OGLINDA AMINTIRILOR

8/2/2019 OGLINDA AMINTIRILOR

http://slidepdf.com/reader/full/oglinda-amintirilor 1/11

OGLINDA AMINTIRILOR

-------------------------------------------------------------------------

OGLINDA AMINTIRILOR

Nu am fost niciodată atras de mirajul mării, în faţaimensităţii şi nemărginirii ei mă simţeam pierdut, inutil şidescompus, îmi pierdeam identitatea; în schimb măreţiamaiestuoasă a piscurilor montane m-a atras dintotdeauna, în apropierea lor mă simţeam cineva, înălţimile lor mi sepăreau accesibile, întreaga-mi fiinţă se lăsa inundată desentimentul de frăţie cu natura şi cu divinitatea, scăldat în

beatitudine ştiam că doar în apropierea coamelor înzăpezite ale munţilor, Dumnezeu devenea accesibilsufletului meu nesăţios de atingerea magică şi mirifică acreatorului. Poate aşa se explică, încăpăţânarea cu carerefuzam să cred, într-o divinitate în ale cărei nemărginiriisă-mi pierd identitatea, cufundarea mea în sânul uneidivinităţii atotcuprinzătoare, asemeni unei picături de apă într-un imens ocean, era ceva de neacceptat. Ce rost aravea o asemenea monstruoasă dedublare a divinului, oinfinită clonare a divinului într-o umanitate dubioasă,unde ar fi atunci iubirea împărtăşită, îngemănareasupremă a omului cu Dumnezeu, acea comuniune haricădintre creator şi lucrarea sa ?.

xxxDeseori mitul lui Sisif este privit doar ca o latură negativăa umanului, drept o încarnare a tragicului în destinulomului. Zeii l-au pedepsit pe Sisif, acest homo universaliscu aură de Christ, însă Sisif poartă cu sine povaraumanităţii cu sârg, fără să o abandoneze, aşadar asemeneaMântuitorului el o acceptă, şi este demn de admirat efortul

său împins spre eternitate, încăpăţânarea, forţa fizică şi

5



ROBERT TRIF

-------------------------------------------------------------------------

sufletească de care este capabil acest erou tragic. Dar ceeste această necontenită luptă a sa, dacă nu viaţa noastră atuturora, un imn tragic, o odă închinată aparent inutilului,dar încărcată de semnificaţii nebănuite, la o mai atentăcugetare asupra sensului său ascuns. Sisif ştie că printruda sa el devine nemuritor, într-un cuvânt asemeneazeilor, este conştient de importanţa misiunii sale, şi tocmaide aceea el nu renunţă la interminabila-i povară, chinulsău devine o joacă de copil în faţa nemuririi ce-i cade lapicioarele sale, drept ofrandă pentru crezul său nebunatic

dar mântuitor în acelaşi timp.

xxx

N-am ştiut niciodată cum să mă port cu femeile, ori eramprea sincer cu ele şi atunci în mod inevitabil eramconsiderat un naiv inocent, ori eram prea îndrăzneţ şi

atunci mă luau drept un bădăran de duzină. În final, amajuns la concluzia că femeile au o oarecare ostilitate faţăde sinceritate, ele simt o repulsie faţă de adevărul rostit,cruda realitate nu poate decât să le displacă, sentimentulacesta nobil al sincerităţii necondiţionate le repugnă. Elepreferă oricând să le îndrugi tot felul de minciuniexuberante, şi chiar dacă nu cred o iotă din cuvintele

meşteşugite cu care le vrăjeşti orgoliul, preferă aproape întotdeauna aceste cuvinte alese, orice doar să le hrăneştiamăgirile.

