Anul X V I I Nr. 14

Organ al Eparh ie i gr. or. rom. a C a r a n s e b e ş u l u i

A P A R E D U M I N E C A

P r e ţ u l a b o n a m e n t u l u i : Pentru Aus t ro-Ungar ia pe an 10 coroane

» ţ p e 7« a n 5 „ „ România şi s t răinătate pe an 14 franci

• » v - n » • , ' p e */. .an 7 , .

P r e ţ u l i n s e r ţ i u n i l o r : Pentru publicaţiuni oficioase, concurse edicte

etc. publicate de 3 ori, dacă conţin pană la 150 de cuvinte 0 c o r , până la 200 de cuvinte 8 cor.

de aci în sus 10 coroane

Corespondin ţe le se ad resează redac ţ iune i „1" O A I A D I E C E S A N Ă "

iară banii do p renumera ţ iune şi inserţiunile la A D M I N I S T R A Ţ I A

Librăriei şi Tipografiei diec. în Ca ransebeş

Nr. 54 pres . ex 1902.

N I C O L A E din indurarea lui D u m n e d e u E p i s c o p u l b ise-r i ce i o r t o d o x e răsăr i tene r o m â n e în eparhia

Caransebeşu lu i <?îuBifuuii nosfpu ctev şi popor , şi ortopaţifor- deputaţ i fa

sinoduf epapltiei n o a s t r e !

Pe basa dispuseţ iuni lor §§-lor 89 şi 90 din s ta tutul organic convocam prin acesta s inodul ordinar iu al diecesei nostre a Caransebeşu lu i la biserica catedrală din oraşul Caransebeş , pe D u m i n e c a T o m e i , adecă pe diua de 21 Aprile calendariul vech iu a. c. la 9 ore an temer id iane , în care d iuă îndată după severşirea sântei liturgii şi invocarea Sântu lu i D u h va u r m a deschiderea s inodulu i .

De aceea învi tăm pe toţi onorabilii deputaţi ai s inodulu i eparhial , periodul al Xl-lea, ses iunea a IlI-a, ca în s u s n u m i t a d iuă la ora defiptă se se afle în Caransebeş , ca aşa s inodul conform regu lamentu lu i afacerilor interne se-şi potă începe activi tatea sa.

împăr tăş ind b inecuvântarea Nostră arhie-rescă suin

Al tu tu ro r

Caransebeş în 6 Aprile 1902.

voitoriu de tot binele

Nicolae Popea m. p . Episcop :

Isus Cristos — Cu cuvintele s. Scripturi, textul de la Neamţul —

(Cont inuare)

153. I sus în Munte le Măs l in i lor prezice de nou lapidarea lui P e t r u

Acestea grăind Isus, şi dând ei laudă, a eşit îm­preună cu învăţăceii săi în Muntele Măslinilor. Atunci a zis lor Isus : „Voi toţi vă veţi sminti întru mine în

noaptea aceasta. Câ scris este : Bate-voiu păstoriul. ş se vor risipi oile turmei ? Dar după ce voiu învia voiu merge mai înainte de voi în Galileea." Şi răspunzând Petru a zis lui : „Dacă toţi se vor sminti întru tine, eu nici odată nu mă voiu sminti." Zis-a Isus lui : „Amin zic ţie că tu astăzi întru această noapte mai nainte de a cânta do doauă ori cocoşul, de trei ori te vei lăpăda de mine." Iar Petru cu mult mai vârtos zicea : „Şi de ar trebui să mor împreună cu tine, nu mă voiu lăpăda de tine." Aşijderea şi toţi învăţăceii au zis.

Şi eşind a mers Isus împreună cu învăţăceii săi după obiceiu de cea parte de pârîul Ghidron în Mun­tele Măslinilor, în ţarină al cărei nume este Ghetsi-mani. Şi scia şi Iuda cel ce l-a vândut pe el locul, căci de multe ori se aduna Isus acolo cu învăţăceii săi. Şi a zis Isus învăţăceilor săi: „Şedeţi aici până mă voiu ruga." Şi a luat pe Petru şi pe lacob şi pe Ioan pe cei doi fii a lui Zevedeiu, cu sine şi a început a se înfiora şi a se mâhni. Şi a zis lor : „întristat este sufletul meu până la moarte. Rămâneţi aci şi prive-ghiaţi cu mine. Rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită." Şi el s'a depărtat de la dinşii ca de o aruncătură de peatră şi îngenunchind se ruga zicând : „Părintele meu, de este cu putinţă, treacă de la mine paha­rul acesta; însă nu precum voiesc eu ci precum tu." Şi i-s'a arătat lui înger din ceriu întărindu-1 pe el. Şi fiind întru nevoinţă, mai cu dinadinsul se ruga, ca de este cu putinţă să treacă de la dînsul acel ceas, şi zicea : „Ava părinte, toate sunt cu pu­tinţă ţ i e ; treci dela mine paharul acesta; însă nu ceea ce voesc eu. ci ceea ce tu." Şi se făcuse sudoarea lui ca picăturile de sânge ce pică pe pământ. Şi scu-lându-se de la rugăciune, venind la învăţăcei i-a aflat pe ei dormind de întristare, şi le-a zis lor : „Ce dor­miţi ? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu întraţi în ispită." Şi a zis lui Petru: „Simone, dormi? Nu putuşi un ceas să priveghezi cu mine. Priveghiaţi şi vă rugaţi, ca să nu întraţi în ispită. Că Duhul este osârduitor, iar trupul neputincios." Iarăş a doaua oară mergând s'a rugat zicând : „Părintele meu, de nu poate trece acest pahar de la mine ca să nu-1 beau, fie voia ta." Şi intorcându-se i-a aflat pe dînşii iarăş dormind ; că erau ochii lor îngreuiaţi, şi nu sciau ce să răspundă lui. Şi lâsându-i pe ei mergând iarăş s'a rugat a treia oară acelas cuvânt zicând. Atunci a venit a treia oară

la învăţăceii sfii şi le a zis lor: „Dormiţi de acum şi vă odihniţi, destul este, iată s'a apropiat ceasul şi Fiul omului se va da in manile păcătoşilor. Sculaţi y6 să mergem ; iată s'a apropiat cel ce m'a vândut."

