ONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ - Revista Tribuna · Mircea Petean, Adrian Popescu ºi Virgil Mihaiu, dar...

Black Pantone 2252 UU

Black Pantone 2252 UU11

Apare ssub eegida CCOO NN SS II LL II UU LL UU II JUU DD EE ÞÞ EE AA NN CLLUUJJ

serie nnouã •• aanul IIII •• nnr. 551 •• 115-331 ooctombrie 22004 •• 110.000 llei

r e v i s t ã dd e cc u l t u r ã

iinntteerrvviiuuManuèle DDebrinay-RRizos

Alexandru NNemoianu

GheorgheCrãciun La Cluj

Toamna2004 laCentruCulturalFrancez

ISSTTVVÁÁNN KIIRRÁÁLLYY V

CD-Rom-ulºi muntelevrãjit


Black Pantone 2252 UU22

2 TRIBUNA • nr. 51 • 15-31 octombrie 2004

atelier

bour

CC riza imaginii, acutizatã în primii ani dedupã primul rãzboi mondial, declanºândo avalanºã fãrã precedent a variilor

curente ale modernismului, o adevãratã isterie aproliferãrii unor vehement contestatare manifesteartistice ºi “-isme”, marcheazã în mod decisiv,anii de formare ai pictorului münchenezRupprecht Geiger (n. 1908).

Intolerantele discursuri mesianice privind“noua picturã” avertizau asupra cãilor greºite alemoºtenirii artistice încã de la primele ei sedimen-tãri, îndemnând la regândirea problematicii deesenþã a picturii, a binomului formã/culoare.

Experienþele traumatice ale ororilor celordouã rãzboaie mondiale, ale atrocitãþilor comisepuneau la rândul lor în discuþie valorile umaniste,filosofice ºi morale în numele sau sub acoperireacãrora acestea au fost posibile. Dezgustul de oatare realitate precum ºi traseul investigaþiilor for-male dezvoltate au condus în egalã mãsurã obunã parte a generaþiei interbelice înspre picturaabstractã. Progresul tehnic ºi ºtiinþific tot maiaccelerat a impulsionat ºi a inspirat la rândul sãuaceastã orientare artisticã, furnizându-i noi argu-mente matematice ºi estetice.

În contrast cu frumosul natural dat,Rupprecht Geiger mãrturiseºte în jurnalul sãuaceastã complex motivatã psihologic “distanþarede concret”: “Omenirea a devenit foarte suspec-tã”, iar în ceea ce priveºte imaginea “forma tre-buie sã devinã ºi mai simplã, mai modestã ºi maiplinã de afecþiune faþã de materia culorii”. Ceeace-l va preocupa de aici înainte va fi limbajulculorii, potenþialul ei expresiv, capacitatea acesteiade comunicare. Descoperirea unor noi armonii ºiculori i se pare “o îndrãznealã mult mai maredecât cãutarea de forme noi” (Jurnal, 1948/’49).Revelaþia pe care o avea în 1914, în cursul uneicãlãtorii în Tunisia, Paul Klee, ale cãrui lucrãrierau pânã la acea datã realizate în alb-negru(“Culoarea m-a posedat... pentru totdeauna...moment binecuvântat. Eu ºi culoarea suntem una= sunt pictor.”) o va avea ºi Rupprecht Geiger. ÎnJurnal (1943) el noteazã: “Cerul este de o splen-doare coloristicã nemaipomenitã ºi de o incredi-bilã întindere. Un cer al dimineþii este gri-albãstrui la orizont ºi în sus trece spre violet, apoifoarte repede la galben ºi verde, apoi la gri-oþelsau este la orizont alb-gãlbui, apoi puþin galben-lãmâi, ºi apoi jumãtate din cer este roºu sau violetla orizont, trecând apoi foarte repede în verde ºiapoi în albastru.” Aceastã inimitabilã, miraculoasãipostazã a splendorii cromatice neîngrãditã deramã, de spaþiu, de focalizãri operate ca demersemoþional sau intelectual este impracticabilã înartã. Wassily Kandinsky (m. 1944) urmãrea ºi elsã elimine referinþele directe la aparenþele natu-rale, mizând exclusiv pe atributele expresive alematerialelor artistice. Paleta lui Geiger, asociatmembrilor clubului Zen ’49, va aminti demesajul subliminal al simbolisticii cromatice a

vechilor mandale indiene. Pentru artist, roºul este cel care reprezintã

culoarea primã dar care cuprinde în fapt maimulte culori: “Eu numesc ºi galbenul o culoareroºie. Este foarte apropiatã luminii. La începutfoarte luminoasã, apoi întunecându-se încet de laportocaliu la roºu îºi întregeºte tranziþia spreroºul apusului, coborând în tonuri tot mai adânci,pentru a trece în întunericul nopþii într-o scalã pecare eu am desenat-o dinainte cu exactitate. De laalb, galben, portocaliu, roºu-portocaliu ºi treptatviolet, violet închis ºi apoi ºi mai adânc, roºucarmin pânã la negru. Aceasta este practic scalamea.”(interviu, 1997)

Forma rãmâne totuºi o inevitabilã provocarepentru pictor, chiar dacã “aplicatã corect, culoareatinde automat cãtre o formã, cãtre o formã pre-cisã”. Theo van Doesburg ºi gruparea De Stijl(1917) susþineau prin revista cu acelaºi nume aus-teritatea ºi claritatea abstractã a elementelor geo-metrice simple ºi a culorilor primare. Suprafaþaplanã a tabloului nu pune suficient în valoareculoarea: “Forma de culoare numitã imagine artrebui sã renunþe la sus ºi jos, la perspectivã ºiorizonturi, dar nu ºi la spaþialitate” (Jurnal, 1949).

Lucio Fontana tipãreºte în 1946, în Argentina,White Manifesto în care susþine transcendereapânzei în areal, înspre arhitecturã, prin introdu-cerea în ecuaþie a celei de-a treia dimensiuni.

Participant la patru ediþii Dokumenta Kassel(1959, ’64, ’68, ’77), Geiger expune ºi la Bienalade la Sao Paolo (2002) tablouri tridimensionale.Sao Paolo este un oval perfect, emanând un roºunou, modulat. Brasilia, (omagiu adus lui OscarNiemeyer), Rio ºi Transatlantic sunt expuse înspaþii special destinate pentru a spori energiaculorii ºi experimentarea fizicã a acesteia de cãtreprivitor.

Culoarea devine pentru Rupprecht Geiger,prin materialitatea pigmenþilor, prin modularea eiºi dispunere contrapuncticã, aplicatã pe formetridimensionale, nu doar simplu vehicul a unorconþinuturi simbolice ci însãºi mesajul. Iarcomentariile aprobatoare asupra acestora contra-zic spiritul acestei picturi fiind, dupã cum remar-ca V. Vãtãºianu referindu-se la abstracþionism,inevitabil “alcãtuite din cuvinte sau metafore pecât de entuziaste, pe atât de ambigue sau ermet-ice”.

Catalogul având reproduceri color de mareacurateþe, semnat de Helmut Friede ºi de care abeneficiat expoziþia Rupprecht Geiger, itineratãprin Centrul Cultural German din Cluj laGaleriile U.A.P. în aceastã varã a polarizat intere-sul vizitatorilor, redeschizând pentru artiºti ºispecialiºti dosarul artei abstracte.

Rupprecht Geiger.Redeschiderea dosaruluiartei abstracte

TTRRIIBBUUNNAADirector ffondator:IOOAANN SLLAAVVIICCII (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

C OO NN SS II LL II UU LL CC OO NN SS UU LL TT AA TT II VVAA LL RR EE DD AA CC ÞÞ II EE II T RR II BB UU NN A

DIIAANNAA ADDAAMMEEKK

MIIHHAAII BÃÃRRBBUULLEESSCCUU

MIIRRCCEEAA BOORRCCIILLÃÃ

AUURREELL COODDOOBBAANN

IOONN CRRIISSTTOOFFOORR

CÃÃLLIINN FEELLEEZZEEUU

MOONNIICCAA GHHEEÞÞ

IOONN MUURREESSAANN

MIIRRCCEEAA MUUTTHHUU

IOOAANN-AAUURREELL POOPP

IOONN POOPP

PAAVVEELL PUUSSCCAASS

IOOAANN SBBÂÂRRCCIIUU

RAADDUU ÞUUCCUULLEESSCCUU

ALLEEXXAANNDDRRUU VLLAADD

R EE DD AA CC ÞÞ II AA

I. MMAAXXIIMM DAANNCCIIUU(redactor-ººef)

OVVIIDDIIUU PEETTCCAA(secretar ttehnic dde rredacþie)

IOOAANN-PPAAVVEELL AZZAAPPCLLAAUUDDIIUU GRROOZZAAªTTEEFFAANN MAANNAASSIIAA

OAANNAA PUUGGHHIINNEEAANNUU

NIICCOOLLAAEE SUUCCAALLÃÃ-CCUUCCAUURRIICCAA TOOTTHHÃÃZZAANN

Tehnoredactare:LIIVVIIUU POOPP

Redacþia ººi aadministraþia:400091 CCluj, sstr. UUniversitãþii nnr. 11

Tel. ((0264) 559.14.98Fax ((0264) 559.14.97

E-mmail: [email protected] Pagina wweb: wwww.revistatribuna.ro

ISSN 11223-88546

Livius George Ilea

TRIBUNA • nr. 51 • 15-31 octombrie 2004 3

33



editorial

DD e cincisprezece ani, în România apare orevistã, privitã (cel puþin în primele luni,dacã nu chiar în primii ani) ca o ciudãþe-

nie, cu destulã (aparent motivatã) neîncredere.De ce o revistã ciudatã? Pentru cã s-a vrut, (ºi aizbutit sã fie!), o revistã (doar) de poezie. De ceprivitã cu neîncredere? Pentru cã, în noianul depublicaþii, culturale ºi ne- sau aculturale, apãruteimediat dupã Decembrie 1989, revista nu avea înspate un nume de tradiþie, nu îºi propunea sã fiede avangardã, nu se rãfuia cu nimeni pe criteriiextraliterare, extraestetice. Cu alte cuvinte: nimiccomercial, nici dupã vechiul, nici dupã noul“canon” cu care se mãsoarã nu atât rentabilitatea,cât veridicitatea, noima unei publicaþii culturale.Dar, în ciuda acestui fapt (sau tocmai de aceea!),noua revistã nu numai cã a rezistat pe piaþã, dar aimpus (contrazicându-i, contrariindu-i ºinefericindu-i pe toþi cei care aºteptau nerãbdãtorisã-ºi frângã gâtul) o nouã frontierã (singura,poate, care nu ne-a impus ºi o limitã, dim-potrivã): Frontiera Poesis. Graniþa celor patrupuncte cardinale se aflã la Satu Mare ºi senumeºte Poesis, iar grãnicer-ºef este, cum se puteaaltfel?, un poet ºi se numeºte George Vulturescu.De paisprezece ani, revistã ºi poet deopotrivã,organizeazã un Festival internaþional – ZileleCulturale Poesis.

ªi, pentru cã tot am ajuns aici, voi încerca sãderulez un “scurtmetraj” al celei mai recenteediþii, cea de a XIV-a, a Festivalului, desfãºuratã laînceputul lunii octombrie a acestui an. Pentru anu dezamãgi pe nimeni, voi începe relatarea cuun cuvânt care nu mai are nevoie de nici o„prezentare“: deci!

Deci: ZZiua II

În 30 septembrie crt., sussemnatul seîntâlneºte în garã cu colegul de redacþie, poetulªtefan Manasia ºi cu Dan Moºoiu, “microfonist”la Radio Cluj, poet ºi el, pentru a ne îmbarca întrenul de Satu Mare. Deºi întâlnirea trebuia sãaibã loc la 14.50 h, trenul plecând la 15.32 h darnoi neavând bilete, grupul se întregeºte abia la15.00 h ºi câteva minute, din caza întârzierii, pre-vizibile, a lui Dan Moºoiu. În sfârºit, necumpãrãm bilete, ziare, þigãri (numai fumãtorii!)ºi ne instalãm în tren. Cãlãtoria decurge fãrã inci-dente, (dacã ignorãm faptul cã signura dovadã afaptului cã suntem pasageri ai clasei I este preþulbiletelor, mai mare decât la clasa a II-a), ºiajungem în Satu Mare cu o uºoarã întârziere. Aiciîi descoperim la coborâre pe Maria Pal ºi IonCristofor, cãlãtori cu acelaºi tren (dar într-un altvagon) ºi întru aceeaºi destinaþie: Zilele Poesis.Ne întâmpinã în garã George Vulturescu, (spunacum, pentru a nu omite prin uitare: un amfitri-on desãvârºit!), ne îmbarcã, împreunã cu ceilalþipoeþi ºi scriitori sosiþi cu acelaºi tren, într-unmicrobus, pentru a ne debarca la Vila “Poesis” (ceurmeazã sã fie inauguratã oficial a doua zi). Aici îizãrim / salutãm / întâlnim pe mai devreme ajunºii(la Satu Mare!) clujeni (ºi tot poeþi!): Letiþia Ilea,Mircea Petean, Adrian Popescu ºi Virgil Mihaiu,dar ºi pe (amintesc aleator, fãrã a epuiza, din lipsãde spaþiu, lista celor peste 130 de scriitori prezenþila Zilele Poesis, cu precizarea cã pe unii dintre ceiamintiþi acum i-am întâlnit abia a doua zi):

Cassian Maria Spiridon, Daniel Corbu, AuraChristi, Ioan Matiuþ, Nicolae Breban, MihaiCimpoi, Ioan Flora, Paul Vinicius, Sterian Vicol,Nicolae Þone, Mihai Gãlãþanu, Dan MirceaCipariu, Daniela Sitar, Robert ªerban, PaulAretzu, Ioana Crãciunescu, Lucian Vasiliu, VirgilPodoabã, Griºa Gherghei, Viorel Mureºan, RaduSergiu Ruba, Ioan Pintea, Olimpiu Nuºfelean…

Orele fiind aproape înaintate, ne supunem ºinoi “ritualului” cinei, al unui pahar de vin ºi alconversaþiei aferente, derulatã, printre saluturi ºisãruturi (prieteneºti!) la ºi de la o masã la alta.Într-un nu foarte târziu, cei care nu am fost încãsuntem cazaþi, apoi avem program de voie. Voianoastra, a celor trei clujeni amintiþi mai laînceput, este sã facem o plimbare nocturnã. ªichiar o facem…

Ziua aa III-aa

Ziua a doua debuteazã în Sala festivã aMuzeului Judeþean de Istorie, cu… deschidereafestivã a celei de XIV-a ediþii a Zilelelor culturalePoesis. Dupã salutul de bun venit al lui GeorgeVulturescu se pãstreazã un moment de reculegereîn memoria celor doi poeþi morþi cu puþin timpîn urmã: Geo Dumitrescu ºi Ion Chichere.

Cum aceastã ediþie a Festivalului nu are otemã anume, vorbesc liber – evident, tot pe temaliteraturii, a poeþilor ºi a poeziei – Mihai Cimpoi,Nicolae Breban, Ioan Flora, Ion Tomescu(preºedintele A.P.L.E.R.), Yves Broussard(Franþa). Se lanseazã, în încheierea acestui primmoment al zilei, cea de a doau ediþie a masivei ºiexcelentei antologii a lui Ioan Flora Antologiapoeziei sârbe (sec. XIII – sec. XX), apãrutã la EdituraSolstiþiu din Baia Mare, prezentatã cu aplomb deMiliurko Vukadinovici (el însuºi antologat). Nedeplasãm apoi la inaugurarea Sãlilor de conferinþeliterare ºi expoziþii de artã Vila “Poesis”, marcatãde lansarea volumului postum al regretatuluiAlexandru Pintescu, Retorica aproximaþiei. Breviarde poezie optzecistã (Editura Timpul, Iaºi), prezen-tat de Cassian Maria Spiridon.

Dupã-amiaza, în Catedrala Ortodoxã“Adormirea Maicii Domnului” are loc momentulcel mai aºteptat al Festivalului: decernarea premi-ilor literare anuale “Frontiera Poesis”, întregit deun recital de vioarã ºi harpã, susþinut de RudolfFatyol ºi Erdos Margareta, ºi de un mic concert alcorului Adagio al elevilor Liceului “Ioan Slavici”.Actriþa-poetã Ioana Crãciunescu, vrând sã fiedoar poetã, “refuzã” sã recite, dar citeºte câtevapoezii din antologia lui Ioan Flora.

Seara, aceleaºi (aparent) interminabile (cu si-guranþã inepuizabile!) discuþii despre poezie ºi li-teraturã în general, duse parcã cu mai multaplomb ºi siguranþã decât în seara precedentã, înde-acum “oficializata” vilã-cafenea literarã“Poesis”…

Ziua aa IIII-aa ((ºi uultima!)

Fiind cea mai scurtã - dar ºi cea mai tristã, datfiind faptul cã mica-mare comunitate poeticeascãa Poesisului sãtmãrean urma sã se destrame -,ziua a treia voi prezenta-o ºi eu telegrafic.

Ora 10.00, Vila “Poesis”: editurile Prut

International (Chiºinãu), Vinea (Bucureºti) ºiMirador (Arad) se prezintã ºi pledeazã, în faþaunui public receptiv, pentru literatura de bunãcalitate ºi pentru nevoia de carte. Ora 12.00, Vila“Poesis”: Masã rotundã: Poezia la revista Autre Sud(Franþa), moderatã de Radu Sergiu Ruba ºisusþinutã de directorul literar ºi redactorul ºef dela Autre Sud, Yves Broussard ºi Jacques Lovichi.

Prânzul “de adio”, lipsit de orice festivismscorþos, oferã “voitorilor” ocazia unui recitalpoeticesc ad-hoc, moderat, tot ad-hoc cu aplombde prezentator tv Dan Mircea Cipariu. Se schimbãultimele cãrþi (între cei care mai au asupra lor),reviste, adrese, telefoane, poezii (Paul Vinicius îioferã lui ªtefan Manasia o poezie dedicatã specialTribunei, pe care o puteþi citi în numãrul urmãtoral revistei noastre), informaþii despre trenurile cucare vom pleca, promisiunea-speranþã cã ne vomrevedea ºi anul viitor…

Dintre clujeni, primii s-au retras AdrianPopescu (încã de asearã), Letiþia Ilea, MirceaPetean ºi Virgil Mihaiu (imediat dupã prânz, cumaºina lui Mircea Petean, ºofer pasionat).Sussemnatul, ªtefan (Manasia), Dan (Moºoiu),Ion (Cristofor) ºi Maria (Pal) ne (re)întâlnim peperonul gãrii, urmãm procedura standard(cumpãrarea biletului, îmbarcarea, instalarea – deastã datã într-un intercity confortabil) ºi, pestecâteva ore de taifas, ajungem la Cluj, într-un oraº“întunericit” care pare a nu ne fi simþit lipsa…

P.S. 11

Premiile Ediþiei a XIV-a a FestivaluluiInternaþional “Zilele culturale Poesis”: Pemiul“Opera Omnia”: Nicolae Breban ºi MihaiCimpoi; Marele Premiu pentru Poezie “FrontieraPoesis”: Ioan Flora; Premiul pentru criticã lite-rarã: Aurel Pantea; Premii pentru antologie depozie (antologie de autor, ediþie îngrijitã): LucianVasiliu, Nicolae Þone ºi “triumviratul” Robertªerban, Dan Mircea Cipariu, Mihai Zgondoiu;Premiul “Ion Bledea” (acordat în premierã):Gheorghe Mocuþa; Premiul “AlexandruPintescu” (acordat în premierã): Vasil Romanciuc(Republica Moldova).

P.S. 22

Organizatorii acestei ediþii a FestivaluluiInternaþional “Zilele culturale Poesis” (SatuMare, 1-2 octombrie 2004) au fost: UniuneaScriitorilor din România, Direcþia pentruCulturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional aJudeþului Satu Mare ºi A.P.L.E.R. Bucureºti.Sponsori de suflet: Dumitru Pãcuraru ºi IlieSãlceanu.

Frontiera PoesisIoan-Pavel Azap

RÃÃZZVVAANN ÞUUCCUULLEESSCCUU

Cronicile îîntunericuluiCluj-NNapoca, EEd. NNereamia NNapocae, 22004

D espre cea de-a doua carte a tânãruluiautor clujean am scris cu un uºor senti-ment de dezamãgire, deºi am recunoscut

existenþa evidentã a talentului. Spuneam atunci cãEidolon este o “carte degeaba” în mãsura în care eanu se confirmã ca treaptã intermediarã, ca etapãde tatonare stilisticã ºi ideaticã. Cãci, vrem nuvrem, acesta e mersul lucrurilor. Debutul poartãcu sine toate complexãrile celui ce intrã pe unteren nou, necunoscut, în timp ce volumul care îiurmeazã se desfatã într-un soi de înfumurare,explicabilã prin reuºita iniþialã (dacã e vorba de oreuºitã, desigur). Al treilea volum, însã, trebuie sãetaleze profesionalizarea autorului, maturizarealui. ªi, în cazul lui Rãzvan Þuculescu, putemvorbi despre aºa ceva. E concluzia la care amajuns parcurgând Cronicile întunericului, carte cecuprinde opt povestiri (plus o concluzie) inegale

ca lungime, însã toate consistente, mizând invari-abil pe subiecte specifice genului horror. De laprimele rânduri am înþeles cã tânãrul prozatorvrea sã se rupã de discursul incredibil de dens ºide artificios pe care l-a folosit în cartea anterioarã,propunând texte mai calde, mai lizibile. De undeºi imaginile fruste, dinamismul narativ, perso-najele concrete, vii. Scrise din perspectiva unuiobservator, deci detaºat, povestirile reuºesc sã tecaptiveze. De altfel, una din notele valorice pecare le-o pot atribui constã în lipsa aceluimonolog interior explicativ, care de obiceioboseºte. Adeseori întreruperea firului narativeste dovada neimplicãrii autorului în ceea ce face.Or, simt cã de data aceasta Rãzvan Þuculescu ºi-ascris textele cu pasiune, având la dispoziþie sce-narii pregãtite în prealabil. La acest nivel, evoluþiaprozatorului este netã.

În ceea ce priveºte subiectele povestirilor, seinsistã mult pe traumã, cãci majoritatea perso-najelor ajung în apropierea demenþei. Cred cãaceastã regresie mentalã poate fi convingãtoare în

mãsura în care ecuaþia cauzalã care a produs-oeste acceptatã. Problema þine exclusiv de prefe-rinþele fiecãrui cititor, ºi de aceea nu vreau sã mãînvârt prea mult în jurul ei.

M-aº opri, în schimb, la stilul în care suntscrise povestirile. Aici, cred eu, tãnârul prozatormai are de lucru. Spun asta fiindcã textele nusunt îndeajuns de personalizate. Avem de multeori tendinþa de a asocia literarul cu literalul. Deaici grija extremã pentru corectitudinea scriiturii.Însã aceastã grijã duce în mod firesc la un stilrece, uºor imitabil. Nu spun aceste lucruri în tonde reproº, cãci nu e vorba de o eroare. Cred însãcã Rãzvan Þuculescu ar avea mai mult de câºtigatdacã ar trece peste acest automatism, mizând maimult pe conþinutul textelor sale, decât pe faþadalor.

Concluzionând, mã bucur cã autorulCronicilor întunericului s-a rupt cu totul de autorulEidolonului ºi retrag oficial expresia pe care amatribuit-o cãrþii din urmã. Sunt de pãrere cã des-tinul literar al lui Rãzvan Þuculescu, aºa cum l-am schiþat mai sus, este tipic pentru un scriitorautentic.

TEERREEZZAA CUULLIIAANNUU-PPEETTRREESSCCUU, DDAANN PPEETTRREESSCCUU

Dialoguri îîntrerupte. Corespondenþã MMircea EEliade - IIoan PPetru CCulianu

Iaºi, EEd. PPolirom, 22004

RR elaþia dintre Mircea Eliade ºi Ioan PetruCulianu a constituit subiectul multoranalize ample. Lucrãrile ce poartã semnã-

turile celor doi sunt bine cunoscute tuturoracelora care se ocupã de studiul istoriei religiilor.

Dialogul epistolar Mircea Eliade - Ioan PetruCulianu, frumos intitulat Dialoguri întrerupte, oferãcititorului o perspectivã diferitã a prieteniei dintrecei doi.

Acoperind o perioadã de 14 ani (1972-1986),cele 108 scrisori, 70 semnate de Mircea Eliade ºidoar 38 emise de Ioan P. Culianu (marea parte aepistolelor trimise de Culianu nefiind gãsite),redau relaþia specialã dintre maestru ºi maitânãrul sãu discipol, conþinând importante ele-mente referitoare la biografia intelectualã a celordoi. Prezenta ediþie, îngrijitã de Tereza Culianu-Petrescu ºi Dan Petrescu, beneficiazã de o Prefaþãsemnatã de Matei Cãlinescu.

Corespondenþa schimbatã de cei doi are oimportanþã deosebitã, dupã cum observã ºi pre-faþatorul. Mai întâi, „ea constituie cel mai bogatschimb de scrisori între Eliade ºi un corespon-dent individual al sãu, dupã acela cu RaffaelePettazzoni”. Apoi, acest schimb ne oferã infor-maþii despre relaþia maestru – discipol (Eliade îlconsidera pe Culianu un bun prieten ºi discutacu el probleme legate de istoria religiilor ºi lite-raturã). De asemenea, scrisorile emise de Eliadeoferã rãspunsuri cu privire la implicarea sa înMiºcarea de Extremã Dreapta din România dintrecele douã rãzboaie mondiale. ªi, nu în ultimulrând, schimbul epistolar dintre cei doi ne prezin-tã evoluþia intelectualã a lui Ioan Petru Culianu.

Dialogul dintre Eliade ºi Culianu începe învara anului 1972 când Ioan Petru Culianu sehotãrãºte sã rãmânã în Italia, unde ajunsese cu obursã pentru cursurile de varã. De acolo îi scrieprofesorului de istoria religiilor de la Chicagosolicitându-i ajutorul. Deºi scrisorile semnate deCulianu lipsesc, ele nefiind gãsite în „FondulEliade” aflat în secþia de manuscrise ºi cãrþi rare aBibliotecii Regenstein din Chicago, din rãspun-surile date de Eliade reiese situaþia grea cu careIoan Petru Culianu s-a confruntat în primii anipetrecuþi în strãinãtate. În aceastã perioadã difi-cilã, profesorul Eliade îi dã tânãrului sãucorespondent sfaturi, îl pune în legãturã cu maimulþi profesori care l-ar putea ajuta ºi îi trimitececuri. Astfel, scrisoarea din 7 noiembrie 1972începe: „rogu-te, nu te supãra pentru cecul alãtu-rat. Îl vei utiliza cum vei crede de cuviinþã,cumpãrându-þi cãrþi sau portocale”. Asemeneagesturi se vor repeta ºi-n anul urmãtor.

Scrisorile lui Mircea Eliade conþin observaþiiºi sugestii utile pentru Culianu: „cele ºase paginidin Cãrticica la care lucrezi mi se par, în oricecaz, „stimulante“ ºi originale. La § 02.00 aº faceobservaþia cã homo faber e contemporan cuhomo religiosus ” (Scrisoarea din 8 decembrie1974).

În scrisoarea datatã 25 iunie 1975, Eliade îiface lui Culianu „o propunere de colaborare”.Este vorba despre „un Dictionnaire d’Hist[oire]des Religions” care „va fi semnat Eliade-Culianu”. Acest proiect va fi însã dus laîndeplinire doar de Culianu, 15 ani mai târziu.

Referitor la implicarea sa în Miºcarea deExtremã Dreapta din România, Eliade îi scrie luiCulianu în 17 ianuarie 1978: „trebuie sãrecunosc: referinþa la C.Z.C. nu mã încântã, pen-tru cã poate da loc la „confuzii“. (Asta îi reproºamºi lui Scagno: simpatia faþã de Legiune a fost indi-

rectã, prin Nae Ionescu, ºi n-a avut nici o influ-enþã în gândirea ºi scrierile mele; a fost doar pre-textul de-a-mi pierde Conferinþa la Univ. dinBucureºti, ºi, mai ales, de a fi calomniat între anii1944-1968, în þarã ºi în strãinãtate...). În privinþalui C.Z.C. nu ºtiu ce sã cred; a fost, desigur, cin-stit ºi a izbutit sã trezeascã o generaþie întreagã;dar, lipsit de spirit politic, a provocat cascada derepresiuni care a decapitat întreaga generaþie pecare o „trezise“...”.

Legat de acelaºi subiect, Culianu îi scrie la 11mai 1979: „Furio Jesi s-a dat definitiv pe faþã:pare cã victima de predilecþie a cãrþii sale Culturadi destra sunteþi Dvs.”. Culianu îi dã lui Eliadescurte citate: „autorul afirmã cã „profesorul M.E.îi dãdea pe evreii români pe mâna SS-ului învreme ce scria tratate f. serioase de istorie a religi-ilor“!”

