Ionescu Nicolae - Daniel

Ondine

De Jean Giradoux

De ce am ales acest text??Am ales acest text pentru ca am avut ocazia sa ma intalnesc cu el anul trecut la o lectura pentru un spectacol de actorie si m-a captivat de la primele pagini. Consider ca este un text special, de o sensibilitate aparte care a fost mult prea putin exploatat. Tot timpul cand citesc un text, incerc sa imi fac un mic concept regizoral si multa vreme mi-a fost frica de piesele care te obliga spre o productie cu un buget mare, punandu-mi la indoiala capacitatea de a le controla si de a lasa o amprenta personala.

Fiecare act e diferit de celalalt, un ping pong continuu intre o intimitate ce pune in evidenta lucrurile marunte care uneori dau sens vietii si o grandoare care atunci cand consideri ca a ajuns la apogeu, te surprinde si mai face inca un pas in a atinge noi cote de intensitate.

Ne-am instrainat ca societate si am ales superficialitatea, stresul cotidian si lupta pentru supravietuire sa ne domine calea. Nu spun ca aceasta directie in care ne indreptam nu poate fi cultivata din punct de vedere teatral, ba dimpotriva, insa acest text respira sperantaO poveste de dragostea se naste dintre un cavaler si o ondina (o zana din mitologia germana ce traieste sub ape, asemanatoare unei sirene) dar societatea, familia si inevitabil destinul se impotrivesc acestui cuplu si ne arata cum dragostea adevarata este o iluzie la care trebuie sa tindem dar la care nu o sa ajungem pe deplin niciodata.De ce ma inspira

Acest text ma inspira datorita elementelor puternice de realism, de asemenea ea contine foarte multe elemente fantastice ce iti permit distortionarea realitatii. Constructia piesei te obliga ca cititor sa iti creezi o lume in care sa plasezi aceste personaje pierdute intr-o lume adecvata perceptiei tale. Ea infatiseaza elemente representative firii omenesti. O consider de asemenea si o tragi-comedie.Ea trepideaza printe acte in functe de necesitatiile dramaturgice. Plin de comic de limbaj si de situatie, se da startul unei tragedii ce se termina nu la moartea cavalerului ci la stergea memoriei Ondinei. Aceasta piesa reitereaza o afirmatie ce mi-a atras atentia mai demult, unde se incerca o explicatie asupra tragediei, cum ca adevaratul si singurul scop al tragediei este de a misca si a starni pasiunile fiecaruia dintre noi. Am fost fascinat intotdeauna de manipularea timpului, calatoria in timp cat si de tema dragostei pusa in contextul unei lumi care pare reala dar oricand se poate transpune intr-o lume fantastica in care tu nu ai deloc control si nu esti decat un pion al imaginatiei tale si a nevoii tale de a gasi o dragoste veridica. Consider ca aceste elemente suprarealiste iti pot permite sa vizualizezi aceasta poveste din mai multe unghiuri si iti confera o libertate aparte in a plasa conflictele si evenimentele dupa bunul placAm dat de un text care in urma lecturarii sale sa trag concluzia ca prin esenta ei, necesita o productie la scara larga. Iar acest lucru m-a atras tocmai prin contra-punctul sau cu elementele de vulnerabilitate in care nu ai nevoie de nimic altceva decat de actori si de povestea lor.Cum il vad