xxx

Din multitudinea chipurilor oglindite în feminitate, să

alegi doar unul singur care să-ţi mângâie sufletul, ce

6



OGLINDA AMINTIRILOR

-------------------------------------------------------------------------

aberaţie. Cum ai putea să iubeşti doar o singură imagine aeternului feminin, când ele te asaltează din toate părţile cufarmecul lor inepuizabil, când fiecare femeie poartă însine un unic univers, este îndreptăţită dorinţa de-acunoaşte fericirea alături de fiecare femeie în parte.Fiecare experienţă alături de una din reprezentantelesexului frumos, reprezintă o nouă şi magică aventură asufletului în căutarea dublei sale identităţi, este dacă vreţi,miracolul ce ne-nconjoară şi ne pătrunde fiinţa laatingerea nemărginirii. Da, prin femeie Dumnezeu a dorit

să atingă perfecţiunea, ea exprimă tocmai caracterulambivalent al creaţiei, dar în acelaşi timp ea reflectădorinţa nesecată a omului de absolut, căci femininul pelângă miracolul naşterii mai are şi o altă calitate, este oinepuizabilă sursă de întrebări fără răspuns. Probabilfilosofia a luat naştere tocmai ca urmare a sentimentuluide uimire, de mirare, în faţa inexplicabilului pe care-laduce cu sine eternul feminin.

xxx

Cineva spunea că iubirea nu are limite, poate tocmai deaceea nu am simţit niciodată liniştea in preajma ei.Atingerea ei provoacă un adevărat cutremur, cu

consecinţe adesea nebănuite pentru sărmanul nostrusuflet. Dacă cineva ar vrea să obţină liniştea încercatuluisău suflet, atunci ar trebui să se ţină departe de primejdiape care o poate aduce cu sine iubirea pământeană. Iată dece, cred că adevăraţii asceţi spun adevărul, atunci când îiatenţionează pe novici referindu-se la cumplitele lupte cudiavolul ce se desfăşoară în sihăstrie. Împăcarea de sinepoate fi adusă doar de sublimul purei iubiri, acea iubire

euharistică care realizează miracolul comuniunii între

7



ROBERT TRIF

-------------------------------------------------------------------------

Creator şi făptura sa. Iubirea curată faţă de bunulDumnezeu e singura iubire care aduce cu sine mult doritapace a sufletului.

xxx

Mulţi cred că actoria este cea mai înălţătoare artă, singuracare te poate salva din chingile dureroasei realităţi,singura soluţie viabilă pentru evadarea din cotidian şi

ieşirea din timp.Cât de mult se pripesc cu asemenea concluzii, e adevăratcă prin intermediul artei actoriceşti se poate da frâu liberimaginaţiei, realizând astfel iluzia unui depline libertăţi,dar asta se poate realiza fără prea mari eforturi înrealitatea cotidiană. Nu suntem oare noi toţi mari actoripe scena vieţii, nu interpretăm diferite roluri în funcţie desituaţia existentă ?. Altfel cum am putea supravieţui într-o

societate care de cele mai multe ori încearcă să nesugrume libertatea, să ne sufoce spiritul, prin integrareanoastră în rândurile mulţimii oarbe şi insignifiante.Actoria este din contră, arta care preia din cotidian celemai senzaţionale întâmplări din viaţa obişnuită, căci easemnifică tocmai întruparea crudei realităţi aşternute ca oninsoare peste sufletele noastre chinuite de himere şi vise.

xxx

Cândva credeam că eroul, geniul şi sfântul sunt cele treichipuri prin care omul poate atinge sublimul, singurele căice duc înspre dumnezeire. Îi iubeam pe fiecare dintre ei cu

duioşie, cu patimă chiar, dar în cele din urmă am ajuns să

8



OGLINDA AMINTIRILOR

-------------------------------------------------------------------------

cred că nu sunt exemple demne de admirat, poate dinresentiment, sau poate din cauză că nu reuşeam să mă înalţ până la ei, cu siguranţă nu reuşisem să fiu vrednic demăreţia şi strălucirea lor. Poate ceea ce nu reuşeşti săatingi, ajungi în timp să urăşti, cine ştie, dar eu cred căalta este cauza, una mai profundă şi care ţine de luciditate.În fond cu ce drept l-am ridicat la rang de erou pe insulcare mergea la moarte căutând să se acopere de glorie, cuce era moartea sa mai glorioasă decât a unuia care preferao moarte solitară, necunoscută, departe de lume şi neştiută

de nimeni.Primul brava întotdeauna, mergea la sigur, ştia că ochiicelorlalţi sunt ţintuiţi spre faptele sale de vitejie, era unscenariu dinainte stabilit, era ceva fals în tot acest joc alsău cu moartea. Iată de ce acum prefer un om caresimţind clipa apropierii doamnei cu coasa, alege să fugădin calea lumii, îşi i-a rămas bun de la viaţă fără să anunţepe nimeni, fără surle şi trâmbiţe, după care urmează calea