Pe lângã referirile la procesul de creaþie a celormai importante lucrãri din biografia celor doiautori, corespondenþa conþine ºi câteva episoadedeosebite, cum ar fi cel amintit în scrisoarea luiEliade din 15 octombrie 1976: „îþi mulþumescpentru frunza din nucul D-tale pe care ai trimis-o. Sibylle, emoþionatã, a aºezat-o alãturi deEvanghelii...”. La rândul sãu, Culianu îiîmpãrtãºeºte maestrului bucuriile sale: „[...] ceam de povestit sunã cam romantic. [...] am întâl-nit o fatã [...] de care mi-am permis sã fiu foarteîndrãgostit” (3 septembrie 1979).

Complexitatea relaþiei dintre Eliade ºi Culianureiese din fiecare scrisoare cuprinsã în volumulde faþã. Cei doi s-au întâlnit pentru prima datã laParis, pe 3 septembrie 1974, iar legãtura lor a fostuna foarte strânsã ºi a durat pânã la sfârºitul vieþiilui Eliade (22 aprilie 1986).

Toate cele 108 scrisori ale ediþiei de faþã bene-ficiazã de importante note explicative, utile citi-torului pentru o mai bunã înþelegere a textului.Prin noutatea pe care o aduce, volumul Dialoguriîntrerupte reprezintã un important instrument delucru pentru cercetãtorii operei lui Mircea Eliade.


44



Scrisori între prieteniMihaela Gligor

cartea

De la “Eidolon” la literaturãDorin Mureºan


55



BEERRTTHHOOLLDD ABBEERRMMAANN

TrãiriBucureºti, FFundaþia CCulturalã LLibra, 22003

BB erthold Aberman debuteazã târziu, cuvolumul de schiþe ºi povestiri Trãiri(Fundaþia Culturalã Libra, Bucureºti,

2003), dupã ce a acumulat o vastã experienþã deviaþã. Volumul e prevãzut cu o scurtã, generoasãprezentare a scriitorului parizian George Astaloº,care i-a fost, se pare, coleg la cursurile ªcolii deOfiþeri din Bucureºti. Nãscut la 27 ianuarie 1932,la Galaþi, prozatorul de mai târziu apucã sã facã înoraºul de la Dunãre doar prima clasã a ºcolii pri-mare. Urmând traiectoria destinului agitat alfamiliei, tânãrul se mutã la Bacãu, unde va fiînscris la Liceul “Regele Ferdinand”. Dupã 1944,îºi continuã studiile la douã licee bucureºtene,ultimul fiind Liceul Industrial “Ciocanul”, oinstituþie evreiascã de stat ce se bucura de renu-mele de a pregãti excelenþi candidaþi pentru spe-cialitãþile tehnice.

Dupã absolvirea bacalaureatului, juneleBerthold Aberman e atras de cariera militarã, spe-cializându-se în domeniul mãsurãtorilor terestre.E o profesie durã dar pasionantã, specificul eipurtându-l în cele mai îndepãrtate colþuri aleþãrii. Pentru prozatorul de mai târziu e un exce-lent prilej de a cunoaºte medii ºi psihologii dincele mai diverse, dar ºi de a-ºi descoperi propriaþarã fãrã sã aibã sentimentul de inferioritate alminoritarului. Disciplinat ºi pasionat de profesiaaleasã, Berthold Aberman va urca rapid trepteleierahiei militare, va fi recompensat cu diversepremii ºi decoraþii. Ajuns ofiþer superior, se vapensiona, la cerere, la numai 50 de ani, luânddecizia de a se stabili în Israel. Aflat încã în plinãputere creatoare, va continua sã lucreze într-undomeniu apropiat, ca specialist în hãrþi ºi mãsurã-tori al Societãþii de Telefoane “Bezec”. Deschisspre culturã, spre problemele comunitãþii în caretrãieºte, scriitorul va colabora cu diverse materialela ziarul local din Nazareth Illit, la Viaþa noastrã, va

participa cu entuziasm la activitãþile CerculuiCultural din Haifa.

Povestirile ºi schiþele din volumul Trãiridovedesc cã Berthold Aberman este un bunpovestitor, cu o bogatã memorie afectivã. Celemai multe naraþiuni transcriu întâmplãri dinperioada tinereþii autorului. În majoritatea acestorpovestiri epicul cedeazã întâietatea stãrilor desuflet, întâmplãrile fiind învãluite de o undã denostalgie, de o poezie discretã. Reacþia prozatoru-lui faþã de lumea evocatã e una sentimentalã,idilizatã uneori, deviatã spre dramatic alteori, ade-seori pigmentatã de umor. Una din povestirilecele mai savuroase este cea intitulatã La þarã sau laoraº… care-i diferenþa?, ce nareazã câteva dinisprãvile din perioada de confruntare a tânãruluiabsolvent al ºcolii militare cu rigorile profesiei.Trimis în zona atât de pitorescã a Sebeºului pen-tru executarea unor mãsurãtori de teren, tânãrulare posibilitatea de a cunoaºte o lume ce trãieºteîncã dupã ritmuri ºi tradiþii ancestrale, generoasã,fãrã prejudecãþi. Câteva cuceriri erotice aletânãrului ofiþer pe la stânele din regiune, opoveste de dragoste cu o tânãrã vãduvã dinBucureºti sunt prilejuri de sondare a diverselorfaþete ale eternului feminin.

Autorul Trãirilor are indiscutabil o bogatãexperienþã de viaþã, iar cunoaºtere unor medii atâtde diverse i-a ascuþit spiritul de observaþie.Înainte de toate, Berthold Aberman are darul de apovesti cu farmec, de a capta interesul cititoruluiprintr-o complicitate subînþelesã cu orizontul deaºteptare al acestuia. În unele schiþe, mai ales dinpartea a doua a volumului, îºi face simþitãprezenþa ºi o tentaþie de moralist care aglome-reazã în unele pagini reflecþii pe marginea eveni-mentelor evocate. Transferul propriei experienþebiografice în pagina epicã ne permite sã urmãrimformarea moralã a autorului însuºi, nelipsit de unspirit autoironic, a cãrui maliþie nu depãºeºte însãniciodatã limitele unei duioºii cehoviene. Iatã-l,de pildã, pe autor revenit în Bucureºtiul tinereþiisale, surprinzând pe viu o scenã din unul din

aglomeratele autobuze ale capitalei:„În dreptul meu, aºezatã pe scaun, se afla o

frumoasã tinericã, îmbrãcatã, cum se spune azi,modern. Eu o vedeam destul de dezbrãcatã. Estedrept cã avea ºi ce arãta, mai ales cã eu o priveamde sus, din picioare. O priveam cu interesadmirând-o, ºi mi s-a pãrut cã parcã mi-a zâmbit.ªi lucrul s-a întâmplat tocmai când, la o frânã maibruscã, era sã ajung lângã ºofer. Am revenit lalocul meu ºi atunci am vãzut cum ea, frumoasapentru care crezusem o clipã cã mã aflu în alnouãlea cer ºi cã am cucerit-o, se ridicã politicosºi îmi oferã scaunul cu multã generozitate. Mi s-aadresat cu o voce de vis:

- Vã rog sã luaþi loc, tataie. Vã este greu sãcãlãtoriþi în acest mod, mai ales la vârsta dum-neavoastrã.“

Deºi registrul satiric nu este specialitatea scri-itorului, prozele sale de observare atentã a carac-terelor, de suprindere ironicã a unor mentalitãþiretrograde sau a unor erori de comportamentuman, nu sunt lipsite de interes. O bonomiespecificã lui Berthold Aberman dilueazã mereuacizii satirei. Prozatorul e interesant mai ales cândse menþine pe linia relatãrii sentimentale a unorexperienþe biografice, când limiteazã apetitulreflecþiei moralizatoare. Rezultatele sunt exce-lente cu deosebire în bucãþile în care memoriaafectivã suplineºte cu succes deficitul de imagi-naþie. Mai puþin reuºite sunt prozele în careautorul se lasã dus pe panta relatãrii unor dramecotidiene sau când un ghiduº demon al peda-gogiei îºi vârã coada în þesãtura narativã.

Marcate de “melancolia timpurilor trecute” -spre a-l cita pe autorul însuºi -, pigmentate de unumor tonic, de fine observaþii asupra caracterelor,prozele lui Berthold Aberman respirã mereuprospeþimea observaþiei fãcute pe viu, cu un ochilipsit de prejudecãþi, cu o sinceritate în careîntrezãrim o dimensiune umanã fundamentalãpentru autorul Trãirilor.

Nostalgia timpurilor trecuteIon Cristofor

ANNDDRREEII MAAKKIINNEE

La femme qui attendaitEditura DDu SSeuil, 22004

Î n 1995 numele lui Andrei Makine capãtãmarea rezonanþã, întrucât Testamentul francezfusese încununat cu Prix Goncourt. Nãscut

în Siberia în 1957, Makine emigreazã în Occidentîn 1987, la 30 de ani, stabilindu-se la Paris. DupãCrima Olgãi Arbelina, Muzica unei vieþi, Pe vremeafluviului Amur, Makine publicã La terre et la ciel deJacques Dorme, iar la începutul lui 2004 apare laEditura Du Seuil La femme qui attendait (Femeiacare aºtepta).

Vera aºteaptã de 30 de ani un soldat care n-amai revenit de pe front. În comunitatea de lângãMarea Albã existã un respect nerostit pentruasceza ei sacrã, pentru jurãmântul aproapeneverosimil. Ca ºi cum ar trãi pe altã planetã, eacautã mereu o posibilã scrisoare într-o cutie

poºtalã ruginitã.Personajul-autor abordeazã o metatextualitate

discretã. Scrie, revine la subiect, analizeazã, într-oexplozie a timpului ficþiunii (cum ar afirma JeanRicardou).

Vera e învãþãtoare, însã a terminat universi-tatea, a încercat un doctorat, timp de opt anipetrecuþi departe de Mirnoie. De ce s-a întors aiciîntre urºi ºi beþivi, sã se îngroape, dupã atâþia anitrãiþi la Leningrad? A venit doar la înmor-mântarea mamei. A gãsit fiinþe umane care sepregãteau sã moarã în singurãtate, fãrã sã seplângã ori sã caute vinovaþi. La început, fidelitateaei trece neobservatã. Mai apoi Vera simte o apro-bare respectuoasã, apoi un amestec de enervare,de plictisealã.

El, autorul, începe o confruntare psihologicã.O cautã pe Vera, o ajutã în strãdaniile ei faþã defemeile bãtrâne ºi singure (impresionant episodulcu Katerina, singura locuitoare dintr-un sat, care

îºi construise o cãsuþã în mijlocul CASEI ce seprãbuºise ºi din care vedeai cerul). O urmãreºtemereu pe Vera. Oare se întâlnea cu un bãrbat?Viaþa sã fie un amestec de genuri? Oferã pacebãtrânelor singure, îi învaþã pe copii, viseazã lângãlac, aºteaptã un soldat, face dragoste cu un amant.Viaþa sã fie doar dorinþã carnalã, iar – în rest –minciuni de-ale poeþilor?

El petrece o noapte cu Vera. Fac dragoste. Sedeclanºeazã orgoliul masculului care a posedat ofemeie ce aºtepta de 30 de ani un bãrbat. Numaicã în ziarul adus de Zoia se aflã dezlegarea (acelKoptev aºteptat exista la Moscova, avea familie,era secretar de partid) gestului ei.

Bãrbatul-autor vrea sã fugã, crezând cã Vera vaproiecta asupra lui o altã aºteptare. E dimineaþafugii. Fumul casei, frumuseþea lumii, barca, valizalui, gheaþa, noroiul. Un alb nupþial, imaculat.Cum sã-i spunã Verei cã pentru a-i împãrãtºi des-tinul ar trebui sã înveþe sã trãiascã în acea DUPÃ-VIAÞÃ? Sã fugã, sã plece! Însã Vera ºtie, pricepeteama lui de a se lega de o femeie mai în vârstã. Îllasã pe ponton ºi îi spune: „Eºti mai aproape aicide oraº. Ai tren la ora 11. Sã te aibã Dumnezeu îngrijã!“ Apoi e clipocitul apei din Marea Albã ºisilueta bãrcii. Ca un Caron feminin, Vera s-aîntors la sufletele bãtrânelor singure, sã le ajute sãtraverseze hotarul dintre viaþã ºi moarte.

Ca un Caron feminin lângãpontonul Mãrii Negre

Alexandru Jurcan


66



JOOSSEEPPHH-MMAARRIIAA BOOCCHHEENNSSKKII

Manual dde îînþelepciune ppentru ooamenii dde rrândCluj-NNapoca, EEd. LLimes, 22004

EE xistã în librãrii o cãrticicã apãrutã la editu-ra Limes, Manual de înþelepciune pentruoamenii de rând, de Joseph-Maria

Bochenski. Nu ºtiu câþi au vãzut-o. Ca sã o iei înmânã trebuie sã îndeplineºti douã condiþii: sã teconsideri a fi tu însuþi om de rând ºi sã admiþi cãîn ce priveºte înþelepciunea mai poþi învãþa câteceva. Cãrþile importante sunt cãrþi groase, îmispuneam când eram copil. De aici trebui atacatcâtã vreme avem energie ºi curaj. Dupã aceea leva veni ºi celorlalte timpul. Iatã cã încep sã amdubii, ºi-mi vine acum sã spun: cãrþile cu ade-vãrat importante n-au cum ºi nici de ce sã fiegroase. Pentru cã avem în faþã concluziile ºi sin-teza de o viaþã ale unui umanist, o carte rarã, ºi înacelaºi timp un îndrumãtor ad usum delphini întreniºte coperte subþirele. O carte bunã ºi pentruomul grãbit de astãzi.

Dacã am deveni cu toþii înþelepþi, fie chiarcitind aceastã cãrticicã ºi respectând preceptele ei,cum ar arãta oare lumea? Dar ºansele sã trãimîntr-o lume de înþelepþi sunt mici aºa cã putemprofita din plin: dacã socotim cã a venit ceasulputem deveni înþelepþi, mai noi înºine, într-olume pornitã sã ne alieneze, sã ne depãrteze defiinþa noastrã funciarã, ºi prin citirea miculuiManual de înþelepciune al pãrintelui Joseph-Maria Bochenski.

Îþi dai seama de aici cã înþelepciunea este ofacultate practicã ºi nici pe departe o sumã decunoºtinþe teoretice sau de maxime din aceleaprivind viaþa. ªi cei care n-o ºtiau aflã cã morala,etica ºi înþelepciunea sunt lucruri cu totuldiferite. Viaþa omului este cel mai adesea uncompromis între moralã ºi înþelepciune.

Principiile moralei tind sã devinã absolute. Aleînþelepciunii – nu. Moralistul îþi spune cã trebuiesã spui totdeauna adevãrul. Înþeleptul nu faceaceastã exagerare. El spune cã adevãrul trebuiespus doar dacã nu-þi cauzeazã, dacã nu te costãfoarte mult, dacã nu te pune în contradicþie cutine însuþi, dacã nu te face sã-þi pierzi un prieten.“Înþelepciunea este aºadar o tehnicã“, pare a nespune Joseph-Maria Bochenski. „Acesta este unlucru atât de important încât meritã a fi formulatîntr-o teoremã specialã: Înþelepciunea estetehnologia vieþii lungi ºi fericite.“ Înþelepciuneaeste un lucru aproape ºtiinþific, ºi poate fi verifi-cat prin experiment. Dacã aplicãm legea prin caresã ne spunem în fiecare dimineaþã cã „Totulmerge strunã“, ca sã-i stabilim valabilitatea nuavem decât sã facem seara o anchetã printre ceicare o aplicã ºi cei care n-o aplicã, ºi sã vedemcare din ei au avut o zi agreabilã ºi care nu.Înþelepciunea propune o împãcare a individuluicu societatea ºi în acelaºi timp înþelepciunea estela urma urmelor o întoarcere la esenþe, la esenþelebune – am putea adãuga.

Manualul de înþelepciune pentru oamenii de rândeste una din acele cãrþi uimitoare, scrise labãtrâneþe de unul din acei intelectuali uimitoricare ne mai amintesc oarecum de spiritelerenascentiste, o carte de care avem cu toþii ceamai mare nevoie la tinereþe, când nu toþi nepetrecem vremea citind cãrþi de vreun fel. Parcãar fi scrisã de Nicolae Steinhardt, sau chiar deDalai Lama. ªi oare trebuie sã fim înþelepþi ºi latinereþe, sau numai la bãtrâneþe? Niciodatã nustricã, pare a ne spune autorul. În mod eronatcredem cã înþeleptul este acela care ºtie foartemulte lucruri. Nu – acesta e savantul, sau profe-sorul, sau autodidactul.

Morala strictã, un cod etic cu sfinþenie urmat,ne face vulnerabili tocmai în faþa celor imorali.

Înþelepciunea exact asta îºi propune pe cât sepoate sã previnã. Aºa, cã din punctul de vedere aleticii severe ºi normative, sfaturile înþeleptului,provenind aproape totdeauna din evidenþeleexperienþei ar putea pãrea de-a dreptul cinice,rãmânând în acelaºi timp perfect verificabile.Datoritã eºecurilor etice mulþi dintre noidevenim cu timpul cinici, ori înþelepciunea toc-mai asta îþi propune sã previnã. Sunt uimit câtereguli ale înþelepciunii am cãlcat în viaþa aceasta,ºi consecinþele n-au întârziat de fiecare datã sãaparã. Nu uita nici o clipã cã faci parte din naturã,spune Bochenski cu bun simþ, ºi ar fi foarte greusã caracterizãm natura drept cinicã sau eticã. Înorice caz a-l socoti pe orice necunoscut ieºit în cale dreptonest ºi inteligent, este cu siguranþã una din culmileprostiei. Nu se aminteºte nicãieri de prezumþia deonestitate ºi inteligenþã la care în primul rând ceiticãloºi susþin cã au dreptul.

Nu te privi în oglinda anturajului tãu! þi se spuneaproape pãrinteºte. Nu fi prea amabil la prima întâl-nire. Se dovedeºte îndeobºte cã amabilitatea la întâlnirilecare urmeazã este mult mai apreciatã dacã nu am fostexcesiv de politicoºi prima oarã. Pânã la urmã expe-rienþa ne va spune aceleaºi lucruri, dar cât descump plãtite, dupã câtã vreme ºi câte ridurisceptice adunate în colþul gurii. ªi atunci ne vomaminti de manualul acesta care încercase sã neprevinã fãrã a ne agasa. Chiar cu modestie.Suntem sfãtuiþi sã fim înþelepþi pentru noi înºine,nu pentru ceilalþi. Aceºtia sã fie înþelepþi la rândullor. Deci nu are cum sã fie atât de greu sã fii laorice vârstã un înþelept câtã vreme te ajuta prostiaºi îngâmfarea celorlalþi.

Cine va avea fericirea ca scop n-o va atinge, sun-tem preveniþi la un moment dat ºi ne simþimînfioraþi de parcã ne-ar avertiza un evanghelist cãtrebuie sã ºtim care ne este locul pe lume, ºigãsirea acestuia, recunoaºterea lui este maximulde fericire ºi înþelepciune posibil.

M-am cam inflamat scriind acest text.Evident, mai mult ca sigur cã un filosof ar scriecu totul astfel despre Manualul lui Bochenski.Dar oare este un filosof un om de rând? Sau unînþelept?

Este înþelepciunea pentruoamenii de rând?

Alexandru Vlad

SAANNDDAA COORRDDOOºCe rrost aare ssã mmai ccitim lliteraturã?Bucureºti, EEd. CCompania, 22004

Ce rost are sã citim literaturã? E o întrebarepe care ºi eu mi-am pus-o adeseori, dar în altãformã: “foloseºte cultura la ceva?”. Cultura este ochestiune de destin sau e pur ºi simplu ceva ceface parte din instinctul de conservare a acesteispecii numite om? Propoziþia “n-am ºtii sã iubimdacã poeþii n-ar fi scris despre asta” a fãcut o cari-erã uluitoare. O spun ºi cei care citesc poezie ºicei care nu citesc nimic, în general. Exprimã uncinism, o dezamãgire, un adevãr? Probabil câteceva din fiecare. Ceea ce eu personal deduc dinea este cã omul învaþã despre propriile sentimenteinventându-le ºi sfârºind prin a se minuna depropria-i invenþie asemeni lui Pygmalion. Ainventa înseamnã a aduce în limbaj. Cred cã mizacãrþii Sandei Cordoº este de a arãta tânãrului citi-tor cã aceastã aducere în limbaj este o formã de“profilaxie existenþialã”, cã literatura îþi “admi-nistreazã vaccinul moral, pentru înfrângere,suferinþã ºi umilinþã”.

Ceea ce mi se pare deosebit la aceastã carte,este tonul ei: unul de o familiaritate spontanã lip-sitã de artificialitãþi, reiterând parcã o vecherelaþie maestru-discipol pentru care “a învãþa” nuse reducea la o simplã îngurgitare de informaþii,iar educaþia nu excludea candoarea. Tonul textu-lui are ceva din grija cu care un pãrinte admi-nistreazã copilului medicamentul cel mai puþinamar. În cazul de faþã e vorba de medicamentulgãsit în literaturã, pe care, citind-o “ai ºansaimplicitã a unei psihoterapii”. Preocuparea pentruaceastã curã care e în acelaºi timp ºi educaþieîncepe cu întrebarea “Cum ºi de ce am alege cãrþipentru copiii noºtri?”. Rãspunsurile, însoþite deminunate exemple sunt multiple. În primul rândun cititor – ºi aici rãspunsul se îndreaptã mai alesspre tânãrul ºi foarte tânãrul cititor, care încã nu areuºit sã exprime “filosofia propriei atitudini”(Pavese) - “vorbeºte mai nuanþat” reuºind “sã seorienteze în acest ocean vorbitor mai uºor decâtnecititorii”. A da “nume lucrurilor din geografiainterioarã adesea accidentalã, înseamnã a odomestici, luând-o ºi luându-ne în posesie.Literatura este pe acest plan, o formã privilegiatã acunoaºterii de sine”, este un fel de a cultiva “bunelemaniere ale minþii” (Proust).

Se vorbeºte mult de cititul care te ajutã sãevadezi. Dar poate cã toate cãrþile, care nu facdecât sã problematizeze la nesfârºit situaþiile exis-

tenþiale în care suntem prinºi, drama proprieivieþi, te ajutã sã identifici mai bine cuºca sau maibine spus, sã identifici la nesfârºit un ºir de cuºtiîn care de multe ori suntem închiºi ca într-opãpuºã ruseascã: întotdeauna mai rãmâne ceva dedescoperit sau de demascat. Evadarea prin litera-turã e “echivalentã cu o îmbogãþire ºi cucerire,[...] ea se aseamãnã cu evadarea prizonierului, iarnu ce cea a dezertorului”.

Dacã existã vreun rost în a citi literaturã, ºi,mai mult, dacã existã vreo fericire în acest lucrucred cã ea seamãnã foarte mult cu aceste cuvinteale lui Jean Grenier: “În ceea ce mã priveºte, suntconvins de caracterul precar ºi în acelaºi timpnesfârºita valoare a existenþei [...] Dacã mã uitchiar acum la ceas, ºi este ºapte ºi patruzeci, vãdcare este situaþia mea la extremitatea acului ºi mãaflu bunãoarã într-o salã publicã plinã denecunoscuþi, ca pacient, ºi sufãr din cauza asta.Dar în aceeaºi secundã mã transpun mental într-un centru ideal, mai fix decât acel al ceasului carepare pus în miºcare de rotirea acelor, ºi o datãajuns în acest centru pot spune: da, în ciuda atoate, sunt Fericit! Fericirea mea nu depinde denici o clipã trecutã, nici de clipa viitoare, ea esteîntreagã ca o privire, oricare ar fi culoarea ochilor,ca un act, oricare ar fi numãrul gesturilor”.

Sã mai citim?Oana Pughineanu


77



ÎÎ n 1944 apare romanul Prinþul, cartea funda-mentalã a lui Tudor Teodorescu-Braniºte. Lacurtea boiereascã din Munteni totul era

“vechi, prãfuit de ani, totul cãzuse în paraginã”.Prinþul Jean-Andrei Munteanu s-a întors ruinatîn conacul sãu. A avut o viaþã de fast, iar cândbanii s-au terminat, el s-a retras. În roman seinstaureazã o atmosferã ciudatã, irealã, numai cãSergiu Nicolaescu în recentul sãu film OrientExpress, inspirat din romanul Prinþul, se debara-seazã de jocul umbrelor, renunþã la “strania tris-teþe” a priveliºtei. Conacul nu pare prea prãfuit.Doar imaginea exterioarã transmite o senzaþieacutã de magie, precum ºi începutul inspirat alfilmului, unde trenul apare drept personaj -obsesie, iar iminenþa sinuciderii planeazã în“învãluiri de umbrã”.

Multe dialoguri sclipitoare au fost cu grijãdecupate din carte, însã adesea se exagereazã,ajungându-se la discursiv, explicativ. SergiuNicolaescu joacã rolul prinþului, suferind deacelaºi narcisism. Multe scene sunt prea explica-

tive, cu voce din off care sporeºte redundanþa.Uneori muzica intervine pleonastic, alteori e bi-nevenitã. Rãpãitul ploii devine prea strident, arti-ficial, plantat peste dialogurile cursive, alãturi demuzica de pian, astfel cã nu prea auzim frazele.Prinþul (Sergiu Nicolaescu) cântã la pian, fãrã sãse încurce, discutã cu Ana Criveanu, trage cuochiul la aparatul de filmat, þine în mânã ºi unsfeºnic. Imola Kezdi e convingãtoare în rolulAnei, însã accentul maghiar distoneazã pe alocuri.

Cu siguranþã, bunele intenþii existã.Costumele Doinei Levintza au distincþie,Gheorghe Dinicã, Maia Morgenstern ºi ValentinTeodosiu sunt în rol, Isabelle (Ioana Moldovan)transmite fragilitate, mister, irealitate, numai cãregizorul n-ar fi trebuit sã joace în film, ci sãaleagã un interpret care sã-ºi poarte spleen-ulîntr-o aurã de mister ºi de grotesc abia schiþat.Perpessicius opina cã Prinþul “pare mai curând uncabotin al propriului sãu zenit, un expert al far-durilor, o victimã a propriilor sale artificii”. Ca sãjoci artificialul, îþi trebuie o mare dozã de

disponibilitate artisticã, de propunere empaticã.Poate cã ªtefan Iordache ar fi reuºit sã impunã ogamã a libertãþilor combinatorii.

Regizorul nu este preocupat sã opunã douãlumi, sã contureze “celula” în care Prinþul s-aînchis de bunãvoie. Alteritatea ar fi dus la ºoculintruziunii celorlalþi în vraja domeniului luiAndrei, pentru cã “oricât încerca el sã se izoleze,ecouri din afarã ajungeau pânã la el”.

În final “trenul trecu apoi peste el, într-unvârtej de fum ºi de scântei; în urma lui rãmase oîmproºcare de sânge, ciozvârþi de carne sfârtecatãºi, undeva, mai departe, un petec din smochingulPrinþului”. Filmul, în schimb, sugereazãimpactul, însã mutã registrul spre echivoc,arãtându-l pe Prinþ urcând în tren ºi întâlnindu-ºipersonajele vieþii sale. Desigur, e un punct devedere, dar sugestia artisticã nu are forþaînceputului filmului.

literaturã ºi film

Prinþul lui TudorTeodorescu-Braniºte ºi Orient Express-ul luiSergiu Nicolaescu

Alexandru Jurcan

FF apt neaºteptat, aflu cã pe data de 3octombrie a. c. doi dintre membrii fosteigrupãri studenþeºti Ars Amatoria au împli-

nit o anumitã vârstã. La francezi, expresia asta arînsemna, dacã nu mã înºel, între patru ºi cincidecenii de viaþã. Aici însã este vorba de altceva.Ioan Groºan a fãcut jumãtate de secol, în timp ceprietenul lui - ºi al meu -, George Þâra, are de-acum 52 de ani. Evenimentul meritã sã nu treacãneobservat, fiindcã scriitorii - unul afirmat castrãlucit prozator, celãlalt ca excelent animatorcultural ºi jurnalist -, împreunã cu comilitonii lorRadu G. Þeposu ºi Lucian Perþa au intrat, vrând-nevrând, în istoriile apocrife ale literaturii românepostbelice. Vorbesc despre cele apocrife, pentru cãele sunt singurele care intereseazã, care incitã, încare viaþa mai vibreazã.