Respect indicatia data de dramaturg de a plasa piesa in trei spatii diferite, o coliba unde cei doi tarani cresc aceasta fata gasita pe marginea unui lac, curtea regelui unde Ondine va fi prezentata oamenilor si castelul Cavalerului de Wittenstein unde va avea loc nunta dintre Hans si Bertha, insa plasez actiunea intr-un viitor indepartat influentat estetic de curentul Epopee Spatiala(Space Opera). Fiecare act contine un element predominant menit sa scoata in evidenta clasele sociale astfel incat intregul univers propus sa fie cat mai ramificat si sa ne ofere o viziune per ansamblu mult mai detaliata.Lumea omeneasca va reprezenta o civilizatie asemanatoare cu a noastra din punct de vedere organizatoric si social iar cea a Ondinelor, o scot din mitologia germana si o prezint sub forma unei specii\entitati mult mai evoluate a caror existenta este atestata de oameni dar inca nu este pe deplin inteleasa. Am vrut sa intaresc tema dragostei imposibile prin aceasta per-mutare cu o bariera sociala ce le face imposibila o coeziune armonioasa. Incercand astfel subliminal sa trag un semnal de alarma si sa exprim ca inca mai suntem intr-un punct al evolutiei noastre in care societatea nu accepta pe deplin oamenii care provin din rase diferite si vor sa fie impreuna. Ca locatie din punct de vedere geografic, spatiul vreau sa ramana nedefinit, nu se fac mentionari in text in acest sens si vreau sa las lucrurile asa. As dori ca spectatorul sa aleaga daca actiunea are loc pe Pamant sau omenirea a colonizat catre alte planete Tot spectacolul doresc sa fie un flashback al Ondinei, regasit in scena de final cand il tine pe cavalerul mort in brate, flashback comprimat intr-o secunda dinainte unei uitari completa a ultimilor 5 ani petrecuti alaturi de el, amnezie provocata de unchiul ei, Regele Ondinilor, care a sfatuit-o sa nu-l urmeze caci prin natura sa umana, ei doi nu vor fi compatibili si o va insela Cine este acest baiat unchiule?, ce frumos e si ce frumos doarmeSpectacolul incepe cu un tablou al colibei aflat in mijlocul naturii, in fundal observam zarea acestei lumi distopice. Un extra-text inserat ne-o dezvaluie pe Ondine cutreierand aceste tinuturi. Ea este atacata de un grup de oameni, ei nestiind natura sa adevarata. Ea atunci isi foloseste abilitatile pentru a-i fermeca insa flashback-ul apare sub o forma auditiva, distragandu-I atentia, moment in care ea scoate un strigat specific unei ondine si acestia cad la pamant. In acel moment il surprindem pe cavaler trezit din somn din cauza zgomotului. Toata aceasta scena se va manifesta sub o forma coregrafica pe muzica. Dat fiind elementul uman pregnant ce o diferentieaza de celelalte ondine, ea nu va intelege pe deplin acest flashback dar tine in ea o constientizare a absolutului, astfel ea este constienta din momentul in care il intalneste pe Hans cum va avea sa se finalizeze relatia lor- Hans e cu un pas inainte tot timpul, la ceremonii, cand e langa rege, Hans moare intai, e-ngrozitor, din aceasta cauza este si mai indarjita prin liberu arbitru care i-a fost oferit prin natura sa umana sa il salveze.Primul act va avea loc intr-o coliba pe marginea unui lac intr-o padure\jungla, folosind efectul Venus pentru a reitera diferentele drastice dintre paturile sociale, unde doi pescari cresc aceasta fata pe care au gasit-o pe marginea unui lac intr-un mediu ostil. Din text se releva faptul ca un razboi a avut loc in axul lor temporal. Vreau sa folosesc acest razboi din punct de vedere scenografic sa ilustrez un viitor distopic in care omenirea si-a gasit refugiu in natura iar anarhismul predomina clasele inferioare. Acest lucru ii confera pescarului o alta valoare atunci cand se ingrijoreaza ca nimfa nu s-a intors acasa la timp. Chiar el este mirat cum de cavalerul s-a aventurat prin aceste tinuturi din care prea putini s-au mai intors.In textul initial, Hans observa ca Ondine vorbeste cu cineva, atunci cand ondinele si Regele Ondinilor ii surprind pe cei doi intr-un moment de intimitate dar nu vede si nu aude pe nimeni. Aceasta scena as vrea o scurtez, sa ii elimin replicile lui, lasand doar dialogul dintre Ondine si semenii ei, sa marchez aceasta prezenta a lor printr-o oprire totala a timpului omenesc, totul din jurul ei impietreste, numai ea are libertatea de a se misca in timp real.

