Oglinda nr.156

10506 www.oglindaliterara.ro

OGLINDA literara

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare

şi Editurilor din România (APLER) şi Associazio-ne della Stampa Estera din Italia, membru fon-

dator al Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor din Europa (ARPE)

Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşani

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

REDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguSenior editori: Liviu Pendefunda, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Florentin Popescu, Liviu Comşia.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Constantin Miu, Laurenţiu Măgureanu, Petrache Plopeanu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, Mihaela Albu, Marlena Lica Masala.Foto: C. RăducTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

OGLINDA LITERARĂ o puteţi pro-cura şi descărca de pe site-ul

www.oglindaliterara.ro unde aflaţi şi modalităţile de abonare.

Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :

E-mail: [email protected]@gmail.com

[email protected] nu se face la redacţie.

ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,

Nr. 76 bis, Focşani, Jud. Vrancea

Mobil: 0722-2844300749188333

Revista se difuzează prin abonament la sediul redacţiei şi sediile filialelor Uniunii Scriitorilor din România.

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund în mod direct de conţinutul materialelor publicate sub

semnătura proprie.

ISSN 1583-1647

În acest număr:

Adriana MoscickiAdriana WeimerAl Florin ŢeneAliona MunteanuAnatol BasarabAngela BaciuBerthold AbermanBogdan UlmuCătălin MocanuClaudia VoiculescuConst. MiuConstanţa CornilăCorneliu LeuCostache AritonCostel ZăganDan BrudaşcuDana ToleaDaniel

DragomirescuDiana DogariuDinu SăraruDumitru AnghelElena BuicăElena Stroe-OtavăElleny PendefundaFabian AntonFabianni BelemuskiFlorentin PopescuFlorica Gh. CeapoiuGeorge CornilăGeorge IoniţăGheorghe

SuchoverschiIoan MarceanIon CăpruciuIon Ionescu-BucovuIon JianuIon Pachia-

TatomirescuIonel NeculaIonuţ CarageaIulian Bitoleanu

Laurenţiu BelizanLinca KucsinschiLiviu ComşiaLiviu PendefundaLucia Olaru NenatiLucian GruiaLuisa-Evelina ŞtifiiM. SadoveanuMagda GrigoreMagdalena BrătescuMan At WorkMaria Cătălina RaduMaria Şerban SilivasMariana Vicky

VârtosuMarin IfrimMarius ChelaruMarius CiunganMihaela OanceaMihaela PopaMihai MerticaruMioara BahnaNicolae GeorgescuNoni - Emil IordacheOana DuganOana HemenOvidiu DinicăPetre Ioan CretuRadu Liviu DanRetuţa DascălSabina MăduţaScutelnicu LoredanaSerge Ioan

CelibidacheSolomon TamaraSteluţa BătrînuŞtefan BorbélyŞtefania OproescuTeo CabelVictor RonceaVioleta SeifertViorel Dinescu

10507www.oglindaliterara.ro

EDITORIAL

Încep cu Jules Perahim, pictorul care ilustra revista Alge, din care au apărut doar câteva numere, alcătuită de Sesto Pals împreună cu Aurel Baranga, Gherasim Luca și Paul Păun, în plin curent avangardist și de la care li s-a tras arestarea în urma denunțului făcut de N. Iorga, sub acuzația de pornografie. La percheziție, s-a găsit acasă la Perahim și o revistă care nu era destinată comercializării și care avea drept titlu un nume românesc popular, care, lui I. Creangă i-a inspirat o întragă Poveste. Ca ciudățenii ale destinului, familia lui Sesto Pals se refugia din Odesa la Galați în 1920, de teama represaliilor. Perahim se refugiază in 1938 URSS, mai întrâi în Ucraina, apoi la Moscova, ca să nu sufere repercursiuni pentru desene antinaziste și anticapitaliste, publicate în Cuvîntul liber, Pinguin, etc. Cumințit și „educat”, după revenirea în țară, face și el, ca mulți alții, concesii regimului nou instalat, motiv pentru care, noi, am trăit mulți ani sub impunătorul tablou pictat de el, Luptăm pentru pace. Printre altele, ilustrează volumul Poezii de Mihai Eminescu, apărut în 1950 la Editura de Stat, apare pe coperțile cărților lui Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Gellu Naum și, cum să uiți dramatismul copertei volumului Ninge peste Ucraina, al lui Aurel Baranga, bine „educat” și el. Acea mâna sfâșiată, atârnând peste un gard de sârmă ghimpată.

Dar, de ce n-am știut noi de celălalt Perahim, suprarealistul, ce pare desprins din școala lui Dali? De ce nici acum, după ce s-a mai învârtit odată roata, nu este prea vizibil ? A cedat prea mult ? Cum n-a făcut de exemplu poetul Gherasim Luca, despre care Gheorghe Grigurcu scria în Romînia Literara nr. 26/ 2004, că, acesta “nu se pierde cu firea... nu sucombă în fața comenzii sociale” Da, doar ca poetul Gherasim Luca, la o vârstă înaintată, nemaicrezând în poezie, s-a lăsat înghițit de Paris la propriu, în același mod ca Paul Celan. Paul Păun a devenit în Israel Doctor în chirurgie. Dar poeți au rămas toți. Inclusiv Sesto Pals. Să nu fi avut suficient talent pictorul Perahim ori suprarealismul lui n-a convins, ca să poată fi recuperat ca valoare? Mă gândesc la o altă avangardistă, Frida Kahlo, a cărei operă este încadrată mai mult în folk art decât în suprarealism, care a cochetat și ea cu comunismul, ba chiar a căzut în adorația sa, până în brațele lui Troţky? Și, e mai puțin renumită ?

Mă întorc la Sesto Pals și la ai săi prieteni. În prefața volumului Poemul invectivă și alte poeme al lui Geo Bogza, apărut în colecția „Biblioteca pentru toți” a Jurnalului Național, cu o prefață de Paul Cernat, nu se pomenește nimic despre Sesto Pals. Deși, acesta nu l-a uitat pe vechiul colaborator la revista Alge, în volumul Omul

Ciudat apărând chiar un poem epitaf la dispariția prietenului său. Citez din final: „Și acum, când nu mai ești/ Unde e spiritul pămîntului ?” Sesto Pals nu a mai publicat nimic din 1937, spune criticul Michael Finkenthtal. Sporadic și cu insistență, găsești în peisajul cultural românesc numele și versurile poetului. Deși, N. Țone, spera cînd i-a prefațat volumul, că: „a aruncat năvodul cel mare, într-un ocean de diamante”. Mai încearcă Răzvan Voncu în România Literară nr. 26-2014 să suscite interesul pentru autor, cu un text în care concluzionează: „refuzând să publice în viață, sciitorul devine o prezență publică activă după moarte”. Nu prea publică aș zice, după cum se vede și nici prea activă. Poate om fi și noi de vină.

Da, Sesto Pals a refuzat să publice, până aproape de moarte. De ce, el a știut cel mai bine. Că a fost poet, un mare poet, o dovedește faptul că a scris tot timpul poezie. Și nu numai. Nu putea să-și „culce amintirile” dintr-o viață zdruncinată, în alt fel. Se apropie Anul Nou. Moment în care lumea își face cadouri. Dacă duhul poeziei circulă prin univers, vreau să-i trimit și eu un cadou poetului. Un poem de-al său. M-am decis greu doar la unul. Dacă n-am ales bine, mă va ierta. Prin preajmă sper să se afle și Paznicul de far cu sprânceana sa.

Când au plecat pescarii in larg

Când au plecat pescarii în larg să-și întindă plaseleLuna a zâmbit peștilor, și peștii au zâmbit lunei:Dar luna zâmbea peștilor fiindcă știa ce-i așteaptăIar peștii zâmbeau la lună fiindcă nu știau nimic

Și apoi mii și mii de vietăți se zbăteau în plasăÎncet, încet plasele sunt trase din apă,Incet, încet. Pescarii n-au nici o grabă.....Val după val se desfășoară și fug, și se pierd,Dându-i vieții imaginea sa halucinantă....Și în năvoadele ce se indreaptă spre țărmMii de destine zvâcnesc în spasmele morțiiȘi eu stau la țărm și nu văd decât pescariiNu văd decât pescarii, bărcile lor, năvodul și valurileCe mă interesează acest zbucium al mării? Și zâmbesc senin spre pescari, spre valuri, spre Lună.

Sesto Pals (Din vol. Omul ciudat)Ed. Vinea, 2008

„Omul ciudat”

Ştefania Oproescu

În revista clujeană Apostrof nr. 10 (161 ) 2003,l-am descoperit pe Sesto Pals, într-un text semnat de Michael Finkenthal, însoțit de câteva poeme și un grafopoem.Spune critcul că, ed. Vinea l-a ”debutat ” pe acest poet în 1988 cu volumul Omul ciudat ,prefațat de Nicolae Țone. Avea atunci cam 75 de ani și s-a stins din viață în anul 2002, în Israel, într-un mare anonimat. Poemele m-au atras, am căutat cartea și, din prefața însoțită de o autobiografie, am pătruns în tabloul vremii de care am fost feriți în anii de regim comunist, nu cumva să ne contaminăm de derapaje în educație. Încerc pe scurt, să-l pun pe Sesto Pals în mijlocul celor care i-au fost mai mult sau mai puțin prieteni.

Mă întorc la Sesto Pals și la ai săi prieteni.

În prefața volumului Poemul invectivă și

alte poeme al lui Geo Bogza, apărut în colecția „Biblioteca pentru toți” a

Jurnalului Național, cu o prefață de Paul Cernat, nu se pomenește nimic

despre Sesto Pals. Deși, acesta nu l-a uitat pe vechiul colaborator la

revista Alge, în volumul Omul Ciudat apărând

chiar un poem epitaf la dispariția prietenului său. Citez din final: „Și acum,

când nu mai ești/ Unde e spiritul pămîntului ?”


etc. A condus Secţia de Traduceri a Uniunii Scriitorilor (1978-1993). A primit Premiile Uniunii Scriitorilor pentru mai multe cărţi traduse: Poem de W.C. Williams şi Incontro d’amore de Corrado Alvaro (1971), Teatru de Tirso de Molina şi Teatru de Lope de Vega (1983). A participat oficial la mai multe întâlniri profesionale ale traducătorilor din ţară şi străinătate (colocvii, simpozioane, congrese etc.): Austria, Bulgaria, Cehoslovacia, Cuba, Estonia, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Mongolia, Polonia, Spania, Suedia, Ungaria, U.R.S.S. (Moscova, Petersburg, Tibilisi), Iugoslavia (Belgrad). Înfiinţează, cu Sibiu (1992), deşi era grav bolnav (cardiac). A întreţinut o vie corespondenţă cu importanţi scriitori universali: J.A. Goytisolo, Bernardo Atxaga, Justo Padron, Guy Goffette ş.a. în 1988, la demolarea casei, face greva foamei împreună cu soţia, fapt ce i-a agravat boala de inimă, moare la spital şi este înhumat în Cimitirul civil „Şerban Vodă” (zis Bellu) din Bucureşti, în preajma marilor personalităţi ale neamului: Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Liviu Rebreanu, Nichita Stănescu, Nicolae Labiş, ş.a. C.A, unul dintre cei mai prolifici şi mai talentaţi traducători români, poliglot care ştia bine spre sfârşitul vieţii, treisprezece limbi, a îmbogăţit cultura română

cu traduceri din literaturile: engleză – W.B.Yeats (1965), T.S. Eliot (1966), J. Milton (1972), Byron (opere complete, I-IV, 1985-1990); americană – W.C. Williams (1971), C. Sandburg (1981), Henry Miller (1997); latino-americană – J.Hernandez (1972), O.R. Castillo (1973), Pablo Neruda (1970), Pierre Corneille (1983); germană – Goethe (1984), Wieland (1978); Camões (1965); rusă – A. Tvardovski (1954), M. Ţvetaeva (1970), Ev. Baratinski (1974); spaniolă – Fr. de Quevedo (1970), Molina (1972), Lope de Vega (1982); bască – B.Atxaga (1978); indiană – Sitakant Mahapatra (1991); lituaniană – florilegiu de poezii (1988); ucraineană – Ivan Kotlearevskyi (în colaborare cu Ion Covaci, 2001).

Repere critice: „Aurel Covaci este, în momentul de faţă, prin seriozitatea cumpănită a muncii sale, prin dăruirea neostoită, dar atât de rodnică în dăltuirea frumuseţilor, deopotrivă viguroase şi

delicate ale cuvântului, prin foarte înalta ştiinţă a versului, pe care ştie să-l modeleze spre a exprima practic orice doreşte, scriitorul care se apropie cel mai mult de figura nobilă a poetului renascentist” (Mircea Ivănescu, „Transilvania”, Sibiu, 3/1982); A.C. „reprezintă un exemplu poate unic pe plan mondial. Cunoscător perfect al mai multor limbi romanice, germanice şi slavice, /…/ a tradus aproape congenital cinci epopei sau poeme în formă fidelă originară. Nu mai luăm în consideraţie faptul că tot a transpus unele proze româneşti de sute de pagini în limbile spaniolă şi engleză”. (Edgar Papu – Lumini, 1922). Pentru omul-computer, cum a fost denumit, cunoscător al nuanţelor limbii în care a tradus şi al limbii din care a tradus, „fidelitatea faţă de original nu însemna doar exactitatea filologică şi prozodoică a transpunerii, ci recuperarea sensurilor lăuntrice, a muzicii pe care numai cineva bine şcolit în ale armoniei şi contrapunctului o poate auzi”. (Dan Grigorescu, România literară 19/1994),

Repere bibliografice: Edgar Papu, Lumini, 1992,389; Stela Covaci. Aurel Covaci (note biobibliografice). Ploieşti, 2013; Dan Grigorescu. Aurel Covaci. RL, 19 /1994; Alex. Ştefănescu. Aurel Covaci, RL, 19/1994; Dicţ. Scriit.rom.I, 694-695.

Covaci Aurel (n. 13 februarie 1932, Oradea, Bihor – m. 18 mai, 1993, Bucureşti, fiul Eufemiei (n. Hoduţ) şi a lui Vasile Covaciu, fost poliţist de circulaţie, arestat şi închis la Oradea şi Gherla, trimis, fără judecată, la Canalul Dunăre-Marea Neagră (1949-1953). Mama îndeplineşte munci grele, necalificate, pentru a-şi ţine în şcoală, atât pe Aurel, cât şi pe ceilalţi copii: Viorica (1934-1949), Ion (1940-2010), poet şi traducător, Vasile (1945-1995), profesor de limba şi literatura franceză la Universitatea din

Bucureşti. Aurel Covaci trece examenul de bacalaureat la Oradea (1950) şi este admis la Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu” din Bucureşti, prima promoţie (1950-1951), angajându-se redactor la revistele „Flacăra” şi „Contemporanul”, în care publică primele poezii originale sau traduse. Devine student al Facultăţii de Filologie, Secţia de Literatură şi Critică Literară a Universităţii Bucureşti (1955-1958), coleg cu Nicolae Labiş, cu care va locui cu chirie în str. Miletin nr. 14, trăind împreună „nopţile de coşmar” ale acestuia, încheiate fatal la 9/10 decembrie 1956, când îi va dicta celebra poezie Pasărea cu clonţ de rubin, în salonul de la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti. În timpul studenţiei, A.C. aprofundează cunoaşterea limbilor engleză, franceză, portugheză, rusă, spaniolă şi începe traducerea epopeii Luisiada de Camões. Este arestat de Securitate (14 martie 1958), la denunţul unei colege, fiică şi soră de securist, anchetat în Bucureşti şi Iaşi, pentru „delictul de uneltire contra ordinii sociale”, judecat şi condamnat de Tribunalul Militar al Capitalei la 3 ani închisoare şi 5 ani interdicţie civică, împreună cu studenţii Gloria Barna, Grigre Vereş precum şi Stela Pogorilovschi, care îi va deveni soţie (19 septembrie 1961). În închisoare învaţă limba germană cu Petre Pandrea, deţinut şi el. Graţiat şi liberat, se angajează muncitor necalificat în construcţii (1960), translator la Uzinele „Danubiana” (1961-1963), apoi, la O.N.T. „CarpaţI”, ca ghid turistic (1963-1966). I se respinge cererea şi reînmatriculare de către Universitatea din Bucureşti (1965), la fel şi soţiei, rămânând cu studiile neterminate în anul IV. Editează, în urma intervenţiilor energice ale lui Tudor Vianu, epopeea Luisiada (1965), iar din banii încasaţi de la Editura pentru Literatură Universală, ca drepturi de autor, cumpără o casă în str. Grigore Alexandrescu nr.2, adresa la care se va muta şi poetul Nichita Stănescu, împreună cu Gabriela Melinescu (1966), legându-se între ei o prietenie proverbială. Are doi copii: Laura (8 februarie 1964), pictoriţă, şi Andrei (26 februarie 1968), publicist, muzicolog, romancier. Casa lui Aurel şi a Stelei Covaci (membră a Uniunii Scriitorilor din România) a constituit un loc de întâlnire, pentru ambianţa ei familiară şi spirituală, a unei întregi generaţii de artişti de valoare ai cuvântului, culorii, sunetului. Concomitent, A.C. a lucrat fără răgaz la transpunerea în româneşte a zeci de volume din poezia universală (peste un milion de versuri). Văd lumina tiparului, integral, pentru prima oară, în limba română: Paradisul pierdut de John Milton, Ierusalimul eliberat de Torquato Tasso, Don Juan de Byron, Oberon de Wieland, Luisiada de Camões,

Aurel Covaci – traducător român de elită1932, Oradea, Bihor – m. 18 mai, 1993, Bucureşti, fiul Eufemiei (n. Hoduţ) şi a lui Vasile Covaciu, fost poliţist de circulaţie, arestat şi închis la Oradea şi Gherla, trimis, fără judecată, la Canalul Dunăre-Marea Neagră (1949-1953). Mama îndeplineşte munci grele, necalificate, pentru a-şi ţine în şcoală, atât pe Aurel, cât şi pe ceilalţi copii: Viorica (1934-1949), Ion (1940-2010), poet şi traducător, Vasile (1945-1995), profesor de limba şi literatura franceză la Universitatea din

Mircea Coloşenco

(Portretul lui Aurel Covaci făcut de Nichita Stănescu)


Anul trecut, vorbeam despre o monografie publicată în 2004 și păstrându-și exemplul vreme îndelungată tocmai datorită unei structuri foarte solide și ca informație și ca expunere. Încercând să stimulăm redactarea altor monografii asemănătoare, care, peste frumuseți literare sau evocări istorice, să poată fi considerate și manuale ale devenirii unor locuri, noi atunci scriam: „...Toate disciplinele care se învaţă pe lume, ca şi toate ştiinţele care studiază şi împing deopotrivă tehnica şi mersul civilizaţiei sunt apte a face parte dintr-o monografie, alcătuirea ei neprezentând nici oprelişti nici preferinţe şi totul putând să se justifice prin baza de documente existente şi prin capacitatea monografului de a cuprinde şi a exprima informaţia din ele. Şi, tocmai aceasta este imponderabila reuşitei unei monografii. Pentru că existenţa umană este diversă şi ca trăire şi ca act creativ, iar multitudinea condiţiilor de mediu îi accentuează această diversitate, ea putând fi abordată din orice unghi. Iar lipsa de structură în concepţia monografului poate conduce la eşec informaţional tocmai când el înghesuie, nedigerată, tot

mai multă informaţie, sau când înşiruie documente fără să le găsească o semnificaţie unitară”...Era o pledoarie de care au ținut seama mulți autori și multe consilii locale ce au început

a arăta asemenea pretenții față de aceștia, tocmai în ideea că dorinţa noastră era: „...de a stimula publicarea unor monografii valoroase, încercările de a îndruma autorii spre anumite structuri monografice care să fie superioare improvizaţiei sau simplei ambiţii autoriale şi să dea cursivitate lecturii printr-un flux de informaţii interesante, apte să reţină atenţia lectorului şi să-i dea sentimentul de noutate necesară cunoaşterii sale, se exemplifică prin cartea despre care vorbim astăzi”...

Și începeam a descrie respectiva monografie, afirmând, tocmai pentru a sublinia modelul, faptul că: „... ne aflăm în faţa unui exemplu meritoriu de elaborare, în faţa – nu a unei ambiţii personale sau locale – ci a unei cărţi demne de orice bibliotecă, a unui volum interesant şi prin structură şi prin conţinut, dar şi prin ceva în plus, care ţine de meşteşugul autorilor, de priceperea lor nu doar de a sintetiza informaţia, ci de a o topi unitar prin realul talent de a comunica cititorului nu numai date, ci şi idei personale, adică un conţinut de filosofie de viaţă, de înţelegere, comentare şi explicare a ei la nivelului comunităţii umane pe care şi-au propus s-o portretizeze. Pentru că această monografie, purtând pe copertă o imagine ecvestră a lui Vlad ŢEPEŞ cel de acum cinci secole şi jumătate, însoţită cu numele localităţii Vulcana-Băi şi cifra 400 este cu atât mai personală şi mai specifică localităţii, cu cât structura ei poate constitui pentru alţi autori un model de structurare ”...

Dar iată că, așteptând roadele apelului nostru ( pe care, repetăm angajamentul de a le primi cu drag, a le consemna ca atare și a le populariza exemplul ca model pentru altele), primim și un volum mai impresionant decât cel publicat cu zece ani în urmă, tot cu o imagine a lui Vlad Țepeș însoțită de numele localității Vulcana-Băi. Numai că, în locul cifrei 400, care ar fi trebuit să ajungă acum, în mod normal sau matematic la 410, se află nici mai mult nici mai puțin cifra 558, ca și cum, în acești zece ani câți au trecut de la anterioara ediție, vârsta acestei pitorești comune dâmbovițene a crescut cu una sută patruzecișiopt de ani... Iar, pe măsura ei, și paginile cărții.

Nu e vorba de o minune, ci de trudă. Truda monografului, care acum nu mai este doar autorul, doctorul Dinu Mareș, urmașul unei familii de vechi prestigiu vulcănean, ci întregul Consiliu local preocupat să lărgească și să adâncească datele în așa fel încât oricare dintre cei 3000 de locuitori ai satelor comunei să se regăsească, ei, sau familiile lor, sau blajinii lor ale căror nume stau scrise pe crucile de pomenire, sau statistica numelor lor, a preocupărilor lor gospodărești, meșteșugărești sau profesionale, a faptelor lor de arme sau de viață civilă, a semnificațiilor pe care le reprezintă în mutațiile sociale, etc. etc. să fie oglindite monografic printr-o cercetare continuă.