Cei patru studenþi în filologie care alcãtuiauprin anii ºaptezeci ºi ceva grupul Ars Amatoria laFacultatea de Litere clujeanã, intrând apoi ºi înredacþia Echinoxului (sau invers) sunt, fãrãîndoialã, una dintre cele mai simpatice miºcãriliterare din cultura noastrã. Ei par un fel demuºchetari ardeleni cu aerul lor insolent, darînduioºãtor, de eroi burleºti ai unui timp de blân-deþe înºelãtoare; de fapt o vreme a delaþiunilor ºiconstipaþiei ideologice. Din alt unghi, prin

raportare la cultura locului, ei îmi apar ºi mai ºi,ca o replicã târzie, eroicomicã, la ªcoala Ardeleanã.Sã fie oare Þeposu un Athos ori mai degrabã unPetru Maior? Sã fie Lucian Perþa un Aramis sautocmai un Budai-Deleanu? Ar putea fi GeorgeÞâra Porthos ori Samuil Micu? Dar Ioan Groºan,sã fie d’Artagnan ori însuºi Gheorghe ªincai? Ceeste simpatic ºi amuzant în asemenea identificãrieste cã, pânã la urmã, oricare poate fi oricare. Ba,mai mult, din parodiile lui Perþa ºi una dintreprozele scurte alcãtuitã cvasiexclusiv de Groºan –la Insula mã refer – poþi construi un Budai-Deleanu ºi mai complex.

De fiecare datã când se vorbeºte cu multãmorgã despre ªcoala de la Târgoviºte eu mã gândesc,cu un surâs complice, la Ars Amatoria. Bãieþii ãºtiacare pe la începuturile anilor ‘80 scriau despre„Fotbalul românesc de la origini pânã la...Regulamentul Organic”, subversivi pe faþã, dar ºimai subversivi prin umorul lor incredibil, persi-flând locurile mitice (dar comune) ale naþiunii,nu doar templele comunismului, îmi apar – poateprintr-o defecþiune a vãzului meu – mult maiimportanþi decât se cred ei înºiºi. Ei sunt, în top-urile mele, ca formaþia Phoenix înainte de dezer-tarea în Occident, ori ca Beatles-ii literaturii tinerede la noi în era postzecismului textualist.

Slavã Domnului, ei n-au plecat „dincolo” deger ºi de Ceauºescu, ºi nici nu trebuiau citiþi cuteascul de struguri alãturi. Râsul pe care îl dega-jau textele lor a rãscumpãrat, în ochii mei, oîntreagã perioadã cenuºiu-letalã, „etapa paºilor

mici” din literatura noastrã aflatã în plin exerciþiude mersul piticului.

Unii s-au grãbit sã-l decreteze pe Ioan Groºanun prozator gata clasicizat, un maestru al prozeiscurte, un romancier ratat sau un publicistubicuu, din stirpea cãruia urma sã descindã AdiCioroianu. Pe George Þâra l-au redus la posturade maestru al faimosului Cenaclu din Tei, ori lacea de iniþiator a vreo zece gazete. În Lucian Perþas-a vãzut doar autorul de parodii lirice, tot aºacum pe Radu G. Þeposu l-au aproximat mai cuseamã ca magistru de publicisticã la ºcoala depresã de la Cuvântul ori ca pe un cronicar literarînzestrat, convertit la istoria literarã.

Eu prefer sã mã bucur de prietenia lor exem-plarã ca de un mare eveniment al culturii noastreºi mi-aº dori o ediþie de opere Ars Amatoria, undetitlurile tuturor sã fie aduse împreunã sub ochiicititorului, într-o culegere unicã la patru mâini.

ªi aº mai face ceva, de m-ar aduce vreun prilejîmpreunã cu cei trei dintre ei rãmaºi disponibili:m-aº aºeza cu un reportofon alãturi la taifas cuArs Amatoria, scriind o monografie necesarã.Acum, pânã nu se apucã sã-ºi scrie marile cãrþicare ameninþã sã se prãvãleascã asupra noastrã dinceruri maramureºene, bistriþene ºi de laBucureºti.

b loc notes

Doi din patruOvidiu Pecican


88



profil

Î n plinã varã, într-o zi cãlduroasã ºi destul deumedã a lunii iulie, câteva afiºe anunþau lansarearomanului Pupa Russa (Ed. Humanitas, 2004),

al scriitorului Gheorghe Crãciun; pe searã, într-unrestaurant cochet situat în centrul oraºului, urma sã sepetreacã evenimentul cu pricina. ªi a fost, s-a întâmplat,dar cu totul altfel decât am fost obiºnuiþi: autorul, fãrãprea multe fasoane ºi cuvinte introductive, a citit câtevafragmente din aceastã carte de zile mari, lecturã acompa-niatã, la pian, de un foarte cunoscut ºi iubit autor dejazz, Mircea Tiberian. Dupã lectura textelor pentruiubitorii de literaturã aºezaþi la mesele de lemn din nuprea scunda tavernã deloc mohorâtã, ba chiar destul deciudatã, lãsatã sã respire datoritã cãrãmizii la vedere azidurilor, a urmat o prezentare a cãrþii, operatã decunoscuþi autori ai locului ºi destul de buni cunoscãtoriai literaturii lui Gheorghe Crãciun; ºi au mai fost discu-þii animate între cei participanþi ºi interesaþi, plus unrecital de-a dreptul cuceritor, al aceluiaºi MirceaTiberian. Sigur, s-au spus multe ºi felurite, cum cãGheorghe Crãciun este un fermecãtor cititor al propriilortexte, cum cã pianul lui Mircea Tiberian fascineazã. Aºas-a întâmplat totul încât s-a instaurat atmosfera de firescºi normalitate culturalã de care avem nevoie, plãcutaconvieþuire între cei prezenþi, deloc viciatã de scrobeliprotocolare. Aºa ceva n-am mai vãzut, în viaþa mea,decît într-o searã, departe, era vorba de un botez literarsimilar, al unui roman de Michel Butor.

Înainte de lectura-lansare ºi pe când - încã - nuerau muºterii culturali la mesele de lemn, pe cândMircea Tiberian încerca pianul localului, a fost loc ºipentru o discuþie între subsemnatul ºi GheorgheCrãciun:

Mihai DDragolea: Gheorghe Crãciun, bine airevenit la Cluj, de aceastã datã pentru cã s-a copt ºi aapãrut, la editura Humanitas, romanul Pupa Russa;în aºteptarea evenimentului, am rãsfoit cãrþile tale ºi,aºa, am dat de un pasaj însemnat de la începutul volu-mului Doi într-o carte (fãrã a-l mai socoti peautorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu ºiMircea Nedelciu (Ed. Grinta ,Cluj-Napoca, 2003);acolo, scrii dupã cum urmeazã: „Dacã ar fi sã recapit-ulez aici elementele importante care au contribuit la for-marea mea intelectualã, atunci ar trebui sã spun cãMircea a stimulat în mine pofta de a trãi liber ºi de amã dãrui în cît mai multe experienþe ale vieþii, des-chiderea atenþiei spre cotidian ºi mobilitatea privirii ºi aauzului. De la Radu Petrescu am învãþat, în schimb,detaºarea de lucruri ºi avantajele interioare ale stãrilorcontemplative, regulile construcþiei lucide, fãrã risipã decuvinte, ºi faptul ca literatura e un uriaº organism irigatde sânge propriu.“ Rãmân valabile cele scise în Doiîntr-o carte?

Gheorghe CCrãciun: Recunosc aceastã frazã,dar, pentru cã m-am obiectivat în raport cuaceastã carte, pot sã spun cu precizie în ce raportscriitura lui Mircea Nedelciu ºi Radu Petrescum-a influenþat; dar ei.mi-au confirmat ºi niºteintuiþii pe care le aveam, confuz, despre fiinþamea scripturalã. Existã în mine douã tropisme,douã tipuri de fascinaþie: pe de o parte, mãintereseazã corporalitatea ca formã de manifestareautenticã a fiinþei ºi a persoanei, o anume sponta-neitate la nivelul senzaþiilor, sentimentelor, ver-balizãrii ºi naturaleþea aceea funciarã pe care cu

greu o redescoperim în noi; pentru cã, odatã cualfabetizarea, nu facem altceva decât sã ne în-fãºurãm în pojghiþe succesive de stereotipii, derigori, coduri, ritualuri care þin de componentasocialã, ºi astfel e greu sã ajungi la esenþa ta, lanatura ta, ºi asta e o componentã care era înmine, pe care scrisul lui Mircea Nedelciu m-aajutat sã o definitivez. Cealaltã ar fi o componen-tã celebralã, sigur, simt ºi ºtiu cã în mine este ovoinþã de ordine, existã o dorinþã ºi o încercare dea conceptualiza ceea ce pare de neconceptualizat,de a raþionaliza, de a pune într-o logicã a trans-parenþei exact aceste elemente care þin de exis-tenþa imediatã, de manifestãrile spontane alefiinþei ºi, în aceastã a doua fascinaþie pe care o ampentru un model, fireºte cã se întâlneºte ºi o anu-mitã voinþã de constrângere, sintezã, construcþie,ordine; chiar o anumitã ordine a structurilor arhi-tecturale, muzicale pe care trebuie sã le conþinãscrisul, în special - textul de prozã.

- Cã pomeneºti de structura muzicalã, marile înfãp-tuiri în domeniu au fost operate prin modulaþii, jocurichiar de a proba rezistenþa unor structuri fundamentalesimple.

- Da, este ºi nu este adevãrat. De ce nu este?Chiar asearã, în trenul care ne aducea la Cluj,discutam cu admirabilul Mircea Tiberian desprenimic altceva decât despre ritm, element comunliteraturii ºi muzicii; discuþia a început de la oanumitã bibliografie a problemei în zona literaru-lui. Aºa mi-am adus aminte de diverse viziuni ºiinterpretãri interesante, cum este aceea promo-vatã de Henri Mechonick, care tinde sã reducãritmul, ritmurile artistice la pattern-urile lor bio-logice. Eu nu gîndesc aºa aceastã reducþie a unuianume tip de respiraþie, cum spunea Isaac Babei,autorul unei cãrþi extraordinare, din care oriceprozator are ce învãþa, Armata de cavalerie; în celecâteva formidabile pagini de mãrturisiri, într-una(fac o parantezã: atrag atenþia asupra stilului lui,unul sincopat, care mizeazã mult pe propoziþiascurtã, un fel de flash-uri ale percepþiei ºi pe oanumitã aglutinare de senzaþii disparate, însã aicie vorba de o tehnicã scriituralã, dincolo deconþinuturi) spune aºa: „Am învãþat sã scriu aºa,scurt, pentru cã sînt un om cu respiraþia scurtã,am suferit toatã viaþa de astm.“ Ei bine, iatã unmod de a reduce artisticul la biologic. Ce vreau sãspun - dincolo de aceastã reducþie la corporali-tatea componentã! este ceea ce se întâmplã înpunctul de întâlnire dintre corp ºi lume, acolo senaºte scriitura. Pentru mine, corpul deja conþinelumea, pentru cã este toatã zestrea lui de infor-maþii senzoriale, afective, perceptive. Lumeadespre care vorbesc autori consacraþi (RolandBarthes, Julia Kristeva etc.) este lumea textualã,deci acea lume care a fost deja pusã în literã, tur-natã în formã sintacticã, o lume care funcþioneazãprin tipare; dacã stãm sã ne gândim ce înseamnãaceastã lume a textului, ea este de o varietate ºiîntindere aproape incomensurabile, începând -sãzicem- de la o simplã inscripþie pe o piatrãtombalã ºi terminând cu epopeile întinse, enormedin Grecia, India, alte spaþii culturale. Deci: zonaaceasta a textualului nediferenþiat este un spaþiu

în care tu, ca scriitor, te implantezi ºi simþi, prineducaþie, culturã, ca ea este neconstrîngãtoare,gata sã te absoarbã, performatã de niºte structuripreconstituite; ºi atunci este normal ca tu saîncerci sã impui acestor structuri propriul tãu dis-curs ºi ritm. De fapt, în final, scriitura apare ca ovariaþiune pe teme date de câteva tipare cu rezis-tenþa verificatã.

- Citind Pupa Russa, pe anumite porþiuni, mi-amadus aminte de Gaston Bachelerd, de Poeticaspaþiului; am avut senzaþia cã experienþele LeontineiMarcu sunt, în buna parte ºi dincolo de „naturelul“ ei,datorate spaþiului.

- Ai mare dreptate, pentru cã în romanul aces-ta, legãtura dintre spaþiul exterior ºi cel interior,cuplat cu experienþele intime ale eroinei, esteesenþialã. Ceea ce vreau sã spun este cã scrierean-a fost o problemã majorã; problema, a fostintenþia de a face acest personaj feminin sã treacãprin toate experienþele posibile, de la copilãrie lamaturitate ºi pânã când începe degradarea ei;încercând sã þin seama de complexitatea acesteireþele a vârstelor, am descoperit eu însumi niºtetipuri de spaþii care þin cont de inconºtienþaspeciei, ºi aºa ne-am apropiat de Bachelard; amconstatat cã am practicat, în roman, inconºtient, osimbolisticã a subteranului, alta - a podului, aspaþiilor agresive ºi a spaþiilor care oferã o anu-mitã intimitate, cã, apa însãºi e un spaþiu al pro-tecþiei, cum nu poate fi, în anumite condiþii, aerulsau lumina. Dar lucrurile acestea le descopereamca ºi cum aº fi citit un alt autor. Ceea ce e recon-fortant e cã tu, ca om ºi scriitor, apelezi la topo-suri stabile, cã funcþionezi normal.

- Pentru mine a fost o bucurie sã constat cã aceastãfiinþã foarte complexã e dependentã de un spaþiu domes-tic care îi determinã multe din gesturile pe care le face;este spaþiul copilãriei, esenþial în ceea ce o priveºte?

- E mitologia ei secretã, a fericirii. Personajule fãcut sã treacã prin niºte experienþe sociale ºipolitice, recunosc, niºte cercuri ale existenþei ºi,în mod conºtient, m-a interesat relaþia, legãturadintre corp, senzitivitate, afectivitate ºi politic lanivelul unei existenþe mãrunte, altfel - cred - s-arfi ajuns la o scriiturã ideologizatã. Eroina meatrece prin niºte cercuri ale existenþei, prin niºtespaþii care înseamnã o altã configurare, unde ea

Un roman de excepþie adusemoþionant (ºi) la Cluj

Mihai Dragolea


99



are un comportament fie de pliere pe valorilepropuse de aceste spaþii, fie de recul, de con-tracarare a acestora; deci - ea este o fiinþã con-formistã ºi agresivã concomitent. ªi, sigur, þinândseama de felul cum e relaþionat trupul feminin cuspaþiul acesta al politicului, se ajunge la o pro-blematicã a sexului, a sexului ca valoare în sine ºide schimb, de parvenire. M-a interesat acest caz,sã-l studiez pentru cã este specific, a þinut delumea comunistã; nu cred cã personajul meu eneverosimil, dar aici nu e vorba, de neverosimilaaristotelicã, dar, ca formulã existenþialã, perso-najul îºi poate gãsi un corespondent în lumeacomunistã româneascã.

- Mi-a plãcut ºi e bine cã personajul este atât de viu,de atrãgãtor - performanþã epicã în toate felurile! Cum edupã un asemenea efort, de aproape un deceniu?

- Da, a fost de aproape un deceniu, dar baza afost scrisã în ultimii ani ai acestei perioade, 1994-2002. Am terminat, am avut norocul - nenorocde a mã îmbolnãvi foarte grav, mulþi se întrebauce va fi cu mine, mai aveam de scris 50-60 depagini, cele mai grele, ºi în mine a rãmas, chiar înmomente de inconºtienþã, obsesia de a terminacartea, orice s-ar fi întâmplat; trebuia sã ajung la.finalul cãrþii! Când l-am scris, cu mâinile chiarpline de ace ºi perfuzii, eram eliberat, era o dato-rie faþã de viaþa mea trecutã; treci printr-o expe-rienþa limitã, continui sã fii, dar atunci a fost altom; acum scriu un alt roman, care n-are nici olegãturã cu cel al Leontinei Marcu, are un stil ºi otematicã total diferite de Pupa Russa.

- Mulþumesc, sãnãtate ºi succes!

***La o masã a elegantei taverne s-au strâns

Gheorghe Crãciun, Mihaela Ursa, VirgilPodoabã, Alexandru Vlad, pânã ºi subsemnatul;admirabilul autor a citit patru fragmente dinroman, vreme în care, la masa pomenitã, a venitºi profesorul Ion Pop.

Mihaela Ursa, în chip de gingaºã moderatoare,mãrturisea: „Lectura acestui text a fost o lecturãfrisonantã, pentru cã la fiecare pas se deschid, aºa,niºte guri flãmînde, niºte vîrtejuri în care parcãeºti obligat sã te arunci, sã te dizolvi cumva înpersonajul principal. Finalul, mie, mi-a dat lovi-tura de graþie, pentru cã, pânã acolo avusesemangoase, destule anxietãþi; la final, însã, m-amdescoperit cititor; locul cititorului e foarte impor-tant, e greu sã scape de fascinaþia pãpuºii ruseºti,el trebuie sã ducã la bun sfârºit o lecturã, dar ºiun act criminal.

Virgil Podoabã: „Pupa Russa este un romancopleºitor, dã senzaþia de operã care te dominã, teface sã te simþi mic, n-am mai avut senzaþiaaceasta de la lectura romanelor lui Radu Petrescu.Aici Gheorghe Crãciun revoluþioneazã temadragostei ºi, aici, l-aº compara, din nou, cu RaduPetrescu, pentru diferenþa radicalã de viziune.

Alexandru Vlad: „Am citit ºi alte texte semnatede Gheorghe Crãciun, cu un creion (când albas-tru, când roºu) în mânã; cu albastru subliniamexactitatea exprimãrii, formulãrii, cu cel roºumetafora construitã mai ales din atribute; am ºiacum un astfel de exemplar bicolor. Tot atunciobservam cã mã îndreptam, oarecum, în aceeaºidirecþie cu Gheorghe Crãciun, dar el ocupase,deja, locurile. Am hotãrât sã mã opresc undeva lajumãtatea drumului ºi sã încerc sã gãsesc misterulundeva între privire ºi þintãrie. Crãciun aglom-ereazã amãnunte, senzaþii, lucreazã cuvântul caun adevãrat maestru, aºa încât, de multe ori cândlucrez ºi eu un text, ºi îmi dau seama cã l-aº puteaîmpinge mai departe, spre o zona limitã, mã gân-

desc dar de ce s-o fac, a fãcut-o excelent George.Cu privire la pãpuºa ruseascã, aici cred cã seascunde o aporie: ca sã vedem ce se ascunde într-o pãpuºã ruseascã trebuie sã spargem, una dupãalta, pe cele încorporate; când ajungem la ultimaºi-o spargem, atunci se rezolvã marele secret: eanu ascunde nimic, dar noi n-am fi aflat astaniciodatã, dacã nu le-am fi spart pe celelalte.“

Ion Pop: „Citind Pupa Russa, m-am gândit laun autor pe care nu ºtiu dacã l-aþi citit, eu amavut aceastã ºansã printr-un coleg de origine itali-anã, trãitor la Paris; aºa am citit o carte foarteinteresantã de Milorad Miodrag, Eros ºi Priap, unfel de roman-eseu, despre raportul de putere -fascinaþie al poporului de jos, cvasi sexualã ºicvasi psihanalizabilã faþã de putere, faþã deMusollini chiar, ºi asta m-a încântat! Este pentruprima datã când am gãsit o asemenea violenþã ex-presivã, mi-a plãcut, seamãnã într-o oarecaremãsurã cu ceea ce a fãcut Mircea Cãrtãrescu,anume tentativa de a regãsi capilaritatea unuiunivers celular, care devine pânã la urmã foartesensibil; e prima datã când - în proza aceasta mainouã - am avut un ºoc regenerator, sã zic aºa, caremã invitã sã citesc mai multã prozã, lucru negli-jat, din pãcate, de mai mulþi ani; vreau sã maiadaug un lucru: nu ºtiu dacã este valabil pentruansamblu, dar din ceea ce am citit ºi am dedusdin comentarii, cred cã avem de-a face aici cu ociudatã, paradoxalã, agresivã solidaritate între per-sonaj ºi limbajul pe care e obligat sã-l depunãpersonajul, o solidaritate paradoxal agresivã pen-tru cã sunt aluviuni de tot felul, când pure, cândmurdare, care vin dinspre discursurile epocii ºicare, într-un fel, caracterizeazã acest personaj ºiumple vidul aparent, pentru cã sub toate acestestraturi, toate aceste cãrnuri ale cuvintelor seascunde un mare, puternic mascat sentiment dealienare; cred cã aici este miezul, dacã bãnuiescbine. E alienarea pe care þi-o dã o epocã, aici eadevãrata profunzime a cãrþii, pentru cã spectacollingvistic am mai vãzut, am mai vãzut personajebizare, am mai vãzut femei senzuale, care ºi-autrãit la modul revoltat, de respingere propriileemoþii. De data aceasta cred cã este vorba de cevafoarte trist, dramatic, pentru cã în aceastã senzu-alitate care se consumã cumva flamboyant, aºa,visceral, se ascunde o mare tristeþe ºi o marerevoltã, pentru cã la mijloc e vorba de un caz descandal existenþial; personajul e prizonierul lim-bajului ºi al lumii în care trãieºte ºi nu poatescãpa; prizonieratul, captivitatea sunt chinuitoareºi se întâlnesc în aceastã stare de ratare. Repet,acest roman ascunde un caz de alienare, cevafoarte trist, o stare de scandal existenþial, odureroasã neîmplinire.

Mihai Dragolea: „Prezentarea pe care o încercastãzi e cu adevãrat dificilã din mai multe pri-vinþe, de la marea, impresionanta neaºteptatavaloare ºi intensã frumuseþe ale acestui roman,pânã la prietenia de o bãrbãteascã pudoare dintreautor ºi mine. Mai este greu ºi din pricina uneiîntâmplãri recente care scapã clasificãrilorobiºnuite, dar pe care o voi supune atenþiei dom-niilor-voastre: aflat într-o vacanþã piticã ºi sãracãîntr-un târg amorþit, am primit un telefon de laGheorghe Crãciun, sã-mi spunã cã romanul aieºit în lume, cã vrea sã-l lanseze ºi la Cluj,invitându-mã sã particip. Sigur, am acceptat ime-diat ºi mult încântat. Urma sã trimitã cartea aici,în urbea de pe Someº, era oarecum bine aºa, darîmi doream sã citesc romanul la timp, pe în-delete; mai erau puþine zile pânã sã mã întorcaici, dar, într-o dimineaþã ploioasã, m-am adãpos-tit de stropii de ploaie în unica ºi prãfuita librãriea urbei. Cu totul întâmplãtor, pe un raft oarecare,am vãzut un unic exemplar din Pupa Russa; l-amluat, nu mai aveam rãbdare pânã la întoarcere. CuLeontina Marcu sub braþ, am pornit, mulþumit

foarte, spre casã; asta cam pânã în dreptul pieþiioraºului, unde, surprizã consistentã!, am dat cuochii de fosta mea frumoasã colegã de liceu, penumele ei -Leontina (Tina) Tripon, vedetã a ado-lescenþei personale, acum femeie încântãtorplauzibilã; am ºi povestit puþin, ce elegantã e, cãpielea ºi strãlucirea ochilor s-au pãstrat intacte.Am mers apoi mai departe, nãucit de coincidenþaonomasticã (ºi nu numai) parþialã. E ceva, nu?!

ªi acum - câteva cuvinte despre romanul PupaRussa, scris în aproape un deceniu, cu o forþã ºiun talent cu adevãrat ieºite din comun, cum decisafirmã Mircea Horia Simionescu în delicataprezentare autografã a cãrþii. Istorii epice ale unorfemei celebre sau anonime au apãrut, aiurea ca ºiaici, câtã frunzã ºi iarbã. Ceea ce o distinge peLetiþia Marcu între suratele-i din cuvinte întru-pate, este profunda, rãvãºitoarea ei umanitate; nufeminitate numaidecât, ci umanitate atotcuprin-zãtoare în bine si în rãu, în sublim ºi derizoriu, înzbor ºi umilit tîrîº-grãpiº, în luminos ºi întunecat,avânt ºi abandon, sacru ºi scabros. E interesantcum îºi trateazã ea experienþele, nu cât de multeºi diverse sunt acestea. Am convingerea cã forþauluitoare a romanului, a ansamblului, precum ºi apãrþilor, se hrãneºte din talentul cu carul alautorului, pânã acum lãudat mai mult pentruinstrucþie ºi dexteritate narative. În mod fericit,Pupa Russa e locul de întâlnire dintre expertul înale literaturii ºi prozatorul, dar ºi poetulGheorghe Crãciun (aveþi ocazia sã apreciaþiînãlþimea celui din urmã citind fie ºi numaipaginile despre iarbã, unele care mie, instantaneu,mi-au evocat catalogul norilor din Norii lui PetruCreþia). Carnea de peste istoria Leontinei Marcuºi a celor care trec prin deloc liniºtita ei viaþãcreºte datoritã subtilitãþii, energiei, profunzimiifrazei lui Gheorghe Crãciun. Aºa se face cãîntreaga poveste este copleºitoare, pânã acoloîncât aº fi vrut sã continue dincolo de previzibiluldeznodãmânt petrecut într-o odaie a unui hoteldin Mangalia; pentru cã este dragoste (dupã par-adisul copilãriei rurale), este ºi sex (dar de ce cali-bru!) ºi comunism (capitolele creºterii RepubliciiPopulare - apoi - Socialiste sunt de tot rîsu-plîn-su). Mai adaug ceva: într-o duminicã de 27 febru-arie 1994, autorul îmi scria într-o misiva urmã-toarele: „Vreau sã scriu o Doamnã Bovary, daruna pe viaþã ºi pe moarte, cu o femeie bãrbatã,ambiþioasã, sensibilã, futãcioasã, nefericitã,disponibilã, fãrã scrupule ºi fãrã Dumnezeu, cuþâþe mari ºi tari, exigentã, focoasã, fatalã, ipocritã,cleptomanã, sterilã, spãºitã, sportivã, irezistibilã”.Exact dupã zece ani, femeia a ieºit în lume, înPupa Russa, pre numele ei Leontina Marcu,zguduitor de vie; într-un roman pur ºi simpludureros de frumos.”

ªi aºa a fost seara deosebitã a lansãrii romanu-lui lui Gheorghe Crãciun, Pupa Russa, la Cluj,încheiatã cu un recital al admirabilului MirceaTiberian. Cu totul – o sãrbãtoare a iubitorilor deliteraturã românã contemporanã.


1100



CC omunitatea maghiarã din România, caurmare a realitãþii politice postbeliceromâneºti, definitã de prezenþa militarã

sovieticã nemijlocitã ºi conturarea unei zone deinfluenþã sovieticã în Europa Est-Centralã, a tre-buit sã se confrunte, împreunã cu întreaga socie-tate româneascã, cu efectele procesului de instau-rare a regimului comunist, materializatã prinimpunerea prin forþã a unei noi elite ce urmãreaedificarea unui sistem totalitar. Acest proces nu areflectat câtuºi de puþin opþiunile politice reale alesocietãþii româneºti în ansamblu, devenit obiect alactelor de putere a celor ce au uzurpat putereapoliticã ca urmare a actului din 6 martie 1945.

În perioada imediat urmãtoare, comuniºtiiaflaþi la putere, puternic contestaþi de forþelepolitice concurente, ºi-au confecþionat discursulde legitimare a guvernãrii pe baza detractãriiopoziþiei politice ca „reacþionarã”, „intolerantã”,„fascistã”, sugerând imaginea sumbrã a resus-citãrii rãzboiului în cazul revenirii acestor forþe lacârma þãrii. Imaginea conflictualitãþii etnice, aatrocitãþilor ºi stãrii generale de nesiguranþã a fostasociatã cu numele liderilor acestor partide încadrul propagandei politice comuniste. Un exem-plu bine cunoscut al acestei strategii este tentativade asociere a imaginii proceselor intentate deTribunalele Poporului criminalilor de rãzboi, pre-cum ºi a psihozei create de memoria tristã aGãrzilor Maniu ºi a zvonurilor privind posibili-tatea unor noi valuri de atrocitãþi cu imagineapartidelor de opoziþie, în special a liderilor PNÞ.Paralel, imaginea partidului comunist a fost asoci-atã cu termenii „adevãrata democraþie”, „pace”,„unitate nealteratã” - fiind mult speculatãproiecþia conform cãreia revenirea Transilvanieide Nord sub suveranitate româneascã a fost posi-bilã ca urmare a instaurãrii guvernului Groza.Comuniºtii au vehiculat intens imaginea conformcãreia reforma agrarã a fost o realizare exclusivã alalianþei forþelor „adevãrat democratice”.Promisiunea fãuririi egalitãþii în drepturi a tutu-ror cetãþenilor þãrii, aflatã în concordanþã cuconvingerile „egalitariste” ale comuniºtilor a fostmanipulatã intens de propaganda ce uzita întreagainfrastructurã în acest scop.

