Anul XVI

O r g a n a l E p a r h i e i gr. or. r om. a C a r a n s e b e ş u l u i

A P A R E D U M I N E C A

P r e ţ u l a b o n a m e n t u l u i : Pentru Austro-Ungaria pe an 10 coroane

» » pe Vi an 5 „ „ România şi străinătate pe an 14 franci

• .»' • » » » P e */« »n 7 ,

P r e ţ u l i n s e r ţ i u n i l o r : Pentru publicaţiuni oficioase, concurse edicte

etc. publicate de 3 ori, dacă conţin pană la 150 de cuvinte 6 cor, pană la 20C de cuvinte 8 cor.

de aci în sus 10 coroane

Corespondinţele se adresează redacţiunei „ F O A I A D I E C E S A N Ă "

iară banii de prenumeraţiune şi inserţiunile a A D M I N I S T R A Ţ I A

Librăriei şi Tipografici diec. în Caransebeş

Mama Roma Motto: Fără Unirea noastră cu

legănul naţiunei şi a credinţei noa­stre, c u Roma, poporul nostru ro­mân în adevér cult nici când nu va deveni ş i n i c i n u s e v a putea numi, căci semnul cel mare al ne-culturii tot cu sine l-ar purta, anume : că i-e ruşine, n u voesce a recu-noasce p e mama sa. ,

D r . l o a n A r d e l e a n

(„Unirea" Nr. 29 ex 20 Iulie 1901).

Am pus anume în fruntea acestui articol cuvintele unui preot român gr. cat. şi doctor în s. teologie, ca să demonstrez până unde merge insolenţa confesională conscientă. Am citat aceste cuvinte, fiind-că sunt mai recente, tot astfel puteam cita şi cuvintele Dlui Episcop Dr. D. Radu, rostite la Prislop şi altele, cari toate prin conscientă intervertiré a unui trop retoric, caută se evalueze politicesce preamărirea bisericei gr. catolice.

Ca mirean, care nici nu me ţin compe­tent a discuta chestii de teologie şi nici nu-mi place a asista la astfel de discuţii, mé restrîng simplamente la partea politică naţională a metonimiei despre „Mama Roma". Trăim doar în secolul al XX-lea şi avem cuvânt a considera libertatea conscienţei ca un bun comun al lumoi civilisate. N'am tíéci să ating convicţiile religi­oase ale nimenui şi pretind ca şi convicţia mea religioasă să fie respectată.

Nu discut nici chestia cum s'a făcut „Uni­rea cu Mama Roma", căci aşa cred, că astăzi încă atinge discutarea acestei chestiuni suscepti­bilităţi, cari în interesul nostru naţional bine înţeles nu trcbuesc atinse. Va veni timpul, când istoria va putea rosti şi în materia aceasta ultimul cuvént.

Un singur punct de vedere mé conduce: punctul de vedere naţional şi numai din acest punct voiu să protestez contra abusului ce se face în sens politic naţional cu metonimia „Mama Roma" catolică.

Noi Românii, cari naţionalicesce constituim un corp unitar şi nedespărţit, suntem — durere —• despărţiţi confesionalicesce în doue biserici. Faptul acesta atât din punct de vedere istoric, cât şi al stării actuale î-şi are logica sa.

Ca Români şi politiciani conscienţi trebue să ne dăm seamă de împrejurări şi trebue să con­siderăm faptele aşa cum sunt, trebue să ţinem cont de ambele biserici, ca biserici ale poporului

1 român din Transilvania, Ungaria şi Bănat, prin urmare ca biserici românesc/'.

în consecinţă trebue să ne fie din punct de vedere naţional credincioşii români aparţinători ambelor biserici egali de dragi, căci din Români ne tragem şi unii şi alţii şi Români trebue să re-mânem între toate împrejurările, membri egal îndrituiţi în sînul naţiunei noastre unitare şi ne­despărţite.

Urmarea acestui punct do vedere este, că nici când n'avem voie a confunda în materia naţională punctul de vedere confesional, ci din con­tră tocmai în momentul naţional trebue să cău­tăm paveza firească a bisericilor noastre. Dacă odinioară a fost biserica strâmoşască scutul na­ţionalismului nostru, astăzi a sosit timpul, ca naţiu­nea să-şi plătească bisericii datoria şi pri n urmare naţionalismul trebue să fie paveza cea mai puternică a bisericilor noastre.

Este deci un atentat îndreptat in mod egal atât contra naţiunei cât şi bisericei, când prin evaluarea politică a principiului confesional se tinde conturbarea legăturilor naţionale firesci, cari încheagă astăzi şi trebuo să închege pe toţi fiii poporului nostru în o falangă naţională şi prin urmare şi politică unitară şi nedespărţită.

Pe acest cuvent consider ca criminală ten-denţă care reese din citatul pus în fruntea ace­stui articol. Suntem etnicesce fiii Romei şi în acest sens avem cu toţii dreptul a usa de me­tonimia „Mama Roma", căci nici un Român

nu va nega cá c fiul Romei, înţelegând sub Roma naţiunea clasică a antichităţii, din care ne-am diferenţiat noi alăturea cu celelalte po­poare romanice. '

Aceasta „Romă" însă nu are nimic d e a face cu întâmplarea, că de veacuri o sediul Papei oraşul Roma. Catolicii sunt îndreptăţiţi a folosi în loc de ,-,bisorica romano-catolică" metonimia „Roma", fiindcă capul bisericei romano catolice domicilează în Roma, această metonimie confe­sională nu are însă nimic de a face cu cea naţională. Nici o retorică — nici cea iesuită — nu în-dreptăţesce a înlocui doue metonimii una cu alta, prin urmare e o simplă absurditate retorică şi logică a înlocui metonimia care înseamnă unirea con­fesională a duor biserici cu metonimia care va să zică descendenţa comună a tututuror Românilor.

Dar dacă e absurd a confunda doaué noţiuni cu desăvîrşire disparate, e crimina/ a evalua politi­cesce această confundare.

Consecinţa politică e fatală. Astăzi politicesce unirea confesională cu

„Mama Roma" însemnează la noi unirea biseri­cească cu Catolicii maghiari, căci biserica romano-catolicâ în Ungaria e magiară şi nu română. Ce va să zică politicesce unirea bisericească cu maghiarii ne-o învederează bieţii Slovaci catolici din patrie, pe cari î-i maghiarisează

d^iserica,.caţqUcă stăpânită,dei :şpvinjs,mul magniar cu duiumul. Singurul focular naţional 1-áú tfiai avut bieţii Slovaci în biserica reformată, dar şi acesta li-se distruge acum prin arondarea for­ţată a districtelor reformate slovace cu districtele maghiare.

Este deci O lozincă politică nenorocită a r e C O ^

manda Românilor o unire cu „Mama Roma", ceea-co în realitate va să zică o contopire cu biserica maghiară catolică, contrară expresă a bise­ricii noastre naţionale.

O astfel de unire nu numai nu dorim, ci din contră trebue să combatem cu toate mijloa­cele ce ne stau la disposiţie.

