MINISTERUL EDUCAŢIEI REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICA DE STAT “ ION CREANGĂ”

DIN CHIŞINĂU

Catedra : Ştiinte ale educaţiei

Specialitatea: Pedagogie socială

GHID DE INTERVIU- “ COPII A CĂROR PĂRINŢI AU DIVORŢAT”

Elaborat: Croitori Lucia

an. III, gr. 302

Coordonator: Davidescu Elena

Chişinau, 2015

GHID DE INTERVIU- “ COPII A CĂROR PĂRINŢI AU DIVORŢAT”

I. Date socio-demografice- Vîrstă- 16 ani- Sex- feminin- Mediul de trai- localitate rurală din r-nul Teleneşti, actual internată în

Centrul de Plasament ”Andrieş”, OrheiII. Introducere

Povesteşte-mi despre tine...

Provin dintr-o familie numeroasă, formată din 8 membri (mama, 38 de ani - mama, minora, împreună cu încă patru fraţi, în vârstă de 2 ani, 14 ani, 18 ani, respectiv 21 de ani şi două surori în vârstă de 9, respectiv 22 ani). Mama lucrează ca femeie de serviciu la o firmă. Întreaga familie locuieşte într-o casă modestă formată din două camere. Starea materială a familei este săracă, hainele fraţilor şi surorilor fiind asigurate prin mila vecinilor sau rudelor ori de la magazine second hand, iar mâncarea fiind cumpărată, de cele mai multe ori, de la magazianul sătesc pe datorie sau din împrumuturile făcute de mamă. S-a întâmplat, de mai multe ori, să nu avem bani de mâncare sau de lemne, dar atunci mama se împrumuta la vecini. De îmbrăcat rar se întâmpla să ne cumpere mama ceva (nu avea de unde). De mâncat aveam câte ceva. Nu pot spune că am am suferit de foame. Când nu aveam de nici unele mama se împrumuta de bani şi cumpăra mâncare, sau lua de la magazin pe datorie. Mâncam două mese pe zi. Rar se întâmpla să avem ceva dulce. Mai mergeam sâmbăta la biserică şi primeam colivă, colaci, de pomană, asta şi reprezenta desertul.

Tatal nu ne vizitează nici o dată, nici măcar nu se interesează dacă mai trăim. Din cite am înţeles este recăsătorit. Părinţii mei au divorţat din cauza noastră. Tatăl nu voia să muncească pentru toţi 8, iar fraţii mei mai mari nu îl ajutau, ceea ce şi acum fac. Mama, din cauza condiţiilor în care trăim era mereu stresată, avea grija zilei de mine, pe cînd tata trăia cu prezentul, respective se iscau certuri care duceau chiar şi pînă la bătăi.

III. Percepţia propriei situaţii

Povesteşte-mi despre viaţa ta....cum este să trăieşti doar cu un părinte? Cum este cu părinţi divorţaţi? Cum era viaţa ta atunci cînd părinţii tăi erau împreună? Povesteşte-mi ce s-a schimbat în viaţa ta de cînd părinţii tăi au divorţat?.....

Viaţa mea ar putea fi asociată cu culoarea gri spre negru, e o viaţă mult prea grea pentru un copil de 16 ani. Să trăieşti cu un singur părinte este ceva infernal. Nici o dată nu ştii ce va urma mîine, nici o dată nu ai pregatit din timp un meniu pe care să-l consumi la prînz, nici o dată să nu ştii ce vei mînca mîine. Să ai părinţi divorţaţi e un dezastru. Nu e destul că sufletul îţi este trist, dar mai şi eşti etichetat. Auzi mereu în spatele tău fraza: trăieşte doar cu maicăsa, nici tatăl său nu i-a suportat şi a fugit de la ei. Nu pot să zic că viaţa mea de pînă a divorţa părinţii mei era mai bună. NU. Tatăl deseori venea în stare de ebrietate acasă şi se certa cu mama, o lovea în faţa noastră, iar fraţilor mei nici că le păsa. Unica diferenţa este în legătură cu ceea ce auzi în spate.

Mereu îmi compar viaţa mea cu ale celorlalţi copii, şi aş putea spune că sînt invidioasă. Nu înţeleg cu ce am greşit eu în viaţă să mi se ofere o astfel de soartă, mă întreb mereu a cui păcate le plătesc. Cei cu care mă vad în stradă mă privesc cu dispreţ, cu repulsie, asta se simte. Eu cred că ei ar trebui să mulţumească neîncetat părinţilor că i-au oferit o viaţă fără griji şi stres.

Cînd părinţii au zis că intenţionează să divorţeze am simţit o frică enormă, frică se responsabilităţi noi, de griji în plus, dar tot o dată şi mă simţeam fericită deoarece urma să nu-l mai văd pe tata lovind-o pe mama, urma să dorm liniştită.