Și iată că această cercetare continuă, care-i dă dreptul autorului chiar să emită ideea că orice monografie care se respectă ar trebui revăzută și adăugită la fiecare zece ani, aduce vulcănenilor și marea surpriză a extinderii în veac a existenței lor obștești cu încă 148 de ani, conform adâncirii actelor istorice ale epocii, ajungând din vremea lui Radu Șerban (1602-1611), în cea de mare glorie a lui Vlad Țepeș din domnia de la 1456 la 1462. Și astfel, ei își pot adăuga la acordurile imnului comunei pe care li l-a compus Miltiade Nenoiu, mândria unor versuri de genul:

Vulcana – Băi e un pământMuncit de noi s-aducă rodul

Pe ctitoria cu loc sfânt Clădit de Țepeș-voievodul! Dar inspirația, adevărata inspirație, nu constă doar în asemenea versuri. Ea se

manifestă plenar în strădania de perfecționare continuă pe care ne-o demonstrează o asemenea carte ale cărei ediții se așează precum cercurile în fibra lemnului: Este vorba de un model care poate fi preluat întru exemplaritatea actlui de alcătuire, chiar a istoriei noastre, prin asemenea monografii, statuarea lui ca tradițe vie, mereu îmbogățită, mereu ca un echilibru între moștenire și devenire, precum tenacea înnoire a cercurilor de copac.

EXEMPLARITATEA MONOGRAFIEI

și statuarea ei ca tradițe vie, mereu îmbogățită, mereu ca un echilibru între moștenire și devenire, precum tenacea

înnoire a cercurilor de copac

în 2004 și păstrându-și exemplul vreme îndelungată tocmai datorită unei structuri foarte solide și ca informație și ca expunere. Încercând să stimulăm redactarea altor monografii datorită unei structuri foarte solide și ca informație și ca expunere. Încercând să stimulăm redactarea altor monografii datorită unei structuri foarte solide și ca informație și ca

asemănătoare, care, peste frumuseți literare sau evocări istorice, să poată fi considerate și manuale ale devenirii unor locuri, noi atunci scriam: „...învaţă pe lume, ca şi toate ştiinţele care studiază şi împing deopotrivă tehnica şi mersul civilizaţiei sunt apte a face parte dintr-o monografie, alcătuirea ei neprezentând nici oprelişti nici preferinţe şi totul putând să se justifice prin baza de documente existente şi prin capacitatea monografului de a cuprinde şi a exprima informaţia din ele. este imponderabila reuşitei unei monografii. Pentru că existenţa umană este diversă şi ca trăire şi ca act creativ, iar multitudinea condiţiilor de mediu îi accentuează această diversitate, ea putând fi abordată din orice unghi. Iar lipsa de structură în concepţia monografului poate conduce la eşec informaţional tocmai când el înghesuie, nedigerată, tot

Corneliu Leu

Dansând printre gratii

Stau închisă in realitate. Îmi ispășesc pedeapsa... Oare cat e ? De la 2 până la 5 ani, de la 15 la 20.... poate veșnicia.

Oricum e prea mult. Nu știu nimic....nu spun nimic....nu am nimic.

Cu toate astea acuzatul se declară vinovat....Vinovat pentru deținere și trafic de vise.

Si nu îmi pare rău. În sinea mea știu ca deși realitatea m-a întemnițat voi evada din când in când. Îmi e doar teama ca voi fi singură și voi fi ușor de prins apoi.

Totuși de ce să mă închidă? Pentru că am fugit de ea? Pentru că nu am mai crezut-o? Pentru că am dansat valsul cărtilor. Jurații ar fi râs acum, dacă ar stii ce danstoare proastă sunt. Ironic, nu-i așa?

Cu toate acestea valsul m-a captivat și involuntar îi știam pașii.

Amețeam și nu mă opream.....cădeam și mă ridicam....Totuși continuam sa dansez, cu picioarele însângerate...

Eram pierdută în abisuri, printre pagini galbene cu miros de cerneală. Da, eram pierdută, dar mă găsisem pe mine într-atâtea forme.

Am dansat în colțul camerei toată viața și nu am văzut ceva mai magic decât lampa veșnic aprinsa, decât nopțile veșnic pierdute,...decât copilul dansând printre cărți.

Nu am parasit colțul camerei, dar părăsit realitatea. Pentru mine asta era suficient.

Cel puțin azi, cel puțin mâine am ce visa. Nu am sărăcit încă. Mi-au furat inocența, mi-au confiscat frumosul, dar au uitat sa îmi ia cărțile. Deci nu mi-au luat nimic....sunt bogată... sunt în spatele gratiilor, dar sunt bogată, pentru că dansul continuă și fară muzică...Realitatea a uitat asta.

Nu am urât oamenii, dar am urât măștile pe care le purtau. Nu am urât regulile, dar am urât jocurile unde se foloseau. Nu am urât realitatea, dar am iubit cărțile. Nimeni nu mai înțelege....Toți cresc...toți uită...toți au nevoie de ochelari...

Nimeni nu mai e liber....nimeni nu mai citește. Copii vor să devină astronauți, balerine,

președinți.....Îsi mai amintește cineva de fetița ce vroia sa fie o

carte? Îi mai aude cineva râsul? O mai aude cineva dansând printre litere?.....Nici fetița nu mai ține minte... a crescut. A uitat

și ea ca restul și acum nu mai crede ,nu mai citește, a uitat să danseze. Și pentru ce ma rog ar face-o?

E așa usor să uiți! E așa convenabil! E așa la modă! Cel puțin pentru ei...nu-i pot diferenția, sunt toți

la fel.Ușorul e o mască a luptei, simplul e anagramarea

complexului și moda e trecătoare. Toți sțiu asta, dar refuză să o spună. Trăim într-o pace conturată de razboi și rămânem fără arme.

Cei care știau să lupte sunt prinși de realitate. Armele lor, bogăția mea, valsul de razboi...

Cine să mai lupte? Nimeni nu are pantofi de dans....Nimeni nu vrea să danseze cu cărțile, pentru că ele

nu au picioare...Nimeni nu le vede aripile. Suntem inchiși in realitate și în noi sunt închise

carțile, care dețin visele. Acesta este omul; un lung șir de temnițe, ce nici măcar nu sunt încuiate, dar carora le căutăm cheia întraga viața.

Doar apăsați va rog pe clanță și vom câștiga razboiul.

Dansați printre carți, chiar dacă vă impiedicați și găsiți printre litere mai multe realități.

Onorată Instanță, acuzatul e vinovat. A fugit, a dansat, a câștigat războiul...

Scutelnicu Loredana


Paulo Coelho afirma: Chiar dacă ar fi însemnat despărţire, singurătate, tristeţe, iubirea îşi merită fiecare bănuţ din preţul ei.

Parcă întărind spusa lui Paulo Coelho, minunata doamnă Genoveva Preda a izvodit din inima domniei-sale, din iubire şi profundă admiraţie, o carte-album, o carte poetică, un imn închinat prieteniei pentru aceea care a fost poeta, eseista şi inegalabila traducătoare din franceză, Irina Mavrodin. Aceea cu care Genoveva Preda, în împrejurări care ţin de noroc, miracol şi enigmatic, a legat o mare şi fructuoasă prietenie.

Cartea poartă titlul Macii, ploaia şi singurătăţile Irinei Mavrodin / Les coquelicots, la pluie et les solitudes d’Irina Mavrodin şi a apărut sub egida prestigioasei Edituri- Fundaţie Scrisul Românesc condusă de inimosul, neobositul şi arhicunoscutul Florea Firan. Redactorul, concepţia artistică şi coperta sunt concepute de însăşi autoarea cărţii, cu gustul său artistic atât de rafinat. Traducerea textelor în limba franceză aparţine doamnei Alina Ioniţă. În carte putem admira: ilustraţii ce-o arată pe Irina Mavrodin în diverse ipostaze, pe Genoveva Preda, diverse dedicaţii ale Irinei Mavrodin pentru Genoveva Preda, diverse afişe ale spectacolelor închinate de autoare lui Emil Cioran. Să amintesc că Genoveva Preda nu e la singura comitere de acest gen? În 8 aprilie 2011, în chiar ziua aniversării naşterii lui Cioran, i-a apărut, la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, cartea Destinul unui spectacol: Cioran, l’homme à fragments. Mă mândresc şi cu aceasta, dăruită de autoare cu dedicaţie, şi păstrată pe raftul unu al bibliotecii mele.

Din delicateţe şi generozitate, doamna Genoveva Preda mi-a trimis noua sa carte cu următoarea dedicaţie (sub care se citeşte, de fapt, toată dimensiunea ritmurilor şi trăirilor dintr-o prietenie ale cărei carate nu se vor toci niciodată şi care le-a legat pe cele două doamne): “Claudia, cuvintele din această carte le-am şoptit ca pe o rugăciune… apoi s-au aşternut singure pe colile de hârtie… Genoveva, 1 aug. 2014”.

Trebuie să mărturisesc că le-am cunoscut pe aceste mari doamne în împrejurări diferite şi m-am bucurat de atenţia şi simpaţia dumnealor. Pe Irina Mavrodin o cunoscusem cu câţiva ani în urmă la Iaşi, la o sărbătoare a “Convorbirilor literare”, prilej cu care un renumit intelectual-fotograf, Matei Agapi, ne-a “imortalizat” într-o poză făcută în holul hotelului unde eram găzduite. A doua oară, am văzut-o în ziua de 12 aprilie 2011 sub cupola Academiei Române în Aula Magna. Zi fastă în care se sărbătorea Centenarul Cioran. În sală şi prezidiu, evocând covârşitoarea personalitate a celui aniversat, au fost: Ionel Haiduc (preşedintele Academiei Române), Irina Mavrodin, Dan Hăulică, Eugen Simion, monseniorul Ioan Robu, Simona Modreanu, primarul Bogdan Bucur şi preotul Nicolae Streza (aceştia doi din urmă din Răşinarii lui Cioran). În Aulă, George Brăiloiu – originar din oraşul ansamblului brâncuşian, Târgu-Jiu – cel care a donat Academiei Române manuscrisele lui Cioran cumpărate de domnia-sa la Paris, la o licitaţie. La terminarea marii evocări, m-am dus s-o îmbrăţişez şi s-o felicit pentru cele vorbite pe Irina Mavrodin. Atunci şi acolo am cunoscut-o pe Genoveva Preda, prezenţă puternică, actriţa dăruită de Dumnezeu cu mare har, ce a interpretat, subtil şi nuanţat, foarte multe roluri pe scenă şi în film. Aveam să ne simpatizăm şi să ne împrietenim din capul locului.

Era, ca să zic aşa, o empatie. Ca semn al acestei trăiri, mi-a oferit o floare din buchetul primit de la George Brăiloiu căruia Irina i-o prezentase şi-i spusese despre spectacolele-Cioran pe care Genoveva le făcuse în Franţa… Din acel buchet de flori ea i-a dăruit şi Irinei Mavrodin un fir. Ce întâmplare neîntâmplătoare! cum îi plăcea poetului Ion Sofia Manolescu să zică. Iar părintele Galeriu spunea că “nimic nu e întâmplăror, că totul este proniator”… S-a născut atunci o afinitate puternică, imensă şi de neşters pentru Genoveva. Şi totuşi, parcă, în afară de timp. A avut amabilitatea şi mi-a făcut invitaţie pentru 21 aprilie

Genoveva Preda, „Macii, ploaia şi singurătăţile Irinei Mavrodin”

2011 (când a trecut timpul?) la Institutul Cultural Francez, sala “Elvira Popescu” unde avea să interpreteze şi pentru publicul român ceea ce realizase ea ca spectacol Cioran în Franţa. Acolo, la I.C.F., cu acel prilej, am văzut-o şi ascultat-o pentru ultima oară pe Irina Mavrodin vorbind magnific despre spectacolele Cioran în Franţa create de către Genoveva, despre personalitatea lui Emil Cioran, despre cartea Destinul unui spectacol: Cioran, l’homme à fragments.

Cei prezenţi în sală, drept semn de admiraţie şi preţuire, au umplut braţele celor două protagoniste cu imense buchete de flori.

Pe Irina Mavrodin n-am mai văzut-o decât câteva luni mai târziu în sicriul aşezat în fostul restaurant dezafectat, al Uniunii Scriitorilor (Str. Calea Victoriei nr.115). Cei ce-o vegheau erau puţini: sora sa (chimistă şi traducătoare din franceză) cu soţul Pan Izverna (medic, poet, eseist şi traducător din franceză alături soţie şi de geniala fiică Irina) şi Genoveva Preda. Şi la moarte Irina Mavrodin era în marea ei singurătate… Parcă se prelungea chiar însingurarea ei, a aceleia care ne-a dăruit cu atâta generozitate şi jertfă de sine, din preaplinul sufletului şi al minţii poezii, eseuri şi mai cu seamă inegalabilele tălmăciri din: Madame de Staël, Madame de Sévigné, Aloysius Bertrand, Eugène Delacroix, Gustave Flaubert (pentru care Irina Mavrodin a fost încununată cu Premiul U.S.R.), Élie Faure, André Gide, Francis Ponge, Henri de Montherland, Albert Camus, Maurice Blanchot, Jean Cocteau, Gérard Genette, Paul Ricoeur, Gaston Bachelard, Albert Cohen, Pierre Chaunu, Émile Cioran, André Pieyre de Mandiargues, Patrick Rambaud, Paul-Louis Courier, Camille Laurens, Calixte Beyoha şi… Integrala Marcel Proust (pentru care Irina a fost premiată cu Premiul U.S.R. în 2002, Premiul “Iulia Hasdeu”, onorată cu titlul de “Chevaliér des Arts et des Lettres” şi Premiul “14 Juillet” în 2004, în Franţa. Domnia-sa a mai fost premiată pentru eseu de U.S.R.,în 1995, şi pentru poezie de Ed. Scrisul Românesc, Craiova. Când o fi înfăptuit toate acestea? Când a trăit pentru ea? Regina Elisabeta, într-o scrisoare către G. Enescu, scria: “… bucuria de a crea… este un dar ca geniul, bunătatea sau recunoştinţa”. Iar eu sunt convinsă şi cred că pentru Irina Mavrodin scrisul era în sine un mod de existenţă. Citind-o, se vor naşte spirite iar din truda ei intelectuală, valori. Iar noi, ar trebui să-I fim recunoscători în eternitate, fiindcă tot ceea ce a înălţat Irina în spiritualitate va dăinui deoarece “frumuseţea faptelor are ca scop semnele de măreţie, de demnitate şi de onoare, care fac viaţa unui om demnă de amintire” (Alfred de Vigny, Jurnal). Irina a fost un om de mare şi autentică autoritate morală şi intelectuală.

Genoveva Preda nu scrie în cartea ei despre toate acestea. Înfăptuirile Irinei Mavrodin se cunosc prea bine. Genoveva scrie despre sufletul inefabil al Prietenei sale, despre iubirile ei profunde şi dureroase, despre călătoriile şi peregrinajele lor în Franţa, la Mont-Saint-Michel (care le aducea în memoria intelectuală şi afectivă pe Madame de Sevigné, pe Guy de Maupassant, pe Victor Hugo, care se lăsaseră cândva, la rându-le, fascinaţi şi ademeniţi de frumuseţea fără de egal a locului), la Saint-Malo (portul piraţilor de altădată dar şi locul în care se află mormântul lui Chateaubriand), la Sète (pe urmele lui Paul Valéry, Jean Vilar şi Georges Brassens) dar şi în România (cu spectacole şi conferinţe despre Cioran) la Muzeul Literaturii Române, la Institutul Cultural Francez, la Sibiu şi Răşinari…

Ca un fel de decodificare ce ţine de sublim, Genoveva Preda ilustrează cartea-album cu “crâmpeie din eseurile şi poeziile” Irinei. Totul învăluit într-o discreţie ce ţine de bun simţ, de parfumul unei prietenii autentice care a aureolat destinul spiritual al acestor femei de excepţie.

Pot încheia acest parcurs cu vorbele Genovevei : “Sunt clipe în viaţă pe care Cerul le decide şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit această întâlnire” “ca o uimire: uimirea aceasta / în faţa unui fir de păpădie” (Irina Mavrodin, Capcana).

Genoveva Preda a scris cartea ca o mărturie de dragoste pentru aceea care i-a dăruit prietenie în anii lor târzii. Pentru că „dragostea constă, înainte de orice, în acte de dragoste”.

O felicit din toată inima pe Genoveva Preda pentru minunata ei carte şi îi sunt recunoscătoare pentru pilduitoarea ei lecţie de iubire şi ataşament pe care ne-o dă nouă, celor prea grăbiţi, în acest timp al tuturor risipirilor.

ar fi însemnat despărţire, singurătate, tristeţe, iubirea îşi merită fiecare bănuţ din preţul ei.

Coelho, minunata doamnă Genoveva Preda a izvodit din inima domniei-sale, din iubire şi profundă admiraţie, o carte-album, o carte poetică, un imn închinat prieteniei pentru aceea care a fost poeta, eseista şi inegalabila traducătoare din franceză, Irina Mavrodin. Aceea cu care Genoveva Preda, în împrejurări care ţin de noroc, miracol şi enigmatic, a legat o mare şi fructuoasă prietenie.

Claudia Voiculescu


care „calea poeziei” e echivalată cu „calea suferinţei”. Câteva autoipostazieri christice duc şi mai mult apa la moara acestor echivalenţe decantate din recuzita răsuflată a modernismului anxios, negru, însă, mult dincolo de ele, autenticitatea poeziei lui Ionuţ Caragea trebuie căutată la nivelul pozitivului „numinos”, nu la acela al fisurilor din lume sau al crevaselor nimicitoare. Profund religios, poetul ştie că lumea e „rotundă”, fiindcă exprimă plenitudinea de sine a lui Dumnezeu, care se oferă oamenilor prin intermediul revelaţiei: „la fiecare pas te opreşti şi admiri/ o minune care înainte

ţi se părea o banalitate”. Căutarea „fericirii” devine, în acest sens,

un leit-motiv al volumului; ea nu se găseşte însă aiurea, în teritorii inaccesibile omului, ci în excepţionalul mirific al fiecărei zile, în „simplitatea” frumoasă, epifanică a clipei. Nu anahoretismul îl duce pe Caragea într-acolo, nu coregrafia studiată, stilizată a smereniei (prezentă în sute de volume de poezii editate la noi în ultima vreme), ci orgoliul potenţat estetic: la o lume frumoasă, creată de un Altul, nu se poate ajunge decât prin intermediul unei lumi de asemenea frumoase – lumea poeţilor, a creatorilor de frumuseţe. Nu suferinţa trebuie să i-o arăţi lui Dumnezeu, pentru a merge în întâmpinarea Lui, nu rănile şi nu mizeria, ci vocaţia ta de curăţenie, de pozitivitate şi de sublim, în care sordidul nu are ce căuta. E o altă percepţie a transcendenţei, aici, mai apropiată de artă, de capacitatea omului de a crea valori superioare, decât de umilinţă sau de rugăciune.

Voinţa de a fi poet şi de a scrie poezie dobândeşte, astfel, la Ionuţ Caragea, un înţeles soteriologic. Nu unul stereotipizat, însă, de cucernicie creştină, ci unul ghidat de orgoliu: doar cel capabil să se înalţe peste sine şi peste oameni va fi cu adevărat liber şi va înţelege Sensul. Perspectiva e atipică, poate stârni polemici şi stârni sprâncene ridicate; dar e perfect logică, fiindcă e apanajul celor puţini şi al unui om care a înţeles – prin intermediul multor cărţi pe care le-a publicat până acum – că a merge pe o cale proprie e infinit mai important decât s-o iei prin glodul călcat de ceilalţi.

Nu-l cunosc personal pe autorul volumului de faţă, ceea ce înseamnă că portretul interior pe care voi încerca să-l schiţez e construit exclusiv pe baza poeziilor pe care el le scrie. Rar se întâmplă să ai parte de un asemenea privilegiu; în general, eul fizic interferează abuziv cu cel poetic, şi nu de puţine ori chiar ajunge să-l ecraneze sau să-l înlocuiască. Nu e şi cazul rândurilor de

acum, născute oarecum dintr-un pariu personal cu o bătaie mai lungă: ştiam că Ionuţ Caragea publicase multe volume până acum (cel de acum, Cer fără scări, este al 27-lea, dacă am numărat bine!), citisem ciclul SF scris de el despre Uezen şi, mai ales, volumul său dedicat literaturii virtuale aparţinătoare „generaţiei” Google şi eram curios să fac cunoştinţă în mod direct cu unul dintre cei mai atipici literaţi de care dispune în prezent România. Un personaj complex, egocentric şi orgolios, cu o retorică lirică şi autoscopic-eseistică pe măsură. Ne-am tot obişnuit cu poeţi modeşti, sau cu unii care mimează smerenia în versuri gâtuite, ca pe un exerciţiu de autoflagelare publică. Caragea nu face parte din nici una dintre aceste categorii, scriind cu preţul unei singurătăţi dobândite prin repudiere. „N-am nevoie de ceilalţi/ pentru a înălţa alte temple în mine” – consemnează el la un moment dat direct şi semeţ -, sfidările putând fi multiplicate, semn că e vorba de o obsesie: „oamenii sunt tot mai departe de mine/ şi mă ridic zi de zi pe un piedestal de cuvinte...”, sau: „nu mă sperie numele voastre/ cât sunt încă în viaţă nu am nevoie de voi.”

De la avangardiştii impenitenţi sau de la Geo Dumitrescu (Libertatea de a trage cu puşca) n-am mai citit asemenea provocări, care pot stârni exasperare într-o cultură betonată de cuminţenie. Să risipim din start prezumţia că exuberanţa de adolescent perpetuu vine, aici, dintr-o naivitate megalomană; dimpotrivă, poetul e conştient de eventuala percepţie ambiguă a energiei egolatre pe care o degajă, şi o denunţă din capul locului: „mi s-a reproşat că sunt prea plin de mine, că mă cred genial” etc. Coregrafiile sale igienice matinale, maniacal ajustate, anunţă deloc ironic „evoluţiile” ceremoniale de peste zi: „azi trebuie să fiu mai frumos/ poate mă întâlnesc cu sublimul”. „Născut pe Google”, ştie că alienarea prin diseminare electronică e boala epocii noastre: „fericirea noastră e doar un cobai/ pe care experimentăm clickuri”. Scrie versuri, excesiv şi hipertrofic, ca pe „o dedicaţie pentru Dumnezeu”, în spaţiul intermediar diafan (pe care grecii îl numeau aither) dintre oamenii care s-au terminat şi divinul care n-a început încă. Însuşi titlul volumului vine din această ipostaziere: „Dumnezeu locuieşte la ultimul etaj/ într-un cer fără scări.”

Nu întreg volumul este aşa, fiindcă, pe alocuri, această semeţie de bard cosmic liber, decomplexat, e întreruptă de accentele modernităţii negative. „Sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi”, scrie poetul; într-un alt loc: „ne doare absenţa...”, sau: „scriu poemul trist al stepelor...”. Tenebrele – consemnează el altundeva – sunt „marea problemă a acestei planete”, context în

Ionuţ Caragea – Cer fără scări,editura eLiteratura, 2014 (ediţie bilingvă – română şi franceză)

autorul volumului de faţă, ceea ce înseamnă că portretul interior pe care voi încerca să-l schiţez e construit exclusiv pe baza poeziilor pe care el le scrie. Rar se întâmplă să ai parte de un asemenea privilegiu; în general, eul fizic interferează abuziv cu cel poetic, şi nu de puţine ori chiar ajunge să-l ecraneze sau să-l înlocuiască. Nu e şi cazul rândurilor de

Ştefan Borbély

Ţara „pe caiet”un an. fix un an. an în care

magazinul din colț mi-a dat „pe caiet” tot, mai puțin țigări (pentru asta m-am descurcat, ca mulți alții). pun CV la o importantă firmă bucureșteană; întrebare la interviu: „de ce ați plecat de la ultimul loc de muncă?” pentru că am primit abia după trei luni salariul; post bun, salariu bun, salarizarea la șase luni... nu m-au mai chemat, știau răspunsul meu pentru neplata la zi. facturile nu așteaptă... viața cât mă va aștepta? o da „pe caiet”?