Biserica română gr. or. din ţearâ e biserică autochefală şi naţională. Comunitatea dogmatică şi rituală cu Petersburgul şi Bisanţul nu n e aduce în nici o dependenţă faţă de Slavi sau Greci şi prin urmare nu ascunde în sînul seu nici un pericol naţional sau politic.

Nu voesc să ating convicţiile religioase a-le nimerui, cu atât mai puţin î-i voiu recomanda Dlui Dr. Ardelean et consoţii părăsirea convic-ţiilor lor religioase, trebue să protestez însă ca Român contra acelei accepţii politice a „Mamei Roma" care ne aruncă în braţele politicei de desnaţionalisare.

Şi dacă nu mi-ar considera-o ca nemodestie a-şi striga domnilor cari fac capital politic din „Mama Roma" confesională: S i

Feriţi-Ve ca de foc de unirea bisericească cu catolicismul maghiar, căci aceasta ve pune capul!

Iar de „necultura" noastră n'aveţi teamă, căci şi dacă nu ve umplem capul cu gărgăuni, puteţi fi alăturea cu noi. Români cinstiţi şi cre­ştini buni.

' Iar numele Romei nu î-1 luaţi în deser t ! X—Y.

Observări la rëspunsnl Prea Cuv. Sale Dlui arhimandrit

Dr. Ilarion Puşcariu (Fine)

Prea Cuviosul Păr in te , d u p ă ce a încerca t s ă mô combată , më dă la o par te ca pe o s lugă credin­cioasă, care am scris n u m a i ca să plac patroni lor mei, şi voesce să arete, c ă a fost mare . l ipsă .de memor iu l DSale. Şi aci se a r a t ă P. Cuv. S a í n în t reaga sa splen­doare, căci în loc să dovedeasaă aceea ce şi-a propus , a t acă pe P rea Sânţ i tu l Episcop în t r 'un mod, care numai a „loiali tate", „modest ie" etc. nu s e a m ă n ă şi ne povestesce lucruri, cari tot a t â t de adevăra te vor fi, câ t de fidel este reprodus în prefaţa memoriu lu i con­clusul^ congresual din 1897.

în t re altele ne spune P. Cuv. Sa următoare le : „Că însuşi fericitul metropol i t (adecă Şaguna) m'a socotit pe mine şi pe fratemeu loan Cavalerul de Puşca r iu în t re cei competenţ i a-i scrie chiar şi biografia sa, se vede . lămurit de acolo, că toa te actele biografiei sale,

. c u m I ş r a n g i â s e însuşi pè lângă ur i SQUrt mempr ia l din viaţa sjţ, în anul 1872 ' Ini le-ă încred in ţa t " m i é ' ş i faptjce mi-le-a şi p reda t mie spre păs t ra re , cu îndato­rirea, ca după moar tea să, ce o prevedea, să le predau fratelui meu Ion, ca pe basa lor să-i scrie biografia. Motivarea lui Şaguna pentru-ce chiar pe fratele meu îl încred in ţase cu scr ierea biografiei sale, pen t ru c ru ţa rea de persoane, o las de a s t ă d a t ă neamint i tâ . Am ţ inu t la mine actele încuete trei luni de zile, in care t imp cu învoirea metropoli tului a m făcut pen t ru mine şi o copie de pe ele pen t ru ori ce eventua l i ta te . Dară nici nu mi-a pă ru t rëu pent ru osteneală , pen t ru că P rea Sânţ i tu l Domn episcop de as tăz i al Caransebe­şului, a tunc i vicariu archiepiscopesc, aflând delà mine cu oare-care supera re despre cele în tâmpla te , a recla­m a t delà metropoli tul actele pen t ru sine, eu a m fost provocat s ă le res t i tu i şi astfel au a juns actele biogra­fiei lui Şagună în manile P rea Sânţiei Sale" .

Toate aces te ni le poves tesce P. Cuv. Sa ca să se laude pe sine şi pe fratele DSale, că ce mare t recere au avu t îna in tea lui Şaguna. Dar chiar adevăra t să fie ceea-ce ne spune la locul acesta , d in toa te n u ar pu tea să reiese a l tceva decât , că Şaguna n u i-a cunoscu t îndestul , căci doară nu crede P rea Cuv. Sa serios, că fratele DSale ar fi fost c o m p e t e n t să scrie biografia lui Şaguna. Ca să nu poa tă zice P rea Cuv, Sa că şi despre fratele DSale scriu to t la îndemnul P rea Sânţiei Sale, 'mi permi t a a ră t a ce zic alţii despre fratele DSale ca „autoritate istorică".

Distinsul pofesor de la 'un ivers i t a tea din Bucuresci loan Bogdan scrie în „Convorbiri l i terare" anu l XXXiV, fase. XII u rmătoare le despre Dl loan cav. de Puşcar iu :

„Redacţ iunea „Convorbirilor Li te rare" a pr imit nu de mul t un volum de poesii în t i tu la t „Dintre imitaţi-unile lui loan déla Bucea" P a r t e a I (Braşov, 1900. 230

pp. în 8°). Volumul cupr inde poesiile „burlesce" ale autorului , „cele ma i c a lme" vor apă rea în P a r t e a II. Nu am fi lua t nici o no t i ţ ă despre aces t volum, dacă autoru l lui, a s c u n s s u b t un pseudonim prea t r a n s p a r e n t n 'ar fi unul din cei mai noi membri ai Academiei Ro-mîne . Ori şi câ te scuze ar avea pentru s ine un „octo genar" d in 'T rans i lvan ia , care „în pr ivinţa l imbist ică" a r ă m a s „ ta re î ndă ră t faţă de genera ţ iunea cea nouă cu o l imbă mai pol'htâ, mai rafinată, ba în unele pri­vinţe chiar si — mai s t r i ca tă" ( ipsissima verba ale autorului) , n u p u t e m trece cu vederea peste aceas tă în t r i s tă toare a p a r ^ i e literară. Avem îna in tea noas t r ă un om care, graţ ie n u ş t im căror mot ive — in tot caşul inavuabile — a fost ales m e m b r u al Academiei Române , fără să fi p rodus în lunga sa viaţă, pe lîngă art icole de gazetă, decâ t două volume proas te de is­toria familiilor nobile din Trans i lvania şi o b roşura tot a t â t de p roas t ă a sup ra lui Radu-Negru ; un om care e lipsit cu desăvârş i re de orice ta len t l i terar şi de orice ş t i in ţă , s i s temat ică , căruia îi l ipseşte, pe lângă aceas ta , şi cel ma i e lementar bun s imţ şi care în-d răsneş te să publice, la sfârşitul carierii sale lite­r a re şi d u p ă ce a fost ales membru al Academiei, u n volum de poiesii pline de obscenităţ i grosolane, î ncâ t ne es te imposibil a reproduce în Convorbiri spe­cimene, dintr ' însele. Tot ce conţ ine aces t volum nu se poa te c o m p a r a decâ t cu l i tera tura abjectă a mahala­lelor şi t rotuarelor , a cafenelelor şi caselor de tole­ran ţă . Cetitorii curioşi de a cunoaş te aces t gen de l i te ra tură să se adreseze tipografiei Ciurcu et Co. Braşov şi cu 2 coroane vor pu t ea să-şi satisfacă curiozitatea. Nu pu tem face o crit ică acestui volum, căci nu se poa te crit ica decâ t ce a re oarecare valoare. Ne permi­tem însă, ' î n . , numele bunului s imţ şi al moral i tă ţ i i publice, să îhte6ă'mT' 'cum se 'face că u r i ' om cafe e m s ta re să scrie astfel de lucruri să fie pr imit în Aca­demia Română , să fie c h e m a t a lua par te la lucrări le aces tu i î n v ă ţ a t corp, a contribui la înă l ţa rea studiilor de istorie şi filologie naţ ională, a da direcţie cercetă­rilor viitoare, a se p ronun ţa a supra operilor l i terare şi ştiinţifice p r e sen t a t e spre premiere ? Acei ce prin votu­rile lor, in t roduc astfel de membri în Academia Ro­mână , compromi t aces t ins t i tu t de cultură, îl fac de bat jocură şi în faţa ţării, al cărei nivel nu este a t î t de jos pe câ t îl cred dânşii , şi în faţa s t ră inătă ţ i i . Sîn-t em încredin ţa ţ i că mul ţ i nu şi-au da t s a m ă de greşala ce au făcut-o ; unii o regre tă astăzi , dar e prea târziu".