155. P r i n d e r e a l u i I s u s

Şi încă el grăind, iată Iuda unul din cei doi­sprezece a venit, şi împreună cu el popor mult— luând oaste şî de ia arhierei şi dela farisei slugi — cu fe­linare şi cu făclii şi cu arme şi cu săbii şi cu furci, trimişi de la arhierei şi cărturari şi bătrânii poporului. Iar Iuda cel ce-1 venduse pe el mergea înaintea lor şi Ie-a dat lor semn zicând : „Pe care voiu săruta, acela este; prindeţi-1 pe el şi-1 duceţi cu pază." Şi venind îndată s'a apropiat de Isus şi i-a zis lui : „Bucură-te, învăţătoriule!" şi 1-a sărutat pe el. Iar Isus a zis lui: „Prietene, pentru ce ai venit? ludo, cu sărutare pe Fiul omului vinzi?" Iar Isus sciind toate ce era să vină asupra lui a eşit şi a. zis lor: „Pe cine căutaţi?" Răspuns-au lui : „Pe Isus Nazarineanul". Zis-a lor Isus : „Eu sunt." Şi sta şi Iuda cel ce-1 vânduse pe el îm­preună cu dînşii. Deci după ce a zis lor: Eu sunt, s'au întors ei înapoi şi au căzut jos. Şi iarâş i-a în­trebat pe e i : „Pe cine căutaţi?" Iar ei au zis: „Pe Isus Nazarineanul." Răspuns-a Isus, şi a z is : „Am spus voaue că eu sunt ; deci de mS căutaţi pe mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă ;" ca să se plinească cu­vântul, care a zis : Pe care i-ai dat mie, n'am perdut dintre dînşii nici pe unul. Atunci apropiindu-se ei au pus manile pe Isus şi l-au prins. Şi văzând cei ce erau pe lângă el ceea ce va să iie i-au zis : „Doamne lovi-vom cu sabia? Iară Simon Petru, având sabie, o a scos şi a lovit pe sluga arhiereului şi a tăiat urechea lui cea, dreaptă; şi..era numele s.lugei Malh. Iar Isus răspunzând a zis : „Lăsaţi până aicia." Şi a zis Isus lui Petru: „Bagă sabia ta în teacă, că toţi cei co scot sabie, de sabie vor muri. Au ţi-se pare că nu pot ruga acum pe Tatăl meu, şi să-mi pună mie înainte mai mult de cât doauâ spre zece legiuni de îngeri? Dar cum se vor plini scripturile, care zic că aşa se cade să fie? Paharul, care mi-a dat mie Tatăl au nu-1 voiu ea?" Şi atingendu-se de urechia slugii 1-a vin­decat pe el. Şi a zis Isus celor ce venise la dînsul arhiereilor şi mai marilor bisericii şi bătrânilor: „Ca la un tâlhar aţi eşit cu săbii şi cu furci să mă prin­deţi ? în toate zilele am fost la voi în biserică învă­ţând, şi n'aţi întins manile asupra mea şi nu m'aţi prins. Ci acesta este ceasul vostru şi puterea întunerecului, ca să se plinească scripturile prorocilor ?" Deci oastea şi tribunul şi slugile Iudeilor au prins pe Isus şi l-au legat. Atunci învăţăceii toţi lăsându-1 pe el, au fugit. Iar un tânăr oare-care mergea după el îmbrăcat cu giulgiu pe trupul gol, şi l-au prins pe el tinerii. Iar el lăsând giulgiul, gol a fugit dela ei.

(Va urma)

0 vorbă ia chestia planului de Inveţăment (Continuare)

Să încep d a r ă cu compara ţ iunea mărginiri- ' du-me numai la şcoala e l emen ta r ă şi în special la cea r o m â n ă . D e s p r e şcoalele vech i r o m â n e înainte de anul 1848 nu-mi pot da s a m a precis . E sciut însă, că ele au început a lua un a v â n t mai înbucurătoriu după înfiinţarea primului peda­

gogii! român a celui din A r a d , în tâmplată la anul 1824, ori mai bine nimerit zis după sufocarea revoluţii din anul 1848. în şcoalele ace lea figu­rau ca obiec te do i n v e ţ ă m e n t : religia, ce t i rea , scr ierea , socoa ta şi cân ta rea . Desp re modul lor do p r e d a r e am auzit destule dela colegii noştri mai bătrâni . Rolul principal în instrucţie îl pur ta osclusiv mehanismul . Desp re vre-un metod mai precisat şi mai scienţific -— nici vo rbă . î nve ţâ -torii de pe-atunci îşi câşt igau cvalificaţiunea în normele , ce durau câ t e 6 r e s p e c t i v e 8 sep temâni . Mai târziu normele aces t ea s'au prelungit la 1! luni şi în line din ele s 'au desvol ta t t repta t cursurile p reparand ia le la 2 ani. Astfel at fost p â n ă la anul 1876. Pergât i i i le lor e r a u puţine. Ca să-şi însuşească unele cunoscinţe p e d a g o g i c e se ţ ineau din când în când conferinţe înve ţă-toresci, în cari li se p ropuneau şi esplicau înova-ţiuni din sfera învăţământului . A b e a prin anii-1 8 6 0 — 6 3 s 'au organisa t conferinţele ace s t ea mai temeinic şi după r e s t a u r a r e a metropoliei r e spec ­t ive cu in t roducerea statutului organic s 'au făcut obl igatoare . Cum şi cât au învăţa t elevii pe atunci, ne-au povest i t părinţii noştri. P rogresu l făcut ni-1 d o v e d e s c e clar numerul cel m a r e al analfabeţilor din generaţ iuni le t recute . A d e v ă r a t , că în şcoala noauă, o rgan isa tă prin art . de l ege X X X V I I I din'*4 anul 1868," numerul obiectelor s 'a îrfdoit. Dar aceas t a a trebuit» să u r m e z e , p e n -t r i i - c ă ' d e o pa r t e ie -a re -lamat progresul făcut de popoa re l e din occident şi în consecinţă lupta pentru esist inţă; iar de altă pa r te le-a facilitat me toade le noi mult mai firesci şi mai perfecţi­ona te . Că şcoala noauă ' nu-şi aduce r o a d e l e sale în direcţia mora lă şi că nu mai dă societăţii c a r ac t e r e neprihăni te ca şcoala veche , v ina n 'o aflu nnmai în ea respec t ive în a g l o m e r a r e a materiei de învă ţământ , c a r e se zice, că î m p e d e c â pe înveţă tor iu a înfluinţa educat iv a sup ra elevului , după cum afiirmă d-1 Nicolae B ă i a ş ; ci eu o ascriu mai mult factorilor celoralalţi , familei şi societăţii omenesci , p recum involuntar o recu-noasce şi d-sa, când zic£, „că răul z a c e în facultăţile na tura le ale omului, în c r e s c e r e a ne­chibzuită da tă din pa r t ea părinţilor, în circum­stanţele traiului a fa ră de şcoală şi în însoţirile r e l e " . As tea toa te da ră denoa tă , că referinţele elevului în familie şi în socie ta te poa r t ă mai mult vina la decădinţa morală , ce ne-o înfăţo­ş ează presintele. Dacă însă susţinem a x i o m a : „ E x e m p l a t rahunt" , atunci cu tot dreptul ne prinde mirarea , , că de ce nu s 'au pe rpe tua t şi în genera ţ iunea de a c u m a moravur i l e şi c a r ac ­te re le pract isa te de înaintaşii lor eşiţi din şcoala v e c h e ? Prin u r m a r e alta t r ebue să fie causa . Seim toţi p r e a bine, că şcoala , — formând za la din mijlocul lanţului educaţiunii, — numai a şa îşi poa t e împlini misiunea ei, dacă şi familia şi

socie ta tea o m e n e a s c ă îşi împlinesc consciinţios c h e m a r e a lor întru c r e s c e r e a tinerimii; pentru-că nu-mi v ine a c rede , că ar mai esista azi scoale , în cari să nu se pună pondul cuvenit pe regu-lele şi momen te l e et ice 'ş i estet ice, ce le pret inde simţul religios şi moral . Dar până când elevul v a espira a tâ t în familie, cât şi în socie ta tea o m e n e a s c ă mai la toa tă ocasiunoa tocmai con­trariul dela cele ce le p ro fesează şcoala, până atunci ea , şcoala, pe lângă toa ta for ţa rea şi în butul tuturor reformelor nu-şi v a putea împlini nici când misiunea ei în direcţie educa t ivă . A c e - i s t ea le coni i rmă mai bine cuvintele actualului ' impera t al Germaniei Wilhelm II, rosti te în anul j t recut cu ocas ia unei recepţii ca t ră preşedinte le [ dietei imper ia le : „că t inerimea e demoral i sa tă şi la aceas t a sunt pă r t a şe toa te păturile societăţ i i" . '