Relatia dintre Ondine si Cavaler as vrea sa o duc intr-o zona erotica si un pic bolnavicioasa din punct de vedere sexual, avand in vedere diferentele mari de varsta(Ondine are doar 15 ani, insa in lumea Ondinilor, aceasta varsta poate avea valente total diferite decat cele omenesti). Desi ea poseda o naivitate imensa, in momentele in care ramane singura cu Hans, sa fie de o sexualitate debordanta. Chiar daca spectacolul vreau sa fie o idealizare a dragostei, o utopie, nu vreau sa se indeparteze de ce este omenesc si de instinctele primare ce ne indruma de multe ori. Acest lucru reiterand dorinta de a pune spectacolul, de la cel mai mic detaliu, la relatii, la concept, la estetic intre doi poli opusi. In momentul in care ondinele isi fac aparitia sa il vrajeasca pe cavaler, vreau sa fie marcat printr-un element sonor, auzindu-se doar vocile lor dupa care sa le simtim prezenta printr-un numar de acrobatie deasupra publicului deoarece luminile vor fi obscure.Actul doi are loc la curtea Regelui, o sala de onoare unde inalta societate se pregateste de revenirea cavalerului dupa luna de miere, festivitate organizata de catre Sambelanul curtii regale. In afara de decor si de costume, piesa isi pastreaza firul dramatic sugerat de autor. Poetul este singurul personaj care sufera o adaugire in vederea sustinerii conceptiei regizorale, el fiind singurul de la Curte care rezoneaza cu ea. In aceasta varianta as dori sa evidentiez atractia Ondinei fata de Bertram (Un alt cavaler de la curte), sa ma folosesc de aceasta atractie pentru a scoate la lumina conflictul interior al fetei. Regele Ondiniilor este deghizat sub forma de Iluzionist, menit sa vegheze din umbra si sa incerce evitarea evenimentelor ce vor urma, aratandu-le oamenilor prin puterea sa de a calatori in timp, (mascate sub forma de trucuri de magie) fatalitatea relatiei dintre cei doi tineri proaspat casatoriti si reintoarcerea lui Hans la Bertha, fiica regelui.

La inceput Sambelanul este sceptic in privinta propunerilor Iluzionistului dat fiind ca acesta nu are material. Este chiar sarcastic, spunandu-i ca nu poate sa treaca comete fluturandu-si cozile, sa iasa din ape cetatea Ys,sa se inalte piramidele fara material. Acestea apar sub ochii lor pe rand, pe masura ce Sambelanul le enumera. As dori sa marchez acest moment prin folosirea unei tehnologii noi aparute de a reda holograme dinamice in marimi natural. Descoperind solutia pentru aceasta scena, am realizat ca ar fi primul spectacol de teatru care sa incorporeze inregistrari tridimensionale

Momentul de Salammbo de la finalul Actului II in fata intregii curti, va fi exprimat printr-un moment de muzical, iar pe fundal se va afisa o proiectie animata in care Cartagena simbolizeaza societatea dinainte de razboi.Podeaua curtii din actul doi sa fie o tabla imensa de sah, alb-neagra, unde tot momentul de muzical din scena de teatru in teatru( Salammbo) se desfasoare, jumatate printr-o coregrafie sustinuta de dansatori, influentata de miscarile de sah(precise si matematice) iar cealalta jumatate intrepatrunsa, umpland scena, printre dansatorii mecanici, fara reguli astfel incat sa se creeze un haos perfect. Am ales actul II sa se incheie astfel, dat fiind incercarile in zadar ale Sambelanului de a organiza altceva decat Salammbo, pe care au aratat-o si saptamana trecuta, si neavand alta solutie si nevoit de a arata ceva regelui, arata acest moment de teatru in teatru care isi indeplineste unul din functiile teatrului, de a ne arata parti din noi, pe care nu le acceptam si reactionam violent in momentul in care cineva ni le spune, cu atat mai mult cand cadrul este unul oficial, insa sub conventia unui spectacol de teatru, ne obliga sa il privim ca pe un eveniment strain fata de noi si sa observam ca rezonam cu el, mai ales cand mesajul este ascuns prin mesaje vizuale subliminale, atat pentru noi ca public cat si pentru ei ca public sustinand ideea de teatru in teatru. Aceasta scena capata o conotatie plina de umor avand in vedere stresul acumulat in urma evenimentelor pe care nu le-a putut controla Sambelanul, desi aceasta este menirea lui de a se asigura ca totul este perfect organizat insa odata cu aparitia cuplului, nimic din ce isi propune, nu are finalitatea propusa. Aceasta propunere de final de act deserveste conceptului regizoral de a arata subtil superficialitatea societatii in care traim si cat de frica ne este de adevar.