Un alt d is t ins profesor de univers i ta te din Bucu­r e ş t i Dl N. Iorga scrie în „Convorbiri l i terare" anul XXXV, fasc. IV : „Dl Ioan Puşcariu e un bătrân om politic din Ardeal, care a scris câteva versuri necuviin­cioase şi slabe şi un repertoriu istoric alcătuit fără metodă şi critică". Nu cumva şi aceşt i distinşi profe­sori au scris la îndemnul şi au publ icat cu binecu­vân ta rea P. Sânţ iei Sale Dlui episcop Nicolae P o p e a ?

Cunoscând a c u m şi pe Dl Ioan cav. de Puşcar iu ca „autoritate istorică1' pu tem zice, că numa i Prove-din ţa divină a lucrat , că biografia lui Şaguna n 'a ajuns pe manile P rea Cuv. Sale şi a fratelui DSale.

Cum s tau celelalte afirmări ale P. Cuv. Sale în faţa adevărului , se poa te vedea ev iden t dintr 'o lămu­rire a p ă r u t ă în „Foaia Diecesartâ".

Aceste s u n t obsărvări le mele la răspunsu l P. Cuv. Sale şi P rea Cuviosul P ă r i n t e se poate convinge, că n 'avea lipsă să se os tenească prea mul t ţ inendu-mă de guler, căci eu nu s u n t deda t să fug. Am s t a t liniştit, a m ascu l ta t voacea P rea Cuv. Sale şi dacă ma i are să'mi s p u n ă ceva, poftească, căci t o tdeuna îl ascul t cu plăcere. Dr. P. Ionescu.

Observări i asupra esamenelor delà şcoalele confesionale gr. or. rom.

din protopresbiteratul Caransebeşului cu finea anului I şcolar 1900¡1901

\ în cal i tate de comisar şcolar a m lua t par te ca : de obiceiu d impreună cu Prea On. Domn Andreiu ! Gidiu, protopresbiter şi inspector şcolar t rac tuă l , la i toa te esamenele delà şcoalele noas t re confes. din aces t i protopresbi terat , şi ca a t a re îmi ţ in de dâ to r in ţ ă a ! face asupra acelor e samene unele apreţ ier i şi observări I binevoitoare, cari poa te vor servi de îndrep ta re unora I dintre învăţători i noşt r i .

! Nu voiu face o descriere în special a fiecărui esamen, cum am făcut aceas ta a l tă dată , pen t rucă a tunc i deşi cu cuget curat , imparţ ia l şi cu s imţ de d rep ta te a m purces , to tuş pe unii dintre fraţii colegi i-am scos din ţiţini şi s 'au supărat .

Mă voiu nisui da ră numa i în t răsuri generale a amint i unele greşeli, unele păr ţ i slabe, ce le-am observa t la unii dintre învăţâr tor i i noştri din aces t t ract , da r fără a a t inge persoanele, r e m â n â n d ca fiecare să în­ţeleagă, dacă la el se referesc cele zise — ori nu, şi apoi rog pe fiecare învăţător iu ca în viitoriu să-şi în­drepte acele scăderi şi să n isuească a fi la cu lmea misiunei sale. căci numai a şa împlinindu-ne toţi datorinţele, şcoalele noas t re vor lua un a v â n t în-bucurător iu, vor progresa, poporul nost ru va deschide ochii şi se va convinge, că '' numai" ' 'învëtatb'rîlô'f "!&i are ,să m u l ţ ă m e a s c ă es is tenţa sa, p recum şi bună­s ta rea sa mora lă şi materială.

Educa ţ iunea urmaşi lor este da tor in ţa cea mai sântă , cu carea sun tem delà fire deobligaţi faţă de aceşt ia .

. Factorul cel mai pu te rn ic la crescerea unei ge-nera ţ iuni bune şi a şa la în temeiarea unu i viitoriu mai ferice pent ru popor este învăţător iul . De acea da tor i sun t em a ne căşt iga a n de an, zi de zi noaue cuno­ş t i n ţ e spre a pu tea astfel fi din ce în ce to t ma i folositori poporului nostru.

învăţător iul este lumina, carea luminează unu i popor calea că t râ fericire, iară şcoala poporală es te p r i m a ins t i tu ţ iune a societăţ i i omeneş t i , carea ia pe copilaşul din braţele maicii sale, ca să-1 p regă tească pent ru via ţa societăţii celei mari , unde ii es te d a t a ş în temeia viitoriul.

Fericirea p ă m â n t e a s c ă şi cerească, sufer inţele tempora le ori e te rne ale unu i popor, a t â r n ă delà mo­dul cum a sciut sau cum a p u t u t şcoala sa popora lă să desvoal te flacăra spiri tului generaţ iuni lor sale — a zîs oda t ă un om învăţa t . Şi cu drep t cuvânt . N u m a i delà învăţă tor iu şi şcoală avem dară să a ş t e p t ă m în p r imul loc binele şi înflorirea neamulu i nos t ru românesc .

Fiind aceas t a o dare de s e a m ă a esamenelor , s ă vedem mai de aproape, că ce este e samenu l ?

Esamenul e o zi mare din via ţa şcolarilor, e ziua secerişului lor intelectual . Zîua esamenulu i e o zî de

sărbă toare nu numai pent ru şcolari, dar şi pentru în­văţător i şi pen t ru părinţ i i şcolarilor, căci în aceas t ă zi t rebue să-şi dea s eamă învăţă tor iu l cu elevii săi despre progresul, ce l'a făcut în decursul unui an sco­şi prin aceas ta a s t r inge to t mai mul t legătura aceea, ce t rebue să esiste în t re familie şi şcoală. Esamenul mai are şi aceia însemnă ta te , că de lă tură din popor nepăsarea , ce o au unii oameni de ai noşt r i f a ţ ă . de caúsele şcolare şi deş teap tă în popor interes faţă de crescerea fiilor lor şi iubire faţă de şcoală şi d e î n v ă -ţătoriu. Greşesc da ră toţi acei Învă ţă tor i şi bărbaţi de şcoală, cari sus ţ in ş tergerea esamenelor din şcoalele poporale. La poporul nos t ru român nu a sosit încă t impul , ca să ş tergem esamenu l din şcoalele poporale, ca la poporul din Germania bună oară. Să mai t reacă poa te o su t ă de ani, şi a tunci ori nici a tunci nu va fi poporul nos t ru acolo unde s u n t de pildă Nemţii as tăzi .

