Anul XXXI Nr. 9—12 S E P T .-D E C E M B R IE 1 9 5 3

Organ al Cultului creştin adventist de ziua a şaptea din R. P. R.Redacţia şi Ad-ţia, Bucureşti, Raionul T. Vladimirescu, Str. Mitrop. Ghenadie Petrescu 116

Câteva lămuriri cu privire la persoana şi învăţăturileCuiltul cre ştin Adventist de Ziua

a Ş-nptca fivnd răspândit pe întreaf^a faţă la pământului, are în rândurile lui credincioşi din «toate rasele şi din toate naţionalităţile. De^semenea are pretutindeni şi deservenţi cum îirând'ueşte Dumnezeu şi cum îi dă. Tueşte El cu darurile Sale. Do altfel şi psadmistuil zice : ..Dommil se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oa- meniloT**. ,.Din lăcaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pămân. tului. El le întocmeşte inima la toţi, şi ia amirrte la faptele lor“. ,,Ochii Lui privesc, şi pleoapele Lui cer­cetează pe fiii oamenilor". (Pr. 14,2; 33, 14, 15 ; 11, 4 u.p.).

Jivtre cei care cu râvnă au servit în rândurile slujitorilor Cultului crcş. tin Adventist de Ziua a Şaptea, prin cheniare din fragedă tinereţe, a fost şi Elena Harmon devenită apoi prin căsătorie Elena White. Activitatea ei a fost foarte îndelungată (a trăit până la 88 de ani) şi foarte îmbel­şugată. Ea a activat timp de 70 ani atât în domeniul religios cât şi în cel social, prin fapte, prin scris

prin viu grai. Deşi nu a dovedit în copilărie o desvoltare neobişnuită a facultăţilor intelectuale, era . totuş ageră la minte, vioaie la purtare şi iubitoare de studiai. Crescută într’o familie cu deosebite înclinaţii spre cele religioase ea însăşi îşi afla bucuria şi pacea în iubirea Mântui­torului.

O întâmplare nenorocită în timpul copilăriei care i-a pus pentru un timp în primejdie chiar viaţa, a avut ca ultim rezultat, prin conducerca lui Dumnezeu, o şi mai strânsă apro­piere de El. Părtaşă la marca miş­care adventă din jurul anului 1844, a fost aleasă ca unealtă deosebită pentru o viaţă de activitate excep- ţiona'Iă. Faptul acesta însă de;parte de a o duce la înălţare de sine, a atras-o s,pre mai multă modes-

Elenei Whitetie, ilucru care i-a rămas caracteristic toată viaţa.

Felu'l ei de a lojcra şi a proceda este descris astfel de o persoană care o cunoaşte de aproape: ,,Nu numai că cercetează rana cu băgare de seamă, dar şi toarnă bal^m pe ea, o leagă şi grăbeşte procesul vindecării... Se identifică cu aceia pentru care lucrează, purtând pove. ri.le lor în rugăciune arzătoare şi stăruitoare, uitând de sine şi de tihna sa, şi păstrând în vedere glo­ria lui D'umnezeu şi salvarea sufle, taior, urmărind să obţină acestea cu orice sacrificiu. Aduce cu sine acel discernământ spiritual de care a dat dovadă Petru în cazul Ananiei şi Safirei. Aduce cu sine ,partea aceea minunată fără de care reli­gia ar fi o simplă afacere ome­nească formalistă, fără inimă şi fără suflet.

Deşi a îndeplinit o lucrare monu­mentală, niciodată nu şi-a asumat vreun merit special. Toată nădejdea şi-a pus-o în harul lui Hristos, unica nădejde a creştinului, şi toată o- noarea pentru tot ce a realizat a dat-o lui Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât educaţia ei literară fu. sese limitată.

OPERA EI LITERARA

Cărţile scrise de Elena White puse una pesie alta formează o coloană mai înaltă decât statura unui om de înălţiime obişnuită şi cuprinde şaizcci şi şase de volume cu 29.084 pagini. In afară de acestea sun>t ne­numărate scrisori scrise către dife­rite persoane purtătoare de poveri şi la care sfaturile ajungeau la timp pentru a le ajuta, precum şi nenu-

măraite articole publicate prin re­viste de specialitate.

Scrierile Elenei White s ’au tipărit în foarte multe limbi pe întreaga faţă a pământului. Cei care le-au cetit, fie oameni cu carte, fie persoa<ne cu mai puţină învăţătură, au măr. turisit ou admiraţie, că izvorul în­văţăturilor cuprinse în ele trebue să fie cu mult mai presus de cel ome­nesc. Autoarea însăşi spunea; ,,Dela mine n’aş fi putut da adevărul cu­prins în aceste cărţi, dar Domnul mi-a dat ajutorul Duhului Său Sfânt.“

Oameni cunăscători spun că sti- 'lul şi puterea conţinutului acestor cărţi este înrudit de aproape ou acela a*l Sfintelor Scripturi de oare se a- propie în frumuseţe, curăţenie şi simpliate, în gânduri îna-lte, în fraze mişcătoare, impresiona rute şi eloc­vente.

Descrierea scenelor prezenftate în aceste cărţi este atât de vie încât ce­titorul pare că vede cele descrise. Ele dau impresia că autoarea le-a văzut personal.

Cu privire la ceeace simţea când scria, autoarea spunea: ,,Umblu cu frică înaintea lui Dumnezeu. Nu ştiu cum să vorbesc sau cum să redau în scris măreţele subiecte ale jert- fei ispăşitoare. Nu ştiu cum să pre- zifnt subiectele în puterea vie în care stau în faţa mea. Tremur de frică pu cumva să scad valoarea marelui plan a'l mântuirii prin vorbe ieftine, îmi plec capul în smerenie şi temere înaintea lui Dumnezeu şi z i c : ,,Cine este vrednic pentru aşa ceva ?“

In această veşnică smerenie a scris totuşi lucrări monumentale. O serie de şapte volume cuprinzând la un loc 4.800 pagini .prezintă practic şi actual faptele şi învăţăturile Vechiu­lui şi N. Testamerrt. Cel care le-â ce- odată, cu meditaţie, pe lâ-ngă că se simte înoit sufleteşte dar şi revine adesea la lectura lor, constatând că

ele sunt un izvor pururea viu în învăţătură şi lumină spirituală. Un alt volum, de 800 pagini, duce mai departe istoria sacră dela apostoli până în ziUele împlinirii fericitei nă­dejdi creştine, luminâ-nd secolele în­tunecate ale Evului Mediu şi trasând lujnină pe calea viitoare a Bisericii.

P r o b l e m a l e ed 'ucaţ ie i l e - a t r a t a t în

c i n c i v o l u m e î n c a r e p r o f e s o r i şi e -

d u c a t o r i d o r i to r i d e a fi d e f o l o s ce_

lor d e s u b g r i j a lor a u ai^lat o c ă -

lă'LLză s i g u r ă în grea .u a lor s a r c i n ă .

In c in c i v o l u m e c u m şi în m ulţ i in ie

d e a r t i c o l e s c r i s e în d i f e r i t e r e v i s t e a

d a t s f a t u r i m i n u n a t e c u p r i v i r e l-a

î n ţ e l e g e r e a fii'nţei o m e n e ş t i la d i e t ă ,

şi 'la î n g r i j i r e a s ă n ă t ă ţ i i .

Şaptesprezece volume diferite ou multe mii de pagini cupriind sfiituri atât pen'tru credincioşi cât şi pentru deservenţii cultici, sfatoari cari s ’au dovedit de o reailă valoare îm viaţa de credinţă cum şi în viaţa practică. In ele se găseşte o comoară pro­fundă, întinsă şi bagattă de sfaturi şi de instrucţiuni.

Cineva a ţinut o conferinţă în care, zicc a el, vrea să demasce ,,vizi-unile Elenei White“. La sfârşiitul confe­rinţei ciineva din sală care se în­tâmpla să ,nu fie adventist, d.a în­trebat : ,,Care este natura şi ten­dinţa acestor viziuni ? Care este to­nul lor moral, .şi care va fi efectul dacă o persoană ar trăi în strictă armonie ou învăţăturiile lor ?“ Con- ferenţiaruil a recunoscut că morali­tatea ipe care acestea o propovăduesc este curată, şi că oricine ar trăi d-upă învăţăturile lor va fi mântuit*'.

Un pastor spunea ; ,,Când cetesc scrieriile Elenei Whi'te, simt că îmi vorbeşte Duhul lui Hristos. Când ce­tesc cele scrise contra ei, văd că e un duh de învierş»unare şi de ură. Dar în inima ,mea se revarsă un val de simţiminte nobile când cetesc scrierile Elc-nei White.“

Scurtimea necesară a prezentului articol — care face parte dir tr’o se. rie — nu îngăduie dc*cât o exp«unere foarte pe scurt de

CATEVA DIN IDEILE SUSŢINUTE

DE ELENA WHITE

Din punct de vedere al dogmelor religioase, nicioda<tă Elena White nu a pretins că scrierile ei sunt o nouă Biblie, ci a îndreptat totdeauna pe ascultătorii sau pe cetitorii ei la Biblie ca fiind singura regulă de credinţă curaiă, A recunoscut inspi­raţia, autenticitatea şi infai'libilitatea Bibliei. A susţinut teoriile biblice în ce priveşte fiinţa omenească, că­derea în păcat şi sa'lvarea omului din starea de păcătoşenie. A măr­turisit într<uparea, moartea, învierea şi înălţarea la Cor a Domnului Hris- tor, aşa cum le prezintă Biblia. A recunosou't lucrarea necesară a Du­hului Sfânt. A susţinut legea morală ca universâ'lă şi de neschimbat. A propovăduit harul fără pl aită a-1 ier­tării diviîie, şi îndreptăţirea prin ore- dinţa în Hristos. Iar în a doua venire a Domnului Hristos a recunoscui îm­plinirea nădejdii creştine.

E bine să se ştie că niciodată Elena White nu s ’a străduit să for­meze o biserică a ei personală. In toate scrierile ei, nu se găseşte nicio aluzie cât de slabă, că ea ar fi capul bisericii. Ca şi adevăraţii servi ai lui Dumnezeu din /trecut a recu­noscui pe Hristos ca fiind adevăratul Cap al bisericii. Ca şi ei a recu­noscut că în biserică trebuie să fie ordine şi rânduiaJă.

