:I

tIt

PROLOG

Imco Vac4 abia ajuns h vaNa de 16 ani, era un tanfr zvelt

(I barba rara ti ni$!e buze despre care unii spuneau, in gluna'

cl a avea o lnbuftare efeminati. Capul sau s-ar fi PoFivit mai

rip rmui poet sau unui razboinic, dr el stia ca singurul siu ta-

H iD manuirca cuvintelor se limita la glume vioaie, ironii $i

tr tiviale. Credea ca Poetrii au inclin4ii mai serioase. Desi

(a ceBtean al Cartaginei, din cauza afacerilor conduse cu

EbuinIA si a lipsei favorurilor din partea zeilei Fortuna,

Hb sa saacise de mult ln calitate de unic fiu din cinci copii,

- @ ci surorile sale vor avea Parte de o soarta m$inoasa.

LEi de aceea posnrl siu in arnata cafiagineza nu era rezul-

rl rei inclinatii, ci doar o incercare de a avea un venit asi-

-. $L dupa cum spunea tatal sau, conflictele amale ofercau

sir & a te face remdcat $i de a imbunaa$ situ4ia economicd

r Hbi Spre marea sa sur?rindere, tocmai acest lucru se

4ase in dtima zi a asediului cetadi fubocal&

Balknul slu se aflase chiar unde era cel mai probabil si se

-d o btEs." in timp ce berbecul lovea ritrnic, execut6ndu-9i

-

(b distrugerE, Imco stitea cu capul acoperit de scudla - ffigeau sagefile nzse de pe ziduri. hivirile sale son-

- gtjurimile at6t de rapid, incat de-abia daca rcuwau si

*lr luclurile din jurul lui, cu exceplia catorva obiecte

DAVID ANTHONY DURHAM

disparare: coada impletita a barbatului din fap lui, tahnjul de pe

umarul altui4 lndoitul:a propriului bral 9i zvdcnirca arterei aflare

in locul acela moale. Ceilalfi soldati se inbrinceau, incercand

sa ajunga in cel mai bun loc pentu a aborda zidul. Imco nu avea

nici o intende ln acest sens. El chiar s-ar fi rcEas, dar lnghesuiala

de trupuri din sparele sau nu-i permitea sa faca nici o mi$ca$.

Cdnd zidul cedr, pieEeb cazura in interiorul cealii, mai

puqin un bloc marc car€, pentu moment, leganandu-se, se mai

tinea de baza zidului, carc statea inca in picioare. Imco igi fixaprivirea asupra lui, lncredinlat ca acesta ii va aduce pieirca Dar,

cand se prabu$i, blocul de piarra se hclina intr-o parte ii strivimulfirnea de soldad care se afla in stinga lui. VazAnd ce pa{isera

camarazii lor, ceilalfi solda{i incepura sa wle. Sunetele erau at6t

de inspaimantibar€, incet il facura pe Imco sA se mi.St€ inaint€,

un pas, apoi un altul, pe ldnga blocul de piaffi si peste urmatorul

boloyan. Se ca{ara pe gramada de moloz, dupa carc s€ ddicl pe

o lespede marc si descoperi ci nu se putea urca mai sus de at6t.

Penhu o clipa, rcu$i si zireasca onsul, aflat sub nivelul la carc

se gasea el, Oi i$i dadu seama unde era- Aparatorii se stransera

acolo de-a valma cu amudle prafuite, cu ochii ridic4i Si tin6ndstrans armele in faIN, un pab de varfuri de sulite carc semina cu

spatele unui arici de mare. Arcagii din spatele lor i$i lansasera

tirurile. Irnco nu-gi dorea citugi de pulin sa inainteze, dar, daca

avea s-o faca" isi dorea cel pulin sa nu fle singur. Ridicase un

bral pentru a le face semn celor din spate ca era calea liberA. O

mi$cae ghinioni$a-

O stgeata il lovi in mijlocnl palmei. Fo4a tidui ii smucise

bratul cafie spate, dezechilihnandul. Imco se rcstogoli pe panta

in care se transformase zidul de aparare, printre picioarele

luptitorilor care il urmasera" UrmAtoarcle s€cunde ale viefii sale

il pusera in postua de a se vedea calcat, lovit $i transformat

intr-o piedica. Cineva cibase pe sageali, rasucindu-i-o in came

ANDRIA CARTAGINEI 1l

$ aimifen(fu-i frrlgerei de durerc pAnr in degetele de la picioare'

Un alftl ii rupsese doua coaste Foptindu-$i sulita in Pieptul lui

c6nd tr,ecea peste el. DaI' duPa toate acestea' Gnarul se ridicase

c-rr geutal€ $i aruncase o privire peste dfamaturi' descoperiad

G oras cuceiit.