Din cele at inse până aci r ee se , că nu cul­tura poa r t ă v ina la decădinţa mora lă a omeni-mii, ci referinţele sociale. ;

Astfel ara compara t şcoala v e c h e cu cea \ noaue , jar compara ţ ia între înveţători i ei mi-o închipui cam în u r m ă t o a r e l e : I

înveţâ tor iul din şcoala v e c h e e r a un fel [ de înveţător iu-măiest ru adecă „Scliulmeister" . i Pregăt i r i le şi cunoscinţele lui, după cum am v e - ; zut, e r au de tot minimale. Din istoria . înveţă- ; meiitului se seie, că mal înainte v r e m e înve ţă - ! torii se rec ru tau dintre meseriaşii cu c e v a car te , \ soldaţii invalizi, p e unele locuri din cantori ori ! chiar şi din crîsnici. Prin sciinţele p reda t e de j dînşii tinerimei, mai mult în mod mehanic , n 'au i putut ei înfluinţa în mod aşa de eficace a supra ' moralităţii, când seim p r e a bine, că în educaţi- j une n u e a u a e r a mijlocul cel mai căutat de dis- j ciplină. Prin u r m a r e se poa te zice, că el, înve- j ţătoriul, numai prin v ia ţa lui înfluinţată şi aju-ta tă de moravur i le , ce domniau atunci în socie- j t a tea o m e n e a s c ă şi în special în familie la ere- | s c e r e a tinerimii, a putut contribui la fo rmarea j ca rac te re lo r . As ta însă a v e m s'o punem pe ră- i vasul activităţii sale p r iva te ca membru în so­c ie ta te mai mult, decâ t pe al celei din şcoală. '• Funcţiuni publice, ori onorifice nu a v e a , fără numai cantoratul , şi aces ta iarăş numai p e aici priri părţi le Bănatului. Cu studii, scrutări ori inovări ; puţin se ocupa . După-ce îşi i sprăvia munca şco- j Iară, îşi căuta tignit, de afaceri le sale familiare şi p r iva te , fiind-că soc ie ta tea o m e n e a s c ă nu r e - j

c lama nimic dela dînsul. E a d e v e r a t , că şi do- : ta ţ iunea lui de p e timpurile ace l ea nu e r a c e v a mai de dai D o a m n e ! Comparându-o însă cu cea de-acuma, am pu tea zice liniştit, că nu se ob- ; s a r v ă v re -o diferinţă a şa de m a r e , mai a les d a c ă a s e m e n ă m condiţiile traiului de atunci cu cele de -acuma.

Cam astfel e rau împrejurăr i le , între cari a vieţiuit înveţâtoriul din şcoala v e c h e . Să v e d e m

însă, că între ce împrejurăr i t r ăe sce înveţâtor iul din şcoala noaue .

înveţâ tor iul din şcoala noauă mai întâiu de toa te a r fi să fie înveţător iu .şi educa tor după prescr i se le pedagogie i . Pregăt i r i le şi cunosciin-ţele lui s 'au înmulţit. Despre necazur i le şi umi­lirile, ce . le îndură, p â n ă când să v e d e a şeza t în post nu voesc să mai zic nimic. L e seim toţi p r ea bine. A ş e z a t oda tă în post apoi, t r ebue să aibă indulginţă de fer, pent ru-ca să poa tă resbi în cont ra tuturor neajunsurilor şi inlluinţelor păti­m a ş e , ce p lanează a supra lui când dintr 'o pa r t e , când dintr 'alta p roven i te din împrejurăr i le nesă-ne toase , ce se produc mai ve r to s în u r m a in­terpre tăr i lor şi principiilor g reş i t e o b s u r v a t e a t â t din p a r t e a familiei, cât şi din pa r t ea societăţii omenesc ! tocmai la ins t ruarea şi e d u c a r e a tine­rimei. T o t a şa t r ebue să d o v e d e a s c ă o r ă b d a r e m a r e întru supor t a rea necazuri lor şi neplăcer i ­lor, ce i-le c a u s e a z ă chestia salariului. — nu p r e a de invidiat, — când la prel iminare, când la î n c a s s a r e ; iar mai a les cv incvena le le meni te pentru o amel io ra re cam benevo lă , cam silită a stării lui mater ia le . As tea însă nu sunt toa te , mai vin şi al tele. Comuna, în c a r e s e r v e s c e , îl încarcă şi îi impune feliurite funcţiuni şi a g e n d e , îl face cantor , conducetoriu de cor, purtă tor iu de socoti, notariu Ia toa te corporaţ iunile parohiei , apoi la a s t ea îi mai a d a u g e şi altele, ca visita-tor de morţi , instructor la pompieri , mentor şi câ t e al tele. Şi ca să nu l ipsească c e v a mai p re ­t inde dela dînsul, să fie translatorul poporului , agen t , pomolog, apicultor, econom etc . Mulţimea a c e a s t a de agende , — de datorinţele familiare nici nu mai cutez să fac v re -o amintire, — nu e cu putinţă să aibă v re -o înfluinţa bună a su ­p r a activităţii lui din şcoală . Căci îmi v a con­cede ori şi cine, că înveţâtor iul în u rma lor în conţinu, v a fi întrerupt , conturbat , agitat , c â t e oda tă chiar şi supera t în munca lui din şcoală , şi atunci nefiindu-i ea , munca , tignită şi liniştită, după cum se pre t inde , ca să fie, lucru firesc, că nici nu poa te iniluinţa educat iv a sup ra ele­vului. Şi după p ă r e r e a m e a basa tă pe e spe r in ţ ă pot afirma, că aceas t a şi nu tocmai ag lomera ­r ea materii , e doa ră o causă destul de impor­tantă , ca ac t iv i ta tea şcolară ' a înve ţămentu lu i şi prin urmare 1 ' şcoala să nu-şi aibă influinţa r e -cerută în educaţ iunea mora lă a elevului. Dacă însă sc ru tăm şi aici cu deameruntu l , atunci v o m li nevoiţi să cons ta tăm, că şi aici v ina o poa r t ă tot numai referinţele. Să me esplic.