Mihaela Popa


î

“Este un sezon al mitocanilor și analfabeților, fără respect pentru lege, credință și educație. Doar activiști ai diverselor partide, demagogi și

nerușinați care mint cu ușurința cu care respiră.”

La edițiile precedente ale „Zilelor Marin Sorescu“, Bănia și Bulzeștiul erau invadate de academicieni, personalități, scriitori din România și din alte țări. Unul dintre aceștia, academicianul Augustin Buzura, deţinătorul premiului „Marin Sorescu“ la ediţia din 2012 a manifestărilor omagiale, distincţie oferită de academicianul Eugen Simion în numele Academiei Române și în colaborare cu Primăria Craiova, a rememorat unele momente critice din cariera lui Sorescu.

Ion Jianu: Stimate domnule academician Augustin Buzura, l-aţi cunoscut îndeaproape pe Marin Sorescu, l-aţi preţuit. Ce amintiri deosebite vă leagă de marele scriitor? Ce este, ce semnifică pentru dumneavoastră Marin Sorescu?

Augustin Buzura: Marin Sorescu este unul dintre marii scriitori români din toate timpurile, o personalitate aparte, inconfundabilă, performer în toate genurile. Am spus-o și când trăia și când niște derbedei culturali postrevoluționari nu încetau cu insultele. De altfel, am scris de nu știu câte ori că Marin Sorescu a fost linșat pur și simplu. Și, din păcate, n-a fost singurul. Astăzi, acei eroici democrați anticomuniști și nu mai știu cum nu valorează nici cât hârtiile aruncate la coș de Sorescu. Din păcate, ne aflăm tot în era ticăloșilor, pentru a utiliza o sintagmă a lui Marin Preda. După cum se vede, n-am învățat la timp istoria, astfel că repetăm o perioadă penibilă, umilitoare, a comunismului primitiv de după ultimul război. Alți Vitneri, alți Novicovi, doar agresivitatea pare mai sporită. Pe la noi, și nu numai de acum, istoria se ocupă de pigmei. Sigur, am fost de aceeași parte a baricadei, de când era singur printre poeți și până la foarte grăbita sa plecare, dar nu aș ști ce să povestesc. Eram amândoi foarte tăcuți, atenți la reacțiile celorlalți pe care le urmăream cu deosebită atenție. Am fost împreună în Israel, am străbătut acele locuri sfinte cu imensă emoție, dar cuvintele ni s-au părut prea sărace. Nimic nu putea înlocui tăcerea.

I.J.: Dacă nu greşesc, i-aţi fost lui Marin Sorescu, în câteva momente dificile din viaţa Domniei sale, un fel de confident. Oferiţi-ne câteva amănunte… Puteți să faceţi un… „Raport asupra singurătăţii“ lui Marin Sorescu?

A.B.: Nu i-am fost confident, ci, atât cât am putut fi, doar un prieten. Părerile noastre de orice fel, estetice, politice etc. le încredințam hârtiei și cărțile noastre stau mărturie că am spus adevărul atunci când era foarte greu, teribil de greu, iar după Revoluție nu am ieșit în fața patriei cu rănile sau cu faptele noastre de vitejie. Păcatele, evitabile sau inevitabile, le transformi în literatură sau le ții în tine până la sfârșitul sfârșitului. Ne-a ales sau ne-am ales o meserie foarte dificilă, solitară, în care războiul se poartă cu tine pentru a descoperi acel nou și nespus încă de nimeni care să te scoată din rând.

Un fost președinte al Comitetului Nobel, Kjell Espmark, mi-a spus că doi români ar fi avut șansă la premiul Nobel: Nichita Stănescu și Marin Sorescu

I.J.: Aţi vorbit cu un fost preşedinte al Comitetului Nobel, iar de la dumnealui aţi aflat că, până în 1990, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu erau în cărţi pentru premiul Nobel, iar Sorescu şi în 1992. Aţi mai vorbit despre acest subiect, dar doresc să includ în cartea de interviuri cu şi despre Marin Sorescu răspunsul dumneavoastră la această chestiune: cei doi, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu, nu au fost deloc sprijiniţi de autorităţile din România sau pur şi simplu li s-au pus şi unele piedici? Şi, în cazul lui Sorescu, urzeli au fost, mai ales, după Revoluţie?

A.B.: Da, un fost președinte al Comitetului Nobel pentru literatură, Kjell Espmark, mi-a spus că doi români ar fi avut șansă la premiul Nobel: Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Din păcate, moartea a fost mai grăbită. Am discutat în diverse împrejurări despre șansele literaturii române, nu a venit vorba de urzeli, de intrigi etc. Intrigile sunt doar la noi, pe Dâmbovița, unde în fiecare an se dau câteva premii Nobel! Mereu acelorași. Sorescu era prețuit atât ca om, cât și ca scriitor. Iar apoi, câți dintre intriganții și invidioșii noștri naționali ajung la distinsele personalități ale Academiei Suedeze? Și dacă, prin absurd, ar ajunge, cine i-ar băga în seamă? Nu știu

Academician Augustin Buzura: Marin Sorescu a fost linşat pur şi simplu!

dacă ați observat, în România, lumea vorbește, în ultimii zece ani, o limbă pe care nu o mai înțelege nimeni.

I.J.: Ce credeţi că nu s-a spus încă despre Marin Sorescu şi ar merita să se cunoască?

A.B.: Sunt sigur că vremea lui Sorescu va veni atunci când românii vor înțelege că au cu ce să se mândrească. Și că, în afară de procurori, curve, călugări, papagali politici și mascați, mai au multe de arătat. Chiar și în acest moment penibil al istoriei, avem mai multe cărți decât cătușe! Căci, dacă nu suntem mai buni ca alții, nu suntem cu nimic mai prejos.

Este un sezon al mitocanilor, analfabeților...I.J.: Este Sorescu un scriitor oarecum uitat în România? Nici o piesă

de teatru nu i se mai joacă de mulţi ani (nici măcar la Craiova!)…A.B.: Nu numai Sorescu este uitat, ci întreaga cultură română, ca

să nu mai vorbim de cultura universală. Este un sezon al mitocanilor și analfabeților, fără respect pentru lege, credință și educație. Doar activiști ai diverselor partide, demagogi și nerușinați care mint cu ușurința cu care respiră. Din păcate, mulți scamatori, veleitari și minitalente joacă astăzi rolul de scriitori. Solidaritatea de breaslă, respectul pentru adevăratele valori sunt, din păcate, amintiri din vremea Răposatului de la Târgoviște. În ceea ce mă privește, cred că vremea lui Sorescu, dar și a scriitorilor adevărați, care ar avea loc de cinste în orice altă mare literatură, va veni. Secolul în care ne aflăm nu are prea mare răbdare cu proștii și impostorii.

I.J.: Sunteţi deţinătorul premiului „Marin Sorescu“ la ediţia din 2012 a Zilelor Sorescu de la Craiova, distincţie oferită de academicianul Eugen Simion în numele Academiei Române, premiul fiind acordat în colaborare cu Primăria Craiova. Ce semnificaţie are acest premiu „Sorescu“ pentru dumneavoastră?

A.B.: Este un sentiment foarte ciudat să primești un premiu care poartă numele unui prieten cu a cărui dispariție încă nu te-ai obișnuit. Sigur, mă simt foarte onorat și n-am nici o îndoială că un oraș care, spre cinstea lui, găzduiește un Festival Shakespeare, nu va face eroarea să renunțe la a-și cinsti anual scriitorul cel mai important pe care l-a dat.

I.J.: Şi dumneavoastră, ca şi Sorescu, aţi fost hărţuit politic înainte şi după 1990. Este reală informaţia că în martie 1990, în timpul evenimentelor interetnice de la Târgu Mureş, „strada“ s-a îndreptat şi înspre biroul dumneavoastră, dar aţi scăpat de posibila furie, fiind salvat de armată? Sunt chestiuni de istorie literară şi care ar trebui cunoscute…

A.B.: Povestea este mult mai complicată și se impun câteva precizări. Înainte de a mă muta la București, am locuit în Cluj, unde eram redactor șef la „Tribuna“, funcție în care am fost ales tocmai în 22 Decembrie 1989. Prin urmare, nu am avut niciodată birou în Târgu Mureș, dar în zilele pomenite am fost acolo și nu regret: am învățat cum se scrie istoria, cât adevăr și câtă minciună se ascund sub cele mai frumoase cuvinte. Pe scurt, ce s-a întâmplat? În dimineața zilei de 19 martie 1990 a apărut la redacție un ziarist englez care ne-a cerut sprijinul pentru a ajunge la Târgu Mureș unde urma să se petreacă niște evenimente importante. Am rugat un coleg, bun vorbitor de engleză, să-l însoțească, dar, spre uimirea mea, peste câteva ore s-au întors explicându-mi că nu se poate intra în oraș, că toate intrările sunt blocate. Trebuie să recunosc imediat că, dezamăgit, m-am decis să merg la Târgu Mureș, deși eram obligat să particip la o ședință a FSN în București. Nu mi-a fost greu să intru în piața centrală și în Palatul în jurul căruia se desfășurau ostilitățile. Am avut mult noroc deoarece mă cunoșteau oamenii, milițienii și militarii care se străduiau să țină cât de cât ordinea. De acolo, am văzut cam toate câte s-au întâmplat, inclusiv sălbăticia cu care îl loveau pe Mihăilă Cofariu sau pe țăranii români pe care-i duceau la subsolul clădirii unde îi băteau până recunoșteau că fac parte din „Vatra Românească“, formație în seama căreia se puneau toate câte se întâmplau. Eram leșinat de foame și de sete, dar nu aveam cum să ies din clădire. Până la urmă, făcându-mi-se milă de englez, am riscat să ieșim, cu gândul să merg la un prieten din vecini, profesorul Asgian, să-i cer ceva mâncare, curaj care ne putea costa foarte mult. Seara târziu, după victoria ungurilor, am ajuns la un hotel, unde, ziariști de la marile agenții de presă, toți foarte buni vorbitori de maghiară, transmiteau reportajele. Deși nu mă despărțisem o clipă de omul meu de a cărui viață mă simțeam răspunzător, am fost uimit să-l aud transmițând cu totul altceva. Mi s-a părut că măcar o parte din text îl avusese scris de acasă... L-am întrebat unde a văzut așa ceva, dacă pentru un asemenea text mai avea rost să vină până la Târgu Mureș și, desigur,

Ion Jianu


î

Volumul lui Iulian Moreanu, Febra – Editura Premier, Ploieşti, 2013 –, deşi aduce o suită de proze scurte subiective, autonome, este unitar, iar coeziunea este asigurată, în primul rând, de perspectiva aceluiaşi narator care, fără a selecta momente spectaculoase din propria existenţă, are ştiinţa, dar, mai ales, plăcerea vădită de a relata aproape orice întâmplare, pe care şi-o aminteşte cu un surprinzător lux de amănunte care îi asigură verosimilitate incontestabilă. În plus, cartea oferă date ale biografiei

acestuia, care dezvăluie o sensibilitate aparte în receptarea şi trăirea formelor absolut normale ale vieţii. Alcătuită din două părţi, Ethica minima şi 10 povestiri cu un copil, cartea poartă titlul unei povestiri din prima care, exceptând faptul că e singura în legătură cu care se poate vorbi de o vagă prezenţă a fantasticului – sau, mai degrabă de trăiri cvasi-delirante ale personajului-narator, induse de o stare patologică accentuată –, şi, prin urmare, ar putea fi considerată o continuare, din acest punct de vedere, a unor proze anterioare ale scriitorului, de pildă, din volumul Cerbul însetat, nu este cea mai mare dintre realizările volumului de faţă, care cuprinde, realmente, pagini comparabile cu ale marii literaturi epice, de pildă, fără nicio exagerare, cu scrisul lui Liviu Rebreanu. Prima parte a cărţii traduce acuitatea pe care o manifestă scriitorul, în observarea lumii înconjurătoare, în toate componentele ei, de cele mai multe ori văzute din afară ca insignifiante. Iulian Moreanu construieşte, mai întâi, douăzeci de proze, tulburătoare, cu deosebire, prin reliefarea unor ipostaze ale umilinţei, demnităţii, suferinţei, resemnării – mai puţin fizice –, decisiv determinate de acţiunea conştientă ori inconştientă a răutăţii pe care, în varii contexte, o arătă omul, atât faţă de semeni, cât şi faţă de alte vietăţi, oricând şi la orice scară. Cerşetori, alienaţi, nedreptăţiţi ai vieţii, de orice fel, constituie, cu precădere, lumea asupra căreia se apleacă scriitorul, empatizând cu toţi cei care sunt victime, fără să-şi strige însă durerile, asumându-şi totul ca expresie a unui fatalism precoce înţeles, aşa cum se întâmplă în Micul violonist, Gigel, şoferul

Iulian Moreanu: Febraiadului, Academicianul Niculae, Un om, plângând, Coteţ de lux, câteva dintre cele mai mari reuşite ale primei părţi a cărţii. Avându-l, în multe dintre proze, drept interlocutor, dar, cu deosebire, martor tăcut al povestirilor care sunt monologuri-confesiune, pe F/Florin, prieten apropiat, naratorul se întoarce frecvent spre vremea copilăriei, din amintirile căreia realizează, cu toate că spaţiul e restrâns, o imagine aproape monografică nu doar a unei vârste căreia îi reţine şi aspectele universale, dar şi pe cele particulare („moda”, printre puşti, a operaţiei de apendicită, care presupunea, ulterior, un tratament special, plin de atenţie acasă, dar şi printre ceilalţi copii, desfătarea trăită prin posibilitatea de a merge, alternativ, o dată pe săptămână la cofetărie sau la cinematograf, participarea la spectacole ocazionale, unde locuitorii micului oraş natal sunt ademeniţi prin afişele pe care sunt scrise numele unor artişti renumiţi, cunoscuţi de la radio, dar, mai ales, de la televizor, în locul cărora, însă, îşi fac apariţia alţii, mult mai slab cotaţi pe scara valorică a epocii etc.), ci şi a unei lumi care, în pofida epocii şi a statutului ei intermediar, prin aşezarea la graniţa dintre rural şi urban, ştie să se bucure de tot ce i se dă şi să trăiască, uneori la modul patetic, fiece moment. Coordonatele acestei umanităţi se înscriu, temporar, cu aproximaţie, în deceniile 5-6-7 ale secolului al XX-lea, deci, în plin comunism, însă scriitorul nu evidenţiază ostentativ, pentru a-l incrimina, vreun aspect sau altul al acestei perioade, subliniind privaţiuni, nedreptăţi, disfuncţii de tot felul care au traversat-o, dar nici nu este encomiastic: rememorând, până la cele mai mici detalii, întâmplări, imagini, chipuri, spre exemplu, din copilărie şi

adolescenţă, naratorul reînvie, fără parti-pris-uri, o perioadă trăită cu bucuria, naivitâtea, curiozitatea care stăpânesc existenţa celor mai mulţi oameni, la aceste vârste, fireşte, cu nuanţele induse de timp şi de loc, pe drumul formării şi afirmării propriei personalităţi, cartea având, prin urmare, şi o consistentă alură de bildungsroman, accentuată în partea a doua, unde copilul este vioara întâi, sensibilă, delicată, reacţionând lăuntric la toţi stimulii realităţii, din datele căreia învaţă să se bucure sau simte, cu posibilităţile lui, că trebuie să încerce să o amelioreze. Discret însă, pentru că personajul principal al lui Iulian Moreanu are un bun-simţ care e al omului de calitate, de la care nu ar putea să abdice nicicând. O concluzie care se impune, în urma lecturii şi acestui volum, este că Iulian Moreanu are o uşurinţă naturală a relatării, deosebit demonstrată pe spaţiile mici ale povestirilor, în care nu se simte deloc artificialul, făcătura, chinul construcţiei, pentru că scriitura lui nu pare a porni decât din necesitatea de a da la iveală experienţa de viaţă acumulată şi din plăcerea de a se

exprima, analizând, totodată, un parcurs existenţial căruia ştie să-i dezvăluie bunele şi relele, ca părţi ale unui fatum, fără a se lăsa, totuşi, copleşit de forţa acestuia.

să ne riscăm viața, dar zâmbetul lui condescendent, impresia că mă ia de prost, m-au făcut să-l las alături de cei ce își sărbătoreau victoria cuceririi Palatului și să revin de unde plecasem, strecurându-mă cu greu prin lumea agitată, violentă (care, repet, sărbătoreau victoria). Am ajuns cu greu la biroul generalului Scrieciu, iar mai târziu noaptea, după ce ungurii au reușit să ocupe clădirea, am tras un dulap de fier în ușă și, dimineață, cam pe la 4-5, am fost eliberați de parașutiștii de la Boteni. Atunci l-am cunoscut pe viitorul general Chelaru și pe câțiva ofițeri de mare profesionalism împreună cu care i-am scos dintr-o ascunzătoare pe cei ce erau învinuiți de toate relele: conducerea „Vetrei Româneşti“, căreia i-am povestit ce s-a întâmplat în noaptea abia trecută. Către prânz au venit câțiva dintre cei ce

se numeau miniștri, dar am avut certitudinea că n-au înțeles nimic, iar unii nici n-au dorit să înțeleagă. Au preluat și ei varianta maghiară… și așa a rămas până în zilele noastre. Adevărul nu s-a spus niciodată până la capăt, au câștigat cei ce au atacat primii. Cofariu a devenit un biet maghiar căzut pradă sălbăticiei românilor etc. Ar fi multe, multe de povestit, dar aș avea nevoie de foarte multe pagini. În zilele acelea am învățat mai multe decât dintr-un tratat de diversiune. Cât despre unguri, ceea ce n-au câștigat atunci prin violență au câștigat mai târziu cu ajutorul lichelelor noastre naționale.

(Fragment din volumul aflat în pregătire „Premiul Nobel trebuia să poarte un nume: Marin Sorescu“)

Febra 2013 –, deşi aduce o suită de proze scurte subiective, autonome, este unitar, iar coeziunea este asigurată, în primul rând, de perspectiva aceluiaşi narator care, fără a selecta momente spectaculoase din propria existenţă, are ştiinţa, dar, mai ales, plăcerea vădită de a relata aproape orice întâmplare, pe care şi-o aminteşte cu un surprinzător lux de amănunte care îi asigură verosimilitate incontestabilă. În lux de amănunte care îi asigură verosimilitate incontestabilă. În lux de amănunte care îi asigură

plus, cartea oferă date ale biografiei Mioara Bahna


Balada ultimului scald

Poetului Eugen Cojocaru, pentru

volumul „Baladele apoftegmatice”

Inspirat din vechi menţii,moştenite de copii,

despre fapte săvârşite,dar cu greu descoperite,

bine-ascunse-ntre hârtiisau papyruse târzii,

puse-ntr-un mausoleu,pază-având din piatră leu;

în hrisoave căutândsă adune rând cu rând

întâmplări tot omeneşti,de urmări să te fereşti,

mai știi...

mai știi să zbori pasăre închisă-n colivie și aripile să-ți deschizi mai ești tu încă vie să poți zarea s-o cuprinzi? și tu suflet captiv în durere mai poți să nu fii răzvrătit când răspuns la-ntrebare acum știi - nu-i de găsit?...

lovindu-mă de noapte

ascult cum huruie timpul acum când ochii mei deschiși același întuneric văd ascuns sub pleoapele lăsate a dispărut pământul nici cer nu e de care luna să se-agațe nici candelabre-n care stelele să ardă doar vântu-aruncă ploaia și stropii se preling pe geam și frunzele foșnesc desprinse de pe ramuri iar eu atârn ca un pendul lovindu-mă de noapte ...

Dezgheţ

Fiindcă nu reuşescsă curtez lumina ochilor tăişi nici inima ca o pradăatâtor glaciaţiuni,înlătur cu lopataîntunericul troienitla tine în sufletşi câţiva metri cubide indiferenţă.Abia mai apoiîţi vor bate în geammugurii iubirii –ghiocei întârziaţide prea mulţi kilometride nepăsareşi-atâtea ocolişuri.

Cu singura condiţieesenţială :măcar la finalsă dai bineţe mâiniice a-nlocuit lopataşi din cărarea-ţi pe obraz,slobozeşte-i pe rănidoar o picătură...din calea ta lactee.

Poem fără titlu

Se sparg anotimpurileîn clepsidra unui ceasornicarmult prea bătrân să mai reasamblezecioburile care, oricum, nu mai aduc noroc,în iatacurile unui timp obscur.în ele mi-am împrăştiat amintirile- hârtii îngălbenite,mâzgălite în nopţile cu vise,când avid îmi umpleam buzunarele,culegând stelele...În cel de la piept ascundeam Luna- dolar de argint...Să-mi cumpăr în ziua de vis-a-vis,litra de eternitate şi un deceniu în plusde tinereţe.

Acum nu mai am nimic...Nici Lună, nici stele.Buzunarele-mi toate s-au rupt.Vinovate sunt cioburileanotimpului galben ce bate la uşă...Le-am vândut şi pe ele, anticipat,cu preţul acestui poem fără titlu.Poate el va lipi cioburile rămaseîn clepsidra bătrânului ceasornicar.

Vor întregi măcar un mâine,cât pentru un nou poem – speranţă.

Întoarcerea la citadelă

Un Heidelberg de mulţi uitat,Străbat în cumpăna-nserăriiŞi-n pustietatea gării,E-un tren al timpului garat.

Discipoli mulţi au înnoptat

Gheorghe Suchoverschi

GEORGE IONIñã

POEZIE

FLORICA GH. CEAPOIU

Pe dincolo de largul zării.Străbate cumpăna--nserăriiUn Heidelberg de mulţi uitat.

Îmi plâng arcadele visării.E-un cimitir al meu oftat.Mă-ntorc la vechiul meu regatDin citadela neuitării...

Un Heidelberg demult uitat.

În miezul de foc al cuvântului – poetul Eugen Cojocaru

Domnul prof. Eugen Cojocaru, după ce ne-a convins că este un poet liric desăvârşit, capabil să pătrundă în miezul de foc al cuvântului, acel miez care ne arde gândul şi cere să fie împărtăşit semenilor ca o zăbovire în lumea frumosului autentic, exploatând un teritoriu liric imens cuprins între lirica erotică rafinat galantă şi poezia de inspiraţie mistico-religioasă, ne spune domnul prof. Grigore Hampu, în volumul intitulat Baladele apoftegmatice ne dezvăluie nu numai talentul de poet epic, dar ne uimeşte prin dragostea domniei sale pentru limba vorbită sau uitată de poporul român sau de alte naţii, de interesul excepţional pentru istoria neamurilor, transmisă din generaţie în generaţie prin mijloacele de conservare a informaţiei specifice timpului.E greu să prezinţi această carte în întregime deoarece acoperă o arie de cunoaştere prea vastă şi fiecare dintre noi ar fi tentat să compare legenda sau evenimentul istoric, consemnat în documente, cu varianta propusă de domnul prof. Eugen Cojocaru, adevăr confirmat şi de capitolul intitulat „Consideraţii critice asupra Baladelor apoftegmatice”. Un lucru cert este acela

din Scriptură ia şi el,precum Rembrandt, un model

de Haman şi de Esther,dar, ca visător stingher,

pune sare şi piper,cum mesenii toţi îi cer,

înflorind puţin, măcar,cu talent de cronicar,

basnele cu humuntaşpovestite la nuntaşi.

