ceramică.

În dotarea unităţilor se întâlnesc mai multe tipuri de farfurii:

- suport mare, cu diametrul de cca. 26 cm; - adâncă, cu diametrul de cca. 24 cm; - întinsă mare, cu diametrul de cca. 24 cm; - desert, cu diametrul de cca. 21 cm; - întinsă mică (jour) cu diametrul de cca. 16 cm; - suport mic (unt, lămâie), cu diametrul de cca. 11 - 12 cm; - pentru gem, cu diametrul de cca. 8 cm; - pentru oase (în formă de semilună) 17 x 8 cm.

Salatierele se folosesc pentru montarea salatelor ce se servesc la preparatele de bază şi sunt confecţionate de regulă din acelaşi material ca şi farfuriile. Ele pot fi pentru l, 2 şi 4 porţii, iar ca formă - pătrate sau rotunde.

Ravierele sunt destinate pentru montarea diferitelor gustări porţionate pentru o singură persoană.

Ceştile se folosesc la servirea unor băuturi sau preparate lichide; sunt confecţionate din aceleaşi materiale cu farfuriile, salatierele şi ravierele. În dotarea unităţilor de alimentaţie publică se întâlnesc următoarele tipuri:

- ceşti pentru cafea, capacitatea 100 – 125 ml;- ceşti pentru ceai, capacitatea 225 – 250 ml;- ceşti pentru consomme, (cu două tortiţe) capacitatea 250 – 300 ml;- ceşti pentru ciorbe (cu sau fără toartă), capacitatea 450—500 ml.

Fiecare tip de ceaşcă îşi are farfurioara-suport, prevăzută pe fund cu o adâncitură corespunzătoare, ca mărime, diametrului bazei ceştii.

Cănile şi ceainicele pot fi confecţionate din alpaca argintată, oţel inoxidabil şi porţelan; capacitatea lor variază între 50 şi l 000 ml.

Sunt utilizate pentru:

- servirea cafelei — cafetiere - 1, 2 şi 4 porţii;- servirea laptelui — laptiere - 1, 2 şi 4 porţii;- servirea laptelui pasteurizat sau frişcă lichidă — picuri - 50 sau 100 ml;- servirea ceaiului — ceainice - 1, 2 sau 4 porţii.

Legumierele sunt confecţionate din alpaca argintată şi se utilizează la transportul şi servirea legumelor sau a unor preparate cu legume şi sos. Se împart, după mărime, pentru una, 2 sau 4 porţii.

Supierele, confecţionate din alpaca argintată sau porţelan, au forma unei semisfere cu două toarte şi se întrebuinţează la transportul şi servirea supelor, cremelor şi ciorbelor. Dimensiunile variază, pentru una, două şi patru porţii.

Sosierele confecţionează din alpaca argintată sau porţelan, au o formă specifică şi mărimi diferite; sunt destinate transportului, prezentării şi servirii diferitelor sosuri care se adaugă la unele preparate.

Sticlăria

Paharele utilizate în unităţile de alimentaţie publică pot fi din sticlă, semicristal şi cristal. Industria produce, în principal, două categorii de pahare folosind două tehnologii de fabricaţie - mecanică şi manuală (artizanală).

Alegerea tipului de pahare se face în funcţie de categoria unităţii respective. Pentru unităţi de categorie superioară, se recomanda pahare de bună calitate din cristal sau semicristal, de regulă cu picior.

Paharele trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- să fie transparente, pentru a nu denatura culoarea băuturii servite;- să fie rezistente şi uşor de întreţinut;- să aibă o bună stabilitate;- să nu fie colorate sau cu decoruri colorate (se admite decorul fin prin încrustaţii - şlif).

Principalele tipuri de pahare din dotarea unui restaurant sunt:

- pahare pentru aperitive, sub formă de cupe, baloane sau tumblere, cu capacitatea între 75 şi 150 ml;- pahare pentru vin alb, cu capacitatea între 100 şi 125 ml;- pahare pentru vin roşu, cu capacitatea între 125 şi 150 ml;- pahare pentru apă, cu capacitatea între 150 şi 175 ml;- cupe şi flute pentru şampanie, cu capacitatea între 150 şi 175 ml;- pahare pentru coniac sub formă de balon sau ovale, cu capacitatea de minimum 300 ml;- pahare pentru bere;- pahare pentru băuturi răcoritoare, cu capacitatea între 250 şi 400 ml;- căni (carafe) pentru vin de 125, 250, 500 şi l 000 ml;- pahare pentru băuturi în amestec, specifice băuturilor servite.

În general, paharele utilizate trebuie să se armonizeze cu restul inventarului (de exemplu, unei vesele din porţelan fin nu-i corespund decât pahare din cristal !).