Activităţi le şi a g e n d e l e secundare , e ade ­ve r a t , că îi dau înveţătoriului mult de l u c r u ; sunt însă între ele unele , cari îi aduc şi c e v a căşt ig p a r t e moral , pa r t e mater ia l . D e câştigul mater ia l nu se va pu tea lipsi înveţâtoriul p â n ă atunci, până când esistinţa lui nu v a fi asigu-

r a t a astfel, după cum t re ime să fie. Un învăţâ-toriu idealist şi cu vooaţ iune , cu dota ţ iunea ce i-o oferă numai postul învă ţă to resc , in timpul de faţă când mai toa tă soc ie ta tea o m e n e a s c a e copleşita do egoism şi material ism şi când mo­ravur i le oamenilor devin tot mai rele , —• de sigur, că a r e să p iară . U r m a r e a nu poa te fi alta, decâ t câ referinţele îl fac si pe el, ca să se a c o m o d e z e împrejurăr i lor din socie ta tea , în c a r e t r ă e s c e . Să punem însă caşul, că el ar a v e a tăr ia sufletească, ca să se opună curentului do­minant . Cât timp va. pu tea resista, a ceas t a e o al tă în t rebare . Esper in ţa însă ne d o v e d e s c e , că învăţă tor i i idealişti şi cu voca ţ iune se tot ră­r e s c ; iar cei ce se fac învăţă tor i numai de dra­gul titulei şi al salariului, pentru-ca s ă - ş l as igure o esistinţă, — a d e c ă cei năimiţi după zisa evangel ie i , — se înmulţesc. Dintre aceşt ia apoi tocmai prin aprecier i le greş i te a le societăţii ome-nesci spo re sce numărul iubitorilor de măr i re şi van i ta te , fiind-că li se dă ocasiune, ca să iasă la ivea la mai mult prin prestaţiunile lor la tera le , decât prin munca lor, ce a r a v e a să o i s p r ă v e a s c ă în şcoală pe terenul instrucţiunii şi al educaţiunii. Prin astfel de aprec iăr i g reş i t e de multe ori devin seduse şi forurile super ioa re şcolare la. distribuirea puţinelor distincţiuni, ce le oferă ch iemarea î nvă ţ ă to r ea scă , că p r e f e r ează pe cei iubitori de măr i re , îndrăzneţ i şi linguşitori faţă de cei probaţi şi devo ta ţ i cbiemării . Aceş t ia văzendu- se preferaţ i , îşi perd apoi ambiţia şi devin apatici şi indiferenţi faţă de şcoală şi de învă ţămân t . Şi dacă p o a m a , ce o o b s a r v ă socie­t a t ea o m e n e a s c ă în a p r e c i a r e a muncii învă ţă to -riului nu v a re intra iarăş în v â g a ş u l ei cel firesc, atunci v o m a junge , ca ambiţia în voca ţ ie să s cadă tot mai t a re , iar învăţător iul să fie recla­mat a se ocupa mai mult cu a g e n d e şi activi­tăţi s ecundare , decâ t cu oficiul lui î nvă ţă to resc . "Stări de aces t ea îl seduc mai în g r a b ă pe învă­ţ ă t o r i u l fără vocaţ ie , ca să-şi negl ige oficiul şi ch iemarea sa şi să se ocupe cu afaceri de ace ­lea, cari poa te câ şi dinsului îi pr iesc mai bine decâ t munca şcolară , dela c a r e uşor se poa t e s u b t r a g e mai ales acuma, când şi controla în­vă ţământu lu i e lincezită. Unica controla ar 11 să fie conscinţiositatea, dar la sigur pot zice, că astor-fel de învăţă tor i şi a c e a s t a le . l ipesce. Că ce act ivi ta te desvol ta tă ei în şcoală ne pu tem uşor închipui. Şi u r m ă r i l e ? D e bună s a m ă nu sunt al tele , decâ t ca dînşii îndeplinesc ocupaţiunile la te ra le mai punctual decâ t ch i emarea învă ţă to ­r e a s c ă , şi astfel ne mai a v â n d timp din destul, ca să se in t e re seze cum se r e c e r e de şcoală şi de elevi , resultatul nu poa te fi alt c e v a , decâ t în cunosciinţe un minim, iar în educa ţ ie z e ro . Prin as ta se produc involuntar în soc ie ta tea o m e n e a s c ă dispreţ şi ne în t e r e sa re faţă de şcoală

şi înveţă tor iu . (Astea toa te le găs im nimerit ca-rac ter i sa te în sch i ţa : „Moravuri con t imporane" , din ca r t ea „Clipe de r e p a u s " de „ S o r c o v a ) " . Şi ca aces t ea să dispară , soc ie ta tea o m e n e a s c ă v a fi nevoi tă să gri jască, că invăţâtoriul să lie as igura t în esistinţă sa astfel, încât să-i fie posi­bil a trăi şi a-şi consacra toa te puterile numai pentru binele şi înaintarea şcoalei şi a tinerimei lui încredinţa te . E semnificativ faptul, că la noi la Români în direcţia aceas t a nu putem cons ta ta p r o g r e s , ci — d u r e r e ! — r e g r e s . Fac toru l ce l mai slab dotat e învăţător iul şi chiar dela dîn-sul se pre t inde mai multă act ivi ta te pe toa te t e rene le , ba p e a i rea chiar şi j e r t fă mater ia lă numai ca să se s a lveze naţ ional i tatea şi confe-sionali tatea şcoalei . O, ironie a sorţii, el bietul a ajuns să lie mecenatul — mart ir na ţ ional ! Şi că cons ta t a rea aceas t a nu e greşi tă , să do­v e d e s c e mai bine prin a c e e a , câ multe buno-voin ţe de ale înveţătoriului cu a p r o b a r e a foruri­lor compe ten te să prefac cu încetul în dator in ţe fără v re -o retr ibuţiune. A c e s t e a sunt refer inţele înveţătoriului din şcoala noauă . Vor fi ici colea escepţiuni , — o n o a r e lo r ! — dar sciu positiv, că a c e s t e a sunt puţine şi r a r e .

Ca să am crezăment , ca cele e spuse nu sunt inven ta te de mine, ci sunt ba sa t e pe e spe ­rinţa, p r ecum le-au consta ta t şi alţii, îmi iau v o e a r e p r o d u c e aci următorul îndrep ta r , ce şi l 'a compus un dascăl celebru, — ajuns din dascăl s ă sesc inspector suprem şcolariu în Osnabri ick în Germania , —• numele loan I tenr ik Schiiren la î n t r e b a r e a : „Cc am să fac, ca să devin şi să român în to tdeuna învă ţă to r bun V" E a t ă r ă s ­punsul lui :

1. D a c ă doresc , ca să tiu şi să r e m â n un înveţă tor iu bun, atunci t r ebue să învăţ mai întâiu eu a c e e a , ce t r ebue să propun al tora . Nu cred, că esistă înveţător iu , ca re le n ' a r mai a v e a lipsă ca să î n v e ţ e a c e e a , ce a r e să p ropună . Dacă d. e. n ' a r e să s tudieze mater ia , atunci de bună s a m ă v a a v e a de studiat m e t o d a ori t r a c t a r ea e tc . şi în line dacă n ' a r e alta, atunci a r e de studiat na tu ra elevului.

