Organizarea Teritoriului
-
Upload
beldea-mircea -
Category
Documents
-
view
240 -
download
4
description
Transcript of Organizarea Teritoriului
-
I. BAZELE TEORETICE ALE ORGANIZARII
TERITORIULUI
1.1. OBIECTUL ORGANIZARII TERITORIULUI
1. Organizarea teritoriului presupune un ansamblu de
masuri si actiuni.
Data fiind importanta si diversitatea problemelor care intra n
sfera de cuprindere a activitatii de organizare a teritoriului, n
majoritatea tarilor, aceasta este ornduita si coordonata de catre stat,
prin organe instituite special n acest scop, att la nivel central, ct si
la nivel local.
Se constata, n mod firesc, unele puncte de vedere diferite n
ceea ce priveste forma de organizare si continutul activitatii. Aceste
diferentieri se datoreaza nivelului de dezvoltare economica la care s-a
ajuns, conditiilor specifice fiecarei tari n parte, asezari din punct de
vedere geografic, etc.
In general, organizarea teritoriului se trateaza la nivel national,
regional, zonal si de localitate urbana sau rurala. Pe masura ce se
realizeaza o mbunatatire permanenta a repartitiei teritoriale a fortelor
de productie, are loc un progres rapid, multilateral al structurilor
teritoriale, o transformare calitativa a ntregului teritoriu national.
Aceasta a condus la necesitatea si tendinta, din ce n ce mai
accentuata, n tot mai multe tari, a realizarii organizari care sa
cuprinda un orizont larg de probleme, considerate n mod unitar, ntr-o
strnsa interdependenta, la nivelul ntregului teritoriu.
In numeroase tari au fost elaborate legi de baza care stabilesc
modul de organizare, sarcinile si restrictiile amenajarii teritoriului, n
contextul unei dezvoltari durabile regionale, europene si mondiale.
2. Organizarea administrativa a teritoriului este un ansamblu
de actiuni si masuri, considerat cel mai bun ntr-un moment dat, n
vederea punerii n aplicare a normelor generale privind conducerea
unui teritoriu. Organizarea administrativa a teritoriului Romniei se
realizeaza n conformitate cu prevederile constitutionale, n baza Legii
nr. 2 / 1968 cu completarile ulterioare si a Legii nr. 351 / 2001 privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national Sectiunea a
-
IV-a Reteaua de localitati , prin care sunt stabilite unitatile administrativ teritoriale, denumirea si componenta lor, precum si localitatile care ndeplinesc functia de resedinta a acestora.
3. Organizarea retelei de localitati este actiunea de pregatire a
procesului de dezvoltare n perspectiva a ansamblului de asezari, de
toate categoriile, cuprinse n limitele unui teritoriu dat (zona
functionala, judet, teritoriu national), pe baza analizarii aspectelor
caracteristice existente, a examinarii tuturor factorilor si fenomenelor
care genereaza modificari de ordin economic, demografic, social si
tehnic, n structurile teritoriale urbane si rurale, precum si a corelarii
relatiilor de interconditionare, actuale si posibile n viitor, ntre aceste
organisme. In contextul procesului de dezvoltare ntr-un ritm accelerat
a activitatilor economice si ca o consecinta a noilor conditii proprii
urbanismului contemporan, problemele legate de organizarea retelei
de localitati capata o importanta mereu crescnda.
Asezarile omenesti urbane si rurale nu se dezvolta n mod izolat, interactiunea lor n teritoriu constituind o realitate obiectiva,
prin relatiile social economice ce se stabilesc, prin caracterul si consecintele ce decurg din echiparea generala ce se realizeaza n
teritoriul nconjurator localitatilor, n teritoriu judetean si
interjudetean. Ca atare, n cadrul studiilor de amenajare teritoriala de
toate categoriile, se acorda o atentie deosebita determinarii
posibilitatilor de dezvoltare si organizare a retelei de localitati n
perspectiva, prin considerarea lor n cadrul unor sisteme constituite
sau n formare, pe diferite grade de importanta si marime.
Astfel, se poate simula procesul de cooperare ntre doua sisteme
si a localitatilor n cadrul sistemului de asezari, pe linia dezvoltarii
economice, a serviciilor social culturale, a legaturilor de transport interurban, etc., asugurndu-se premisele dezvoltarii superioare a
ntregii retele de localitati, pe baza unei conceptii unitare. Dezvoltarea
retelei de localitati reprezinta un proces care se desfasoara pe o
perioada mai lunga de timp. Ca atare, propunerile privind organizarea
retelei de localitati n perspectiva constituie o programare indicativa,
supla, elastica, prezentata, ori de cte ori este cazul, n variante sau
ipoteze, ceea ce permite reconsiderarea si adaptarea cu usurinta la
noile situatii ce ar putea sa apara.
4. Organizarea spatiului urban este o actiune complexa,
specifica activitatii de amenajare a localitatilor, care include totalitatea
demersurilor necesare pentru crearea cadrului material n care se
-
desfasoara viata urbana, n conditii corespunzatoare cerintelor
economice, functionale, sociale si estetice. Modul de organizare a
spatiului urban depinde, n mare masura, de pozitia geografica a
orasului si de configuratia locului (situl), de perioada istorica n care a
luat nastere si schimbarile survenite n timp, de functia sau functiile
dominante ale acestuia, de marimea si importanta sa n cadrul
teritoriului si a retelei de localitati. Istoria urbanismului releva o serie
de teorii privind organizarea spatiului urban, printre care teoria
zonelor concentrice formulata de E.W. Burgess, organizarea prin
sectoare sau prin mai multe centre secundare, etc.
Organizarea teritoriului nsumeaza un ansamblu de lucrari,
masuri si actiuni, stabilite pe baza unei depline coordonari a
factorilor de influenta ce intervin ntr-un teritoriu dat, n vederea
utilizarii eficiente a potentialului de care dispune si a asigurarii unei
desfasurari coordonate a activitatilor economice si sociale, n asa fel
nct sa functioneze organic, dupa un plan bine conceput, pentru
ndeplinirea scopului urmarit. Actiunea privind organizarea teritoriului are o larga aplicare n
diferite domenii de activitate, metodele folosite fiind adaptate potrivit
trasaturilor caracteristice si specificitatii acestora.
De exemplu :
organizarea teritoriului agricol se realizeaza pe baza unor studii de specialitate aprofundate, axate n
principal pe delimitarea structurii teritoriului pe
categorii de folosinta, profilarea zonelor agricole,
ntocmirea planurilor de cultura, stabilirea zonelor n
care sunt necesare lucrari hidrotehnice si
hidroameliorative n vederea redarii n circuitul
agricol a unor zone favorabile productiei agricole,
fixarea retelei drumurilor de exploatare,
amplasamentelor pentru depozitarea produselor, etc. ;
organizarea teritoriului forestier este stabilita prin ntocmirea amenajamentelor, pe categorii de unitati
teritoriale, proprii ramurii forestiere, care cuprind
delimitarea zonelor si subzonelor functionale din
cadrul perimetrelor destinate acestei functiuni, privite
din numeroase puncte de vedere : exploatare,
protectie, regenerarea fondului forestier, lucrari de
echipare, etc.
-
In ntelesul larg, notiunea referitoare la organizarea
teritoriului este echivalenta cu amenajarea teritoriala, a carui
obiectiv principal l constituie contributia la asigurarea unei ct mai
rationale si judicioase organizari functionale, complexe ale
teritoriului, care sa permita crearea premiselor unei eficiente
dezvoltari a asezarilor omenesti, concomitent cu asigurarea unui
gard ridicat de echipare tehnica. In aceasta situatie, toate actiunile
de organizare a teritoriului, pe diferite domenii de activitate, sunt
considerate parti componente, integrate n organizarea complexa a
teritoriului.
1.2. ISTORIC FORMAREA SOCIETATII UMANE STATUL
De ce oamenii tind sa traiasca mpreuna ?
Datorita :
1. nevoilor fizice primele : hrana, somn, evitarea durerii, etc. ;
2. nevoilor psihice : - de comunicare, securitate psihica, sprijin moral, nevoia de experienta si
inventie.
Insectele obtin un maxim de eficacitatebazat pe un minim de
individualitate. In contrast cu insectele, omul tinde catre o
individualitate crescnda.
Exista multe semne de ntrebare.
Cum a devenit omul o fiinta sociala ?
Societatile persista dincolo de vietile noastre. Durata societatii
continua dincolo de viata individului si lucreaza ca un ansamblu. Cu
ct este mai specializat acest ansamblu, cu att este mai eficace si
fiecare individ depinde mai mult de aceste organisme create.
Autonomia functionala este cea care include aceasta diferentiere
interna.
Schimbarile n viata sociala au loc mult mai greu, mai ncet.
Organismul social un organism cu viata lui are un ritm mult, mult mai lent. Cei nemultumiti ncearca sa o schimbe, cei multumiti
ncearca sa o pastreze.
Cum trebuie guvernata cel mai eficient ?
-
STATUL Prima relatie care a unit oamenii, se pare ca a fost relatia de
snge. Aceasta poate fi directa (pe linie materna matriarhat, pe linie paterna adoptarea unei persoane). Predomina autoritatea obicieiului, fiecare individ urma
obiceiul stramosilor sai.
Relatiile dintre oameni erau de ajutor reciproc, grupul ntreg
reactiona daca unul era ofensat (Legea talionului ochi pentru ochi,
dinte pentru dinte ).
Apare astfel prima baza de reglementare juridica ntre oameni.
Ofensa este platita si stabilita de un arbitru neutru de parti. In
acest moment se formeaza statul, cnd judecatorul neutru se impune.
Elementele statului sunt :
- un numar de indivizi destul de mare pentru a distribui functiile ;
- un raport de stapnire asupra unui teritoriu delimitat ;
- un organism juridic.
POPORUL TERITORIUL LEGATURILE JURIDICE
- POPORUL natiune definita de : 1. limba comuna ; 2. cultura (istorie, norme, traditie, religie) ;
- TERITORIUL legatura permanenta, juridica cu terenul, stabilitatea locuintei ;
- LEGATURA JURIDICA de la stat emana normele juridice n functie de organizarea
puterii n stat.
Ca exemplu, n anul 1748, Constitutia engleza distingea 3 puteri
ale statului si dadea solutia unei functionari corecte prin separea lor :
legislativ executiv juridic.
-
1.3. ORGANIZAREA STATALA IN ROMNIA
In evolutia organizarii statale pe teritoriul Romniei se lucreaza
foarte mult cu ipoteze. Izvoarele scrise sunt foarte putine si multe au
disparut.