In c u r s u l î n d e l u n g a t e i e i v i e ţ i a

s u s ţ i n u t c u c ă l d u r ă a t â t p r i n v i u

g r a i u c â t şi p r in s c r i s cele mai să. nătoase principii ale îngrijirii corpu­lui omenesc. E a s p u n e : , , L e g e a c u m ­

p ă t ă r i i t r e b u e s ă g u v e r n e z e p e f i e ­c a r e c r e ş t i n . “ , ,A d e v ă r a t a c u m p ă t a r e

n e î n v a ţ ă s ă n e f e r i m d e t o t c e e

d ă u n ă t o r ş i s ă f o l o s i m c u m ă s u r ă

c e e a c e e s t e n e s t r i c ă t o r . P u ţ i n i î ş i

daiu s e a m a c â t d e m u l t a u ‘l e g ă t u r ă d e ­

p r i n d e r i l e Jor î n a l i m e n t a ţ i e c u s ă ­n ă t a t e a , c a r a c t e r u l , ş i c a p a c i t a t e a lor

d e a fi d e f o l o s î n v i a ţ ă . A p e t i t u l

t r e b u i e s ă f i e ( t o t d e a u n a s u p u s f o r .

ţ e l o r m o r a l e ş i ir>telectLLale. C o r p u l s ă

f i e s l u j i t o r u l m i n ţ i i , iar n u m i n t e a

s l u j i t o r u l tr<upului .“

'Prezentând exemplul Domnului Hristos care în timpul vieţii Sale a activat în mijlocul oamenilor, aju- tându-i la rezolvarea ; probleme lor practice, Elena White, nu a încurajat ascunderea creştinilor de restul lu­mii, într'<un trai de simplă adorare contemplativă, ci a stăruit că un creştin trebuie să trăiască în mijlo­cul semenilor săi, ca o parte din marea pânză a omenirii contribuind cu puteriile saJe La fericirea a-ltora. Ea zice: ,,Pilda lui Hristos când El căuta să se intereseze de ceeace in. teresia pe oameni trebuie să fie ur­mată de toţi cei care au primit Evan­ghelia. Noi nu trebue să ren-unţăm de a fi în legătură cu societatea, nu trebue să ne separăm de ceila'lţi oa­meni.“

Elena White nu a susţinut că nu­mai sufletele adventiştilor se vor bucura de viaţă veşnică. Ea a sus ­ţinut că şi în mijilocul altor biserici creşitine şi chiar în rânduri necreşti- nklor se găsesc persoane doritoare după mai mtifRă lumină spirituală şi care au fost sincere faţă de lumina pe care au avut-o. Multe din ele au şi suferit pentru părerile lor care erau inspirate de Dumnezeu, Faptul că ei au stat de partea adevărului atât cât îl cunoşteau arată că ei vor lua înaintea celor care cu toate că au avut parte de multă ilumină spi­rituală, nu au trăit după ea.

Şi-a ridicat glasul cu putere potriva oprimării celor săraci.'' ,,Cu­vântul lui Dumnezeu," zicea Elena White, ,,nu îngădue nici un fel de procedeu care ar duce la îmbogăţi­rea unei clase prin apăsarea sau pri- cinuirea de suferinţe adtor cîase de oameni. In toate treburile şi afacerile noastre, Biblia ne învaţă, să ne punem pe noi în locul ce>lor cu cari avem de a face şi să avem în vedere nu nunoai iiVeresul nostru, ci şi pe al altuia. Cine caută să profite în dauna altuia sau să tragă foloase din slăbiciunea sau din nepriceperea lui, acela păcătueşte.”

In c6 priveşte exercitarea carităţii creştine spunea : „Adevărata caritate şi binefacere este aceea, să ajuţi pe oameni ca ei să se ajute singuri. Dacă vine cineva la uşa noastră şi cere pâine, nu trebue să-l lăsăm să plece flămând. Dar adevărata bine­facere înseamnă ceva mai mult de­cât numai să .i dai omului ceva, în ­semnează să te interesezi cu ade­vărat de bunul mers al său. Cei cari au mijloace, talen'te şi capacităţi, trebue să întrebuinţeze aceste daruri spre binecuvâiTtarea semenilor,

,,Se poate face mult şi pentru fe­mei ca şi pentru bărbaţi, Invăţaţi-i cum să gătească mâncări sănătoase, cum să-şi facă singuri rufărie şi îm ­brăcăminte şi cum să le repare, cum să îngrijească de bolnavi şi cum să îngrijească de casă, învăţaţi pe băieţi şi pe fete câte o meserie sau o ocu. paţie folositoare, pe care s ’o cu­noască bine.

,,Mulţi cultivând pământul, nu cu­leg roadele corespunzătoare muncii lor, şi anume din cauza neglijenţei. Grădinile lor cu pomi nu sunt în ­grijite cum trebue, bucalele nu sunt puse la timp, iar pământul este lu­crat numai la suprafaţă. Recolta sla­bă ei o atribue ncr<xiniciei pământu. lui. Este astfel condamnat pe ne­drept pământul, care dacă ar fi lucrat

cum trebue, ar da recoltă bună şi t)Ogată, Planurile strîmte, mic-a putere folosită, puţina silinţă de a între­buinţa metodele cele mai bune: toate strigă tare după o reformă.

învăţaţi metodele cele mai bune pe cei voioşi să le înveţe. Celor ce nu vor să audă despre metodele mai înaintale, dă-le învăţături pe tăcute, îmbunătăţeşte cultura propriului tău pământ. Vorbeşte apoi un cuvânt vecinului la ocazie şi fă ca secerişul tău să pledeze în favokarea metode­lor bune. Dovedeşte ce poate produce pământul, dacă este bine lucrat''.

Ei’.ena White a lucrat cu hotărîre în favoarea popoarelor mai puţin des. voltate. Ea cerea să se dea mai mul­

tă a»tenţie negrilor şi să se dărâme ziduri'le de despărţire dintre albi şi negri. Ea zicca: ,,Să nu fim mulţu­miţi doar cu o simplă privire, şi să facem ceva din inimă pentru a uşura starea nenorocită a fraţilor noşitri negri. Cine ţine pe aceşti oameni în robie ? Cine îi ţine în neştiinţă ? Cine i*a făcut aşa ? Oare nu sunt datori albii să facă mai mult pentru ei ? După ce li s ’a făcut un rău atât de mare, oare nu ar trebui de­pus un efort stăruitor pentru a-i ridica ?“

Pe urma străduinţelor ei în multe locuri de pe faţa pămânitului, şi pen­tru tot felul de naţionalităţi, s ’au în ­fiinţat şcoli practice de diferite grade în care elevii să aibă parte nu numai de cultură generală dar şi de învă­ţământ practic: agricultură, indu­

strie, medicină, alimentaţie, etc, do- v^ ind astfel că a fost cu adevărat slujitoare plină de devotament atât a lui Dumnezeu cât şi a oamenilor.

D. FLOREA

A ŞASEA ANIVERSAREActul î n f ă p tu i t cu şa se a n i în u rm ă ,

la 30 D e c e m b r ie 1947, p ro c la m a re a Republic i i P o p u l a r e R o m ân e , a fost tin a c t de o u r i a ş ă im p o r t a n tă i s to ­r ică p e n t r u v ia ta şi vivtorul ţăr i i n o a ­s t re .

Republica Populară Română, este cu adevărat o înfăptuire a poporului nostru muncitor. Este un stat undo roadele m-uncii şi hărnicia celor ce m .inccsc, sunt puse în slujba intere­selor poporului, în slujba belşugului şi bunei stări a întregii no>astre t^ri.

Pornind dela interesele fundamen­tale ale poporului, orânduirea noas­tră democrat-popailară. în cei şase ani, a urmărit şi urmăreşte satisfa­cerea în bune condiţfAmi a nevoilor materiale şi culturale mereu în creş­tere ale celor ce muncesc.

Şase ani de existentă — şase ani de realizări. Industria grea ca şi cea uşoară, precum şi industria construc­ţiilor de maşini a luat în uUiinul timp o foarte mare desvaltare.

In cei ^ s e ani de:a instaurarea Rcpublioii Populare Române, ţăranii cu gospodării mici şi mijlocii au -pri­mit din partea guvernului sprijin prin seminţe, şi uşurări fiscale, credite pentru cumpărarea de vite, punerea la dispoziţie de maşini şi tractoare, îndemniiri şi sprijin agrotehnic. Tot în acest timp s ’au format un mare număr de gospodării şi întovărăşiri agricole.

Invătăm/întul, ştiinţa, arta şi lite­ratura au luat un mare avânt.

Toate reailizările obţinute de po- po4-ut nostru într'iin -iimp aşa de scurt, sunt rezultatiil muncii entu­ziaste şi patriotice a tuturor celor ce m«uncesc, carî îşi pun toate for­ţele în serviciul făuririi «unei vieţi mai bune.

La toate ’ aceste rcelizăTi ale de­mocraţiei noasitre populare a contri­buit trainica prietenie cu Marea Un'iune Sovietică.

Intr’un recent program de măsuri economice guvernul a luat o se<rie de hotărîri cari au menirea să ducă la îmlKinătăţfrea condiţiilor de trai a oamenilor muncii de*la oraşe şi sate.

Iată aci câteva din e l e : ,,îmbu­nătăţirea sistemului de salarizare, stimularea calificării muncitorilor şi creşterea productivităţii muncii, re- d<ucerea tarifelor de apă şi energie electrică, conslnjirca de locuinţe in­dividuale prin credite acordate de stat“.

Traducerea în viaţă a acestor pre­vederi va aduce muncitorilor şl func- ţionariilor în cursul amului 1954, mari înlesniri de trai.

Oamenii muncii din ţara noastră sărbătoresc cea de a şasea arrt'ver- sare a Republice! Populare Române, în condiţiile creşterid continue a for­ţei lagărului păcii şi dcmocraţici, în frunte cu Uniunea Sovietică.

Ca oameni ai religiei şri ai cre­dinţei, .participarea noastră la lucră­rile T>en‘tru apărarea păcii este o Cm- plinire a misiunii oredin ţei noastre cum şi a învăţăturii Sfipte^or Scrip­

turi c^r\ spun: ..Fericiţi făcătorii de pace că ei se vor chema fii ai lui Dumnezeu".