La inceputul actului II, primele replici ii apartin Sambelanului, discutand cu Supraintendentul despre posibilitatea de a pune altceva in afara de Salammbo, refuza acest spectacol pe motiv ca ar fi prea trist si ca l-a mai dat si saptamana trecuta. Avand constiinta finalului de act si ce mesaj ascunde in conceptia mea regizorala, momentul de Salammbo, discutia cu Supraintendentul are alta valorea, el incercand sa evite cu orice pret, punerea in scena a celebrului Salammbo, o frica constanta ce il va urmari pe de-a intregul actului II si ii va oferi cred eu actorului o optiune interesanta, de a adauga deja peste o frica constanta, o frica suprema de care nu nu reuseste sa fuga, paradoxal nimic din ce si-a planificat nu i-a iesit dar acest moment pe care l-a evitat cu orice pret ajunge sa se concretizeze conform planului. Chiar si Supraintendentul prin monologul sau in care se explica, ca alta solutie decat Salammbo, nu are, caci a incercat sa faca un teatru mai complex, insa publicul nu a rezonat.Acest moment in care ei discuta despre teatru si insemnatatea ei, se schimba.Salammbo nu mai este doar un moment usor de facut si de diferit, ci un moment nascut din lipsuri, menit sa de-a un semnal de alarma si sa revolte spectatorul.Iar Sambelanul pe de alta parte sa reprezinte cenzura care si acum exista, intr-o societate democratica, o cenzura tacuta dar inca existentaActul trei are loc la castelul Cavalerului la 5 ani distanta, Ondine a disparut, iar Hans trebuie sa se insoare cu Bertha. Se vor introduce din ce in ce mai multe semne, auditive si vizuale care sa sustina atmosfera care prevesteste finalul tragic deja existent in text prin vorbirea servitorilor in versuri(Hans mentioneaza de o legenda a Wittensteinilor care spune ca atunci cand oamenii incep sa vorbeasca in versuri se aproprie un dezastru). Chiar si-n jocul actoricesc, se vor nuanta anumite replici, dand impresia ca moartea se aproprie pentru cavaler. Scena judecatorilor modifica spatiul de joc printr-o scena rotativa care muta actiunea intr-un spatiu gol, acoperit de heblu in care doar actorii sunt acoperiti de lumina. As vrea sa fie prima scena in care lumea ondinelor se intrepatrunde cu cea omeneasca prin, de aceea am optat pentru un spatiu neutru unde cele doua lumi sa se intalneasca. Consider a fi si un moment de respire din punct de vedere estetic.

In ultima scena, Ondine are din nou flashback-ul de la inceputul spectacolului numai ca de data asta sensul lui este intregit si printr-un ultim efort. Incearca sa il salveze pe cavaler insa esueaza, cavalerul moare in bratele ei iar ea a pierdut orice fel de notiune legata de existenta lui. Ultimul tablou o surprinde pe Ondine usor trista ca a aflat de la unchiul ei ca acest om a murit, ultima ei replica fiind L-as fi iubit, dupa care se face heblu si strigatul specific ondinilor se aude din nou incercand astfel sa las finalul deschis si sa las spectatorul sa traga concluziile acestui sfarsit, oferindu-I mai multe alternative ce s-au construit pe parcusul piesei.

Oare ea este blocata intr-un spatiu temporal limitat unde sfarsitul acestui text anunta retrairea evenimentelor parcuse in ultimele 3 ore de spectacol ?