Închinând pocal cu vinşi urări de trai senin,

dar grăind pilduitor pentru adunat popor,

din povestea lui Harunşi-a frumoasei Malkatun,

ce-nşela un prinţ prea bun,cronicile cum ne spun,

mirilor le-a potrivito morală de sfârşit:

viaţa unei căsniciicale-i cu peripeţii,

poate merge drumu-i dreptdoar bărbatul înţelept.

Când în carte veşti nu sunt,ne aduce-al său cuvânt:

doară scaldul teleleu,urmărit de-un gând plebeu

ca blestem al vreunui zeu,izvodind balade-s Eu.

Cum hrisoavele nu spunde un lucru deloc bun,

ştiri găsi pe Internetdespre dulcea Violette,

omorâtă-n cabaret,dup-un mare zaiaft.

Îmbrăcată-n violet,cică pentru un sonet

conceput chiar de poet,într-o vară, sub boschet,

ea nota pe un şervettoate rimele în -et.

Călător pe-un velier,cu priviri pierdute-n cer,

lasă-n urmă Sudul cald;fiu al ultimului scald

pribegeşte către Nord,în igloo, pe un fiord,

pentru-o focă ce-mbrăcatrup de rouă şi-l dorea

radă-n golful ei stelar –unde-i, nu avem habar.

8 octombrie 2008


î

La masa seniorilorDupă ce şi ultimul bastion al scriitorilor cu apetit pentru conversaţii şi

întâlniri cu confraţii a căzut (asta vrea să zică mutarea Muzeului Literaturii din sediul lui de pe bulevardul Dacia şi închiderea grădinii din spatele lui, locul de întâlnire al condeierilor în verile şi bucureştene toamne, poeţi, prozatori, critici ori simpli chibiţi literari s-au mutat cu bagaje cu tot la Boema 133, localul pe care l-a deschis un machidon de ani buni la jumătatea aşa-zisei prelungiri a stră-zii amintite mai sus.

Inspirat, patronul şi-a dat seama de la început că ar fi o afacere bună dacă ar cultiva, cum o făceau pe vremuri proprietarii de grădini şi restaurante, artiştii.

Treptat-treptat aici s-a creat ceea ce se cheamă un ”vad bun” pentru omul nostru. Scritorii, dar şi pictori, publicişti şi tot felul de simpatizaţi ai lor au în-ceput să se strângă aci, să-şi dea întîlnire aci fiindcă locul era/este central şi mai toate drumurile trec pe lângă el. A fost de ajuns ca la mese să ia loc un pictor precum Constantin Piliuţă, un prozator precum Nicolae Breban sau un sculp-tur ca Gheorghe Adoc ca buhul localului să se ducă numaidecât în toată urbea Bucureştilor, ca apoi locul să devină cunoscut şi arhicunoscut chiar şi pentru provincialii veniţi cu treburi prin Capitală. ”Cum, nu ştii unde este 133?” puteai auzi prin autobuze sau pe stradă întrebând câte unul. ”Păi e simplu, domnule, răspunde tot acela: 133 este exact la staţia autobuzului cu acelaşi număr, că doar de-aia îi şi zice aşa!”.

Pe la orele 10 ale dimineţii primesc un telefon de la poetul Ion Brad, care intră direct în subiect: ”Ce faci, nu treci azi pe la cârciuma lui Piliuţă?” (a doua denumire a restaurantului, pentru uzul cunoscătorilor nu prea îndelungatei isto-rii a locului. Piliuţă s-a dus să picteze în ceruri de mai mulţi ani, dar machedonul îi mai păstrează încă, pe un perete, portretul. Nu de alta, dar e bine să ştie şi novicii că pe aici a poposit în multe rânduri şi această mare glorie a artei româ-neşti contemporane). ”N-aveam de gând să trec, îi răspund. Dar de ce, maestre, voinţă să ne vedem?” ”Da, doresc să ne întâlnim, ca să-ţi dau o carte care te interesează!”,”Bine, maestre, vreau să vă dau şi eu un volum...”

Poetul şi prozatorul, fostul director al unui mare teatru bucureştean şi ani în şir ambasadorul nostru în Grecia îmi propune să ne vedem la amiază, cam pe la orele 14 şi eu îmi pun în geantă cartea care tocmai mi-a apărut la Editura „Bibliotheca” din Târgovişte, în care am adunat peste douăzeci de interviuri cu seniori ai literaturii noastre, texte apărute mai întâi în revistele „Sud” şi „Bucu-reştiul literar şi artistic”, volum în care, desigur, figurează şi Ion Brad.

Ora 14 fără câteva minute mă prinde într-un autobuz care mă duce la re-dacţia „Bucureştiului literar şi artistic”, unde mai am câte ceva de rezolvat (Ah, trecerea asta atât de rapidă a timpului mă face să întârzii mai mereu la întâlniri!), aşa încât mi-e imposibil să ajung la „Boema 133”. Iau telefonul mobil şi vreau să-l sun pe maestru, dar îmi dau numaidecât seama că maestrul n-are telefon mobil. Acasă dacă sun, sun degeaba. La telefonul fix nu răspunde nimeni. Îmi vine imediat o altă idee: Ce-ar fi să-l sun pe prietenul meu, Emil Lungeanu? E o oră la care am toate şansele să-l găsesc la „133”. Aşa şi fac. Am noroc. „Ce faci, omule, zice el, Brad e aici şi te aşteaptă. Are o sacoşă cu nişte cărămizi de cărţi şi-ntreabă de tine ... Bine, bine, e aci la trei mese de mine, cu Ion Horea, cu Radu Cârneci, cu Ion Dodu Bălan, cu Vergolici, cu frate-său. Mă duc să te scuz şi să-i spun că mai întârzii ...”

Cam peste o oră (că drumul de la Piaţa Chibrit, unde se află redacţia şi până la Piaţa Romană nu-i chiar atât de scurt, iar circulaţia e ca vai de mama ei), târând după mine o geantă burduşită cu reviste, corecturi, articole primite pe i-mail şi câte altele, într-un cuvânt cam cu o jumătate de portofoliu în mâini, intru spăşit şi cu o mutră de nevinovat în local şi-l caut din priviri pe maestrul Brad. Nu mi-e greu să-l găsesc. Stă la o masă lungă, lipită de perete, undeva aproape de uşă şi este alături de cei despre care mi-a spus ceva mai devreme prietenul meu Emil Lungeanu. De o parte Ion Brad, Ion Horea şi Radu Cârneci, iar de cealaltă Alexandru Brad, fratele poetului, Ion Dodu Bălan şi Teodor Vârgolici. A mai rămas doar „capul mesei libere” şi poetul cu care am stabilit întâlnirea dimineaţă mă invită să iau loc. „Te rog să comanzi ce vrei, că plătesc eu!” zice el. „Dar, maestre ...”, încerc, nu prea convins, să mă împotrivesc.

În fine, mă scuz pentru întârziere, iau loc şi la-ntrebarea cuiva – „Ce bei?” răspund timid: „Aş bea o votcă, fiindcă la tensiunea mea face bine ...” Ceilalţi de la masă au în faţă câte un pahar cu bere şi sunt în plină activitate ... gastronomi-că: în faţa fiecăruia aburesc câte trei mici care abia aşteaptă sărutul muştarului lucitor de alături.

Şi-n timp ce savurez licoarea albă şi cu multe grade poetul Ion Horea scoate dintr-o geantă noul său volum, apărut – nici nu cred că se putea astfel! – la Editura Ardealul din Târgu Mureş. Se intitulează „Rătăciri” şi pentru că de mai multă vreme l-am rugat să-mi acorde un interviu pentru a-l tipări în „Bucureştiul literar şi artistic” la rubrica „Seniorii literaturii noastre”, iar mai apoi într-o carte cu acelaşi titlu, iar d-sa m-a refuzat, îmi scrie un scurt autograf, convenţional fireşte: „D-lui Florentin Popescu aceste rătăciri care echivalează cu un interviu. Cu absolută prietenie, Ion Horea, 20 octombrie 2014.” Îi mulţumesc şi-ncerc o oarecare jună fiindcă mai an mi-a mai oferit două cărţi şi-am tot amânat comen-tariul lor în presă.

„Ţi-a plăcut materialul meu?” mă interpelează fostul meu profesor de la Filologia bucureşteană, dl. Ion Dodu Bălan, care mai deunăzi mi-a dat un articol intitulat „Toamna în viaţa şi în poezia românilor.” Îi mulţumesc încă o

O filă de istorie literară trăitădată, îl asigur că mi-a plăcut articolul şi că-l voi publica negreşit în numărul următor al revistei. Iau apoi şi desfac plicul mare care mă aşteapta pe colţul mesei. În el se află două exemplare din noul volum semnat de Ion Brad, „Căr-ţile prietenilor mei”, tipărit de curând, volum în care autorul a adunat nu mai puţin de 118 cronici de carte, apărute mai întâi în revista pe care o editează împreună cu fratele domniei sale, Ale-xandru Brad, o publicaţie cu titlu care spune mult: „Acasă”. De altfel, cei doi fraţi au înfiinţat şi o asociaţie culturală „Fraţii Brad” în satul lor natal Panade, din Ardeal.

Deschid cu înfrigurare tomul şi pe pagina lui de gardă citesc autograful: „Doamnei Iuliana şi lui Florentin Po-pescu toată admiraţia pentru talentul şi faptele lor intelectuale, cu prietenie Ion Brad, octombrie 2014”. El, autograful vine la doar câteva zile după ce, printr-un telefon, soţia mea Iuliana Paloda-Popescu a fost felicitată de Ion Brad pentru o pagină de poezie apărută în revista „Bucureştiul literar şi artistic” ...

Îl rog pe maestrul Ion Brad să scrie şi un mic „autograf în premieră” şi pentru cititorii revistei pe care o conduc, îi dau o coală de hârtie şi maestrul se execută imediat, aşternând pe coala albă doar o singură propoziţie: „Sunt fericit că am ajuns să văd într-un singur volum cărţile celor 118 colegi şi prieteni.” Ion Brad.

Îmi mut cu discreţie privirile de la unul la altul şi în minte îmi încolţesc fel de fel de gânduri. Cel mai bine dintre ei se menţine, acum, după ce a trecut pragul celor opt decenii de viaţă, fostul ambasador. Cândva, în urmă cu nişte ani i-am făcut un „portret în peniţă” pe care l-am intitulat „Mândru precum îi e şi numele: Ion Brad.”

Se vede treaba că n-am greşit. Aşa e şi azi ...Ion Horea, din dreapta lui, pare parcă şi mai mititel decât îl ştiam pe

vremuri, când nu purta barbă şi trecea cu eleganţă pe stradă, mergând spre sau întorcându-se de la „România literară”, unde reprezenta marea speranţă pentru tinerii poeţi care îi duceau să le citească versurile lor într-o vreme în care în Bucureşti erau doar câteva reviste literare şi nu o puzderie ca astăzi. A rămas şi acum un timid şi un discret, vorbind puţin şi din când în când, la răstimpuri nu prea mari, publicând câte o nouă carte, arareori punând câte o întrebare celor din jur, uimit încă de degringolada şi harababura din literatura noastră de azi. Este exact la polul opus al lui Ion Brad, care are şcoala diplomaţiei, a deţinut funcţii prin diverse foruri culturale, prin redacţii, având, cum s-ar zice, o experienţă literară bogată, ca şi aceea vieţii, care, luate la un loc l-au învăţat, pesemne, că e bine să se manifeste în postura de scriitor cât mai mult şi în cât mai multe locuri.

Radu Carneci, aşezat în dreapta lui Ion Horea este acum mai obosit şi din entuziastul de altădată, din omul gata să se angajeaze într-un dialog cu oricine vieţuia în lumea culturală a rămas prea puţin. La 87 de ani este, dacă nu cumva mă înşeală memoria, decanul de vârstă al acestei mici reuniuni de seniori ai literaturii.

Suntem prieteni de câteva decenii, l-am văzut şi altfel, l-am însoţit în multe călătorii prin ţară şi la fel de fel de sindrofii literare. Într-o vreme m-a luat cu el la Bacău, fieful d-sale, locul afirmării în poezie şi totodată oraşul în care a înfiinţat una dintre cele mai prestigioase publicaţii, ”Ateneu”, revistă care a înfiinţat o jumătate de veac de existenţă. L-am însoţit atunci la Hemeiuşi şi-n alte locuri prin care şi-a petrecut tinereţea ca inginer silvic. Anii aceia şi-au pus o puternică amprentă şi-n poezia pe care o scrie, unele volume conţinând chiar în titlul lor elemente ale spaţiului arboricol şi floricol. Astăzi Radu Cârneci nu mai este, precum poezia pe care a scris-o, un ”luminos”, un limpede cântăreţ al frumuseţii firii. Se vede treaba că vârsta, bolile inerente senectuţii şi-au pus/îşi pun amprenta pe un trup din ce în ce mai slăbit. El, care odinioară se putea, la adică, lua la întrecere chiar şi cu un sportiv, merge acum sprijinindu-se în baston – ceea ce nu-l împiedică să parcurgă, din când în când, străzile Bucureştiului pentru a participa la diferite activităţi culturale. A fost toată viaţa (şi este şi azi!) un generos şi mulţi autori tineri solicitându-l să le scrie prefeţe la cărţile lor sau să vorbească atunci când le lansează. Nu-i refuză şi prezenţa sa acolo este ceea ce azi, cu un termen deloc românesc, se poate numi un brand, adică o garanţie atât a succesului autorului cu pricina cât şi a aprecierii celorlalţi participanţi la sus-numitele activităţi.

Alexandru Brad, fratele poetului Ion Brad, aflat acum faţă în faţă în faţă cu cel ce oferă cu generozitate volumul ”Cărţiile prietenilor mei” este şi el un poet, scrie remarcabil, a lucrat mulţi ani în presă şi de aceea e cunoscut mai mult ca ziarist decât ca scriitor. Poate şi fiindcă fratele lui l-a pus/îl pune (fără voia lui, desigur) în umbră.

Alexandru Brad, Sandu cum îi spun prieteniişi apropiaţii nu este atât de prolific precum fratele lui, însă convins de vocaţia sa pentru scrisul gazetăresc, editează revista ”Acasă”, o publicaţie trimestrială de înaltă ţinută, cu o prezen-tare grafică pe măsură, cu articole în care, în chip firesc, sunt promovate mai

Florentin Popescu


ales valorile transilvănene (Deh! Sângele apă nu se face!), ceea ce nu înseamnă că autorii din alte zone ale ţării n-ar mai avea loc în paginile respective. Într-o vreme în care fel de ipochimeni maculează, prin tot felul de mijloace, patrimo-niul nostru cultural, acuzându-i pe adevăraţii patrioţi de naţionalism, şovinism şi alte trăsături, fraţii Brad nu uită să consemneaze şi să comenteze în revista domniilor lor momentele importante ale istoriei noastre, personalităţiile ei, în fine să omagieze cum se cuvine scriitori, istorici, alte personalităţi atunci când calendarul le consemnează acelora împlinirea unor vârste ”rotunde”, ori când le apare o carte valoaroasă, comentând-o decent şi echilibrat, fie ei însuşi, fie unii colaboratori valoroşi ...

Profesorul universitar Ion Dodu Bălan, îl cunosc, s-ar putea zice, de o veşnicie: de prin deceniul al şaptelea al secolului trecut, când îl aveam profesor la Filologia bucureşteană. Era şi atunci, ca şi azi, un bonom, un apropiat al stu-denţilor şi nu şovăia să meargă cu noi la o cafea la apropiata cofetărie „Albina”, locul prin care au trecut tot cei ce alcătuiesc floarea generaţiei ’60”, poeţi, proza-tori, dramaturgi, critici şi istorici literari. Lui Gheorghe Pituţ, bunăoară, i-a scris şi prefaţa la volumul de debut, ”Poartă cetăţii”...

De-a lungul anilor ne-a fost dat să ne întâlnim de nenumărate ori şi de fiecare dată am trăit o bucurie comună aflând că şi pe unul şi pe celălalt ne-a ţinut /ne ţine bunul Dumnezeu sănătoşi, că putem scrie şi publica în continuare.

Ion Dodu Bălan a deţinut funcţii importante în regimul trecut. Mulţi l-au trecut pentru asta la ”stâlpul infamiei”, dar şi mai mulţi au fost nevoiţi să recu-noască, după 1989, că nu şi-a pierdut omenia atunci, că nu i s-au urcat cine ştie ce aere la cap. Pe vremea aceea a făcut, cum s-ar zice, un fel de revoluţie în sis-temul cultural. În edituri şi la reviste a adus oameni tineri, pe care îi cunoştea din anii de studenţie ai acelora şi a făcut bine. N-a dat greş de vreme ce ulterior noii angajaţi din reţeaua Consiliului Culturii s-au afirmat ca poeţi, prozatori, critici şi istorici literari, editori.

Nu cu mult timp în urmă, dându-mi un interviu pentru ”Bucureştiu lite-rar” îmi mărturisea cu tristeţe:”Mă caută oameni pe care i-am ajutat să-şi publi-ce cărţile, să plece în străinătate, să-şi dea doctoratele. Îmi mulţumesc. Alţii au uitat, fiindcă recunoştinţa e o valoare foarte grea şi n-o poate duce orice iezuit şi fripturist...”.

Nu ştiu cât şi cum va fi apreciat Ion Dodu Bălan de critica viitorului, dar de un lucru sunt sigur: reducerea în circuitul literar al lui Octavian Goga şi a lui Aron Cotruş numai lui i se datorează. Le–a alcătuit şi le-a publicat ediţii, le-a scris monografii ...

Seniorul de alături, Teodor Vârgolici a făcut o frumoasă şi bogată carieră de critic de editor şi de cercetător al literaturii. Fără îndoială opera lui de căpă-tâi, pe lângă multele cărţi de studii şi articol, rămâne realizarea ediţiei de opere complete ale lui Dimitrie Bolintineanu. O ediţie alcătuită cu trudă, cu multe luni şi zile petrecute în Bibloteca Academiei, în condiţiile deloc prielnice din iernile de dinainte de 1989. I-a cunoscut pe toţi criticii, cercetătorii literari ai ultimilor decenii de dinainte de 1989 şi îl leagă de ei multe amintiri. A fost unul din cerce-tătorii care au lucrat alături de marele G. Călinescu şi are o grămadă de poveşti despre ilustrul critic, unele anecdotice, altele mai puţin vesele, toate pledând, însă, pentru marea omenie a celui care ne-a dat ”Enigma Otiliei” şi ”Scrinul negru”, dar mai ales monumentala ”Istoria literaturii române de la origini până în prezent”.

În mai multe rânduri l-au auzit pe Teodor Vârgolici povestind despre toate şi tot în mai multe rânduri l-am invitat să-şi scrie memoriile. A făcut-o întru-un târziu, dar fire exigentă cu sine şi cu propriile-i manuscrise, în textele încredinţa-te tiparului nu mai era atât de spontan şi spumos ca atunci când povestea. Şi nici atât de emoţionat pe cât mă aşteptam...

Astăzi Teodor Vârgolici, ros pe dinlăuntru de suferinţă, se deplasează cu greu şi-nţeleg că numai şi numai dragostea pentru colegii lui de generaţie şi dorinţa de a se întâlni cu vechi prieteni îl mai aduc din când în când la „133”. Vine, schimbă câteva fraze cu companionii şi se retrage discret spre casă. L-am invitat să scrie la revistă şi mi-a răspuns cu tristeţe: „Nu mai pot, Florentine. Nu mă mai ţin puterile. Şi nici nu mai am voinţă de scris fiindcă mi se pare că totul este o zădărnicie ...”

Eu, la masa seniorilor, cel mai tânăr din grup, fac figura gazetarului care vrea să afle cât mai mult şi cât mai multe despre aceşti făuritori de cultură con-temporană valoroasă. Într-un răstimp invoc pretextul că merg la toaletă şi cum la o masă vecină îl văd pe prietenul meu, prozatorul Ştefan Dorgoşan, care are în permanenţă la el un aparat de fotografiat, îl rog să facă o fotografie „mesei seniorilor”. Bineînţeles, numai după ce le voi cere acestora acordul. Oamenii n-au nimic împotrivă şi Ştefan Dorgoşan se execută.

Cine ştie dacă peste ani fotografia asta nu va deveni un preţios document literar?

După ce seniorii se retrag rând pe rând şi rămân singur, trăiesc sentimen-tul că am fost, deopotrivă martor şi personaj al unei pagini de istorie literară.

Regatul Italiei, la jumătatea anilor 1800. Amfiteatrul Roman din Verona (Arena di Verona), Piazza Brà, Verona.

Cel mai bine conservat amfiteatru roman din lume şi cel mai cunoscut din Italia, după Colosseumul din Roma, Arena are o formă eliptică, fiind construit din marmură rozalie în jurul anului 100 şi se află chiar în mijlocul oraşului, fiind flancat la sud de Piazza Brà. Construit pentru a găzdui mai mult de 20.000 de persoane (mai mic decât Colloseumul care putea găzdui de două ori mai multe persoane), este o mărturie a mândrie şi bogăţiei locuitorilor Veronei. Acustică (uimitor de bună pentru un loc în aer liber!) a supravieţuit mileniilor şi este la ora actuală unul dintre cele mai bune locuri pentru spectacole live, desfăşurate fără microfoane.

Dacă sunteţi în oraş în timpul unor spectacole de operă în iulie şi august, faceţi tot posibilul să vă procurați un bilet pentru oricare dintre spectacole de seară în aer liber. Alte evenimente, cum ar fi concertele orchestrale sunt, de asemenea, organizate aici ori de câte ori vremea permite acest lucru. Arena din Verona are cea mai bună acustică din lume Arena di Verona http://youtu.be/30c1qRC5KGk

O zi liniştită, precum muzica pe care o veţi asculta!Puckering, Toronto, Canada

Cu această ocazie s-a organizat o gală minunată la Verona - cu participarea lui Bocelli, Domingo, şi alţi cântăreţi absolut speciali. Andrea Bocelli, Placido Domingo, Lana Kos, Maria José Şiri, Monica Zanettin, Sanja Anastasia, Anna Malavasi, Fabio Sartori, Giorgio Berrugi, Carlo Bosi, Ambrogio Maeştri, Mario Cassi, Gabriele Viviani. Conductors: Julian Kovatchev, Marcello Rota, Placido Domingo.