În acelaºi timp, din punctul de vedere alUniunii Populare Maghiare, organizaþie ce ºi-aasumat reprezentarea intereselor comunitãþiimaghiare din România, precizarea propriei poziþiiîn cadrul noilor raporturi de forþã a însemnatînsãºi asigurarea existenþei fizice ºi a intereselorvitale ale acestei minoritãþi. Cooperarea cu pute-rea politicã româneascã de dupã 6 martie 1945 învederea asigurãrii intereselor vitale ale comu-nitãþii maghiare în cadrul statului român însemnaînsãºi axioma strategiei de reprezentare a intere-selor minoritãþii maghiare, conform concepþieiconducerii Uniunii Populare Maghiare, ceea ceconfirma ºi crezul politic al liderilor uniunii, for-

maþi în a doua parte a perioadei interbelice caparte a noii generaþii de intelectuali maghiari dinTransilvania, cu convingeri politice de stânga.Ideea de bazã a acestei strategii a fost integrareacadrului instituþional economic, politic, culturalal vieþii comunitare a minoritãþii maghiare princodificare legislativã, ca parte a statului de drept.

Uniunea Popularã Maghiarã a sprijinit guver-nul Groza, liderii uniunii identificând stângapoliticã româneascã drept garantul drepturilorcomunitãþilor minoritare. Stânga politicãromâneascã a fost valorificatã ca partenerul posi-bil pentru realizarea unei societãþi bazate pe prin-cipiile reconcilierii, democraþiei ºi integrãriiîntregii societãþi, trecând peste conflictualitateageneratã de viziunea etnicistã. Comunitateamaghiarã urmãrea instituþionalizarea drepturilorcolective, instituþiilor economice, culturale,educative proprii. Astfel a fost argumentatã nece-sitatea reprezentãrii întregii comunitãþi printr-oorganizaþie unicã, puternicã, care sã dispunã deponderea necesarã acestei meniri în cadrulregimului politic din România.

Unii lideri ai UPM denunþau soluþionareaproblemei transilvane prin rectificare de frontierã,deoarece o astfel de abordare slãbea numericcomunitatea maghiarã din România ºi implicit,prin readucerea în prim planul vieþii politice ºi adezbaterilor publice a conflictualitãþii româno-maghiare, slãbea ºansele dialogului interetnic,aducând astfel grave prejudicii maghiarilor rãmaºiîn cadrul statului român, a cãror existenþã depin-dea direct de realitãþile politice româneºti. Aceste

convingeri au fost dublate de necesitatea gãsiriisprijinului din partea puterii politice în privinþagarantãrii prin lege a cadrului instituþional eco-nomic, social, politic ºi educaþional al comunitãþiimaghiare, al cãrei viitor a fost gândit în paradigmaintegrãrii acestei comunitãþi în cadrul statuluiromân. Gesturile guvernului Groza au întãritîncrederea în realismul orientãrii adoptate.

Aceastã viziune asupra strategiei dereprezentare a intereselor maghiare nu a fostînsuºitã de toþi liderii comunitãþii maghiare dinRomânia. Comunitatea maghiarã a fost mãcinatãde frustrãri, nemulþumiri, generate mai ales depoziþia adoptatã de conducerea UPM cu privire laproblema Transilvaniei. Comisia Maghiarã aPartidului Social Democrat din România a con-testat conducerea Uniunii Populare Maghiare petemeiul nereprezentativitãþii acesteia. Problemareprezentativitãþii conducerii uniunii a fost adusãîn discuþie ºi de cãtre gruparea moderatã formatãîn jurul lui Jordáky Lajos. Unele grupãri contes-tatare cãutau soluþii alternative, chiar posibile noialianþe politice. Putem sã constatãm în acest senseforturile de a negocia cu reprezentanþi aiPartidului Naþional Þãrãnesc ºi chiar ai PartiduluiNaþional Liberal.

În privinþa strategiei electorale conducereaUPM a hotãrât depunerea candidaturii pe listeproprii. Aceastã hotãrâre a fost luatã ca urmare anevoii de regrupare a minoritãþii maghiare însprijinul unei UPM identificabilã cu intereseleacestei comunitãþi. La rãdãcinile acestei hotãrâritrebuie notatã ºi necesitatea creãrii unei departa-jãri între alianþa condusã de PMR ºi organizaþiade reprezentare a intereselor minoritãþii maghiare- Uniunea Popularã Maghiarã -, PMR urmãrindsã-ºi clãdeascã o imagine de forþã politicã ancoratãîn societatea româneascã, reprezentant al intere-selor naþionale româneºti, reinterpretate caurmare a condiþionãrii revenirii Transilvaniei deNord, de instaurarea guvernului condus decomuniºti.

Lista electoralã proprie ºi demersurile liderilorUPM, mai ales al preºedintelui organizaþiei,Kurkó Gyárfás, de reprezentare a intereselor realeale comunitãþii maghiare au fost interpretate ca orevenire la o poziþie centristã, moderatã, ca o

Lönhárt Tamás

Comunitatea maghiarã dinTransilvania în perioadainstaurãrii comunismului în România (1944–1947)

omunism ºi comunisme: modelul românescC


1111



uºoarã detaºare de stânga radicalã, care a ajuns sãdomine uniunea la sfârºitul anului 1945. KurkóGyárfás a fost vãzut ca garantul acestei tendinþe,care prin vociferarea prejudiciilor suferite demaghiari ºi deschiderea unei campanii de pro-movare deschisã a intereselor comunitãþiimaghiare a fost redescoperit de cãtre o parte amembrilor UPM ca un adevãrat lider al comu-nitãþii. Listele electorale întocmite de UPM aufost compuse în conformitate cu ideea de ainclude nume reprezentative ºi agreate, persona-litãþi ce se bucurau de respect general, de unprestigiu necontestat din întregul Ardeal care sãatragã toþi membrii comunitãþii maghiare cu celemai diferite opþiuni politice ºi în acelaºi timp sãfie prezenþi - dar în numãr mult mai mic - ºimembrii conducerii uniunii, care sã fie purtaþispre victorie de opþiunea pozitivã stârnitã deprima categorie mai sus prezentatã. Astfel seexplicã prezenþa masivã a intelectualitãþiimaghiare pe listele UPM ºi neincluderea în listeîn numãr mare a unor lideri ce reprezentau stân-ga radicalã, dezagreaþi de o parte considerabilã acomunitãþii maghiare. Ca urmare a entuziasmu-lui stârnit de strategia UPM-ului, s-a realizatcoagularea unui sprijin politic expres pentru pro-gramul propus de conducerea uniunii.

Liderii UPM au avut greutãþi în ceea cepriveºte poziþia PMR ºi PSDR faþã de listele elec-torale separate ale uniunii. Comuniºtii au propussoluþia listelor proprii ale UPM, pe de o partepentru a se detaºa formal ºi de a nu putea fidenunþaþi ca fiind strãini de majoritatearomâneascã, pe de altã parte pentru câºtigareaunui suport cât mai larg din partea tuturor seg-mentelor societãþii din România. O realã reuºitã aUPM - ului de a-ºi însuºi adeziunea comunitãþiimaghiare pe baza unui discurs „naþional ºi inde-pendent” nu a fost însã agreatã de loc, PMRvoind sã canalizeze o bunã parte a voturilor aces-tei comunitãþi direct cãtre listele BPD. În ajunulalegerilor Comisia Maghiarã a PSDR a fostinstrumentalizatã de cele douã forþe ale FrontuluiUnic Muncitoresc (PMR ºi PSDR) în vedereaconstruirii unei formaþiuni electorale menite sãdizolve listele separate ale UPM, dar nici aceastãîncercare nu a reuºit.

Liderii UPM au nutrit mari speranþe în pri-vinþa viitoarei Reprezentanþe Naþionale,înþelegând cã decepþiile provocate de nerezolvareadezideratelor au fost efectul necesitãþilor impusede campania electoralã ºi vor fi remediate imediatdupã victoria în alegeri a BPD-ului ºi constituireanoului for legislativ. Totuºi existau temeri în pri-vinþa cooperãrii postelectorale, preºedintele uniu-nii, Kurkó Gyárfás, a impus un ritm alert privindcampania de instituþionalizarea a cadrului juridiccu privire la drepturile minoritãþilor naþionale.

Rezultatele reale reconstituite aratã în unelelocalitãþi din Transilvania o prezenþã mai bunã înalegeri a Uniunii Populare Maghiare decât aBPD, constatatã cu indignare de PMR. Falsificarerezultatelor actului electoral a atins chiar ºiinteresele Uniunii Populare Maghiare. Prin falsi-ficarea rezultatelor au fost diminuate rezultateleUniunii Populare Maghiare în favoarea BPD-ului. Au existat contestaþii ºi sesizãri la nivelulconducerii locale ale UPM ºi PMR, urmate deconsultãri între reprezentanþi ai celor douã orga-nizaþii la nivel local, soldate cu unele mici modi-ficãri.

Rezultate au fost valorificate de liderii uniuniica un câºtig enorm, înregistrându-se o creºtere aprestigiului UPM în cadrul comunitãþiimaghiare. Conducerea Uniunii PopulareMaghiare a salutat victoria Blocului PartidelorDemocratice, sperând continuarea activitãþii iniþi-ate anterior în alianþã cu guvernul Groza, piatrã

de temelie a strategiei uniunii. Rapoartelecadrelor PMR subliniau însã necesitatea “corec-tãrii” evoluþiei relaþiei UPM-PMR din ultimeleluni, consemnând totodatã revitalizarea extraordi-narã a uniunii.

Comparaþia cantitativã între acest rezultat ºicele ale Partidului Naþional Maghiar (OrszágosMagyar Párt), organizaþia de reprezentare aintereselor comunitãþii maghiare din Româniainterbelicã relevã, o valoare superioarã absolutã arezultatului din 1946 al Uniunii PopulareMaghiare faþã de rezultatele realizate în perioadainterbelicã. Cele 29 de mandate înseamnã unrezultat maxim, ce a valorificat întreaga putere aelectoratului maghiar din România. RezultatulUPM-ului a însemnat 8% din totalul voturilorexprimate, transformate în 29 de locuri, adicã 7%din totalul mandatelor pentru nouaReprezentanþã Naþionalã. În acelaºi timp, acestrezultat rãmâne doar o confirmare parþialã aestimãrilor preelectorale ºi a rezulatelor evaluatede conducerea UPM în concordanþã cu numãrulreal cunoscut al voturilor primite în unele regiu-ni. Având în vedere însã diferenþa majorã dintrenatura regimului politic din România interbelicãºi cea rezultatã din procesul instaurãrii regimuluicomunist în România, intrat în ultima etapã dupãalegerile din 1946, valoarea rezultatului electoralal Uniunii Populare Maghiare trebuie reevaluatãconsiderabil. Monopolizarea puterii politice decãtre comuniºti, anihilarea opoziþiei democraticeºi instaurarea unui regim dictatorial ce va avea cafinalitate un sistem totalitar comunist a lipsitUniunea Popularã Maghiarã de ºansa valorificãrii

reale al acestui rezultat. Regimul totalitar comu-nist a proiectat transformarea societãþii într-omasã amorfã de manevrã.

În faza finalã a procesului de instaurare aregimului comunist sursele de legitimitate pro-prie, identitatea autonomã au fost consideratepotenþiale surse de pericol prin promovarea unorvalori concurente faþã de omnipotenþa partidului-stat. Confiscarea, lichidarea oricãrei surse delegitimare a unei identitãþi proprii, independentede partidul-stat a devenit imperativã ca urmare alogicii totalitare ce gândea în termenii controluluiabsolut, a impunerii unui set de valori unic ºiexclusiv la nivelul întregii societãþi. Astfel seexplicã regândirea problemei identitare ºi sub-sumarea discursului privind „lupta de clasã” ºi aidentitãþii de clasã. Partidul comunist era singurulabilitat sã interpreteze interesele societãþii - ter-menul de naþiune fiind înlocuit de cel de popor -toþi cei ce contestau abilitatea exclusivã în acestsens al partidului-stat fiind etichetaþi „duºmani aipoporului” ºi sancþionaþi conform legislaþiei destat. Aceastã proiecþie a denunþat ideea de comu-nitate naþionalã ca „unitate fãrã de principii”. Ceice gândeau în paradigma comunitãþii naþionale aufost denunþaþi ºi eliminaþi, fiind calificaþi„duºmani ai poporului”, „reacþionari”, „aþâþãtorila rãzboi” - conform canoanelor marxist-leni-niste. Acestei evoluþii i-au cãzut pradã ºi lideriiUniunii Populare Maghiare, exponenþi ai uneipolitici reale de reprezentare a intereselor comu-nitãþii maghiare din România. Începând cu 1947 afost inauguratã de PMR o politicã de eliminare aliderilor ce menþineau linia de reprezentare aintereselor reale ale comunitãþii maghiare ºi deconfiscare a identitãþii proprii a Uniunii PopulareMaghiare. Dominatã de reprezentanþii extremeistângi, epuratã, golitã de legitimitatea ºi funcþiaproprie, aliniatã ºi încadratã în structurile impusede comuniºti, UPM a devenit o curea de trans-misie a Partidului Muncitoresc Român în cadrulminoritãþii maghiare din România, evoluând spre(auto)dizolvarea survenitã în 1953.


1122



L a 10 / 22 februarie 1867 s-a încheiat acor-dul austro-ungar privind crearea statuluidualist Austro-Ungaria, în cadrul cãruia

Transilvania îºi pierde autonomia, fiind încorpo-ratã, contrar voinþei poporului nostru, Ungariei.

Din acest moment asistãm la o etapã a luptelorpolitice ºi naþionale româneºti, care au dus laconstituirea primelor forme de organizare pe planprofesional ºi apoi politic.

Astfel, în decembrie 1867 a avut loc la Arad oconferinþã a fruntaºilor românimii, iniþiatã deMiron Romanul, care a pus bazele primuluiPartid Naþional Român din Transilvania, ce ºi-apropus sã lupte pentru egala îndreptãþire aromânilor din Austro-Ungaria cu celelaltenaþiuni.

La 20 ianuarie / l februarie 1869, AntoniuMocioni adreseazã un apel românilor din pãrþileUngariei ºi Banat, convocându-i pentru confe-rinþa din 26 ianuarie / 7 februarie 1869 laTimiºoara, cu care ocazie se înfiinþeazã PartidulNaþional Român din Banat ºi Ungaria, ce ºi-aales ca preºedinte pe Alexandru Mocioni, iar calinie politicã, activismul.

La 22 februarie / 3 martie 1869, românii dinArdeal au dat un apel semnat de Ilie Mãcelariu,pentru þinerea unei conferinþe la Miercurea(Sibiu), în data de 23 februarie / 4 martie 1869, învederea constituirii Partidului Naþional Romândin Transilvania, al cãrui preºedinte a fost ales IlieMãcelaru, iar ca tacticã de luptã s-a adoptatpasivismul.

În rândul naþiunii române din Transilvania seconturaserã, deci, douã curente, cu privire la liniapoliticã ce urma sã fie aplicatã: activismul ºi pasivis-mul.

Dar autoritãþile austro-ungare, prin legea din10 / 22 martie 1869, au izolat Partidul NaþionalRomân din Transilvania, motivând cã în Ungaria

nu existã altã naþiune decât cea maghiarã. Dinaceastã cauzã partidul a avut mai tot timpul oexistenþã semilegalã, iar întrunirile sale erau mas-cate sub denumirea de conferinþe electorale,impunându-se tot mai mult unificarea acþiunilorpe plan politic, pentru intensificarea luptei deeliberare naþionalã a românilor transilvãneni.

Astfel, între 30 aprilie / 12 mai - 2 / 14 mai1881, are loc conferinþa de la Sibiu, la care sehotãrãºte unificarea Partidului Naþional Romândin Banat ºi Ungaria cu Partidul Naþional Romândin Transilvania, într-un singur partid, cu numeleacestuia din urmã, iar programul sãu prevedea catacticã de luptã politicã: activismul.

Cu toate acestea, la 23 februarie / 7 martie1887, la conferinþa de la Sibiu a PartiduluiNaþional Român se hotãrãºte sã se adopte înviitor tactica pasivismului (adicã neparticiparea laalegeri). Atunci au fost aleºi George Bariþiu capreºedinte ºi Ioan Slavici ca secretar al partidului.

În legãturã cu aceastã orientare, Ioan Slavicidã unele explicaþii în manuscrisul sãu intitulatRostul rezistenþei pasive. Acest manuscris se aflã laArhivele Statului din Arad, Fond RomanCiorogariu, dosar nr. 21, filele 80 - 84 ºi-lprezentãm în cele ce urmeazã:

„...la 1895, - se zice în numãrul de la 30 ianuariea.c. al «Tribunei poporului», «Tribuna», în schimbulunei legi electorale europeneºti, punea în vedere cã amputea sã ne hotãrâm pentru activitate“.

Deºi destul de lãmurite, aceste vorbe, azi dupã ºapteani, ar putea sã fie luate ºi în înþelesul cã, la 1895, cine-va a stãruit în coloanele «Tribunei», ca românii dinregatul ungar sã-ºi trimitã reprezentanþii autorizaþi îndieta Ungariei, dupã ce dieta aceasta va fi creat o „legeelectoralã europeneascã“.

Deoarece articolele, în care la 1895 s-a vorbit despreo „lege europeneascã“, au fost scrise ºi semnate de mine,

e o chestiune de bunã credinþã sã fac declaraþiunea, cã eunu am stãruit niciodatã ca fraþii mei din regatul ungar sãiee parte la viaþa constituþionalã a patriei lor ºi cã ideeaunei „legi electorale europeneºti“ nu e plãsmuitã demine.

Au stãruit alþii, care stau sus în scara vredniciilorpolitice, dar nu îi cunosc nici pe maghiari, nici peromâni atât de bine ca mine; iar eu mi-am dat silinþasã-i conving, cã e peste putinþã, ca românii sã iee partela viaþa comunã a Ungariei, fiindcã în Ungaria tot semai menþin stãrile de barbarie asiaticã ºi întregul ei sis-tem electorale croit anume aºa, ca românii sã nu-ºi poatãtrimite oamenii de încredere în dietã.

- ªi, dacã se va crea în Ungaria o „lege electoralãeuropeneascã“ ? - mi s-a zis.

- Eu nici atunci nu i-aº sfãtui sã intre în dietaUngariei, am rãspuns; dar nimeni în lumea asta nu armai putea sã-i opreascã, fiindcã ei vor cu tot dinadinsulsã intre.

- Dacã e adevãrat lucrul acesta, reforma electoralã seva face, cãci e în interesul statului ungar ca românii sãnu persiste în rezistenþa lor pasivã.

- Nu se va face, am rãspuns eu, fiindcã maghiariisunt ºi azi tot ceea ce au fost, oameni deprinºi a trãi penemuncite ºi nu are nici unul dintre oamenii de stat aiUngariei destul autoritate, ca sã punã capãt apucãturilorbarbare.

Am scris ºi publicat acele articole, pentru ca din efec-tul pe care-l vor fi produs ele, sã se poatã convingeoriºicine, cã vãd bine lucrurile ºi sunt de bunã credinþã.De aceea, nici nu le-am publicat unul dupã altul, ci cuintervale, pentru ca efectul sã se dea mai lãmurit pe faþã.

ªtim cu toþii, cã efectul a fost pe cât se poate de viu ºide concludent ºi azi dupã ºapte ani de zile, nu am niciun cuvânt de a mã plânge de cei ce m-au ocãrât...

Da, e adevãrat cã vor românii din regatul ungar sã-ºi trimitã reprezentanþii autorizaþi în dieta Ungarieiºi sunt ispitiþi a crede cã pânã chiar d-l Iuliu Coroianun-ar refuza candidatura, dacã „legea electoralã europe-neascã“ ar fi creatã.

Nu mai puþin adevãrat e însã ºi cã legea aceasta nua fost creatã nici dupã ºapte ani de zile ºi sunt ispitit amã teme, cã statul ungar, aºa cum e alcãtuit azi, nici nuare în el destulã vâlvã europeneascã pentru ca s-o poatãcrea.

Multã pricepere politicã, multã bãrbãþie, multãstãpânire de sine, luminat patriotism ar trebui sã aibãoamenii de stat ai maghiarilor, ca sã dovedeascã, cã eeuropenizabil statul ungar ºi capabil de o desfãºurarenormalã.

Oriºicât de bine intenþionate ar fi silinþele de a-idetermina pe românii din regatul ungar sã iee parte laviaþa constituþionala a patriei lor, ele rãmân zadarnicecâtã vreme nu se va fi dat dovada aceasta, cãci româniisunt europeni în puterea cuvântului ºi se depãrteazã cuoroare de o viaþã comunã, în care corupþiunea ºi apucã-turile barbare hotãrãsc succesul.

Creºte, ce-i drept, din zi în zi contingentul celor cevor sã urmeze lupta în parlament; aceasta dovedeºte însãnumai, cã românii trãind împreunã cu maghiarii, semaghiarizeazã ºi ei dezbrãcându-se de firea lor europe-neascã. Mulþimea cea mare sunt ºi au sã ºi rãmâieromâni nealteraþi, care vor sã intre în parlament, nupentru ca sã facã gãlãgie, ci pentru ca sã lucreze ºi sãsprijineascã pe guvern în silinþele lui de a consolidapatria comunã.

Nu suntem noi românii în stare sã susþinem luptacu maghiarii, fiindcã nu ne iartã firea sã ne folosim dearmele cu care se luptã ei. Un reprezentant al românilor,care s-ar încumeta sã fie insolent faþã de coroanã, ori faþãcu guvernul, cum sunt reprezentanþii maghiarilor, ori sã-i insulte pe maghiari, cum reprezentanþii maghiarilorinsultã pe români ori pe saºi, ar fi omorât cu pietre dealegãtorii sãi ºi alungat ca un nemernic din mijloculpoporului român.

anul Ioan Slavici – Tribuna 120

Ioan Slavici despre pasivism ºi activism

Iulian Negrilã


1133



„Oameni cu obrazul mai subþire“ - cum zicearãposatul Diamandi Manole - românii nu pot sã intreîn o societate, în care chiar împãrat sã fii, nu poþi sã spuiadevãrul fãrã ca sã fii insultat.

Sã ne închipuim pe pãrintele dr. Vasile Lucaciu de-putat în dieta Ungariei, ºezând într-o bancã din salasplendidã ºi având la dreapta un sas blajin, la stânga unslovac încã mai blajin, iar în faþã pe un Komjathy, ade-vãratul maghiar ºi pe un Tichler, europeanulmaghiarizat.

Ar fi destul sã-l vadã acolo, pentru ca cei din faþa luisã se zbuciume „Terremtettuind” pe-nfundate.

Dar, când se ridicã?Dar, când îºi ia rãsuflarea, ca sã vorbeascã!?Dar, când oratorul oþerit începe sã spunã adevãrul!?Ar fi un scandal european, o ruºine pentru patria

comunã ºi de nici un folos, pentru români îndeosebi.Dacã românii din regatul ungar ar fi oameni cu bun

simþ practic în materie de politicã, ei s-ar fi înþeles întredânºii, ca sã aleagã cu ocaziunea alegerilor de curândtrecute pe câþiva dintre oamenii lor de încredere ºi sã-itrimitã în dieta din Pesta ca reprezentanþi autorizaþi ailor. Fãcând lucrul acesta, ei ar fi produs pretutindeni

convingerea, cã rezistenþa pasivã e singura atitudinecorectã, pe care un element de ordine ºi de civilizaþiunepoate s-o aibã în faþa deprinderilor barbare ale ele-mentelor ajunse la predominare în viaþa comunã aUngariei.

Sunt între maghiari oameni culþi ºi cu deprinderieuropeneºte, cetãþeni luminaþi ºi leali, care sunt mâhniþiºi ei când vãd cele ce se petrec împrejurul lor. Rostulromânilor în viaþa politicã a regatului ungar e, ca dim-preunã cu concetãþenii lor germani ºi slavi sã ajute peaceºti maghiari luminaþi a pune capãt apucãturilor bar-bare ºi a crea stãri europeneºte în patria comunã.

Lucrul acesta e peste putinþã câtã vreme românii nuiau parte la lucrãrile parlamentului ungar. Românii ºimaghiarii au neliniºtit destul pe binevoitorii lor prinluptele urmate pânã acum. Azi, dorinþa generalã e, ca eisã se apropie unii de alþii ºi sã caute o formulã pentruasigurarea convieþuirii paºnice. Intrând însã în împre-jurãrile de astãzi în dieta Ungariei, românii nu s-arapropia de maghiari, ci ar înãspri lupta.

Întreaga discuþiune pentru ºi contra activitãþii mi separe deci lipsitã de raþiune practicã, fiindcã nu de româniatârnã, dacã ei vor mai persista ori nu în rezistenþa lor

pasivã. Raþiune practicã are deocamdatã numai între-barea: Se va crea ori nu „legea electoralã europeneascã?“

Ioan Slavici

Pãrerile lui Ioan Slavici din acest manuscrissunt pline de adevãr, raportate la momentulvremii, el dezvãluind faþa realã a lucrurilor dininteriorul guvernelor maghiare, pe care le carac-terizeazã în modul cel mai obiectiv.

Ideea activismului a câºtigat însã teren tot maimult, mai ales dupã moartea lui Ioan Raþiu, în1902 ºi dupã încetarea Tribunei (Sibiu), în 1903.Astfel, în 1903, este ales ca deputat, la Dobra, dr.Aurel Vlad, iar la conferinþa de la Sibiu din 10 / 23ianuarie 1905 a Partidului Naþional Român dinTransilvania, s-a hotãrât trecerea la activism. Laalegerile din acelaºi an, au obþinut victorie optdeputaþi ce reprezentau Partidul Naþional Romândin Transilvania, lupta naþionalã româneascã luândastfel un curs ascendent, iar rezultatele acesteia auculminat cu înfãptuirea, la 1 Decembrie 1918, astatului naþional unitar român.

MM ircea Vulcãnescu, cunoscut mai ales caautor al Dimensiunii româneºti a existenþei,este un gânditor român care, printre

altele, ne face sã fim atenþi la cuvintele pe care lefolosim. Putem sã ne distribuim atenþia în douãdirecþii precise. Pentru început sã scotocim print-re semnificaþiile multiple ale unui cuvânt încãutarea unei idei, lãsându-ne cãlãuziþi de ceea ces-ar putea numi începutul unui gând, sau încãutarea momentului în care, fiind în proximi-tatea „hulitei” speculaþii, ne retragem cuminþi, nufãrã a pãstra totuºi „ceva” din imaginea neclarã,care ne-a tulburat minþile. Ei bine, pericolulspeculaþiei nu este singurul cu care se confruntãcel care are de-a face cu semnificaþiile multipleale unui cuvânt. Atenþia ne este din nou solicitatãîn cazul în care constatãm cã termenul care neintereseazã „dã naºtere la numeroase confuziuniîn mintea celor ce îl întrebuinþeazã”. Aceasta estesituaþia care a l-a determinat pe MirceaVulcãnescu sã analizeze principalele accepþii alecuvântului generaþie (articolul Generaþie, înMircea Vulcãnescu „Tânãra generaþie”, Crize vechi înhaine noi. Cine sunt ºi ce vor tinerii români? Ediþieîngrijitã de Marin Diaconu, Bucureºti, edituraCompania, 2004). Contrar aºteptãrilor (ne refe-rim la demersul din Dimensiunea româneascã a exis-tenþei) autorul nu realizeazã propriu-zis o arheolo-gie conceptualã în magma înþelesurilorromâneºti. Citind textele autorului pe tema gene-raþiei ni se pare absolut normal sã fie aºa. Laprima vedere avem de-a face cu un fel de ideologal generaþiei ’27, cu un gânditor care se interesade corecta situare a generaþiei sale în culturaromânã. Incontestabil, clasificãrile, luãrile de po-ziþie, intervenþiile în dispute sunt elocvente înacest sens. Totuºi, modul în care Vulcãnescuîncearcã sã surprindã înþelesul termenului „ge-neraþie” poate fi analizat ca atare ºi nu doar invo-

cat ca „martor” al frãmântãrilor din perioadainterbelicã. Cu alte cuvinte autorul nu semãrgineºte sã înregistreze faptele. Analiza sem-nificaþiilor termenului „generaþie” depãºeºte sim-pla trecere în revistã a acestora. Variatele sensuri(biologic, sociologic, statistic, istoric, psihologic,cultural ºi politic, economic) se contopesc într-odefiniþie care respectã douã principii fundamen-tale: trecerea progresivã dintr-un înþeles în altul ºicorelarea trecerilor cu date concrete. Astfel, seevitã amalgamarea dezordonatã a înþelesurilor,precum ºi îndepãrtarea de realitãþile concrete lacare se referã acest termen; un demers bine struc-turat din punct de vedere ºtiinþific care ajunge laurmãtoarea concluzie: „natura esenþialã a ter-menului se aratã a fi de ordin sociologic”deoarece „toatã aceastã multiplicitate de aspecte,indisolubil legate între ele, nu este întâmplãtoareºi incoerentã, ci corespunde structurii sistematicea faptului social”. Prin urmare, de funcþionareacoerentã ºi unitarã de facturã sociologicã a sem-nificaþiilor depinde utilizarea corectã a conceptu-lui „generaþie”. Astfel, dobândim un instrumentde lucru graþie cãruia putem desemna corect printermenul generaþie anumite „fenomene”.Evident, un sociolog poate aduce lãmuriri supli-mentare, ºi de ce nu, critici în ceea ce priveºtepoziþia vulcãnescianã.