In Sec. I, ntlnim o organizare statala care avea capacitatea de a-i
obliga pe altii. Separata n clase, conducatori si supusi, erau doua stari
clar definite. Una se ocupa cu munca pamntului si alta cu razboiul.
Caracteristicile statului unificat dac sunt :
- de la statul tribal s-a trecut la un consiliu oentru rege ;
- regele, monahal, era evident, reprezentantul domnului pe
pamnt ;
- de la luarea n comun a hotarrilor s-a trecut la ascultarea
legilor ;
- exista o armata permanenta.
STATUL ROMAN 106 107 se definea prin : - provincie imperiala romana ;
- n fruntea provinciei se afla un guvernator militar ;
- alaturi de el un consiliu din colonisti si functionari cu grad nalt de la Roma si functionari locali din provincie ;
- la nceput au fost doua regiuni : superioara si inferioara, apoi 3
provincii ;
- ntlnim doua tipuri de orase :
- colonii ntemeiate de colonisti si cetateni romani cu drept de vot la Roma si
- municipii orase mai vechi romanizate care si-au capatat dreptul de a se autoguverna ;
- orasele erau conduse de un consiliu din alesii pe viata : - pentru colonii - 4 membri ;
- pentru municipii - 2 membri ;
- n jurul oraselor erau raspndite satele, care mpreuna cu
orasul formau acea unitate teritoriu. Au avut un spirit administrativ de exceptie.
Retragerea administratiei romane a condus la ruralizarea
unitatilor administrative. Cu timpul au transmis atributiile lor satelor
si obstelor, foarte rezistente si conservatoare n timp.
-
Sec. III XIV Avem foarte putine dovezi scrise din aceasta perioada.
- Satele au continuat sa se dezvolte liber si sa se uneasca n
uniuni obstesti. Este perioada formarii cnezatelor si voievodatelor.
- Intlnim unitati de organizare :
CATUNUL de origine daca ; SATUL de origine latina (asezare aparata de un sant,
ntarita).
- Uniunea de sate era condusa de un jude care avea si sarcini
juridice (o prefigurare a judetului astazi).
- Proprietatea pamntului era n devalmasie (mpreuna).
- Conducea Sfatul batrnilor.
- Membrii obstii puteau sa aiba si proprietate privata, iar pentru
curte si casa folosinta era exclusiva.
- Gardul, ca termen (apare nca din sec. IV e.n.), arheologic, ca
elemente de marcare, delimitare.
- Pasunile si padurile au ramas proprietate comuna (n
devalmasie).
- Existau si norme de organizare a procesului agricol, ca si de
distribuire a produselor (ntlnim fondul de rezerva).
- Totul era reglementat prin legi nescrise. Multe se regasesc si
astazi n obsti.
Legile scrise de mai trziu au tinut seama de legile nescrise.
Sec. VIII XI Intlnim peste 1000 de asezari. - Unitatea de baza este tot SATUL. Satele formeaza mpreuna
complexe teritoriale 3 voievodate romnesti. - Acest proces de aglomerare, de formare a obstilor satesti are
loc n toata Europa.
Urmatorul pas va fi facut prin unificarea lor n tari.
Normele juridice s-au cristalizat ntr-un ansamblu Legea tarii (schimbata n obiceiul tarii), cnd au aparut normele scrise care reglementau :
proprietatea imobiliara asupra pamntului (dreptul de mentiune pentru rude sau vecini) ;
proprietatea comuna asupra pasunilor, padurilor, apelor ; proprietatea personala asupra terenurilor amenajate prin munca
proprie.
-
- 1330 S-a format TARA ROMNEASCA. - 1359 S-a format MOLDOVA.
Ce caracterizau aceste state?
- Domnia era suverana.
- Domnul voievodul avea prerogative de conducator militar si judecator suprem, dar era controlat de un sfat domnesc.
- Organizare administrativ teritoriala : judete n Tara Romneasca ; tinuturi n Moldova.
Cnd apare dreptul scris ?
La nceput, prin influente ale Imperiului bizantin (pravile
bisericesti) apare n limba slovana, apoi si n limba romna :
In anul 1646 Vasile Lupu Cartea romneasca de nvatatura ; In anul 1652 Matei Basarab Pravila cea mare care cuprindea dispozitii de drept civil, drept penal. Civilul si penalul se judecau mpreuna, de aceeasi judecatori.
Cum functionau puterile ?
- Existau 7 boieri de sfat (Logofatul cel mare Cancelarul domnilor, Vornicul din Tara de Sus si din Tara de Jos, Hatmanul,
Postelnicul cel mare, Spatarul cel mare, Paharnicul cel mare,
Vistierul) si boierii de divan.
1711 1821 DOMENIILE FANARIOTE Aspecte pozitive :
- reforma n justitie si nvatamnt ;
- epoca de uniformizare a structurilor administrative ntre cele
doua tari romnesti ;
- dezvoltarea influentei culturii greaca si franceza ;
- domnii succesive n Tara Romneasca si Moldova ;
- integrarea legislativa.
1821 REVOLUTIA vine cu idei novatoare : - sa instituie o monarhie institutionala ;
- numirile sa se faca pe merit ;
- sa se desfiinteze vamile interne ;
- revenirea la domniile pamntene.
-
1829 TRATATUL DE LA ADRIANOPOL marcheaza : - aparitia regulamentelor organice, un pas mare nainte n
cristalizarea statului modern romnesc, care fac diferenta neta ntre
dreptul public si cel privat ;
- separatia institutiilor judecatoresti de cele administrative ;
- introducerea sistemului de nregistrare civila a actelor apar notariatele.
1848 Revolutia a mers mai departe si s-a cerut : - egalitatea tuturor n fata legii ;
- separarea puterilor n stat;
- principiul responsabilitatii ministeriale;
- acces egal la nvatamnt;
- la 1 Ianuarie 1848 s-a desfiintat vama un pas spre unire.
1859 UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE AL. IOAN CUZA Incepe sa se edifice Romnia moderna.
- S-a instituit monarhia constitutionala si s-au separat puterile n
stat.
- 1864 Kogalniceanu proiectul de improprietarire a taranului ;
- schimba legislatia ;
- creeaza cele doua camere a
Parlamentului ;
- 1864 apare Legea privind Organizarea administratiei ; - 1865 primele coduri, Codul civil si Codul penal (ca model, cel francez si belgian);
- 1866 prima Constitutie oficiala a Romniei (pna n prezent s-a adoptat o constitutie) ;
- Codul penal este mai mult supus schimbarilor dect Codul
civil.
- S-a instituit monarhia constitutionala si s-au separat puterile n
stat.
1919 MAREA UNIRE Cea mai mare problema a fost unirea legislativa. S-au facut alti
pasi importanti :
- 1919 noiembrie au loc primele alegeri parlamentare ; - 1923 a fost votata alta Constitutie, care a legiferat :
-
Romnia ca stat unitar, indivizibil ; secretul corespondentei ; dreptul de asociere ; dreptul de a actiona n justitie ; votul universal, direct si secret ; initiativa legislativa a regelui sau a uneia din
cele doua camere ale Parlamentului ;
deputati alesi ; senatori alesi sau numiti de drept ; caile de comunicatie au devenit proprietate
publica.
a fost votata Legea pentru unificarea administrativa (judete, comune rurale si urbane) ;
judetele erau administrate de prefect numit de guvern. - 1818 1934 66 % din pamnt a fost repartizat taranilor. Pamntul nu putea fi vndut sau ipotecat.
- S-a ncercat o descentralizare a legii administratiei publice.
1944 1989 Dictatura comunista.
1.4. STRUCTURA PUTERII ASTAZI IN ROMANIA, RAPORTUL DINTRE CENTRALIZARE SI
DESCENTRALIZARE
Statul = puterea publica asupra teritoriului statal :
este un concept nu ceva palpabl ;
este un cmp de forte ;
este exercitata rnd pe rnd de anumite persoane si institutii ;
nseamna 3 idei fundamentale : I. un patrimoniu format din bunurile aflate n uzul public ;
II. un sistem de drepturi ale unor persoane ;
III. un sistem de ndatoriri ale unor persoane.
Conducerea statului este mpartita n 3 puteri tripartita un trinon In anul 1748 MONTESQUIEU a exprimat pentru prima oara faptul ca
exista o putere tripartita legislativa executiva judecatoreasca, n cartea Despre spiritul legilor .
La noi :
-
ROMANIA definita de constitutie ca o republica parlamentara si un stat unitar (toata puterea este concentrata ntr-un
singur pol spre deosebire de statul federal unde este divizata n mai multi poli ramnnd nsa mai puternic un pol). Republica Parlamentara = puterea legislativa este preponderenta
iar institutia presedintiei face parte din legislativ.
I. LEGISLATIVUL
Parlamentul : v e z i - unica autoritate legislativa si Presedintia.
II. PUTEREA JUDECATOREASCA
Curtea suprema pentru probleme constitutionale ;
Consiliul Suprem al Magistraturii ;
Curtea Suprema de Justitie, Instantele de Judecata ;
Ministerul Justitiei Procuratura ;
Avocatul poporului cel care are voie ca singur sa ia apararea unei persoane care este lezata.
III. PUTEREA EXECUTIVA = Administratie publica A.p.s. = centrala, de
specialitate.
A.p.l. = locala.
neexistnd ntre aceste doua relatii de subordonare ci de autonomie.
A.p.s. 1) GUVERNUL
Executivul este angajat de noi pentru a face ceva. Are un contract cu
termen, cu ndatoriri.
Primul Ministru si Ministrii sunt numiti prin Legea Organica.
Ministerele sunt aparate ale executivului, nu fac parte din executiv.
2) A.A.A. (Autoritatea administrativa autonoma) Academia, S.R.I.,
B.N
3) PREFECTUL este numit de guvern reprezinta executivul n judet si are atributiile :
coordonarea serviciilor publice descentralizate ale statului, la nivelul judetului ;
verificarea ncadrarii n lege a actelor emise de autoritatea publica locala.
-
A.p.l.
- Consiliile Judetene
- Consiliile orasenesti (sau municipale)
- Consiliile comunale
n care numirea se face pe baza de sufragii, nu prin desemnare ca n
cazul A.p.s.
Rolul Consiliilor Judetene este de a coordona, nu de a conduce
Consiliile locale.
RAPORTUL DINTRE CENTRALIZARE SI
DESCENTRALIZARE
Descentralizare un proces de trecere treptata a unor parti din atributiile executivului de la un nivel central la nivel local.