Scurt istoric: Verona, cuibărit pe ţărmurile râului Adige, a fost un oraş dorit mult timp. Romanii preferau locaţia sa, colonizându-l în 89 i.Hr. Chiar şi astăzi, este uşor de găsit inima romană a oraşului. Arena este încă în centru, şi există hărţi din bronz practic

conţinut în trotuare, care arata vechiul oraş din cadrul Veronei moderne. Mai târziu, Verona a devenit locul unor războaie pentru toată lumea, care au caracterizat mare parte din istoria italiană (dar şi europeană). Aceste lupte pentru supremaţie au condus la o serie de rivalităţi ce vor culmina la sfârşitul anilor 1200 cu ascendenta familiei della Scala (cunoscută şi ca Scaligeri) care au adăugat dragostea pentru arta goanei lor după putere. Numele lor, după tatăl fondator Bartolomeo della Scala, a devenit o temă canină. Cangrade I (Marele Caine) a fost patronul lui Dante (din celebrul ‘Infern’ al lui Dante). Nefiind o familie care să stea liniştită, sub urmărirea lui Cangrande Verona a capturat câteva oraşe mai mici. Dinastia a fost continuată de moştenitorii lor, Mastino II (mastiful) şi Cansignorio (Câinele Lord). În final, temându-se de sfârşitul conducerii lor, au construit Castelvecchio, probabil un monument închinat puterii familiei. Clădirile fac parte azi din moştenirea arhitecturală nepreţuită a Veronei. Într-un final, Verona a decis să se alăture micului imperiu al Veneţiei, deşi această relaţie nu a fost lipsită de conflicte. De aici, conducătorii s-au tot perindat pe la putere, inclusiv Napoleon şi Austria, până când Verona a devenit parte din

VERONA - WAGNER - VERDI

o gală minunată la Verona - cu participarea lui Bocelli, Domingo, şi alţi cântăreţi absolut speciali. Andrea Bocelli, Placido Domingo, Lana Kos, Maria José Şiri, Monica Zanettin, Sanja Anastasia, Anna Malavasi, Fabio Sartori, Giorgio Berrugi, Carlo Bosi, Ambrogio Maeştri, Mario Cassi, Gabriele Viviani. Conductors: Julian Kovatchev, Marcello Rota, Placido Domingo.

pe ţărmurile râului Adige, a fost un oraş dorit mult timp. Romanii preferau locaţia sa, colonizându-l în 89 i.Hr. Chiar şi astăzi, este uşor de găsit inima romană a oraşului. Arena este încă în centru, şi există hărţi din bronz practic

Elena Buică

În 2013 s-au împlinit 200 ani de la naşterea lui Wagner, 200 ani de la naşterea lui Verdi, şi 100 ani de la înfiinţarea operei de la Arena din Verona.


î

La fiecare volum de poeme cu ivire în lumina tiparului, intră într-o stare „epifanică“ şi poetul Traian Vasilcău (născut în zodia Berbecului, la 2 aprilie 1969, în localitatea Viişoara-Moldadava > Moldova-Dacia, azi – prin voinţa postbelic-secundă a Moscovei şi a dictatorului sovietic, I. V. Stalin –, făcând parte din raionul Edineţ, al Republicii Moldova, absolvent / licenţiat al Facultăţii de Istorie şi Etnopedagogie de la Universitatea de Stat Ion Creangă din Chişinău, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi din România), „semn de înfotonare“ a

ens-ului creator din orizontul cunoaşterii metaforice profunde. Şi cea mai recent-epifanică stare (a „tânărului“ poet cu barbă de

epopt al Zalmoxianismului – ştiinţa-ne dacic-strămoşească de a ne face, cogaionic, nemuritori –, ori, mai degrabă, cu ţăcălie „în prelungire“, stufos-de-genunos-mioritică, sau de eremit ortodox al Chişinăului), Traian Vasilcău o are la apariţa volumului de versuri, Sfeşnic în rugăciune (Chişinău, Notograf Prim [ISBN 978-9975-4395-5-8], 2012; pagini A-5: 56), volum care face obiectul „radiografierii“ noastre (infra), volum de maturitate lirică, precedat de o impresionantă serie de lucrări ale sale în perimetrul şi în reliefu-i original al artei Cuvântului: Poemele regretelor târzii (1995), Risipitorul de iubire (1995), Un clopot pentru Basarabia (1996), Zeii nu mor în cer (1997), Spitale pentru îngeri (1997), Potopul cultural (1999), Sinceritatea ca sentinţă (1999), Poeme de pe timpul tăcerii de aur (1999), Ziua poznelor frumoase (1999, «versuri pentru copii»), Prăbuşit în flori (2000), Colindă pentru niciodata mea (2000), Moartea în premieră (2001), Regele învins (2001), Eternul înnăscut (2008), Când s-au fost supus îngerii (2009), Ciuruit de cuvinte (2010), Triluit de har (2012), Călugăr fără schit (2012) etc.

S-ar putea ca Distinsul Receptor de Poezie, văzând „droaia de volume publicate într-un an“ (1999, de pildă, „cu patru cărţi“), să creadă că-i vorba la acest autor de „producţie de serie“, că, într-adevăr, „ceea ce e mult“, nu-i „ca sarea în bucate“, ci-i ca marea în strachina cu ciorbă etc., dar îl asigur (pe Distinsul Receptor) că Traian Vasilcău nu-i încă „uzină / fabrică de stihuri“, dar îi garantez că „nu se repetă“, orizontul fiecărui volum de-al său bucurându-se în cerul Poeziei de un Curcubeu nou (simbolul polivalent-lirico-semantic-sincretic poate fi luat şi în accepţiunea biblic-genezică de „legământ al lui Dumnezeu“). În ultimă instanţă, trebuie să avem deplină încredere atât în poetica-i operă cât şi în crezul său artistic de undă goghist-mesianic-paradoxistă:

«Eu nu inventez nimic. Eu doar regândesc universul. Cetăţean de Onoare al Rănii... rămân. Eu nu editez cărţi. Eu îmi zidesc sufletul în mai multe volume. Eu sunt o unitate teritorial-administrativă, un stat în stat. Toţi îl cunosc, dar nimeni nu vrea să-l mai şi recunoască drept stat.» (Traian Vasilcău: Succintă autocaracterizare).

Volumul de versuri, Sfeşnic în rugăciune, de Traian Vasilcău (2012), are „drept închidere“ postfaţa Poezie şi rugăciune, de Irina Mavrodin, postfaţă din care spicuim pentru Distinsul Receptor de Lirică Nouă:

«Poet autentic, poet adevărat, Traianus [Traian Vasilcău] reuşeşte să comunice prin poezia sa un simţământ al unirii, al contopirii cu Lumea, o stare de metafizică trăire a misterului cosmic [...] . O asemenea metafizică unire, adevărată sacră nuntire, integrează un „nu“ şi un „da“, fiind o strânsă ţeasătură de paradoxuri pe care cititorul şi le asumă în modul cel mai firesc, pe măsură ce înaintează prin poem(e),

Ocultare şi epifanie între vocalele-sfeşnic din poeme

devenit(e) o pădure de recurente paradoxale...» (p. 56). Desigur, postfaţatoarea-i, poeta Irina Mavrodin, atrage discret

atenţia Distinsului Receptor asupra faptului că şi volumul Sfeşnic în rugăciune, de Traian Vasilcău, se circumscrie noii estetici, estetica paradoxismului, ce s-a impus Continentului Liric, Europei Lirice, graţie prim-valului fluxgeneraţionist, sau al fluxgeneraţiei (high tide generation) / refluxgeneraţiei (the geneation of deep clearness) „marii explozii lirice antiproletcultiste dintre anii 1964 / 1965 şi 1990 / 2000, „val“ având „pe creastă“, ori în avangardă, pe Vasile / Vasko Popa (29 iunie 1922 – 5 ianuarie 1991), Nichita Stănescu (31 martie 1933 – 13 decembrie 1983), Marin Sorescu (19 februarie 1936 – 8 decembrie 1996) ş. a.

„Respiraţiile“ lirice din Sfeşnic în rugăciune, de Traian Vasilcău, se relevă drept „armonice sfere“, în polidimensionalitatea psalmică / liturgică a ens-ului, întru sfidarea thanaticului («Cu mâinile pe piept împreunate / Şi-o floare înlumânărită-n zori, / Pomii cărunţi şi-mbrăţişaţi de sfori, / Cândva învulturiţi, sunt duşi în moarte» – p. 3), întru elansarea sufletului pe toată gama „fiirii“ / „fiitorimii“, dintr-o Mumă-Cosmos, dintr-o Mumă-Nemărginire – deloc expresionistă, permanent paradoxistă –, până la anihilarea Morţii / Sorţii în faţa puterii sacre a Iubirii, îndeosebi, a Iubirii de Iisus Hristos («Ea n-avea chip.

Numai surâs era. / Cu legănarea inimii visată, / Sub giulgiul de parfume îngropată, / Suflet de pus pe rană-mi dăruia. // Ea n-avea chip. I-am zis: „Nemărginirea“. / [...] // Şi-a dispărut... Căci i-am cerut Iubirea !» – ibid.; ori: «Vieţile să-mi înhumez odată, / Nesfârşirea-mi trecerea cea toată / [...] // Să mă-ncing în hora pustiirii...» – p. 4; sau: «Să trăim vecii de-a rândul / Nu în noi, ci în Christos...» – ibid.), întru veritabilul Cuvânt, întru Logos («Atunci când mor, nemor Cuvântul / Şi veşnicesc doar în Cuvânt» – p. 9), întru puterea dintâi a Cuvântului întrupător / născător de univers, chiar „rostogolind“ lespezile / sâgile mitului («Murmur de stele îmi inundă zarea, / Mă lepăd de cuvinte şi-s Cuvânt / În PreaCuvântul lumii...» – p. 25; «Pe creanga inimii au înflorit

/ Cuvintele în care Te gândesc / Cu ele plâng în stele nesfârşit, / Din ele templu în Cuvânt zidesc...» – p. 39) etc.

Eroul vasilcăuan al poemului este «crin la marginea grădinii» (p. 3), caligrafiază „instanţelor celeste“ mesianice epistole din dorinţa de a-l face trubadur „tot mai rar al rănilor“, de a-l lăsa o vreme „uitat“ pe pământul neamului său spre a-i anunţa / cânta şi binele, izbânzile, bucuriile, înveşnicirea întru Buna Lumină, ştie că lui îi este destul „secunda“ şi lasă celorlalţi „ora spre a reface veacul“, soarbe la cină «tot adevărul» (p. 8), se lasă absorbit «de-alese gânduri» pe când «vijeleşte cu lumine» (p. 9), este îmbrăţişat de „metafora-şarpe“ ce «stă la pândă» (ibid.), e înzestrat cu o acuitate ciclopică / zeiască a privirii, de vreme ce vede «într-un altar al mării nesfârşite» cum «îngenunchează oşti de pescăruşi» (p. 14), merge – are pas cosmic-hyperionic – până în centrul potenţial al universurilor, dincolo de geneză, unde constatând că „în ziua aceea n-avea cer“, mărturisind: «Mă căutam şi nu eram» (p. 15), parafează lumina amurgurilor doar «cu crinul» (p. 16), observă „mestecenii înjunghiaţi“, mesteceni al căror sânge „năvalnic“ este băut de oameni «surâzători / prin amintirea oarbă», în vreme ce «ultimul cal se-aude spre Noe alergând» (p. 17), asistă la «incinerări de toamne în păduri» (p. 18), fără a fi martir, simte că „vieţile sfinţilor curg prin el“, se lasă „înfiat de tristeţe şi se cunună cu fata acesteia“, crede că-i «fagurul tăcerii» (p. 24), are capacitatea de a ninge „cu psalmi“ (nu „cu salmi“, căci n-a descoperit încă salmul, cea mai scurtă formă fixă din istoria poeziei universale), „se stinge-n Cer ca să fie pe Pământ“, este „îmbuciumatul“ veciei («Prin crângul psalmilor, vecia / Mă îmbuciumează cu nesaţ» – p. 5), „nu abdică“ – bineînţeles, tot mesianic-paradoxist – «din tronul Suferinţei» (p. 7), îşi vede rostirea / rostuirea în dom / casă a fiinţării teluric-celeste prin arta cuvântului drept „reverberaţie“ / „stelară vibrare“:

Traian Vasilcău, în anul 2012, alegând un manuscris de aprins noul sfeşnic

ivire în lumina tiparului, intră într-o stare „epifanică“ şi poetul Traian Vasilcău (născut în zodia Berbecului, la 2 aprilie 1969, în localitatea Viişoara-Moldadava > Moldova-Dacia, azi – prin voinţa postbelic-secundă a Moscovei şi a dictatorului sovietic, I. V. Stalin –, făcând parte din raionul Edineţ, al Republicii Moldova, absolvent / licenţiat al Facultăţii de Istorie şi Etnopedagogie de la Universitatea de Stat CreangăUniunii Scriitorilor din Moldova şi din România), „semn de înfotonare“ a

Ion Pachia-Tatomirescu


Şi cu dispoziţia pentru lectură este o problemă. Altădată am fi citit în draci, şi nu prea aveam ce, acum avem, slavă Domnului, cărţi bune şi din abudenţă, dar a cam dispărut pofta de lectură şi interesul pentru carte. Am devenit suficienţi, aroganţi şi apatici, trecem pe lângă standurile stradale cu indiferenţă şi multe cărţi bune riscă să rămână nelecturate şi, fireşte, nesemnalate. Puţini autori scapă de riscul acesta, al indiferenţei blazate şi obediente faţă de carte şi autori, şi spun lucrul acesta cu o tristeţe corosivă şi nereprimată. Pe d-na Cogălniceanu o urmăresc de mulţi ani, decenii chiar, şi n-aş zice că interesul pentru prestaţiile sale

cărturăreşti s-au diminuat în vreun fel. I-am apreciat izbânzile lirice şi la fel, interesul pentru recunoaşterea şi reaşezarea valorilor spirituale descinse din toposul brăilean, pentru apropierea celor înstrăinaţi de locul obârşiei lor, i-am lecturat bogata corespondenţă întreţinută cu ei şi ştiu cât s-a zbătut să-i readucă în Brăila, să-i prezinte publicului local, să-i omagieze şi să-i impună conştiinţei publice ca pe nişte repere ale devenirii spiritului brăilean. Brăila are o tradiţie culturală impresionantă, a îmbogăţit patrimoniul naţional de valori cu personalităţi copleşitoare – de la Panait Istrati,Nae Ionescu şi Perpesicius la Edmond Nicolau, Mihail Sebastian şi Anton Dumitriu – şi puţine localităţi din ţară se pot mândri cu o zestre aşa de generoasă. Din acest tărâm. Mărturiseşte şi autoarea, au ieşit în lume genii naţionale şi universale, dar şi pigmei, laşi, bandiţi care se pierdeau prin bălţile fabuloase din apropiere (p.17). N. Carandino a descins şi el din acest tărâm de legendă şi vis de la Dunăre. A urmat prestigiosul Liceu Nicolae Bălcescu din localitate şi-a devenit unul dintre cei mai temuţi publicişti şi critici de teatru din ţară. Politiceşte, s-a simţit atras de partidul lui Maniu şi-a condus multă vreme oficiosul Partidului Naţional Ţărănesc, Dreptatea – o publicaţie cu multă trecere până la instaurarea regimului comunist. Figura printre fruntaşii acestui partid şi atunci când s-a ivit posibilitatea

refugierii în Occident, s-a arătat şi el interesat, aşa c-a fost inclus în grupul de la Tămădău, care-i va aduce ani mulţi de închisoare şi de domiciliu obligatoriu, prin locuri pustii şi uitate de lume. Avea faimă de afemeiat şi chiar a fost unul dintre marii cuceritori ai timpului său. Chiar după eliberarea din detenţie avea relaţii cu multe actriţe, mai durabile cu Olimpia Zamfirescu cu care a împăprţit restul de viaţă rămas de parcurs după ieşirea din iad.Se căsătorise cu una dintre cele mai frumoase artiste ale vremii, concitadina sa Lili Carandino, născută Guşăilă - fiică a profesorului clasicist Corneliu Guşăilă din Brăila, descendent dintr-o familie de preoţi ardeleni - alături de care a trecut peste multe din nevralgiile la care a fost supus de regimul comunist. Figura alături de soţul său în grupul de la Tămădău şi-a trebuit să suporte şi ea prigoana comunistă şi toată menajeria impusă celor ce purtau stigmatul de duşman al poporului. I s-a impus şi ei domiciliu obligatoriu şi abia după ani de zbucium şi lipsuri de tot felul va fi angajată la Teatrul din Ploieşti, de unde se va pensiona în 1969. Îşi vizita uneori fostul soţ la domiciliul său obligatoriu, aprovizionându-l cu alimente şi cărţi de citit. Din 1964, N. Carandino va funcţiona la Şcoala Populară de Artă din Brăila, unde ţinea mai multe cursuri şi era asaltat de multe tinere aspirante la gloria scenică. În rândul femeilor interesante prin cultură şi preocupări

stă şi nepoata filosofului Constantin Noica - Simina. (p.54). La 80 de ani încă se ţinea după femei tinere În partea a doua a cărţii semnată de d-na Maria Cogălniceanu este reprodusă corespondenţa lui N. Carandino cu Ştefan Baciu, trăitor în Honolulu, cu Simona Noica - faţă de care criticul de teatru avea o mare consideraţie, cu Pia Zamfirescu - o legătură ceva mai statornică a lui Carandino, cu Dumitru Panaitescu Perpessicius, cu prietenii săi din Grecia şi cu ambasadorul României la Atena, Ion Brad, cu sora sa, sau cu I.D.Sârbu. De notat că toate scrisorile sunt reproduceri după textele întâlnite în dosarele Consultate la CNSAS şi-ar trebui văzut pe unde se găsesc originalele. Din consultarea lor se poate reconstitui atmosfera literară de la Bucureşti – cu bârfele şi zvonistica epocii, şi cu can-canurile vieţii literare româneşti din acea vreme de ciumă şi de ideologizare colosalizată. O felicit pe autoare pentru această nouă ispravă livrescă, şi-o recomand călduros tuturor cititorilor dornici să cunoască derapajele unei epoci infestate de ideologia bărbosului din Renania şi de nesăbuinţele unui regim criminal şi ilegitim.

Maria Cogălniceanu despre N. Carandino Şi cu dispoziţia pentru lectură este o problemă. Altădată am fi citit în draci, şi nu prea aveam ce, acum avem, slavă Domnului, cărţi bune şi din abudenţă, dar a cam dispărut pofta de lectură şi interesul pentru carte. Am devenit suficienţi, aroganţi şi apatici, trecem pe lângă standurile stradale cu indiferenţă şi multe cărţi bune riscă să rămână nelecturate şi, fireşte, nesemnalate. Puţini autori scapă de riscul acesta, al indiferenţei blazate şi obediente faţă de carte şi autori, şi spun lucrul acesta cu o tristeţe corosivă şi nereprimată. Pe d-na Cogălniceanu o urmăresc de mulţi ani, decenii chiar, şi n-aş zice că interesul pentru prestaţiile sale

Ionel Necula

Lină viscolire peste ochii mei,Odihnesc cetind-o, nemurind-o-n eiŞi de-atâta boltă sun a cer şi cântCa o turlă-albastră peste-un dom ce sânt.

(p. 7). Însă liricul erou vasilcăuan ancorează – fără greş – tot ca în marea

murmurătoare a irealului şi în marea osificată a realului, cercetează, deopotrivă, atât „irealitatea“, cât şi „imediata realitate“, permiţându-şi – mai mult ca sigur, în calitate de Nemuritor Zalmoxian-cogaionic – „să umble“ la rotiţele din ceasoric-tărtăcuţa cu visul cneazului „ultim“, cneaz ce:

Visează-ntruna să-l voteze morţii, Dar vrea să-i guverneze pe cei vii !

Tot el, copoi cum n-a ştiut Bruxelles-ul,Mai are-un crez, pe care-l va urma:Ca Hitler, să-şi arunce-n iad castelul,Nevinovat fiind, Micimea Sa !„Libere-ntru admirarea“ Distinsului Receptor de Poezie rămân

şi rima savantă – dintre substantivul propriu, Bruxelles, desemnând „capitala deciziilor“ din Uniunea Europeană, şi spiritul cel mai înalt-ţarist al epigramei.

În marginea de sud a „radiografiei“ noastre la volumul Sfeşnic în

rugăciune, Traian Vasilcău – în calitatea-i de „epopt“ al Poeziei – se relevă între cei mai străluciţi lirici ai Valahimii răsăritene – desigur, prin opera-i poetică de până azi, impresionantă cantitativ şi calitativ –, având – dintre toţi contemporanii, mai mult ca sigur –, şi cel mai frumos crez artistic de undă goghist-mesianic-paradoxistă (supra / infra), pe care, „din drag de simetrie şi de calotă sferică“ şi cu credinţa că nu trebuie obosit Distinsul Receptor în căutarea-i cu privirea-n zarişte, îl facem a se iţi iar:

«Eu nu inventez nimic. Eu doar regândesc universul. Cetăţean de Onoare al Rănii... rămân. Eu nu editez cărţi. Eu îmi zidesc sufletul în mai multe volume. Eu sunt o unitate teritorial-administrativă, un stat în stat. Toţi îl cunosc, dar nimeni nu vrea să-l mai şi recunoască drept stat.» (Traian Vasilcău: Succintă autocaracterizare).

Drept pentru care, atât dinspre „focarul de dreapta“, sau „vestic“, al elipsei nemuririi de Cogaion, cât şi dinspre Piramida Extraplată de Tibissiara > Timişoara-Dacia, adaug, cu căldura de vară a lui nouă măsălar-2014: Să regândească inconfundabile universuri şi-aşa – cum zice-n crezu-i mesianic-paradoxist al zidirii sinelui / însinelui, ori al pentrusinei – să-i ajute Dumnezeu...!

(Cronica Ocultare şi epifanie între vocalele-sfeşnic din poeme, de Ion Pachia-Tatomirescu, a fost publicată în cartea-i Pagini de istorie literară valahă de mâine, Timişoara, Waldpress [ISBN 978– 606–614–091–1], 2014.)


Motto :- De ce un poet francez în Bal-

cani? - Pentru Buna Speranţă a Capi-

lor poeziei europene…Oana Dugan

Citându-l pe recent intervievatul scriitor francez Eric Naulleau – scriitor cu puternice accente balcanice în a sa operă, fost profesor de literatură franceză într-un oraş bulgar, profund impresionat de cultura, arta şi mai ales literatura popoarelor din Balcani, „ar trebui să încetăm această tabloidizare a literaturii. Prima condiţie: textul, tot textul şi doar textul. Poate literatura

să schimbe lumea? Care e raportul între literatură şi lume? O literatură socială, care nu fuge de real. Eu iau literatura în serios. Literatura mă tulbură, îmi pune sângele în mişcare.” Acesta este şi crezul poetului francez Joël Conte, reputat şi multiplu medaliat cu aur al Ordinului Recunoaşterii Poeziei Contemporane Franceze. Prezent la Festivalul Poeţilor din Balcani de la Brăila, unde invitată de onoare în 2014 a fost Slovenia şi a sa poezie, Joël Conte lansează în cadrul Festivalului ultima sa apariţie editorială – Cap Bonne Espérance – un omagiu adus ţărilor mapamondului prin care poetul a trecut şi a lăsat urma poetică a Asociaţiei pe care o prezidează – Rencontres Européennes - Europoésie. Desigur că Balcanii ocupă un loc de cinste în paginile cărţii, cu teritoriul vechii Ilirii amplu cântat, la fel şi al României, cu ale sale regiuni, Dunăre, festivaluri şi trăiri pe care le inspiră. Rod al dorinţei de a strânge într-un volum impresiile de călătorie transfigurate poetic, Cap Bonne Espérance se constituie într-un apogeu al celor şapte volume de poezie publicate de poetul francez Joël Conte de-a lungul carierei sale literare.