La poporul nost ru românesc e necesară , ba să î m p u n e chiar sus ţ inerea esamenelor îngrijind,ca ace leasă reuşească splendid, să a ibă o faţă mărea ţă , impună toa re si să decurgă în mod viu, a t răgător iu , in teresant , căci pr in măre ţ ia esamenulu i r idicăm nimbul şcoalei şi învăţătoriului . E foarte de lipsă deci :

1) Să se publice în c o m u n ă încă îna in te cu câteva zile ţ inerea esamenulu i şi să î n d e m n ă m pe părinţ i i copiilor a lua pa r t e la e samen în număr cât de mare şi astfel a le da ocasiune, ca să vază cu ochii resulta-tu l s t ră luci t al esamenului . Ni-s'a da t ocasiune a ve­dea, cum părinţ i i copiilor auzind răspunsur i le lor s tau înmărmur i ţ i şi cu lacrămi de bucurie în ochi, nu pot din destul mu l ţ ămi învăţător iului lor pen t ru sârguinţa , ce ş'a dat-o în t ru luminarea şi deş tep ta rea copila­şilor lor.

Oare aceşti păr inţ i să nu fie pă t runş i de însem­n ă t a t e a şcoalei ? Ia tă că de ar fi un n u m ă r mare de părinţ i la un a ta re esamen, ne-am câş t igat tot a ţ â ţ a pre teni binevoitori şi s t imâtori . Atari poporeni vor pune mare pond pe învăţător iu şi vor recunoaşce, că zău învăţător iul lor e un membru a t â t de folositoriu al societăţii lor, î ncâ t fără el nu po t esista.

Un cas c o n c r e t : Aveam în comună un om cu câ tva sci inţă de car te ; avea şi avere dar era ambiţ ios şi un închipui t de să-i cauţi păreche. Eu nu-1 l ăudam nici hu mă căciuleam ' îna in tea lui. Era şi membru în comitetul parohial şi to tdeuna îmi făcea greută ţ i la facerea preliminariului şi a repart i ţ iei cultului. Cu vorbe bune nu-1 pu t eam capacita . L 'am lăsat în scirea Dom­nului, m 'am ară ta t şi eu nepăsător iu , rece faţă de densul şi mă făceam, că nici nu-1 observ, nu-i d a m nici o a t en ţ iune . îmi ziceam : las' , că acuş îţi vin nepoţei i la şcoală, sciu eu, că te vei îndrepta . Şi în t r 'adever a şa a şi fost. Omul meu are as tăz i o nepoţ ică în c lasa a III-a şi un nepoţel în c lasa a Il-a, dar nu-i mai omul de odinioară. Văzând el pu r t a rea şi progresul nepoţi lor săi, şi luând pa r t e la e samen a t â t a s'a e n t u s i a s m a t şi a r emas î ncân t a t de cele văzute şi auzite, încâ t venind la mine îşi ceru er tare şi azi e pre tenul şi cel mai m a r e s t imător iu şi binevoitoriu al meu.

Acestui pos tu la t să facem mai mult , iubiţi Colegi, căci în prea puţ ine locuri mi s'a da t ocas iune a mă convinge, că poporul se in teresează de şcoală, d u p ă cum trebue, şi aceas ta e un rău măre, care nici decâ t nu ridică vaza şcoalei şi a învăţătoriului .

Şi apoi cum ne vom sus ţ inea şi apă ra es i s t in ţa şi caracterul confesional al şcoalelor noas t re cu a tar i oameni nepăsători .? -

2. învăţător iul să p u n ă la d isposi ţ iuuea comisi-unei e samină toa re şi a privitorilor lucrările de m â n ă ale şcolarilor, conspectele şi datele din cari s ă se poa t ă vedea câ t mater ia l a p ropus fiecărei clase şi în ce m ă s u r ă V P rog rama esamenelor , clasificaţiunea şcolari­lor şi a l te da te şi conspecte, cari nu în tot locul au fost făcute şi espuse aşa, cum ar t rebui .

3. Ar in j amen tu l şcoalei p res te to t să fie cu gust . Tabelele de părete, mapele, icoanele ect. să fie a şeza te s imetr ic şi fiecarea la locul său potrivit . Şi aceas t a nu numa i în ziua de esamen, ci şi în to t decursul anu­lui. Şcoala să fie în t ru toa te model. Cel pu ţ in de doauă ori pe a n să se vărueascâ, să se spele şi să se cure ţe aşezându-se mobiliarul şi requisitele de î n v ă ţ ă m â n t astfel, ca să dee un aspec t p lăcu t ochilor şi împună to r iu to todată . în ziua de e samen s ă fie şcoala împodob i t ă cu flori şi verdeaţă . Şcolarii curaţ i ca în ziua de Pasci .

La vederea unei astfel de scoale, sUfl<tul ni se înalţe, şi s imţ im când că lcăm pres te pragul ei, că acel loc este sfânt.

• în unele din şcoalele noas t re din aces t t r ac t cu durere o spun, că a m esper ia t tocmai cont rar iu l dela cele zise. 0 scădere mare şi aceas t a pe care învăţăto­riul conscinţ ios câ t r ă chemarea sa în conţelegere cu ceialalţi factori din comună o va p u t e a de lă tura cu uşur in ţă , căci învăţător iul e sufletul şcoalei, el să fie supraveghietoriul , el t rebue să îndrep te el să dreagă lucrurile, voinţa lui să fie firmă şi nici când să n u despereze.

4. învăţător iul să ţ ină în ordine catalogul, con-scrierea pruncilor, esibitul. protocolul de circulare şi cel de espediţie, cronicele şcoalei ect. î n a cea s t ă pr iv inţă unii d in t re învăţători i nostr i i s u n t a ş a de nepăsător i , î ncâ t absentăr i le le in t roduc în ca ta log cu cerusa, ori nu le in t roduc de ' loc. Nefăcând acea s t a nu-şi pot con­trola elevii în pr iv in ţa cercetări i şcoalei, n u pot e s t r ada esac t şi la t imp „Conspectul de absen ţ i i " şi de aici resu l tă neregula ta cercetare a şcoalei şi apoi sporiul puţin, ce-1 pres tează învăţă tor iu l cu elevii sei. Căci cu deosecire 3 sun t căuşele cari împedecă mersu l regula t şi sigur al învă ţământu lu i şi a n u m e :

a) Cercetarea neregula tă a şcoalei. * b) Lipsa de manua le şi requzi te de î n v ă ţ ă m â n t şi c) Neîn teresarea învăţător iului de oficiul său, pe

care '1 consideră ca un mijloc de t ră iu şi nu ca pe lucrul cel ma i sublim, căruia s'a dedicat ,

Mulţi învăţător i apoi fac clasif icaţ iunea ele­vilor aşa, că dacă un elev voesce să-şi scoa tă „a tes ta t şcolar" învăţător iul nu îl poa te d a e sac t şi cum ar t rebui . P ro toco lu l d e circulare ia răş la puţ in i învăţă-

tori l-am văzut p u r t a t în rând. Ordinaţ iuni le cosisto-riale a u n c a t e care pe unde, clae pes te g rămadă , în t r 'un unghiu al şcoalei, pline de praf şi murdăr ie .