2. Pr ima şi cea mai nece sa r ă condiţie în v ia ta si ch iemarea î nvă ţ ă to r ea scă es te — frica de Dumnezeu .

3. învăţător iul să n isuească din toa te puteri le ca întotdeuna, dar mai ales în primii ani ai carierii sa le tot timpul şi toa te puteri le sale să le concen t reze într 'un singur punct , — în oficiul său. Nici unde doa ră nu s 'a o b s e r v a t mai bine. cât de rodnică e o astfel d© concen t ra re , dar nici unde nu poa t e fi mai pr imejdioasă d v i z a r e a puterii şi a timpului ca în oficiul î nvă ţă to re sc . Aici d. e. a r e să conducă o reuniuniune, colo să fiu secre tar iu , aici'' e s te de condus un cor ori de întregit un cva r t e t ori o pâr t ie de Wies th

F O A I A D I E C E S A N A

aci a ro să poa r t e socotelelo publice (comunale ori dela societăţi pr ivate) , colo să p r imească v re -o a g e n t u r ă etc. D a c ă însă v o m face bilan­ţul între activităţile aces t ea , — ce înveţător iul cu drept cuvânt le poa t e resp inge , — şi între activităţile ace lea , ce se ţin mai strict de che­m a r e a lui şi cari nu le poa te în totdeuna resp inge î ca d. e. d a r e a de o a r e pr iva te , conferinţe în-ve ţă to resc i , par t ic ipară la cu ta re misiune (reuni­uni biblice, -de t empe răn ţ ă etc.)' apoi tu tora te , visite pe la cei bolnavi şi în fine munca şi gri-j e l e familiare şi a le gospoder ie i sale, cu deose­bire c r e s c e r e a fiilor săi proprii , apoi la toa te a s t ea să mai a d a u g e m şi economia , pomologia , apicul tura şi a. — atunci nu cred, că ar esista om p e lume, c a r e să nu recunoască , că ce \ primejdie z a c e pent ru ch iemarea î nve ţ ă to rea scâ în d iv izarea timpului şi a puterii . Mii de inşi, răpiţi de curen te es te rne în credinţă, că îndepli­nesc o faptă bună, s 'au anga ja t la astfel de activităţi , la cari nu le c u r g e c a l e a ; mii d e inşi amăgiţ i de diferite curente au căutat a fa ră de cadrul chiemării lor activităţi şi a g e n d e de ace lea , cari li-au oferit, ce-i drept , c e v a instrucţie, da r mai a les p lăce re , onoa re , ori chiar şi profit ma te ­rial. Numi-se-va causa ori şi cum, eu zic, că nu , e cu putinţă, ca prin împrăş t i a rea timpului şi a puterii să nu sufere s c ă d e r e destoinicia ver i tabi lă şi liniştea a tâ t de indispensabilă a învăţătoriului a d e c ă — şcoala sa .

4 . Totu l t r ebue delă turat , ce ar pu tea influ-inţa nefavorabi l a sup ra destoiniciei, vioiciunii şi de­votamentulu i învăţătoriului faţă de ch iemarea sa.

5. L a o p a r t e cu toa te , ce ar pu tea chiar numai a b u r a în mod neprielnic iubirea învă ţă to ­riului fată de elevi si de c h e m a r e a lui. L a în-văţa tor iu întocmai ca şi la prietenii buni şi ade ­vă ra ţ i se pot r ivosce minunat z i c a l a : „Je l änger desto b e s s e r ! " D e a c e e a tot cu frică străjuim, ca să nu se furişeze c e v a între noi şi ch i emarea noas t ră . Iubirea faţă de copii şi de sciinţe p r e c u m şi inspiraţia pentru ch iemare fo rmează focul sânt în pieptul învăţătoriului . Sunt mulţi, cari poa te că ademeniţ i de veder i l e lor, să s imţesc în internul lor ca şi repâşiţ i de p e ca r i e ra înve ţă­to reascâ , să t rezesc , că totuş v ie ţuec şi mai lucră întrînsa. A c e s t e a loţi o sciu şi o s imţesc foarte bine, că ca r ie ra a c e a s t a nu le mai p rocură p lăcere , dar n e a v e n d încotro, fiind-că d o a r ă şi ei t r ebue să t r ă e a s c ă şi fiind-că e poa t e şi p r e a târziu de a păşi pe altă car ieră , să supun sorţii şi ca nisce robi supoar tă şi mai d e p a r t e greută ţ i le ei.

6. P r e p a r e a z ă - t e consciinţios! înainte de toa te t r ebue să li clarificat, că în ce r apor t şi l egă tu ră stă pensul de azi cu cel t rac ta t de ja şi cu cel u r m ă t o r i u ; că o a r e se basează , se a r g u m e n t e a z ă şi se afirmă unul p e altul şi că o a r e fi-vor elevii

I în s ta re , ca ei înşişi, ori puţin ajutoraţi de învă ­ţătorul , să-şi câşt ige o conv inge re clară d e s p r e el. Mai d e p a r t e a ro înveţător iul să se cuge t e ser ios şi la a c e e a , că o a r e prin ce fel de e sem-ple scoase din v ia ţa şi esper in ţa elevului şi prin ce • mijloace de intuiţiune a r pu tea să-1 facă p e

I e lev , ca să pă t rundă şi să cuprindă cât mai clar mater ia p ropusă şi în fine, că ce a s e m ă n ă r i ori disposiţîuni şi indegetăr i a r e să pună în apli­ca re , ca să-1 poa t ă în ţe lege destul de bine şi e levul cel mai s lab. Şi de o a r e ce î nvă ţ ămân­tul se încheie cu t r eap t a • aplicării înveţător iul cel a d e v ă r a t îşi v a pune de multe ori î n t r eba rea , că o a r e prin ce fel de deprinderi ar pu tea în­tipări mai bine în mintea elevului cele î nvă ţ a t e ,

i ca astfel să devină p ropr ie ta tea lui s igură şi să le poa tă folosi cu succes în v ia ţa pract ică .

7. Dedică- te cu totul obiectului, ce-1 propuni , ca să v ie ţuească obiectul în tine şi tu în el. Grijesce şi te fe resce da ră de lucruri de ace lea , ce te-ar pu tea conturba şi d is t rage .

8. Esaminează- ţ i to tdeuna munca t a ! Da to-rinţa învăţătoriului es te în primul r ând să se e samineze în gene ra l mai în t â i a p e sine însuş, apoi p e e l e v ' şi pensul p ropus şi în fine ţinuta

! lui mora lă o b s e r v a t ă în decursul muncii s a l e ; iar în special să-şi d e e s a m ă desp re fiecare e l e v singuratic, d e s p r e f iecare o a r ă şi lecţiune, p recum şi d e s p r e ori şi c a r e necuvi inţă ivită în decursul muncii sale , pent ru-că iubitul e t a r e a p r o a p e de cel ce-1 iubesce . D e a c e e a înve ţă ­toriul bun să simte to tdeuna încunjurat de elevii săi chiar şi atunci, când ei nu sunt de f a ţ ă ; v o r b e s c e cu ei, îi laudă, ori îi must ră , se bucură , ori se într istează d impreuuă cu e i ; el se r o a g ă pent ru ei. A s t a e via ţa iubirii. El îi s t r înge p e toţi la pieptul său, că doa ră toţi sunt fii lui. O, ce b inecuvân ta r e a r fi pent ru popor şi pen­tru ta ră , dacă fiecare învătâ tor iu în toa tă s a r a a r supune şcoala sa unui astfel de osamen . Ce bine m a r e s 'ar r e v ă r s a şi a sup ra lui şi a sup ra elevilor săi. De ce nu nisuesci să fii b inecuvânta t ' ?