Apropiindu-se prin poemul Guadeloupe, precum şi prin sensibilitate şi fineţea versului, de Saint John Perse – poetul diplomat, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1960 - dar mai ales prin acea dimensiune a unei „histoire de l’âme” şi printr-o „langue somptueuse”, volumul scoate în prim plan şi prin lucidul prolog aparţinând autorului „pasiunea pentru poezie”

care-i „conduce viaţa de peste douăzeci şi cinci de ani”. „Graţie poeziei am învăţat să privesc lumea cu alţi ochi. Prin intermediul ei am priceput sensurile multiple ale vieţii. Ea m-a descoperit mie însumi.”, mărturiseşte poetul.

În întreg volumul, poezia lui Joël Conte invită la o călătorie atât reală cât şi imaginară, mai ales prin „caracterul său angelic” asociat adesea ataşării poetului la realităţile sociale şi ale vieţii, prin puritatea cvasi-copilărească a versului. Poezia lui Joël Conte nu respiră aura cultă a savantului, ci oscilează bonom între neprevăzut, imprevizibil şi predictibilitatea întâlnirilor planificate şi aşteptate cu înfrigurare, împletind în versurile sale valori cu adevărat umane precum sinceritate, fidelitate, prietenie, frumos, estetic – toate însă surmontate de valoarea supremă a iubirii şi a înţelepciunii sale (La sagesse de l’amour fiind, nu-i aşa, unul dintre primele sale volume de poezie!). Cu toate acestea, iubirea cântată şi transfigurată poetic de Joël Conte nu rămâne numai la dimensiunea de philia, ci o îmbracă şi pe cea de philautia – după cum însuşi mărturiseşte poetul, acea philautia virtuosa – o iubire a Sinelui atmanic personificat în Joël Conte.

Astfel, aplicând ideile lui Tzvetan Todorov poeziei sale, se poate afirma şi desprinde din poezia acestuia o poeticitate transculturală şi transistorică. Departe de adevărul lui Michael Riffaterre, care presupune în versurile lipsite de ritm şi rimă o unitate formală şi semiotică ce transformă proza în poezie, versurile lui Joël Conte îşi trag sevele din clasicul poetic, din muzicalitatea şi simbolismului lui Verlaine, Baudelaire, Rimbaud şi Mallarmé. Textele lui Joël Conte îşi menţin atât „credinţa şi secretul”, după cum remarcă Davind Evans în Ritm, iluzie şi idee poetică: Baudelaire,

Rimbaud, Mallarmé. Pornind de la ideile lui Baudelaire, anume că „pentru a beneficia de spirit poetic, poezia trebuie să exulte ritmic şi metric, altfel textul e proză lipsită de poeticitate”, scriitura lui Joël Conte face uz de toate mijloacele clasice de expresie, de la ludicul acrostih, la clasica formă fixă a sonetului, dar nu se sfieşte nici de versul liber, caracterizat de poeticitate exacerbată prin fineţea expresiei şi melodicitatea metaforelor. Poezie uneori copilărească, dar nu infantilă, plină de o joie de vivre remarcată de însuşi autor în cuvântul înainte al cărţii, Cap Bonne Esperance se constituie într-un apogeu al maturităţii poetice a lui Joël Conte, o carte care invită la un voiaj real şi imaginar în lumile literare ale Europei şi ale mapamondului, într-o cheie oarecum edenică şi marcată de valori supreme. Transcendentală prin spaţiul fizic şi geografic pe care-l cuprinde, dar mai ales prin sublimul trăirilor pe care acesta îl suscită, Cap Bonne Esperance se înscrie în linia cărţilor de poezie ce revelă în poet un homo universalis de tip renascentist, mai ales prin puterea de sugestie a imaginilor poetice. Un apogeu al maturităţii literare a lui Joël Conte!

scriitor francez Eric Naulleau – scriitor cu puternice accente balcanice în a sa operă, fost profesor de literatură franceză într-un oraş bulgar, profund impresionat de cultura, arta şi mai ales literatura popoarelor din Balcani, trebui să încetăm aceasta literaturii. Prima condiţie: textul, tot textul şi doar textul. Poate literatura

Oana Dugan

Periplu poetic internaţional – Cap Bonne Espérance – o lansare la Balcaniada de poezie brăileană 2014


__________________6 Bashō and the Japanese Poetical Epigram, în “Transactions of the Asiatic Society of Japan”, vol. 2, no. 30, 1902..7 In Simply Haiku: A Quarterly Journal of Japanese Short Form Poetry, Autumn 2006, vol. 4 no 3, Alan Pizzarelli - „The Serious Side of Senryu”.

(urmare din numărul anterior)

*Ionuţ-Daniel Ţucă, Străjer pe

reduta Satyricon, epigrame, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2013, 156 p.

Membru al Uniunii Epigramiştilor din România, membru fondator al CUC-ului, Ionuţ-Daniel Ţucă „vorbeşte” în textele sale despre tot felul de moravuri, despre varii domenii ale vieţii sociale/ politice, dar şi despre felul de a fi al oamenilor „obişnuiţi” ori despre fel de fel de „cestiuni” din cotidianul

nostru atât de... pitoresc. Textele sunt grupate în 15 capitole, cu titluri ca: Arta „compromiscuităţii”, Când pâine nu mai e, rămâne doar circul, În lumea oamenilor „de litere”, Domestice ş.a.

Încheiem cu trei epigrame, spre exemplificare şi chemare la lectură: Românului de peste Prut: „Citind prezentul şi trecutul,/ Tu, frate drag, te lămureşte,/ Că ne desparte numai Prutul,/ Dar contrabanda ne uneşte.”; Membrilor Academiei Libere „Păstorel” Iaşi (ALPI): „Cu dezlegare de la el,/ Maestru cert în epigramă,/ Academia Păstorel/ E liberă… să intre-n cramă”; Universul manelei: „E-o lume vastă, întrucât/ În ea găseşti de toate: bani,/ Femei, golani, maşini, duşmani/ Şi… cam atât.”

*Dan Norea, Ucenic la şcoala de senryu, cuvânt înainte Corneliu

Traian Atanasiu, Editura PIM, Iaşi, 2013 128 p.La un colocviu dedicat liricii nipone autorul acestei cărţi a venit cu

o temă despre comparaţia dintre senryu şi epigramă. Aşa că să semnalăm aici şi o carte de senryu.

Pe scurt, reamintim ce scriam când semnalam antologia de senryu „Zi de chenzină”, realizată de Valentin Nicoliţov, legat de acest poem care poartă numele lui Karai Hachiemon (1718-1790) (cunoscut şi ca Senryū Karai; a publicat un tip de poem în stil haikai, semnând cu pseudonimul „Senryu” – s-ar traduce „salcie de râu”). În puţine cuvinte, se acceptă că acest poem e, în general, comic/ satiric, având 5-7-5 „silabe”, adesea cu teme din cotidian. Unii spun că diferenţa haiku – senryu ţine de faptul că primul se referă la natură, al doilea la ce este uman/ natura umană dar „sunt combinaţii care duc poemul în zona cenuşie şi determină confuzii” (M. Dylan). Definiţia dată de „Haiku Society of America”: „a poem, structurally similar to haiku, that highlights the foibles of human nature, usually in a humorous or satiric way”. În timp, au apărut discuţii, inclusiv despre „aria” tematică a acestui poem.

Acum, aşadar, semnalăm un volum semnat de Dan Norea, o lectură plăcută din mai multe puncte de vedere, poate şi datorită faptului că, fiind un cunoscut autor de epigrame, a adus unele caracteristici/ procedee stilistice ale acesteia în poemul de 17 silabe ajuns peste oceane, dinspre Arhipelagul nipon şi la noi. („Nimic nou sub soare”, am putea spune, amintindu-ne de faptul că sir Basil Hall Chamberlain (1850-1935) scria, la un moment dat6, cum am amintit, că Bashō a fost… epigramist, numind poemele haiku „epigramele lirice ale Japoniei”.)

Poemele cărţii cu subtitlul „umor în 17 silabe” sunt grupate (după cuvântul înainte al lui C.T. Atanasiu şi cel al autorului) în „capitolele” (inegale ca pagini): Botanică (sub semnul unui fel de moto, ca de altfel toate celelalte: „Flori de cactuşi plini de spini,/ sunt frumoase, dar suspini”; cu „subcapitole” ca: Flori ruşinoase, Arome, Caractere, Fructe de pădure, Părul ş.a.), Zoologie, Artă şi literatură, Geografie, Educaţie pentru familie, Astronomie şi meteorologie, Sociologie, Istorie, Invitaţii câştigătorului. Unele poeme sunt sub semnul vremurilor în care trăim,

un fel de „râsu’-plânsu’” exprimând acea „the more serious human moods and emotions”, „deeper sense of sadness”7: „fetiţa scrie/ un email spre Spania:/ a-nflorit mărul”; sau, pe un alt palier: „nedumerită/ barza cu copilul în cioc:/ mama-n Spania”. Altele… din alt fel de „cotidian”: „soseşte soţul - / pe culoar se aude/ doar fuga lui Bach”. Încheiem, în aşteptarea viitorului, eventual, volum al lui Dan Norea: „lipsit de talent -/ un haijin vinde haiku/ drept somnifere”.

*Claudiu-Valeriu Conţevici, Îngerii loviţi, Editura Ex Ponto,

Constanţa, 2012, 216 p.; Dragostea şi Securitatea, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2012, 188 p.

Pe scurt, Îngerii loviţi e un roman, chiar dacă scris şi cu umor, şi cu pana muiată în cerneala cu iz amar a satirei/ realităţii, care, dincolo de o tulburătoare poveste de viaţă, din ce se înţelege cu caracter autobiografic, vorbeşte şi despre un subiect dureros: soarta copiilor pe care îi numim, eufemistic, instituţionalizaţi, când, de fapt, sunt pur şi simplu abandonaţi de două ori, o dată de părinţi, a doua oară de societate într-un sistem căruia, de cele mai multe ori, îi lipseşte pur şi simplu omenia, ca să nu mai vorbim de altele. În carte se vorbeşte şi despre orfelinatul din Buşteni (călătorind în trecut, apoi „la zi”), dar putem extrapola în multe locuri. Aşa a fost înainte de 1989, iar lucrurile nu diferă mult nici după. Şi subscriu celor spuse de autor: „guvernele româneşti de după decembrie 1989 n-au fost deloc impresionate de situaţia dramatică a zeci de mii de copii orfani”.

Una dintre cele mai dureroase amintiri ale mele dinainte de 1989 este legată de felul în care i-am văzut pe micuţii dintr-un orfelinat, vizitându-mi o verişoară care a lucrat temporar într-o astfel de instituţie. Sunt, cu adevărat, îngeri loviţi.

Dragostea şi Securitatea („roman bazat pe fapte reale”, dar cu numele „eroilor” schimbate; scrie autorul: „această carte prezintă în proporţie de 98/ fapte întâmplate în realitate”, diferenţa fiind „acoperită” de 1% - unele pe care autorul nu doreşte să le prezinte, 1% - „inventate” sau despre care nu mai ţine minte „cum s-au petrecut cu adevărat”) este una– tot cu caracter autobiografic - cu şi despre viaţă, aşa cum a fost ea, adică şi cu frumos, cu dragoste, speranţă, aşteptare, revoluţie ş.a., ş.a., … dar şi cu turnători. De altfel, dintru început autorul precizează că această carte a plecat de la studierea arhivelor CNSAS, de la un dosar al Securităţii, citând şi fragmente de documente în acest sens.

*Aurel Lăzăroiu, Ziceri, ediţia a II-a revăzută,

Constanţa, 2014, 126 p.

Sub semnul unui moto (multum in parvo, pe care îl traduce „mult în puţin/ puţin şi bun) Aurel Lăzăroiu, membru al CUC-ului, adună în acest volum note de lectură („ziceri”), mai lungi sau mai scurte, despre cărţi ale unor autori care vieţuiesc/ au activat în zona Dobrogei; amintim câteva nume: Ananie Gagniuc, Marian Ilie, Vasilica Mitrea, Traian Brătianu, Alexandra Flora Munteanu, Ana Ruse, Cristina Tamaş ş.a.

În rest… lectură plăcută… cel puţin până la „sfârşitul lumii”. Iar dac-o fi să vină şi ăla pe la noi, poate că o fi cum zice Ionuţ-Daniel

Ţucă: „Sfârşitul lumii noi o să-l primim,/ În ton cu obiceiul de pe-aici,/ La modul cel mai sincer şi sublim,/ Cu multă bere, muzică şi mici.”…

Cu pasul, sufletul şi cartea prin DobrogeaDespre epigramă şi umor la CUC, pe ţărmul mării

reduta SatyriconEx Ponto, Constanţa, 2013, 156 p.

Epigramiştilor din România, membru fondator al CUC-ului, Ionuţ-Daniel Ţucă „vorbeşte” în textele sale despre tot felul de moravuri, despre varii domenii ale vieţii sociale/ politice, dar şi despre felul de a fi al oamenilor „obişnuiţi” ori despre fel de fel de „cestiuni” din cotidianul

Marius Chelaru


Aprlie este luna lui Camil Petrescu, născut la 9/21.04.1894 (decedat 14.05.1957). Romancier şi dramaturg de prim-plan, poet interesant, estetician (Modalitatea estetică a teatrului), strateg al noocraţiei, director de teatru, adept al proustianismului în literatură, cel mai modern dintre scriitori cenaclului Sburătorul a fost – nu în ultimul rând – şi gazetar.

CAMIL PETRESCU, ZIARISTUL“Gazetăria a fost otrava pe care am purtat-o toată viaţa

în sânge… n-am căutat antidot”.1 Metaforă? hiperbolă? adevăr? icon al epatării?

Din 1914, la abia 20 de ani, până în ultima clipă, din 1957, Camil Petrescu a făcut jurnalism. Unul de calitate, mai palid receptat decât cel eminescian. Înainte de a fi existat poetul, dramaturgul, prozatorul, esteticianul, a fost gazetarul. Acestuia, nenumărate ziare şi reviste ale vremii i-au deschis larg porţile ca

o conştientizare a caracterului său combativ, a unui profesionalism neostentativ, apriori angajat în numele unei colectivităţi defavorizate, sfidate, ignorate. Modestul dar prolificul publicist nu a separat marile publicaţii de celelalte, astfel că produsele sale jurnalistice au fost livrate atât unor prestigioase cotidiene ca Adevărul, Dimineaţa, Timpul, Universul, cât şi spre cele secundare gen Omul liber, Ţara, Facla, Excelsiori, Gazeta, Reporteri, Vremea…

De un proteism rarisim, Camil Petrescu a acceptat a-şi inscripţiona numele nu numai în presa bucureşteană, ci şi în aceea regională, judeţeană, locală din Iaşi, Timişoara, Lugoj, Oraviţa… Şi aceasta nu-i încă totul din moment ce o puzderie de efemeride… foi turistice, economice, parlamentare, CFR-iste ori ale primăriei îşi adjudecau pe sume modice un colaborator de calibru. Câtă distanţă de aici şi până la „vârful” jurnalisticii româneşti interbelice, de factură literară, ilustrat prin România literară, Viaţa românească, Sburătorul, Universul literar etc., la care directori precum Lovinescu, Călinescu, Rebreanu etc. se străduiau a-l atrage în fieful lor!...

Piaţa literară de azi este extrem de zgârcită, contabilizând doar un volum din imensitatea jurnalisticii camilpetresciene: Publicistica, datorat Floricăi Ichim. Alte 10 tomuri îşi aşteaptă editarea…

Pentru gazetarul menţionat, presa a fost aerul, oxigenul, hrana intelectuală ba la ore matinale, când lectura peste o oră şi jumătate, ba la prânz şi seara alocând jumătăţi de oră ziarelor şi revistelor, plus încă o oră, hebdomadarelor şi revuisticii străine.2 Informare riguroasă, nu glumă!, punere la curent cu veştile, accesarea actualităţii, gest elevat săvârşit şi de înaintaşul său de la Timpul, Mihai Eminescu.

Tip damnat, ca şi propriile-i reprezentări „pe hârtie” – Gelu Ruscanu, Ladima, Pietro Gralla -, Camil Petrescu, militant pentru un sindicat al ziariştilor, s-a văzut mai târziu marginalizat, chiar exclus în 1942. Succesul în presă a fost privit cu „ochi răi” de către alţi confraţi, unul dintre ei, probabil, lider al presei social-politice, Pamfil Şeicaru declanşând o campanie denigratoare împotriva autorului Mioarei. Eşecul iniţial al piesei va fi convertit în victorie, mostră cele 25 de spectacole pe sezon („cu casa închisă!”), din mandatul lui Rebreanu ca director la Teatrul Naţional Bucureşti.

Revenind la traseul jurnalistic, începutul s-a produs în 1914 la Facla prin articole mondene şi descriptive, a continuat la Cronica argheziană cu Universitatea şi războiul (pamflet biciuind demagogia, corupţia şi parvenitismul) şi Iluzii periculoase, pe tema slabei dotări militare a armatei române. Acest trist adevăr va fi descris în primul capitol din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

Perioada bănăţeană (1919-1921) a adus şi recunoaşterea valorii jurnalistului, prompt integrat în peisajul vestic românesc, învestit redactor-şef la Banatul, ori oferindu-i-se şansa ctitoriri publicaţiilor Banatul românesc, Ţara. Întreaga regiune a avut-o la picioarele sale, fapt tonifiant pentru scriitor, care în liniştea şi armonia din occidentalul burg, unde şi-a început cariera didactică, a conceput o nuvelă (ieftină!), volumul liric Versuri şi a reflectat la dramă, ca specie supremă a genului dramatic. A avut şi ocazia unei cariere politice…, de accedere în parlament… În 1921 revine la matcă, în oraşul natal,Bucureşti.

Cu vocaţia zămislirii, a edificiului, gazetarul bucureştean a inventat şi alte publicaţii: Limba romană, Cetatea literară, Săptămâna muncii intelectuale şi artistice. Postura de manager nu a estropiat-o pe aceea de colaborator select la cele mai importante reviste literare ale vremii… Pe una dintre acestea – Revista fundaţiilor, chiar a condus-o…

Dintre speciile jurnalistice, Camil Petrescu a experimentat eficient editorialul, cronica politică, culturală, consemnarea, crochiul, reportajul, medalionul, pamfletul, eseul (Galeria sufletului românesc, în Universul literar, 1927-1928), foiletonul (O recunoaştere ofensivă, în Banatul românesc, 1920), medalionul (despre unele personalităţi – Iorga, Ţiţeica, Racoviţă…).

Cât despre concepţia jurnalistică, trebuie precizat că „scrisul nu-i o glumă”3, ci o responsabilitate, o sarcină patriotică sinonimă cu înalta conştiinţă civică. Modelele: ziaristul

revoluţionar francez Camille Desmoullins, condamnat la moarte pentru 7 impetuoase articole contra Puterii, şi N. D. Cocea, transfigurat în actantul G. M. Ladima (Patul lui Procust)

Nu oricine îşi poate aroga statutul de gazetar, deoarece „scrisul nu este o izmeneală intelectuală”4, el presupune adâncime analitică, obiectivitate, priză la realitate şi… stil.

Nu degeaba publicistul considera literatura drept o treaptă superioară jurnalisticii, recunoscând în subsidiar că marii scriitori pot excela şi în gazetărie. Perioada interbelică lucra în favoarea acestei aserţiuni prin aportul consistent în istoria presei al lui Arghezi, Rebreanu, Călinescu…

Camil Petrescu a discreditat presa coruptă, subversivă, aliniată la cerinţele politicului. Ziaristul adevărat va fi stăpân pe cuvântul său, are libertatea construirii mesajuale, fără nicio ingerinţă din partea vreunui şef. Risca enorm, inclusiv demiterea ori divergenţele cu colegii, precum şi iminenţa rupturii, a incomunicării. Nu departe de gazetarul Camil, dramaturgul Petrescu îl îndrituia pe Gelu Ruscanu (Jocul ielelor) cu o ieşire în decor, total neînţeles de către cei apropiaţi, iar criza lui psihologică va declanşa suicidul. De altfel, mulţi exegeţi, de la cei vechi, Liviu Călin, B. Elvin, Aurel Petrescu… până la cei recenţi, Irina Petraş, Iulian Băicuş…, au sesizat înclinaţia spre tragic, intenţiile criminologice ale unora dintre protagonişti…

Curajul vituperării viciilor unei societăţi filistine – parcă am mai întâlnit această idee… la Eminescu!... – l-a determinat a afirma că „dobitocia conduce, dictează, iar reaua-credinţă controlează…”

Patima pentru gazetărie a declanşat sinistra revelaţie: „aceasta va fi crucea răstignirii mele”.

Bibliografie1 Camil Petrescu, Publicistica, Ed.

Minerva 19842 Camil Petrescu, Note zilnice (1927-

1940), Ed. Cartea Românească, 19753 Camil Petrescu, Opinii şi atitudini,

19624 Liviu Călin, Camil Petrescu în

oglinzi paralele, Ed. Eminescu, 19705 B. Elvin, Camil Petrescu, EPL,

19626 Dumitru Micu, Scriitori,carţi,

reviste, 1980

______________1 Unde merge literatura? interviu

de Dan Petraşnicu, în Tribuna Poporulului, 1931-1941

2 Camil Petrescu, Note zilnice (1927-1940), Ed. Cartea Romanească, 1975

3 Camil Petrescu, Opinii şi atitudini, 1962

4 Teze şi antiteze, 1937

120 de ani de la naşterea lui Camil Petrescu

(decedat 14.05.1957). Romancier şi dramaturg de prim-plan, poet interesant, estetician (al literatură, cel mai modern dintre scriitori cenaclului a fost – nu în ultimul rând – şi gazetar.

în sânge… n-am căutat antidot”.icon al epatării?

Camil Petrescu a făcut jurnalism. receptat decât cel eminescian. Înainte de a fi existat poetul, Camil Petrescu a făcut jurnalism. receptat decât cel eminescian. Înainte de a fi existat poetul, Camil Petrescu a făcut jurnalism.

dramaturgul, prozatorul, esteticianul, nenumărate ziare şi reviste ale vremii i-au deschis larg porţile ca

Iulian Bitoleanu


În răcoarea dimineții, pădurea părea de aramă poleită de razele timide ale soarelui. Licornele treceau cu strălucitoarele lor cornuri pe marginea lacului unde petalele galbene ale nuferilor se deschideau să cuprindă ochiul albastru al cerului. Un țipăt se auzi, la un moment dat, rupând susurul incofundabil al micilor cascade și copitele albe ale animalelor începură să cutremure frunzele, răscolind cu întrebări și temeri suflarea pădurii.