Tacâmurile

Principalele tipuri de tacâmuri întâlnite în dotarea unităţilor de alimentaţie publică sunt:

- tacâmul mare – format din lingură mare, furculiţă mare şi cuţit mare;- lingura mare are lungimea de 21 cm, căuşul 4 x 7 cm şi se foloseşte la consumarea ciorbelor sau, împreună

cu furculiţa mare, ca tacâm de serviciu;- furculiţa mare arc 4 furcheţi şi aceeaşi lungime ca lingura mare 21 cm; se foloseşte de regulă împreună cu

cuţitul mare, câteodată singură, la omlete, împreună cu lingura mare, la macaroane milaneze, şi drept tacâm de serviciu;

- cuţitul mare are lungimea totala de 25 cm, în care se include lama de 13 cm; se foloseşte, de regulă, împreună cu furculiţa mare la consumarea preparatelor principale servite în farfurii întinse mari;

- tacâmul pentru gustări - format din cuţit şi furculiţă:- furculiţa pentru gustări are lungimea de 19,5 cm; se foloseşte, împreună cu cuţitul respectiv, la servirea

gustărilor sau a unor preparate intermediare, pentru a nu avea pe masă două tacâmuri de aceeaşi mărime;- cuţitul pentru gustări are lungimea totală de 23 cm, din care lungimea lamei de 12 cm;- tacâmul pentru desert — format din lingură, furculiţă şi cuţit:- lingura pentru desert are lungimea de 18 cm, căuşul 7,5 x 4 cm; se foloseşte la consumarea unor supe, creme

servite la ceaşcă, precum şi la unele deserturi cum ar fi salata de fructe, compoturile, prăjiturile cu compoziţie moale, cocteilurile de legume, homarii, creveţii etc.;

- furculiţa pentru desert are 4 furcheţi, aceeaşi lungime ca lingura de desert, adică 18 cm; se foloseşte împreună cu lingura sau cuţitul pentru desert la consumarea unor dulciuri de bucătărie, brânzeturi, fructe şi gustări servite în farfuria de desert;

- cuţitul pentru desert are lungimea totală de 20,5 cm, din care lungimea lamei 11 cm şi se foloseşte împreună cu furculiţa pentru desert la servirea preparatelor amintite.

Tacâmurile de desert pot fi folosite şi la servirea clienţilor-copii.

Tacâmul pentru peşte este format din cuţit şi furculiţă:

- cuţitul pentru peşte are lungimea totală de 21 cm, din care lungimea lamei de 9,5 cm;

- furculiţa pentru peşte are lungimea de 18 cm.

Tacâmul de peşte se foloseşte la consumarea preparatelor din peşte şi la homari.

Tacâmul pentru fructe este format din cuţit şi furculiţă:

- cuţitul pentru fructe are lungimea de 18 cm, din care lungimea lamei 9,6 cm;- furculiţa pentru fructe are 3 furcheţi şi lungimea de 16 cm.

Tacâmul pentru fructe serveşte la consumarea fructelor pe farfuria de desert; poate fi oferit în cazuri speciale clienţilor copii.

Linguriţe pentru: cafea cu lungimea de 10,8 cm; ceai, cu lungimea de 14 cm; prăjituri - cu căuşul aplatizat, rotunjit la vârf şi lungimea de 16 cm; îngheţată, având căuşul sub formă de lopăţică şi lungimea de 13,6 cm; iaurt, având căuşul rotunjit la vârf şi lungimea 17,6 cm; băuturi răcoritoare (mazagran), cu lungimea de 21 cm; de bar, cu coada împletită (răsucită) şi lungimea de 24 cm;

Tacâmuri diverse: cuţit pentru unt, de aceeaşi mărime cu cel de desert, însă cu lama mai lata şi rotunjit la vârf; cuţit pentru caviar, care, în lipsă, poate fi înlocuit cu un cuţit pentru desert sau pentru unt; furculiţa pentru lămâie; furculiţa pentru stridii; furculiţa pentru homari; furculiţa pentru sardele, prevăzută la mijloc cu câteva găuri pentru scurgerea uleiului; furculiţa pentru fondue - lungă şi cu 2 furcheţi; tacâm pentru melci, format din cleşte şi furculiţa; tacâm pentru raci, format din: cuţit pentru raci, cu lama scurtă, rezistentă şi cu o gaură pentru a putea rupe cleştele racului; furculiţa pentru raci, scurtă şi cu 2 furcheţi;

Tacâmuri ajutătoare serviciului: tacâm pentru tranşat, format clin cuţit şi furculiţă, diferenţiate ca mărime, în funcţie de piesele ce urmează a fi tranşate; cuţitul trebuie să taie foarte bine şi să aibă lama rigidă, iar furculiţa poate avea 2 furcheţi; tacâm pentru salată, format din lingură şi furculiţă, ambele având aceleaşi dimensiuni si formă; cuţit pentru brânzeturi - serveşte la tăierea şi servirea brânzeturilor de către ospătar; cuţit pentru pepene - se foloseşte de client pentru servirea pepenelui; cleşte sau lopăţică pentru prăjituri - se foloseşte în secţiile bufet sau cofetării la montarea produselor respective pe platou sau farfurie; lingură pentru sos - se foloseşte de ospătar la servirea sosurilor; polonic (luş) pentru garnituri - se foloseşte de ospătar sau client la servirea diferitelor garnituri; tacâm (cleştele) pentru sparanghel - se foloseşte de client la servirea sparanghelului; cleşte pentru zahăr, care se foloseşte de ospătar sau client la servirea zahărului cuburi; cleşte pentru gheaţă - se foloseşte de ospătar sau client la servirea cuburilor de gheaţă.

În gospodărirea tacâmurilor, se impune respectarea următoarei reguli: tacâmurile curate se sortează pe tipuri, în lădiţe sau sertare separate, legate câte 12 bucăţi, sau în coşuri.