Iubiţi fraţi, lucraţi în ved<^ca asi­gurării creşterii neCncetat a nivelului de trai al nostru al tuturor.

Cu prilejul celei de a şiasea ani­

versări a Republicei Populare Româ­ne, dorim să aveţi în noul an 1954. noui şi frumoase experienţe în via­ţa v<^stră spirituală şi să munciţi pentru dobândirea dc noui succese în activitatea pentru binele şi în­florirea patriei, în lupta pentru apă­rarea păcii, pentru binele şi fericiroa tntregti!-ui popor de care depinde binele şi fericirea noastră a tuturor.

N. GHEORGHIŢA

S f â r ş i t d e c a l eAcum 52 de ani. la 30 Iunie 1901,

în Comuna Negreşti se năş/tea în fa­milia Stănică. un băiat căruia i s ’a pus numele de Gheorghe. Şcoala pri­mară a urmat-o în Negreşti iar după ce a terminat-o a plecat la Câmpu­lung..Muscel şi apoi la Piteşti unde a absolvit cursurile şcolii Comerciale

cum şi acelea de contabil. După a- ceea ocupând în diferite locuri sluj­ba de contabili, vine în Bucureşti unde cunoscând pe Adventiştii de Ziua Şaptea începe să se preocupe mult de o pregătire sufletească şi ajunge astfel ca în anu.1 1924 să primească botezul de ored'nţă în această bise­rică.

începând cu anul 1926, fr. Gheor­ghe St^rwcă a ocupat La Cultuih Ad- voniist de Ziua Şaptea diferite func­ţiuni, ajungând din anul 1936 Sccre- tar-Casier Ia Uniune iar din anul 1951 Socrc*tar şi Contabil revizor al Uniunii.

O fire credincioasă încă din copilă­rie şi tinereţe, botezu.1 său a marcat începutul unei noui etape în viaţă printr’o hotărîre de o consacrare sin­ceră şi în totul unei slujiri lui Dum­nezeu. Şd tlucrul acesta nu şi l-a' des. mijîţit priji niciuna din atitudinele sale.

Pe fratele Gheorghe Stănică l-am cunoscut ca o persoană cu o inimăcaldă ce bătoa plină dc iubire faţă

de tot ce însemna viaţă de neprihăni. re şi sfinţenie. De asemenea ca unul care în anii copilăriei sale văzuse a- tâtea nedreptăţi şi avusese de sufe­rit personal de pe urma împilării şi a nedreptăţilor pe care le îndu. rase el în vremurile trecute de exploa­tare a oamenilor muncii. Deseori îmi aminCea de ele ca de un, vis urît şi privea bucuros spre vremurile noi ale acestor zile de libertate şi dreptate. Şi tocmai de aceea o singură ţintăo urmărea în lucrările sale, şi anu­me ca nimeni să nu sufere vreo ne­dreptate, niciun drept al cuiva să nu fie reţinut.

Bucuria din sufletul lui, şi-o ex­prima adesea în cânteceîe pe care le înălţa adesea cu o voce caldă şi pfina de voioşie. Şi în câte rânduri nu am cântat împreună bucuria vieţii şi a fericirii în viziunea viitorului.

Şi ultimele sale zile din viaţă au fost caracterizate tot prin aceeaşi d».-pHnă încred ere în Diiimiez^u .şi bucurie a sufletului său în mântuirea pe care a găsit.o în jertfa de pe Gol- gota a Mântuitorului Isus.

Despre aceste zile fr. V. Diaconescu cu ocazia serviciului funebru în cu­vântarea sa emoţionantă şi cât se poate de bine întruchipătoare a vieţii şi caracteruilui celui adormit, a re­dat fragmente din vizi^ ce-i făcu.se cu două zile înainte de încetarea din viaţă.

Şi când Ia despărţire fr. Diaconescu î-a spus: ' ,,La .revedere fr. Stănică, la revedere la marea de cristal ; la întâlnirea măreaţă în slava lui Dum­nezeu", ochii lui străluciră, dezvă. luind bucuria revederii cu cei iubiţi şi cu Mân/tuilorul său, şi repetară : ,,La revedere".

Şi cu această nădejde a întâl-nirii, fr. Gheorghe Stănică * a adormil în DomnuJ la 5 Decembrie 1953 ora 14. Iar în ziua de 8 Decembrie 1953 a fost condus de îndurerata lui familie, de membrii Comitetului Uniunii cum şi de nenumăraţi membri ai Comu- * nităţilor din Bucureşti la tocul unde avea să doarmă liniştit până în ziua când glasul Mântuitorului Isus avea să-<l trezească din nou ha viaţă şl când împreună cu scumpa Iui fami­lie, reîntâlnită, va cânta laolaltă cu toţii cântări de osanale Răscumpără­torului Is«s.

V. FLORESCU

B I B E L L E H R E NZEUGNISSE OBER „DAS WORT

DES LEBENS“m

/. Was sagt Apostel Johannes uber seine en-ge Verbindung zum „Worte des Lebens", 1 Joh. 1,1.

Durch den Ausdruck: „Wort des Lebens“ versteht nian den Herren Jesus Christus.

2. Bis zu welcher IJohe des fieisti- gen Waclistum solite der Glăubige gelangen? Eţes. 8,17-19.

3. Wie solite der Glăubîge, Jesu Christus, ins Herz aufnehmen? 1Petrus 3,15 e.T.

Alis Chriati Zeu^e wi-rd der Glău- bie:e durch ein heilieres. unbeflecktes und wohljTefălligfes Leben vor Gott und den Mensche-n meli/r Zeugnniss von dem Glauben an Ihn ableeen, als nur durch Glaubcnsreden, ohne diesen im Leben aufzuweisen.

4. Wern erschien das Leben (Chris- ius) und zum w ekhem Werke veran- lasste das ,,Worf des Lebens’' die Apostel? 1 Joh. 1,2.

Apostel Johannes erkanmte, dass dae ewigŢe Leben nur im Herre-n Jasus Er wiischte dass die Gemeinde die Schonheit. die Einfachheit und die Fireude dieser Lebensg-emeinschaft er- blicken mojre. Jesus Christus ist die- ses Leben. Er der von Va'ter kam und sich den Apostel zeigte Jo ­hannes erzâhlt seine eig’enen Erfah-runeren. welche er mit seinem Herren hatte.

5. Wie beweisen wir das Christus iwahrhaftify unter den Menschen

wohnte? Mat. 2,1-6; Joh. 11,47-54; Lu- kas 22,54-71; 23,1-7.46-49.

Seid Seiner Geburt, bis zu Seiner Himmelfahrt, lebte Jesus Christus lehrte, 'tat Wunder, wurde verraten und starb, ecseshen von den Anfuhrer und von der Meng^e jener Zeit. Sein Leben wurde nicht i n Einsainkeit ver- bracht. Die Botschaft iiber Ihn ging weit ub^r die Grenzen des damali^en Palestinas hinaus, Viele 'h’3tten Gele- genheit Ihn ZU kennen, aber wenipe saihen in Ihm die ^otth’ahe Schoinheit, weldie aus ihm ausgine.

6. Durch was sprach Jesus Chris- ius Seinen Jungern uber Seine Lei- denserjlahrungen? Joh. 20,20.

7. Warum schreibt Apostel Johan- nss den Glăubigen uber „das Wort des Lebens"? 1 Joh. 1,3.

S. ^ a s ^ wollte er bei den Glăubigen durch seinen Brie] erlangen? vers. 4.

9. Welches waren Jesus Christus letzte Worte, vor Seiner Himmelfahrt? Apostetg. 1,8.

10. Was bringt das Zeugniss uber das Wort des Lebens in des Glăubigen Herz? Luk. 10,13.14.

Sein erstes Kommen solite Freude und Frieden dem menscBlichen Her- zen in seinem Kummer brinjren. Die- ses enfol^e auch bei denen» die Jesus Christus, mit Freuden, als Ihven Hei- land amnahmen. Die Ev^ing^eliumsbot- sebaft ist die Botschaft der Freude,

des Firiedens und des Cfulen Einver- n e fu T ie n s zwischen d e n Menschen.

11. Was wurde jedem Glăubigen,als Zeuge des „Wort des Lcbens‘\ welches Frieden und Freude bringt, verheissen? 1 Petrus 1,8-9,

GOTT IST LICHT*

1. Was sagt Johannes Apostel, dass Gott sei? 1 Joh. 1,5.

Das Licht iiber welches hier die Rede i s t ist das Lidit, welches un- 6em Au gen verhiift, die Dinere so zu sehen. wie sie auch sind. Je stărkor das Licht ist, um so klarer wird die Wahrheit ersoheinen. Das Licht Got- tes sieht man voi'lkommen in Lichte, des Kreuzes zu Goîefota.

2. Wie kann der Glăubige das Licht, dass ihm die geistigen Dinge offenbart, sehen? Ps. 36,9.

„In Gott ist keine Fins>terni6 “. In Gott ist nichts, welches die Kenntnis verhindert; im Gegenteil in Ihm ist Licht dias alle erleuchtet.

3. In was sagt Jesus Christus, wird der Glăubige nicht wandeln ? Joh 8, 12.

4. Wann kann die Gemeinschaft mii Gott nicht stattfinden? / Joh. 1,6.

5. Wer hat an der Sundenrein igung durch das B lut Jesus Christus Anteil? V.7.

Jesus versicherte die Erlosune der Glăubigfen, durch Sei.n eig:enes Blut. Er wunsdit nicht, dalss die, durch ei- nen solchien P'reis Brîosten, zum Ge- g’enstand Satans Versuchunqen wer- flen. Den Seelen, die i'n Jesu’s' Christus Sundenerlosuner suohen. leiht Er Seine gotfclich-mensohliches Wesen.

Was beweist, dass die Wahrheit nicht in uns ist und dass das gei-stige Licht nicht in unserem Her zen wohnt? v.8.

Dieser Text bedeutet: Wenn wir sapfen, dass wir keine Schuld und keine Venantwortunef fiir unsere scblechten Ta ten fcraeren, betrue:en wir uns selbst.

