TEME ON-LINE PENTRU CLASA a V-a

ANEXA 1: Imagine cu un animal ......................................................................

ANEXA 2 : Textul Povestea ariciului înţelept de Vladimir Colin 1. A fost odată ca niciodată, a fost odată un arici. Da, da, un arici bătrân, tare bătrân

şi tare înţelept. De bătrân ce era, îi crescuse o barbă albă până la piept şi vreau să vă spun că n-am văzut în viaţa mea un arici mai înţelept. El locuia chiar în mijlocul pădurii.Se trezeşte într-o bună dimineaţă ariciul...– Hm! Cum o fi pe-afară?

Îşi scoate el nasul pe fereastră... (Dar ce credeţi voi? Da, avea o casă gospodărească,avea uşă, un coş pentru fum şi o fereastră.) Îşi scoate el, aşadar, nasul şi miroase în dreapta şiîn stânga, în sus şi în jos:– Bun! Nu plouă.

Îşi apucă atunci ariciul barba cu amândouă lăbuţele şi şi-o piaptănă, se ferchezuieşte şi, când i se pare că s-a gătit cum nu se poate mai frumos, îşi pune pălăria, îşi ia bastonul şi-o porneşte fluierând prin pădure.

2. Mergea ariciul fluierând şi, dacă întâlnea o veveriţă, un iepure sau altă cunoştinţă, se apleca îndată, îşi scotea pălăria şi rostea: „Vă salut cu stimă!” sau „Respectele mele!”, după împrejurare. Şi tocmai când fluiera mai fără grijă, se întâlni cu... un lup. Un pui de lup, prost şi obraznic.– Brr! mârâi lupul. Ce dihanie caraghioasă! N-am mai văzut aşa dihanie în viaţa mea... Cum te cheamă, măi piciule?– Arici, răspunse ariciul.– Aşa? Ei, pân-aici ţi-a fost, ariciule! Brr! Am să te mănânc...

Ariciul îşi scoase cuviincios pălăria.– Vă salut, dar fără stimă! spuse el. N-am nimic împotrivă să fiu mâncat de un lup. Numai că...– Ha, ha, ţi-e frică! râse lupul. Brr! Eh, ce să-i faci?... M-am obişnuit. Ori de câteori vreau să mănânc şi eu, i se face frică celui pe care am să-l înghit... Cu toate astea,ştii, nu-i mare lucru. Te înghit atât de repede! Nici n-apuci să-ţi dai seama...– Nu mai spune! grăi ariciul. Vezi, eu n-am fost mâncat încă niciodată...– Eh, fleacuri! vorbi din nou lupul. Ascultă-mă pe mine: începutul e mai greu. Că apoi...

– Da, da, apoi... să fii mâncat de un lup trebuie să fie o adevărată plăcere... N-ai să mă crezi, dar nici nu m-aşteptam să am parte de o asemenea plăcere în dimineaţa asta, mai spuse ariciul, iar lupul răspunse:– Rrrr! Hai, pregăteşte-te, că mi s-a făcut o foame!... Rrr!– Vaaaaai! strigă deodată ariciul, cât putu de tare.