Dincolo de aceastã valenþã operativã a ter-menului „generaþie” este identificabilã o obser-vaþie interesantã: „generaþiile sociale se definescmai ales în formele vieþii culturale, unde îngânãtoate ritmurile respiraþiei sociale; adicã la înche-ietura dintre ceea ce se întâmplã orb, fatal, într-osocietate, ºi ceea ce aceastã societate simte cavrednic sã i se întâmple; adicã la confluenþa din-tre condiþiile care determinã viaþa socialã ºi reacþi-ile prin care omul se smulge acestor condiþii,construind elementele «propriei sale drame» pe

pãmânt” (articolul Tendinþele tinerei generaþii îndomeniul social ºi economic. Activismul prin disperare,1934).

Se insinueazã ideea existenþei unui criteriu deselecþie a întâmplãrilor. Din pãcate nu am gãsit laVulcãnescu dezvoltãri sistematice în acest sens.Acest „simþ” al societãþii pare a fi apanajul umani-tãþii care încearcã sã-ºi ofere condiþiile optime. Înalþi termeni poate fi vorba despre imposibilitateade a gândi pasajul naturã-culturã, însãºi ideea desocialitate fiind pusã în joc ca un fel de termenmediu în aceastã relaþie. Aceste observaþii conducla urmãtoarea întrebare: care este raportul dintreîntâmplãri ºi generaþiile care dau seama de ele? Sãse fi gândit oare Vulcãnescu la un mecanism mis-terios care regleazã cele douã „realitãþi” când afir-ma cã generaþia „este un fapt unic, o întâmplarecare nu se petrece în viaþa unui om decât o sin-gurã datã, o experienþã socialã necomunicabilã, pecare n-o pot înþelege decât cei care au trãit-o lao-laltã!”? În acest caz toate încercãrile de a înþelegemanifestãrile culturale ale unei generaþii serezumã la clasificarea acestora în cadrul celorlaltemanifestãri, osificate deja, ale generaþiilor prece-dente? Autorul atrage atenþia asupra faptului cã„cu tot acest caracter stringent ºi ireductibil, ogeneraþie nu este decât ceva precar!” Manifestãrileunei generaþii se osificã: „«generaþia» nu mairãmâne decât ca o aventurã de altã datã, ca oprimã aproximaþie pentru destine mai clare”.Paradoxal acest mecanism misterios asigurã liniide continuitate între generaþii, vizibile în cadrulpoziþiilor spirituale comune în care acestea seregãsesc. Solidaritatea conjuncturalã care prescriemanifestãrile unei generaþii se converteºte în soli-daritate spiritualã, poziþia spiritualã fiind „o reali-tate totalã, absolutã ºi intemporalã”. Astfel, înde-pãrtându-se de întâmplãri generaþia devine „oaventurã de altã datã”, într-un anume sensînceteazã sã fie, „degenerazã”. Poate fi vorba oaredespre o posibilã „regenerare”? În cazul unuirãspuns afirmativ se pot face corelaþii temeiniceîntre generaþiile de ieri ºi cele de azi. În acestcontext ne vine în minte întrebarea luiVulcãnescu: ce înseamnã cã un lucru se petreceromâneºte?

Generaþie - „degeneraþie” -„regeneraþie”Încercãri ppe mmarginea uunui ttext vvulcãnescian

Mirela Calbaza-Ormeniºan

comentarii


1144



Î n domeniul cercetãrii istoriei, schimbãrilesurvenite în þara noastrã dupã decembrie1989 sunt radicale ºi binevenite. Ideologia

comunistã, care sufocase ºi încorsetase spiritele, ºio datã cu ea instituþiile de partid ºi de stat careschimonosiserã “faþa” istoriei, au ajuns în neant.

Vãlul s-a ridicat de pe multe subiecte consi-derate tabu, astfel cã paleta tematicã a cercetãrii s-a îmbogãþit considerabil.

În cadrul acestora, analiza ºtiinþificã a instau-rãrii ºi consolidãrii regimului comunist a devenito preocupare statornicã pentru istorici, politologi,sociologi ºi psihologi. Acum, luând în calcul ºiscrierile strãine ºi analogiile cu situaþii din altestate fost comuniste, cadrul general este destul debine conturat.

Ceea ce Rusia Sovieticã nu reuºise dupã 1917,adicã exportul de revoluþie comunistã, a realizatArmata Roºie, sprijinitã de lachei credincioºi ºisupuºi, începând cu toamna anului 1944. S-aimpus un regim de import, marca “made inU.R.S.S.”, cu caracteristicile specifice ale sis-temului totalitar. O structurã nelegitimã ºi-a fãcutloc cu forþa, lichidând treptat instituþii fireºti ºi peoamenii care le reprezentau. Demagogia ºiteroarea au devenit instrumente de guvernare.Arestãri, torturi, condamnãri, deportãri înBãrãgan, teritoriu ce simboliza o minusculãSiberie caldã, internãri în lagãre de muncã forþatãºi execuþii s-au abãtut, ca o grindinã roºie, asupraunei pãrþi a societãþii româneºti. Cea mai mareparte a oamenilor s-au plecat sub greutateaSecerii ºi a Ciocanului, pãstrându-ºi doar spe-ranþa în ajutorul lui Dumnezeu.

ªi totuºi, în mai multe zone ale þãrii ºi înperioade diferite, obida, pasivitatea mutã,scrâºnetul dinþilor au irumpt în manifestãri derevoltã, care prin zgomotul lor au spart cliºeulconfecþionat. Chiar dacã pentru timp scurt,þãranii, unul lângã altul, s-au descãtuºat de teamã,devenind demni, ºi în timp priviþi cu admiraþiede cercetãtorii oneºti ai epocii. Curajul de a seridica împotriva unui sistem pe care-l ºtiau cã nue de al lor, l-au plãtit scump, fiind înghiþiþi dehãul represiunii. Ei n-au dorit sã devinã eroi saupersonaje pozitive într-o istorie postumã, ci aupretins atunci condiþii omeneºti de viaþã.

Exemplul la care ne-am oprit noi acum îlreprezintã evenimente din comuna Bistra, judeþulAlba, petrecute între anii 1946-1952*.

Punctul de pornire al investigaþiei noastre îlconstituie documente din Arhiva ServiciuluiRomân de Informaþii, fondul Colectivizarea agri-culturii, pe care le-am publicat în anul 19981.

Pe baza lor putem împãrþi ºi aici actorii eveni-mentelor în palierele devenite clasice:

– pe de o parte Organele de Securitate(Direcþia Regionalã a Securitãþii Poporului Cluj,ºef colonel Mihai Patriciu, lt. colonel GheorgheCutean; Serviciul Turda, ºef maior KovácsMihály; maior N. Dumitrescu, Circumscripþia demiliþie Câmpeni);

– pe de altã parte „bandiþii” fugiþi în munþi,adversari cu arma în mânã ai comunismului:Traian Ihuþ ºi Sãlagea Nicolae, zis Miºu, chia-burii, elementele „duºmãnoase” din sat, care-isusþineau cu alimente pe fugari, se opuneau înfi-inþãrii C.A.P. în comunã ºi lansau lozinci

alarmiste cu privire la reizbucnirea rãzboiului:Iosif Trifa, Traian Pom, Ioan Andreºel. ªi unii ºialþii trebuiau lichidaþi în opinia regimului – pen-tru liniºtirea spiritelor. În fapt era vorba de lichi-darea oricãrei forme de rezistenþã faþã de regimulcomunist.

Cei trei chiaburi au ºi fost împuºcaþi deorganele de Securitate în ziua de 16 august 1950,iar cei din munþi, la scurt timp.

Fundalul tabloului imaginat de noi era formatdin rude ºi ceilalþi oameni din sat.

Dupã peste 50 de ani am descins în comunã –atraºi ºi de mirajul locurilor natale - ºi am discu-tat cu oamenii în vârstã despre cele petrecute la eiîn comunã în vara anului 1950 ºi nu numai. S-au înregistrat pe bandã tristeþea ºi durerile lor,pe care nu le-au uitat, datorate pierderii celordragi, bãtãilor, percheziþiilor fãcute cu predilecþienoaptea, incendierii unor bunuri ºi deportãrii înBãrãgan. Din aduceri aminte a apãrut ºi figuraunui al patrulea martir anticomunist, AlexandruGanea.

Prin transcrierea de pe casetã se estompeazã,din pãcate, vibraþia vocilor, atinse de ani, sus-pinele rãscolitoare, durerile survenite. Rãmânînsã specificul rostirii, cuvintele, propoziþiile ºifrazele, de o frumuseþe aparte, împrumutate de lasobrietatea ºi singurãtãþile prezente în ÞaraMoþilor.

Începutul dialogului l-a fãcut cu aplomb ºidetaºare, Alexandru Pop, nãscut în anul 1927.

El s-a referit, mai întâi, la alegerile parla-mentare din anul 1946 din comunã. „Oameniiºtiau de la cei bãtrâni, care fãcuserã PrimulRãzboi Mondial, ce au fost comuniºtii” - ºi deaceea nu-i iubeau. „La vremea votãrii, 19 noiem-brie – continua el – studenta Pop Alexandrina aluptat împotriva comuniºtilor. A luat un buletinde vot ºi l-a arãtat oamenilor. Nicidecum sã votaþiSoarele, sã nu ajungã comuniºtii la putere. Nicinu au reuºit la putere” - în Bistra. „În 1947începurã arestãrile, unii cã au avut arme, alþii cã-sîmpotriva comuniºtilor. Bãtãi ca pe vremeacomuniºtilor nu se mai pomeniserã”. ªi intere-sant, constatãm noi, ”studenta n-a dat îndãrãpt deloc”. Sofia Goia, nepoata „chiaburului” împuºcat,Ioan Andreºel – asupra relatãrii dânsei, lungã,precisã ºi plasticã vom mai reveni – a adus-o, dinnou, în prim-plan, într-un alt context, pe A. Pop.Ea a fost alãturi de partizani în munþi, în timpulultimei lupte cu Securitatea, „când i-au prins ºi i-a ajutat pe rãniþii din ambele tabere. Apoi, pe eaau pus-o cu mâinile în zãpadã când au adus-o josîn sat îi erau aproape îngheþate mâinile. Nu maiera bine. ªi au dus-o la Penitenciar la Turda, cândau judecat-o au dus-o la Sibiu ºi acolo au con-damnat-o la moarte ºi acolo, un ofiþer de laSecuritate a zis cã a tratat în munþi ºi pe securiºtiºi sã n-o condamne la moarte ºi aºa au con-damnat-o la 25 de ani ºi o zi. ªi n-am mai ºtiutnimic despre ea. Au împuºcat-o sau nu?” S-arcuveni ca cineva din comunã sã-i deruleze firulvieþii. Meritã din plin, mai ales cã ea a murit înînchisoare2. ªi soarta altui locuitor din Bistra,Gheorghe Balea, a fost legatã de TribunalulMilitar din Sibiu. Atunci în vârstã de 47 de ani,„plugar”, a fost „învinuit pentru crima de uneltirecontra ordinii sociale” ºi condamnat „la 10 animuncã silnicã ºi confiscarea averii”. Lãsãm, încontinuare, documentul sã vorbeascã: „Acuzatul,animat de sentimente duºmãnoase faþã de orân-duirea democraticã din þara noastrã ºi avândcunoºtinþã (sic!) despre organizaþia teroristã desub conducerea acuzatului Dabija Nicolae3, între-

Represiunea comunistã în comuna Bistra, judeþulAlba, 1946-1952

Gheorghe Iancu, Virgiliu Þârãu

mãrturii


1155



prinde acþiuni de ajutorare în favoarea acesteiorganizaþiuni, a membrilor ei ºi scopurilorurmãrite de ea”. Concret, el a cumpãrat de treiori alimente pentru grupul Dabija, din baniiprimiþi de la Macavei din Roºia Montanã4, undeºi-a ispãºit pedeapsa, un timp. Acum, noi îlaºezãm cu pietate în lanþul lung ºi nu completcunoscut al luptãtorilor anticomuniºti dinRomânia.

A. Pop s-a referit ºi la Grupul Dabija, afir-mând cã „partizanii ºi-au construit o cazematã înmunþi în anul 1948. În anul 1949 maiorul Dabijaa fost vãzut în Bistra, însoþit de Traian Ihuþ”. Înacelaºi an, în ianuarie, ar fi avut loc, la Cluj, o„întrunire a comandanþilor anticomuniºti, la carea participat ºi Dabija” – afirmaþie greu de verifi-cat. Grupul a „cãzut” prin trãdare.

Vieþile celor doi partizani din comunã, TraianIhuþ ºi Nicolae Sãlagea, zis Miºu, ca ºi cele ale„chiaburilor”: Iosif Trifa, Traian Pom ºi IoanAndreºel au fost violent curmate de Securitate, înacelaºi context de lichidare a rezistenþei armatefaþã de regimul comunist. Împuºcarea celor treiîn zilele de 15 ºi 16 august 1960 s-a datorat exclu-siv sprijinirii fugarilor din munþi, Traian Iluþ ºiSãlagea Nicolae. În rapoartele Securitãþii apareîncã o cauzã: împiedicarea de cãtre ei a înfiinþãriigospodãriei agricole colective în comunã.Opiniile interlocutorilor noºtri infirmã însã cate-goric acea aserþiune fictivã. „Nici nu era pomenitaºa ceva pe vremea aceea despre colectivizare”, aafirmat L. Pop. „Nu se vorbea de înfiinþarea uneiG.A.C., dupã aceea s-a vorbit sã te înscrii laîntovãrãºire”, a spus un altul. Pentru trei oameniuciºi în douã zile într-o comunã, ofiþerii deSecuritate de la Cluj ºi Turda aveau nevoie mãcarde douã justificãri în faþa superiorilor.

Sã plonjãm acum, cu ajutorul gazdelor noas-tre, în “apele” învolburate ºi uneori murdare dinBistra, din lunile, sãptãmânile ºi zilele premergã-toare actelor criminale comise de Securitate ºiMiliþie.

Prezenþa celor fugiþi în munþi – în cazul nos-tru Traian Ihuþ ºi Nicolae Miºu Sãlagea – leprovoca coºmaruri oamenilor Securitãþii.Descinderile pentru prinderea lor, în timpulcãrora le terorizau familiile, tulburau viaþa coti-dianã a oamenilor.

Ilie Bustan, nãscut la 30 noiembrie 1929, l-acaracterizat astfel pe Ihuþ: “El fãcând armata lajandarmi era om mai dezgheþat, cum am zice noi,s-a dat cu partizanii”. Sora lui Ihuþ, nãscutã în1919, afirmã cã fratele ei avea o puºcã “rãmasã dela un moº al meu care a fost pãdurar, pe care n-a

dat-o. A stat pe pãdure câþiva ani. ªi au tot zis cã-lîmpuºcã. Ei, ºi pânã la urmã tot l-au puºcat.”Înainte de aceasta, a fost ºi ea arestatã ºi a stat înînchisoare trei luni. “Pentru ce?” am întrebat noi.“Au zis cã am fost la Abrud sã cumpãr cucuruzpentru el. Mai ziceau cã-s cu politicile.” „Eraþi cupoliticile?“ “Eu nu ºtiam ce-s politicile. Copilulmic îmi rãmãsese acasã ºi bãrbatul meu a totumblat de m-o scos”. Ca un susur de apã, po-vestirea continuã: “De multe ori veneau partizaniila casa lui Traian. De mai multe ori veneau jan-darmii, le înconjurau casa, le hurducau pe lapãreþi, mai târziu, într-o noapte au venit, auînconjurat casa, cã acolo e Ihuþ Traian, sã-l capete.Nu l-au cãpãtat. Atunci soþia lui s-a dus la unvecin ºi a stat cu copiii mici într-o poiatã de oi ºivite. Mai târziu, dupã ce l-au împuºcat pe Traian,s-a dus la mama ei în Gârde”.

Acelaºi Ilie Bustan a redat o întâlnire pe care aavut-o el ºi alþi vreo 20 de oameni din comunã îndrum spre Valea Ierii, cu Miºu Sãlagea. “A venitla noi Miºu ºi doi ofiþeri. Se plimbau. A dat cutoþi mâna. Mãi fraþilor – a zis el – ºtiþi ce ne spunamericanii? Sã rezistãm cã vin ºi ne scapã”.Tragicã iluzie.

În evenimentele narate de I. Bustan apare ºi oaltã posibilã victimã, fratele lui Nicolae, IoanSãlagea. În 1947 era cu carul la Câmpeni. A fostarestat de miliþie. “A sãrit palangul [gardul] ºi afugit pânã la Muºca, la canton. A luat trenul ºi s-adus la Turda la Securitate ºi le-a spus: “Eu am optcopii, ce aveþi cu mine. Eu nu þin nici o legãturãcu fratele Culae”. Aºa a fost lãsat în pace.Gheorghe Sãlagea, vãr cu Nicolae, avea pe atunci5-6 ani. “Într-o noapte – spune el – ne-a sculatcineva cu vorbe puternice sã deschidem uºa. Asãrit mama, a deschis uºa ºi au nãvãlit câteva per-soane necunoscute, nu puteam identifica penimeni. Ne-au scos afarã, pe mama, cei trei copii,pe tata ºi bunica ºi au început cercetãrile. Au scostot din strujac. Îl cãutau pe Miºu. S-au urcat înpodul casei. L-au luat pe tata de gât, cerându-i sãle spunã unde e Miºu. Cu tata discutau, întretimp, în casã. Nu ºtiu dacã l-au bãtut. Mamaplângea, buna plângea, noi plângeam. Nu ºtiamce se întâmplã.” Dupã împuºcarea lui Miºu, careîi “alimentase” ºi apoi se alãturase partizanilor, „încorpul mamei ºi cel al bunicii au rãmas mariemoþii.” Copiii lui “duceau o viaþã amãrâtãrãmânând fãrã tatã”. Sora lui Miºu fusese bãtutã,chinuitã. Nu te mai puteai înþelege cu ea. Oîntrebai una, ea îþi rãspundea alta”. Înregistrãm,cu tristeþe, încã o familie din Bistra în derivã.

Sofia Goia, nepoata lui Ioan Andreºel, ne-aimpresionat prin exactitatea ºi claritatea celorexpuse, prin analiza profundã a realitãþilor dinþarã ºi din comunã. Nenorocirile din acei ani nule-a putut uita. “Toþi suntem distruºi la inimã deatunci” – a spus dânsa cu nãduf. “Andreºel n-afugit de Securitate… Moºu a fost la vite la munte.L-au luat ºi l-au împuºcat”, fiind bãnuit cã i-aajutat pe partizani. Dupã aceea “au luat pe mamade la secerã, au vrut s-o împuºte, dar a venitordin sã nu mai împuºte”. Cine l-a înmormântat?Rudele? “Nu rudele l-au îngropat. Nu s-a lãsatnici o rudã sã se apropie.”

Situaþia a fost identicã ºi în cazul lui IosifTrifa. Abia soþia lui, Maria, a fost în preajma mor-tului. “Nu s-a putut apropia nimeni sã le sapegroapa. A fost înmormântat fãrã sicriu, fãrãnimic. Dupã 2-3 sãptãmâni l-au scos câinii afarã”.Consemnãm pe aceeaºi temã un lucru valabilpentru cei trei bãrbaþi împuºcaþi. Nici o rudenien-a participat la îngroparea lor. “A adunatoamenii înstãriþi de pe dealuri. Ei au sãpat gropileºi li s-a spus: «Aºa urmaþi ºi voi.» Miliþia a stat la

faþa locului pânã i-au bãgat în groapã, aºa cumbagi un animal”. „Le-a pus cineva cruce?“ amîntrebat noi. “Nu, nu le-a pus nimeni cruce. ªiaºa a fost o spaimã a comunei Bistra, ca sã nu semai pomeneascã niciodatã.”

„Credeþi cã activiºtii de Partid din comunã auavut vreun rol în împuºcarea celor trei?“ SofiaGoia: ”Eu vã spun cã au avut.” “Tot aºa cred ºieu” – a adãugat Lungu.

În familii, în comunã s-a vorbit doar în ºoaptãdespre crimele care ºocaserã oamenii. Au trecutani mulþi pânã când crimele comise au fostdezvãluite în toatã hidoºenia lor.

Liniºtea nu s-a înstãpânit deplin în comunã.Sofia Goia relateazã: „Dacã venea miliþia înfiecare zi în curte ºi tot întorcea ºi tot ameninþãri,cum au venit ºi atunci noaptea, în anul 1952,când ne-au deportat în Bãrãgan.” A fost un altcalvar pentru familia ei ºi cu siguranþã ºi pentrualtele din Bistra. „Au bãtut în uºã ºi au cerutnumai certificatele de naºtere de la mama. ªi i-auzis cã atât sã-þi iei cât poþi duce în spate. N-auspus cã maºina e la poartã, ca sã nu-ºi iee haine ºimâncare pentru copii. Totul a rãmas acasã ºi noiam mers cu nimica în Bãrãgan ºi acolo am statpatru ani de zile.”

La întoarcere cum v-aþi gãsit gospodãria?“Numai paradealã peste tot, vitele toate luate,terenuri distruse, casa, grajdurile dãrãpãnate.Nouã ne-a fost foarte greu ºi în Bãrãgan ºi apoifiindcã nu am avut bãrbat la casã. Eram doar cu obunicã de aproape 80 de ani, mama ºi noi patrucopii. Tata era la închisoare. În 1958 tata s-a elib-erat din puºcãrie. N-am aflat niciodatã ce a rãbdatel în puºcãrie. Spunea cã a fost terorizat, dar cum,nu. Abia din Serialele Durerii am vãzut condiþiilede viaþã din puºcãriile comuniste”.

Noi am fãcut, pe parcursul lucrãrii, doar câte-va consideraþii cu privire la esenþa criminalã aregimului totalitar comunist din România, care aafectat toate regiunile þãrii, Bistra fiind doar unuldin punctele cernite de pe harta represiuniicomuniste.

Cuvintele supravieþuitorilor se cer dãltuite pemonumente istorice comemorative ºi în conºti-inþele tuturor celor iubitori de democraþie, deadevãr ºi de cinste.

Note:* În deplasarea noastrã am fost însoþiþi de profesoara de istorieMargareta Ghiran ºi de fiul dânsei, medicul Cristian Nichita.Pe alocuri, ei au fost ºi participanþi la dialog.1. Un episod din implicarea Securitãþii în colectivizarea agri-culturii româneºti, în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, 1998, 37, p. 267-290. Vezi ºi Octavian Roske,Colectivizarea agriculturii. Tipologia represiunii. Execuþii demonstra-tive, în „Arhivele totalitarismului”, 1994, nr. 4, p. 132-152.2. În “Memoria. Revista gândirii arestate”, nr. 13 din mai1995, p. 66 s-a publicat o listã intitulatã: Luptãtori asasinaþi deSecuritate dupã pronunþarea de cãtre instanþele judecãtoreºti a uneipedepse cu închisoarea; sunt 11 persoane, cu numele ºi prenu-mele, vârsta, ocupaþia ºi localitatea de domiciliu. La poziþia 9apare: ”Pop Alexandra, studentã din Bistra–Alba”. Lista a fostîntocmitã de Zaharia Urdea, secretarul filialei Sibiu aAsociaþiei Foºtilor Deþinuþi Politici.3. Organizaþia din care fãcea parte Dabija se numea FrontulApãrãrii Patriei Române. În momentul arestãrii avea 42 deani. A fost condamnat la moarte ºi executat, cu încã 7 membriai Grupului, la 28 octombrie 1949. Vezi, crâmpeie dinbiografia maiorului, Raportul de execuþie, listele cu 17 luptã-tori ai Frontului cãzuþi în luptele cu Securitatea ºi 11Luptãtori asasinaþi de Securitate, dupã arestare, fãrã a mai fideferiþi justiþiei, în care apar ºi fraþii Trifa din Bistra. Loc cit.,p. 59-61; 65-66.Groapa comunã a celor executaþi la 28 octombrie 1949 s-adescoperit dupã 1990 cu ajutorul þãranului Ioan Silaghi, fostgropar. Ibidem, p. 63-64.4. Document din Arhiva Ministerului Apãrãrii Naþionale, carene-a fost pus la dispoziþie de interlocutori.


1166



interviu

Letiþia IIlea: Doamnã directoare, Centrul CulturalFrancez este, de multã vreme, o prezenþã fãrã de careviaþa culturalã din Cluj ar fi greu de conceput. Vã pro-pun sã discutãm despre activitãþile pe care le organizeazãîn aceastã toamnã, începând cu “Toamna cãrþii”, ce s-adesfãºurat între 7-9 octombrie, ºi primul sãu moment,“Primãvara cãrþii”.

Manuèle DDebrinay-RRizos: La originea“Primãverii cãrþii” se aflã un salon al cãrþii care sesitueazã în oraº, pentru a merge în întâmpinareapublicului, în întâmpinarea oamenilor din Cluj,care poate, mulþi dintre ei, nu au un acces privile-giat sau regulat la carte. Existã numeroase ºivariate saloane ale cãrþii în Cluj ºi în Transilvania,dar se aflã adesea în spaþii închise, în universitãþi,în muzee, deci rezervate unui public de cititori.Dorinþa noastrã a fost sã aducem cartea în piaþapublicã, astfel încât toatã lumea sã se poatã întâlnicu ea, sã o poatã atinge ºi, poate, sã odescopere.“Toamna cãrþii” nu a fost prevãzutã laînceput. Ne gândeam sã facem un salon al cãrþii,o primãvarã a cãrþii anualã pentru a continuaaceastã iniþiativã care a mers bine. A mers însãatât de bine, editorii au fost prezenþi ºi publicul ºicititorii au fost atât de fericiþi de acest momentîncât au dorit sã aibã un al doilea moment întoamnã, “Toamna cãrþii”.

- Care sunt partenerii ºi cum colaboraþi cu edituriledin Cluj?

- Parteneriatul cu editurile din Cluj este sim-plu. Am fãcut apel la editurile din Cluj prop-unându-le sã-ºi prezinte lucrãrile, noutãþile, scri-itorii ºi la “Primãvara cãrþii” am avut nouã edi-turi. Acum am avut 24 de edituri participante,deci succesul a fost rapid. Nu existã criteriu deacceptare, drepturi de participare, doar voinþa edi-torilor de a-ºi expune cãrþile în mijlocul mareluipublic.

- Care este opinia dumneavoastrã asupra producþieieditoriale din România?

- România este o þarã care are totuºi un marenumãr de editori ºi un nivel editorial foarte ridi-cat, mai ales în domeniul literaturii ºi al ºtiinþelorumaniste. Editorii au dificultãþi de viabilitate, dare normal, pentru cã meseria de editor este omeserie grea ºi rentabilitãþile sunt greu de obþi-nut. Asta se vede bine în Europa de Est, undeansamblul marilor proiecte editoriale aparþineunor grupuri naþionale. Existã mulþi editori înRomânia ºi extrem de interesanþi. Terenul estefoarte bogat.

- Vã întoarceþi de la Lyon, unde se desfãºoarãfestivalul „Transilvania Express“.

- Mã întorc din Franþa unde s-au desfãºurat laLyon douã evenimente care au angajat artiºtiromâni. Primul dintre ele este BienalaInternaþionalã a Dansului, unde artiºtii români aufost prezenþi în timpul primei sãptãmâni, invitaþila prezentarea ansamblurilor, sub forma uneimari parade, numitã “defilarea”, ca un mare car-naval. Celãlalt eveniment pe care îl evocaþi,„Transylvania Express“, este efectiv un evenimentpe care l-am creat pentru Centrul CulturalFrancez ºi pentru a profita de Bienala Dansului,care reuneºte un public foarte, foarte numeros ºiun mare numãr de ziariºti din lumea întreagã.Mi-am spus cã e bine sã prezentãm ºi sã propu-nem la Lyon ºase tineri artiºti din Cluj care suntfoarte reprezentativi pentru vitalitatea creaþieiartistice româneºti.

- Veþi organiza, între 21-23 octombrie, a ºaseaEdiþie a Întâlnirilor Europene, având ca temã condiþiilecreaþiei artistice în Europa lãrgitã. Cine va participa?

- Aceste întâlniri sunt destinate esenþial unuipublic ºi unor participanþi români, unor profe-sioniºti, care vor vorbi despre statutul artistului,despre locul artistului în societate ºi despremobilitatea oamenilor ºi operelor.

- Consideraþi cã existã diferenþe notabile între statu-tul artistului, al creatorului în România ºi în Franþa?