pustietăţii şi se aruncă singur şi gol, despuiat de oricefărâmă de mândrie, în braţele cuminţi şi tandre ale uneimorţi paşnice.Vitejia şi eroismul sunt lucruri care ţin de nebunia uneitinereţi risipite, prin aceste căi tânărul încearcă cel maiprobabil, să spele ruşinea unei vieţi neîmplinite, prinaceasta el încercând, şi până la un punct reuşind chiar, să

păcălească atât opinia publică cât şi propriul său euarogant.Să mori pentru o idee, pentru o cauză, ce frumos şi înălţător sună.Însă câţi dintre cei care-au ales să moară în acest mod, aucrezut cu-adevărat şi până la capăt în ideea respectivă ?.Dureros de puţini….În ce priveşte sfântul, lucrurile sunt şi mai clare, concepţia

noastră despre sfinţenie este total greşită, toţi acei

9



ROBERT TRIF

-------------------------------------------------------------------------

dezamăgiţi ai soartei ce n-au reuşit să scoată ceva bun dinamărâtele lor vieţi, au socotit că e mai uşor să renunţe latot în numele unei credinţe oarbe şi sterpe. Cum ar puteaei să creadă că sunt de folos oamenilor şi lumii, cândtocmai ei sunt cei care-au întors faţa atât lumii cât maiales semenilor; aceşti falşi asceţi, robi ai unei palideresemnări şi cuprinşi de morbul deznădejdii,propovăduiesc cu o asiduitate demenţială că totul estedeşertăciune, că nimic nu are sens în afara unei puerileiubiri orientată înspre un fals Dumnezeu. Săracă

divinitate situată undeva dincolo de propria-ţi creaţie,cum ar putea cineva să creadă că tocmai tu, esenţă a vieţii,sălăşuieşti undeva dincolo de noi, într-o lume străină deprezenţa oamenilor care nu sunt altceva decât artefacteale divinităţii tale ?.La naiba cu toţi acei propovăduitori ai unui Dumnezeuaflat altundeva decât lumea noastră cea de toate zilele,dacă El ne-a părăsit refugiindu-se undeva în tăriile

cerului, într-o linişte inumană, dincolo de tumultul şizbaterile lumii acesteia, atunci noi de ce ne-am sinchisi deun asemenea individ crud, nemilos şi arogant ?.Nu, nu pot să cred nici în ruptul capului într-un asemeneaDumnezeu monstruos, care nu participă la desfăşurareacalvarului numit viaţă, care nu împărtăşeşte cu noi toatebucuriile, suferinţele şi speranţele noastre.

Geniul e singurul care nu trişează, care nu se joacă cudestinele celorlalţi, singurul care merită admiraţia şirecunoştinţa noastră. El este cel care spre deosebire deerou şi sfânt nu merge la sigur, nu ştie nimic dinainte, nu enimic premeditat în acţiunile sale, nici măcar nu esteconştient de harul său, trăieşte mai tot timpul subimperiul clipei. El spre deosebire de ceilalţi doi, esteprofund nefericit, niciodată împlinit, neobosit căutător de

comori, slujbaş al adevărului, întotdeauna dăruind lumii

10



OGLINDA AMINTIRILOR

-------------------------------------------------------------------------

ceva unic şi peren fără aşteptarea unei recompense saurecunoaşteri.Prin gândurile, sentimentele şi faptele sale, într-un cuvântprin trăirile sale, geniul luminează întunericul sufletelornoastre, deschizând calea spre adevăratul Dumnezeu, maibine zis, deschizând larg porţile nemărginirii pentru olume înecată în propriile slăbiciuni, este cel care creează opunte între lumea finitului şi universul infinit aldivinităţii; cel care prin magia sa creatoare înalţăadevărate trepte spre ceruri, cuprinzând prin

îmbrăţişarea sa un întreg univers palpitând de viaţă,fremătând de bucuria regăsirii în spirit.