3. Lupul se speriase, sări în sus şi răcni mânios:– Cum?... Ce-i asta, ariciule? Te ţii de glume?– Lupule, dragă, abia acum mi-am adus aminte... Azi-dimineaţă am născocit o poveste şi n-am apucat s-o spun nimănui. Vai, vai, ce păcat că nimeni n-are să-mi afle povestea!– O poveste?... mârâi lupul. Hm, ştii ceva? Spune-mi-o mie... Rrrr! Tare-mi mai plac poveştile şi niciunul dintre toţi câţi am înghiţit până în ziua de azi nu mi-a spus nicio poveste...– Cum? Ai vrea?... Bucuros! strigă ariciul şi, fără a se lăsa mult poftit, prinse să povestească:- Azi-dimineaţă m-am trezit, mi-am pieptănat barba, m-am ferchezuit, mi-am pus pălăria, mi-am luat bastonul şi-am pornit fluierând prin pădure. Mergeam eu fluierând şi, dacă întâlneam o veveriţă, un iepure sau altă cunoştinţă, mă aplecam, îmi scoteam pălăria şi rosteam „Vă salut cu stimă!” sau „Respectele mele!”, după împrejurare. Şi tocmai când fluieram mai fără grijă, m-am întâlnit cu... m-am întâlnit cu... cu cine crezi? ... cu un lup!– Nesărată poveste! spuse lupul.– Stai să vezi! răspunse ariciul, povestind în continuare. M-am întâlnit, aşadar, cu un lup. „Rrr! mârâi el. Pân-aici ţi-a fost, ariciule! Am să te mănânc...” Eu i-am spus: „Lupule dragă, azi-dimineaţă am născocit o poveste şi n-am apucat s-o spun nimănui...” „O poveste?” a strigat lupul. „Spune-mi-o mie!...”– „Bucuros!” Şi am început să-i spun: „Azi-dimineaţă m-am trezit, mi-am apucat barba cu amândouă lăbuţele şi...”– Îţi baţi joc de mine? răcni lupul, holbând doi ochi flămânzi şi sălbatici.

4. Ariciul se uită în jur, ca şi cum l-ar fi căutat pe cel care stârnise mânia lupului,dar nu văzu nimic.– Vai de mine! spuse el. Nu cumva vorbeşti despre mine? Eu să te supăr? Da de unde...– Dar despre cine crezi? strigă lupul. Stai că-ţi arăt eu ţie!

– Şi povestea?Mai clănţăni lupul ce mai clănţăni, apoi spuse înciudat:– Aşa-i, povestea... Dar bagă bine de seamă! Dacă-ţi mai baţi joc de mine...– Eu?... Nici gând! spuse ariciul şi se grăbi să povestească mai departe: „Mi-am pieptănat barba, m-am ferchezuit, mi-am pus pălăria, mi-am luat bastonul şi-am pornit fluierând prin pădure. Şi, tocmai când fluieram mai fără grijă, m-am întâlnit cu...– Să nu fie tot un lup, că nu ştiu ce fac! răcni lupul.– Nemaipomenit! se minună ariciul. Cum de-ai ghicit? Într-adevăr, era un lup... „Rrr! mârâi el. Până aici ţi-a fost, ariciule! Am să te mănânc...” Eu i-am spus: „Lupule dragă...”

Dar lupul era acum la capătul răbdării, aşa că strigă de se cutremură pădurea:– Minţi! N-ai mai spus nimic, pentru că lupul te-a şi înghiţit... uite-aşa! Şi, cum strigă, cum se repezi, socotind să-l înghită dintr-odată.

5.Ce să-i faci dacă nu mai văzuse nicicând un arici?!... Nu ştia ce-l aşteaptă! Voi, care aţi aflat că ariciul are ţepi (şi acum îi folosesc la apărare), voi vă puteţi închipui uşor ce s-a petrecut, nu-i aşa? Lupul cel prost a răcnit:– Văleu-u-u! şi, cu nasul şi limba însângerate, a tulit-o prin pădure cât ai zice peşte.– Hei, lupule! Lupule! a strigat ariciul după el. Nu vrei s-asculţi povestea mai departe?Dar cine să-i răspundă? că lupul era acum cine ştie unde şi încă mai răsuna pădurea de schelălăitul lui.– Nu te salut, a spus atunci ariciul şi, scoţându-şi pălăria, şi-a şters sudoarea de pe frunte.

Apoi şi-a trecut lăbuţele prin barba sa albă şi s-a dus glonţ la prietenul meu care scrie toate poveştile pentru copii şi, în limba aricească, i-a povestit totul. Prietenul meu a scris povestea pe o coală de hârtie, căreia i-a dat drumul pe fereastră, şi de atunci nu s-a mai întâmplat niciodată ca un pui de lup, prost şi obraznic, să se lege de un arici bătrân şi înţelept.

ANEXA 3 : Întrebări

Prim

a pa

rte

Ce s-a întâmplat până acum în text? Ce credeţi că se va întâmpla mai departe?