- Pe plan juridic, da, existã câteva lucruridiferite, ca în toate þãrile. Pe planul percepþiei pecare publicul o are despre artiºti, cred cã Româniarecunoaºte destul de bine artistul român.Condiþiile de viaþã ale artiºtilor sunt diferite de lao þarã la alta, pentru cã diferã ºi condiþiile eco-nomice.

- Existã încã lucruri de fãcut...

- Peste tot existã lucruri de fãcut, pentru cãexistã un anumit numãr de oameni care suntrecunoscuþi ºi alþii care nu sunt, oameni care arvrea sã fie recunoscuþi ºi nu sunt... Nu putemsepara recunoaºterea artistului de starea societãþii.Asta fluctueazã prin forþa împrejurãrilor.Fluctueazã ºi în funcþie de lumea politicã ºi depoliticile culturale desfãºurate de guverne. Sepoate întotdeauna face mai mult în domeniulartistic aºa cum se poate face întotdeauna maimult în domeniul social pentru toate þãrile.

- Care este, în opinia dumneavoastrã, relaþia dintrepoliticã ºi culturã?

- Orice dezvoltare a societãþii care trece ºiprintr-o conºtientizare politicã a ansambluluioamenilor ºi a clasei politice înseºi, prin sporireaexigenþei pe care societatea o are faþã de clasa sapoliticã e bunã pentru guvernul unei þãri. La unmoment dat, asta se repercuteazã ºi asupra sec-torului cultural, pentru cã mai multã conºtiinþãpoliticã, mai multã maturitate din partea societãþiifaþã de politicieni nu pot aduce decât mai multãdemocraþie, mai multã deschidere ºi mai multprogres în societate. Lumea culturalã este o lumesensibilã, o lume care percepe modificãrile tutu-ror segmentelor, fie ele ºi imperceptibile.

- În noiembrie, Centrul va organiza colocviulMichel Foucault.

- Este un colocviu pe care îl organizãm încolaborare cu Universitatea. Nu suntem singuriiorganizatori ai acestui colocviu asupra omuluiMichel Foucault, care este un militant, un omfoarte angajat politic.

- Aveþi o bunã colaborare cu Facultatea de Litere aUniversitãþii din Cluj. Anul trecut, v-aþi implicat încolocviul Ionesco.

- Da, ne-am implicat în colocviul Ionesco, încolocviul Yourcenar, în colocviul Perec ºi o vomface ºi pe viitor, de fiecare datã când Universita-tea, Facultatea de Litere vor avea propuneri sã nefacã.

- Cum colaboraþi cu celelalte instituþii culturale dinCluj?

- Avem o bunã colaborare cu majoritateainstituþiilor culturale din oraº. Dorim sã sã stabi-lim mai multe parteneriate, mai multe proiecte, ºisã nu fim invitaþi în ultimul moment, cum seîntâmplã uneori.

- Vã mulþumesc.

IInntteerrvviiuu rreeaalliizzaatt ddee LETIÞIA ILEA

Toamna 2004 la CentrulCultural Francez din Cluj


1177



Carmina PPopescu: Domnule Nemoianu, sunteþiun apreciat istoric al comunitãþii româno-americane. Ceînseamnã, pentru dumneavoastrã, sã te simþi „acasã“ înistoria acestei comunitãþi ?

Alexandru NNemoianu: Implicarea în istoriaromânilor-americani înseamnã imersiunea direc-tã, personalã, în ceea ce este principala ei, sã-izicem misiune: pãstrarea modelului existenþialromânesc, a înþelegerii româneºti a diferenþeidintre bine ºi rãu. Mai înseamnã ºi un efort de aface cunoscut acest model, fãrã laudã, dar nici cusfialã fãrã rost, celor din jur, dacã nu ca alterna-tivã, mãcar ca sursã de inspiraþie.

- Existã un model existenþial „care face posibilãsupravieþuirea românilor în starea de exil“? Cât dinpãstrarea acestui model înseamnã compromis, sacrificiuºi cât reinventare a eului?

- Modelul exisþential românesc, eu cred cãeste etern (în fond el nu este altceva decât vede-rea ideii prin care ºi pentru care neamul româ-nesc a fost adus în fiinþã) ºi indestructibil.Formele de manifestare sunt multiple ºi ele sepot schimba, preschimba, reinventa, ascunde etc.În momentele-limitã însã, acest model se strângela esenþe, aºa cum în eforturile maxime muºchiiapar în totalitatea lor.

- Întrevede istoricul Alexandru Nemoianu un sfârºital conflictului dintre „globalism“ ºi „neamuri“? Ce rolar juca, în acest context, „valoarea mântuitoare atradiþiei“ ?

- Da. Globalismul este în fond o religie ºi încãuna foarte veche. Globalismul nu este altcevadecât o altã formã a „Turnului Babel” care,dorind sã facã, lumeºte, una din toþi ºi toate, asfârºit prin a separa, cãci la separare ºi la conflictduce închinarea la lucruri, adicã la idoli.Neamurile sunt realitãþi istorice, dar, în egalãmãsurã, dacã nu încã mai vârtos, realitãþiduhovniceºti, ºi sunt expresia specificã ºi provi-denþialã a ideii divine. Reconcilierea în lume vaveni sub forma unei gigantice treziri spirituale.

- Cât de dramaticã este sau poate fi problemapierderii identitãþii individuale ºi (sau) colective într-oculturã (þarã) de adopþie ? Care sunt momentele celemai dificile ale unei astfel de experienþe?

- Pierderea identitãþii nu este posibilã, cãciidentitatea este „pecetea spiritualã cu care nenaºtem. Identitatea poate fi însã uitatã, pervertitã,batjocoritã. Acestea sunt însã acte voluntare,expresii ale liberului arbitru, fãcute sub inspiraþiaºi în conlucrare cu negativitatea purã. Dar identi-tatea personalã, rostul pentru care existãm, ne vabântui sub forme ºi coºmaruri despre care estemai bine nici sã nu vorbim.

- “Nu murim uºor, agonizãm cumplit“, spuneaHortensia Papadat-Bengescu. Existã în traiectul iniþiaticde la „lumea veche“ la „lumea nouã“ ºi un teritoriu alagoniei, al morþii latente? Care este rolul nostalgiei înaceastã „transhumanþã sufleteascã“?

- Trecerea de la „lumea veche” la cea „nouã”înseamnã, în termeni imediaþi, reconciliereaimaginii despre lumea „nouã” adusã în sacul deemigrant. Mai importantã este însã definirea

locului personal în lume ºi asta înseamnãadoptarea identitãþii româno-americane; cetãþeanal lumii „noi”, dar pãstrator al modelului exis-tenþial românesc.

- Poate biografia dumneavostrã ilustra, în integrali-tatea lui, fenomenul de americanizare? Dacã nu, unde(când) aþi simþit cã procesul suferã efectul „identitãþii dinnaºtere“?

- Toate, absolut toate biografiile emigranþilorilustreazã procesul de „americanizare”, care esteobiectiv obligatoriu ºi înseamnã integrarea socialãîn structura noii þãri. Am simþit starea „identitãþiidin naºtere”, pentru prima datã, în stare de vis,când am realizat cã pentru mine „casa” idealã înlumea asta este casa bunicilor mei materni dinsatul Borlovenii Vechi, Valea Almãjului, Banat. Înacea casã, cel mai puternic simþ, ºi îl parafrazez pepãrintele Nicolae Steinhardt de la Rohia, e pre-simþirea Paradisului, a cãrui nostalgie nu va încetasã ne chinuiascã niciodatã.

- Care a fost cea mai importantã „modificare inte-rioarã“ la care v-a supus experienþa exilului? Ce formeia bucuria în aceastã metamorfozã? Dar tristeþea?

- Modificarea interioarã se produce la toþiemigranþii. Emigraþia este o situaþie-limitã ºi ea îþidã mãsura tuturor limitelor personale, brutal, fãrãputinþã de tãgadã. Acest lucru ar trebui sã îl facã,pe fiecare emigrant, mai puternic, mai înþelept,mai tolerant. Dar, deoarece nu trãim într-o lumeidealã, sunt destui care îºi „alinã” frustrãrile subforma unor critici neavenite aduse României ºiromânilor sau, mai penibil, refuzând sã mai vor-beascã sau alegând sã vorbeascã prost limba încare s-au nãscut. Pentru mine, ca emigrant, ceamai mare bucurie este conºtiinta identitãþiiromâno-americane, care asigurã certitudine ºioriginalitate.

- Este memoria o instituþie a durerii, un purgatoriual conºtiinþelor asfixiate de istorie sau un spaþiu dereconciliere a omului cu sine ºi cu lumea?

- Cred cã memoria, practicatã ºi exersatã în dis-ciplinã, ºi mai ales în adevãr, este un enorm dar ºicalea optimã de a reconcilia „eul” cu „lumea”.Aceeaºi memorie, ori aducere-aminte, ar trebui sãne înveþe cum sã devenim mai buni ºi cum sã nerupem din ghearele modelelor repetitive ale rãului.

- Aþi reuºit sã puneþi de acord, în anii de exil, trecu-tul cu prezentul? Care este calea reconcilierii cu tineînsuþi?

- Cred cã da, cel puþin pânã la un punct. Credcã cea mai bunã cale este de a nu absolutizamomente din viaþã ºi de a refuza sã te iei prea înserios sau, mai rãu, de a deveni sursã de sfaturiplictisitoare ºi irelevante, rostite semeþ ºi, fãrãîndoialã, cu morgã prosteascã.

- Trecerea prin lume, trecerea prin istorie, trecereaprin viaþã: punþi succesive spre ineluctabilul „dincolo“.Existã, domnule Nemoianu, un prag peste care, cafiinþe, nu putem trece niciodatã?

- Putem avea experienþe dintre cele maidiverse, putem vedea sau gândi stãri dintre celemai incredibile, dar niciodatã nu vom putea

„dovedi” certitudinile. Putem doar (ºi personalcred cã avem datoria) de a crede în ele. Iar cre-dinþa nu este altceva decât nãdejdea în celenevãzute.

- Care sunt dificultãþile comunicãrii ºi colaborãrii îninteriorul comunitãþii româno-americane? În ce fel con-tribuie sau nu presa la armonizarea unor tensiuni, con-flicte sau interese divergente? Se poate vorbi de programedistincte în acest domeniu mai puþin vizibil (în þarã) alpublicisticii românilor din Statele Unite?

- Comunitatea românilor-americani estediversã, dar fundamental omogenã. În fond esteun trup viu ºi în permanentã devenire ºi transfor-mare. Dar trãsãturile esenþiale, „permanenþele”,se reaºazã mereu dupã un model care are peste osutã de ani. Presa românilor-americani, poate cuexcepþia publicaþiilor religioase, este dusã, maiales, prin amatori. Ea nu poate, ºi cred nici nu artrebui, „sã educe”. Dacã în totalitate ar fi cinstitãprofesional, ar fi destul. Din pãcate, corecti-tudinea ºi probitatea profesionalã sunt maidegrabã excepþia decât regula. Aºa cum suntmijloacele de informare în masã din toata lumeaºi din tot locul.

- Aþi abordat în mai multe rânduri tema conflictuluidintre generaþii în interiorul grupului etnic românesc dinStatele Unite. Mai existã acest conflict? Sub ce forme s-a manifestat în trecut ºi cum se manifestã astãzi?

- Atunci când vorbim despre „conflictul” întregeneraþii în interiorul comunitãþii românilor-americani, vorbim despre etapele istoriei lor.Primii români aºezaþi în Lumea Nouã aveaufoarte puþinã (dacã ºi atâta) educaþie formalã. Înschimb, compensau prin respect pentru valorileromâneºti, ºi ei sunt cei care au pus temeliile ºiau alcãtuit structura de dezvoltare a comunitãþii.Urmaºii lor, în majoritate ºi ca efect al crizei deidentitate, au crezut cã, vorbind doar englezeºte,vor deveni brusc „americani”. Nu au devenit, darîn schimb au rãmas cu resentimente ºi complexe,unele de superioritate ºi cele mai multe de inferi-oritate, faþã de românii veniþi dupã al doilearãzboi mondial, ºi încã mai vârtos, pentru ceiajunºi relativ recent ºi care, profesional, le suntsuperiori la toate modurile. În timp, aceste „con-flicte” (mai degrabã „frecuºuri”) vor dispãrea sause vor manifesta între cei mai recent veniþi ºi ceicare vor sosi în viitor. Repet, în interiorul comu-nitãþii nu existã „conflicte” cu semnificaþie, cidoar „frecuºuri” ºi, eventual, ciocniri de persona-litate.

IInntteerrvviiuu rreeaalliizzaatt ddee CARMINA POPESCU

Cu Alexandru Nemoianudespre sufletul lumii de ieriºi de azi (I)


1188



poezia

***

de vreme ce mã împac cu gândul cã te voi gãsiprin faþa magazinului de papetãriede vreme ce îþi scriu rostind dupã principii de modãa metaforei calde cuvinte cu zâmbetul ironicspre acel ce nu cuteazã a-mi înþelege eforturilede-a fi la capãtul firului de telefon prin galsul nostrutrãind într-o comunitate de reveriicare mai de care mai straniimai imperfecte decât gutuile toamneidin papomiþa olteanului acela ce umblã pe strãziºi-ºi iroseºte pasul pentru o simbrie de câþiva bãnuþide vreme ce oraºul cu zgomotul lui de motoare într-oardere de cai viteji - numai de-a fi în pas cu ºtiinþaiatã cã eu te-aºtept la fel ca altãdatãcu poezia sã-þi pozezi plasvaisul sentimentelor

***

covrigi calzi vindea bãiatul acela negriciosla sprâncene cu o sorã prostituatãtrebuiau sã trãiascã sãrmanii alte venituri nu aveauel cu covrigii sãi, iar ea, pe ea!ziua întreagã munceau pe rupteaveau datorii la întreþinere - fondul de rulment seschimbãseara se-ntorc la cãminul cu ferestrele zgribulitede-amarul tatãlui lor rãpusºi mã-sa plivea buruienile de pe mormintealtã ºansã de-a exista nu mai aveau cale de întoarcerela timpurile trecute...Bãiatul covrigi calzi vindea cât e ziulica de lungãsora lui tãinuia cu necunoscuþi dezbrãcatãîn paturi parfumate de amorul ei

***

cui sã spun cã poetul acela cu plânset pe gurãcui sã spun cã poetul cândva frumos ca o duminica teiu-luicui sã spun sã mã creadã pe cuvânt cã poetul acela ºtiutde anonimii în mijlocul cãrora trãieºte dar cu dragostede amintiri despre copilãria lui cã întunericulbântuie înãuntrul lui ºi pic pic îi stinge din felinarecui sã spun cã umbra e de el - poetul acela ce ne salutacu floare de busuioc la vorbãsãtul de sine de chinul prin care trece ºi tot trecesãtul de trupul sãu revoltat pe bucuriile ce nu-i mai batºi lui în poartã - el, Doamne, iartã-l cã a decis sã vinãcãtre tine sã-þi cearã bani sã-ºi publice din versuripoetu-acela: îl ºtii tu, întreaga-i viaþã s-a rugat laCerurineputincios e azi de-i plângi de milã...

Pentru ssonete ccu ppãpuºi

La cafeneaua "Valentin"se scriu sonete-n rime date,stropite doar cu vin pelinºi cu parfumuri demodate.

Sunã, în cupe de cristal,pe la rãstimpuri, banul lunii,când se întrec, din Taj-Mahad,cãmilele purtând nebunii.

Secunde din pendule cad, ca bolovanii, - din catrene,la un damen-tangou nomadºi în terþine lesbiene.

Râd, prin unghere, spiriduºiºi-ºi schimbã masca mãscãricii, pentru sonete cu pãpuºicu nurii doldora de vicii.

Scrisoare ccãtre iiubita llaponã

Îþi scriu, iubita mea laponã,la care, în igloo, o noaptem-am închinat ca la Madonnã,în aburul de ceai cu lapte,

cãci mã întorc, pentru vecie,cãlare pe-un cãluþ de mare,ca sã te iau cu cununie,pe o banchizã oarecare,

þinându-te-n epitalamuritrei zile ºi trei nopþi polare.Vom cãlãri reni fãrã hamuri,iar pe pãgânele altare

jertfi-voi Soarelui ºi Luniitot ce-adunai drept avuþieîn Sudul cald, - unde nebuniiau urinat pe poezie.

LLetiþia Ilea este O persoanã serioasã, de profe-siune incertã avînd ºi studii corespunzã-toare, numai bune pentru ca ea sã poatã tri-

cota armuri din pînzã de pãianjen. Dar, pe lîngãasta, Letilia, cum am numit-o eu, habar nu am dece, ºi-a adunat noi poezii sub braþ ºi a mers laeditura Limes, o editurã serioasã, condusã deMircea Petean, un poet la fel de serios care i le-apublicat în volum. Un volum prefaþat de foarteseriosul poet ºi critic Ion Pop. Într-un asemeneacaz, noi ce am mai avea de spus? Pãi, în cazulunui volum serios, vor fi multe de spus, fiecaredin punctul sãu (serios) de vedere. Pe Letilia ovãd mereu stînd de veghe în lanul de secarã,fumînd þigãri pe care nu ar dori sã le fumeze ºigîndindu-se la prietenii despre care a scris ºi care,poate, nici nu existã, sînt doar un produs al ima-ginaþiei sale. S-a nãscut, într-una dintre variante,într-o dimineaþã lucrãtoare cînd circulaþia eraopritã pentru trecerea unui convoi mortuar.Desigur, Letilia pozeazã în indiferentã, înmiserupistã, imaginîndu-ºi cã e o mobilã de caremereu te loveºti indiferent unde o aºezi. Adicã, opersoanã nu doar serioasã dar ºi incomodã pentru„mic burghezii” care nu ºtiu la ce-ar folosi un lan

de secarã unei persoane serioase. Pentru ei, toþiãia de stau pitiþi acolo nu pot fi decît niºtevagabonzi. Dar dincolo de afiºatul „spirit defrondã”, de nonconformismul ostentativ, Letiliaeste o sentimentalã care scrie poezii puþin plîngã-cioase, puþin obosite, puþin ironice ºi, ceva maimult, autoironice. Pierderea tatãlui nu e un sim-plu enunþ, are rezonanþe adînci, tulburãtoare,chiar dacã Letilia încearcã a nu recunoaºte asta,ascunzîndu-se printre... firele de secarã... unde-lviseazã pe tata, unde se hotãrãºte sã nu mai plîngãatunci cînd se gîndeºte la el. Din poezia ei rãz-bate, pregnant, aproape dureros, chiar dacã lipsitãde orice ostentaþie, de orice virulenþã, dar cu atîtmai impresionantã, o mare singurãtate. Letilia ºi-o analizeazã adesea cu luciditate, cu umor, cutristã ironie, cu grimase ce aduc a zîmbet, pentrua nu fi acuzatã cã e o lamentacioasã, o smiorcãitã,o... plîngãcioasã. Ba chiar i se pare cã culcuºulsingurãtãþii e de-a dreptul tandru, chiar dacãmiroase a cîine ud. Oare culcuºul acesta sã fiehaina tatãlui mort în care îi plãcea, cînd eramicuþã, sã se ascundã?

Letilia iubeºte terasele, cel mai mult îi place eiacolo sã citeascã ziarele, sã bea o cafea ºi sãstriveascã, în fel ºi chip, þigãrile în scrumierã. Darterasele, mai ales cînd ele se gãsesc departe decasã, într-altã þarã, îi nasc dorul dupã o persoanãpe care o bãnuim cã e cea iubitã. Textele scrise pemesele de acolo, nu sînt alceva decît scrisori de

dragoste neexpediate. O dragoste doar mocnitã,fãrã explozii artificioase. ªi-nchei aceste rînduridespre volumul Letiþiei Ilea cu propriile eicuvinte: „cartea mea sunt coperta ta dacã asta / teîncãlzeºte cu ceva cartea mea / mai lasã-mã dracu-lui în pace...“ Adicã pe ea, nu pe noi, cititorii.

P.S. În urma unui articolaº semnat de-o junãce se doreºte jurnalistã, apãrut într-un ziar local,în care revista TRIBUNA este „criticatã”, Letiþiaa luat poziþie rãspunzînd prompt ºi cum secuvinte. Juna jurnalistã manipulatã pe la spate adenaturat cam tot ce i s-a spus în redacþie, încer-cînd a minimaliza (eufemism) tot ce a fãcutproaspãta redacþie pînã acum. Din punct devedere economic, revista ºi-a îndeplinit obligaþiileîncã de la mijlocul anului, ceea ce e de apreciat.Cu toate cã are condiþii tehnice redacþionalenecorespunzãtoare. Cît despre acuza cã e preaintelectualã (cam aºa urlau ºi dictatorii, fie eifasciºti ori comuniºti) juna manipulatã e gro-bianã, jignind pe tinerii redactori angajaþi (doc-toranzi) ºi pe toatã intelectualitatea urbei, înfrunte cu studenþii ei. Oare doreºte cineva carevista sã se transforme într-una de benzi dese-nate în care eroul principal, Slavici, sã aparã pepost de Rambo, pentru a fi pe-nþelesul tuturor?

ex abrupto

LetiliaRadu Þuculescu

Ion Machidon

Eugen Cojocaru


1199



Când Hans Castorp devine locuitorul sana-toriului de pe muntele vrãjit, el aflã, – caun fel de explicaþie pentru experienþele

sale tulburãtoare de început – cã primul dintreefectele acelui mediu privilegiat este acela cã, maiîntâi el scoate la arãtare – în întreaga ei amploare– boala, pentru ca apoi ea sã poate fi întrevãzutã ºi– dacã se poate – înfruntatã în mod lucid ºi cores-punzãtor. Într-o altã “staþiune”, aflatã tot la înãlþi-mi, (la Pãltiniº), un alt “diagnostician”,(Constantin Noica) a ajuns ºi el la concluzia, nuneapãrat optimistã ce-i drept cã, anumite maladii(cele ale spiritului) se caracterizeazã tocmai prinfaptul cã ele nu “deranjeazã” niciodatã ºi mai cunimic viaþa purtãtorilor lor ºi de aceea acestea nicinu se pot recunoaºte decât, sau mai ales, prinefectele lor… ªi, de regulã, doar post festum.Adicã: la “vãmile culturii”.

Nu numai “mediul înãlþimilor”, dar ºi “medi-ile” tehnicilor informaþionale performante potavea însã asemenea efecte. De a scoate deci laivealã ºi de a aduce la “arãtare” unele “semne”care – deºi ascunse ºi greu vizibile pânã atunci –vor conta totuºi ºi cu siguranþã la vãmuirile cul-turale ale timpurilor, ºi / dar care – la o adicã – nepot determina ºi acum sã ne interogãm, printrealtele, ºi asupra stãrilor noastre de integritate ºi desãnãtate “spiritualã”.

Cu siguranþã, publicarea recentã ºi într-o ver-siune electronicã – pe CD-Rom – a bibliografieiactivitãþii ºtiinþifice a cadrelor didactice ºi cercetã-torilor Universitãþii „Babeº-Bolyai“, perioada1987-2003, constituie ºi ea o asemenea ocazie demeditaþie ºi de analizã actualã…, însã care trebuiesã fie în acelaºi timp ºi una retrospectivã!

Tradiþia ººi rruptura eei

Cu aproape fiecare prilej, editarea “succesivã”a bibliografiei în cauzã invocã, explicit ori implicit– însuºindu-ºi parcã obsedant – o tradiþie care senaºte odatã cu publicarea, în anul 1936 (1935) avoluminoasei cercetãri efectuate de cãtre IoachimCrãciun, (Conferenþiar supl. la Facultatea deLitere): Activitatea ºtiinþificã la Universitatea RegeleFerdinand I din Cluj – în primul deceniu – 1920-1930, Tipografia “Cartea Româneascã”, 1936 [pecopertã], (1935) [pe pagina de titlu], numãrândîn total 321 de pagini.

Este vorba despre o lucrare într-adevãrdeosebitã, novatoare ºi integratoare (în fluxulvieþii academice apusene), având totodatã un car-acter aniversar ºi demonstrativ: aniversarea a zeceani de la inaugurarea oficialã a universitãþii clu-jene româneºti ºi demonstrarea / ilustrarea – cumijloacele grãitoare ale bibliografiilor ºi ale statis-ticilor pe care numai ele le permit – a niveluluiacademic al performanþelor ei ºtiinþifice din dece-niul la care se referã cercetarea.

Lucrarea lui I. Crãciun nu este o operã colec-tivã! Ea s-a efectuat deci pe baza unor cercetãriindividuale, asidue ºi migãloase – tocmai “aºacum se face acest lucru ºi în Apus” –, care se aflãîn contact permanent ºi firesc, pe de o parte, cutoate forurile academice, ºtiinþifice ºi administra-

tive ale universitãþii, cât ºi, pe de altã parte, cupersonalul academic însuºi. Însã biblioteca uni-versitãþii clujene, ca instituþie, nu este implicatãîn nici un chip în lucrare, ea servind pentru autor– ca ºi Biblioteca Academiei din Bucureºti, de alt-fel – doar ca un spaþiu ºi sursã pentru culegereainformaþiilor ºi pentru efectuarea cercetãriloraferente, întrucât – fapt ce ilustreazã orizontul ºisoliditatea concepþiei lucrãrii –, activitatea într-adevãr ºtiinþificã desfãºuratã de cãtre personalulbibliotecii a fost ºi ea inclusã în bibliografie.

Bibliografia activitãþii ºtiinþfice la universitateaclujeanã întocmitã de I. Crãciun se structureazãpotrivit ordinii ºi succesiunii Facultãþilor univer-sitãþii, care corespundea cu ordinea “obiºnuitã” asuccesiunii facultãþilor epocii. Trebuie însãremarcat ºi subliniat faptul cã activitatea ºtiinþificãa diferiþilor universitari este clasificatã aici nunumai dupã numele generic al facultãþii al cãrui“angajat” este – Drept, Medicinã, Filosofie-Litere,ªtiinþe –, ci tocmai în acord cu catedra / disciplina/ specialitatea în care el activeazã, predând ºicreând! Altfel spus: menþionarea ºi utilizarea dis-ciplinelor ca fiind criterii de clasificare ºiordonare expresã a înregistrãrilor bibliografice alelucrãrilor ºtiinþifice ale universitarilor clujeni îiconferã bibliografiei semnatã de I. Crãciun – dinstart –, un caracter deopotrivã analitic, tematic ºisistematic, având pe deasupra ºi intenþii exhaus-tive. Chiar dacã – cel puþin în versiunea tipãritã –nu se regãseºte un indice (sau listã) a acestor dis-cipline, ele sunt deci utilizate totuºi – în fapt –tocmai ca “descriptori tematici”, “cuvinte cheie”,“vedete de subiect”, “indice tematic” etc...

Implicarea instituþionalã a bibliotecii univer-sitare clujene în conceperea, realizarea, redactareabibliograficã ºi publicarea activitãþi ºtiinþifice acadrelor didactice ale Universitãþii are loc de fapttot cu un – cu totul alt – prilej aniversar, ºi serealizeazã pe baza unei idei conturate de rectorulde atunci al instituþiei – sub auspiciile cãruia se ºiredacteazã, de altfel, întreaga lucrare: academi-cianul ªtefan Pascu. Ea a apãrut în anul 1974, cutitlul: Activitatea ºtiinþificã a Universitãþii din Cluj-Napoca 1919-1973 – Bibliografie selectivã –, ºi a fosteditatã sub stindardele comune ale Universitãþii ºiBibliotecii Centrale Universitare, fiind însoþitã –în douã exemplare identice ataºate sub formã debroºurã separatã celor douã pachete de volumecuprinzând, primul: ºtiinþele umaniste ºi social-politice, iar al doilea: ºtiinþele naturii – de un textargumentativ, demonstrativ ºi aniversar, semnatde rector ºi intitulat: Dezvoltarea Universitãþii dinCluj-Napoca.

Aniversarea se referã acum la împlinirea a 55de ani de la funcþionarea universitãþii clujeneromâneºti, iar demonstraþia þinteºte evidenþiereaevoluþiilor instituþiei mai ales în anii perioadeicomuniste. În ciuda acestui fapt – acest lucru tre-buie subliniat cu claritate –, nici ideea, nici con-cepþia ºi nici modul de realizare a lucrãrii nu auîn nici un fel nici o trãsãturã a vreunui act “deconjuncturã”! Nici din partea universitãþii ºi nicidin cea a bibliotecii. În fond colecþionarea, prelu-crarea ºi valorificarea documentarã – deci ºi prinbibliografii publicate – a lucrãrilor cadrelor didac-

tice ºi a cercetãtorilor care activeazã într-o univer-sitate, intrã în mod firesc în logica misiuniloresenþiale ale oricãrei biblioteci a ei.