Conditiile descentralizarii sunt :
1. existenta unei legislatii care sa asigure cadrul descentralizarii ;
2. existenta unui patrimoniu a celui care primeste atributii descentralizate ;
3. existenta mijloacelor financiare si fiscale pentru descentralizare (buget local) ;
4. existenta oamenilor necesari care sa preia prerogativele. Este un proces care continua pna cnd toata structura se va
conforma.
1.5. ACTE NORMATIVE GENERALITATI
Actele normative sunt documente care reglementeaza anumite
situatii din viata sociala.
1) Normativul tehnic este un ansamblu de reguli tehnice care
reglementeaza conditiile de desfasurare a unui proces tehnologic sau a
unei parti din procesul tehnologic (ex. ORDINUL MLPAT 90 / pt.
aplicarea Legii 50) si este emis de cei care sunt ndrituiti.
2) Regulamentul este un act normativ cu caracter administrative emis
pentru aplicarea unei legi, pentru desfasurarea unei activitati, pentru
folosirea unui bun, pentru aplicarea unui PUG, etc.
-
Este emis de ministerul ndrituit, de autoritatea ndrituita sau de catre
autoritatea publica ce aplica planul.
3) Standardul este o regula prin care se stabilesc conditiile minime de
calitate, de performanta sau de producere si este emis de organul
tehnic ndrituit (stabilit de lege).
[1) + 2) + 3) nu toti juristii le considera acte normative.] 4) Legea este un act normativ complex cu o forta juridica superioara
ntr-un stat, adoptat dupa o procedura constitutionala si care :
- dispune, - reglementeaza, - permite, - apara, - impune plati si taxe, - defineste delicte, - interzice, - pedepseste (definitie scoasa n 1921 de Paul
Negulescu).
Legea este adoptata de organul legislativ suprem al tarii.
Principii ale legilor :
Legea dispune pentru viitor nu retroactiv ;
Legea afirma nu neaga ; permite nu interzice;
Legea se ocupa cu relatiile de drept nu cu detalii tehnice (pentru care apar acte normative de reglementare) ;
Numai legea are voie sa stabileasca delicte, sa defineasca delicte si sa dea pedepse.
Din ce se compune o lege, n general ?
Structura de baza a unei legi contine :
I. definitii ale domeniului si ale conceptelor folosite ;
II. principiile sau dispozitiile generale ale Legii ;
III. dispozitii detaliate ;
IV. dispozitii administrative (de aplicare) ;
V. dispozitii financiare si fiscale ;
(financiar = resurse din care se plateste ceva, modul n care se finanteaza,
fiscal = taxe si impozite platite pe baza legii finantate) ; VI. delicte, contraventii si sanctiuni ;
-
VII. dispozitii tranzitorii si finale (ce se ntmpla pna ncepe sa se
aplice Legea n diverse cazuri, modificarile si abrogarile unor articole
sau legi existente).
De cte feluri sunt ?
II. LEGI ORGANICE Legile care reglementeaza domeniile fundamentale: proprietatea, apararea, drepturile fundamentale,
alegerile. (Legile de urbanism sunt LEGI ORGANICE, avnd
tangenta cu proprietatea.)
III. LEGI ORDINARE care se refera la probleme mai mici sau cu efecte limitate n timp (ex. Legea bugetului).
5) Codul Este un act normativ de competenta organului legiuitor care
sistematizeaza si unifica principalele reglementari sau norme dintr-o
anumita ramura a dreptului.
Se face numai prin aprobarea Parlamentului, printr-o hatarre
speciala care cuprinde si criteriul de sistematizare (Ex. Codul civil,
Codul comercial si Codul penal).
Actele normative cu valoare temporara de lege sunt :
1) ORDONANTA GUVERNAMENTALA act normativ tranzitoriu, emis de executiv n anumite situatii, ndrituit prin Lege ca
sa o faca si pe domeniile pe care este ndrituit : - da rezultate, - da
efecte pna n momentul cnd este discutata de Parlament, cnd este
aprobata n totalitate sau / si cu amendamente sau infirmata ;
2) DECRETUL
Al presedintelui act normativ cu valoare de lege, emis de presedintie, n anumite situatii n care este ndrituita presedintia de
Constitutie si Legi organice.
3) HOTARAREA GUVERNULUI
Act normative mis de executiv pentru aplicarea unei LEGI
(guvernul guverneaza nu legifereaza).
4) CONSTITUTIA (mama legilor)
Actul normativ fundamental al unei tari, adoptat de un organ
legislativ special constituit Adunarea Constitutionala si care este
-
adoptat prin referendum, iar tot sistemul legal n tara se bazeaza pe
principiile Constitutiei.
1.6. ELEMENTE DE REPREZENTARE GRAFICA
1. Cartograma este o reprezentare grafica pe o harta a unor date
statistice sau prelucrate dupa materiale de teren, pentru a reda
prezenta, frecventa, procentul, dinamica sau directiile de difuzare a
unui fenomen sau fapt (de exemplu : densitatea populatiei pe unitati
teritorial administrative, zone de intensitate a agentilor poluanti, etc.).
Cartograma foloseste simboluri, tente de culori sau hasuri, astfel
alese nct sa redea grafic, ct mai sugestiv, imaginea aspectelor care
se cer a fi evidentiate.
Cartograma se afirma din ce n ce mai mult ca un procedeu
modern de ilustrare grafica, stiintifica si sintetica a unor aspecte
generale sau particulare, fiind nsotite adeseori de tabele de situatie.
2. Harta este reprezentarea grafica, n plan orizontal, pe baza unei
proiectii cartografice, a unor elemente specifice (geografice,
geologice, etnologice, etc.) de pe suprafata terestra sau a unei parti a
acesteia, generalizate si micsorate conform unei anumite scari de
populatie.
Hartile geografice, n functie de scara, pot fi :
- de ansamblu (la scara mai mica de 1 :500.000),
- topografice de ansamblu (ntre 1 :500.000 si 1 :200.000) si
- topografice (la scara mai mare de 1 :200.000).
Harta de baza este reprezentarea cartografica n plan orizontal, a
teritoriului care face obiectul elaborarii unei lucrari de urbanism si
amenajare teritoriala, rezulta prin extragerea de pe o harta topografica
sau o harta de ansamblu, a acelor elemente existente ale cadrului
natural (ape, paduri, etc.) si a celor rezultate n urma activitatilor
-
umane (asezari, sosele, cai ferate, delimitari administrative, etc.) care
intereseaza n elaborarea unei documentatii de urbanism. In functie de
scara si de elementele de sistematizare ce urmeaza a fi reprezentate,
hartile de baza pot contine (sau nu) formele de relief, prin curbele de
nivel la o anumita echidistanta. Harta de baza se executa alb negru, prin linii si semne conventionale.
3) Planul este reprezentarea grafica n sectiune sau proiectie
orizontala, la o anumita scara, a unui obiect, un ansamblu de obiecte, o
zona, o localitate, un teritoriu, etc.
Elementele figurate si gradul de detaliere sunt n functie de
continutul si scara planului.
Planul cadastral este planul topografic care cuprinde
constructiile, limitele de proprietate, proprietarul si natura proprietatii
tuturor parcelelor de pe un anumit teren.
Planul topografic este reprezentare grafica, n proiectie
orizontala, a unei portiuni de teren, cu tot ce se afla la suprafata
acestuia (constructii, cai de comunicatie, plantatii, ape de suprafata,
teren degradat, echipari ale teritoriului, etc.), care se ntocmeste la
scara mare (de regula de la 1 :10.000 n sus), pe baza ridicarilor
topografice sau fotogrammetrice. Intr-un plan topografic, suprafat de
teren este redata cu multe detalii si cu o mare precizie, att n ceea ce
priveste elementele planimetrice, ct si cele de nivelment.
Planul de baza este reprezentare grafica, la o anumita scara, a
situatiei existente, la data elaborarii studiului, pe suprafata de teren
considerata (cladiri, cai de comunicatii, plantatii, ape de suprafata,
etc., precum si relieful terenului figurat prin curbe de nivel).
In functie de specialitatea care foloseste planul de baza, acesta
poate cuprinde si alte elemente (de exemplu : pentru alimentarea cu
apa si canalizare planul de baza va avea pozate toate instalatiile de apa
si canal existente pe teritoriul respectiv).
Planul de baza reprezinta planul de referinta, pe care se
suprapun solutiile (propunerile) de amenajare, n scopul de a fi
raportate la existent, rezultnd demolarile necesare, corelarile ntre
constructiile, spatiile de circulatie, instalatiile si alte elemente
proiectate si cele ce se mentin pe terenul sistematizarii.
-
Pentru planurile de urbanism generale, zonale sau de detaliu,
planul de baza se realizeaza dupa planul topografic sau reprezinta
nsusi planul topografic (daca acesta nu este ncarcat cu amanunte
nefolositoare scopului), iar planul de baza pentru un plan de
amenajare a teritoriului poate fi o harta completata sau simplificata
dupa caz.
Planul de situatie sau de amplasament este reprezentarea
planimetrica a unei constructii, a unui ansamblu arhitectural sau
urbanistic, cuprinznd amplasamentul cladirilor proiectate n raport cu
cladirile nvecinate, cu arterele de circulatie sau alte elemente ale
sitului. Planul de situatie se coteaza si se prezinta la scara 1 :200 sau
1 :500.
Planul general sau de ansamblu este reprezentarea planimetrica
a unui ansamblu arhitectural care cuprinde amplasamentul obiectelor
componente ale ansamblului, dispuse ntr-o relatie functionala
(tehnologica) si volumetrica rationala, asigurarea legaturilor de
circulatie, a distantelor de paza contra incendiilor, a distantelor de
protectie sanitara, a agrementarilor necesare, etc. In anumite cazuri
planul de situatie tine loc si de plan general. Se reprezinta la scara
1 :500.
Planul de echipare este planul general sau de detaliu, pe care
sunt figurate elementele de echipare (caile de acces, retelele de
alimentare cu apa, de canalizare, posturile de transformare si
racordurile electrice, centrala sau punctele termice si racordurile, etc.).
Scara planului de echipare este aceeasi cu a planului general.
Planul general al orasului (de ansamblu al orasului) este planul
de baza al orasului, ntocmit, de regula, la scara 1:5000 sau 1:10000,
pe baza ridicarilor fotogrammetrice sau la scara 1:2000 sau 1:1000
(mai rar), pe baza ridicarilor topografice.
Planul de amenajare a terenului este planul care cuprinde
elementele principale de amenajare si echipare, ntr-un anumit scop al
unei suprafete de teren (exemple : planul de amenajare a unui teren
pentru irigatii, planul de amenajare a spatiilor verzi ntr-o localitate
sau cartier, a unei zone de agrement, etc.).
-
Planul de amenajare complexa a teritoriului este planul care
cuprinde toate elementele de amenajare si echipare complexa a unei
suprafete de teren.