7. Wie antwortet Gott ouf unser Sudenbekenntnis? V.9.

8. Was beweisst ,dass wir keine Gemeinschaft m it Gott haben? v.lO.

JESUS IN UNSEREM LEBEN

1. Warum schreibt Apostel Johan­nes den Glăubigen, seinen Brief? 1 Joh. 2,1.e.T.

Unter dem Einfltusse des Geistes Gottes, wendet si oh der Apostel Jo­hannes, im fortjreschrittenem AUer, dem Glâu'bie:en in zarten und' mit aufrichtigfer Liebe enfuUtem Wo-rten, die wie von, einem sich soa-gfendem Vaiter, am seine Kinder gorichtet sind. Wenn eir „Kindlein“ sap[t, bezieht er sich raiif die Glâubigen, welche der Gemeinde anerehoren.

2. Wenn es doch vorkommt, dass wir sundigen. wenn haben wir beim Vater als Fursprecher? v.l.lez.T.

Es gibft auch solche, welohe die ver- gebende Liebe Christi kannten. da sie aber ihren -stelş fehlerhaften Gharakter

und ihre mit Feliler uberheuftes Le­ben betrachten, anfangen an ihrem Herzen zu zweifeln ob es vom Hei- lig^en Geist erneuert wurde oder nicht. Dieses ist keim Gruind zum Entmuti- ^en. Auch wenn wir vdn der Siinde iiberwăltig^t *sind, sind wir doch nioht hinausp^estossen, verlassen oder von Gott verworfen. Nein ! Christus ist stets zur Rechten des Vaters und vermi'ttelt fur uns.

3. Was ist Christus filr den Glău­bigen? v.2.e.T.

Der Vater wijliefte, dass Sein Sohn Sein liebendes Vaterherz und dieVer- herrlichiine seitens der Eneel verlas­sen solite, um hier auf Erden die Fried bringende Straie zu erduHen, dam/it wir durch Seine Wumden ge- heilt wenden. Er brachte dieses e^rosse Opfer, weil Er uns so sehr liebt. Christus war der Furs.pfrecher, durcli welchen der Vater Seine unibegrenzte Liebe iiber uns auseiesen konnte.

4. Ober wieviel Seelen breitet Gott Sein Erbarmen aus? v.2.lez.T.

5. Woran merken wir, dass wir Ihn kennen? v.3.

De<r erreicht am pottlichen Wesen teilha.ftier zu wer den, wird im Ein- klaner mit den liohen Verordnuiipen der Gerechli^keit sein, w eld ies die Gcbote Gottes sind. Das Gesetz Got- t''s ist das Richtmass nach dem der Charakter jcdeo Einzelnen pemiissenwird.

6. Was sag t Gottes Wort uber den, der da meint er kenne Gott, aber Seine Gebote nicht hălt? v.4.

Nu<r Sundenbekenntnis erenugt nicht (Mat. 7,21.24) Das Gesetz Gottes zeigi: uns ni-eht nur die Siimden son- dern auch die Pflichten an. Wemn Siindenbekennitnis, — der Wandel im Licht, — „die Gemeinsciixift mit Ihm“,— niclit durch die Haltunc der Ge­bote bewiesen wi«rd. f^hlt aII diesem uas Wichtigste. ( A l s o : Haltun^ derGebote). *

7. Was wird iiber den ^esa g i, . der das Wort Gottes halt? v.S.e.T .

Wenn wir in Christus bleiben, wenn die Liebe Gottes in unserem Herzen bleibt, dann werden unsere Geliihle, Gcdtanken und Handlung^en im Ein- klan" mi-t dem Willen Gottes und Scines Gesetzes Forderuntren sein.

8. Was erkennt der, der Gottes Wort hălt? vers. 5 lez.T.

Diese innigfe Verbindung zwischen Gott und denn Menschen ist die schonste menschliohe Erfiahrung. Die­ses ist die Vodlkommenheit, die Jesus Christus in Seimem Gebet fiir uns erbat. (Joh. 17,21-23) Die Verwirk- lichung dieser Etrfahruner in dem Her­zen des Glăubigen beweist dass de-r Charakter Jesu Christi sich in seinem Leben e’eoifenbart hat. Das bedeutet: „Emanuel.... Gott. mit ums^.

9. Wie m uss der, der behauptet in Christus zu bleiben, wandeln? v.6.

Viele von donem die des Herren Namen traeen. iibersehen dass die Glăubigen Christus vertreten sollen. Wenn wir nicht 0,pfersinn zum Wohiîe anderer atifweisen... sollen wir wis- sen, wie auch immer unsere Meimung liber uTis selbst ist, dass wir keineChristen 5 Înd.

Das Leben Jesu war ein Leben von stăndijTcir oelbstaufopferune iind einerbesonderen Fiirsorefe fur andere. Jede Seele liatte einen prrossen Wer.t in Seinen Aug^en. Obwohl Er sich in'.t einor himmlischen Wurde benahm, sclienkte Br jedem die liehsvollste Aufimerksamkeit.

EIN ALTES UND DENNOCH NEUES GEBOT

/. (Jber was schreibt Apostel Jo- hannes der Gemeinde? 1 Joh. 2,7.eT.

2. Welches ist dieses alte Geboi? y.7. Ic zJ .

3. W.elche Behaupiung— anscheinend widersprechend — stellt der Apostel weiter? v.S.e.T.

4. Wie begrilndet er die fiicr ange- juhrte Wahrheit? v.S.lez.T.

Sowohl das alte als auch das nene Gebot, uber welches Johannes in dem7 und 8 Vers salireibt, sind eins und das»sclibe. In 2 Joh. 5. schreibt er vom diesem Gebot „das wir eehabt haben von An'faine“. wleches uns ermahnt uns untoreinander zu lieben. In Joh.13,14. sacft Jesus: ..Ein neu Gebot Pfel)e ic,h cuch, dass ihr etich unterei- nander liebet“. Den Sinn dieser Worte finden wiir im 1 . Joh. 2,7. und 8 . Ob­wohl alt dooh neu, weil die alte Licbe neu wird, wenn sie zur lebendigen Erfahrtiner fur die Seelc wird die Ghristus erefunden hat, der die Quellc und der Urheber der wahren Liebe, einer wiedcrgfeborenen Seele, ist.

5. Wodurch erkennt man denjeni- Sen, der nicht im Lichte wandelt? v.9.

6. Was ist uber den, der seinen Bru~ der liebt, gesagt? v.IO,

Anlass zum „Arq-enis“ ergibt sich, fiitr die Gemeinde Christi, oft, aus der Behandlumer soeenanniter Nachfolcer Christi amderon ere gen uber Jeder Bru- der oder Schw'cster miisste Jesu Chris- tus so gen'a-u kennen, in dem diese Kenntnis ihm dazu veranilasst auch all seine Bnlder zu liel:>en. Er soli kein Missgonjner, sondern vielmshr seine Bruder aufnchtie liebon, sie besohiitzen und den Schwaolien aus- belfen. Das Leben eines solchen Glău- bigen wird eine Hilfe und nicht ein Anstoss fiir andere sein. Solche Chris- ten wil/nscht Go4t in Sciner Gemoin- de.

7. Wann wandelt der Glăubige in Finsternis und warutn? v . î l .

S. Wen erwăhnt der Apostel in sei- nem Drief? v .12-14.

Der Apostel saet: „Ich babe euch geschjrieben... denn ibr sei.d stark.Daraus falurt dass man die von Gott gegebene Stărke zur Uberwindung schleohter und erniedrige.ren<ien An- gewohnheiten beniitzen soli.

DIE SONDE UND DIE GEREGH- TiGKEIT

A Was ist liber den Charakter Christi gesagt und was wird Uber den, der in Gereclitigkeit wohnt gesagt? 1 Jc\h. 2,29.

Wir konnen nicht Gottes Kinder cluroh Eferechte Ta ten w-erden, die nioht in unserom Venmo^ren stehen,o-hne vorlher duiroh die Gna'de Christi Qf'S neu'e wiedergeboren

Nach dieser geistigen Wiedergeburt,da wir ,,Gottes kinder“, von ,,lhmgeboren sind tun wir rechtos, da Ergerecht ist, wahirend wir S e ’.ine Kinderund von Seinem Heiligen Geist ge- leitet sind.

2. Wem verdankt der Glăubige das gcisti^e Vorrecht ein „Kind Gottes'' zu sein? Joh. SJ.e.T.

Zu welchem hohen Wert ec’.anGft der Aiensch ! Durcli den Glaubeji an Sein Opler. wejden die Menschen Kinder ,,Gottes Ki.ndeir“.

3. Was ist dem Glăubigen fur ihre Begegnung mit Christi vorbehalten ? V.2.

Durch den Glauben konnen wir die Segnun^en des Himmels betracht-en. Durch den Glauben konnen wir an der Pforte des himmlischen Kanatans stehen und <die Lieder zur Begriissung boren, mit denen die empfangen wor-

Du gehst nun fort...Du gehst nun fort, in's dunkle Reich, Du gehst den Weg den alle geh'n

auf der E r d ; Sei's alt sei's fung, ob arm ob reich Der Tod Jiommt gewiss, vor ihm

s i n d a l l e M e n s c h e n g l e i c h .

Doch ruhe still, în kuhler Erd,Denn uberwunden ist der Tod, von

dem Herrn. Gezeichnet ist dein RuhegPab,Von Ihm, der dich liebt und der

S e i n L e b e n f i i r d i c h g a b .

Und wenn Er kommt in Seiner Macht, Dann stehst auch du zum Leben auf,

durch Sein Wort. Erhălst das Kleid, bereit fur d ich; Und wirst, ganz gewiss f t Bei Jesu

wohnen ewiglich IOTTO H ERM ANN

(Dieser Text wird auf die Melodie „Al morţii ceas“ gesungen diie dieser Ausgabe — des „Cuiriejrul Advcntist“— beigelegt wunde).

den die ihr I^ben'Gott geweiht liaben um mit Ihm Mitarbeiter z.u sein und bereit waren. fireudie f(ir ihn durchVersuchuncren zU eehen.

