OMUlfl

Editura Ion Creangi

VICTOR EFTIMIU

OMUEIPfth.rift d. VlNlClU CAFITA

Ilustratii de

OFELIA DUMITRESCU

Eilitura Ion CreangiBucuregti 1989

fost odati un b6iat s5rac. care de mic ardmas orfan de amindoi parintii. Trdia dinmila oamenilor. care ii dadeau ba un blidde mlncare s5-Ei potoleasci ioamea, ba o

haini mai veche s, se apere de ploaie 9i de frig. Clnd amai crescut putin, fiind el harnic Ai ascultdtor, l-au toc-mit cioban Ia lurma salului. $i penlru ce era cam slabla trup ti abia se vedea dinlre oi, i-au zis Omulel. $iOmulel i-a ramas numele. de$i pe el il chema Tudorel.

ln liecare dimineala mai marii satului numarauoile li i le dbdeau in griji.

Tnir-o zi. cind i$i purta oile printr-o poiana inllo-ritE din mijlocul codrului, vede Omulel o batrina atitde incocosatd sub greutalea vreascurilor pe care lcpurta in spale. ca abia iSi mai putea miica picioarele.

- Stai, metusb. sa le ajut eu. ii zise el. DepartelocuieSti?

- $i departe $i aproape, dupii vrednicia si outereacelui ce inl reaba. Da I cine e$ti Si aum te cheamli, bAieie?

Tudorel ii spune care-i rostul lui pe lume $i apoiada ug?i:

.-_latb, sa rinduiesc ciinii in jurul Lurmei Si-ti ajutsE duci vreascurile astea Dine acas:l

- Iti ffullumesc. Omulel. zise belrina, dezdoin-du-se de 5ale.

PornirS. Cu cit mergeau. padurea se fiicea tot maideasS Si mai intunecatb.

- Am ajuns, li spune bitrlna, ar6tindu-i un bor-dei ridicat ln mijlocul poienii, lingi unduirea veselea unui izvoral cu apa limpede ca lacrima.

Lasi Omulel legdtura cu crengi uscate. !i, [dre semai asculte multumirile bdtrinei.-porni grabit sprelocul unde lasase lurma. Cind ajunse aco'lo, remisebietul de el fdrd grai. In lipsa lui navalise o haite delupi fliminzi,9i oricit se luplaseri ciinii cu ei, lot reusi-seri s5-i stirtece vreo $apte oi. Ce sd faci{ acum bielulbbiat? A marlurisit adevarul. socolindu-se vinovat depaguba adusa oamenilor din sal. Ace$lia il certara cda lasat oile de izbelisle in mijlocul padurii, dar. punind

in cumpdnd iapta buna pe care o facuse ciobanasul.il pistrar5 mai depafie in sluiba Ior.

Numai ci nu trece multd weme Si iar ii ieseinainte baba cea cocirjata. De dala asla avea o sarci-nd de vreascuri mai mare li mai grea ca intiia data.

Bune vreme. Omulel. ii zi* bdtrina.- Bune sii-li iie zilele. matuS;, ii raspunse Tudo.

rel, privind-o cu mild.Baba lase legelura din spate si se dd la vorba:- Mi se pare ca ai avul necazuri, baiete, cind

mi-ai ajutal sa -duc vreascurile pin, la bordei. ESli

supafal pe mrnel

- Nu sint supdrat, mrtuQd, decit pe lupii cei la-comi qi-mi pare riu de bietele oite. Cit despre vreas-curi. iaca. li le duc Si de data asta, poate-oi ivea norocsi n-or mai veni iar jivinele aslea slricatoare.

$i b6iatul i$i fluieri ciinii ca sa le dea in seama,pentru cit va lipsi el, oile.

- Nu-i nevoie. b6iete, sb te mai ostene5ti pinA labordeiul meu, ii zice batrina, cu iala tor mai luminatade un zimbel plin de bunalale. De data asla, mi-amluat chsula cu mine.

. Se uitS Tudorel in dreapta, se uitd in stinga. nuvede nici urmd de bordei. Arunci baba rrage dinhijlo-cul vreascurilor o vargula inflorita 9i lice un semncu ea. Si pe data se preschimbe intr-o iapturd nemai-vizute. cu chip stralucitor, cu puzderie de neslemateimpletite in cositele aurii. cu oihii mai alba$lri decitcerul si vesminte gingase ca puiul de pap6die. Apoiaratarea cea minunatd alinse cu nuieluia gramada de!reascuri Si aceasta se indlte, crescu 5i in laluri, sicurind deveni un palal din basme. Ramase bielul cio-banas mul de uimire._ Nu le speria, Omulet, ii vorbi fiinta de vis. cu

glasul ca o picurare de mbrgarilare. Eu sinl Zina co-drilor Si doresc sA te-fbsplatisc penlru inima ta bund.vlno cu mrne

.Mai mult plut_ind decit mergind, Zina porni spreporlile palatului. Ca vrEiit, Tud-orel u uil'ra.

