OPERA LUI CIORAN - · PDF filePlutarh, azi, ar scrie Vieþile paralele ale...
10
Transcript of OPERA LUI CIORAN - · PDF filePlutarh, azi, ar scrie Vieþile paralele ale...
OPERA LUI CIORAN
SCRIERI ÎN LIMBA ROMÂNÃ
Pe culmile disperãriiediþia întâi – 1934 / prima ediþie postbelicã, Humanitas – 1990
Cartea amãgirilor1936 / 1991
Schimbarea la faþã a României1936 / ediþie revãzutã de autor – 1990
Lacrimi ºi sfinþi1937 / 1991
Amurgul gândurilor1940 / 1991
Îndreptar pãtimaºHumanitas – 1991
SCRIERI ÎN LIMBA FRANCEZÃ
Précis de décomposition Tratat de descompunereGallimard – 1949 Humanitas – 1992
Syllogismes de l’amertume – 1952 Silogismele amãrãciunii – 1992
La Tentation d’exister – 1956 Ispita de a exista – 1992
Histoire et utopie – 1960 Istorie ºi utopie – 1992
La Chute dans le temps – 1964 Cãderea în timp – 1994
Le Mauvais démiurge – 1969 Demiurgul cel rãu – 1995
De l’inconvénient Despre neajunsul d’être né – 1973 de a te fi nãscut – 1995
Écartèlement –1979 Sfârtecare – 1995
Exercices d’admiration – 1986 Exerciþii de admiraþie – 1993
Aveux et anathèmes – 1987 Mãrturisiri ºi anateme – 1994
Mon Pays / Þara meaHumanitas – 1996
Cahiers – 1997 Caiete (3 vol.) – 1999–2000
PUBLICISTICÃ, CORESPONDENÞÃ, CONVORBIRI
Singurãtate ºi destinHumanitas – 1992
ConvorbiriHumanitas – 1993
Scrisori cãtre cei de-acasãHumanitas – 1995
CIORAN
Silogismele amãrãciunii
Traducere din francezã deNICOLAE BÂRNA
ÓHUMAN I TA S
BUCURE ª T I
Coperta seriei: Ioana Dragomirescu Mardare Redactor: S. SkultétyCorector: Marilena BãlãºelTehnoredactor: Doina Elena PodaruDTP: Florina Vasiliu
CIoRanSyllogiSmeS de l’amertume
© Éditions Gallimard, 1952
© HUManITaS, 1992, 2007, pentru prezenta versiune româneascã
ISBn 978-973-50-3545-7 (pdf)
EDITURa HUManITaS Piaþa Presei Libere 1, 013701, Bucureºti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro
Comenzi online: www.libhumanitas.roComenzi prin e-mail: [email protected] Comenzi telefonice: 021 311 23 30 / 0372 189 509
ATROFIA CUVÂNTULUI
Formaþi la ºcoala veleitarilor, idolatri ai frag-mentului ºi ai stigmatului, aparþinem unui timpclinic în care numai cazurile conteazã. Ne inte-reseazã mai ales ceea ce scriitorul nu a exprimat,ceea ce ar fi putut spune, dar n-a spus, ne atragedoar faþa sa nevãzutã. Dacã scriitorul a lãsat ooperã, dacã s-a înfãþiºat pe de-a-ntregul, atunci, cusiguranþã, îl vom lãsa sã cadã în uitare.
Magie a artistului nerealizat…, a învinsuluicare ºi-a risipit dezamãgirile, care nu a ºtiut sã lefacã sã rodeascã.
*
Atâtea pagini, atâtea cãrþi care ne-au miºcatcândva ºi pe care le recitim numai pentru a studiameºteºugul potrivirii adverbelor sau al alegeriiadjectivelor!
*
Prostia cuprinde o dozã de seriozitate care, con-dusã mai bine, ar putea înmulþi numãrul capo-doperelor.
*
De nu ne-am îndoi de noi înºine, scepticismulne-ar fi literã moartã, îngrijorare convenþionalã,doctrinã filozoficã. 5
Sil
og
ism
ele
am
ãr
ãc
iun
ii
*
Nu mai vrem sã îndurãm povara „adevãru-rilor“, nici sã ne lãsãm pãcãliþi de ele sau sã ledevenim complici. Visez la o lume în care oame-nii ar fi gata sã moarã pentru o virgulã.
*
Cât de mult îmi plac acele minþi socotite demâna a doua (Joubert, mai ales) care, din discreþie,au refuzat sã-ºi asume propriul geniu ºi, temându-secã-l au, ºi-au dus viaþa în umbra geniului altora.