Astfel, în sânul universitãþii s-a constituit oadevãratã “reþea de responsabilitãþi” prinînsãrcinarea ºi nominalizarea expresã a decanilorde la diferitele facultãþi, iar biblioteca s-a implicatºi ea prin mobilizarea ºi responsabilizarea nomi-nalã a directorilor ei – general ºi adjunct, respec-tiv: Constantin Negulescu ºi Andrei Veres – cât ºia ºefului Serviciului de informare ºi docu-mentare, Adela Iurea. Prin urmare, fiecare volum/ fasciculã al lucrãrii – ordonate potrivit structuriide atunci al Universitãþii – este editatã cumenþionarea nominalã a decanului facultãþiirespective, a corpului de redactori generali,împreunã cu specificarea redactorilor ºi – separat– a colaboratorilor fasciculelor în cauzã. Ca ºibibliografia lui I. Crãciun, ºi aceasta cuprinde ºilucrãrile ºtiinþifice ale personalului bibliotecii,grupate într-o fasciculã separatã, intitulatãAuxiliaria, care conþine ºi o Prezentare tehnicã astructurii ºi a metodologiei de elaborare a ediþiei.

Prezentarea tehnicã ne permite, desigur, sãfacem ºi o comparaþie cu lucrarea “iniþiatoare” alui I. Crãciun, cu atât mai mult cu cât în textul eise ºi face o trimitere expresã la ea. Prima particu-laritate care ne atrage din start atenþia la lucrareapublicatã în 1974 este faptul cã ea se prezintã cafiind deja o “bibliografie selectivã”. Pentru ceicare sunt mai puþin familiarizaþi cu terminologiilebibliografice trebuie, cred, subliniat faptul cã ter-menul de “bibliografie selectivã” nu este –esenþial vorbind – cu nimic mai puþin pretenþios,decât cel de “bibliografie exhaustivã”.Dimpotrivã, bibliografiile selective trebuie sã-ºiprecizeze extrem de limpede ºi cu rigoare catego-rialã criteriile lor de selecþie ºi de structurare, iarîn “interiorul” acestor criterii ele trebuie sã aibãîn vedere tocmai exhaustivitatea funcþionãrii lor!Iar “rigoarea categorialã” a criteriilor de selecþieînseamnã în fond tocmai faptul cã ele nu pot fi înnici un caz arbitrare sau pur conjuncturale, ci tre-buie sã dispunã de o coerenþã proprie – de regulã– disciplinarã-tematicã, istoricã ºi legatã de fina-litãþi. La toate acestea se mai adaugã ºi necesitateaexpresã de a clarifica ºi de a expune detaliatmetodologia de cercetare prin care au fostobþinute ºi verificate – iarãºi: prin cercetãrile efec-tive ale bibliografului – datele/informaþiile care auintrat apoi proriu-zis în bibliografie, pentru cautilizatorul ei sã-ºi poate face ºi o imagine desprecalitatea ºi seriozitatea ei.

arhiva

István Király V.

CD-Rom-ul ºi muntelevrãjit (I)


2200



Redacþia revistei Tribuna a iniþiat o dezbatere privitoare la trecu-tul, prezentul ºi viitorul regiunilor ºi al politicilor regionale înRomânia, vãzutã ca parte a Europei. În acest context o serie deexperþi, oameni de culturã, lideri de opinie din þarã ºi dinstrãinãtate au fost invitaþi sã rãspundã întrebãrilor ce urmeazã:

1. Ce importanþã au regiunile în context naþional ºieuropean ºi care credeþi cã sunt atributele ºi utilitatea lorcele mai semnificative?

2. Cum poate fi folositã tradiþia regionalã aRomâniei pentru o cât mai relevantã punere în joc apotenþialului zonal?

3. Este moºtenirea regionalã o tradiþie specificãEuropei în raport cu alte continente? În ce fel poate ea fisau deveni un atu pentru revenirea Europei într-unuldin locurile de frunte în competiþia globalã?

4. Reatribuirea unui rol important regiunilor înfuncþionarea statului român ar fi beneficã sau ar complicaori împiedica buna funcþionare a acestuia?

5. Dacã se va întreprinde o reformã regionalã a stat-ului român care credeþi cã ar fi cea mai potrivitã opþiunepentru realizarea acesteia?

„Guvernul.. ee pprea ddeparte dderealitatea ffiecãrei rregiuni.“Prof. uuniv. ZZoe PPetre:

1. Regiunile europene au, în opinia mea, treifuncþii majore, a cãror interferenþã reciprocã leconferã o vitalitate cu totul remarcabilã: elefaciliteazã realizarea unor proiecte de dezvoltareeconomicã ºi socialã sustenabile, pe care le aduccît se poate mai aproape de beneficiarii lor,cetãþenii regiunii respective. Termen mediu întremicile proiecte locale ºi proiectele (trans)naþionalede mari dimensiuni, proiectele regionale rãmîn lascarã umanã, fãrã a pierde din generozitate ºisuflu. Ele pot fi imaginate ºi realizate fãrã apretinde intervenþia de la distanþã a administraþieicentrale, ºi creînd condiþiile unei colaborãrioptime între diferitele comunitãþi aparþinîndaceluiaºi spaþiu. Pe de altã parte, aceste proiecteutilizeazã în beneficiul modernitãþii vechile legã-turi, cãi de comunicare ºi complementaritãþi cares-au instalat de-a lungul istoriei într-o regiune saualta, oferind fluiditate ºi firesc circulaþiei debunuri ºi de idei. În fine, dar nu în ultimul rînd,apãrute la confluenþa dintre mediul natural ºilenta emergenþã a comunitãþilor omeneºti regiu-nile oferã comunitãþilor care le compun o legãturãdirectã cu timpii lungi ai istoriei – acei timpi încare reþeaua de relaþii interumane, de culturã, civi-lizaþie ºi comportament s-a cristalizat ca o identi-tate anume, afinã dar distinctã de identitateanaþionalã sau europeanã. Cu mult înainte deEuropa naþiunilor, Europa regiunilor a dominatistoria continentului. E de-ajuns sã ne gîndim laItalia - care pãstreazã ºi azi vie ºi dinamicã identi-tatea distinctã a Piemontului faþã de Sicilia, aToscanei faþã de Veneþia – sau la Franþa – care, înciuda unui efort nu odatã brutal de ºtergere aidentitãþilor regionale în beneficiul unitãþiinaþionale a reuºit poate sã elimine graiurileregionale, nu însã ºi geografia economicã ºiumanã care deosebeºte Provenþa de Bretania saude Alsacia.

2. Identitatea regionalã a persoanelor ºi acomunitãþilor s-a dovedit a reprezenta, în Europaîn curs de unificare, atît un liant generator de si-nergii, cît ºi o aproximare a unei identitãþiautonome, generatoare de stabilitate socialã.

Pentru a evita dintru bun început orice confuzie,încep însã prin a afirma cã acest demers trebuie sãexcludã orice ºtirbire a unitãþii ºi integritãþii terito-riale a statului român. Unitatea României ºi acetãþenilor ei în interiorul hotarelor þãrii este unbun istoric, cîºtigat de secole de eforturi, luptã ºigîndire înaintatã, ºi se cuvine sã refuzãm explicit ºienergic orice interpretare a temelor regionalizãriicare nu ar þine seama de acest fapt. Pe de altãparte, regionalizarea pe care o propunem excludeorice variantã de segregare pe criterii etnice, careriscã sã distrugã conceptul modern de naþiunecivicã în favoarea unor structuri de caracter arhaic,tribal, ºi sã readucã în societate stãri conflictuale ºidiscordie, limitînd artificial resursele la care regiu-nile europene trebuie ºi pot avea acces - într-uncuvînt, segregarea nu este compatibilã cu o viz-iune politicã eficientã, dinamicã ºi orientatã cãtreviitor. Dar, dacã acceptãm o viziune integratoare ºinu segregaþionistã a regiunilor, e foarte clar cãRomânia ar putea beneficia de o perspectivãinteresantã de dezvoltare dacã ar renunþa la asime-tria flagrantã dintre Centrul centralist ºi judeþelenu odatã minuscule, puse de aceea în imposibili-tatea de a negocia efectiv ºi pe plan naþional, ºi peplan european: cum poate rezista judeþul Tulceapresiunilor Capitalei? Cum poate concura cuproiecte viabile judeþul Vaslui cu Lombardia saucu Bavaria? De ce sã risipim în puseuri intermi-tente de febrã autonomistã ºi vehement anti-bucureºteanã energiile Ardealului – sau aleOlteniei – cînd am putea sã le canalizãm într-ocompetiþie cordialã? Multe decizii care în prezentse adoptã exclusiv la nivel naþional provoacã rigid-itate în aplicare, stereotipie în rezultate ºi o frus-trare legitimã a celor direct interesaþi debunãstarea ºi buna administrare a comunitãþilor încare îºi duc viaþa de zi cu zi. Blocarea reformelorºi a controlului cetãþenesc direct asupra actului deadministraþie vãduvesc categorii sociale impor-tante de cetãþeni de oportunitãþi care i-ar puteascoate din sãrãcie ºi resemnare. În ce priveºteproiectele de dezvoltare economicã, socialã ºi cul-turalã pe termen mediu, nici guvernul, care e preadeparte de realitatea fiecãrei regiuni, nici judeþele– care sînt, în structura lor actualã, decupaje maidegrabã artificiale fragmentînd spaþii ºi identitãþi –nu le pot dezvolta într-o viziune coerentã. Multedintre programele necesare continuãrii reformelordin România se referã la mãsuri care trebuie luatela nivel regional. Acest nivel intermediar nu poatefi reprezentat corect ºi eficient de administraþiajudeþeanã din România. Actualele judeþe sîntunitãþi teritorial-administrative care au moºtenitdin experienþa istoricã a României tradiþionaledoar numele de judeþ, dar care permanentizeazãde fapt un decupaj destul de artificial, conceput ºirealizat în primii ani ai regimului ceauºist. Aºacum se prezintã azi judeþele, acestea nu dispun deresursele materiale ºi umane necesare unei dez-voltãri rapide ºi saltului în modernitate pe caresocietatea româneascã îl aºteaptã de 14 ani.Judeþele nu au nici capacitatea necesarã denegociere cu guvernul, nici forþa de a fi competi-tive în obþinerea ºi utilizarea fondurilor europene.

3. Cred cã nu e vorba de o particularitateeuropeanã, ci mai degrabã de o caracteristicã maigeneralã a vechilor continente, unde comunitãþileomeneºti au avut la dispoziþie milenii de istoriepentru a-ºi croi albiile. India sau China sînt înegalã mãsurã cu Franþa sau Germania niºte entitãþigeopolitice supraordonate în raport cu strãvechile

solidaritãþi regionale, pe care le vedem totuºireapãrînd ca elemente de diversitate convergentã(din nefericire uneori ºi grav divergentã) ºi capãrþi integrante ale marilor unitãþi politicenaþionale. Chiar ºi în cele douã Americi, undespasmele cuceririlor coloniale au dus la mari rup-turi de continuitate, mai dãinuie totuºi pe alo-curea asemenea subsisteme eco/istorice. Dreptînsã e cã împrejurãri istorice dificile – vizibile maiales acolo unde frontiere generate de imperii saude imperii coloniale au impus decupaje ale fron-tierelor naþionale care au divizat, cu mai multã saumai puþinã brutalitate, vechile solidaritãþi.Experienþa vest-europeanã a euro-regiunilor arputea, mãcar într-o lume mai bunã decît cea încare trãim azi, sã fie multiplicatã ºi sã reechilibrezeprin integrare ceea ce frontierele statelor naþionaleau despãrþit dureros cîndva.

4. Orice reformã administrativã de anvergurãpresupune dificultãþi ºi costuri deloc neglijabile.Dar, punînd în balanþã aceste costuri cu benefici-ile posibile ale acestui nou/vechi decupaj, cred cãar trebui sã avem curajul de a proiecta ºi de a dez-bate o atare reformã. Ea este singura care poateasigura competitivitatea spaþiului românesc înspaþiul Europei unite, poate – singurã – oferi acelepaliere de subsidiaritate care dau soliditate uneiconstrucþii integrate la nivelul continentului, ºipoate sã determine o dinamicã nouã proiectuluiunei Românii europene. Acestor considerentegenerale, cred cã se cuvine sã le adãugãm ºi o cir-cumstanþã specificã: mai ales în ultimii ani, unfenomen economico-politic care a parazitat proce-sul de dezvoltare al þãrii noastre a fost, fãrã putinþãde îndoialã, apariþia ºi proliferarea fenomenuluiaºa-numiþilor baroni locali – potentaþi care au aca-parat cîte un judeþ întreg, pe baza unei relaþii priv-ilegiate cu guvernul, cu atît mai eficace cu cîtaceastã relaþie era mediatã de partidul dominant.Principala forþã interesatã în conservarea actualefragmentãri în unitãþi mici ºi relativ lipsite de forþãeste, de aceea, oligarhia aparatului administrativ ºipolitic central, care ºi-a construit clientela ºi put-erea pe relaþia preferenþialã dintre administraþiilejudeþene ºi o administraþie centralã extrem depolitizatã ºi de coruptã. Clientelismul politic,marea corupþie ºi birocraþia excesivã se hrãnesc ºiprolifereazã prin concentrarea deciziei în mînaadministraþiei centrale, la care cetãþeanul simplunu are niciodatã acces, spre deosebire de mariibaroni, parlamentarii, marii îmbogãþiþi din clien-tela partidului de guvernãmînt care pot decideprintr-un telefon de soarta unor localitãþi ºi chiar aunui judeþ. Acest model, centrifug ºi dãunãtorpentru coerenþa statului în întregul sãu, nu poatefi dislocat doar prin mãsuri politice, ºi riscã sã serecompunã cu fiecare ciclu electoral, oarecumindependent de intenþiile mãrturisite ale deci-denþilor politici. Fãrã o mãsurã radicalã care sãtransfere puterea de decizie la un nivel în acelaºitimp capabil de negociere efectivã cu Centrul ºimai aproape de cetãþean ºi de problemele lui coti-diene, riscul unei stagnãri inerþiale e dublat deriscul monopolizãrii deciziei în mîna unei oli-garhii trans-partidice ºi perene.

5. Cred cã o nouã hartã administrativã bazatãpe regiuni de dezvoltare trebuie sã aibã drept cri-teriu coerenþa fiecãrei regiuni. Asta înseamnãînainte de toate o coerenþã ºi o minimã autarkieeconomicã, dar înseamnã deoptrivã ºi solidaritateculturalã, pe care doar luarea în considerare aidentitãþilor locale subiective, istorice, etno-lingvistice ºi mai ales culturale o poate genera. Nuaº reface Moldova de Jos doar de dragul tradiþiei,dar nici n-aº propune menþinerea decupajului, înmare mãsurã artificial, dintre Tulcea ºi Constanþa,componente integrante ale aceleiaºi Dobrogeistorice, dar ºi contemporane.

AAnncchheettãã rreeaalliizzaattãã ddee AMALIA LUMEI

cultura civicã

Regiuni ºi politici regionaleîn România ºi în EuropaAncheta Tribuna


2211



S -au dus anii aceia când teatrele aveauobligaþia sã deschidã stagiunea cu o piesãromâneascã. Bine cã s-au dus. Ordinul

venea „de sus” ºi trebuia respectat. Dar azi n-arstrica sã ne întrebãm dacã n-ar fi bine sã reintro-ducem obiceiul, de data asta nu conformându-neunui ordin venit „de sus”, ci servind un interescultural naþional pornit din conºtiinþa fiecãruimanager teatral. Deocamdatã, în atmosfera laxãpânã la delãsare, instalatã în unele instituþii sub-venþionate de stat, fiecare teatru începe stagiuneacum vrea sau cum poate, pornindu-ºi agale cãruþacu „surprize” repertoriale înþepenitã în planuriîndrãzneþe la sfârºit de stagiune care devinirealizabile toamna sau mai târziu. Astfel, cãruþacu decoruri ºi costume, perceputã ca simbol alcomedianþilor de pretutindeni, îºi începe drumulcu opintiri stânjenitoare pentru multe colective.

Nu aºa stau lucrurile la Teatrul Naþional dinCluj. Dimpotrivã. Aici s-a pus în miºcare înaceastã toamnã un adevãrat convoi de surprizereale: un colocviu naþional de criticã teatralã ºi numai puþin de trei premiere în douã zile (25 ºi 26septembrie) bãtându-se astfel recordul în materiede relansare a activitãþii. Toate manifestãrile austat sub semnul incitant al descoperirii ºiredescoperirii valenþelor cuprinse în actul teatralautentic. Participanþii la colocviu au avut ocazia sãdezbatã, polemic ºi cu probitate profesionalã,temele propuse ºi sã se convingã, dacã mai eracazul, de posibilitãþile colectivului clujean de a semenþine în avangarda miºcãrii teatrale naþionale.Pentru argumentarea afirmaþiei voi da numai treinume de pe afiº, afirmate ca atare în ultimultimp, nume corespunzãtoare celor trei premiere:Radu Afrim (semnatarul regiei la Mansardã laParis cu vedere spre moarte de Matei Viºniec), Vavaªtefãnescu (autoarea poemului coregrafic Solo on-line) ºi Mona Chirilã (realizatoarea, alãturi deMiriam Cuibus, a spectacolului Pescãruºul).Nume prestigioase deja, în vogã, ale scenei clu-jene ºi nu numai.

Spectacolul lui Radu Afrim s-a dovedit a fi cuprizã la public, ceea ce mã îndreptãþeºte sã sper cãva avea multe ºi gustate reprezentãri pe scenã.

Deºi se înscrie pe linia unor experimente cutradiþie în teatrul clujean, spectacolul coregraficSolo on-line este o curajoasã provocare nu numaipentru publicul conservator, ci ºi pentru celavizat, deschis inovaþiilor de orice fel. Prima sur-prizã care ne lasã muþi este prezenþa Irinei Wintzeîn posturã de dansatoare. Talentata ºi apreciataactriþã a teatrului devine partenera Vavei ªtefãnes-cu într-un spectacol miracol al expresivitãþii cor-pului. Apoi, este surprinzãtor cum cele douã pro-tagoniste, extrem de înzestrate, s-o recunoaºtem,dar modeste ºi fragile în simplitatea cu care seînfãþiºeazã publicului, reuºesc sã umpleperimetrul scenic, reuºesc sã confere unuidemers coregrafic atâta încãrcãturã de sensuri ºitensiune emoþionalã încât nu poþi decât sãîncremeneºti în admiraþie.

Pornind de la un scenariu extrem de subþire,numit în treacãt, autopersiflant, „un fel de jurnal(schizoid)” partenerele se lanseazã, cu seriozitateºi dezinvolturã, cu fantezie ºi sensibilitate, într-unjoc, uneori sublim, alteori necruþãtor, al cãutãriiºi rostirii de sine. Treptat ele pun stãpânire pe unlimbaj de o mare acurateþe, rafinat ºi sugestivpânã în cele mai mici amãnunte.

Dedublarea solitudinii, multiplicarea ºioglindirea în feþele realului sunt spaþii ale exteri-orizãrii neliniºtii existenþiale în care durerea ºiincertitudinea, perseverenþa pozitivãrii perma-

nente a sinelui ºi depresia se iau mereu la harþãimpunând reguli ºi aparenþe în vederea cuceririiunei identitãþi dorite, ideale, dar fatalmenteschimbãtoare. Îmbrãcãrile ºi dezbrãcãrile succe-sive marcheazã, înaintea ironizãrii unor automa-tisme cotidiene, etape de viaþã cu un bogatconþinut de vizualizãri agasante ale unei cãutãride substanþã ce vizeazã eliberarea din chingileprecaritãþii ºi primenirea în seninul visului sau aliluziei suverane. Izbãvirea întrezãritã se înde-pãrteazã imperceptibil, în cadenþe ceremoniale,golind interioarele trudnic mobilizate pentru ainstala în drepturi exterioarele inerte, neutre,fade. Lupta cu fantasmele trecutului e reluatãmereu ºi asumatã ca necesitate de redobândire asinelui. O confruntare profundã, necruþãtoare cuhimerele din noi, o formã de agresare aindolenþei, a lenei de a gândi ºi simþi, într-uncuvânt, o formã de relansare a spectacolului core-grafic. Scenografia Adrianei Grand ºi sonorizarealui Marius Rusu urmãresc îndeaproape evoluþiaprotagonistelor într-o empaticã înlãnþuire deplasticizare ºi augmentare a miºcãrii. Rezultatul:un spectacol în care dansul îmbracã idei ºi trãiride o cuceritoare forþã expresivã.

Cãruþa cu surprize a adus la Cluj ºi unPescãruº atipic. Acoperirea acestei afirmaþii are învedere nu neapãrat vechile montãri, fastuos rea-liste ºi clasicizante în manierism cehovian, ci ºipuneri în scenã mai recente ale celebrei piese.Textul cehovian se bucurã de o longevitate deinvidiat, aº zice suspectã, pe scenele noastre. S-ajucat în varã la Casandra ºi anul trecut laTârgoviºte, iar Marius Olteanu a dat un Pescãruºde bun-simþ artistic la teatrul din Turda în 1997.Interesul pentru aceastã piesã se explicã prin celpuþin douã aspecte: trama propriu-zisã cu accentpe puternica individualizare a caracterelor ºideschiderea spre noua sensibilitate teatralã la careCehov a fost receptiv. Dificultatea de cãpãtâi pen-tru regizorul tentat de montare este sã menþinãun echilibru cât de cât pertinent între cele douãlaturi complementare ale textului. Parteaatracþioasã pentru Mona Chirilã ºi MiriamCuibus pare sã fi fost oportunitatea de a reliefasensibilitatea ultragiatã a generaþiei tinere deartiºti de la începutul secolului XX, al cãreireprezentant devine în piesã KonstantinGavrilovici Treplev. Cele douã regizoare ale spec-tacolului clujean au supralicitat nerealist latentulconflict dintre generaþii (Trigorin, scriitorul cufaimã adulat – Treplev, novicele marginalizat), îndetrimentul definirii caracterologice a persona-jelor ºi a sublinierii idilei dintre Nina ºi Trigorin.În demersul lui, cuplul regizoral feminin a elimi-nat bunã parte din personajele masculine (Sorin,fratele Arkadinei, administratorul ªamraev,învãþãtorul Semion ºi pe argatul Iakov) conside-rate „de prisos” în consumarea dramei, deºi rolullor - cu excepþia argatului - nu era decorativ. Dela suprimarea unor replici de o poezie specificcehovianã, precum replica Maºei de la început„Port doliul vieþii mele” ºi pânã la renunþarea înîntregime la niºte scene-cheie cum e aceea dintreNina ºi Trigorin, din care înþelegem fioruldragostei de care sunt pãtrunºi cei doi, cumedalionul dãruit ºi rândul indicat din proprialui carte „Dacã vreodatã vei avea nevoie de viaþamea, vino ºi ia-o” e un pas mic pentru regie,mare, uriaº pentru spectator. Dar un pas înapoi.Un pas care trage spectacolul afarã din atmosferacehovianã.

Se pare cã autoarele mizeazã prea mult pespectatorul citit, instruit, eventual teatrolog cudoctorat, plictisit de cât Cehov a mâncat într-ocarierã ºi care nu poate decât sã savureze eºafoda-jul de sugestii inteligent ºi superrafinat servite.

Doar el trebuie sã înþeleagã – ce dracu! – legãturadintre rochia neagrã a Maºei ºi replica lipsã, trãi-rile neexteriorizate ale Ninei ºi ale lui Trigorinca-ntr-o lecturã pentru avansaþi. Îmi cer scuze cãn-am avansat atât în Cehov încât sã aplaud lipsaduioºiei cehoviene despre care John B. Priestleyspunea cã este un element esenþial în teatrul sãu.Aceastã duioºie este repede înlocuitã cu tot felulde artefacte nãstruºnice dintre care meritãmenþionatã scena în care Arkadina, metresa luiTrigorin, înarmatã cu un borcan cu clei, o pen-sulã latã ºi cartea iubitului ei Trigorin Zile ºi nopþi,se apucã sã lipeascã, într-un elan rãzbunãtor, filedin ea pe scena tinerilor artiºti unde a evoluatKostea, fiul ei. Aºa, ca sã se ºtie! Ce se poateînþelege din acest gest pripit? Eventual cã ambiþi-ile artistice sunt pe primul plan. Dar asta, cumultã bunãvoinþã. ªi încã ceva. De ce trebuia sãni se sugereze cã aceeaºi Arkadina e ºi lesbianã?În conturarea profilurilor eroilor piesei se ajungede multe ori la tuºa îngroºatã a caricaturii, pre-cum în cazul semnalat. De ce?

Poate cã îndrãzneala autoarelor spectacolului afost prea avântatã. În direcþia acestei cutezanþe,Kostea interpretat de Cãtãlin Codreanu este per-sonajul cel mai corect reliefat ºi motivat psiholo-gic. În jocul actorului simþi zbuciumul unuirevoltat. Dragoº Pop în Trigorin pune în evidenþão singurã dimensiune a personajului: infatuarea.Despre pasiunea lui secretã nu aflãm nimic decâtîntr-o scenã neconvingãtoare în care îi cerepartenerei de viaþã permisiunea de a încerca sã sesalveze din lâncezealã cu aceastã iubire proaspãtãpentru Nina. Cuplul Trigorin - Arkadina e con-ceput ca revers comic la perechea idealã, tragicã,neîmplinitã Nina – Kostea. Chiar ºi aºa, DragoºPop apare prea tânãr ºi lipsit de prestanþa unuiscriitor renumit. Arkadina întruchipatã deMiriam Cuibus e o femeie bizarã, nu doar mon-denã ºi libertinã, ci chiar înclinatã spre hedonism,decãzutã pânã ºi din drepturile de amantã pãti-maºã a lui Trigorin. Actriþa care ne-a încântat curoluri memorabile nu reuºeºte sã ne convingã cuaceastã coloraturã stridentã, artificial adãugatãpersonajului. Eva Criºan ar fi putut acoperistrãlucit latura temperamentalã a Ninei dacã s-arfi insistat suficient în aceastã direcþie. ElenaIvanca în Polina Andreevna ºi RamonaDumitrean în Maºa (fãrã învãþãtorul ei medio-cru) sunt prezenþe ce sporesc impresia de destinedebusolate, aruncate în vârtejul vieþii provinciale,fãrã speranþa cã-ºi vor gãsi vreodatã alinareasufleteascã sau împlinirea. Aceastã viziune extinsãasupra celorlalte personaje ale piesei reprezintãun bun câºtigat în valorizarea sensurilor textului.

Decorul imaginat de T.Th. Ciupe, cu scenamicã aºezatã pe malul lacului, central, în faþaspectatorilor, atrage atenþia asupra nucleului con-flictual instaurat de aceasta printre aspiranþii laglorie artisticã. Scena aceasta e ca un ghimpeînfipt în corpul peisajului. Trãirile, sentimenteleeroilor sunt expediate pe la colþuri sau chiar înculise. Costumele lui Cristian Rusu nu sunt îndulcele stil clasic ºi ajung adesea stropite saumurdãrite ca efect al unei nervozitãþi accentuate apersonajelor în perfect acord cu radiografiereanoii sensibilitãþi. Ovidiu Criºan în rolul medicu-lui Dorn, retras abil în colþul observatoruluiimpersonal, subliniazã, de fapt, conclusiv: „Cenervoºi sunteþi cu toþii!” Chiar aºa! Aceastã ner-vozitate este nu numai surprinsã magistral, darparcã se insinueazã peste tot umbrind pãrþileluminoase, duioase ale unui discurs teatral puter-nic personalizat.

Autoarele spectacolului clujean au intrat cumultã imaginaþie ºi creativitate în textul luiCehov, uitând, pesemne, cã trebuie sã te apropiicu sufletul mai întâi de personajele Pescãruºului,pentru cã... dacã dragoste nu e, nimic nu e. ªiacest lucru se simte.

teatru

Adrian Þion

Cãruþa cu surprize

5. Revista Ateneu a împlinit recent 40 de anide la înfiinþare. Le dorim colegilor din Bacãuaniversãri numeroase ºi numere consistente.

4. La Cluj apare, începînd cu luna octombrie,o nouã revistã: EcoTerra, “publicaþie de culturãecologicã”, editatã de ICPE Bistriþa ºi Facultateade ªtiinþa Mediului a Universitãþii “Babeº-Bolyai”. Primul numãr, tipãrit full-colour, pe hîrtielucioasã, cuprinde materiale interesante nu doarpentru specialiºti. Substanþiale sînt, în aceastãordine de idei, cele douã pagini despre “cazul”Roºia Montanã, în care se demonstreazã cu argu-mente ºtiinþifice de ce proiectul actual deexploatare auriferã este riscant. EcoTerra e o publi-caþie necesarã în peisajul ecologic dezastruos alRomâniei de azi. Viaþã lungã!

3. Miºcarea literarã publicã, în nr. 2 (10)/2004,un grupaj Aurel Rãu, cu versuri ºi prozã de ºi uninterviu cu scriitorul clujean. “Bonusul” îl consti-tuie însã scrisorile primite de fostul redactor-ºefal revistei Steaua de la Al. Kiriþescu, PetruDumitriu, Geo Bogza ºi ªtefan Aug. Doinaº.