- lata, ii zise ea, cirid intrara in Drima odaie. Aicisinl bogalii de toate felurile: liosii de aur. oahare declettar, tacim_uri de argint. Alege ce.li plac'e.

Le sA lac eu cu asemenea lucruri scumDe? ris-punse biiiatul. lrezindu-se din buimacealb. Nu ie porri-

vesc cu bordeiul pe care mi l-au hdr;zit oamenii dinsat, nici cu viata mea de cioban. lti multumesc, lru-moasd Zina. dar nu-mi trebuie nimic din tot ce-i aici.

Atunci s; trecem in odaia de aldturi, ll poltizina, trecind in plutirea ei u$oari peste pragul dindreapta. Iati, urmb ea, aici gise$ti imbr;ciminte decare poartd numai fiii de impirati gi de crai...

-Vai, prea inteleaptd zind, zise Tudorel, dacem-a$ ar6ta in lata oitelor cu asemenea ve$minte, num-ar mai recunoaSle, s-ar speria li ar fugi.

Atunci sa trecem in odaia din slinga. Aici sintlucruri trebuitoare in toate imprejurdrile vietii. Caut5,poate gSse$ti ceva de care ai nevoie.

Se uitd Tudorel jur imprejur $i spuse:

- Iati, spuse el cam cu teami, dintr,un fluier caacesta mi-ar fi drag si cint prin poienile in care maopresc cu turma, iar cu palogul m-a$ ap?ira de jivinelecare dau uneori lircoale oilor dale mre in grija.

-Ale tale sd fie, zise zina, $i se stii cd ai alescele mai folosiloare lucruri din acesl Dalat. Fluierule iermecat ii la cintecul lui nimeni. lie bm. lie pasare.

sau-animal, altd iipture cu vialA in ea nu riimine ne_pasator, cn despre paloi. el e de nebiruil dace il ridicipentru adevSr $i dreplate. Dar ele nu au pulere decitin miinile tale.

Crezu ciobina$ul c-a visat sau a avul o vedenieinsi lluierul ii palo$ul din miinile sale ii arritau citolul s-a pelrecut cu adevarat. Se intoarse sDre oi sile v-ezu_ s-periale. bulucite toate la marginea p6ienii iaroulail lll zburtisera blana si miriiau nelinistili sDrepedure. -Aha, igi spuse ciobinasul. de acolo viire rjri-mejdia'. Atunci d_use fluierul la buze $i incepu sa cfnteo lora. Lupil se tegSnare mai intii nelinistiti. aDoi seadunard roati 9i se prinserid pe dup6 umeri ca oainenii.ludorel indesi cinlarea 9i tricu la o bituti. DuDS ce-ivezu cu limbile scoase de-un col, biialul oori cihtarea$i puse mina pe palol. VEzind ci nu e di slumit cuacesl cioban, jivinele isi puser; coada De-sDinare,-, S€.coniinse,Omulet de puterea daruiilor'primiteqe ta Lina Uodrutui li.i mulfumi din nou. in sind- aooiI$r urmA lreaba lui de cioban. Intr_o zi, sp"re sea'ri.pe cind,isi aduna turma sa porneascb sp* jut, nu.rice s-aude vij-vij-vij! gi gapte dihdnii coboare in poiand.

S-a ispravit cu tine. Omulett striga cea mai ma-re dinlre ele. Noi sintem cei Sapte lrali, zmei cu aripiSi codati. de nimeni infricotali. Ne-ai alungat cind ieprefaceam in lupi, dar acum ili vom veni de hac.

Tudorel nu se sperie, trase fluierul de la briu siporni o cinlare cum ttia el, cd nu avura vreme zmeiinici si-si scoala ghiarele 9i sa-Si mijeasca dinlii. Por-nirS la joc $i atila sarird. atila se-avintarA, pina ince-puri unul cite unul se se intindA pe iarba poienii chiarla picioarele cinlarelului. $i cum cadea cile unul, Tu-dorel harEtil ii si reteza capul. Si cum cadea un cap.rds;rea un bolovan cit o cas;, de se umplu poiana depielroaie. dupa cum se poale vedea $i azi.