1. Ce personaj este prezentat? 1. Cu cine se va întâlni ariciul?

2. Unde şi când se petrece întâmplarea? 2. Ce se va întâmpla în continuare?

3. Cum este personajul?

4. Ce face el?

5. Vă place personajul?

Părţ

ile u

rmăt

oare

Ce s-a întâmplat până acum în text?

2.Ce credeţi că se va întâmpla mai departe?

3.

4.

ANEXA 4 : Exerciţii

EXERCIŢII1. Despărţiţi în silabe cuvintele: arici, înţelept, dimineaţă, fluierând, mâncat.2. Explicaţi folosirea semnelor de punctuaţie din citatul:„─Vă salut, dar fără stimă! spuse ariciul. Chiar vrei să mă mănânci? N-am nimic împotrivă să fiu mâncat de un lup. Numai că...”3. Daţi cuvinte cu sens asemănător (sinonime) pentru următoarele: odată; înţelept; pădure; stimă; poveste; ţepi.4. Analizaţi cuvintele din propoziţia dată ca părţi de vorbire şi ca părţi de propoziţie:

Ariciul înţelept a întâlnit un lup obraznic.5. TEMĂ─ Continuaţi povestea ariciului înţelept, arătând cu cine s-a mai întâlnit în pădure. (Compunere de 15-25 de rânduri, scrisă pe foi A4)

De colorat (dacă puteți să scoateți la imprimantă)

Fișa numărul 2                       

               Ieri dimineaţa pe la ora şapte,                        Când era încă aproape noapte                         Şi toţi copiii dormeau încă tun,                        A fost săvârşită o crimă în prun.

                         Un vierme necunoscut s-a introdus                        În pruna cea mai de sus.                         I-a supt sângele dulce şi-n grabă                        A azvârlit-o fără viaţă în iarbă.                         Apoi, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat,                        A plecat.                         La ora opt şi zece minute apoi,                        Furnicile au descoperit trupul prunii-n trifoi,                         Şi l-au aşezat pioase pe-o pernă                        Umplută cu foi de lucernă,                         Şi l-au prohodit bătrâneşte pe rând,                        Şi l-au coborât în pământ.                         La ora nouă şi cinci au venit păsările, detectivii cei mici,                        Şi le-au anchetat, şi le-au acuzat pe furnici.                         La ora zece fix au apărut procurorii cei mari,                        Îmbrăcaţi în uniforme de grădinari.                         Au pus întrebări prunelor înspăimântate                        Şi-au cercetat totul cu severitate,                         Şi-au dat în urmărire cu semnalmente ferme                        Un vierme.                         La ora treisprezece şi două minute exact,

                        Încă nu-l pomenea pe vinovat.                         Ei nu ştiau că viermele nu fusese vierme, ci omidă                        Pe care nu aveau cum s-o prindă,                         Pentru că se transformase, fără nici un martor ocular,                        Într-un fluture extraordinar                         Ce se învârtea ironic şi graţios,                        Ca să vadă ce se mai petrece jos,                         Iar ei, obosiţi de anchetă şi urmărire,                        Se opreau din când în când să-l admire. Ana Blandiana – Fapt divers

ALTE CERINȚE1. Scrieți câte strofe are poezia, ce rimă are și măsura a două versuri pe care le alegeți voi.2. Identificați trei imagini artistice diferite din poezie (vizuale, auditive, gustative, dinamice).3. Găsiți două expresii care arată timpul și două expresii care arată locul.4. Scrieți care sunt personajele din textul dat, o trăsătură a acestora și ce părere aveți despre fiecare.5. Dați un alt final pentru această poezie în 5-10 rânduri.6. Scrieți o continuare a textului în 5-10 rânduri.7. Compuneri libere:a.) Scrie o compunere de minim 10 rânduri despre un fapt divers petrecut la tine pe stradă. Poate fi și poezie, folosește rime.b.) Scrie o compunere de minim 10 rânduri în care să povestești o întâmplare reală sau imaginară în care personajul principal este un polițist. Poate fi și poezie.c.) Scrie o compunere de minim 10 rânduri în care personajele să fie insecte (gândaci, furnici, libelule, albine, muște, fluturi etc.)