9. Fo losesce consciinţios ori si ce ocas iune , ca să întreţini legătur i cu învăţă tor i harnici şi c e r c e t e a z ă cât mai des scoale bune.

10. Dă prilej şi al tora, ca să te c e r c e t e z e , să te o b s e r v e şi să te esamineze .

1 1 . Adă-ţi aminte de Dumnezeu ! El e mar­torul şl judecător iu l teu n e v ă z u t !

12. Adă-ţi aminte întotdeuna, că ce dep inde în timp şi în e terni ta te dela munca ta ş c o l a r ă !

Memoriul aces ta ne a r a t ă evident , că pri­m a şi cea mai cardinală datorinţâ a fiecărui om, şi a şa şi a învăţătoriului , es te mai întâiu de toa te să se cunoască pe sine însuş. „Nosce te ipsum!" es te şi cea dintâiu a x i o m ă , ce a pu­s-o mare l e p e d a g o g A m o s Comenius în va lo ro ­sul său o p : „Didatica m a g na ' ' . E s e n ţ a celor

6 F O A I A D t E C R S A N A

înşirate aci es te să r ecunoaseem fără încunjur, că noi înşine pu r t ăm vina la multe g r e ş e l e ; să ne pocâim, ca aşa mai î ng rabă să a jungem la î nd rep t a r ea dorită. Dacă unul i îesce ca r e din noi îşi v a da silinţa a u r m a numai cât e posi­bil nu numai cu v o r b a , ci şi cu fapta sfaturilor cuprinse în c redeul lui Schiiren, atunci de bună samă , că învinuirile r idicate a sup ra şcolii şi a înveţătoriului se vor r e d u c e la un minim; înve-ţătoriul îşi v a câş t iga posiţia şt respectul cuve ­nit, iar influinţa lui educa t ivă îşi v a aduce de sigur r o a d e l e ei b inefăcă toare întru fo rmarea base i ca rac t e re lo r r ec l ama te . Că să putem a junge la stadiul aces ta , dăm sfat priet inesc tuturor ace lo ra , cari nu au şi nu simt voca ţ iune pen t ru car ie ra î nve ţ ă to r ea scă , că ar lucra foarte înţe-lep ţesce a tâ t în interesul lor cât şi al şcoalei , p r ecum şi al tinerimii, d a c ă la timp s 'ar dedica altei carieri , pent ru ca r e simt, că au mai multă a t r a g e r e şi voca ţ iune .

F e l ângă a c e s t e a sciind, că poporul nostru nu s 'a a v â n t a t î n c ă - l ă acel g r a d de cultură, ca să scie da a tenţ ie cuveni tă statului î nve ţă to re sc , îmi permit a recomanda-coleg i lor , tocmai pentru de l â tu ra rea aces te i cause , studiu, esper inţă şi muncă continuă şi ser ioasă mai ales în cliiema-r e a î nve ţ ă to r ea scă , căci ele fo rmează unicul mijloc de a ne impune şi a ne as igura în sinul poporului nost ru v a z a şi importanţa a c e e a , ce o mer i tăm de după ch i emarea noas t ră ideală.

A p u n e r e a „Foii F e d a g o g i c e " din Sibiiu védi t ne a ra t ă , că înve ţă to r imea noas t r ă încă nu e pă t runsă de aces t e ideale . Şi astfel de ideale nu şi-le poa te omul câşt iga al tcum, decâ t dacă se nisuesce a-şi mai înmulţi cunosciinţole şi p e cale autodidáct ica. O foaie de special i tate cum a fost „Foia P e d a g o g i c ă " a r t rebui susţinută cu ori şi ce preţ .

Şi ca să ne e luptăm v a z a şi impor tan ţa cuveni ta p e l ângă cele zise mai a v e m m a r e nevo ie şi de colegiali tate şi solidaritate. Când corpul î nve ţă to re sc român v a fi una , p recum una sunt şi cei de al te branje şi cas te , atunci sigur că şi noi vom a junge la posiţia şi ap re ­c iaren cuveni tă . în privinţa a c e a s t a să ne ser­v e a s c ă de esemplu demn de imitat colegial i ta tea şi sol idari tatea, p recum şi abnega ţ i a corpului î nve ţă to re sc din Germania , c a r e a pur ta t luptă resoluta , până când a adus în t reg poporul , ca să ascul te şi să ap rec ieze glasul renumitu­lui p e d a g o g D ie s t e rweg , ca re i-a z i s : „Dacă ridicaţi s t a rea înveţă tor imei cu dînsa înălţaţi şi n a ţ i u n e a ; iar dacă o dejosiţi, prin as ta dejosiţi t inera gene ra ţ iune şi chiar na ţ iunea !" Şi în faptă, efectul p rodus de glasul aces ta şi de s tăruinţa statului înve ţă to resc , se reogl indează foarte ecla­tant în a s igu ra rea mer i ta tă a statului înve ţă to ­resc ; în renumele , ce şi 1-a câşt igat şcoala ger ­

m a n ă pre tu t indenea , p r e c u m şi în cultura şi ci-vilisaţia c ea m a r e , cu c a r e . a ujuns să cuce rea ­scă şi să domineze în t reg rotogolul pământului . Ea , înve ţă to r imea g e r m a n ă , poa te să-şi z i c ă : „că e s ingura a r m a t ă recunoscută de civilisaţia m o d e r n ă " , după zisa savantului poet Victor H u g o .

Oare es te şi î nve ţă to r imea noas t r ă pă t runsă de aces t d u h ? Răspunsul meu e o clăt inare din cap . Me mângâi însă, că vicisitudinile timpului îi v o r acce le ra pasul că t ră a c e s t e ideale . Şi nu-mi perd speran ţa , că şi poporul r o m â n nu o să mai hositeze mult în r ecunoasce rea deplină a chiemării înve ţă toresc i nu numai cu vo rba , cum suntem obicinuiţi a auzi la diferite ocasiuni, ci şi cu fapta.

(Va urma)

V a r i e t ă ţ i Un b ine făce tor iu a n o n i m din Timişoara a

| donat 10 cor. pe sama fondului de ajutorare „îoan '•• Popasu" al elevilor dela instutul teologic şi pedagogic | din Caransebeş. Mulţămita noastră. Patriciu Drăgălina, ; preşedinte. — Dr. G. Dragomir, secretariu.