De esibit, de cronica şcoalei unde să'şi î n semne t o a t ă mater ia ce o p ropune zîlnic şi în fiecare oara, puţ in i învăţă tor i să in teresează .

Acestea sun t tot a t â t ea lucruri s labe pen t ru în-văţătoriu, cari dovedesc o neînteresare , o ant ipat ie , o neorînduială , care nu poate avea loc în atelierul unui învăţătoriu, pe care au toţi să-1 imiteze şi sâ'l aibe de model.

5. Toate elaboratele şcolarilor, catalogul, cronica, diferite conspecte şi însemnăr i , ce şi-le-a făcut, ce le-a avu t sau le-a folosit învăţătoriul în decursul anu­lui, să nu le prăpădească , d u p ă c u m cu durere a m es-periat , că se în tâmplă la unii învăţători , ci să le a d u n e pre toa te la finea anului şcolar, să le pache teze şi să le lege la olaltă, provăzîndule cu număru l şi anul res­pect iv şi astfel s ă le păs t reze pe vecie în a rch iva şcoalei an de an.

Mi-s'a da t ocas iunea de a mă covinge chiar anu l aces t a despre bucuria, ce a s imţi t 'o u n fost elev de ai mei, as tăz i om cu familie, când iam a ră t a t propisul s ă u de esamen de pe t impul , când el era şcolar. Ve-nisă adecă o m u l m e u la mine în unele afaceri şi şco­larii chiar scriau de esamen. S'a bucu ra t mult , şi eu m 'am convins de nou, că bine a m făcut de a m păs ­t r a t în a rh iva şcoalei aces te lucrări şi e laborate a şcolarilor.

De aceea îndemn pe fiecare învăţătoriu, ca să le păs t reze , căci chiar în pr iv inţa aceas ta şi la unu l din esamene le acestui an, a m avu t d ispută cu un învă­ţător iu, care dase şcolarilor îndără t elaboratele de esa­men, şi şcolarii le duceau în tr iumf acasă . Adevăra t că e un m o m e n t de bucurie pen t ru şcolari, dar acela t rece chiar a doaua zi de esamen. Eu sus ţ in că toa te scriptele, desemnele şi elaboratele şcolarilor să nu să dee îndărăt , ci să se păstreze, căci e mai bine aşa. Ce bine ne-ar pr inde dacă fiecare şcoală ar avea păs­t r a t e în a rh iva sa a tar i scrieri, e laborate de ale ele­vilor şi î n semnăr i de ale învăţători lor c â t de vechi — o seim cu toţii. Cu cât ar fi mai vechi, cu a t â t ar fi pre ţ ioase .

6. îvăţătoriul îna in te de începerea anului şcolar s ă şi facă o consemnare a tu turor căr ţ i lor şi requisi-telor de î nvă ţ ămân t t rebuincioase şi să le procure dela „Librăria d iecesană" din Caransebeş de t impuriu , c a să le aibă la începerea anului şcolar.

7. învăţă tor iu l să ce tească cu băgare de s eamă ordinaţ iuni le consistoriale şi în in teresul său propriu, să şi procure şi folosească numa i cărţi şi m a p e aproba te de forurile competente , ca să nu i-se în tâmple în ur­m ă neplăceri . Am văzut că unii învăţător i ţ in „doară Românu lu i " cu astfel de lucruri, îi fac a ten ţ i însă la proverbul „doară rupe capul" .

8. învăţă tor iu l să se nisuiască din toa te puteri le a corespunde întru toate chemări i sale. Să, şi împa r t ă de t impur iu mate r i a de p ropus pe oare, s ăp t ămân i şi

luni făcendu-şi astfel un plan de î n v ă ţ ă m â n t p r e c u m şi un p lan de oare: Să-şi î m p a r t ă şcolarii în clase formându-să în, fiecare şcoală 6 clase d u p ă cea mai noauă ord ina ţ iune şi s ă p ropună fiecărei clase ma te ­ria d i s t ina tă ei. Am aflat l a unii învăţă tor i aici cea mai mare învă lmăşea lă şi nepr icepere . Şcolarilor din clasa Vl-a propunendul i -să Ist. Biblică t e s t a m e n t u l ve-chiu, i a r Geografia des t ina t ă pen t ru c lasa a IlI-a pro-punendusă în c lasa Vl-a e tc .

-•• învăţă tor iu l la t r ac t a r ea obiectelor de învăţă­m â n t să se ţ i nă de p lanul de învă ţămân t , ca re ade-verat , că e prea vast, a ş a încâ t nici cel mai diligent şi zelos învăţătoriu, d a c ă a re VI clasă de în s t rua t , nu poa te p ropune to t mater ia lu l prescr is în t rânsul , dar to tuş să n i su iască câ t decâ t a l u rma . Principi i le şi regulele ce t rebuese observate Ia p ropunerea fiecărui obiect î n v ă ţ ă m â n t pu ru rea să le a ibă în vedere, căci n u m a i a ş a va face sporiu, iar la e samen va secera laudă.

Cu deosebire învăţător iul să p u n ă ma i m a r e pond pe Religiune, L i m b a m a t e r n ă şi Socoată, cari deşi s u n t cele mai impor t an t e obiecte de î n v ă ţ ă m â n t , în genere zis a u fost c a m maş t e r t r ac ta te .

0 da t ină rea e la unii d in t re învăţă tor i aceea, că nu s t au când e saminează în t r 'un loc, luându-şi o posiţ ie anumi tă , ca să'i a ibă îna in tea ochilor pe toţi elevii, ci s ă p reumblă încoaci şi încolo pr in sală, cu ca r tea în m â n ă .

Urmarea e, că elevii devin nea ten ţ i . Disciplina care e sufletul propuner i i resp. a esaminăr i i — dis­pare, sp lendoarea esamenulu i se in tunecă .

Apoi mai e o da t ină rea şi aceea de a e s a m i n a din car te , căci aceas t a dovedesce, că învăţă tor iu l nu e s t ă p â n pres te "materia ce a propus . Şcolarii vor pre­supune că înveţă tor iu l s ingur nu scie şi de aceea se u i tă în carte, a s e m e n e a îl vor judeca şi ceealalţ i privitori, şi pr in a c e a s t a învăţător iul îşi perde mul t din au to r i t a t ea şi vaza sa .