Mai €rziu afll ca avusese onoarea de a fi fost Primul soldat

.irns pe zidut pnbuiit al cetitii Arbocala' Ofited carc-i spu-

rrse acest luclu era constient ca distinclia avea $i o conotafie

auzanta. dax, oricurn, ii apa4inea' in seara aceea bAuse vinul

ca4ii 9i se ospaase cu bucaf de came de capdoara ii peine din

epioe€le ibrice' CaPitanul companiei sale trirnisese o femeie

EIfa in cortul lui. Aceasta hcalecase peste corPul sau ranil' s€

cnborise asupra sa 9i, dupa cateva minute' primise desclrcarea

b- Avea ochi mari, pe care si-i fixase adinc in privirile lui' fara

ri:i o resarire sau lreun sentiment' Cu o voce temuranda' o

inEbase cum o cheama- Dar ea i$i teminase deja misiunea 9i

l avea nici o dorinta sa mai aiba de-a face cu el' Abia daca

+ca femeia sa plece, ca in cottul lui Imco lsi facu aPadlia un

i vizitator.

Ac€sta puta Plato$a frumoasa a infanteriei si o tunica

@ la culoare pe dedesubt Avea braple goale 9i umerii lali'

rd inchis la culoare, ochii negri 9i era chipe$ lntr-un mod ce

r evea nirnic carc sa aninteasca de feminitate' Irnco nu-l mai

rt'F niciodata, dd tsi dAdu seama de la prima vedere' ca era

csradannrl. Soldatul roSi Si lsi aranja astemuturile' teman-

lc *si indmPina oaspetele arAtdndu-i mai mult deral dorea

E sa $ie. Inima ii bAtea la fel de rcPede ca a unei pasti' Se

cika rm impostol abEolut $i era sigur ca barba$l acela avea

*i v& adevarah faF"

- Dcci, tu e5ti cel pe care-l cinstesc toli? intteba barbatul'

rll & dntric sa vezi singele Arbocalei? Daca era sa te judec

-l ffidsaq nu m!a$ fi lnchiPuit niciodata un asemenea

I? DAVID ANTHONY DURHAM

lucru, dar contezza ce este in interiorul unui om. De ce nu ammai auzit numele Au inainte?

Irnco ii raspunse cfu mai sincer la acea$a intebarc Si la cele

care urmarA- ii vorbi despre originile numelui sau de farnilie,despre perioada pe care o peEecuse departe de Africa, desprelocurile unde se pregAtise Si despre conducAtorii care-l calau-ziseri, despre cdt de mult ii lipseau tatil si sumrile sale $i despefaptul ca spera ca solda sa le mai ugura existenta. Dupa cinciminute, Inco aproape ca rcusise sa uite ce persoana importantaera oaspetele sau $i sa-si inchipuie ca erd un locotenent de infan-terie, care trebuia sa vorbeasca adesea cu soldalii pedeqtri.Blrbatul il asculta cu ochii aiintifi asupra lui cu $i mai multaintelegerc decat gasise de cdnd plecase de acasa. $i tocmai deaceea nu se sim{i jignit cdnd btubatul il infterupse.

- Iafia-mr, dar familia ta este siraca?

- gobolanii iberici mAnanca mai bine decdt familia mea,rispunse tAnirul.

- Nu gi de-acum inainte. Secretarul meu va veni sa notezedatele familiei tale. in cinstea vitejiei tale, le voi trimite unmic pachet gi, impreuna cu el, titlul de Foprietate asupra uneimici bucili de p6mant in afara Cartaginei, o suta de sclayipentru lucratul pamantului si servitori domestici. A9a le va fiusurat4 povara?

Soldanrl igi pierduse glasul, dar rcusi sa aprobe printr-omigcare a capului.