I Un dar pre ţ io s b i ser ic i i din Logoj . Falnica j; biserică a Logojenilor s'a îmbogăţit zilele acestea cu | un dar de mare valoare. Este un dar izvorit din pu-i ternicul sentiment religios al Logojanului adeverat şi j din dragostea nefăţărită a lui faţă de aşezemintele : bisericesci. Noul dar, cu 1-a obţinut zilele acestea bi-I serica din Logoj. este „Mormentul Domnului." dăruit ; de familia Vasilie Iorga Burencia şi lucrat fără îndoială •j artistic de cătră gentila fică a acestei familii, Ecaterina. \ Familia Iorga Burencia este una dintre cele mai vechi, j mai stimate şi mai populare familii din Logoj. Aceasta 1 familie, care are astăzi în fruntea sa pe d-1 Vasilie ! Iorga, deja printr'un şir lung de ani a făcut frumoase j donaţiuni bisericei din Logoj, dar pe toate le-a întrecut | cel din anul acesta atât în privinţa valorii, cât şi a I frumseţii. „Mormentul Domnului" este de l 1,^ metru ; lungime şi 1 metru lăţime. Este brodat pe mâtasă grea : venetă cu fir de aur veritabil,, iar persoanele cu fir de ! mŞtasă: Afară de multele figuri decorative cusute toate \ cu aur greu, „Mormentul Domnului" poartă urmă-I toarea inscripţie lungă în litere mari de aur : „losif

cel cu bun chip de pre lemn luând prea curat trupul teu, cu giolgiu infăşurăndu-l şi cu mirezme in morment nou l-au pus. In groapă cu trupul şi în iad cu sufletul ca un Dumnezeu. — 1902 — Mormentul Domnului. — Donat biserici gr. or. române din Logoj de familia Vasilie Iorga Burencia, lucrat de Ecaterina flea lui." Pe lângă aces­tea se află brodate tot în aur încă şi uneltele cari duios ne reamintesc tragicul sfîrşit al Mântuitoriului, precum suliţa, biciul, cununa de spini, trestia, buretele etc , Persoanele, şi mai ales chipul muncit al Mântuita-

riului cu semnele vedite ale suferinţelor îndurate sunt atât de succese, că lucrarea ca atare poate rivalisa cu ori care alta ieşită din primele ateliere de felul acesta. Dşoara Iorga numai în conscienţa capacităţii D-Saie s'a apucat de această muncă titanică, care deja în primul moment fascinează până chiar şi ochiul cel mai preten-siv în materie de artă. Ce se atinge de trăinicia lui, apoi aceasta este asigurată pe sute de ani. Sfinţirea so­lemnă a acestui „Mormânt", ce valorează 2000 de coroane, se face azi în biserica din Logoj. Faima de­spre frumoasa intenţiune a familiei Iorga Burencia s'a lăţit în întreg oraşul şi azi credinsioşii aşteaptă cu nerăbdare espunerea „Mormântului" spre vedere publică. Aducem şi noi tributul nostru de admiraţiune şi veneraţiune sinceră familiei Iorga Burencia, care în mod atât de elocvent a dat. dovadă despre iubirea, ce o are faţă . de biserica noastră ortodoxă, care scut tare pentru conservarea limbei şi liman de dulce mângăere a fost întotdeuna. „Sfinţesce Doamne pe cei-ce iubesc frumseţa casei tale,-Tu pe aceia îi prea-m ă r e s c e C .

Darur i p e s a m a b i ser i ce i d in Apadia . Dl Mihail Simu învăţâtoriu subtitut ne scrie cu datui de 1 Aprilie a. c, că Mult Stimata Doamna Cornelia, soţia 0. D. Nicolae Cornean, preot în Apadia, colec­tând în comună suma de 120 cor. iar restul punându-1 D-Sa. a făcut sântei biserici următoarele daruri: O evangelie, în preţ de 90 cor.; 'un prapor, în valoare de 36 cor.: o cădelniţă de argint de China, 34 cor^.o' candelă 4 cor.; un măsaiu pe tetrapod, în preţ de 60 cor. Pentru aceste daruri se esprimâ mulţămitâ publică atât St. Doamne Preotese, cât şi celoralalte contri-buente la înfrumseţarea sântei biserici.

A d u n a r e a despărţământului învăţătoresc din tractul protopresbiteral gr. or. al Logojului, ţinută la 31 Martie, c. în Logoj a succes. Din 31 de învăţători, au lipsit "numai 5. S'a celebrat serviciul divin împreunat cu chiemarea Duhului sânt. Preşedin­tele Dr. G. Popoviciu, deschide şedinţa, la care au luat parte mulţi oaspeţi din loc şi aiurea. Membrul G. Joandrea,. cetesce circulariul On. Comitet central, care se ia la cunoscinţă spre conformare şi orientare întru toate. în înţelesul circulariului se procede mai întâiu la constituirea despăţemântului pe anul 1902. La pro­punerea membrului C. Liuba, învăţătoriu în Logoj, se alege de president Dr. G. Popoviciu, protopresbiter, notafiu G. Joandrea, casariu Nic. Ianculescu, iar în­grijirea bibliotecii acestui despărţământ s'a încredinţat -învăţătoarei Eva Ogrin, din Lugoj: Membrul Alexan­dru Onae, ţine o prelegere practică din religiune : „Banul veduvei serace", cu elevii din clasa a III elemen­tară. Prelegerea se ia la plăcută cunoscinţă. Membrul C. Liuba, ţine o prelegere practică din socoată cu elevii din clasa a patra, având ca substract ăl temei: „împărţirea cu.frângeri vulgare." Adunarea declară prelegerea din chestiune de succeasă pe deplin. Mem­brul M. Crâcium, cetesce o frumoasă disertaţie „Despre

pomării", disertaţia ascultându-se cu plăcere se dă membrilor Tr. Gaşpar, preot-înveţătoriu. C. Liuba şi Iuliu Ioanoviciu, spre a veni cu un raport asupra ei la proxima şedinţă de despărţământ. D. a. la 2 oare. învăţătoarea Eva Ogrin ţine o prelegere practică cu elevele sale din fisică, alegându-şi tema : „Echilibrul corpurilor." Prelegerea se declară de succeasă. Diser­taţia membrului George Joandrea, învăţătorii! în Logoj, întitulată: „Vicenţiu Babeşiu, ca inspector dis­trictual de scoale" conform usului — se dă unei comisiuni compuse din membrii J. Vidu,- C. Liuba şi Al. Onaie pentru a face un raport asupra ei pentru proxima şedinţa. Raportul cassariului şi cel despre bibliotecă se iau la cunoscinţă. Pentru revisuirea pla­nului actual de învăţământ — temă dată de Comitetul central — şi pentru censurarea proectuiui de împărţire al oarelor pe săptămână, elaborat de membrul G. Cătanâ, învâţâtoriu în Valeadeni, se alege o comisiune în persoanele membrilor: G. Joandrea I. Vidu, Const. Liuba, Al. Onaie, M. Crăciun' şi Vasilie Tărian, primind însărcinarea, a-şi face până la proxima şedinţă obser­vările ei în acest obiect. Manualul „Cartea copiilor" de St. C. Alexandru, învăţâtoriu în Sredistea-mică, s'a dat membrilor G. Joandrea, P. B. Costescu spre censurare. Proxima adunare de despâţăment se decide a se ţinea în comuna Jdioara şi Criciova, cu ocasiunea esamenelor anuale. Coresp.