- Ce s-a întâmplat? Cine-a țipat, întrebă nedumerită cea mai tânără li-cornă, unduindu-și cu grație coama albă ca zăpada și lovind din coadă ca un bici iarba argintată de brumă. Dintre

minunatele salbe dăruite de toamnă mlădițelor firave de pe mal îi răspunse, calm, fără să se agite, fără nicio intonație, un vajnic unicorn bătrân:

- În adâncul întunericului, acolo unde turmei noastre îi este interzis accesul, s-a născut un vasilisc.El e acel care s-a născut dintr-un ou rotund făcut de un cocoș într-un bălegar de urs și clocit de o broască râioasă... Și tăcu.

Căldura venită din fântâna cerului se oglindea în lac. Nici apa nu mai îndrăznea să curgă, nici păsările să zboare, iar fluturii dezghețați nu îndrăzneau să miște.

Licornele tinere s-au sfătuit să pornească în căutarea arătării. Un înger li s-a arătat atunci și le-a oprit:

- Voi chiar n-ați auzit? Un vasilisc crește-ntr-o oră cât voi într-un an. Și tot ce privește rămâne nemișcat. Curaj e ceea ce faceți voi sau prostie? Și-a dispărut în raze printre frunze. Dar cea mai tânără licornă, deși îngândurată, era și cea mai zvăpăiată/ A luat-o înainte, atrasă parcă de un vis. N-au mai putut-o opri. Și-atunci îngerul veni din nou și-i spuse: Ascute-ți, deci, vârful de aur al cornului tău, să fie oglindă soarelui și lunii, iar lumina lor să fie mai puternică decât cea primită, în el să se poate oglindi și zeii. Poți face asta doar frecându-l de creanga de aur a unui singur alun din această pădure. Dar calea către el nici eu n-o știu.

***- Nu te apropia... Nu te apropia, șopteau frunzele arămii ale codru-

lui care erau antrenate în mișcarea lor, la început de o adiere, apoi de un vânticel, un vânt, iar acum părea să se transforme într-o adevărată furtună, chiar în clipa când licorna zări capătul pământului. Dincolo erau planete, mii de sori și stele sclipind în ritmul unei melodii cerești. Chiar dacă totul părea de poveste, acela era capătul imperiului și la granță se aflau străzi și case, case înalte care atingeau norii așa cum nicio licornă nu văzuse în codrii seculari.

- Bună zi, o speriase o fetiță, al cărei nume îi venise imediat în minte, dar nu i-l putea pronunța. Și chiar simți că ea nu scosese niciun zgomot și s-a decis să-i vorbească în același mod.

- Unde mă aflu? Eu vin din codrii de aramă. Îi știi? Și observă

părea de aramă poleită de razele timide ale soarelui. Licornele treceau cu strălucitoarele lor cornuri pe marginea lacului unde petalele galbene ale nuferilor se deschideau să cuprindă ochiul albastru al cerului. Un țipăt se auzi, la un moment dat, rupând susurul incofundabil al micilor cascade și copitele albe ale animalelor începură să cutremure frunzele, răscolind cu întrebări și temeri suflarea pădurii.

întrebă nedumerită cea mai tânără licornă, unduindu-și cu grație coama albă ca zăpada și lovind din coadă ca un bici iarba argintată de brumă. Dintre

Elleny Pendefunda

că micul pui de om nu cunoștea nimic înafara lumii aceleia plină de care zburătoare și roți care se învârteau asemenea gândului. Dar totul era acolo cenușiu, murdar și sufletele oamenilor triste și disperate. Marele Vrăjitor care le era stăpân de zece ani era plămădit din beznă și le luase orice urmă de speranță. Dincolo era lumea planetelor, viața născută din Dumnezeu, așa cum o vroise El pentru binele și pacea viețuitoarelo cărora le dăduse naștere în timpul Genezei.

- La noi nu mai este pace, continuase fetița arătându-i norii negri ce se ridicau nu departe de lumea lor, nori amenințători de război dorit de un alt împărat hapsân și neîmpăcat în dorințele lui. Ne așteptăm oricând să ne ia și bruma din elixirul lăsat de străbuni.

S-a apropiat apoi un tânăr, înțelept, și pe care îl simțeam dialogând prin vibrații cu mulți alți oameni de pretutindeni cu ajutorul unei tăblițe fermecate.

- Cu cine vorbești și de ce privirea ta se pierde în depărtare ca și cum aceasta ar fi la un metru de tine?, o întrebase tânărul care nu vedea li-corna. Era orb, orb pentru lumea străveche. Dar aflând scopul căutării, acel alun ce deține creanga de aur, a găsit într-o poveste înscrisă în misterele tăbliței sale calea care trecea peste o punte magică, deschisă doar sub lună plină, spre un tărâm numit Eden.

***

- Fii cu băgare de seamă – te vei îndrăgosti. Vei crede că imensa făptură e alesul tău, o sfătui pe licornă duhul alunului cel bătrân după ce reușise să facă din cornul său o strălucitoare oglindă circulară. Vasiliscul ucide cu privirea pe oricine se apropie, fără să-l bage de seamă și fără să-l privească ca pe un rege, îi fulgeră pe cei ce nu-i acordă respectul cuvenit, și îi face să nu mai vadă primejdiile mortale ce-i pândesc pe intruși. El, însă, nu poate fi ucis decât punându-i-se în față o oglindă în care să-și reflecte privirea. Atunci moartea desprinsă din el se va întoarce înspre propria-i făptură.

Tărâmul întunecat era dincolo de dincolo și nimeni nu mai îndrăznise să-i calce hotarul. Licorna, trăgând aer pe nări și scuturând din coamă se oprise. Simțea în aer ceva nou, greu de definit. O atrăgea și totodată era cuprinsă de repulsie.

Apăruse din neant o arătare, cu capul ițindu-se dintre aripile sale uriașe și unduindu-și coroana bătută în pietre prețioase. Pielea solzoasă și verde a trupului și a picioarelor sale pintenate strălucea sticloasă luminând cu cețuri de aburi tărâmul acela otrăvit. Zăceau în jur, nemișcate tot felul de vietăți arse de respirația sa ucigătoare. Coada-i de dragon lovea în stânga și în dreapta secerând copacii.

Licorna își înălțase cornul și în loc să privească în pământ rosti ceea ce o învățase îngerul ei păzitor:

Ieși deochidintre ochi...Ochii cei vătămatoriși de foc săgetatori.Înveliți să fie-n tinăîmpietriți de-un corn lumină,și blestem din ou rotundsă se-ngroape în pământ…

Haosul vrăjii se destrămase și licorna se afla din nou în răcoarea dimineții. Fusese vis? Fusese realitate? Dar sigur pădurea părea de aramă poleită de razele timide ale soarelui. Am deschis fereastra. Prin ea intrau din viitor zeci de zâne.

Corn lumină

Povestea tragică a unui informatician de geniuPoate nu aţi auzit de el. Nu e nici pe departe atât de celebru ca Steve

Jobs.Alan Mathison Turing (1912 – 1954) a fost un matematician britanic

genial, considerat unul dintre fondatorii informaticii moderne.Era un ciudat.Îi plăceau Albă-ca-Zăpada, matematica şi... băieţii. Îi plăcea,

de asemenea, să vorbească la telefon, ore întregi, cu mama sa, căreia îi povestea totul.

Îi mai plăcea să alerge la maraton şi, în câteva rânduri, a încheiat cursa printre primii.

În anul 1940, Turing se trezeşte într-o neobişnuită tabără de luptă, de fapt un laborator al celebrului MI5 britanic. Reuşeşte să contribuie la descifrarea mecanismelor maşinii de cifrat germane ENIGMA.

Alan Turing era pe cale să devină un erou al celui de al doilea război mondial. Datorită geniului său, Churchill putea primi, în fiecare dimineaţă,

Povestea tragică a unui informatician de geniu

Ce simbolizează MĂRUL MUŞCAT de la APPLE !?decriptate, mesajele de război ale lui Hitler.

După război, Turing intră la National Phisycal Loboratory, unde construieşte, în paralel cu americanii, primul calculator din lume.

Din păcate, poliţia îl arestează pentru homosexualitate şi, deoarece aceasta reprezenta un delict, pledează vinovat şi acceptă, îl locul închisorii, un tratament chimic pe bază de estrogeni.

Nu rezistă psihic şi, într-o zi a anului 1954, unge un măr cu cianură, muşcă o dată şi moare.

Laurrent Joffrin, autorul cărţii Istoria codurilor secrete scrie:Când, în anii eroici ai informaticii, în California, câţiva puşti creează

într-un garaj o firmă de producţie de calculatoare, o numesc Apple şi îi dau ca emblemă un măr în culorile curcubeului – culorile mişcării homosexuale – din care cineva muşcase o dată.

Muşcase şi murise.Se numea Turing.


Cei care au făcut referiri la volumul Poemele din templu (editura Atec, Focșani, 2014, ediția a II-a), au adus în discuție aspecte care particularizează această carte semnată de Gheorghe Andrei Neagu – poet, prozator, eseist și jurnalist, ăn egală măsură.

Bunăoară, Radu Comănescu – autorul prefeței volumului în discuție –, în studiul său analitic, se oprește asupra limbajului ezoteric: „Unul din textele ce folosesc limbajul ezoteric, în sensul său inițiatic, Meșterii nimicului, îl și explicitează de ajuns.” (p. 10). Autorul prefeței „analizează” Poemele din templu prin acest text – grilă. Concluzia este aceea că „Avem

de-a face cu o acuzație plină de amărăciune și de singurătate, cu ironia ce decurge de aici și cu tragedia luminii și a templului (…) singurătatea eului auctorial și constatarea invaziei întunericului.” (s. n., p. 10).

Un alt comentator al Poemeleor din templu – Cătălin Mocanu – se oprește la semnificațiile simbolului central al volumului – TEMPLUL. Acesta „este replica pământească a arhetipului ceresc. Universul însuși este conceput ca un templu, iar misticii au făcut din sufletul omenesc templul Duhului Sfânt (…) Templul este Casa lui Dumnezeu pe pământ (…) Templul este imaginea simbolică a Omului și a lumii: pentru a ajunge la cunoașterea cerească, trebuie să împlinești în tine însuți și să trăiești în duh propria-ți reconstrucție spirituală.” (p. 175-176). Chiar dacă vorbește și despre Tempul regelui Solomon, ca și despre „tradiția construcțiilor marilor catedrale medievale”, „având ca prototip ideal Templul din Ierusalim (cf. p. 176), Cătălin Mocanu se mulțumește doar să teoretizeze, fără a exeplifica din volumul de poezii.

Corneliu Vasile pune în relație directă Cuvântul cu singurătatea eului liric: „Gheorghe Andrei Neagu este obsedat de rolul și eficiența Cuvântului, care îi conștientizează starea de singurătate.” (p. 179).

*Așa cum reiese și din titlul volumului, metafora simbol a cestui op

este cea care dă titlul primei creații – Templul cuvintelor. Este vorba de o „construcție” interioară, un habitat, unde se pătrunde în conformitate

cu un anumit ritual: „În templul cuvintelor / se intră curat / cu hainele pregătite / pentru cuvintele ce le-ai uitat / să le pui în carnea poemului.” (s. n., p. 18). Același ritual este similar habitatului erosului, simplitatea gesticii fiind una definitorie: „Astăzi sunt oaspete în casa ta… / Cu tălpile goale și fierbinți / De parcă pașii mei / Ca niște săruturi / Ar fi fost o chemare / Pentru copilul rătăcit / Cu tălpile crăpate / Prin templu.” (s. n., p. 40).

Eul poetic din volumul Poemele din templu este conștient de puterea demiurgică a cuvântului/ cuvintelor. În poemul Potopul din templu, acesta regretă că n-are (suficiente) cuvinte să poată pune stavilă potopului de amăgiri: „… n-am cuvinte / Sub aripa de vultur / Să pot opri din cal / Un potop ce vine / Să mă doboare / Sub amăgiri rebele.” (p. 137). Din ideatica acestui poem transpare puterea cuvântului, aceasta fiind, deopotrivă, benefică și malefică. Cuvântul este atât ziditor, cât și pieritor (el însuși, dar și ducând la pierzanie!), amăgitor, dar care poate naște și iubire: „Cuvântul care zidește / Templul meu de fildeș / Poate să-și ia zborul / Către sufletul celor / Care nu și-au găsit încă / Drumul spre lumină / Cuvântull care dărâmă / Ziduri ce stăvilesc / Drumul spre lumină / (…) Cuvântul pentru care / S-au jertfit / Libertăți în temnițe / (…) Cuvântul care-a dus / Vieți la tăiat de stuf / Cuvântul care a prostit / Mulțimea în delir / (…) Cuvântul de pe crucea / Răstignirii lui Hristos / Cuvântul lui Iuda / (…) Cuvântul care-a vrăjit / inima iubitei mele / din Templul Iubirii / Cuvântul ce-a zămislit / Frica, ura, teama și furia / Cuvântul care m-a însingurat / (…) Cuvântul care nu mai vine, / Când am nevoie de carnea lui. „ (Cuvântul, p. 158-160).

Absența cuvântului dintr-un astfel de templu duce la imposibilitatea verbializării și, prin urmare, haosul comunicativ. Aspectul acesta transpare din poemul În templu, unde „cadrul natural” anticipează hiatusul cuvântului: „Noaptea și gerul / Âși plimbă jungherul / Sub tălpile mele / În templu. / Nici un cuvânt / Nu mă mai strigă / Verbele-n derivă mușcă / Spaima din templu.” (p. 38).

Conștient de puterea și materialitatea/ corporalitatea cuvintelor, care pot diminua statura/ statui celui care le folosește ineficient (ca în Statuia – p. 86), Gh. A. Neagu recunoaște a fi avut atitudinea ludică argheziană, care a dus la diminuarea forței logosului: „O, istovitoarele mele cuvinte, / Cum vă uscați / Ca niște ierburi care mor / Sub sărutări de umbră / (…) V-am vrut vestminte / Pentru gânduri / Și v-am stricat / Și v-am ciuntit / (…) Cât adevăr și tă trudă e în voi.” (Alte cuvinte, p. 116).

Acestea sunt ipostazele sub care cuvântul este înfîțișat ca templu pentru poetul iubitor al logosului.

CUVĂNTUL CA TEMPLUvolumul Atec, Focșani, 2014, ediția a II-a), au adus în discuție aspecte care particularizează această carte semnată de Gheorghe Andrei Neagu – poet, prozator, eseist și jurnalist, ăn egală măsură.

autorul prefeței volumului în discuție –, în studiul său analitic, se oprește asupra textele ce folosesc limbajul ezoteric, în sensul său inițiatic, nimicului(p. 10). Autorul prefeței „analizează” Poemele din templu grilă

Const. MIU

Poet graţios, maestru al metaforelor subtile, Geo Galetaru nu-şi trădează stilul care l-a consacrat, chiar dacă poezia multora a migrat recent spre alte tărâmuri ale comprehensibilităţii, din nevoia urgentă de-a rezona, cu orice preţ, cu cititorii. Dar el nu este născut în zodia febrilei căutări de cuvinte potrivite, ci rămâne fidel „întâmplărilor simple” care îi marchează viaţa şi îi sunt sursă de inspiraţie: „timpul şi depărtarea, un ţipăt peste mările din vis, un zbor înalt în inima celui care tace” (Timpul şi depărtarea, pag. 7).

O altă sursă de inspiraţie a poetului cu suflet de copil este şi visul, pentru că, după cum spune el, „în vis e

totul” (pag. 11), „văile cu maci” şi „cerul ca o cărare albastră (pag. 9). Dar niciun vis nu este posibil fără inima care aleargă, aleargă… până „inima mea să alerge nu mai ştie”, rămânând „ca o valiză uitată-ntr-o gară pustie” (expresie care devine şi titlul poemului de la pag. 110), „în care călătorii şi-au lăsat cândva amintirile / ca pe nişte saci goliţi de răsuflarea iernii” (Întâmplările vieţii, pag. 17).

Nietzsche spunea că viitorul aparţine celor care au memoria lungă, iar Geo Galetaru nu pare a-l contrazice: „memoria este o sărbătoare a fiinţelor victorioase” (pag. 38). Însă „chipurile cu care am cucerit singurătatea” (pag. 15), ar sugera o îngenunchere „în ţara hazardului, acolo unde se nasc

elanuri contradictorii” (pag. 24), o tristeţe edulcorată de „gloria celui ce ştie să piardă” (pag. 57).

Mulţi se întreabă ce este poezia. Ca şi „Vecinul Emanuel” (pag.76), care este un „avocat” al cerului ce se desparte de pământ, confirmând versurile poetului din poemul „Cât timp” (pag. 67): „vom avea de toate cartofi şi seminţe / dezastre şi micile secunde ale nemuririi / cât timp cuvântul va sta între noi / ca o sabie de aur.” Cuvintele înseamnă, pe lângă timp, şi distanţe („Distanţele se măsoară în cuvinte”), în momentul în care „fericirea are gust de întâmplare târzie / şi am uitat deja cine vorbeşte, cine tace” (pag. 101). Ce este poezia, se pare că numai poetul ştie, pentru că el simte cuvintele când vin în zori, „cuvinte care spun despre toamnă” (pag. 130), iar „pagina goală se umple de sânge (pag. 134).

Nu putem fi de acord cu pesimismul poetului care crede că „nu putem schimba nimic” (pag. 123), pentru că tot el ne mărturiseşte că „ai fi putut învinge conceptul unei depărtări fără vârstă / cu surâsul tău provizoriu” (pag. 144). Doar provizoriu? Ne-ar plăcea să vedem, în acest caz, un poet mai optimist, care percepe fericirea ca pe o perpetuare a zâmbetului. Tonul egal al poemelor lui Geo Galetaru şi pesimismul lor nu reprezintă o reţetă a fericirii şi ne lasă un gust amar. Omul a pierdut multe bătălii, a pierdut deja şi războiul?, iar poetul seamănă cu muribundul de pe câmpul de luptă. Unde sunt întâmplările acelea simple care te fac încă să vibrezi, să exulţi? Unde este iubirea, acea iubire ca un pod de flori între inimi? De ce această poezie, scrisă într-o manieră impecabilă de un poet atât de sensibil şi cerebral, să fie doar „memoria unui fluture însângerat”? (pag. 158). Căci fluturele este simbolul sufletului, iar sufletul este izvorul de optimism şi speranţă al lumii. Ce s-a interpus între inimă şi suflet?

Geo Galetaru – „Întâmplările simple”,editura Eurostampa, 2014

metaforelor subtile, Geo Galetaru nu-şi trădează stilul care l-a consacrat, chiar dacă poezia multora a migrat recent spre alte tărâmuri ale comprehensibilităţii, din nevoia urgentă de-a rezona, cu orice preţ, cu cititorii. Dar el nu este născut în zodia febrilei căutări de cuvinte potrivite, ci rămâne fidel „întâmplărilor simple” care îi marchează viaţa şi îi sunt sursă de inspiraţie: „timpul şi depărtarea, un ţipăt peste mările din vis, un zbor înalt în inima celui care tace” (Timpul şi depărtarea, pag. 7).

poetului cu suflet de copil este şi visul, pentru că, după cum spune el, „în vis e

Ionuţ Caragea


î

lumina / Cu raza ei uşor cochetă / De pază parcă vrând să stea…” („Aşa ne-am cunoscut…”, pag. 13), cu incantaţii magico-rituale erotice şi un lirism graţios, uşor frivol: „Ne sărutam slăvind iubirea / Ca doi copii îmbrăţişaţi / Vorbea în noi numai privirea / Parc-am fi fost pe veci legaţi!” (Ibidem); în alternanţă cu ironii graţioase, acute, persiflante, în tonalitatea şugubeaţă a unor balade vesele şi triste: „Îmi place mult seara-n grădină / Luminile parcă-i dau fard / Dar el, din nu ştiu ce pricină / Mi-a spus: eu vreau pe bulevard!” (Idem, pag. 12).

O poezie erotică, uşor naivă, aşadar, dar de-o puritate angelică, pe un canon neoanacreontic de lirică românească, de început, de la Costache Conachi, şi cu văicărelile, excesul de lirism şi de spovedanie erotică din binecunoscuta „Într-o grădină”, a lui Ienăchiţă Văcărescu, unde „…Lâng-o tulpină / Zării o floare ca o lumină / S-o tai, să strică! / S-o las, mi-e frică / Că vine altul şi mi-o rădică”, dar şi cu trimiteri livreşti spre Petrarca ori cu popasuri şi zăboviri spre Alecsandri, chiar Eminescu: „Vreau să fiu din nou cu tine / În al codrului frunziş / Ca ascunşi să fim de lume, / Să ne iubim

pe furiş” („Aştept”, pag. 15), ca un menuet festiv, grav şi săltăreţ: „Şi-mbătaţi de fericire / Să tot vorbim îndelung, / Să fim doar noi în pădure / Şi la pieptu-mi să te strâng” (Idem), ca-ntr-un peisaj bucolic, pastoral, sincopat de frenezii pătimaşe şi promisiuni, celeste, feerice…

Dar şi o poezie de dragoste cu întrebări fără răspuns, cu dileme de tot felul, un spectacol, al unor iubiri neîmplinite, ratate uneori, ca o sarabandă a eşecului sentimental, a neputinţei şi a lipsei de orizont în iubire: „În viaţă totu-i relativ / Aşa cum totul trece / Cu declaraţii progresiv / Şi despărţiri cu sânge rece” („De ce?”, pag. 21); ca o zădărnicie a iubirii, a dragostei neîmpărtăşite şi-al unui derizoriu tulburător, ca o magie a morbidităţii: „Şi dacă atât de schimbătoare / E viaţa aceasta ce-o trăiesc / Cum să nu cred că totul moare / Şi că iubind, mă chinuiesc?!” (Ibidem).

Şi, în contrast, ca o bucurie festivă, pe un portativ sărbătoresc ca-n „Oda bucuriei” beethoveniene, dragostea – simbol aniversar, prilej de rememorări, iubirea ca un „program matrimonial” şi ingenioase efuziuni: „De ziua ta, iubitul meu, / Aş vrea să-ţi împletesc cunună / Ca

dragostea şi gândul meu / Să te-nsoţească împreună” („De ziua ta”, pag. 22).

În cartea „Retrospectiva unor iubiri”, doamna Nana Dascălu are o singură abatere de la tema principală, un nostalgic dor de satul naşterii sale, Secara, din câmpia Deliormanului, acolo unde… s-au născut şi romanele „Desculţ” ori „Ce mult te-am iubit” de Zaharia Stancu sau „Moromeţii” şi „Cel mai iubit dintre pământeni”, semnate de Marin Preda. O descriere bucolică, semănătoristă, pastorală, în metrica uşor melodioasă a poeziei „Mama” de George Coşbuc, imaginea satului natal cu nuanţe sentimentale şi o ritualică imposibil de perturbat a unui idilism melodios, cu acorduri din „Balada” lui Ciprian Porumbescu ori din „Rapsodiile” lui George Enescu: „În timp ce-afară bate vântul / Şi-n casă e plăcut / Un dor aprins îmi poartă gândul / La satu-n care m-am născut” („Cu gându-n satul meu”, pag. 19).