Celalaft barbar zambi 9i ii spuse:

- in aceasta zi m-ai ajutat sa indeplinesc o sarcina $i sa

deschidem calea pentxu lucnrile marcte ce vor veni. Vei lupta lafel de yitejette pentru mine gi in campania urmatoare?

Imco doar consimli cu o rnigcare a capului, deri simtea calumea se invdrte in jurul lui $i era extrem de uimit. Nu putea

MANDRIA CARTAGINEI 13

inplege nimic pe deplin, cu excepiia faphrlui ca i se pusese o

irfi€b e si ca se cuvenea sa rAspunda pozitiv.

- Bine. Exi$a mdte cai catle destinele noasEe, dar nici una

Dr este atat de directA ca razboiul. Sa nu uifi asta! Toate r.ietile

nefe duc cdfie moart€, Irnco Vaca" Zeii nu ne-au lasat nici un

cuvant de spus in aceasta privinta- Dar, cel putin, putem

fufluenla intru catva felul in carc ne conducem vi4a si, uneori,

sem pu$i in fafa unor rcalizaLd carc depa$esc Planurile noas-

k hftiale. Ar tebui sa ai in vederc acest lucru. Comandannrl se

iease, impinse cu un brat panza ce acoperca intrarea cortului

5i se opri un moment, respirdnd adinc aerul noptii. Soa$a nu

dfima ziduri pentru noi farA sa aibA un motiv, spuse el.

Cu aceste cuvinte, blrbatul iegi din cort qi se facu n€yazut.

Alia apoi, pe masud ce clip€le de linigte igi urmau cursul, Imco

f,t$ sa pdceapa i4elesul conversatiei avute. intelegerea com-

& a identitalii celui cu caxe tocmai vorbise nu il ilumin4 ci,

d &gaba, ii aburi mintea- Nu se mai aflase niciodaJa atat de

rFEpe pentru a-$i privi conducAtorul in ochi, dar acum o

b- Comandantul sau, un bArbat care avea puterc de viali 9i

& mre asupra existenlei a6tor oameni. cu o avere nemaipo-

-ie in bog4ia sa, un soldat care, desi nu implidse inc{ tei-

Ei & aL avea geniu in ceea ce prive$te arta razboiului, despre

.- Eii ryimeau ca em localizar in corpul sau, intr-o cavitate ce

- dr ctiar Enga inimi- Hannibal Barca"

Dirdr5i seama cine il vizitase, t6narul striga numele s€rvi-

rl cae ii fusese repartizat. fl ruga sa-i aduca o gateata sau

l rr. cice, cit mai rcpede, Ziua aceasta fusese o aglomerare

t::-imre uinitoarc, iar acesta din ulma pur $i simplu era

E d p€sEu el. I se facuse grca6"

1

lntroducere

Ddegada ajunse in capitala Republicii Romane intr-una din

* din ce in ce mai reci ale toarnnei mediteraneene. Memtnii

-aia plecasera din cetatea Saguntum din estul Iberiei sa

alr't fidmea mei audienle in fala Senan ui. Odau ce li se

rFbse cerEre4 un birbat pe nume Grdmini vorbi in numele

-.

Acesta scruti incaperea cu o exprcsie sagace gi vortri cu

r gb gtmk, de;i oarecum sdsAit. Romanii, asezati pe banci,

b *rdd sa se aplece si sa-i umareasca buzele pentru altsqF. Eii Ecandu-si main e pahie la ueche, iar altii str6m-

5-r i soptind ca latina lui era neinteligibih. Totugi,

-'- tcl intelesera cu totrii ideea centala a discursului slu,

-E ara ulmiloarea: saguntinilor le era frica. Se temeau

r-iib vl4t Erau ca niste nesiemate ingropate intr-un

tF tL, - c!€ conflictele tribde ii ha4uielile erau ceva

-

E- ca niSe oi cap simt in ceafa suflarea unui lup pu-

l-ru &rci nu constituia o noutate pentru ei, fiindca

r* ltltful Harmibal Barca al Cartaginei, fiul lui

SI.bmanrisit al Romei.