II. FORMELE DE ASEZARE UMANA SI ORGANIZAREA
TERITORIULUI
2.1. LOCALITATEA RETEAUA DE LOCALITATI
1. Localitatea (fr. localit) forma de asezare stabila a populatiei n teritoriu, alcatuind un nucleu de viata umana, cu structuri si marimi
variabile, diferentiate n functie de :
specificul activitatilor de productie dominante ale locuitorilor,
caracteristicile organizarii administrativ teritoriale, numarul de locuitori, caracterul fondului construit, gradul de dotare social culturala si de echipare tehnico edilitara.
Localitatile se mpart n doua mari grupe :
1. localitati urbane,
2. localitati rurale
n functie de :
specificul si de ponderea activitatii economice dominante,
numarul de locuitori, caracterul fondului construit, densitatea populatiei si a locuintelor, nivel de dotare social culturala si de echipare tehnica.
Localitatea este alcatuita dintr-o grupare de cladiri de locuit,
care, n raport cu nivelul de dezvoltare, cu preponderenta uneia din
functiuni sau cu rolul pe care localitatea l are n teritoriu, mai
cuprinde : constructii cu caracter administrativ, economic, social,
-
cultural si echipari tehnico edilitare, alcatuind mpreuna un organism complex, viabil, bazat pe cooperarea partilor componente.
Dupa preponderenta uneia dintre functiuni si dupa rolul ce-l
ndeplinesc n teritoriu, localitatile pot avea specific industrial, agricol,
balneoclimateric sau turistic, portuar, administrativ, universitar, etc.
2. Reteaua de localitati cuprinde totalitatea localitatilor de pe un
teritoriu (national, judetean, zona functionala), ale caror existenta si
dezvoltare sunt caracterizate printr-un ansamblu de relatii desfasurate
pe multiple planuri (politico administrativ, social cultural, economic, etc .).
Reteaua de localitati este constituita din localitati urbane si
localitati rurale, a caror existenta si ndeosebi dezvoltare n viitor este
angrenata, n mod nemijlocit, ntr-un ansamblu de relatii complexe,
desfasurate pe multiple planuri. In procesul de elaborare a planurilor
de amenajare a teritoriului si urbanistice generale, examinarea,
analizarea si prelucrarea datelor documentare privind localitatile
trebuie astfel conduse, nct sa poata fi puse n evidenta o serie de
categorii, de aspecte si probleme referitoare la :
repartitia n teritoriu a localitatilor (cu relevarea zonelor cu densitati ridicate sau foarte scazute n asezari, zone
lipsite de orase, etc.) ;
marimea localitatilor dupa numarul de locuitori ; gradul de dezvoltare a functiunilor economice ale acestora (cu specificarea zonelor cu numeroase asezari
mici si foarte mici, care prezinta numeroase dificultati n
privinta posibilitatilor de mentinere a lor n perspectiva) ;
deficientele conditiilor de acces ; grade de dotare cu unitati social culturale, comerciale si prestari servicii ;
gradul de echipare tehnico edilitara.
Propunerile formulate n cadrul lucrarilor de organizare si
amenajare teritoriala privind dezvoltarea retelei de localitati n
perspectiva nu sunt rezultatul unei considerari izolate a fiecarei
localitati n parte, ci a cuprinderii posibilitatilor de evoluare a
localitatilor n cadrul unor sisteme de localitati, legate ntre ele printr-
un nterg ansamblu de relatii de cooperare, de servire social culturala, de echipare tehnico edilitara, de amenajare a zonelor de
-
recreatie si agrement, de organizare a bazelor de aprovizionare cu
produse agroalimentare perisabile, etc. In acest fel, procesul de
dezvoltare n perspectiva a localitatilor dintr-un teritoriu, la nivel
national, al judetului sau al unei zone functionale, poate fi dirijat spre
realizarea, pe etape, a unei retele de localitati urbane si rurale diferentiate pe categorii de marime, dupa numarul de locuitori, prin
importanta si specificul functiunilor economice si ierarhizate c arol de
coordonare si servire n teritoriu. Datorita complexului de conexiuni
polidirectionale dintre localitati, notiunea retea de localitati este
treptat nlocuita cu notiunea sistem de localitati .
Conform Art. 2 din Legea 351, Reteaua nationala de localitati
este compusa din localitati urbane si localitati rurale, ierarhizate pe
ranguri, potrivit anexelor nr. II IV, parte integranta din lege. Potrivit legii, ierarhizarea localitatilor pe ranguri este
urmatoarea : a. rangul 0 Capitala Romniei, municipiu de importanta europeana ;
b. rangul I municipii de importanta nationala, cu influenta potentiala la nivel european ;
c. rangul II municipii de importanta interjudeteana, judeteana sau cu rol de echilibru n reteaua de
localitati ;
d. rangul III orase ; e. rangul IV sate resedinta de comuna ; f. rangul V sate componente ale comunelor si sate
apartinnd municipiilor si oraselor.
Trecerea localitatilor de la un rang la altul se face prin lege, la
propunerea consiliilor locale, cu consultarea populatiei prin
referendum si a institutiilor implicate, n conditiile legii, cu
respectarea principalilor indicatori cantitativi si calitativi minimali
prevazuti n anexa nr. II pentru localitati urbane si anexa nr. IV pentru
localitati rurale.
Principalii indicatori, elementele si nivelurile de dotare
prevazute de lege pentru ierarhizarea localitatilor urbane si rurale vor
sta la baza criteriilor de stabilire a impozitelor si taxelor.
Ierarhizarea functionala a localitatilor urbane si rurale
nseamna clasificarea localitatilor pe ranguri n functie de
importanta n retea si de rolul teritorial, asigurndu-se un sistem
-
de servire a populatiei eficient din punct de vedere economic si
social si o dezvoltare echilibrata a localitatilor n teritoriu.
Rangul este o expresie a importantei actuale si n perspectiva
imediata a unei localitati n cadrul retelei din punct de vedere
administrativ, politic, social, economic, cultural, etc., n raport
cu dimensiunile ariei de influenta polarizate si cu nivelul de
decizie pe care l implica n alocarea de resurse. Aceasta
importanta trebuie sa si gaseasca corespondentul si n nivelul
de modernizare.
In zonele lipsite de orase pe o raza de 25 30 km Guvernul, cu participarea autoritatilor administratiei publice locale, va actiona n
mod prioritar pentru :
a) modernizarea unor localitati rurale cu rol de servire n
zona de influenta ;
b) declararea de noi orase, promovnd programme speciale
de coparticipare la sustinerea financiara a dezvoltarii
institutionale, necesare n vederea infiintarii acestor noi
orase.
Localitatea rurala (sat) localitatea n care : a) majoritatea fortei de munca se afla concentrata n
agricultura, silvicultura, pescuit oferind un mod specific si
viabil de viata locuitorilor sai si care, prin politicile de
modernizare, si va pastra si n perspectiva specificul rural ;
b) majoritatea fortei de munca se afla n alte domenii
dect cele agricole, silvice, piscicole, dar care ofera n
prezent o dotare insuficienta necesara n vederea declararii
ei ca oras si care, prin politicile de echipare si modernizare,
va putea evolua spre localitati de tip urban.
Sunt localitati de rangul IV si V.
1. Catun grup de case taranesti, adunate sau risipite (razlete), care nu constituie n sine o localitate ce apartine de o unitate teritorial administrativa. Catunul reprezinta o parte componenta a unui sat si n
majoritatea cazurilor are o denumire, pastrata din trecutul ndepartat.
In decursul timpului, numeroase catune, prin extinderi succesive si
contopire, au generat forme de asezare omeneasca mai bine nchegate,
-
organizate, fapt ce a determinat includerea lor n nomenclatorul
localitatilor ca sate. Acest mod de alcatuire a satelor, nglobarea
treptata a unor catune existente, reprezinta o trasatura caracteristica n
procesul istoric de dezvoltare a asezarilor rurale din tara noastra. Cea
mai mare parte a catunelor, izolate ca teritoriu, sunt pe cale de
disparitie, numarul populatiei si al cladirilor de locuit, fiind n prezent
foarte redus.
2. Sat asezare (localitate) de tip rural, a carei populatie se ocupa ndeosebi cu agricultura si cresterea animalelor, locuind n gospodarii
individuale. Satele au, n principiu, un nivel de dotare socio culturala si echipare tehnico edilitara sub nivelul asezarilor urbane si un numar relativ redus de populatie.
Formarea si evolutia satelor din Romnia au fost determinate si
influentate de o complexitate de factori istorici, geografici, economici,
politici si sociali. Sub aspect functional si spatial volumetric, satele tarii noastre poarta amprenta unor functiuni, forme de organizare si
relatii de productie din trecut, n care dispersarea, generata de
proprietatea individuala asupra pamntului, caracteriza structura
retelei de localitati, ct si structura fiecarui sat n parte. Astfel se
explica numarul mare de sate, revenind 5,5 sate/1000 km2, precum si
densitatile reduse de locuitori n perimetrele construibile (n medie
circa 15 locuitori/ha). Situarea n teritoriu, forma, marimea si structura
satelor corespundea caracterelor geografice locale (sate de cmpie, de
deal sau de munte), metodelor de cultivare a solului si de crestere a
animalelor (pe tarlale si n gospodarii individuale) si n unele cazuri
(mai rar) unor necesitati de aparare.
Astfel, satele pot fi clasificate n cteva mari categorii :
a) dupa forma poligonale, areolare, tentaculare, alungite ;
b) dupa structura adunate, rasfirate, risipite sau nsiruite ;
c) dupa reteaua stradala cu retea de strazi geometrica (de regula rectangulara), cu retea de strazi neregulata, cu
retea mixta (n parte geometrica, n parte neregulata) sau
sate liniare (cu un singur drum ce strabate satul).
Satele de cmpie sunt, de regula, poligonale sau areolare ; satele
de deal, n general, au forma tentaculare sau alungite, cu o structura
rasfirata sau nsiruita si o retea de strazi neordonata sau sunt liniare ;
-
satele specifice de munte nu au o forma definita datorita structurii lor
risipite.
In zonele de exploatari miniere sau forestiere, exista si sate de
munte cu o structura adunata, uneori chiar compacta, cu strazi ce
urmaresc formele de relief pentru a evita pantele exagerate.
2.2. LOCALITATI URBANE
1. Localitate
urbana
- localitate n care majoritatea resurselor de munca
este ocupata de activitati neagricole cu un nivel
diversificat de dotare si echipare, exercitnd o
influenta socio economica constanta si semnificativa asupra zonei nconjuratoare.