Scbpind de zmei. feciorasul isi lua lurma ii oporni spre casa. nespunind nimdnui mhcar o vorbedespre cele intimplale. Dar ori ce vintul a povestil,ori vreo pasdre a ciripit. vestea despre puterea fluieru-lui minun€l 9i a palogului neinlricat al ciobanaiuluise_rdspindi repede printre oameni Si ajunse la impAra-tul acelor locuri. Pe loc dele porunca sa fie adus Omu-lel la palat.

Iti dau o pung, de galbeni peniru lucrurile talenizdrivane, li oferi el bbiatului de cum ll vezu in fatatronului.

- Aceste daruri nu slnt de vlf,zare, pentru ce nu-mai ln miinile mele au puterea si biruie dulmanii, ras-nunse dirz Tudorel.' Furios. imparaiul dele ordin sa i se ia biialuluiiluierul pi palogul, iar pe el sa-l duce in cea mai inlune-coas6 temnit6.

Dup, ce rimase numai cu sfetnicii si slujitorii sbi,impdratul vru sa incerce pulerea fluierului. Dar oricitsuila in el. nu se intocmea nici un iel de cintec, dinlemnul frumos lncrustat ieQea un sunet slab, ca un bl_ziit de viespe. Primul sfelnic, vrind se iacd pe placstapinului sbu, se porni sa bald podelele pe loc, chipu-rile il ajunsese vraja fluierului. Dupa el se luarb siceilalli boieri, ba $i slugile, ii cu tolii jucau de mamaiocului, prefacindu-se veseli Si osteniti.

Deslul, zise imparatul multumit. lnseamna ciibAiatul a mintit. Fluierul are aceea$i putere 9i in miinilemele. Palo$ul nu-l mai lncerc, sA nu renesc pe carevadintre voi

Nu se isprdvise bine ldrbboiul din cdmrrile imDa-r;leqli. cind un strejer naveli speriat in sala tronuiui,aducind vestea cd ogli vrajmafe au trecut hotarul sivin incoace, pirjolind tolul in calea lor.

- S; pofteascS, zise cu nepasare impAratul. Cuacesle arme vrajite nu mi-e teanid de nime;i. Si aretespre lluierul $i spre Dalosul luale de la Omulet.

Pe dati se aliilui un;lai slrdlucitor. sletnicii sislujilorii primind ordinul se-li pund pe ei cele mai fru-moase haine. ln frunle mergei chia'r imoaralul. our-tind cu lald fluierul inrr-o min; 9i palo!ul la biiu.

Dar impiratul nu le lue seama. El 6ori chiar infafa impira{ului vrijmal gi duse lluierul lh guri. Su-lla, sufld, il suci, il'rdsuci, deseeba. Mai m-ult decilbiziitul acela ra de vhspe nu iegea din el alt glas.

Impiratul celalalt se mira la inceDul. aooi: cre-zind ci vecinul siu iti bate ioc de dinsLjl. into;rse su-lrta cu coada ii incepu sd-l croiasci De unde aDuca.Acesta, siillind uslurimea lovilurilor. ilidu cinstia oeru$ine $i-o lua la iuge. Suila lui aiunsese deoarte. di-parte. abia se mai vedea. N6vilirb cu tofii ii palat qiinchiser, portile.

-. Unde-i Onulet? Chemati pe Omulet! gif ii im-piratul, {u ochii bulbucati de spdima. Dati-i Jluierut,dali-i palogul, dali-i tot ce vrea,-numai sd ne scape dela pieire.

Cind auzi Tudorel despre ce-i vorba, nu mai stetupe ginduri. l5i luri darurile iui lermecate gi ieii inainteadusmanului. lncepu sa cinte cu atita foc, de risunaumunlii Si vaile. Oastea dulf,ana se porni pe joc, osta$iiisi aruncau sulilele. Comandantii l$i lepUdau coifurilesi sdbiile. toti cautind sa iie cil mai sprinteni penrrusirituri, tropotite li invlrtituri. La glasul fluierului ie-$iri oamenii de prin sate Si codri, adunindu-se lot maimulli ln iurul palatului. Cind fluieragul socoti cE s-auadunat destui, opri cintecul Si puse mina pe palol.Se invirt' printre du$mani ca siceritorii in lariul degriu copt !i-i doborl._ Mullimgq ceru lui Tudorel si le fie lmpirat, dar

el nu primi. El se lntoarse la oile lui pi-gi uimi viafade cioban ca mai inaine. Clnd i-a vtlnii vremea slainsurat cu o iata harnici gi buni la suilet ca dinsul,inlrind in rindul gospodarilor din sal. [ar despre daru-

rile cele iermecate primite de la Zjna Codrilor s.a vor-bit o vreme, dar nimeni nu le-a mai viizut, pentru cain lard. ca 5i in afara ei. era lini)te Si pace.