Concerte . De cu bună vreme împărtăşim ceti­torilor noştri, că în Dumineca Tomii va<coneerta îu Caransebeş vestitul cor, condus de profesorul Paulian, din T.-Severin. Tot după s. Pasci vor concerta în Caransebeş renumitul Tenor Vasiliu şi d-ra Iulieta Adamescu. La timpul său vom da amărunte.

Avis . D-l Dr. M. Pop aduce la cunoscinţă. pub­lică că cu 15 Mai a. c. reîncepe praxa sa medicală în Băile Herculane, otelul „Nestoroviciu".

P e n t r u m o r b o ş i şi r e c o n v a l e s c e n ţ i cel mai bun şi mai recomandabil mijloc pentru curânda re-câştigare a sănătăţii este fără îndoială gustarea unui păhăruţ de vin spaniol curat şi nefalsificat. — Cofetăria d-lui George Imbronoviciu din loc este bogat înzestrată cu cele mai alese şi renumite soiuri de aceste* vinuri, ca: Malaga, Lacrimae Christi, Cherry, Oporto, Ma-deira şi Vermouth, pe lângă preţurile originale de fa­brică. Afară de acestea d-l. Imbronoviciu este unicul în oraşul nostru şi jur. căruia i-a succes să obţină dela renumita casă Adolfo Pries & Cie din Malaga esclusivul drept de deposit din aceste vinuri. Noi din parte-ne recomandăm cu toată căldura on. Public bo­gatul deposit de aceste vinuri alese, precum şi în general cofetăria d-lui Imbronoviciu.

Licit aţiuni minuende Pe basa încuvinţării Venerabilului consistoriu die-

cesan ddto 26 lanuariu- 1902 Nr. 324. B. se escrie

F O A I A D I F.C E S A N A

licitaţiune minuendă pentru repararea şi zugrăvirea s. biserici gr. or. rom. din Marcoveţ , cu preţul de es­clamare 1355 cor. 85 fii.

Licitaţi unea se va ţinea la. 5,18 Maiu a. c. 10 oare a. m. în sala şcoli gr. or. rom. din loc.

Specificaţiunile de spese se pot vedea la oficiul parohial din loc.

Licitanţii vor avea a depune la începutul licita-ţiunei vadiul de 10%-

Marcoveţ, în 24 Martie 1902. 1.—3 [21] P a v e l Stoian Gregor Nico laev ic iu

preş . corn. par . not. com. par .

Concurse Pe basa încuvinţării Venerabilului Consistoriu

diecesan ddto 14 Februarie Nr. 5685 B. ex. 1901 se escrie concurs pentru postul de capelan pe lângă ne­putinciosul preot Iosif Brinzeiu din Ciuchic iu , la parohia de' clasa II cu termin de alegere de 30 de zile dela prima publicare.

.-. Emolumentele :

a) A treia parte din sesiunea parohială. b) 1/3 din toate venitele stolare. Doritorii de a ocupa acest post sunt îndatoraţi

a-şi subşterne recursele adjustate conform prescriselor statutului organic adresate comitetului parohial, prin Prea On. Domn protopresbiter Filip Adam în Iam, apoi sunt poftiţi, ca cu consimţementul protopresbi-terului să se presenteze în vre-o serbătoare în s. bise­rică dar nu în ziua de alegere.

în fine alegéndul capelan este obligat a ţinea religiunea cu pruncii de şcoală 2 oare pe septemână cel puţin.

Ciuchiciu, din şedinţa comitetului parohial ţinută la 10/23 Martie 1902. .

3—3 [17] Comitetul parohial.

în conţelegere cu mine Filip Adam, protopresbiter.

Pentru întregirea posturilor preotesei vacante în pa­rohiile mai jos însemnate din protopresbiteratul gr. or. român al Făgetu lu i , se escrie concurs cu termin <Ie 30 de zile dela prima publicare.

Emolumentele sun t : 1. Mutnicul -mic , cu fii ia Dragşinesci, un post

de preot cu dotaţiunea constatatoare din una sesiune parohială de 32 jugere arStoare şi fenaţ. birul parohial dela 110 familii câte una mSsură cucuruz şi stola îndatinată,

2. Pogănesc i , un post de preot cu dotaţiunea constatatoare din. una sesiune parohială-de 32 jugere, grădină parohială de 1 2 0 0 G stânjeni şi stola îndati­nată dela 90 familii.

Concurenţii sunt a visaţi, ca concursele lor instru-ate conform statutului organic bisericesc şi al regula­mentului pentru parohii adresate comitetului parohial să le subştearnâ Prea On. Oficiu protopresbiteral în Făget. -

Făget, în 18 Martie 1902. 3—3 [18]

în conţelegere cu comitetele parohiale Sebastian Olariu, m. p. protopresbiter.

• Pentru întregirea posturilor învgţâtbresci vacante în comunele mai jos amintite din protopresbiteratul gr. or. rom. al Făgetului, se escrie concurs cu termin de 30 de zile dela prima publicare.

1. Juresc i cu fii ia . .Botesci, un post de înveţă­toriu cu salariu de 283 cor. în bani; 15 HI. cucuruz şi 8 HI. grâu în natură; pentru conferinţele înveţăto-resci 24 cor., pentru scripturistică 6 cor., pentru lemne de foc pentru înv6ţătoriu şi pentru şcoala 80 cor., pentru curatorul şcoalei 12 cor. şi locuinţă liberă în edificiul şcoalei cu grădină de 8003D stânjeni.

2. Pogănesc i , un post de înveţătoriu cu salariu de 400 cor. în bani, 9 HI. cucuruz şi 9 HI. grâu în natură, pentru conferinţele învăţâtoresci 12 cor., pen­tru scripturistică 6 cor., pentru lemne de foc 12 metri din care are a să încălzi şi sala de înveţâmânt, pen­tru curatorul şcoalei 12 cor. dela înmprmentări unde va poftit 40 fii. iar cu liturgic 1 cor. şi locuinţă liberă în edificiul şcoalei cu grădină de 800Q stânjeni.

Concurenţii au a-şi aşterne petiţiunile instruate conform normelor din vigoare în terminul deschis la Prea On. Oficiu protopresbiteral :gr. or. român al tractului Făget.

Invgţătoriul ales este îndatorat a purta cantoratul în s. biserică şi a purta scripturistică în comitetul şi sinodul parohial şi a compune socotelele cultului şi ale sântei biserici.

Pentru serviţii învăţătoresci prestate înainte de ocuparea postului din concurs, comuna nu acoardă alesului nici un altfel de emolument decât cele înşirate în concurs.

Alesul înveţătoriu în comuna Juresci cu filia Botesci va avea să ţină prelegerile alternativ, dimineaţa la şcoala din Botesci, iar după ameaz la şcoala din Juresci. '

Comitetul parohial doresce ca recurenţii să se •presinte in vre-o Duminecă sau sărbătoare în s. bise­rică, dar nici de cum în ziua de alegere.

Făget în 18 Martie 1902. 3—3 [19]

în conţelegere cu comitetele parohiale.

Sebast ian Olariu protopresbi ter .