2. Oras - unitate administrativ teritoriala de baza alcatuita fie dintr-o singura localitate urbana, fie din mai multe
localitati, dintre care cel putin una este localitate
urbana. Ca unitate administrativ teritoriala de baza si ca sistem social economic si geografic orasul are doua componente :
a) componenta teritoriala intravilanul, care reprezinta suprafata de teren ocupata sau destinata
constructiilor si amenajarilor (de locuit, social culturale, industriale, de depozitare, de productie, de
circulatie, de recreere, de comert, etc.) si extravilanul
care reprezinta restul teritoriului administrativ al
orasului ;
b) componenta demografica socio economica, ce consta n grupurile de populatie si activitatile
economice, sociale si politico administrative ce se desfasoara pe teritoriul localitatii.
Dimensiunile, caracterul si functiile orasului prezinta
mari variatii, dezvoltarea sa fiind strns corelata cu
cea a teritoriului caruia i apartine.
Orasele care prezinta o nsemnatate deosebita n viata
economica, social politica si social stiintifica a tarii sau care au conditii de dezvoltare n aceste
-
directii sunt declarate municipii.
Sunt localitati de rangul O, I, II si III.
In anumite cazuri, orasul poate depasi ca importanta, prin
anumite functiuni dominante, limitele teritoriului administrativ n care
se afla. Datorita rolului si functiunilor sale, orasul are un nivel
superior si de locuire, de dotare social culturala si echipare tehnico edilitara, n comparatie cu satul.
Municipiul (lat. municipium) oras cu importante functii economice, politico administrative si social culturale, precum si un nivel ridicat de dezvoltare si echipare urbanistica.
Metropola (fr. metropole din gr. meter mama si polis cetate) oras foarte mare, capitala unei tari sau oras de importanta mondiala, sediul unor institutii sau al unor manifestari internationale majore
(politice, culturale, stiintifice, economice, etc.). in antichitate, notiunea
de metropola se acorda unui oras sau stat n raport cu coloniile sale.
Zona
metropolitana
- zona constituita prin asociere, pe baza de
parteneriat voluntar, ntre marile centre urbane
Capitala Romniei si municipiile de rangul I) si
localitatile urbane si rurale aflate n zona
imediata, la distante de pna la 30 km, ntre care
s-au dezvoltat relatii de cooperare pe multiple
planuri.
Zona de dezvoltare - perimetru delimitat n cadrul teritoriului
administrativ al unui municipiu sau n cadrul
unei zone metropolitane n care se propun unele
facilitati de natura fiscala, n scopul favorizarii
dezvoltarii economice prin atragerea de investitii
de capital strain sau autohton.
Zona de influenta - teritoriu si localitatile care nconjoara un centru
urban si care sunt influentate direct de evolutia
orasului si de relatiile de interconditionare si de
cooperare care se dezvolta pe linia activitatilor
economice, a aprovizionarii cu produse
agroalimentare, a accesului la dotarile sociale si
-
comerciale, a echiparii cu elemente de
infrastructura si cu amenajari pentru odihna,
recreere si turism. Dimensiunile zonei de
influenta sunt n relatie directa cu marimea si cu
functiunile centrului urban polarizator.
Sistemul urban - sistem de localitati nvecinate n care se
stabilesc relatii de cooperare economica, sociala
si culturala, de amenajare a teritoriului si de
protectie a mediului, echipare tehnico edilitara, fiecare pastrndu-si autonomia administrativa.
In vederea dezvoltarii echilibrate a teritoriului din zona capitalei
Romniei si a municipiilor de rangul I, unitatile administrativ teritoriale de baza din aceste zone se pot asocia ntr-un parteneriat
voluntar n scopul nfiintarii de zone metropolitane aferente spatiului
urban. Asocierea contribuie la ntarirea complementaritatilor ntre
aceste unitati si factorii de decizie interesati n dezvoltarea teritoriului.
Zonele metropolitane functioneaza ca entitati independente, fara
personalitate juridica.
Zonele metropolitane pot functiona pe un perimetru
independent de limitele unitatilor administrativ teritoriale, stabilit de comun acord de autoritatile administratiei publice locale.
Asociatia zonei metropolitane, cu acordul consiliilor locale si cu
consultarea populatiei n conditiile legii, n a carei raza teritoriala s-a
constituit, adopta programul de dezvoltare a zonei.
In vederea optimizarii evolutiei marilor aglomerari urbane, prin
lege se pot nfiinta n cadrul acestor zone de dezvoltare. Legea va
prevede perimetrul, durata de functionare, cadrul constitutional de
administrare, precum si facilitatile acordate.
-
2.3. UNITATI ADMINISTRATIV TERITORIALA
Unitati
administrativ -
teritoriale
- potrivit legii, unitatile administrativ teritoriale sunt : comunele, orasele si judetele.
Unitatile administrativ teritoriale de baza sunt orasele si comunele care cuprind una sau mai
multe localitati.
Teritoriu
administrativ
- suprafata delimitata prin lege pentru judete,
municipii, orase si comune. Este constituit din
suprafata agricola (teren arabil, pasuni si fnete,
vii si livezi), suprafata fondului forestier,
suprafata ocupata de constructii si amenajari de
infrastructura (cai de comunicatie, altele dect
cele apartinnd domeniului public al statului,
echipare energetica, lucrari de gospodarire a
apelor), ape si balti si suprafata aferenta
intravilanului (constructii si amenajari), delimitata
prin planurile urbanistice.
1. Unitate administrativ teritoriala este un teritoriu delimitat printr-un act normativ, n care autoritatea asupra desfasurarii ntregii
activitati este ncredintata unui organ administrativ. Unitatile
administrativ teritoriale se prezinta ca un tot de sine statator, alcatuind, prin gruparea lor, trepte ierarhice succesive.
In general, teritoriul unei tari include unitati administrativ teritoriale de mai multe categorii, diferentiate prin : mediul (urban,
rural) caruia i apartine, nivelul de dezvoltare, importanta atributiilor
pe care le exercita, marimea (ca ntindere teritoriala).
In Romnia, n conformitate cu Legea nr. 2/1968 si Legea
351/2001, au fost stabilite urmatoarele categorii de unitati
administrativ teritoriale: comune, orase, municipii, considerate ca unitati de baza, iar pe o treapta superioara de competenta judete, n
componenta carora sunt incluse unitati din toate categoriile enumerate
si municipiul Bucuresti.
Organele administrative de stat n aceste unitati sunt Consiliile
judetene, municipale, orasenesti si comunale.
-
2. Comuna este unitate administrativ teritoriala de baza care cuprinde populatia rurala reunita prin comunitatea de interese si
traditii, alcatuita din unul sau mai multe sate, n functie de conditiile
economice, social culturale, geografice si demografice. Satele n care si au sediul autoritatile publice ale comunei sunt
sate resedinta.
Organizarea de noi comune se face prin lege, la propunerea
consiliului local, n urma consultarii prin referendum local al
populatiei din unitatea administrativ teritoriala de la care se preiau localitatile rurale si a populatiei din unitatile administrativ teritoriale care preiau localitatile rurale n cauza, pe baza documentatiei prin care
se atesta ndeplinirea conditiilor minime legale.
Conditiile necesare pentru nfiintarea de comune sunt
urmatoarele :
- populatia minima 1500 de locuitori ; - potential economic care sa asigure echilibrul bugetar al
comunei ;
- legaturi pe drumuri sau pe cale ferata ntre satul resedinta de
comuna si celelalte sate componente ;
- reducerea distantei dintre satul resedinta de comuna si celelalte
sate componente;
- spatii construite pentru institutii si dotari (primarie, scoala
primara si gimnaziala, dispensar uman, farmacie, post de politie,
statie-halta C.F. sau statie de transport auto).
Conditiile mentionate trebuie sa fie indeplinite si de comuna care
ramane dupa desprinderea unei comune noi.
Pentru dezvoltarea echilibrata alocalitatilor urbane si rurale,
Guvernul, cu participarea autoritatilor administratiei publice locale, va
actiona pentru sprijinirea si revitalizarea unor comune cuprinse n
anexele nr. IV si V din Legea 351, n care s-au produs scaderi
accentuate de populatie n ultimii 30 de ani.
3. Judetul este unitate administrativ teritoriala n Romnia, alcatuita din municipii, orase si comune unitati de baza ale organizarii administrativ teritoriale a tarii care constituie categorii de unitati administrative.
-
Delomitarea judetelor s-a stabilit n functie de conditiile
geografice, economice, social politice, etnice si de legaturile culturale si traditionale ale populatiei.
Caracteristica principala a judetului consta n faptul ca
reprezinta o unitate teritorial administrativa avnd o structura social economica complexa, cu numeroase functiuni economico industriale, agricole, silvice, balneo turistice, etc., dezvoltate cu precadere pe baza resurselor materiale si umane de care dispune, cu
localitati orase si sate diferentiate din punct de vedere al profilului social economic si al numarului de populatie.
2.4. ORGANIZAREA ADMINISTRATIV TERITORIALA A ROMANIEI
Constitutia prevede: Statul = puterea publica asupra teritoriului
statal.
Pentru a se putea exercita, teritoriul tarii este mpartit n unitati
teritorial administrative. Limita teritoriului tarii este fixata prin Lege.
Tot prin Lege sunt fixate unitatile teritorial administrative cu :
denumiri ;
componenta ;
teritoriul lor. Teritoriul tarii este organizat sub aspect administrativ n:
comune;
orase;
judete, iar n conditiile Legii, unele orase se pot declara municipii.
Relatia ntre formele de asezare umana si mpartirea
administrativ teritoriala se prezinta astfel :
-
Forme de asezare umana
EXISTENTA LEGALA
Statut administrativ al
localitatii
Unitati
administrativ -
teritoriale
JUDET
CAPITALA TARII MUN. BUCURESTI (SECTOR)
LOCALITATI
ORAS
MUNICIPIU RESEDINTA
DE JUDET
MUNICIPIU
ORAS
MUNICIPII
ORASE
SAT
SAT RESEDINTA DE
COMUNA
ST APARTINATOR ORAS
MUNICIPIU
SAT
COMUNA
Romnia are :
41 judete + 1 municipiul Bucuresti, cu judetul Ilfov (desfiintat ca sector agricol) stabilit prinLegea 69/91;
13.223 sate + catune, 6 sate pe comuna n medie;
45 % - populatie rurala n sate si catune;
55 % - populatie urbana n urase si municipii.
Exista si tendinta contrara urbanizarii, ruralizarea.