16 DAVID ANTHONY DURHAM

Delegatul le explica fapfirl ca Roma neglijas€ Iberia in detri_mennrl Republicii. puterea africani gofitase de acest lucru $i_SiconsFuise un adevarat imperiu acolo. Devenise un du$man maiputemic decet fusese vreodatA in tirnpul razboaielor trecute.Cramini se intreba cu vo€e tarc daca romanii nu uitasera cumvalecfiile istoriei. Oare nu-gi aminteau pagubele pricinuite deHarnilcar Barca in decusul ultimului razboi dintre Roma giCartagina? Negau fapnrl ca rtunasese neinvins $i ca soartarazboiului fusese hotar6ti de Cfeselile altora pe carc nu avusesecum sa-i controleze? ipi aminteau ca, dupa rastumarea sa,Harnilcar nu numai ca invinsese revolta mercenara din Fra lui,dar ca lncepuse $i sa cucereasca teritorii iberice? Datoritalui, cartaginezii se imbogilisera si mai mult, detinand argint,sclavi si chereste4 o avere carc curgea in fiecare zi in tezauelepaminnrlui lor natal.

Prin bunavoinla zeilor, Hamilcar murise de cadva ani, darginerele sau, Hasdrubal cel Chipeg. extinsese teritoriile lor 9iconshuise un ora$-fortAreala, Cartagena. Acurn, gi el murise:din fericte, cufitul unui asasin ii gAsise gaftl pe cand dolmea.Dar spiritul lui Hamilcar fusese readus la viaF in fiul sau,Hannibal. Acesta pomise intr-o campanie de deshvdrgire a rni_siurfi inaintafilor sai. in total, cei trei cartaginezi ii invinseseripe olcazi 9i le distrusesera cetatea Althaea, ii pedepsisera pevaccaei, capturasera Salmatica gi pomiseri rm rizboi neirltre_rupt cu triburile de pe r6urile Beletis gi Tagus 9i chiar cu celede pe Dudus, popoare mai salbatice gi mai indepartate decatcele din zona Saguntum. Chiar $i acum Hannibal era plecatintr-o campanie noui impotriva cetalii Arbocala- Daca izb6n-dea - dupa cum, se temeau ernisarii, era probabil sa se fiintimplat deja -, cea mai mare parte a lberiei ar cadea subcalcdiul canaginez. Mai nrnenea un singur mare ora$, iar acela

MANDRIA CARTAGINEI 17

cra Saguntum. Iar Saguntum nu era aliatul Romei? Nu era

Roma un prieten pe care se puteau baza in \Temud tulburi si

care, la randul sau, fusese ajutat in propriile momente dezas-

Euoase? Tocmai de ace€a se afla ln fala lof pentm a cere anga-

jamentul clar al Romei cA ii vor ajuta ln cazul in carc vor

deveni umatoarea finta a lui Hannibal.

Senatorul Gaius Flaminius se ridica pentu a raspunde. Un

om inalt ir comparatie cu ceilal;i romani, Gaius era un om

insezator in propriile fo4e, cu un par negru, scut si lepos carc

se ridica vertical de pe frunte, ca gi curn ar fi fost intirit cu

albuq de ou. Spuse, in gluma, ca saguntinii nu puteau fi con-

hndati cu oile. Erau un popor putemic, care igi stapanea teri-

toriile in mod legitim. Fortareata lor era putemicA ti era bine

cunoscua darzenia lor in luptA. Adauga, de asemenea, pe un

ton pulin mai sec, ca in bazinul Mediteranei exista un singur

lup $i ca acesta iii avea casa nu in Iberia, ci pe Tibru. Nu

raspunse dircct la intrebarea ibericilor, doar le multuni pentru

increderea lor 9i ii rugi sa aiba rabdare. Senatul avea si ia inconsideratie aceasg problema.

Gramini se inclina in fata raspunsului sau, dar, ridicand

bralul, indica fapnrl ca inca nu brminase. Voia sa se inteleaga ca

pericolul in care se afla Saguntum avea legahrra cu alianta lor cu

Roma- Daca aceasta alianta avea sa se dovedeasca lipsita de sub-

stanlA. atunci se va comite o nedreptate gnva impotriva unuipopor nevinovat. Saguntum avea intenlia de a ramane loiala

Romei. Gramini spera ca Roma isi va onora 5i ea acest angaja-

ment. pentru ca erau voci cale spuneau ca. oarccum. conducerea

Saguntumului dadea dovada de naivitate punand atata pret pe

alianla cu latinii. Delegatul incheie cu o inhebare:

- Ne putem baz4 deci, pe promisiunea domniilor yoastre in

ceea ce priveste un ajutor militar direct?