Ontologia

Metafizica și esența ei; Ființa (existența) - concept fundamental al ontologiei, conceptul de existență, existența și

esența Existența - realitate Conceptul de realitate în știință Realitatea fizică Problema existenței în math. Existență și neant.

Denumirea de metafizică a fost utilizată de Andronicos din Rhodos în calitate de titlu: „Prima filosofie”.

Prima filosofie este folosită pentru alte domenii ale filosofiei, în sens de legiuitoare pentru aceste domenii:

a) esteticăb) eticăc) logicăd) filosofia istoriei etc.Metafizica - după Aristotel, metafizica - cea mai înaltă știință care are drept obiect cunoașterea primelor principii, cauze, aceea ce există și poate fi cunoscut. Metafizica studiază principii fundamentale a realității.Obiectul de studiu al metafizicii este ființa ca ființă întrucât ea există, dacă analizăm conținutul acestei ființe, atunci: „Metafizica nu studiază lucrurile particulare, ci integritatea universală, lumea ca un tot întreg și modul ei de existență, lucrurile particulare se supun legilor existenței a întregului.

Din aceste definiții ale metafizicii rezultă: „Metafizica este știința absolutului”, „încearcă să pătrundă dincolo de lumea sensibilă”, să ajungă la realitatea suprasensibilă, eternă, perfectă și necondiționată. Nici o știință nu are pretenția de a depăși limitele sensibilului și a transcende într-o lume suprasensibilă, ține de natura ființei noastre, de a transcende în lumea fizicului (materială) și de a se instala într-o lume suprasensibilă, perfectă, lipsită de contradicțiile lumii materiale. Mai mulți filosofi au dorit să cunoască absolutul. Cel mai frecvent, o face curentul pozitivist.

Ce rezolvă metafizica? Ce prezintă existența în sine? Care este existența ei? (metafizica se întreabă). Filosoful Nae Ionescu scrie „Meta-fizicianul este foarte surprins și neliniștit de faptul că ∑ ceva”. Prima problema care se pune, este să se explice: de ce există ceva? și de ce nu s-a întâmplat să nu ∑ nimic, de ce adică, lumea abundă de la început existența. De ce existența a avut ceva în plus asupra neexistenței. Când logic s-ar fi putut foarte bine să nu existăm. De ce s-a realizat prin urmare, momentul existenței și nu s-a realizat momentul neexistenței.

Problema meta-fizicii este o problema a existenței ca-atare, meta-fizica - orientarea omului în fața realității, de atitudinea personalității umane față de această realitate. MF este un drum ce trebuie urmat, ea ∑ fără da și poate prin ea însăși. Este o experiență trăită personal, o soluție personală, de care depinde mult, are efecte și implicații nemijlocite asupra celuia care o realizează.MF este necesară omului pentru înțelege: ce există ca-atare și cum să se comporte omul în condițiile acestei ∑.MF a fost înlocuită cu Ontologia, orizonturile acesteia se limitează la cunoașterea experienței.Meta-fizică - „Meta - dincolo de, înainte de”, „fizica - natură”.

2) Ființa - concept fundamental al ontologiei - ∑ sau ființa, constituie obiectul Ontologiei. Orice discurs filosofic trebuie să presupună ceva ∑, de altfel denumirea nu are obiect de reflecție. Acest concept este tratat diferit de fiecare filosof. Noțiunea de ființă, provine de la verbul „a fi”, se transformă în substantiv ca ființă.

Sensul general al termenului a fi, propriu oricărei teorii filosofice, rămâne cel acordat de Aristotel în MF: „Ființa - reflecția ce are în vedere primele principii și cauze, deci raportându-se la o singura natură. Ființa este numele la tot ce ∑, ființa și omul sunt de aceeași natură, pentru că apar împreună ca principii și cauze.”. Termenul ∑, provine de la grecescul „ to on ”- tradus ca „ens”. Gânditorul roman Cicero utilizează un derivat al lui „to on” și anume, „sistere ex”, a ieși înafara neantului.

Reflecția filosofică asupra sensului ∑ a fost concomitent cu reflecția asupra esența ∑. Pentru a explica ce este ∑, înseamnă a preciza esența, natura ceea ce „este”.