DATE STATISTICE la recesamntul ianuarie 1992 :
Populatie = 22,75 milioane ;
Nr. Gospodarii populatie (si familii n statistica) = 7,32 milioane ;
Nr. Mediu persoane / familie = 3,1 :
urban < 3
rural > 3
Nr. d locuinte = 7,66 milioane aproximativ fiecare familie are o locuinta.
Nr. cmere de locuit = 18, 78 milioane. Dezideratul 1 om = 1 camera e departe de a fi mplinit ;
n domeniul acesta stam prost.
Femei = 52 %, Babati = 48 %.
-
III. ORGANIZAREA TERITORIULUI IN INTRAVILAN
3.1. LIMITA PERIMETRU CADRU
1. Limita teritoriului administrativ = linia de demarcare a
teritoriului aferent unei unitati administrative (judet, municipiu, oras,
comuna).
2. Intravilan (lat. intra n interior si fr. ville oras) = suprafata terenului aferent functiunilor urbane : zone de locuit, zone industriale,
institutii social culturale, transporturi, depozite, spatii plantate si de agrement, etc. Notiunea intravilan nu are o semnificatie administrativ
teritoriala n sensul Legii privind organizarea administrativa a teritoriului Romniei, ci se foloseste n mod uzual n literatura de
specialitate pentru a desemna o suprafata de teren, n care sunt
amplasate principalele functiuni si constructii urbane. In aceasta
acceptiune, rezulta ca unele functiuni specifice oraselor, de la caz la
caz, pot fi amplasate n afara intravilanului , n extravilan , cum
sunt de exemplu : unele zone de agrement, aeroporturi, industrii cu
emanatii nocive, statii de captare a apei potabile, statii de epurare a
apelor reziduale, etc. Odata cu aparitia terenului perimetrul
construibil al orasului , care include toate zonele construibile ale
orasului, att din intravilan, ct si din extravilan, semnificatia celor doi
termeni ramne valabila.
3. Perimetrul (fr. primtre alcatuit din prefixul peri n jurul, mprejurul si gr. metron masura) - administrativ (ADM) = perimetrul ntregului teritoriu supus
administratiei unui municipiu, oras sau comuna (V. si teritoriu
administrativ).
- construibil (URB) = linia conventionala care delimiteaza suprafata
orasului sau satului, n interiorul careia sunt grupate toate categoriile
de constructii si instalatii : constructii de locuit si social culturale, obiective industriale, constructii agrozootehnice, depozite, cai de
comunicatii si transporturi, gari, autogari, zone plantate pentru odihna
si agrement, obiective si amenajari sportive, piete agroalimentare si
oboaze, constructii si retele edilitare si alte constructii si amenajari
-
necesare asigurarii functiunilor economice si sociale ale localitatii. De
asemenea, fac parte din perimetrul construibil, terenuri aferente
categoriilor de constructii si instalatii aratate mai sus, atunci cnd
acestea depind din punct de vedere administrativ de localitatea
respectiva si se afla grupate compact, dar despartite ntre ele prin
terenuri cu folosinta agricola, formnd trupuri ale localitatii.
Perimetrul construibil se stabileste prinPlanurile urbanistice generale
ale localitatilor si se aproba odata cu aprobarea P.U.G : Pna la
aprobarea Planurilor urbanistice generale, care are n vedere si
terenurile necesare perioadei de perspectiva, perimetrul construibil
legal este cel stabilit si aprobat la ultima perimetrare. In interiorul
perimetrului construibi, toate actiunile de coordonare a activitatii de
folosire a terenului pentru constructii, instalatii si amenajari de orice
fel se fac sub ndrumarea si controlul tehnic al organelor
administrative locale, pe baza de autorizatie de constructie.
4. Cadrul antropic (gr. anthropos om) sau construit = spatiul organizat, cu constructii destinate desfasurarii unor activitati umane;
ntr-un sens mai larg, cadru construit include si amenajari de spatii
verzi, bazine, fntni arteziene si alte elemente de mobilier urban, care
mpreuna cu cladirile contribuie la realizarea unui ansamblu urban
corespunzator cerintelor complexe de functionalitate si estetica.
3.2. FUNCTIUNI, ZONIFICARE FUNCTIONALA
1. Functiuni
Functiuni urbane sunt domenii specifice de activitati umane care se
desfasoara ntr-un oras, ntr-o anumita perioada de timp, determinnd
marimea si caracterul dezvoltarii urbanistice a acestuia. Functiunile
urbane sunt conditionate, ntr-o masura nsemnata, de asezarea lor n
teritoriu, conditiile geo climatice, resursele naturale, trasaturile specifice ale mediului ambiant, de dezvoltarea oraselor pe parcursul
istoriei. Se subliniaza n mod deosebit importanta factorilor sociali si
economici, precum si implicatiile acestora asupra evolutiei modului de
viata a populatiei, determinnd aparitia sau disparitia unor functiuni
-
urbane sau transformarea continutului acestora. Printre principalele
functiuni ale oraselor contemporane se mentioneaza :
publice (administrative, nvatamnt, sanatate, cultura, sport, loisir, etc.) ;
comerciale, prestari servicii ; de cazare (locuire) a populatiei si functiuni complementare ; economice ; circulatia urbana si interurbana ; gospodaria comunala si altele.
Diversitatea, nivelului de dezvoltare si ponderea diverselor
functiuni urbane, influenteaza direct marimea, importanta si rolul
orasului n cadrul teritoriului si al retelei de localitati.
Functiuni economice activitatile economice existente si propuse n cadrul unui teritoriu sau al unei localitati. Cunoasterea temeinica a
functiunilor economice existente, a posibilitatilor economice de
dezvoltare a acestora prin valorificarea superioara a resurselor
materiale, cooperarea ntre diferitele activitati, constituie elemente
componente fundamentale ale urbanizarii. Elementele esentiale care
trebuie cunoscute, indiferent de marimea teritoriului studiat, sunt
legate, pe de o parte, de stabilirea resurselor solului si subsolului, a
gradului actual si a posibilitatilor de valorificare, iar pe de alta parte
de analiza modului n care este ocupata populatia n diferitele activitati
care se desfasoara n teritoriu. In raport cu structura si gradul de
dezvoltare a functiunilor economice, teritoriul poate avea : functiuni
complexe, functiuni mixte sau functiuni dominante pe un anumit profil
economic. Pe baza corelarii concluziilor rivind modul de distribuire n
teritoriu a activitatilor economice, a importantei si posibilitatilor de
dezvoltare n perspectiva, n lucrarile de urbanism se prezinta
zonificarea actuala si de perspectiva a functiunilor economice din
cadrul teritoriului considerat.
Datele si elementele de baza, aspectele caracteristice si
problemele care trebuie sa faca obiectul analizei, precum si
principalele propuneri specifice fiecarei functiuni economice n p
arte sunt :
- industria (unitati existente, profil, capacitati de productie,
numar personal muncitor, modul de asigurare a personalului muncitor,
suprafete aferente unuitatilor industriale, modul de asigurare a
unitatilor, cooperarea sau stnjeniri cu zona de locuit, propuneri de
-
amplificare a activitatilor industriale n unitatile existente, unitati noi,
etc.) ;
- agricultura (structura pe categorii de folosinta a fondului
funciar, unitatile de productie agricola existente, forta de munca
ocupata, principalele lucrari hidrotehnice si hidroameliorative,
productii obtinute, etc.) ;
- economia forestiera (suprafata fondului forestier, zonarea
functionala a fondului forestier, unitati principale de exploatare si
ntretinere, structura fondului forestier din punct de vedere peisagistic,
terapeutic, cinegetic, turistic, etc.) ;
-
obiective ale cadrului natural, monumente istorice, de arhitectura, de
valorificare a resurselor, gradul de dotare si echipare cu unitati de
deservire turistica, etc.).
Functiuni suburbane atributii specifice pe care le ndeplinesc
localitatile situate n imediata apropiere a unor centre urbane, generate
de relatiile de interconditionare ce se stabilesc ntre oras si teritoriul
sau nconjurator si care le imprima anumite caractere de ordin
economic si social, cum ar fi : baza de materii prime pentru unitatile
industriale din oras, baza de aprovizionare cu produse agroalimentare perisabile a populatiei orasului, baza de cazare pentru o parte din forta de munca ocupata n oras, baza de recreatie si
agrement pentru populatia orasului. Pe masura intensificarii ritmului
de dezvoltare a localitatilor, se amplifica si functiunile suburbane ale
acestora.
2. Zona (fr. zone din gr. zone centura) 1. (GEOGRAFIC) portiune dintr-un teritoriu, delimitata pe baza existentei unor elemente caracteristice distinctive, a unor categorii de
fenomene, fapte sau mprejurari sociale. Delimitarea unei arii de acest
tip se bazeaza pe elemente naturale (de exemplu : zona climatica V ; zona naturala V ; zona solara V ; zona etnografica etc.). 2. (URBANISTIC) suprafata de teren delimitata, care face parte dintr-o localitate (oras, sat) sau dintr-un teritoriu mai larg (care poate
cuprinde si localitati) careia i se atribuie un tip de folosinta bine
determinat sau pe care se ntmpla anumite lucruri dirijate de oameni
(de exemplu : zona de productie si depozite V ; zona de locuit V ;
-
zona industriala V ; zona suburbana V ; zona sanitara V ; zona cu circulatie reglementata V, etc.). Aceste tipuri de zone poarta denumirea generala de zone functionale :
- a dotarilor publice
1. (n orase) totalitate a terenurilor ocupate cu dotari administrative, social culturale, comerciale si de prestari servicii de importanta nationala, oraseneasca sau de cartier,
precum si terenurile ocupate cu monumente istorice, de arta si
arhitectura si alte dotari cu caracter de unicat.
Majoritatea dotarilor din aceste categorii sunt amplasate n zona
centrala a orasului, n centrele de cartier sau pe amplasamente
izolate, n puncte caracteristice, n concordanta cu
functionalitatea si conditiile specifice ale orasului ;
2. (n sate) totalitate a terenurilor ocupate cu dotari administrative, de educatie si nvatamnt, cultura, ocrotirea
sanatatii, comert, alimentatie publica, prestari servicii, etc., fara
deosebire de categoria de importanta si indiferent de amplasarea
lor n cadrul statului. In numeroase studii si n actele normative,
suprafetele de teren aferente dotarilor nu sunt denumite zone,
deoarece nu ocupa o suprafata compacta din teritoriul localitatii.