Un învăţă tor iu , care e saminează fără car te , va fi mai viu, mai libăr, cu fruntea ridicată, acela va observa toa te mişcăr i le şi privirile şcolarilor. Disciplina şi a ten­ţ iunea în a ta r i caşur i va fi mu l t mai mare , decâ t a tunc i când învăţă tor iu l e nevoi t pururea a privi ia. carte . Să n e desbrăeăfn da ră de aces te dat ini rele- şi să ne î n s u ş i m p ropune rea liberă.

E de l ipsă deci, ca învăţător iul să înve ţe ne­contenit , s ă nu s tea locului, p ropunerea să fie ac ­tivă, în toa te direcţiunile, căci a ş a p re t inde dela noi oficiul nos t ru , ce'l p u r t ă m şi d e m n i t a t e a noas t r ă de educatori .

P e n t r u perfecţ ionarea noas t ră s u n t foile podago-gice şi bibliotecile sciinţifice. Foile pedagogice câ te le-am a v u t toa te s 'au dus din ne în t e re sa rea noastră" şi a veacului în care t ră im, învăţători i a 3 milioane de Români să nu fie în s ta re a-şi crea şi sus ţ ine o foaie de special i tate , pecând la s t ră ini şi grădinari i , copiii, Şi chiar vânători i îşi a u organul lor propr iu da publici ta te . (Va urma)

au declara t e samenul de „succes" şi foarte pu ţ in mă a t ing bârfelile unu i erou din tufă.

Caransebeş , la 7/20 Iulie 1901. Nicolae Velcu

înveţătoriu.

Varietăţ i P e r s o n a l i i . P rea Sânţ i tu l Domn Episcop diece-

san Nicolae Popea a călători t Mercuri în 18 Iuliu ve-chiu, cu t renul accelera t de d imineaţa , la Carlsbad.

M u l ţ ă m i t ă p u b l i c ă . P r e a • s t imabi la d o a m n ă Angela soţ ia dlui C. Bumbulescu j ude m a g i s t r a t u a l în TârgulJ iu lu i (România) a binevoit a dărui pe s a m a s. noas t re biserici un măsa iu de m ă t a s ă roşie foarte fru­mos p ic ta t cu oleu, în pre ţ de pres te 40 cor., ca re m ă s a i u s'a sfinţit Duminecă în 15 1. c. pr in Prea On. D. Protopresbi ter Ioan P e p a şi s'a aşeza t Ia locul po­tr ivi t pe analog. — Pron ia divină se reverse a s u p r a donatorei b inecuvân ta rea sa, dăruindu-i v ia ţă în­de lungată în t ru depl ină sănă ta t e , ca să mai p o a t ă înfrumseţa sântul locaş dumnezeesc cu daruri le sale. Buziaş la 15 Iulie 1901, în numele comitetului p a r o h i a l : Ioan Ciurciu înv. şi not. al com. par.

P r i n c e s a So f ia . în castelul din Konopist , Boe-mja, s'a sevârşi t Duminecă botezul ficei moştenitoriu-. lui-, d e ; t ron •. Franeisc. perdinand, p r imind in. ,bpţez n u-mele . Sofia Măria "Terezia Francisca .

N e c r o l o g . Fos tu l minis t ru de jus t i ţ ie Desideriu Szilâgyi a reposa t subit în Budapesta , după ce se reîn­torsese dela Carlsbad.

U n o m s e l b a t i c i n a r e s t . Zilele t recute poli­ţiştii din Oradea-mare au aflat un colos de om în s ta re aproape sălbat ică şi l'au dus în a res tu l poliţiei. F a ţ a i-e toa tă acoper i tă de păr, capul cu păr câ t o claie, t rupul pe jumă ta t e gol şi do cons t ruc ţ ie adevăra t ur iaşă . Se vedea din toa tă ţ i nu ta lui, că afară de m a m a na­tu ră sigur nu va fi avu t alt crescătoriu. Cine scie pr in cari codri va fi pe t recu t p â n ă a c u m şi în ce chip a ră tăc i t p â n â jos l a ' Oradea. Când l'au pr ins poliţiştii, a căzut fără simţiri , şi a şa leş inat a fost dus în arest . Cercetându-1 apoi medicii au cons ta t , că acest necu­noscu t uriaş, care sus în codri sigur va fi susţ i­n u t lupte grele cu urşii şi celelalte dihănii , în oraş a fost înv ins de — rachiu.

Bibliografie Din l i tera tura poporala : Făt frumos din lacrimă,

Poves te de Em'mescu. Edi tura Librăriei Ciurcu, Braşov. 1901. Pre ţu l 20 fii.

Raportul IV al şcoalelor capitale ort. orien­tale române de băieţ i şi fetiţe din Logoj pe anu l scolast ic 1900/1901. Elaborat din însă rc inarea corpului învă ţâ toresc de George Joandrea, învăţător . Logoj, Tipografia Ioan Florea 1901.

Un respuns In N m l 27 al „Foii Dîecesane" u n „Coleg"

face amin t i r e de e samene le dela şcoalele confesi­onale din Valeadeni, Maciova şi Caransebeş , l ăudând şi înă l ţ ând în cele m a i îna l te sfere pe învăţători i Că t ană şi Lipovan şi c ă u t â n d în orice mod să mă p u n ă pe mine câ t se poa te de jos, char sub noroiu.

Şi eu sun t de pă re rea dlui „Coleg", că esa­menele s u n t de m a r e î n s ă m n ă t a t e în v ia ţa şcolară şi dacă al te popoare mai î na in t a t e în cu l tură au sus ţ inu t , că esamenele să fie îngropa te respect ive cassa te , noi, poporul român, cari încă s u n t e m la începutu l cui. turii, noi cu ori ce mijloace să c ă u t ă m să le sus ţ inem şi să le d ă m î n s ă m n ă t a t e a cuveni tă .

Es te bine, ca nu n u m a i comisari i şi inspectori i şcolari sâ-şi facă dator inţele , r apo r t ând forurilor compe­t en t e despre resul ta tu l esamenelor , ci din când în când să se facă învăţător i ului c â t e o cri t ică mai a sp ră pr in jurnale, ca din aceas t a învăţă tor iu l să scoată învăţă tur i le cuveni te p e n t r u viitoriu. Dar cri t ica să fie ser ioasă, d reap tă şi impar ţ ia lă , iar corespondentul să fie omul şcoalei, bă rba t înzes t r a t cu cunoş t in ţe l e şi cali tăţ i le recerute aceluia, ca re a r e să facă dare de s ă m â despre mersul unui e samen .

Prerni ţend aces tea cu păre re de rău t r ebue să con­stat , că recensen tu l m e u n u e nici bă rba t serios, nici iubitoriu de .adevăr şi d r ep ta t e şi nici n ' a re c u n o ş t i n ţ e pedagogice necesare . Şi cred, că s u n t în d rep t să sus ţ in aces te afirmări din u rmătoare le motive :

La esamenul meu din anu l aces ta a binevoit P rea On. Domn Protopresbi ter , ca inspector şcolar iu şi preşedinte al despă r ţ ământu lu i Reuniunii învăţă to-resci, a convoca de spă r ţ ămân tu l la Caransebeş şi a ş a a m avu t fericirea să dau e samenu l îna in tea celui ma i compe ten t public, mai a les dacă a m în vedere, că la e samenu l meu a par t ic ipa t P r e a On. Domn Dr. Traian Badescu, ca comisarlu consistorial , iar d in t re profe fesorii ins t i tu tului pedagogic dl Dr. Pe t ru Ionescu.