4. W a s m a c h t d e r G l ă u b i g e , d e r a n

d i e s e D i n g e g l a u b t ? v.3.Johannes lehrt die Reinheit.... damit

die Cbristen re in in ihrem Herzen und Leben sein mogen. Wie Gott heilig in Seiner Umgebung ist, genau so nuss auch der gefaIlene Mensch rein in seiner Ungebung, durch den Glau­ben ain Jesus Christus, sei-n.

Gott kann von Seinen Glăubigen nur dann eeehrt werden. wenn sie sich naoh Seinem Ebenbild um€[estal- ten und sich von Seinem Heiligen Geist '3 fiihren lassen.

5. W a s f s t d i e S i i n d e i m L i c h t e d e s

W o r t e s G o t t e s ? v.3.Johannes sprioht uber das Gese<tz

als eine ewige Venpflitohtune. ^ lernte dieses vom Herren und vom Heiligen Geist. Er sagt: „Siinde ist GesetzesubertreftUTig“. Zugileich sagt

er, dass das Gesetz ,.das alte Gebot das ihr habt von Anfane an“ ist. Er spriciit uber das Gesetz welclies seid der Schopfuntr besteht und das schriftlich am Sinai gegeben wurde.

6. Warum erschien Jesus Christus di^f dieser Welt und was ist nicht i^ Ihm? V.5.

7. WeUcher Glăubige kann sich d e r

S u n d e enthalten? v.6.e.T.S. Was ist von dem der da sundigt

gesagt? v.G.lez.T.Die. Apostel Lehre ist deutlich. So

lange der GJâubige in Christus ver-bleibt sundigt er nicht. Sobald er sichvon der Quelle der Kraft und sichdem Einflusse Christi entzieht, wirder aufs neue von der Siinde iiberwăl* tigt.

9. Nur wer ist, nach Gottes Wort, gerecht? v.7.

10. Welches ist der Beschiuss Got­tes was Siinde anb?langt? v.8.

IL Welches ist der Beweis, dass je- mand ein Kind Gottes ist? v.9.lez.T.

Aus diesem sollen wir nicht ent- nelimen, dass der von Gott geborene im Leben nicht mehr sundigt, denn Johannes selbst schreibt; „So wir s>a- gen, wir haben keine Siinde, so ver- fiihren wir uns selbst ,und die Wahr- beit ist nicht in uns“. Und weiter sagt er: ,,Und ob jemand siindigt, so haben wir einen Fiirsprecher,bei dem Vater, Jesus Christus der gerecht ist“. Daraus folgt, dass die von Gott ge- borenen nicht mulwillig sCindigen und nicht bewusst weiter in der Siinde verblelben. Das heisst, sie fiihren kein siindhaftes Leben mehr, obwohl sie noch ab und zu, der unerwartctcn Versuchung willen oder aus Unwis-senheit. fallen mogen.

12. Warum kann ein Kind Gottes,nicht im sundhaften Leben verbleiben? v.9.lez.T. .

Aus den Worten „k-ann nicht s u n -

digen“ geht es nicht hervor, dass fiir den von Gott geborenen, unmoglich ist Siinde zu begehen. Dieses wCirde sonst bedeuten, dass er gewaltsam auf einem beslimmten Weg gehalten wird und kein freies Wesen ist, um das Gute oder Bose zu wâhlen. Diese Worte wol’len sa gen, dass d ie Gefiihle des Glăubigen, seine Ansiditen iiber die Gereohtigkeit, sein Verlangen und seine Kenntnis iiber die Liebe und iiber die Gande Gottes klar fur ihn sind, so dass der Weg der Siinde von ihm nicht mehr erwâhlt wind. Aus Gott g-eboren sein, entfemt die Liel^e zur Siinde und die Siinde wird sei­nem Wesen so fremd und so sehr zuwider, in dem der Betreffende mit Paulus ausruft: „Wie konnen wir, die wir der Siinde abgestorbcn sind, wei­ter in ihr verbleiben?“

ofeR MASSTAB WAHRER LIEBE

1. Welches ist der sichtbare Beweis unserer Verbindung zum HimmlischenVater? 1 Joh. 3,10.

2. Seid wann besieht die Lehre Got­tes Uber die Năchsienliebe? v . l l .

3. Welcher Vorfall aus Kains Le­ben wird erwăhnt, um uns verstănd- lich zu machen^ dass Liebe im chrisi- licfiem Leben 'unbedingt notig ist ?12.e.T,

4. Wariini nalun K a i t i das Leben Ahels? vJ2.l(*z.T.

5. Was soli uns nic/it verwtitxdern, w'^nti wir aiis detn Tod ins Lchen ^c- kotnmen \ i tu i? v.13.14.

Im erneuertem Herzon, ist die clie Triebfeder aller Handluntren. Sie an'dert df n Cliafcvlder, leitei <die Gefiihlc. beaufsioliti|T[1 die I^idenschaiiten und veredelt die Gefuhle.

6. Mit wem ist der, der seinen Driu der hasst verfflichen? v.I5.

7. Wieviel konnte man einem Cfiris- ien vcrlanf^en tim seine Brudeliebe zu bcweisen? 16.

Sielie da Selbstverleiierniinpf fn Lie- bestaten ausgfedruckt. durch die wir das Beispiel Jesu Christi nachahmen sollen. Das Lcl>en eines Christen s )ll ein Let)en der Auifopferinie sein.Wir sollen den Wcpj der Pflicbt und nioht den der uns selber f^efiillt e* ben.

Welche l^raf^e der Reiclicn be~ ziifllicli siellt der Apostol weitcr? v.l7.

Schwcr vcrstoiben die ,,die Reich- tiimer dieser Well** besitzen, dass sie aiK’b i'hren Bruder, in Elend [rc.raten, liei)en und sicib ibni nioht vdrsclilies3 n, sondern ibm mit der Tat beistcJien sollen. Fur diesc si oh sell>st- und Gelid Liebcrilden Reiohen, ’aber ohnc Liebe zu ihrem in Not stehenden Naobsten, hat Gott cinen Tacr des pfottlioben Urtcils ■ aufbewiahrt, an welohem sie vor dem Heilij^en Gott Redienschaift peben mussen, tiber die selbstsiichtice Verwendune der Giitcr, iil)er die, sie nur voriiberf^eliend als Vcrwalter eesetzt wurden.

9. Wie beweist sich die wahre Liebe und welchen Trost erfiălt der, der dan CJeist der Liebe seinen Driidern i^e- fienuber ausilbt? v.18-20,

10. Wem sollen wir irauen und wel- clies Erfiebnis konnen wir mit Ver- irauen abwarten? v.21.22.

I>er sioh enitsohlossen hat Gott nichts unanerenelimes «zu miarhen, wird in j(^em Falii, den er vor Gott zwecks Ededipfunjî fjebradiit hat wissen. wel- cben Wetî er einsohlaxron soli. Fr wird auch Weissheit und Kraft erbal- ten, um fS^ehorsam mid dienstfertifj «ein zu kfjnnen, so wic Jesus verheis- sen hat.

11. Welches Gebot, saf^t Jofiannes, luiben wir erhalten? v.23.

12. Welches Erfiebnis hat die Uah iung der Gebote Oottes? v.24.e.T.

Es gibt viele obwohl sie sich bc- miihen die Gebote Gottes zu halten, wenipr'' Friede und Freude in ihrem Herzen haben. Dieses ist die Foli'e des KlcinRlaubens. Sie verlantîen we- nif;/, obwohl sie mehr verlane^en konn- tcn; da es fur die Verheissunji^en Got­tes keine Grenzen cfibt. Solche zeijîen kein manp^elfreicis Loben der Heili- eunjr, welches aus idem Auslcben der Wahrheit entsprincjt. Der Herr wiinscht, dass all Seine Kinder freudip und in ihrem Herzen Friefien haben moc^en. Durch Ausiiben des Glaubens werden sie diese Sej^iinf^en erhalten.

DIE NACJISTENLIEBE/. W or aus erkennen ^ i r das Ciott

in uns bleibt? 1 Joh. 3,24.e.T.Es f ibt cinijre die sjch alis Heili^e

awspneben... aber die sioh weiţ^ern Gottes Gebote zu halton. Wahre Liebe zu Gott 'beweist sioh aber im Gehor- sam Seinen Geboten pe^cniuber. Es peniif^t nioht nur an die Thcorie dor Wahrheit und formhalber an Jesu Christus und 'an da\s Wort der Schrift zu Gflauben. „Der da sa rt» Idi kenneI lin'und hal te t -aibor Seine Gebote nioht, der ist ein Lugfner“. sajrt Jo- hannes... Der Apostel meint niclit, dass man das Heil aus der H^iUung der Gelx)te erhall, sondern dass dic Haltung der Gebote ei ne Frucht desGlaubens uiid der Liebe ifit.

2 . Welchen Rcrt gibt er den Clău- bifien, den verschiedenen Geisier be- ziiglich? 1. Joh. 4 J . .

3. A n was kann Gottes Geist er- kannt werden? v.2.

Der Herr Uisst den Glaubi^ren nioht in Unwissenheit was die kilschen Pro. feten anbelan^t. Dic Schrift ist die einziee Abwclir ge^en falsche Pro- feten. ,,Zum Gesetz und Zeu^niss, wenn sie sich aber nioht nach diesern halten, i-st kein Licht in ihnen (in den falschcn Profeten).

4. Welcher Geist ist, Unit der Ifei- ligen Schrift ,nicht von Gott? v.3.

— Jeder Glaubijre niuss nioht nur davon uberzeujjt sein, dass Jesus Got- tes Sohn ist, son<lenn auch, dass Er sioh verkorperte, (joboren wuride. dien*

te, -lelirto, litt, slairb und eehn Mim. mei ifuhr und auf diese Weise oinen Wep des Ileils fiir ieden ^^ebalint hat. Nooh mehr, wir mii^sen clauben und die Erfaliruni:^<lcr Wiederpeburt durch* maohen, damit Jesus Cliristus in un.

screm Herzen a l s , personlicher lleil.ind wohnen kann.

5. Welches Vertrauen soli der Glău- bige haben? v.4.

Der Glîiubicre muss wissen dk'iss er ein Glaubenslcben duroh Jesus Chris­tus, der Ihm Kraft qribt, ausleben kann.

6. Von wo sind die wahrcn Glau. bigen? v.6.

7. Was sollen dic Glăubigen ,,Ihr Lieben". genunnt, tun v.7.

Was beweist der (Udubige, der seinen Glaubensbruder nicht Uebt?V.8.