In aceasta situatie, terenul se foloseste n sens conventional
pentru a evidentia ponderea suprafetelor de teren ocupate sau
necesare acestei functiuni, n raport cu suprafata totala cuprinsa
n perimetrul construibil al localitatii. In cazul oraselor acest
procent este, de regula, de 5 10 %, iar n cazul satelor de 2 4 % ;
- a dotarilor comerciale si prestari servicii totalitatea terenurilor si constructiilor avnd aceste functiuni ;
- centrala zona functionala care cuprinde ansamblurile social culturale cele mai reprezentative piete, esplanade, bulevarde, spatii verzi centrale, circulatii rutiere si pietonale, precum si teritoriile
aferente acestora, organizate ntr-un sistem unitar ;
- cu profil specializat zona functionala n cadrul localitatilor n care sunt amplasate deserviri sociale cu caracter orasenesc administrative,
culturale, sanitare, de nvatamnt, de recreere si agrement, etc., si n
care ponderea o are una din acestea ;
- de locuit si functiuni complementare zona functionala rezidentiala, cuprinznd ansambluri, cartiere cu locuinte ;
-
- a cailor de comunicatie fsie de teren ocupata de o cale de comunicatie terestra (drum, cale ferata), inclusiv lucrarile conexe
(lucrari de arta si de aparare, cavaliere, lucrari pentru evacuarea apelor
superficiale, cantoane, semnalizari, etc.) ;
- de gospodarie comunala si echipari tehnico edilitare terenurile si constructiile aferente infrastructurii.
3. Fondul construit totalitatea constructiilor existente pe un teritoriu, cuprinznd cladiri cu diferite destinatii (locuinte, obiective
economice, dotari social culturale, etc.) precum si lucrari tehnico edilitare de gospodarire comunala si altele.
Notiunea de fond construit se foloseste de regula pentru a
desemna valoarea sau importanta constructiilor dintr-o localitate sau o
zona delimitata precis a acestuia (cartier, complex de locuit, zona
industriala, etc.).
Solutiile de urbanizare (renovare, remodelare, amenajare,
demolare si nlocuire), dar mai ales alegerea etapei de realizare a
prevederilor din planurile urbanistice generale, zonale si de detaliu
sunt determinate, n mare masura, de valoarea fondului construit.
3.3. ZONA DOTARILOR PUBLICE
1. Dotarea publica este o functiune menita sa asigure deservirea
populatiei cu o anumita utilitate.
Dupa profilul functional, dotarile se grupeaza n urmatoarele
cateorii :
- administrativ : sediu administrativ, tribunal, institutii financiar
bancare, CEC, ADAS, posta, s.a. ; - educatie si nvatamnt : gradinite, scoli generale, licee,
institute de nvatamnt superior ;
- cultura : cluburi, case de cultura, biblioteci, cinematografe,
teatre, Sali de concert, Sali polivalente, muzee, Sali de expozitii si
galerii de arta, s.a;
-
- ocrotirea sanatatii : crese, dispensare, policlinici, spitale,
sanatorii si preventorii, farmacii, statii de salvare, s.a. ;
- unitati comerciale si de alimentatie publica ; prestari servicii ;
cultura fizica si sport : terenuri de sport, stadioane, bazine de not,
patinoare, Sali de sport, poligoane de tir, popicarii, s.a;
- dotari comunale : bai publice, auto-service, depouri, garaje,
ateliere de ntretinere, s.a;
- counicatii : gara, C.F. autogara, aerogara, gara fluviala sau maritima ;
- turism : hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, campinguri, s.a.
Totalitatea corelata a dotarilor avnd aceleasi profile functionale
se grupeaza pe retele de dotari . In functie de teritoriu luat n
considerare, retelele pot fi organizate n trepte succesive,
corespunzatoare organizarii structurale a teritoriului si localitatilor,
pornind de la teritoriu national, pna la unitatea urbanistica de baza
(complexul de locuit). Clculul necesarului de dotari se face pe baza
legislatiei si a actelor normative, n raport cu numarul de locuitori si se
adapteaza la conditiile specifice locale.
Dupa criteriile frecventei de solicitare si al razei de
accesibilitate, dotarile se mpart n urmatoarele categorii :
- dotari de folosinta zilnica sau curenta, avnd o raza de
accesibilitate maxima de 500 m, care se amplaseaza de regula n
cadrul complexelor de locuit ;
- dotari de folosinta periodica, avnd o raza de accesibilitate
maxima de 1500 m, care se amplaseaza de regula n cadrul centrelor
de cartier ;
- dotari de folosinta ocazionala saur ara, avnd uneori caracter
de unicat pentru o localitate sau o grupare de localitati.
Orice dotare cuprinde cladiri si terenuri aferente necesare
deservirii colective a populatiei si se amplaseaza n cadrul localitatilor
n conformitate cu prevederile planurilor urbanistice generale, zonale
si de detaliu. Nivelul de dotare al unei localitati reflecta continutul si
varietatea vietii sociale, precum si posibilitatile materiale ale
comunitatii, construind un indicator important al calitatii vietii.
2. Edificiu (lat. aedificium cladire) (ARHIT, URB) cladire mare, constructie impunatoare, destinata fie pentru locuit, fie pentru diferite
-
functii administrative sau social culturale, ca de exemplu : sediu administrativ, teatru, spital, scoala, etc.
Edificiu public cladire destinata unor functii cu caracter obstesc.
3. Fondul construit - totalitate a constructiilor existente pe un
teritoriu, cuprinznd cladiri cu diferite destinatii (locuinte, obiective
economice, dotari social culturale, etc.) precum si lucrari tehnico edilitare de gospodarie comunala si altele. Notiunea de fond construit
se foloseste de regula pentru a desemna valoarea sau importanta
constructiilor dintr-o localitate sau o zona delimitata precis a acesteia
(cartier, complex de locuit, zona industriala, etc.).
Majoritatea dotarilor publice, a edificiilor publice se amplaseaza
n zonele centrale ale localitatii, n centrele administrative, civice sau
de cartier.
4. Centrul administrativ localitatea n care si au sediul organele administratiei teritoriului (n localitatea n care Consiliul
comunal se numeste sat resedinta de comuna, iar municipiul
n care si are loc Consiliul judetean se numeste municipiu
resedinta de judet) ;
civic spatiu colectiv specific localitatilor mici si mijlocii, care grupeaza n jurul unei piete publice (administrative, de
nvatamnt, culturale, comerciale, etc.) care datorita
importantei gradului de specializare, densitatii ridicate de
interactiuni reciproce si razei de deservire, influenteaza n
mod direct ntreaga localitate. In orasele mari si foarte mari,
datorita multitudinii functiunilor si amplorii institutiilor de
toate categoriile care se adreseaza att populatiei localitatii
respective, ct si populatiei dintr-un teritoriu mai larg (judet,
tara sau chiar unele activitati internationale) s-a propus
fenomenul de multiplicare a centrelor civice pe : centre
specializate (de exemplu : centru cultural, centru
administrativ, centru comercial, etc.) si centre de cartier sau
subcentre. De regula, diferitele centre ale unui oras mare
sunt legate ntre ele prin magistrale de circulatie, care
prezinta adeseori aceleasi caracteristici functionale, fiind
situate n zona centrala a orasului ;
de cartier ansamblul de dotari social culturale, unitati de prestari servicii si institutii specifice, destinate deservirii
-
periodice a locatarilor unui cartier de locuinte. In sens strict
urbanistic, notiunea de centru de cartier presupune
structurarea zonei de locuit a oraselor pe principiul unitatilor
urbanistice complexe, ceea ce n cazul oraselor mijlocii si
mari (peste 50.000 locuitori) permite organizarea unui numar
de cartiere constituite din mai multe complexe de locuit. In
functie de marimea si conditiile specifice de organizare a
cartierelor, se urmareste ca centrul de cartier sa se amplaseze
n centrul de greutate al acestuia, pentru a fi accesibil
locuitorilor, fara utilizarea mijloacelor de transport n comun
(circa 15 20 minute mers pe jos). Dotarile care se amplaseaza, de regula, n centrul de cartier sunt :
cinematografe, cluburi, biblioteci publice, unitati comerciale
si de alimentatie si altele. Realizarea centrului de cartier
contribuie ntr-o masura nsemnata la buna functionalitate a
retelei de dotari social culturale, prin descongestionarea centrului civic al orasului, iar pe plan local permite
organizarea vietii sociale, participarea larga a locuitorilor la
activitatea cultural artistica.
5. Nucleu istoric este zona cea mai veche a oraselor contemporane,
construita pe pe parcursul istoriei. De regula, nucleul istoric al
majoritatii oraselor importante europene a fost construit n perioada
medievala, n unele cazuri pe amplasamentul orasului antic,
cuprinznd numeroase monumente istorice, de arta si arhitectura,
ziduri, bastioane de aparare, precum si o structura urbanistica
specifica acestei epoci. Preocuparea pentru punerea n valoare si
integrarea nucleului istoric n structura noua a orasului constituie un
obiectiv major al urbanismului contemporan.
6. Piata 1) n acceptiunea curenta locul public unde se desfasoara
schimbul de marfuri ;
2) spatiu liber, de utilitate publica, amenajat n interiorul localitatii, ncadrat de fronturi organizate arhitectural sau
peisager ; constituie ca si agora sau forumul din orasele
Greciei si Romei antice, locul de desfasurare a principalelor
evenimente, manifestari politice, social culturale si comerciale din viata colectivitatii careia i apartine. In toate
epocile istorice, piata a constituit locul de ntlnire,
-
aprovizionare si de cunoastere reciproca a locuitorilor, fapt
din care deriva rolul important politic, social, educativ pe
care l are, nu numai prezenta nsasi, dar si continutul
functional, structura si valoarea estetica a pietei, asupra
constiintei locuitorilor, asupra formarii sentimentului si
spiritului de unitate a comunitatii.