După ce au divorţat am simţit o uşurare enormă deoarece am realizat că tatei nu îi trebuie casa în care trăiam noi, ia fost milă, unicul lucru pentru care-i mulţumesc.

În prezent nu mai simt nimic. Poate dacă era cu noi, aveam o altă viaţă. Poate se lua în mîini şi devenea acel tată bun, care să ne îmbrăţişeze înainte de culcare sau măcar să ne spună noapte bună. Nu îl condamn, nici măcar nu-l urăsc.

Cred că divorţul a fost cea mai eficientă soluţie în cazul părinţilor mei. Cu toate că pînă acum condamnam divorţul, am ajuns să zic că mai bine divorţ, decît infern şi familie întregită.

Problemele cu care mă confrunt sunt relaţiile cu cei din familia mea. Ne certăm mereu.

Nu i-am reproşat nici o dată mamei că a divorţat, din contra, mereu îi ziceam că demult trebuia să face acest pas.

Cazuri au fost multe cînd nu m-am înţeles cu mama. Nu şi-a manifestat vreodată sentimente de afecţiune faţă de noi, dar am continuat să o iubesc.

Nu sufăr din cauza divorţului părinţilor mei. Mă bucur că nu s-a ajuns la decesul unuia dintre ei.

Desigur că mama este cea căreia îi cer sfaturi. Ea, aşa cum este, este mama ei, şi apoi pentru răceala ei exista o explicaţie. Eu o înţeleg şi îi sunt recunoscătoare că am ajuns în viaţă pînă astăzi şi că o am alături, oricum.

Foile şi pixul sunt prietenii cărora le destăinui totul. Chiar dacă nu am jurnale cum au celelalte, eu scriu pe foiţe mici, scriu frînturi din viaţa mea.

Vreau ca părinţii mei să fie din nou împreună, doar că vreau ca să aibă şi o altă soartă.

Divorţul părinţilor m-a făcut mai optimist, mai înţelegătoare, dar cel mai important, este că am început să urăsc divorţul, îl condemn.

IV. Interacţiunile cu părintele cu care nu mai locuieşti

Nu mai ştiu de tata de cîţiva ani. Nici pînă la divorţ nu prea am relaţionat, dar după, nici atăt.

V. Interacţiunea socială a copilului la nivel de comunicre

La şcoală mă simt diferită, ruşinată. Port în spate povara sărăciei, a familiei incomplete. Prieteni nu am, colegii nici măcar cum ma numesc nu sînt sigură că ştiu.

Aud doar replici cum că părinţii mei unt de nesuferit, la fel ca şi mine, că nu am ce căuta în clasa lor. Mereu mă ignoră şi mă pun să fac lucrul în locul lor, cum ar fi să sterg tabla, să matur sau să duc coşul de gunoi. Timp liber nu am deloc.

VI. Care este impactul divorţului asupra copilului.

Situaţia financiară a familiei nu s-a modificat considerabil, cu toate că se opservă o mică creştere a bugetului.

VII. Perspective de viitor

Am un vis- să o văd pe mama zîmbind de fericire, să am o casă cu 8 camere şi o bucătărie mare, să încăpem cu toţii. În timpul apropiat vreau să finisez studiile ca să pot să mă angajez undeva să o ajut pe mama cu întreţinerea.

Cînd voi creşte mare vreau să fiu mamă a unui singur copil, să devin soţie. Ce îmi place mie?! TOTUL. Cred că aş putea deveni orice, numai să fie bine.

În vizunea mea o familie ideală arată cam aşa: Familia ideala este locul unde te simti iubit si apreciat. In familia ideala nu exista certuri si violente fizice indiferent de buget. Familia ideala stie sa gestioneze acel ,,putin'' astfel incat in cadrul ei sa fie intelegere. Bogatie materiala nu inseamna si fericire, asa ca ar trebui sa ne bucuram de faptul ca avem o familie care ne iubeste, de o familie fericita. Nu spun, sa nu luptam pentru a avea mai mult, dar daca, chiar nu se poate si e maximul pe care il putem da, nu trebuie sa distrugem si bunul cel mai de pret - familia.

Familia perfecta este familia in care cu bune si cu rele membrii sai se accepta reciproc,unde parerile tuturor conteaza si unde certurile pe motive banale pot fi evitate cu usurinta pentru pastrarea pacii in familie.In orice familie exista certuri cele mai fregvente fiind din cauza banilor,acestea putand fii aplanate cu succes cu economisirea banilor si cheltuirea lor cu cap.Bine inteles ca exista si alte motive pentru certiurile dintr-o familie dar acestea ar trebui "acoperite" cu momente frumoase petrecute in cu familia. Asa ar trebui sa fie o familie perfecta.