Mai amintesc , că ca oaspeţ i au mai p a r t i c i p a t : Dl Vasilie Tărian învăţă tor iu în Sacul, Dl George Băl-tean învăţător iu în Jdioara< apoi Dşoarele Silvia Dona învă ţă toare în Coşteiu şi Marta • Diaconoviciu învăţă­toare în Ghilad. A ş a d a r ă a m d a t e samenu l îna in tea unui public pr icepătoriu în ale şcoalei. Şi ce s'a în tâm­p l a t ? După finirea e samenu lu i s'a, deschis şed in ţa despăr ţământu lu i , la care au a s i s t a t toţ i s t imaţ i i domni amint i ţ i mai sus şi d u p ă o discuţie serioasă, la care, afară de învăţă tor i , au luat pa r t e şi Prea On. Domn Dr. Traian Badescu şi dl Dr. P e t r u Ionescu, unanim s'a declarat esamenul de „succes".

Şi oare în faţa unei s en t in ţ e a d u s e de un for a t â t de compe ten t ma i pr ind calumnii le „colegului" anon im din „Foaia Diecesană" ? Eu zic, că n u ! Judece şî onora tu l publ ic ! ! !

Eu s u n t mândru , că bărbaţ i ca P r e a On. Domn protopresbi ter Andrei Ghidiu şi P rea On. ÎDomn Dr. Tra ian Badescu, ca esmişii venera tu lu i Consistoriu,

Biblioteca t r ea t r a l ă eda tă de Soc ie ta ta tea pen t ru c rearea unu i fond de tea t ru român, nr. 8 : Pentru ochii lumii. Comedie în 2 ac te de Labiche, loca l i sa tă de Gil. P ropr ie ta tea Librăriei Ciurcu, Braşov 1901.

Concurse Pen t ru ocuparea postului înv&ţâtoresc dela şcoala

gr. or. rom. din V o i t e g , se escrie concurs cu t e rmin de 30 de zile dela p r ima publ icare în „Foaia Diecesană".

Emolumente le împreuna te cu aces t pos t s u n t : 1. în bani ga ta 400 cor. 2. 5Va jughere p ă m e n t arător iu cu un venit de

246 cor. 3. Pen t ru par t ic ipare la a d u n a r e a genera lă a re-

uniune i învgţătoresci 20 cor. 4. Pen t ru par t ic ipare la conferinţele învetăto-

resci 20 cor. 5. Pausa l scr iptur is t ic 12 cor. 6. Cortel corespunzetor iu cu grăd ină de legumi. 7. 8 metr i de l emne aduşi în cur tea şcoalei pen­

t r u încălzirea salei de învă ţământ , alţi 8 metr i pen t ru învSţătoriu.

8. Pen t ru curăţ i rea şi încălzirea salei de învăţă­mânt , apoi pen t ru văruirea aceste ia şi a ocolului co­m u n a îngrijeşte însăşi , dacă însă ia învSţătoriul asu­p r a sa aces te sarcini c o m u n a îi solvesce 60 cor.

9. Dela înmormân tă r i unde va fi poftit 1 cor. Pen t ru servicii învSţătoresci p r e s t a t e î n a i n t e ' d e :

ocuparea postului din concurs , c o m u n a n u acoardă alesului nici un altfel de emolumen t decâ t cele în­ş i ra te aci.

ÎnvSţătoriul ales este înda tora t a pu r t a cantora-tul în şi afară de biserică, a face pe notar iul comite­tului şi s inodului parohial şi a pu r t a socoata bise-ricei şi cultului.

Concurenţ i să-şi îna in teze concursele adjusta te cu documente le prescrise şi adresa te comitetului pa­rohial la P . O. Oficiu protopresbi teral gr. or. rom. din Ciacova.

Concurenţi sun t poftiţi a se p resen ta în vr'o Duminică sau sărbătoare în s. biserică, n u însă în ziua de alegere.

Din şed in ţa comite tului parohial ţ i nu t ă în 16 Iulie 1 9 0 1 . ' 1—3 [44]

Ş t e f a n Ţ e r a n P e t r u C i o l a c preş. com. par. not. com. par.

în conţelegere cu protopresbi terul t ractual .

Pen t ru întregirea definitivă a postului învă ţă toresc la şcoala conf. gr. or. r o m â n ă de prunc i din G h i l a d , protopresbi tera tul Ciacovei, se escrie concurs cu t e r m i n de concurgere de 30 de zile dela p r ima publ icare în „Foaia Diecesană"

Emolumente le s u n t :

în bani ga ta 600 de coroane ;

2. 12 metr i de lemne n u m a i învăţătoriului , a d u s e în cur tea şcoalei ;

3. 4 jugere de p ă m e n t ; 4. Cortel liber cu g răd ină in t rav i lană ; 5. P e n t r u sc ip tur is t ică şi t ipăr i tur i şcolare 10

coroane ; 6. Pen t ru par t ic iparea la conferinţele învăţă toresc i ,

ordinate de Ven. Consistoriu diecesan, 20 de coroane ; 7. P e n t r u par t i c iparea la a d u n a r e a genera lă a

reuniunei învăţă tor i lor conf. gr. or. român i din diecesa Caransebeşulu i 20 de coroane ;

8. Dela fiecare î n m o r m â n t a r e la carea însuş va par t ic ipa 80 de fileri, dacă se pet rece mortul la s. bi­serică 1 coroană (una coroană :)

9. Cărăuşii gra tu i te , când învSţătoriul că lă toreşce în afaceri oficiale şi a n u m e : p â n ă la reşed in ţa proto-presbi te ra lă t rac tua lă , p â n ă la locul ţ ineri i conferinţelor învăţă toresci în p ro topresb i te ra t şi respect ive p â n ă la cea ma i deaproape s t a ţ iune a calei ferate dela comună .

Concurenţi i au să dovedească : a) că au a t e s t a t de cualificaţNane cu calcul general cel puţ in bun, b) că au pregăt i re de cel pu ţ in doauă c lase g imnasia le , reale ori civile : c) că pr icep música vocala şi ins t ru­men ta l ă şi s u n t în s ta re de a ips t rua şi conduce corul vocal. —• Alesul învăţă tor iu es te î nda to ra t a îndeplini funcţ iunea de can to r bisericesc.

Doritorii de a concurge la aces t post , sun t avisaţ i ca suplícele de concurs—adjus ta t e conform s ta tu lu i org. bis. ş i a regulamentu lu i şco la r iu—adresa te Comi­tetului parohial — să le s i ibs tearnă Pre On. Oficiu pro­topresbi tera l în Ciacova.