In raport cu functia dominanta careia i raspund, pietele se
clasifica n :
piete arhitecturale, cu functiuni estetic decorative, pentru nfrumusetarea si mbogatirea cadrului
arhitectural al localitatii prin punerea n valoare a
unuia sau mai multor edificii sau elemente ale cadrului
natural ; exemple : Place Vendme si Trocadero la
Paris, Piazza Navona la Roma, etc. ;
piete comerciale, echipate si dotate cu amenajari speciale necesare desfasurarii schimbului de marfuri
cu amanuntul, de exemplu Piata halelor din Ploiesti ;
n aceasta categorie se nscrie si :
piata agroalimentara care, n functie de pozitia n oras si de marimea zonei de
deservire poate fi :
o piata centrala, cum este Piata Unirii din Bucuresti sau
o piata de cartier, ca de exemplu Piata Sudului n cartierul Berceni sau Piata
Alex, Moghioros n cartierul Drumul
Taberei din Bucuresti ;
piete de circulatie, pentru organizarea si rezolvarea circulatiei la intersectii importante, capete de pod,
mari platforme de parcare, descarcarea si degajarea
circulatiei vehiculelor si pietonilor n zone
aglomerate, n apropierea unor dotari care genereaza
mari concentrari de circulatie gari, Sali polivalente, stadioane, mari complexe comerciale,
etc. (exemple : Place Porte Maillot la Paris, Piata
Garii la Brasov, piata de la intersectia Colentina Mosilor cu sos. Stefan cel Mare n bucuresti, s.a.) ;
piete festive, destinate defilarilor, ntrunirilor, serbarilor si manifestarilor populare, etc. (exemple :
-
Piata Rosie din Moscova, Champs de Mars din
Paris) ;
piete monumentale, cu functiuni sociale si politice, cu un ancadrament arhitectural monumental din care
se detaseaza, n general, un edificiu dominant att
prin tratarea arhitecturala, ct si prin functiunile pe
care le adaposteste ; exemple : Piata San Marco la
Venetia, Piata Senioriei la Florenta, Piata Mare a
Primariei din Bruxelle, iar la noi n tara Piata sediului administrativ din Vaslui, s.a;
piete cu functiuni mixte sau cu functiuni multiple foarte frecvente, datorita numeroaselor situatii n
care, n special n orasele mici si mijlocii, sunt
prezente n acelasi loc mai multe functiuni, de
exemplu : centrul municipiului Pitesti, Piata Unirii
din Focsani, etc.
3.4. ZONA DE LOCUIT SI FUNCTIUNI COMPLEMENTARE
1. Lot = suprafata de teren delimitata, cu acces la o cale de circulatie
carosabila, destinata amplasarii unei gospodarii (locuinta, anexe
gospodaresti, curte, gradina).
2. Lotizare = operatie de mpartire a unei suprafete de teren n loturi,
pentru a fi atribuite construirii de locuinte individuale, unor folosinte
agricole.
3. Incinta = suprafata de teren nconjurata de cladiri, mprejmuiri sau
amenajari. In sens urbanistic, sistemul de incinte reprezinta o
metoda de organizare a complexelor de locuit, care consta n gruparea
constructiilor n jurul unor incinte, amenajate cu spatii verzi, alei
carosabile si pietonale, jocuri pentru copii, anexe gospodaresti,
parcaje, garaje, etc. In cadrul incintelor, n afara de locuinte, se mai
pot amplasa unele dotari social culturale de folosinta zilnica sau frecventa, cum sunt cele pentru copiii prescolari (crese, gradinite cu
-
program normal sau prelungit), magazine cu produse de uz curent,
ateliere de reparatii si altele. Incinta astfel amenajata constituie un
spatiu cu caracter intim, destinat exclusiv locuitorilor din imobilele
limitrofe, completnd pe plan urbanistic confortul si estetica locuintei
si contribuind la dezvoltarea relatiilor de vecinatate).
4. Imprejmuirea = constructie care nconjoara un teren pentru a-l
desparti de mprejurimi (strada, terenuri vecine, malul unei ape, etc.).
Imprejmuirile pot fi :
- definitive executate din materiale durabile (lemn, zidarie, piatra, fier, etc.), pentru a dura un timp ndelungat sau
- provizorii executate, pe ct posibil, din materiale reutilizabile (de exemplu : panouri prefabricate din lemn, tabla, plasa
metalica, stuf, rogojini, etc.) a caror durata de folosire este limitata, fie
prin utilizarea temporara a terenului mprejmuit (de exemplu
mprejmuirea unui santier), fie pentru motivul ca vor fi desfiintate.
Din punct de vedere al destinatiei, se deosebesc :
mprejmuiri utilitare (de exemplu mprejmuiri pentru paza) sau
-mprejmuiri ornamentale, la al caror mod de executie predomina criteriile de ordin estetic (de exemplu mprejmuirea
gradinii unui palat),
iar din punct de vedere al amplasamentului, pot fi :
exterioare cnd delimiteaza un ntreg teritoriu cu folosinta complexa (de exemplu o fabrica) si care pot avea parti :
o principale care limiteaza teritoriul spre o artera de comunicatie principala, avnd de regula un caracter
ornamental si
o secundare care limiteaza teritoriul spre arterele secundare, un teritoriu vecin etc., si au o executie mai
simpla, predominnd caracterul utilitar sau
interioare care limiteaza o zona dintr-un teritoriu mai mare, rezervata unui anumit scop (de exemplu gospodaria de
combustibil a unei fabrici).
5. Imobil (fr. immeuble din lat. immobilis) = cladire de locuit, casa si
teren.
Locuintele sunt de mai multe tipuri :
Locuinta 1) colectiva termen impropriu folosit pentru cladirile de locuit cu
mai multe apartamente (bloc de locuinte), deoarece locuintele
-
(apartamentele) nu sunt colective, ci doar grupate n aceeasi
constructie ;
2) duplex locuinta individuala sau apartament ce cuprinde doua niveluri, avnd scara interioara :
3. individuala cladire care cuprinde o singura locuinta (casa, vila). 6. Fond locativ nsumeaza totalitatea cladirilor n care se locuieste,
existente ntr-o localitate sau o portiune precizata a acesteia (cartier,
complex de locuit, strada, etc.). In mod curent, notiunea de fond
locativ nlobeaza cladiri de diferite tipuri : locuinte cu lot individual,
apartamente n cladfiri cu mai multe niveluri, camine pentru
nefamilisti, camine studentesti, internate, case pentru batrni si alte
forme de locuire. Pentru caracterizarea fondului locativ se folosesc
indicatori fizici si valorici care exprima urmatoarele aspecte
principale :
- suprafata fondului locativ ; - numarul si marimea apartamentelor ; - nivelul de dotare cu dependente ; - instalatii interioare ; - materiale de constructii ; - vechimea, gradul de uzura, costul, etc.
Valoarea fondului locativ exprima, ntr-o masura nsemnata,
nivelul confortului urban.
7. Ansamblul - de locuit termen generic pentru desemnarea unei grupari de cladiri de locuit, de dotari si de amenajari specifice zonei de locuit, nedefinita
ca marime si nivel de dotare si care, n consecinta, nu corespunde
obligatoriu unei unitati urbanistice complexe. Termenul se foloseste n
mod curent pentru desemnarea acelor portiuni din zona de locuit
urbana, care desi constituie unitati bine nchegate n structura urbana,
nu se ncadreaza n categoriile unitatilor urbanistice complexe,
datorita fie marimii, fie faptului ca nu beneficiaza de dotarea completa
conform principiilor de organizare a unitatilor urbanistice complexe,
populatia respectiva fiind deservita de dotari si amenajari specifice,
situate si n afara ansamblului respectiv ;
- urbanistic gruparea de constructii, spatii libere sau plantate, amenajari pentru circulatia vehiculelor si a pietonilor, lucrari de arta
monumentala si mobilier urban, avnd ntre ele relatii functionale,
economice si estetice pe multiple planuri, corespunzatoare unor
-
criterii si principii specifice functiunii dominante. Ca parte a unei
structuri urbane, ansamblul urbanistic poate fi considerat ca un tot
nchegat reprezentativ sau caracteristic pentru localitatea sau, n cazul
oraselor mari si foarte mari, pentru o anumita parte a localitatii n care
se afla. Ca exemple de ansambluri urbanistice pot fi mentionate :
ansamblul zonei centrale din Pitesti, ansamblul pietei de la intersectia
Sos. Stefan cel Mare Calea Mosilor Colentina din Bucuresti, Parcul Tineretului din Bucuresti, etc.
8. Cartier (fr. quartier) parte a orasului avnd propria sa fizionomie, determinata de : functiunea dominanta (cartier rezidential
sau de locuinte, cartier comercial, cartier industrial) ; felul si regimul
de constructie (cartier de vile, cartier de locuinte ieftine, cartier
insalubru) ; pozitia n cadrul orasului (cartier central sau cartier
marginal). Este alcatuit n general din unitati de vecinatate, care
mpreuna pot fi definite ca o entitate economica, sociala si de
gospodarire n cadrul orasului.
- comercial termen folosit n urbanismul pentru definirea portiunilor de oras, a cartierelor n care sunt grupate cu
preponderenta functiunile si activitatile comerciale ; n
actuala structura a unor orase din tara noastra, se mai
mentin unele cartiere comerciale, n forma lor traditionala
originala sau restaurata, ca de exemplu : cartierul
Lipscani, Sf. Gheorghe, Curtea Veche n Bucuresti,
vechile centre istorice din Brasov, Sibiu, Bistrita Nasaud,
etc., sau ca integrari si prelucrari moderne n
ansamblurile zonelor centrale noi, ca de exemplu :
Buzau, Craiova, Iasi, Suceava, s.a, n care foste cartiere
comerciale traditionale au fost nglobate n zonele
centrale ale oraselor respective ;
- cartier de locuinte unitatea de dreapta imediat superioara complexului de locuit n ierarhia unitatilor
urbanistice complexe. Cartierul de locuinte cuprinde, n
general, o portiune de oras, fiind alcatuit dintr-un numar
de complexe de locuit si dintr-un nucleu denumit centru
de cartier). Delimitarea cartierului de locuinte se face, de
regula, prin artere de circulatie majora, corespunzatoare
traficului de sector orasenesc sau traficului major urban,
iar marimea cartierului de locuinte se stabileste n functie
-
de distanta maxima de parcurs admisa din punctele cele
mai ndepartate ale complexelor de locuit componente,
pna la dotarile grupate n centrul de cartier ; aceasta
distanta se apreciaza ca durata de parcurs pietonilor la
circa 15 20 min sau ca distanta de aproximativ 1500 2000 m. Pentru a raspunde conditiilor economice si
cerintelor de ordin functional si special, marimea
cartierului de locuinte poate sa varieze, n ceea ce
priveste suprafata, ntre minimum 60 ha si maximum 150
ha, iar sub aspectul populatiei ntre 25.000 si 60.000
locuitori. Tinnd seama de limitele de marime inferioara
si superioara, recimandate pentru complexele de locuit si
cartierul de locuinte, rezulta ca acesta din urma poate
cuprinde un numar de 3 7 complexe de locuit.
9. Periferie (fr. priphrie, alcatuit din prefixul pri- n jurul,
mprejurul si gr. pherein- a duce, a purta) este partea marginala a
oraselor care s-a extins spontan si anarhic, prin depasirea limitelor
teritoriului initial sau a incintelor fortificate. Acest mod de deformare
a cartierelor periferic este specific oraselor circulare si celor extinse n
forma de stea, favorizate de reteaua de drumuri si cai ferate si a
mijloacelor de transport n comun ce converg spre oras. Un alt mod de
formare a periferiei unui o