9. Wie bewies Gott Seine Liebe dem M e n ^ h e n gegetiuber? v.9.

10. Wer erbrachte den ersten Be- weis der Liebe? v.lO.

11. Wie sollen ^ i r auf die grosse Liebe Gottes aniworten? v . l l .

12. )n dem wir uns gogenseitig Ue- ben, zu was gelangt die Licbc Gottes in dem Glăubigen? v.l2.

In jedem wahrhaften Jilntîcr des Herren Christus. «solite diesc Liebe wie ein heilipes Fcuer lo<lern. Auf dieser Erde hat sioh diese Liebv* durch ein fehlerfreies I^ben vorbrei^tet... Die Liel>e Gottes in unserem Herzen ist dic einzipre Quelle. fur unser-e Lielx.* dem Naohstcn treprcnuber.

%

■!

S T U D I I B I B L I C EMĂRTURII DESPRE „CUVÂNTUL

V I E Ţ I I ^ ,

/. Ce spune apostolul loan despre strânsa sa legătură cu „Cuvântul Vielir ?. 1 loan 1,1.

Prin (rxpresiia : ..CuvAn.tuil Vieţii" SC lntclci;^c Dommil I»us Hris.lous

2. Până la ce înălţime de creştero spirituală ar trebui să ajungă cre­dinciosul ? Lfes, 3, 17, 19.

3. Cum ar trebui să primească ere. dlnciosul în inima sa, pe Isus Ilrls- tos ? / Petru 3,15 pr. p.

Ga m»artor lal l'ul Hristos, crcdiiii- ciosml Via d T iiiărtufrie dcsiprc crcdiu u'i în El priutr'o viiiită sfAiită, ni'pătată .şi pîăcuită tn;alntc*>a lui Dumnezeu şi î l l lte?J fmmcnilor, intai mult decât jvrinlr’o vorbire dosp-re crcdhi'ţă, nc- susţiniită dc o astfel dc viaţă.

4. Cui s'a arătat Viaţa (adică llris- tos) şl la ce lucrare i.a determinat pe apostoli Cuvântul Vieţii ? I loan 1, 2 .

lo in lapostoiul iaju.nse.sc să cuno;iscă bine, că vUiţia veşnică cslc naimiai în Domnul I^us. Acoa.s'ta este vliaţ ii pc c?iTc el o prczmtia oredlncio.şiilor, hi dorcii blftcrlcia să v idă frumuHC-

simpli ta t<ia şi bucuria părtăşiel laoestci vieţi. Domnul Isais este vi-nţia

icciasta, El ccl venit dolia Tiiit l şl cxirc se larătasc iapr>stoliilor. loan is- ifxriscştc cx/pericnţcle peri>oniii«le pe oare le*ia lavut cu Domnul său.

5. Cu ce exemple dovedim că Ilris- tos a trăit înir’adcvăr printre oameni? Mat. 2, 1—6; loan II, '17—51: Luca22, 51-71 : 23. 1—7. 40 -19.

Dcki nu'i.ştcrcw pAiiă la Îmălţiîjro, Domnail Is<us H r i s to s t ră i , î n v ă ţă , s ă v â r ş i mi-nuni, fu trăd<il şl nuiri, vă/ .ut şl dc mai nuiri şl dc ruiulţii- mc.ii iticclor zile. V ia ţa Lui mi fost t r ă i tă în u'iscuns. Vc*stc;i (k^sprc El i?i t rocut cu m ul t .peîvtc hoti^irdlc Pki* l<*stlnci de a tu n c i . Mulţ i ifl*u ^ivut j)U- t in ţa s ă 'L cunoiiiscă, d;ir putini tfiu văzu t ' î n El frumuscţc.:i divimă pe ca<rc El o rc f ’.cctia.

C). Prin ce a vorbii Isus 11 r Ist os ucenicilor despre experienţa patimi­lor Sale ? loan 20,20.

7. Pentruce scrie apostolul loan credincioşilor despre Cuvântul vieţii?1 loan 1,3.

8. Cc dorea el să producă credln. cioşilor scriitul epistola sa? vers 4.

9. Care au fost uUlmile cuvinte ros- tite dc Isus Ilrislos, înainte de HkaL ţarea Sa ? Fapte l,fi.

10. Ce aduce în inima c/edimio- sulul mărturia despre ,,Cuvântul vieţir? Luca 2,IO.I!i.N.

Prinui v cn | r c i \ D o m n u lu i laveia să « d u c ă baicuric şl ipacc Imiiinllor onic- nc»şti în j^rculăţi lc k^r, Ac(.--'i«ti;i s ’-i şl înit/i.mpL'iit cu toţi t i c d cfir<! au ,p r im it cu bU'iMiric 'pe Isus IlriHlos oa M â n tu i to r a l lor. Solia I iv an ^ h e -

lici ostc solLi l)uciiriL‘i, .n pricii şi a hainei Hiţo-lcf^reri îi^iro o,iinK*iii.

II. Ce esle jă^ădiiit credinciosului ca martor al , ,Cuvânt ului vie(il‘\ aducător de pace şi bucurie? / petruI,H.V.

DUMNllZEU l i s r i i LVMINA

/. Ce spune Joa/i apordolut că este Dutnne^eu ? I luan 1,5.

lAiiiiiiiui (k‘s|)rc c.'ire si* v<vlK‘.ş,t(.‘ «u:i, e s te kinii i ia c ; i r r u'ijuiri (K-lijlor noş t r i sTi v-'idă lucru r i le h1 ;i cum siiivt ^'le. Cu cfil lumi Ulii <>sle m.il \)\\. t(‘riiiei1, cu .'ilAt v:i fi desco-■piTit m;ii c la r . Lumiiui lui Dumiic- zeu SC vede c o m p le t îii luminia c 'i rc «Ira luceşi te din eruce.'i de j)e (i(>l ,^>tu'i.

2. Cum poate credinciosul să vada lumina care ii descoperă lucrurile

spirituale? Ps. M/J., , In l>u.mnezeu nu c.stc <!eloc în-

liHK'rec". in I)umin<'zeu nu <‘s le n i ­mic c«i're să îm p iod ic i ‘ cimo.şlinţji ; <iimpolri 'vă în iii <>!sle luininri r^ire l'umi'iie.aZf1 j)e o r ic ine .

3. hi ce spune Isus Ilristos că nu va umbla cel credincios? loan H,I2.

'I. Când fiu poate avea loc parta- 'ia cu Dumnezeu? I loan //;.

5. Cine arc parte de curăţirea pă­catelor sale prin sandele lui Isus Uristos ? vers. 7.

Domn'Uil I su s I l r i s to s w'i k'isi^uri;it mântiiircvi su f ie lo lo r cr<‘dincio4isc prin |)r<*i)ri-ul S ă u sAiif^e. HI nu d o re ş te c;i cel r«1scunipăr;iţi cu un ;i>;i preţ s ă u'ijuni'ă o b i t r l u l is |) i tc lor lui Sa* t;ini;i. Suf letcilor cvire c ; iu lă milntui- rna di.n păc-it îii Ls<ils llri^jitos, liil Ic î m p r u m u l ă fire^ S;i d iv in ă -u n u in ă .

fi. Care este dovada că adevărul nu este în noi şi că lumina spiri­tuală nu a pătruns In inima noastră? vers. fi.

' l e x tu l w'iccsL'i înseimni\ 'iză : D.'ică zici-m, că nu «'ivem nicio v ină şi nicio răspun '( ler(‘ jxMvlru raptcile n^wi- is-tre .rcU‘, no în ş e l ă m pe noi în ş in e

7. Cum răspunde Dumnezeu tamărturisire a pacatetor noastre? vers. i).

fi. Ce dovedeşte că nu avem păr- tăşic cu Dumnezeu? vers. 10.

TKAINI) VIATA LUI IS U S

1. Pentru ce scria aj)ostolul loan credincioşilor, epistola sa? 1 loan 2,1. pr.p.

lns | ) i r ; i t d e Diiliul lui D u m n e z e u , u'iposiolul Io;iii, îiuiintw'it In v ă r s t ă se tf idresează credincjoşi'U^ir î.n ouviivle, îiiii'-.'ifi e şi pliinc de iid)ire cur-'ilă,

car<î p o rn e s c c-'i din pîi'rlc-;i u nu i t a t ă ^(rijuliii. c ă t r e copiiii «ă i . CAnd z i c e : ,,Cf)|)iili;işilor“ , el sc rc*fcTră lu'i credi-n. i:ioşii c;i>re f^ic ip-Jirto dlin bKscrică.

2. Dacă se întâmplă totuşi să pă- cătuim, pe cine avem la Tatăl, ca Mijlocitor? vers. 1 u.p. ,

S u n t .şi d in ificciifi, c* irc u'iu c u n o s ­cu t iub irea io r lă to a rc u'i lui Ilrisitos... <U\r cfire văz«Aiid r a r a c t e r u l lor m ereu cu dcfc'cte şl viali;i presănaită cii şeii , lîiK'Op să se Îiiidoiîiscă de inimii lor, d in 'ă k'i fost re.înoilă de Spl'rltul SfAnt, s*;iu nu. Ac(»ista lui e s te un L f mo-tiv dc desouir-'ija'rc. ( lili«'iir rLa :ă s u n t e m birui ţ i de pă<i;it, noi to tuşi nu s u n te m d;itl inf;iră, pără^^lll s a u U;])ăd.n|i de l)umiK*ze<u. Nul I l r ia to s

csic mereu l.i drcapUi Tatălui, iiiij- lucind ,|)onlru noi.

3. Ce este pentru credincios Isus I/ ristos ? vers. 2.pr.p.

'I'-îilăl pe rm ise , b'iail S ău să pă- răscviscă sAnul iubi-rii Salo. şi în d i i -

de liidaikire a în^cni'lor, sp re i«'i suferi Iii ici pe ij)ământ i)edc»aip5 ki u iducătoare <Je p-ice, p en t ru u i j)rin ră n i le Lui, noi să fim vindec;iţ i . L.1

iîiidu^' .iiceastă nu'ire j e r t f ă piMilrucă ne iubeş te >;itAt de niulit. llris-tos iu M ij loc i to ru l , prin ca re ti;ilăl pu tu să verse nom ă r^ i ui ta Sii i-ubire ci- ivui)iv» nou'istră.