*
Dacã Molière s-ar fi aplecat asupra propriiloradâncuri, Pascal, comparat cu el, ne-ar pãrea unjurnalist.
*
Certitudinile exclud stilul: grija pentru expri-mare e apanajul celor ce nu pot adormi într-ocredinþã. Lipsiþi de un temei solid, ei se agaþã decuvinte, simulacre de realitate, pe când ceilalþi,siguri pe convingerile lor, nu pun preþ pe înfãþiºareºi se rãsfaþã în tihna improvizaþiei.
*
Feriþi-vã de cei ce întorc spatele dragostei, ambi-þiei, societãþii. Pentru aceste renunþãri, se vor rãzbuna.
*
Istoria ideilor e istoria urii însinguraþilor.6
Cio
ra
n
*
Plutarh, azi, ar scrie Vieþile paralele ale rataþilor.
*
Romantismul englez a fost un amestec fericitde laudanum, exil ºi ftizie; cel german — dealcool, provincie ºi suicid.
*
Anumite personaje ar fi trebuit sã trãiascã înoraºe ale Germaniei epocii romantice. Cât de acasãar fi fost un Gérard von Nerval la Tübingen saula Heidelberg!
*
Rãbdarea germanilor e fãrã margini, pânã ºi înprivinþa nebuniei, pe care Nietzsche a îndurat-ounsprezece ani, iar Hölderlin patruzeci.
*
Luther, prefigurare a omului modern, a întrunittoate formele de dezechilibru: în el convieþuiauun Pascal ºi un Hitler.
*
„…numai adevãrul este plãcut“. — De aiciprovin lacunele Franþei, respingerea Nedeslu-ºitului ºi Negurosului, antipoezia ºi antimetafizicaei. Mai mult chiar decât Descartes, Boileau aveasã copleºeascã un întreg popor, cenzurându-igeniul. 7
Sil
og
ism
ele
am
ãr
ãc
iun
ii
*
Infernul — precis ca un proces-verbal; Purgatoriul — fals, ca orice aluzie la cele cereºti;Paradisul — etalare de plãsmuiri serbede…Trilogia lui Dante constituie cea mai strãlucitã
reabilitare a Diavolului pe care va fi întreprins-ovreodatã un creºtin.
*
Shakespeare: loc al întâlnirii unui trandafir cuo secure…
*
Sã-þi ratezi viaþa înseamnã sã ajungi la poezie— fãrã sprijinul talentului.
*
Numai minþile superficiale abordeazã ideea cudelicateþe.
*
Menþionarea necazurilor administrative („thelaw’s delay, the insolence of office“) printre moti-vele care justificã sinuciderea mi se pare lucrul celmai adânc din spusele lui Hamlet.
*
Modalitãþile-i de exprimare fiind tocite, arta seorienteazã spre nonsens, spre un univers închisºi incomunicabil. Orice freamãt inteligibil — înpicturã, muzicã sau poezie — ne pare, pe drept8
Cio
ra
n
cuvânt, desuet ºi vulgar. Publicul va dispãrea curândºi, la scurtã vreme dupã el, arta.
O civilizaþie care a început prin zidirea de cate-drale se va sfârºi prin ermetismul schizofreniei.
*
La mii de leghe depãrtare de poezie, suntemlegaþi de ea prin nevoia nãprasnicã de a urla:ultimul stadiu al lirismului.
*
Sã fii un Raskolnikov — fãrã sã ai omorul dreptscuzã.
*
Aforismul e cultivat numai de cei care au cunos-cut frica în mijlocul cuvintelor, frica de a se nãruiîmpreunã cu toate cuvintele.
*
Unde nu ne-am putea întoarce la acele vremuriîn care fiinþele nu erau siluite de vocabule, la laco-nismul interjecþiei, la nãuceala paradisiacã, lavesela stupoare de dinaintea graiului!
*
E uºor sã fii profund: ajunge sã te laºi copleºitde propriile-þi tare.
*
Orice cuvânt mã doare. ªi totuºi, cât mi-arplãcea sã aud flori sporovãind despre moarte! 9
Sil
og
ism
ele
am
ãr
ãc
iun
ii
CUPRINS
Atrofia cuvântului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Pungaºul Prãpastiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Timp ºi anemie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35Occident . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45Circul singurãtãþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Religie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73Vitalitatea dragostei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84Despre muzicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91Vârtejul istoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95La izvoarele vidului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