xxx

Ispita ne guvernează viaţa, ne lovim de ea la tot pasul, iaramintirea edenică, imaginea care ne poartă prin scurta

noastră trecere prin lume. Nimeni nu-i rezistă, însăşi zeiicad pradă nălucirilor scornite de firea-i cea jucăuşă, chiar îngerii ascultându-i magicul glas fost-au şi ei seduşi demuzicalitatea şi armonia sunetelor ei. Până la urmă am înţeles cine stă în spatele tuturor ispitelor din univers,eterna şi vesela Maya, cea mai presus de toţi zeii, iluziacosmică. Aşadar, cu toţii ne adăpăm la sânul ei, suntem

prizonierii propriilor noastre iluzii, dar fără ele amputrezi în grădina paradisului pierdut.Şi dacă ţinem seama că Dumnezeu este magister ludi,atunci totul capătă sens într-o lume ce părea guvernată dehaos şi întâmplare.

xxx

11



ROBERT TRIF

-------------------------------------------------------------------------

Cum să poţi crede într-un Dumnezeu care interzicecunoaşterea, asemenea celui din Biblie, un Dumnezeumânios pe propria-i creatură, pe care-o pedepseştearuncându-i în spate o vină închipuită.Dacă aşa stau lucrurile, unui astfel de Dumnezeu îi este depreferat Neantul, al cărui prinţ solitar pe nume Luciferdevine o dulce ispită."Eu sunt un Dumnezeu gelos " - o altă mare inepţie a aşazisului Dumnezeu biblic. Aş putea căuta milenii în şir şi totnu aş găsi o mai mare absurditate.

xxx

Dumnezeu se îndeletniceşte cu certitudinile, diavolul estemeşterul îndoielilor, iar omului nu-i rămâne decât să searunce disperat în braţele Speranţei.Peregrin pe asprele cărări ale Absolutului, Omul îşi

struneşte intelectul ocupându-se cu studiul filosofiei, darsperanţele-i sunt deşarte, prin filosofie el nu-şi află tihnasufletului, ci mai degrabă se lasă măcinat de cumplite îndoieli, aceasta este prima treaptă spre devenirea întruDuh; deznădăjduit de stufoasele sisteme filosofice studiate, încearcă să se arunce în braţele primitoare ale religiilor,dar şi aici este înconjurat de iluzii îmbrăcate sub forme

atrăgătoare, iar părelnica-i linişte ce se aşternuse pestesufletul ros de îndoieli metafizice, devine o cumplităfurtună interioară, un uragan de nestăvilit, este cea de adoua treaptă spre cer.În cele din urmă, negăsindu-şi liniştea sufletească înfilozofie şi religie, ajunge să-şi cunoască limitele, şi abiaacum, despuiat de egoul său înfumurat şi mândru, abiaacum când este golit de orice fărâmă de îndoială dar şi de

certitudine, când pare părăsit chiar şi de speranţele ce-l

12



OGLINDA AMINTIRILOR

-------------------------------------------------------------------------

oblojeau, dar care-l şi chinuiau amarnic, Omul începe sătrăiască divinul, din el, din natură, din semeni;pretutindeni el ascultă glasul divinităţii întrupate, admirăfrumuseţile perene ale universului, şi abia acum devenituna cu Totul, realizează cea de-a treia treaptă a deveniriisale, comuniunea cu Dumnezeu.

Xxx

Deseori m-am intrebat de ce nu-si gasesc oameniifericirea, abia intr-un tarziu mi-am dat seama de un lucrutrist si infiorator, raspunsul e pe cat de simplu pe-atat dedureros, pentru ca nu vor sa fie fericiti. Imaginea lor falsa,construita cu migala de-alungul anilor, de dragul uneisocietati perverse, e preferabila unei atitudini simple sicurate, oamenii isi indragesc intr-atat imaginea dinoglinda incat de buna seama ar renunta voiosi la orice

binefacere, decat sa-si paraseasca mastile hidoase, rezultatal unei munci titanice si grotesti.

Pe undeva e de inteles, de ce sa renunti la ani de viata si destaruinta in fabricarea unei false masti imaginare, dar maireala ca fiinta insasi, pentru o singura clipa de luciditate.Doar un soc launtric mai poate schimba ceva, insa hotarat

lucru, in loc sa aleaga calea simpla dar anevoioasa de a fiei insisi, pare ca e mult mai comod plonjonul intr-o marede iluzii. Omul din toate timpurile, dar mai abitir celmodern, se scalda intr-un ocean de iluzii care parelnic leofera o pozitie sociala convenabila, pina la urma realitateadispare locul ei fiind luat de substituitele masti iluzoriceale devenirii intru nefiinta.