în fine concurenţ i i sun t poftiţi a se p resen ta în vre-o Duminecă s au serbă toare în s â n t a biserică din loc, n u însă în ziua de alegere.

Ghilad, din şed in ţa comitetului parohial , ţ i n u t ă în 8 Iuliu 1901. ' ' 45 1—3

Comitetul parohial. î n conţelegere cu protopresbi te tul t rac tua l .

Băile Herculane (Mehadia). ( H e r k u l e s f ü r d ó , U n g a r i a ) .

Staţiune balneară internaţională in Bănat situată în valea romantică a Cernei.

Aer azonic. Tot comfortul posibil. L u m i n ă elec­trică. Musică mil i tară. Teatru .

V i n d e c ă r a d i c a l : reumatism cronic, podagră, răchita, hemaroid^, anemia, boale de rinichi şi beşică, conturbări

ale circulaţinnii sângelui, etc.

începutul sesonului la 1 Maiu.

Staţiune a trenului Expres şi Orient-Expres pe linia Budapesta-Orşova-Bucuresei.

Legă tu ră cu vapoarele danubiene .

N u m e r u l v i s i t a t o r i l o r p r e s t a 1 0 , 0 0 0 p e a n .

M E B S T J L T E E I T " C r i 2 I ] L O i e

V a l a b i l d e l a 1 M a i u 1 9 0 1

B u d a p e s t a , g a r a de Vest (ny. p. u.i. - O r ş o v a — V e r c i o r o v a

Or. Os. Ex. I

P. I—III

P. I—III

A. I—II

P. I—III

M. II—I»

S t a ţ i u n i i e Or. Os.

Rx. I

P. I—III

P. I—III

A. I—II

p. I—III

1130 433

815 149

830 531

230 . 802

7OO :

5 2 0

pleacă sosesce .

Budapesta Timişoara-losefin

sosesce pleacă

1250 8 0 S . .

7 1 5

925 125 7 0 O

7 4 0

153 439 545

205 357

6 1 0

823 810 924

713 854

pleacă sosesce

Timişoafa-Posefin Lugoş • . • .

sosesce pleacă

7 5 7

6 « 7 4 7

616 7 1 2

5 0 7 738 620

115 1131

Joia

şi

Dum

inec

a

750

150 602

150 602

142 1242 330

639

sosespe , sosesce pleacă \ pleacă pleacă

Buziaş M.-Ilia Marginea M.-Ilia Buziaş

pleacă pleacă pleacă

sosesce sosesce

3 8 c § 6 fe Â

150

1242 : 330 1242

7 2 0

142 547 632

828 853

4 0 2

523 711 8 0 0

828

831 9 4 Î

929 1029 •

1230 12ŞŞ

. 9 1 0

1032 1221

1 1 0

138

4 1 1

5 4 3

639

pleacă pleacă pleacă -pleacă sosesce

•Lugoş Caransebeş Domaşnia-Cornia

, ;Băile-Herculane Orşova

sosesce pleacă pleacă pleacă pleacă

644 602

345 315

6 1 1

5 1 2

333 233 156

5 0 2

4ÓO

614 531 4 T 4 3 2 7

258

1123 1024 844 733 655

859 9 0 7

IU ]20

230 239

pleacă >. sosesce! cy

Orşova Verciorova

sosesce \ pleacă

.255 245

1259 1250

0 2 6 2ÎŞ

B u d a p e s t a , ga ra de Vest (ny. p. u.), — T i m i ş o a r a — B a z i a ş

M. I—III

P. I—III

P. I—III

P. I—III

P. I—III

P. I—III S t a ţ i u n i l e ; P.

I—III P.

I—III P.

I—III P.

I—III P.

I—III

7 0 0 1 0 1 0 815 149

830 230 531 802

830 230 531 802

7 O O I O I O 520

815 pleacă sosesce

Budapesta Timişoara-losefin

sosesce pleacă

7 1 5

925 125 7 1 0

7 5 0 9 2 5 125 7 1 0

7 5 0 9 2 5

740 153

843 1030

210 222

1125 223 251

3 I 8

453 1015 1216

255

359 554 915

U03 3 1 0

4 2 0

1023 952

434 504 7 2 2

1046 1230 315 5 1 0

550

8 2 0

8 3 2 858 6 2 1 240. 252

pleacă sosesce

Timişoara-losefin Chişoda

1021 552

8 3 3

9 0 1

944

5 2 0

6 5 6

9 0 2

9 ~

1 0 1 0

1150 4 2 4

6 1 2

919 1 0 ~

5 0 2

6 ~

201 152 403

1033 1100

1255

1105 1 1 ~

456 622 653 737 930

548 608 7 1 1

815 1 0 1 1 -

340 5 O 8

717 827 349 547

1235 1205

c o ^ «21.

S a

3 5 0

4 Î 8

605 837 907

*1120 fl054 *306 -¡-151

225

9 1 3 954

415

a, a» in

sosesce pleacă pleacă sosesce sosesce sosesce pleacă pleacă pleacă soăesce sosesce sosesce pleacă pleacă pleacă sosesce sosesce sosesce sosesce sosesce pleacă pleacă pleacă pleacă pleacă sosesce sosesce sosesce pleacă pleacă pleacă sosesce

Buzidş Buziaş .

Chişoda Jebel

Ciacova Boca Boca

1 Ciacova Jebel Voitec

Gataia N.-Bogşa N.-Bogşa Gataia

Voitec Verşeţ • - Gataia

Buziaş. < T.-Cubin Panciova Panciova T.-Cubin Buziaş Gataia

Verşeţ Iasenova

Oraviţa Anina

Anina Oravita

Iasenova Baziaş

sosesce pleacă 7 5 3

pleacă sosesce 1019

7 4 2

7 2 9 703 651

552 1030

sosesce pleacă

752 7 2 4

6 5 0

6 2 0

pleacă pleacă

sosesce sosesce

6 Ş b

5 2 0

548

930 737

sosesce pleacă

7 1 9 7 Ó 6

619

pleacă pleacă

sosesce sosesce

612 424

1150 10~

— 3

508 3 ~

1 0 " 815

sosesce pleacă

7 0 4

5 ~

pleacă pleacă pleacă pleacă

sosesce sosesce sosesce sosesce

4 0 3

152 201 217 952

10~

sosesce pleacă

537 505

— s e

I <

2 °

Q Q

601 4 5 2

1235

4 4 7

4 Î 5

pleacă pleacă

sosesce sosesce

*315 | 3 3 6 U 2 3 0 f l l 0 5

225

6 3 5

6 2 3

456

sosesce pleacă

450 404

4O0 3 2 3

1257 1245 1125

c Q

O b s e r v ă r i : Oarele, ce s t au de a s t â n g a staţiunilor, să se c i tească de sus în jos ; iar cele ce s t a u d e a d r e a p t a de jos în sus. Timpul dela 6 oare d iminea ţa p a n ă la 5 oare şi 59 minu t e sa ra este î n s e m n a t cu sub l in i e rea minutelor . Or. Os. E x . = T r e n u I Orient-Ostende-Expres, A . = T r e n accelerat , ,P .^STren de persoane . M . = T r e n mes teca t .