Oare tot spectacolul este un vis al cavalerului care inca cutreiera padurea?

Oare textul este o opera lirica scrisa de Poetul de la Curte si care se desfasoara in imaginatia lui, el fiind singurul om de la sala de onoare care rezoneaza cu ea si o poate intelege.Spectacolul trebuie sa existe mereu sub egida unui conflict constant dintre lumea umana si cea a ondinelor,a paturilor sociale discrepante, a rasismului ascuns latent in noi, a liberului arbitru si al predestinarii, a monogamiei ca element nenatural in firea umana, a unui univers distopic care paradoxal intareste si mai mult dorinta de utopie, a unui cuplu ce nu poate functiona din cauza societatii si a naturii lor distructive existente in fiecare dintre noi. Hans isi proiecteaza o imagine ce va disparea si o va regreta pe Bertha, iar Ondine se va lasa prada tentatiei de a fi alaturi de cavaler printr-un egoism al liberului arbitru, chiar daca prevesteste si este atentionata de evenimentele ce vor avea loc.

M-au fascinat intotdeauna aceste teme fantastice, calatoria in timp,universuri paralele si ponderile filozofice si religioase in care ne intrebam daca cumva realitatea asa cum o stim noi este doar un alt vis

Consider ca este un text plin de speranta in ceea ce ne priveste spiritualitatea noastra desi deznodamantul este tragic si ne arata cat de incapabili suntem de a ne depasi conditia si de a evolua spiritual.

Am observat un trend in acest sens, unde resemnarea este o stare constanta in manifestarile de arta. Resemnarea poate fi un sentiment foarte puternic teatral, tocmai prin paralizia pe care ti-o ofera, prin capacitatea sa de a fi foarte zgomotoasa desi este o durere muta dar rareori am asistat la piese puse in scena recent care sa te lase intr-un final sa speri, sa iti incarce bateriile astfel incat sa iti dea putere din nou sa lupti si sa induri in continuare

Am dorit sa il pun intr-un viitor indepartat din doua motive: 1. Textul permite si sustine aceasta conceptie 2.Am vrut sa arat ca pana si intr-un viitor impins la limitele posibilului, natura umana este inca intr-o continua stare de cautare si de incercare de a se gasi si de a se defini. Iar problemele de factura umana, nu sunt neaparat un rezultat al actiunilor noastre ci motorul care ne defineste si ne face oameni Decorul din cadrul actului II si III sunt influentate de curentul minimalist. Pe fundal, in geamuri sa se observe norii, sugerand astfel ca societatea bogata este suspendata sus in ceruri, dand impresia unui Eden.

Specia ondinilor e identica in aparente cu cea a oamenilor de rand, la prima vedere, insa au o alura androgina si acest lucru se manifesta si-n jocul actoricesc, propunerile trebuie continute si liniare dar nu fade si lipsite de incarcatura emotional si adevar scenic. Dat fiind perceptia lor diferita si evoluata, ei vor avea un calm tot timpul atipic .

Oper sau epopee spaial (termenul provine din englezescul space opera) a fost un subgen tipic de science fiction (beletristic tiinifico-fantastic) cu nuane romantice i melodramatice de aventur,

Efectul Venus - folosit in curentele sci-fi pentru a scoate in evidenta contra-punctul dintre o societate avansata tehnologic si mediul inconjurator tropical. Se considera ca Venus are un climat asemanator celui Amazonian iar acest lucru a inspirit artistii sci-fi, de aici provenind si termenul de Efectul Venus

Salammbo (1862) este o nuvela istorica de Gustave Flaubert. Are loc in Cartagena in timpul secolului III I.Hr dupa Primul Punic War.

Minimalismul se refer la acele micri sau stiluri n diverse forme de HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Art%C4%83" \o "Art" art i HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Design" \o "Design" design, n special HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Arte_vizuale" \o "Arte vizuale" arte vizuale i HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Muzic%C4%83" \o "Muzic" muzic, unde lucrarea de art este redus la prile fundamentale.