13



ROBERT TRIF

-------------------------------------------------------------------------

Oamenii nu vor sa fie fericiti, sau daca chiar reusesc sapacaleasca aparentele, fericirea lor este cladita peminciuna, si ce e si mai rau, obtinuta cu pretul mutilariialtor fiinte. Adevarata fericirea insa, nu se cumpara, nu ede vanzare si nici nu poate fi rezultatul unei tranzactiimeschine, nu se instraineaza, nu se castiga si nici nu semosteneste. Fericirea este o stare launtrica de a fi,influentata doar de capacitatea noastra de a ramane copii,asta si in functie de marja de eroare rezultata in urmaimpactului fiintei cu realitatea inconjuratoare, si este

direct proportionala cu capacitatea fiintei deschisa sprevisare. Cu alte cuvinte, fericirea creste exponential cu catomul prelungeste starea copilariei, si este direct legata devisele si idealurile sale indraznete.

Diferenta intre iluzie si realitate e asemeni distantei caresepara agonia de extaz, ori pasul marunt facut de laridicol la sublim, acel punct infinitezimal situat la

frontierea dintre fiinta si nefiinta. Exista o arta a visarii lafel precum exista magia iluzionarii, deosebirea dintrearta si magie tocmai asta este, una te poarta dincolo deiluzie in sanul adevaratei realitati, pe cand cealalta teprinde in mrejele necurate ridicate de valul ingnorantei.

Cineva ma intreba daca am cunoscut un Om, din fericire

pot raspunde afirmativ, cu ce se deosebeste totusi un Omadevarat de restul gloatelor, acele primate dezgustatoarecu care se impauneaza societatile moderne? Cumdeosebesti un Om de hoardele de slujitori ai ignorantei, demeschinele VIP-uri ce-si afiseaza cu nonsalanta hoiturile,aratand privirilor hulpave si lacome avide de unsenzational pueril, toate diformitatile prezentate dreptartefacte ale puritatii, cand de fapt nu sunt decat biete

14



OGLINDA AMINTIRILOR

-------------------------------------------------------------------------

suflete schilodite, amputate din eternitate, si aruncate catcolo in haul putregaiurilor cotidiene ?

Pe Om il recunosti dintr-o privire, il simti de parca l-aicunoaste dintotdeauna, in haosul lumii miscatoare el stanemiscat, dar nu e o nemiscare statuta lipsita de inteles,dimpotriva, este acea nemiscare care misca totul in jurulsau, insasi lumea pare o reflectie a mintii sale jucause, sipoate chiar asa si este, tesatorul realitatii, cel care opresteroata iluziei incremenind timpul intr-o eterna axis mundi,

asemeni coloanei fara de sfarsit brancusiene.

Omul adevarat, imagine fidela a eternitatii, asemeniCreatorului, nu-si risca demnitatea pentru un pumn dearginti, nu-si calca pe inima pierzandu-si onoarea pentru opozitie sociala, si nici nu-si vinde sau pierde libertateapentru un dram de confort. El stie ca bogat nu inseamnacel ce detine averi fara de masura, ci doar cel ce nu se

pierde pe sine de dragul placerilor lumesti, nu trebuie sa fiun soi de intelept pentru a fi tu insuti, un mucalit, unvagabond sau un simplu cersetor pot fi semne ale unuibelsug spiritual.

Nu va lasati inselati de aparente, doar cel ce are de pierdutceva in afara propriului suflet, se poarta temator cu

lucrurile ce-i par a apartine, sovaitor cand trebuie a luadecizii, dar cel care se are doar pe sine, e hotarat,netemator, linistit si calm, el nu mai este nevoit sa aleaga.Oglinda a Dumnezeirii, lumina intrupata intr-un ghem decarne, focul nestins al vesniciei lumineaza cararea sa,destinul sau se confunda cu soarta, caci visele i-au netezitcalea spre nemurire iar zambetul enigmatic de pe fata-iscaldata-n soare, oglindeste dorul sau launtric de implinire

intru fiinta.

15

OGLINDA AMINTIRILOR

Documents

Transcript of OGLINDA AMINTIRILOR