Asupra câtor "suflete Işi întinde Dumnezeu îndurarea Sa? vers. 2.u.p.

f). După ce putem şti că cu/ioaşietii pe Dumnezeu ? vers. 3.

Ciiio lajun^ie ipăuiliaş <lc fire d u m n e . 'zeiască, VkI fi in liirmonic ou iiu'iltele re^^uli ii Ic drei)tăl i i , cu sflmtele pa- runc i nule lui Dmîuiez<'u. Li^^cvi lui Dum-nezeu es te drciptiiinul cu cxire Vk'i fi măsuriat cinriact<*rul fiecăruiiii.

6. Ce zice Cuvântul lui Dumnezeu despre acela care susfine că cunoaşte pe Dumnezeu, dar nu păzeşte porun­cile Lui? vers. 4.

N um ai mărlurislircvi păc:;j'telor nu e s te de-'ijinw 7,21.LM) L(^Ka'i luiD u m n e z e u nc f;ice c u n o sc u t nu mmial p ă ca te le , ci şi dat(jri;i. M ă r l'urisirci;i p ă ra to lo r , uniblare. 'j în lum ină , , ,tm- părlăşire, ' ! cu Ll" , — d a c ă acetstetfi n-u se d ovedesc prin tincTcvi p o r u n ­cilor , i*'ituin:i s u n t l ipsite d c Cilemenitul iprinciipHiil.

7. Ce stă spus despre cine păzeşte Cuvântul lui Dumnezeu? vers. r> pr.p.

0<ică noi răniAmcm în I l r i s to s , d acă iubircu'i 1-ui DumiKv.eu r ă m â n e în in i ­ma Jioiistră, M'ilunci HiMiţă-minlvile, cu- j^^etele şi fiaiptolc jiotisitre vor fi în u'iruKAiile cu voik'i lui D u m n e z e u şi cu poruiiicile Ix^^ii S;ile.

fi. Ce cunoaşte acela car e (ine Cu­vântul lui Dumnezeu ? vers. 5, u.p.

Ace^'islă s t r â n s ă um're î(nlr<* D u m n e ­zeu şi om es le c « i niu'ii* ^lul.x* e x p e ­r ien ţă ouKMie.'iscă. Ace;ist:i es te d<‘- .săvArşirea ce ru tă di‘ I sus I l r i s to s în riif^^^iciimea S;i p e n t ru noi. ( l o a n 17,21 Z'i) Ke;rliZ(;ire!a i<'icesif<*i cjcpiv- rie,nte în iniiiui c<Mul cmli iucio« dov<‘- <leşte c^'înnctenyl Domn-uliil I sus d e s . coper l t în viinţ^i n o a s t r ă . Ac<vist;'i în- seiiiUKvrză: ,,I'muirnuel... D u u m c z e u cu n o l“ .

9. Cum trehuc să trăiască cel care zice că rămâne în Uristos ? vers. (>.

Muilţl d in cei cc jxwirtă iiiiiiiele Domiui'lui, u'iu p ie rd u t <l!(ii vede re , că cr<*?;itliiii t reb iu ’ să reim-ziintc p e l l r l s - tos. D-ică ,iHi dovediin s^icrificlu de «ine s p re b ine le lalftor-i... oric<* jiiiu c rede ikjI d<*si>re noi înşitijc, Irebu© să ş tb n că nu s u n te m crosi^tinl.

Vbitifi l'Hl Lsius i;i fost o vii^ită de co n t lm iă lepăchire d e s in e şl dc «*i- t(‘n*tă ,purt.;ire d e js^rljă p e n t r u .iilţH. M m i r e sufilet er^i de nuir<; preţ î-n o ;h l l Lui. Deşi Sc puirtw'j itoldwiunu'i cu deiîinlLnte d iv ină . IM dădeai cea m;ii iu b i to a re <itenlie f l c c ă ru ’t'i,

P O R U N C A VLCME ŞI TOTU.<?I NOUA

/. Despre cc scrie apostolul loan bisericii? I loan 2,7.pr.p.

2. Care es te această porutxcă veche? vers. 7. u.p.

3. Ce afirmafie — în aparenfă con­trară — face mai departe apostolul? vers. fi.pr.p.

'I. Cum motivează el adevărul a. cestor spuse? vers. 8.u.p.

Atât u)orunCki ce^i v(x:lie c â t şi ccvi nouă d esp re ,:n;i.re «^Mie hvi.n iii vers<'tele 7 şi 8, s u n t aiiiu'i şi mcea'işi In 11 Io;in 5, <‘l vo rb eş te dc'spri* jx)- TUHv'.a să ne iubim unii ipe lalţii, şi z.ice că ,,()* u'iveni ddia încoiput". In l o a n i:i,.'M. Isuis zice : , ,P o ru n c ă nouă vă d a u vouă . c.'i să vă iubiţi luniil pe «ritul’'. în ţe le su l a ce s te i i<lei î ^^ă- •''i'Hi (în I lou'in 2,7 şi 8. Deşi vet'liei toituşi e nouă , p e n t ru c ă veclie.;! i u ­bire <lev!iie n o u ă , când lajuiif^e e x p e ­r ien ţa vie ipentiru suf le tu l c;ire i;i |^^a.

. s i l pe I l r i s to s , c«ire e s te iii'>MHi'aţi.a şl izvorul Iubirii uadevăraie din suf le tu l rc'iiăsciit.

Cum se poate şti dacă cineva nu este în lumină ? vers. 9.

G. Cc este spus despre cel ce iu­beşte pe fraţi ? vers. 10.

..P.rilej <le p o t ic n i re ” pcmitiru b i se ­rica Domnu-lui rezmltă u'ide.se;i <lin trci- tan len tu l i.'rplic-.'iit i 'iltora <!(î c ă t r e uişu'i zişii urniiiişi liii D om nu lu i , l-lenarc fnate, Insă , sau sf>ră i;ir iri'bui s ă cu- iHwiscă pe I l r i s to s w'itât de deplin , în câ t să i.ubea,scă ipe toţi fri,'iţii să i . Să nu pi-siiiui^iiscă, se fie iu-bi't<M' de fr.'iţi, să i;ij)ere şi s ă cijut<^ ipe cei s lab i Viu'iţ';i unui tfistfel <le c red inc io s v.a fi un vijutor, tm o p:<‘dică pen tru ,:ei'lalti. Aşv'i creşHin doreşt(» D om nul în b iserica Sa.

7. Când umblă credinciosul în în- tunerec, şi pentruce? vers. II.

S. Pe cine aminteşte apostolul în epistola sa? vers. 12 M.

PACATUL ŞI NI 'PUIIIANIRF.A9

I. Care esle caracterul Domnului Uristos şi ce este sfnis despre cin'c trăieşte în neprihănire ? I loan 2.29.

Noi nu u'ijuiHrem fii i;ii lui D imuik*- zeii din nauzw'i fap te lo r n<vis|r{* drei)te, eaire nu «tiau în pute.r(vi n o a s t r ă î i n - liiit<* <le a fi născu ţ i rlin fioii pr in b a ­rul S ău . D upă i;icei.'is'iă reni;işle4'<‘ s p i r i tu a l ă , ip<'ntrucă .suivtem ,,fli vmI lui DiMumezeu", ,,n ă s c u ţ i d i n î : i “ f-'ic(Mu cele d rep le , ipi-ntriică LI ( 'ste d rep t , li.'ir noi s u n t e m fiii Să i , coiir <ltişi <l<* Duliuil SfAnit.

2. Cărui fapt datorează credincio­sul privllepjul spirtual de a fi,, fiu al lui Dumnezeu? I loan 3,1, pr.p.

De ce m a r e viii!l<y;iire u'iJ'Un^^e oiiHi.1! P r in c red in ţă în jertfva lui I l r i s to s , fiii oa.meii.llor lîijuiiiî ,,fii iril Iul Duni- nez<*u".

3. Cc este păstrat credincioşilor pentru întâlnirea lor cu Domnul Ilristos ? vers. 2.

PrIii c r e d in ţă pu-toin privi bin<\:u- vAntăr i le ctirtilul. P r in credin-ţă put^'iri st.;i ’pc pnai^'ul ( ’-'nKiu'iinului cer<^sc şi k'iuzl cAiitărlile dc bun venit , cu cw'ire vor fi i>rimlţl lac jilo c<’l ce In vii/iţtf! lor sVni pred-'it lui Dumney.t'u, «tprc u'i fi î m p r e u n ă luoră tor l cu PJ ţ>l trc(Xî b u c u ro s i|)rlin î i i c e r :ă r l .pcmtrii DAnsul.

4. Ce face credinciosul care crede aceste lucruri? vers. 3.

lov'in î n v a ţ ă sfln-ţenlu'!... <vi c reş i in l i «ă fie cnriaţi în lii/lnua şl vliiiţui l<»r... Duii)ă cu4ri D u m n ezeu cnte sfAnt îti

\i4 -t I

i .1

li i' i[I1i .

•• f• i> ' {'«

i «

<

I

r*(fI

*

sfcr a ftot iişa omul căzut, princredinţă în Hristos trebue să fie sfâint în sfera sa.

Dumnezeu poale fi onorait de cei numiţi ::redincioşi ai Săi numai dacă ei se formează după chiipul Să'U i?i su lasă conduşi de Spiritul Său.

5. Ce este păcatul în lumina Cu­vântului lui Dumnezeu? vers. 4.

loan vorbeşte despre lej e ca fiind obligatorie pe veci. Bl aşa a invă. ţat deia Domnul şi din in^piraUa DuhuOui Siâint. El zice: ..Păoalul este călcarea Legii“. In acelaş timp el zice, că Lci i-ia este ,, por unea cejii veche, pe care o aveţi dela încopul". iii vorbeşte astfel despre Le^ea rare există dela creiaţiune şi caro a fost) daită în scris pe Sinai.