Savuroase sînt ºi articolele teatrale ale lui

Rebreanu, semnate Puck ºi apãrute în Rampa nouãilustratã din 1915, în ciuda capului de rubricã“Rebreanu inedit” (sic!) ºi a unor erori de tran-scriere ale îngrijitorilor secþiunii (“nici odatã”,“De oarece” sau “Alexandri”, care trebuiau actu-alizate ori corectate tacit).

Altfel însã, Miºcarea literarã se dovedeºte încã odatã o revistã substanþialã.

2. Excepþionalã, în Cultura, nr. 29/29 sept.-5oct. 2004, ancheta despre Profesionalismuljurnaliºtilor români (partea a II-a). Rãspunsuri per-tinente, amãrui uneori, uºor didactice alteori,putînd fi sintetizate astfel: avem nevoie de “opresã în care informaþia e separatã de opinie ºipartea editorialã de cea de afaceri” (IoanaAvãdani). În prelungirea subiectului, de cititinterviul luat de Ara ªeptilici lui Paul Grigoriu.

Nu rataþi, tot în Cultura, emoþionantul repor-taj al Georgianei Sârbu despre depopularea ºipãrãginirea satelor din sudul României.

1. Incitant, consistent ºi benefic pluridiscipli-nar este primul numãr din Idei în dialog(octombrie 2004). Temele abordate sînt dintre

cele mai diverse – de la Vara literarã 2004 de DanC. Mihãilescu, la studiul despre mercurial al luiVlad Topan –, iar semnatarii aºijderea: DanielBarbu, Traian Ungureanu, Ovidiu Pecican,Mircea Mihãieº, Ioan-Aurel Pop, Stelian Tãnase,Alexander Baumgarten, Alex. Leo ªerban º.a.

Dacã-ºi pãstreazã “cosmopolitismul”, Idei îndialog poate deveni prima publicaþie româneascãdedicatã dezbaterilor pe teme culturale pluri- ºiinter-disciplinare.

Manifest-ul lui H.-R. Patapievici statueazã, dealtfel, acest lucru: “Urgenþa de a exista a revisteinoastre este blocajul de comunicare din culturaromânã. […] Revista noastrã îºi propune sã fielocul comun între culturile de specialitate care seafirmã azi cu vigoare în România. Îºi propune sãreaducã în cultura publicã […] realitatea uneiculturi comune, la care sã putem participa toþi[…]”.

Sã sperãm în buni auguri pentru Idei în dialog.

Replica llunii: “România este acel amestec ciu-dat care pune faþã în faþã laptop-ul cu tîrnãcopul”(Marius Tucã, în Academia Caþavencu, nr. 39/28sept.-4 oct. 2004). (Cl.G.)


2222



revista presei culturaleTop 3+2 al revistelor culturale

R ãzboiul din Vietnam, afacerea Watergate,terorismul internaþional, angoasanuclearã... au antrenat o crizã a încrederii

în liderii politici, un climat de pesimism ºi cata-strofã iminentã. Esenþialul ne scapã printre degeteºi o apatie finalã se manifestã cu putere, în ciudarealitãþii catastrofale prezentate ºi comentate demass-media. Minþi abrutizate de sentimentelecomercializate pe micul ecran, cetãþenii suntmenþinuþi în ignoranþã de spectaculoasele contro-verse dintre analiºtii politici, specialiºti în eticãsau alþi mãscãrici ai birocraþiei, a cãror primãsarcinã e sã „inflameze” ºi sã distreze cetãþeniicare sunt menþinuþi la statutul de furnizori deopinie pentru sondaje ºi consumatori. O criticã asocietãþii americane, o criticã a „evului media” vãveþi întreba. Nicidecum! Ar fi prea rãsuflatã. Suntdoar niºte gânduri pe care ni le-a stârnit ultimulfilm al lui Michael Moore.

Da! Michael Moore e din nou în centrulatenþiei. Cu fiecare apariþie TV, cu fiecare inter-viu, cu fiecare film, mã face sã mã gândesc cât debine i se potriveºte titlul de balerin prin care M.Kundera îi desemna pe cei care vor sã poarte cuorice preþ titlul de eroii zilei, intervenind în con-flicte publice, apãrându-i pe cei oprimaþi, hrãnin-du-ºi gloria cu emoþia ºi compasiunea publicului.Tactica lor e simplã – se conduc dupã sintagma„dacã nu eºti cu mine, eºti împotriva mea”;îndreptând lumina reflectoarelor pe tine, te obligãsã le sprijini cauza pentru cã aºa e normal. N-aide ales. Altfel te alegi cu oprobiul unei întreginaþiuni care nu vede complexitatea ce se ascundeîn spatele unei decizii ºi care nu vrea sã audãdecât un DA sau un NU.

Un amestec de pamflet documentar ºi repor-taj TV, Farrenheit 9/11 e un film de stânga, anti-Bush, ce se adreseazã unei Americi avertizatãneîncetat asupra pericolului terorist. Va reuºiacest „John-Bove cu ºapcã de base-ball” (cum enumit de/în Newsweek) sã scoatã America dinapatie? Ziua de 11 septembrie a fost o puternicãloviturã pentru americani; a devenit o datorie

pentru ei sã nu mai fie indiferenþi; despre ce seascunde în spatele rãzboiului din Irak s-a vorbitmult. ªi totuºi, încet-încet apele s-au liniºtit ºitotul pãrea sã reintre în apatia normalã. Mesajullui Moore ar putea pãrea unul rãsuflat, dejafumat, dar arma pe care o deþine e imbatabilã –cinematografia. Mai mult, urmând parcã sfatulatât de american – sã fii omul potrivit la loculpotrivit, s-ar pãrea cã Moore vrea sã demonstrezecã ºtia despre ce vorbeºte când, în 2003 pe scenaOscarului îl numea pe Bush un „preºedinte fic-tiv” ce poartã „un rãzboi fictiv”. Nu trebuia decâtsã aºtepte momentul potrivit. Turnura pe care aluat-o rãzboiul din Irak, care l-a fãcut pe J.Chirac sã exclame cã Bush a deschis o adevãratãcutie a Pandorei, precum ºi campania electoralãdin SUA pun sub o cu totul altã luminã mesajulfilmului.

„Când am þinut discursul, va spune Moorereferindu-se la noaptea în care-i fusese decernatOscarul pentru Bowling for Columbine, puþinãlume mi-a susþinut ideile. Trebuia sã mã fac maiclar”, ºi într-adevãr a reuºit. Scenele cu Bush peterenul de golf sau la masã cu investitorii saudiþice alterneazã cu scene oribile înfãþiºând soldaþiamericani arºi ºi spânzuraþi, pãrinþi adunaþi în faþaCasei Albe, plângându-ºi morþii au reuºit sã sen-sibilizeze atât vedetele (Madonna afirma: „Nucred sã fi plâns vreodatã atât de mult la unfilm.”), cât ºi publicul american, de acum hotãrâtsã meargã la vot, sã scape de acel Bush ignorant ºileneº, care antreneazã lumea într-un rãzboi fictiv– armele de distrugere în masã? inventate! –relaþia Saddam – Al Qaeda? inventatã! – doarpentru a pune mâna pe o puternicã sursã depetrol.

Marea întrebare: va influenþa aceasta alegerile?Deja sute de scrisori primite pe site-ul lui Moorevin sã confirme acest lucru. Cert e însã cã Mooreva fi învingãtor ºi ºi-a pregãtit cu multã abilitategloria. Moore a jucat rolul victimei tocmai înpragul festivalului de film de la Cannes, scanda-lizând presa internaþionalã – lumea trebuia sã ºtie

cã Moore a fost cenzurat: concernul Walt Disneya refuzat sã-i preia documentarul, autoritãþile l-auclasat în categoria R (interzis minorilor neînsoþiþide un adult), iar conservatorii au cerut ca filmulsã nu fie difuzat. Toate acestea îi ofereau pânã laurmã cea mai bunã publicitate, creând o oarecarecomplicitate între Moore ºi public. („Dacã vreþisã vã strecor în sala de cinema, anunþaþi-mã!” seadresa el tinerilor.)

Multã lume s-a îndoit de calitãþile artistice alefilmului, controversele pe care le-a stârnit s-audovedit mai interesante decât filmul însuºi ºitotuºi: ”E cel mai bun film pe care l-am vãzut” vaspune Q. Tarantino, preºedintele juriului de lafestivalul din acest an de la Cannes, în timp ce-iînmâna marele premiu – Palme d’or – controver-satului regizor, insistând totodatã cã decizia n-arenimic de-a face cu problemele politice.

Moore ºi-a ales cea mai bunã armã, calitateamuniþiei însã rãmâne sub semnul întrebãrii –multe scene scoase din context, manipulare maimult sau mai puþin rafinatã, înlãnþuire de imaginiºocante, decupaje ºi jumãtãþi de adevãr. Criticilenu s-au lãsat aºteptate, dar, fie cã era numit „theugly american”, fie cã era considerat arogant sauchiar antiamerican, Moore nu avea de ce sã sesupere. El trebuia sã ºtie cel mai bine cã nu sepoate vorbi de publicitate negativã. Cumspuneam, Moore ºi-a asigurat deja gloria –nimeni nu poate nega impactul pe care filmul l-aavut ºi, dacã alegerile vor fi câºtigate de Kerry,Moore îºi va revendica mãcar o parte din victorie.Dacã va câºtiga Bush, Moore va invoca din noupoziþia de victimã ºi cenzurãrile la care a fostsupus.

Cu toate acestea, un lucru rãmâne cert – evorba de un film care meritã vãzut ºi indiferentde poziþia pe care o luãm faþã de el, Farrenheit 9/11nu permite sã fie ignorat. Criticile n-au scãzutnumãrul oamenilor înºiraþi în faþa casei de bilete(dimpotrivã). În ceea ce-l priveºte pe controver-satul regizor, el rãmâne un „balerin” – nouaspecie a timpului nostru. „Dacã-þi închipui cãurmãream sã-i atac pe balerini, te înºeli. Îi apãr!”,va spune Kundera. Eu îmi menþin rezerva...,poate sunt rãul necesar. Rãmâne sã vã convingeþisinguri. Iatã! un motiv în plus sã vizionaþi filmul.

f i l m

Michael Moore în paºi de dansFlavia Pucea


2233



teledependenþa

CC um se învaþã o limbã strãinã? Oricum,dacã existã interesul sau dorinþa de acunoaºte acea limbã. Prin urmare, expe-

rienþa multora o dovedeºte, se poate învãþa olimbã chiar de unul singur, cu dicþionarul, citindtextele necesare subiectului. Cum se învaþã rapidºi eficient o limbã strãinã? De regulã asistat(îndrumat) de un profesor, beneficiind de supor-tul mijloacelor audio-vizuale. Televizorul a fostconsiderat un asemenea adjuvant benefic. Pe vre-muri, existau lecþii / ore de limbi strãine reparti-zate dupã amiaza la posturile TV. TVR Cultural apreluat într-un tîrziu metodologia mai veche, ºitransmite dis de dimineaþã ore de francezã, ger-manã, englezã, spaniolã. Cam atît.

Dacã întrebi pe cineva de ce este importantãcunoaºterea unei limbi strãine, bunãoarã engleza,rãspunsul, mai întotdeauna bãlmojit, e stereotipla majoritatea subiecþilor (sã zicem la studenþi…):comunicarea cu strãinii în cazul foarte jinduitelorcãlãtorii peste hotare sau imperativul dialogului –de mare avantaj – cu invitaþii de marcã sosiþi lanoi de aiurea; abia pe locul doi, necesitateadescifrãrii bibliografiei de specialitate, apoi e binesã ºtii o limbã – aºa în general, pentru orice even-

tualitate. Un mai vechi proverb comun mai multor

spaþii culturale spune cã eºti sporit în umanitateata în funcþie de numãrul limbilor vorbite.Înþelepciune popularã greu de contrazis. Darnimeni nu specificã faptul cã ºi idioþenia se poatemultiplica lingvistic. Cu alte cuvinte, dacã nu ºtigîndi ºi nu te exprimi corect mãcar într-o limbã,sã zicem cea maternã, tot un bîlbîit cerebral vei fiîn alte zece. Iminenta intrare în U.E. a þãrii noas-tre, omologarea programelor de învãþãmînt cucele de talie europeanã încurajeazã programelevizînd stãpînirea a cel puþin douã limbi modernede vastã circulaþie. Nu este, aºadar, vorba deidiomurile majoritãþii populaþiei globului:chineza ºi hyndi… ci de limbile dominaþiei glo-bale la nivelul economiei, politicii ºi a aportuluicultural. Asta e situaþia. O.K., lumea se con-formeazã. Orice, numai de limba rusã sã nu maiaudã românul. ªi e de înþeles… Dar ce te faci cutot mai numeroasele catedre de slavisticã dinOccident? Treaba lor, occidentalii n-au traversatsîngerînd comunismul asiatic via limbii luiTolstoi, cumplit stîlcitã de bolºevism. Sã trecem,deci, la englezã, francezã, germanã, spaniolã –

aflate în grila educaþionalã a TVR:- la orele de englezã apare pe ecran un

motãnel ochelarist care toarce sonoritãþi presu-puse a constitui limba englezã. La celelalte limbi,vezi dudui de vîrste atractive, în principiu îmbrã-cate modern, dar cu þinutã mai degrabã victorianãdecât academicã, demoazele de pension ad hocTV, expunînd ºcolãreºte scenariul stabilit curedacþia programelor abilitate. Nici tu sare, nicipiper. Ceva filmuleþe amuzante dacã te îndeamnãgîndul al Cîntãreaþa chealã a lui E. Ionesco. Cãci ºilui Eugen Ionesco i-a venit ideea celebrei piesetot de la învãþarea englezei. Cîteva locuricomune: aici un Big Ben, dincolo o catedralãNotre Dame, turiºti rãtãciþi, sau funcþionari con-venþionali în dialog mai degrabã cu moartea lim-bii iar nu cu viaþa ei. O pedagogie bãtrînicioasã,care mã face sã cred cã metoda Eckersley (patruvolume, plus dicuri) e, prin comparaþie, mult maiofertantã.

Totuºi, s-au fãcut enorme progrese înmetodologia predãrii limbilor de circulaþie.Editura Longman este o intituþie a inteligenþei înacþiune lingvisticã, cu opuri consultate de toþispecialiºtii actuali. Enorme posibilitãþi se deschidºi pentru celelalte limbi. Condiþia fiind sã ºtii ce,de ce ºi cum spui ceva în spiritul respectiveilimbi. Dar lecþia aceasta e prea grea, nu numai laTVR. Fiindcã prima comînduire este sã ai idei deîmpãrtãºit. Limba nu te ajutã altfel.

Limbile strãine ºi preotesele lorMonica Gheþ

salonul defavorizatului

Au fost destule zile mohorâte ºi ploioasenejustificat la acea vreme a anului. Astapânã când s-a arãtat o dimineaþã de

duminicã de varã autenticã, plinã de soare, deluminã ºi de un aer binevoitor, blând. Aºa amhotãrât cã este nimerit sã pornesc într-odrumeþie, însoþit de o fiinþã foarte dragã; am por-nit fãrã nimic asupra noastrã altceva decât dorinþade a vizita un peisaj cunoscut bine cu mulþi ani înurmã. Drumul, asfaltat destul de corect, însoþeaun râu care cobora dinspre un masiv muntos pu-ternic, impresionant. De o parte ºi de alta a ºose-lei ºi râului au fost, la început, blocuri, nu cumulte etaje, dar înconjurate de tot soiul deimprovizaþii, garaje, coteþe, un fel de grãdiniminiaturale. Am trecut de blocuri, am ajuns într-un fel de cartier mãrginaº alcãtuit din case delocimpozante, dar fiecare ambiþionând la multãcurãþenie ºi chiar delicateþe, aveau ferestrele plinede flori, grãdini ºi curþi mãrunte, dar foartemeticulos lucrate ºi bine întreþinute, pereþi vãruiþisimplu ºi proaspãt, rame ºi canaturi la uºi, ferestrevopsite conºtiincios; prin curþi se agitau,ciuguleau gãini, raþe, chiar bibilici, supravegheatede câte un câine tolãnit ºi el, la soare. Era chiarun aer de duminicã liniºtitã, tihnitã, calmã.Bucuria a durat pânã când, de-o parte ºi de alta adrumului, peisajul a fost de-a binelea spart deniºte vile; ceea ce se poate spune, cu certitudine,despre ele este cã sunt mari ºi foarte mari; maiau, în faþã, covor de gazon ºi alei pentru limuzine

din cele fine, pânã la gardurile înalte, din fier for-jat (aproximativ). ªtiam ale cui pot fi, am avutconfirmarea din partea a douã femei care, incre-dibil!, veneau de la cumpãrãturile din oraº cudesagile pline pe spate. Minunile abia au urmat,dupã accidentul scârbos -arhitectonic- al vilelorfãrã tatã, fãrã mamã: au început sã aparã ade-vãratele case ale locului muntos, clãdite maideparte de ºosea, pe coame de deal, mai toate dinlemn, deloc înalte, dar foarte trainice, ridicate cuo migalã ºi îndemânare din care mulþi designericontemporani sigur cã ar avea ce învãþa. Pânã lamicile ºi paºnicele cetãþi de lemn se ajungea pepoteci subþiri, desenate prin iarba grãdinilor pline

de pomi, mai ales meri ºi pruni, un peisaj animat,din loc în loc, de vite pãscând într-un fel dedefinitivã împãcare cu lumea ºi cu propria lorsoartã. În mod întâmplãtor, am aflat cã nu estenici o pensiune rusticã în zona, lumea fiind preapreocupatã cu fânul, vitele, pãmântul pentru amai avea vreme ºi de altceva. Dupã un scurtpopas pe malul râului (într-un loc nu din caleafarã de poluat), am fãcut cale întoarsã; aici aînceput delirul: dacã pânã atunci ºoseaua deþineaun grafic acceptabil, le ora amiezii urcau spremunte zeci, sute de limuzine, era mai ceva ca pemarile bulevarde ale unei metropole, un fel deraliu pentru a afla o pajiºte demnã de grãtare,mititei, beri ºi manele; am aflat cã, sus, chiar pe opoianã a impozantului munte, s-a croit un abe-rant sat de cabane ºi cãbãnuþe, multe dinlimuzine îndreptându-se într-acolo. Era o lumedesfiguratã sinistru, o lume scoasã din þâþâni!Coboram destul de temãtori, lipiþi de garduri,când am vãzut ºi, în chip de coadã la cireaºã, oDacia coborând vertiginos, avea ºi o remorcã pre-cum o colivie, în care era cazatã o biatã vacã; cret-inul ºofer al maºinii conducea într-atât de haoticºi brutal, încât bietul animal era izbit de zãbrelecu o violenþã fãrã seamãn, ce-i pãsa idiotului careasculta, cu difuzoarele date le maxim, un ºlagãrde ultimã orã, pre numele lui "Bumba"? Când amajuns în oraº, era liniºte ºi pace de prânz dumini-cal; drumul de întoarcere se dovedise a fi fost undezastru. ªi totuºi, preumblarea a fost salvatã lafinal: dinspre pistã s-a ivit o femeie micã, foartebãtrânã, cu un chip neaºteptat de frumos însobrietatea ºi simplitatea lui; bãtrâna femeie, înhaine închise la culoare, purta, ca pe un odor, unmic ghiveci în care era numai atât, un fir subþirede busuioc.

Drumeþia, vaca ºi firul debusuioc

Mihai Dragolea

C onstrucþia / Obiectul “Punct de vedere” agrupului 1+1+1+1 porneºte ca ºi moti-vaþie ºi aspiraþie profesionalã de la / din-

spre celebrarea aflãrii fiinþei umane întru identitatede sine, cu respect ºi admiraþie cãtre tot ce bãnuitºi / sau explicit o înconjoarã, cu acel respect ºiaceea admiraþie specificã unor reflexe, iubiri,bucurii ºi chiar spaime arhetipale încã actuale prinneatinse de modernism, zone de la margini ºicapãt de planetã.

Construcþia / Obiectul “Punct de vedere”porneºte ºi din manifestele lucide ale arhitecturiicontemporane, cea a ultimului / trecutului recal(încã atât de aproape încât poate purta genericul“contemporan”), care deja experimentând,desluºind, dezbãtând ºi stãpânind modernismele(cu toate accentele pozitive ºi negative ale acestora)fac ca arhitectura, urbanismul ºi designul sã poatãfi bogaþii ºi liniºtiþii proprietari / posesori / profitori/ profesioniºti ai unei largi / întinse / extinse liniide orizont, cea care le conferã arhitecþilor,urbaniºtilor, designerilor ºi artiºtilor plastici liber-tatea de a alege de pe rafturile profesiei ºi acondiþiei umane, ingredientele necesare înnumãrul ºi proporþia aleasã liber ºi (de regulã)responsabil.

Construcþia / Obiectul “Punct de vedere”porneºte, mai apoi, ºi de la una din importantelecoordonate / repere ale condiþiei umane care faceca fiecare dintre noi, ca simple ºi unice fiinþe /fiinþãri ce ard / se mistuie pe un traseu de odatãexistenþial metafizic, ºi în acelaºi timp performeazãîntru-o mãiestrie a faptei ºi / sau gândului, sãrefacem pe tot parcursul vieþii sau pe segmente aleei, sã refacem “ab ovo” istoria posibilã ºi plauzibilãa universului, a lumii, a planetei în / întru caretrãim.

Aceste repere aflate întru confiscarea ºi / saulibertatea naºterii arhetipale ºi cea a respiraþiei pro-fesionale ºi existenþiale de ultima orã îmi par a fiexistenþiale în a întâmpina, celebra, mãrturisi ºicomenta fapta grupului 1+1+1+1.

Membrii grupului, deocamdatã studenþi, deo-camdatã trei dintre ei la secþia Design aUniversitãþii de Artã ºi Design Cluj ºi unul stu-dent la secþia Arhitecturã a Facultãþii deArhitecturã ºi Urbanism din cadrul UniversitãþiiTehnice din Cluj, au avut ocazia unei mãiestreîntâmplãri. Invitaþia / Provocrea de a participa laTabãra Internaþionalã FESTART 2004 , ediþia atreia, organizatã de Ministerul Educþiei dinRomânia ºi de Palatul Copiilor din Cluj, sub sem-nul ºi gestionarea artisticã a sculptorului clujeanAlexandru Lupu, în Munþii Apuseni, în localitateaCAPS, i-a adus / aruncat pe membri grupului1+1+1+1 în aventura generoasã specificã uneiadevarate cãlãtori iniþiatice. Aici, în MunþiiApuseni, la CAPS, ei s-au aflat, singuri ºi împre-unã, sub cer de zi ºi de noapte, la sfat ºi la tacla cuacel sentiment de axis mundi pe care îl oferã înclipe ºi momente de graþie cãlãtoria iniþiaticã, ceafacutã în orice fel, fie întru-lãuntric, fie peste mãriºi þãri. Aflarea împreunã a generoºilor (copii / elevi,studenþi, artiºti deja maturi) a generat / iscatavalanºe de idei transformate în minunate faptepermise ºi favorizate de aceastã aflare întru lume ºiîn acelaºi timp întru departe de lume.

Cei din grupul 1+1+1+1 au adus tot într-ungând pânã sã îºi asume fapta, o anume faptã.

Încurajaþi, consiliaþi (dar nu cenzuraþi) desculptorul Alexandru Lupu ei au decis sã îºi asumeun “Punct de vedere”. Schiþe, idei, revelaþii ºi maiapoi cruciala descindere în / întru faptã. (G ++ GG)

Între 19 - 29 august, pe Valea Ierii, la CAPS,am luat parte ca invitaþi, la Tabãra InternaþionalãFESTART 2004, organizatã de Palatul CopiilorCluj-Napoca.

În mijlocul naturii, toatã lumea muncea, pro-fita de ce oferea aceastã tabãrã. Aºa am hotãrât ºinoi, cei patru studenþi, sã realizãm o lucrarecolectivã, o lucrare care sã valorifice locul în carene aflam ºi care era impresionant.

Specificul zonei era dat de priveliºtea careavea destule detalii încât sã nu te saturi chiar dacãai privi toatã ziua în jurul tãu, ºi de materiale careerau din abundenþã, piatrã, lemn, pãmânt.

Gândul nostru mergea spre ceva inedit caformã, ceva care sã îþi atragã privirea de ladepãrtare ºi totodatã ajuns în interiorul acestuispaþiu sã îþi atragã privirea, prin trunchiurile decon împletite din coajã de alun, spre detaliileexterioare punctate de noi.

Am urmãrit contrastul, în formã ºi la materi-alul din care am realizat lucrarea. Se distinge con-trastul în forma organicã a spaþiului alãturatãformei rectangulare a rampei de acces; un drept-unghi tangent unui ovoid în vedere planã. Rampade acces marcheazã intrarea ºi faptul cã se întâm-plã ceva înãuntru. Alt contrast, îl face piatra greacare leagã de sol structura uºoarã, volatilã dinîmpletiturã de alun.

Transaparenþa spaþiului, bine delimitat totuºi,leagã exteriorul cu interiorul, te lasã sã vezi ce seîntâmplã acolo ºi îþi stârneºte interesul.

Detali precum: împletiturile, felul cum suntaranjate pietrele ºi desenele de pe discurile debrad fac promenada spre interior ºi în interiormult mai interesantã.

Cam în asta constã "Punct de veder"; ammuncit mult, am realizat ce ne-am propus ºi amavut parte de o experienþã minunatã lucrândîmpreunã. Acesta a fost primul nostru experi-ment de acest gen ºi sã sperãm la cât mai multe.

(Mihai PPop)


2244



atelierLivius George Ilea: Rupprecht Geiger. Redeschidereadosarului artei abstracte. • 2editorialIoan-Pavel Azap: Frontiera Poesis • 3carteaMihaela Gligor: Scrisori între prieteni • 4Dorin Mureºan: De la „Eidolon“ la literaturã• 4Ion Cristofor: Nostalgia timpurilor trecute • 5Alexandru Jurcan: Ca un Caron feminin lângã pon-tonul Mãrii Negre • 5Alexandru Vlad: Este înþelepciunea pentru oameniide rând? • 6Oana Pughineanu: Sã mai citim? • 6bloc notesOvidiu Pecican: Doi din patru • 7literaturã ºi filmAlexandru Jurcan: Prinþul lui Tudor Teodorescu-Braniºteºi Orient Express-ul lui Sergiu Nicolaescu • 7profilMihai Dragolea: Un roman de excepþie adus emoþio-nant (ºi) la Cluj • 8

COMUNISM ºI COMUNISME: MODELUL ROMÂNESCLönhárt Tamás: Comunitatea maghiara dinTransilvania în perioada instaurarii comunismului înRomânia (1944–1947) • 10anul Ioan Slavici – Tribuna 120Iulian Negrilã: Ioan Slavici despre pasivism ºi activism • 12comentariiMirela Calbaza-Ormeniºan: Generaþie - „degeneraþie“- „regeneraþie“. Încercãri pe marginea unui text vul-cãnescian.• 13mãrturiiGheorghe Iancu, Virgiliu Þârãu: Represiunea comu-nistã în comuna Bistra, judeþul Alba, 1946-1952 • 14interviuManuele Debrinay-Rizos • 16Alexandru Nemoianu • 17poeziaIon Machidon • 18Eugen Cojocaru • 18ex abruptoRadu Þuculescu: Letilia • 18arhivaIstván Király V.: CD-Romul ºi muntele vrãjit (I) • 19cultura civicãAncheta Tribuna - Regiuni ºi politici regionale înRomânia ºi în Europa • 20teatru

Adrian Þion: Cãruþa cu surprize • 21filmLuciana Pucea: Michael Moore în paºi de dans • 22revista presei culturaleTop 3 + 2 al revistelor culturale• 22salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Drumeþia, vaca ºi firul de busuioc • 23teledependenþaMonica Gheþ: Limbile strãine ºi preotesele lor • 23arteTabara internaþionalã FASTART 2004 Valea Ierii • 24

SSUMAR

CUU RRIIDDIICCAARREE DDEE LLAA RREEDDAACCÞÞIIEE:60.000 llei –– ttrimestru120.000 llei –– ssemestru

240.000 llei –– uun aan

CUU EEXXPPEEDDIIEERREE LLAA DDOOMMIICCIILLIIUU:90.000 llei –– ttrimestru

180.000 llei –– ssemestru360.000 llei –– uun aan

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista dde CCulturã TTribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

arte

Tabãra internaþionalã FASTART 2004 Valea Ierii

ONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ - Revista Tribuna · Mircea Petean, Adrian Popescu ºi Virgil Mihaiu, dar...

Documents

Transcript of ONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ - Revista Tribuna · Mircea Petean, Adrian Popescu ºi Virgil Mihaiu, dar...