6. Pentru ce s ’a arătat Isus Hris- tos în lume, şi ce nu este în El? vers. 5.

7. Numai care credincios se poate abţine dela păcat? vers. O.pr.p.

8. Ce este spus despre cel care păcătueşte? vers, O.u.p.

învăţătura apostolului este clară. Cât timp cred inc iosu'l rămâne în Hristos, atâita timp 0I inu va păcătui. Când însă se separă de izvorul ins­piraţiei şi al puterii, atunci păîiitul îl birueşte din nou.

9. Numai cine, zice Cuvântul lui Dumnezeu că, este neprihănit ? vers. 7.

10. Care este hotărîrea lui Dumne­zeu cu privire la păcat ? vers. 8.

11. Care este dovada că cineva e un fiu al lui Dumnezeu ? vers. 9.pr.p.

Nu trebue să înţelegem de aci că cel născut din Dumnezeiu nu mai pă- căftueşite deloc în viaţa sa, căci tot loan a scris: ,,dacă zicem că nu avem păcat, ,ne amăgim pe noi În­şine şi adevărul nu este în noi“. Şi

^tot el ne spune: ,,dacă a păcătuit cineva, aivem Mijlocitor ’la Dumnezeu pe Isus Hristos Col drept“. De aci înţelegem că cei născuţi din Dumne­zeu nu păcătuesc voios şi nu urmează mai departe a păcătui conştient. Ei îşi schimbă mersul vieţii, obiceiurile şi plăcerile .Ou a'lte cuvinte ei nu mai contimiă viaţa de păcate, deşi din cauza ispitei, pe 'neaşteptate, sau din neş'tiinţă poate că mai alunecă.

12. Pentru ce nu mai poate con­tinua, un fiu al lui Dumnezeu, viaţa de păcat ? vers. 9. u.p.

Prin cuvi/ntele: ,,mu poate ipăcălui", nu se înţelege că perrtru cel născut din Dumnezeu ar fi imposibil să mai facă vreun păcat. Aceiasfta ar însem­na că el e ţinut cu forţa îmtr’o a.nu- mită cale şi nu mai e fiinţă liberă care să poată alege binele sau rău'l. înţelesul di/n epistolă este, că sim- ţirmntele credinoiosuilui, vederile lui despre dreptate, dorinţele lui şi cu­noştinţa sa despre iubirea şi despre harul lui Dumnezeu sunt aşa fe/1, încât d nu poate alege o cale de păcate. Naşterea din Dumnezeu a luat diu om iubirea de păcate iar păca­tul a ajuns atât de contrar firei sale şi atât de respingător, încât el zice cu Pa vel : ,,Cum am putea noi, care am murit faţă de păcat, să ma’ trăim lîm păaat?“.

MASURA ADEVARATEI IUBIRI

1. Care este dovada practică a le­găturii noastre cu Tatăl ceresc ? I loan 3,10.

2. De când a fost dată de Dum­nezeu învăţătura despre iubirea a- proapelui ? vers. 11.

2. Ce întâmplare din viaţa lui Cain este amintită, ca să înţelegem că iubirea este neapărat necesară în viaţa creştină ? vers. 12. pr. p.

4. Pentru ce a luat Cain viaţii lui Abel ? vers. 12.u.p.

5. Ce să nu ne mire, şi care este dovada că atn trecut din moarte la viaţă? vers. 13.14.

Iu iniina reinoită, iubirea este fac­torul hotălîitor al tuturor faptelor. Ea schiuibă caracterul, conduce pornirile, controlează pasiunile şi înnobi'lcază simţimintc'le.

6. Cu ce este asemănat cel care urăşte pe fratele său ? vers. 15.

7. Cât i s'ar putea cere creştinu­lui întru dovedirea iubirii de fraţi ? vers. 16.

Iată lepădarea de sine în fapte de iubire cu care să imităm exeniplul Domnului Isus. Viaţa creştiuului tre­bue să fie o viaţă de sacrificii. Tre­bue să urmăm calea da'toriei, nu pe cea care ne-ar plăcea oiouă.

8. Ce întrebare cu privire la cei bogaţi pune apostolul ? vers. 17

Cu greu înţeleg acei care au ,.bo­gaţi i‘le lumii aceşteia“, să iubească şi pe fratele său în nevoie şi să nu.şi închidă inima faţă de el ci să s ’mtă practic împreună cu el. Pentru aceşti bogaţi iubitori de ei înşişi, iubitori de bani, dar neiubitori de aproapele lor îm nevoie, D<iimnezeu a păstrat o zi a judecăţii divine, în care ei vor trebui să dea socoteală îaiaiintea unui Dumnezeu Sfânt, de egoista între­buinţare a bunurilor peste care au ajuns administratori vremelnici.

9. Cum se dovedeşte adevărata iu­bire şi ce mângâiere primeşte cel care practică astfel spiritul iubirii de fraţi ? vers. 18-20,

10. La cine să avem îndrăsneală şi ce rezultat putem aştepta cu încre­dere ? vers, 21.22.

Cine s ’a hotărît să nu facă nimic neplăcut lui Dumnezeu, acela în orice caz ce ar prezenta lui Dumnezeu spre rezolvare, va şti ce oale să urmeze. El va primi şi înţelepciune şi putere : putere de ascultare, putere de ser. vire cum a făgăduit Domnul Hristos.

11. Ce porunci, zice loan, că ne-au fost date ? vers, 23.

12. Ce rezultat are ţinerea porunci­lor lui Dumnezeu ? vers, 24.p.p.

Sun<t miiîţi, care deşi se silesc să ţină poruncile lui Dumnezeu au nu­mai puţimă pace şi bucurie în inima ■lor. Această lipsă este urmarea ne- exeroitării credinţei. Ei cer puţim, când ar putea cere m u lt; căci nu exisită limită pentru făgăduinţele Iu4 Dumnezeu. Unii ca aceştia nu re- preziintă corect sfinţenia rezi.i'ltată din trăirea adevărului. Domnul vrea ca toţi copiii Săi să fie veseli şi să aibă pace în inima lor. Prin exerci­

t a r e a c re d in ţe i , ei v o r d o b â n d i a c e s t e b i n e c u v â n t ă r i .

, I U B I N D P E A P R O A P E L E N O S T R U

/. Cum putem cunoaşte că Dum­nezeu rămâne în noi ? I loan 3.24.u.p.

E x is tă uinii c a r e se d a u d r e p t s f in ţ i . . . d a r c a r e r e fu z ă a păz i p o r u n c i l e Iui D u m n e z e u . A devăra j ta iu b i re de D u m ­n ezeu se d o v e d e ş t e î n s ă p r in a s c u l ­t a r e a de p o r u n c i l e S a îe . Nu e d e a . j u n s s ă crezi n u m a j t e o r i a a d e v ă ­ru lu i , s ă c rez i d e fo rm ă î n D o m n u l H r i s t o s şi în C u v â n tu l Biblie i . . .C ine zice ,.11 c u n o s c d a r porunci i le Lui nu le ţ ine , a c e l a e s t e un m in c in o s " , s p u ­ne l o a n . . . A p o s to lu l nu s p u n e că m â n t u i r e a se c â ş t i g ă pnin p ă z i r e a

porunci ' lo r , d a r c ă păzirc*a p o r im c i lo r esite u n rod a l c r e d in ţe i şi iubir i i .

2. Ce îndemn dă apostolul celor credincioşi, f u privire la diferite du­huri? 1 loan 4,1.

3. Cum poate fi cunoscut Duhul lui Dumnezeu ? vers. 2.

D o m n u l în iu b i re a S a nu l a s ă pe cei c re d in c io ş i în n e c u n o ş t i n ţ ă cu p r i ­v i re la p ro fe ţ i i fa lş i . S c r i p tu r a e s te s i n g u r a a p ă r a r e c o n t r a fa l ş i lo r p r o . feţi. , ,La L e ^ e şi M ă r t u r i e , i a r d a c ă nu v o rb e s c d u p ă c u v â n t u l a c e s t a , î n s e a m n ă c ă nu e s t e nici o ' lum iuă în e i “ . ( în fa'lşii iprofeţi) .

4. Despre care duh zice Cuvântul că nu este dela Dumnezeu ? vers. 3,

F i e c a r e c r e d in c io s t r e b u e să fie b ine convinis n u n u m a i că I s u s e s te F iu l lui D u m n e z e u , ci că El S ’a şi înitru- p a t , S ’a n ă s c u t , a s lu j i t , a î n v ă ţ a t , a s u f e r i t , - a m u r i t şi S ’a î n ă l ţ a t , d escJ i izând c a l e d e m â u t u i r e p e n t r u o r ic in e . M ai m u l t , noi t r e b u e s ă c r e ­d e m şi s ă f a cem e x p e r i e n ţa n a ş t e r i i d in nou , p e n i r u ca I s u s H r i s t o s s ă loc^uiască în in im ile n o a s t r e ca M â n - tui 'tor p e r s o n a l .

5. Ce încredere să aibă cel cre­dincios ? vers, 4.

C re d in c io s u l t r e b u e să ş t i e că el p o a te t ră i v i a ţ a de c r e d in ţ ă p r in I s u s H r i s t o s c a r e îi d ă p u te re .

6. De unde sunt adevăraţii credin. cioşi? vers. 6.

7. Ce să facă cei credincioşi nu­miţi ,,prea iubiţi''? vers. 7.

8. Ce dovadă face acel credincios care nu iubeşte pe fratele său în credinţă ? vers. 8.

9. Cum a dovedit Dumnezeu iubi^ rea Sa faţă de oameni ? vers. 9.

10. Cine a dat prima dovadă de iubire ? vers. 10.

I, Cum trebue să răspundem noi faţă de marea iubire a lui Dumne­zeu ? vers. II.

12. lubindu-ne unii pe alţii, ce de­vine iubirea lui Dumnezeu în cel credincios ? vers, 12.

In f ieca re ucen ic a d e v ă r a t a l D o m ­n u lu i I s u s a r t r e im i s ă a r d ă a c e a s t ă iub ire ca uu foc sfân.t — Aici p e pă - mâint c red inc io ş i i Să i t r e b u e s ă r ă s ­p â n d e a s c ă a c e a s t ă iub ire p r i n t r ’o v i a ţ ă f ă r ă c u s u r . . . I u b i r e a lui D u m ­n e z e u în in im a n o a s t r ă e s te s i n g u r u l izvor d e a d e v ă r a t ă iu b i re f a ţ ă de a p r o a p e l e .

8