Tabloul familial este completat de un gând pios, de dragoste paternă, la moartea tatălui, preotul Gheorghe Dascălu, cu un lirism rezultat dintr-o emoţie sinceră: „Din sufletu-mi îndurerat / În care rană mi-ai lăsat, / Aş vrea să ştii cât te-am iubit / Şi să mă ierţi de ţi-am greşit” („Omagiu tatălui meu”, pag. 56), şi un portret generos, de „apostol”, ca-ntr-o predică la vecernia de seară: „Şi-n veci de veci nu vom uita / Că ne-ai iubit cu-adevărat / Şi-ai fost un tată devotat; / Un soţ, ca nimeni pe pământ, / Un suflet nobil, ca un sfânt” (Ibidem).

„Retrospectiva unor iubiri”, o carte de poezie… „dinamică, sinceră, încărcată de iubire”, după afirmaţiile prof. Maria Chirtoacă…

Volumul „Retrospectiva unor iubiri”, Editura Sedna Print, Câmpulung Muscel, 2011, 88 de pagini, reprezintă debutul editorial al doamnei Nana Dascălu, o plachetă de versuri cu un titlu semnificativ pentru tematica celor 53 de poezii şi o copertă cu o grafică sugestivă, inima străpunsă de săgeata lui Cupidon, semnată de George Paulian, şi o Prefaţă semnată de prof. Maria Chirtoacă. Cartea, puţin în afara unei… „discipline” editoriale responsabile, este cam lăsată la voia întâmplării, pentru că nu are nicio minimă şi necesară organizare tematică pe capitole, iar poeta şi-a postat poemele după criterii absolut aleatorii, temporale, sentimentale, pasagere implicaţii erotice, momente de impas sufletesc sau un lirism rezultat din efluvii sentimentale grefate pe stări de moment, ca o formă de autosugestie lirică şi o îmbătare de emoţie!

De aici, chiar o incomodă abordare a lecturii din partea oricărui cititor onest şi senzaţia de insatisfacţie, provocată nu de calitatea versurilor poetei Nana Dascălu, ci de… dezordinea expunerii tipografice. Ca urmare, voi proceda şi eu la o analiză a poeziilor din cartea „Retrospectiva unor iubiri”, în ordinea numerotării lor, chiar dacă îmi voi fractura exerciţiul critic. Până la urmă, nici nu erau foarte importante… subtilităţile tipografice, deoarece poetesa Nana Dascălu scrie versuri după un… cod liric doar al său, o poezie… în dulcele stil clasic, de parcă n-ar fi auzit de formule prozodice noi, cu vers alb sau vers liber, de „linia melodică modernă” cu libertăţile ei prozodice totale, de la gramatica în derivă şi până la verbul indecent, versificaţia insalubră, decrepită, deşănţată a unor poeţi şi poetese contemporane.

Poezia… dascălului de şcoală, Nana Dascălu, are curăţenia sinceră a serbărilor şcolare de altădată, când recitatorii spuneau poezii şi urmau să primească premiul I cu coroniţă şi apoi să cânte cântece patriotice dirijate de domnul învăţător, absolvent al Şcolii Normale gândită de ministrul român reformator Spiru Haret. Poezia doamnei Nana Dascălu este una de recesiune sentimentală, cu popasuri temporale în momente de cumpănă sufletească, uneori, de reverii erotice, alteori, sau de permanente aluzii lirice, în sentimente de impact emoţional sau de veselie ludică, pe care le gestionează cu un tip de… remember, de parcă mai mult ar incomoda-o decât i-ar asigura un confort emoţional.

Lirica poetei se pliază pe un calendar intim, între poveşti de dragoste adolescentine şi fixaţii emoţionale venite dintr-un univers familial, tatăl, mai cu seamă, şi un orizont al unei copilării fericite, trăită în satul natal, Secara, din Teleorman. Nana Dascălu scrie poezie ca un elev silitor, stăpân pe practici de prozodie învăţate la şcoală, cu ritm iambic şi trohaic, cu rimă monorimă, ca-n doinele şi baladele populare, sau cu rimă împerecheată, încrucişată sau chiar îmbrăţişată, cea mai elaborată, şi nu se abate de la regula… lecţiei bine învăţate.

Din aceste motive şi din alte câteva, care-o situează pe poetă într-un univers de creaţie lirică tradiţional, uşor desuet, dar convingător printr-o sinceritate şi-o nonşalantă eleganţă, un „jemanfis”-ism de circumstanţă, îl fac pe cititorul, chiar cel mai suspicios sau mai circumspect, să-i accepte efuziunile lirice, chiar la limita unui subiectivism de… coloratură naivă, neconcordante cu… gusturile sale literare sau cultura sa artistică!

Ba, chiar cred că încearcă un fel de… test de aderenţă, de comunicare cu un cititor pretenţios ori „cârcotaş” (?!), pentru poezia sa pe portative absolut sentimentale, în afara „reţetelor” lirice, cu pondere erotice, şi-şi adjudecă propriul tic-tac! sufletesc, în afara „orei exacte” oficiale sau a perturbărilor provocate de „moda” de toamnă-iarnă sau primăvară-vară!

Într-un poem lung, lung, lung, de vreo 30 de catrene, cu rimă încrucişată (1-3; 2-4), poeta de azi… spune povestea unei iubiri adolescentine, cuminţi şi curate, cu ecouri de ritm şi de nostalgii coşbuciene: „Iar luna, printre brazi, discretă / Din când în când ne

RETROSPECTIVA UNOR IUBIRIde Nana DASCĂLU

Dumitru Anghel


Pentru cine bate inima mea ? zise omul. Nimeni nu răspunse cu vorbe . Dar gândul merse tiptil şi se ridică spre tâmplă şi acolo încolţi frumos şi începu să crească lujeri şi flori şi se gândi la Seraphina şi marile ei panouri de lemn înflorat. Apoi florile se ofiliseră şi se făcură ghicitori verzi ce pluteau prin aer şi se făcuseră ceasuri lichide în căldură şi simţi o boare de Magritte şi un zâmbet şmecheros de Dali . Apoi omul scutură capul să alunge gândul , dar nu avu nici o şansă căci gândul era iute şi schimbător ,el se îmbracă în lumina lui Caravaggio şi pe sub pleoape îi trecu caravana sofisticată şi demnă a lui El Greco.

Mâinile omului ţineau o inima vie . Mâinile omului ţineau inima ei în palme .Şi ea zvâcnea cu sânge şi mare zgomot şi mâinile lui se făcuseră roşii şi violet şi ocru .Gândul se suci şi se înverşună sub tâmplă şi explodă în toate culorile .Gândul omului era un curcubeu şi era iubire.

În depărtare se zări o nălucă , ea venea cu inima în palme şi zâmbea .Atunci omul ştiu pentru cine bate inima lui . Închise ochii şi aşteptă inimă peste inimă ,palmă peste palmă, buză pe buză , roşu peste roşu.

Nisipurile colorate erau înţepenite in maluri înalte şi un vânt de deşert adună cununi de spini şi flori.

Nisipuri coloratePentru cine bate inima mea ? zise omul. Hoaţo, credeam că tu eşti doar a mea ! Credeam că eşti legată bine

în colivia mea de oase ! dar nuuuu!! Nu mai eşti a mea! zise omul şi se aşeză întristat la marginea cărării.Vântul deşertului se porni uşor precum o mângâiere , învârti nor fin de nisip, amestecă în el frunze şi pene, scaieţi şi ramuri uscate , mătură albia seacă a râului şi se opri, aşa cum începuse, ca o şoaptă.

Pereţi de rocă se ridicau pe margini, zbârciţi , cu riduri adânci. Păsări clădiseră cuiburi în cavităţile obrazului lui . Smocuri groase de frunze şi petale se învârtiseră în crăpături şi curgeau în ghirlande vesele. Aripi tăiau liniştea cerului .Cu vuiet mare se prăvăleau ici colo blocuri de piatră fărâmicioasă şi răni adânci se deschideau în carnea pământului.

Omul îşi privi mâinile:degete lungi şi fine, pielea încă tânăra şi albă, palma netedă. Mâinile omului erau frumoase şi înţelepte: ştiau să măsoare proporţiile obiectelor , să mestece culoarea, să rupă lemnul cu dalta, să şlefuiască roca ,să dănţuiască uşor cu pensula pe pânză. Mâinile lui erau demiurgi şi năşteau lumi , poveşti în pigmenţi ,vise în lemn şi iubire în piatră. Omul sufleca mânecile şi şi trecea palmele mari peste curbura rece a stâncii , peste obrazul de fibră al lemnului şi ele înviau şi ele fremătau.

Şi uite cum stătea omul în albia seacă a deşertului . Se gândea la DaVinci şi la Vermeer . Nisipuri colorate înţepeniseră în tăcerea malurilor .Ele jucau în lumina deşertului în nuanţe de roz şi violet .Colţuri se hlizeau negre şi făceau umbre ca aripi de corbi fantastici pe cer, ziduri întregi galbene se sumeţeau spre înalt şi pereţi verzulii tremurau sfioşi descojindu se. Soarele apunea totdeauna în mari guri de ocru intens şi neruşinat .

Mâinile bărbatului stăteau cuminţi în poală . Dar palmele fremătau dor de atingeri.Şi palmele erau îndrăgostite.

Luminița Zaharia are curaj în developarea sinelui prin poezie. Dar curajul este dublat de experiența pe care personalitatea umană o poate decanta precum căutătorul de aur (singularia tantum = defectiv de plural). În toată mișcarea browniană a cotidianului, setea (singularia tantum), devenită arșiță, de tot ce este uman și uneori ratat nu din vină proprie, se stinge prin liniște (singularia tantum); o liniște care nu înseamnă abandon şi nici resemnare, ci împăcare, pași spre înțelepciune. Cartea este o alternanță fățișă de dragoste și poezie. Yin și Yang se regăsesc într-o completare și căutare neobosită.

Dragostea este o bomboană dulce cu umplutură amară, poate fi și ceva coniac, dar foarte puțin, pentru că nimic

nu poate să anestezieze o luciditate încordată, pe care doar ironia sau autoironia o face suportabilă.

Pentru Luminița Zaharia poeticul este un element al aerului. Nu poate respira fără sentiment poetic, fără lirism.

Creierul poemovor (foaie verde pălărie) face ordine în cronologie : viața cu două luni mai devreme/ ușa cam des deschisă la poeme/o cusătură pe rotulă/ în fața evidenței o cagulă. Sinceritatea este tranșantă: am câștigat o inimă/dar n-am piept pe măsură/ sufletul îi face respirație gură la gură.(foaie verde pălărie)

Disconfortul cunoașterii, al prezenței… un fir ce se deșiră dintr-un ghem de pe un tărâm al lui Gulliver: eram singurul om în raiul cailor, în stare de orice eres „pentru noroc în dragoste” . Numele poetei se fluidizează luminica lor simpatică, plângăcioasă, hamul lor călduros/de borangic?!/nu mai foloseam la nimic,.

Versetul apostolului Pavel, Corinteni 13:7 „Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă” este o mare tulburată pe care plutesc zilele poetei ca o corabie: cum să ispășesc a doua oară/ același păcat/c-am iubit, în viață și-asemenea în moarte/același bărbat(ce dacă era inventat?!)( un om, un cal, un gând hoinar).

Acel yin/yang este o culoare de fond peste tot în volum:Tăceri în doi: dacă mâinile tale s-ar face cuvinte/ aș muri de

preamângâiere/ neatinsule / cu aripi de taină//(…) ca să te pot privi în ochi/

developarea sinelui prin poezie. Dar curajul este dublat de experienpersonalitatea umană o poate decanta precum căutătorul de tantum = defectiv de plural). În toată precum căutătorul de tantum = defectiv de plural). În toată precum căutătorul de

mi(singularia tantum), devenită arce este uman șproprie, se stinge prin tantum); o liniabandon şi nici resemnare, ci împăcare, paalternanși Yang se regăsesc într-o completare căutare neobosită.

cu umplutură amară, poate fi coniac, dar foarte pu

Adriana Moscicki

Teo Cabel

n-am încotro trebuie să mai cresc/ noroc cu poezia/noroc cu poezia!-zi merci că nu te iubesc/

(…)te-aș întreba ,-ntr-o doară, ce mai faci/ dar dacă mi-ai tăcea un te iubesc?!:

La fel în femeia scria un poem, bărbatul o poezie sau bărbat cu muntele în spate : dacă acum mă va săruta?!/dacă mă va îmbrăca, îndrăzneț și timid/în ființa lui de iarbă crudă?!/ dacă brațele lui mă vor salva/înainte ca alarma mea să-l audă?!/ cu poezia mă va-mbrățișa? / dacă mă va lăsa să iau ce vreau/ iar eu, într-o clipă nebună de visare/îi voi lua tot ce are? și anatomia tâmpă de poet/ dus de vârtejul lacrimilor poate mult prea departe /cred c-a trecut de centrul ființei, s-a pierdut/ undeva între viață și moarte…(pe stânga, mereu pe stânga); Identități schimbate: când m-a născut, scandalizată că sunt fată-/ (…)/Mama m-a cedat pe-un poem androgin/ si-am trăit cu-o identitate schimbată//(…) să știi că e un truc de prunc boem/ când femeia-și pune pălăria/ el și-a lucrat în săli de forță poezia/ să se compare-n absolut cu un poem.La fel și cu moarta în casă.

În fobie, iubirea este fericirofobă.Poeziile ce e iubirea, killing me softly, poetul, poem desuet, în

alcatrazul vieții mele, inimă de rezervă conturează nota personală a poetei Luminița Zaharia. Jocul adulților lasă uneori răni, pe care nu trebuie să le vadă oricine, și atunci se recurge la paravanul ironiei: ai ajuns în vârf, alpinist temerar./ ai înfipt steagul galben, scânteind înspre verde,/ din acare râdea lumii poza ta. aici, ai cucerit în joacă o femeie/ și n-ai știut cum să te joci cu ea…(între două lumi).

Iubirea și poezia pentru Luminița Zaharia sunt singularia tantum, ca la Nichita Stănescu :

Eu am pierdut numai lucrurifără de valoare, am pierdutnumai ceea ce am iubit (Scrisoare)

Nuanțele trasează culoare de zbor minții și simțirii, uneori ca zborul vulturilor, alteori ca rândunele în zilele de vară când se apropie furtuna și zboară foarte aproape de pământ.

În poezia Luminiței undeva flutură un sentiment ca un steag. Acela al împăcării cu sine, dar și o continuare a luptei: când și speranța s-a mutat în spațiu…/ să ai un steag al tău, de crezut în.(să ai un steag)

Scrisul este un curaj pe care poeta și l-a asumat mai mult ca în volumele anterioare, tocmai pentru că le-a depășit. La alcătuirea unei eventuale antologii, de autor, cele mai multe poezii ar fi din acest volum, dacă nu mai scrie altele.

Luminiţa Zaharia - SINGULARIA TANTUM - cronică


POEZIE

VIOREL DINESCU

Mihai MERTICARU

ETERNA RISIPĂ

Mi-a plecat aseară steauaSă se piardă-n alte nopţiŞovăind mereu pe drumulCe l-am tras cândva la sorţi

Şi călătorind prin ceaţăMultă grijă îmi făcuiCăci plecase-n altă viaţăCătre ţara nimănui

Şi s-a dus cu dâre lungiŞi-am oftat sub clar de lunăA plecat prin zări adânciCa o pasăre-n furtună

Iar din lumea mea absentăEa-şi continuă-a sa caleTraversând ca o legendăPrintre spaţii ideale

Şi-altă stea se-abate-n lumeDin a cerului minuneLuminând-o pentru-o clipăÎn eterna ei risipă.

EVANESCENŢĂ

La jumătatea drumului spre steleCărarea ta se rupe-n douăÎn partea de lângă inimăRămân izvoarele ochilor tăiCastelele pe care ţi le-am dăruit de ziua ta Toate clipele de uitareCând alungam toţi cocoşii din lumeSă nu te trezească din somnul În care mi te depărtaiTot aici am vrut să arunc şi storul Unor împotriviri pe care nu le-am înţeles niciodatăAtunci când vaporul tău pleca Spre o destinaţie necunoscutăLăsându-mă la ultimul pontonCrucificat în inima nopţii fără limite.

În partea dreaptă a drumuluiNu mai rămânea aproape nimica Decât un maldăr de volume îngălbenite Cu poeme pe care le-am scris pentru tineMici metafore în care erai prezentă tot timpul Iar utopiile mele deveneau adevărate.

NU AI MAI AJUNS

Nu ai mai ajuns. Fără tineDrumul a continuat în tăcerePrin vechi cartiere pictateCu case care se demodau încetDincolo de aparenţele clipei

Ora se iroseşte în var,Tu nu ai mai ajuns din urmăDistanţa creşte cu fiecare secundăTe-ai rătăcit,desigurPrin preriile tale imaginareCu vremelnice draperii de frunze

Năpădite de greieri care macină timpulCând luna îşi plimbă deasupraBagheta razelor ei fermecate

Voiam să-ţi povestesc câte cevaDin neliniştea zilei care a trecutDespre zborul clipelor care ne aşteptau în fereastră…Dar tu n-ai mai ajunsTe-ai rătăcit, pesemne, în pragul unei îndelungi ezităriŞi drumul de iarbăA continuat fără tineDincolo de limita aşteptărilor noastre

PLECARE

Parcă-a nins cu fluturi de tăceri străineSunt zăpezi venite ca din alte ereCu un cal în spume mă îndrept spre tineÎnspre casa albă cu miros de miere

Trec din nou prin dreptul zodiei de rouăUnde-adesea întârzii într-un veac ciudatDoar aici lăsasem altă lună nouăCând prin praful lumii singur am plecat

Trec pe drumuri arse printre calendareŞi mă scald în şoapta orelor de fierDoar prin dreptul uşii plină de zăvoareUnde bat într-una călători din cer

Calul mă-nnoptează printre busuioaceÎntr-o linişte cu ochii împăienjeniţiSe ascund izvoare tinere-n răstoaceCând se cerne timpul înspre asfinţit

Se zăresc prin secoli ierburi lungi, amareCare cresc în lume printre zodii reciVoi opri în parcul fără felinarePe alei prin care astăzi nu mai treci

Numai taina nopţii azi ne mai desparte,Ai plecat spre stele dincolo de moarte.

BEŢEŞTI

Fericirea: uite-o,- nu-i! (Gerard de Nerval)

… aceleaşi explozii de miresme şi culori te întâmpinăla intrarea în satul natalaceeaşi orgă gravă de melancolii şi înfiorări

acelaşi glas de clopot se tânguie în clopotniţa bisericiide pe dealul de unde copil fiind atingeai cerul cu frunteaaceeaşi tăcere pansează cu smerenie rănilemult prea adânci cu care se făloşesc săteniistrecurându-se bâjbâind prin amintirile din celălalt veac

liniştea izvorăşte din fiecare piatră

din pustiul zilelor îndoliatedin atâtea răni nevindecatedin clipocitul gândurilor nerostitedin pădurea rămasă doar în amintireşi din tristeţea zăvorâtă în lăzile de zestre

Bistriţa curge printre fiordurile de aur ale memorieiducând la vale umbrele peştilor zglobii de odinioarăpaşii tăi măsoară adâncimea dintre mâhnirea de ierişi cea de azi a beţeştenilor mult mai bogaţi în pagube

îl vezi pe copilul ce-ai fost umblând desculţ prinbruma dimineţilor de fumîn tâmple încep să-ţi viscolească nostalgiişi auzi ecoul carelor de lemn

neamurile te urmăresc de după gardurile într-o rână şi nu ştiu pe cine caută în astă amărăciunestrăinul ce-şi poartă lacrima pe obrazca pe un scump trofeu sau ofrandă adusă unui zeu

prin oase îţi curge o înserarecare mult te doareprin gânduri îţi bat vânturile toamnelorcu rod jefuit de nerodcocorii pleacă rânduri- rânduride-atâta pustietate mult te maiîngânduri…

TRANSPARE(SE)NŢE

…pojghiţa câinoşeniei timpului fumegă aiurândpe marginea indiferenţei spicului gol al nefiinţeidin marmura tăcerii mântuitoare

în timp ce din singurătatea pietrei sempiterneţâşneşte meridianul durerii arzătoaredin partea de miazăzi a ceea ce a fostprofunzimea de refren a hazardului orb

vinul incertitudinii fierbela focul scăzut al invulnerabilităţii pulberii mundanedintr-un foşnet nedesluşit de cifre

o mare de tristeţe pe miriştea incendiată a ceruluiînsinguraţilor străjuieşte cetatea de misteredin ceaţa asfinţitului îmbătat de culori cocoriiflori de primăvară răsădite-n văzduhciugulesc infinitudineadin firimiturile zilei

mileniul se face secundă universulpunct şi totuşi nimeni nu ştiece culoare o fi având veşnicia…


î

***

“Ganduri din Tara Maslinilor”

- Domnule Adrian Grauenfels, suntem la început de an, vă urez “La mulţi ani!”, să aveţi un an bun, împlinit. Cum aţi început 2014 ?

- La mulţi ani ! dragă poeta Angela Baciu, eu vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Începutul lui 2014 a fost marcat de un eveniment important, lansarea la ICR -Tel Aviv a revistei “Izvoare”, publicaţia anuală a Asociaţiei scriitorilor Israelieni de limbă Română în care adunăm cele mai bune poezii şi fragmente din proza

scrisă în anul care a trecut. Este un prilej de revizuire a stării scrisului, a lansa debutanţi cât şi a strânge legăturile cu autorii şi prietenii din România.

Participarea a fost largă şi revista foarte bine primită. Apar în ea 40 de scriitori israelieni, cu un material bogat, divers, însoţit de desenele unor pictori şi graficieni din comunitatea noastră.

Eu am făcut designul coperţii, mixând 7 picturi ale unor artişti evrei de origine română precum Marcel Ianco, Victor Brauner, Perahim etc.

- Întrucât vorbim despre bilanţ, cum au fost pentru Dumneavoastră anii 2000 – 2013 ? Ce aţi publicat?

- Aceşti 13 ani au fost prolifici şi catalizaţi de răspândirea comunicaţiei pe net care mi-a facilitat cunoaşterea unui spectru larg de scrieri şi tendinţe cu care nu eram la curent. Am descoperit avangarda română, care a fost ţinută ascunsă cu grijă de şcoală comunistă, am întâlnit publicişti şi tineri poeţi care m-au stimulat în a scrie. În total am trei cărţi publicate ( ultima este o colaborare cu poeta Cristina Stefan din Bacău) şi nenumărate participări la reviste, ziare, antologii, etc.

- Pentru cei ce vă cunosc mai puţin sunteţi poet,

traducător şi scriitor evreu, originar din România. Aţi publicat poezie, proză, poezie urbană, articole, sunteţi colaborator şi corespondent la numeroase ziare şi reviste scrise, altele on line, cum se împletesc toate aceste genuri literare?

- Colaborez de circa 4-5 ani la publicaţiile Israeliene majore: Maximum, Revista Familia, Gazeta Literară, Jurnalul Săptămânal.

Apar efemer şi în alte publicaţii din Irlanda, România, Canada. Azi este uşor să colaborezi cu presa din lumea întreagă atât timp

cât ai ceva interesant de spus. Eu am avut norocul să fiu un curios şi să cunosc parteneri de discuţie fascinanţi, din dialogul sufletesc se nasc multe subiecte de valoare. Iar cititorul de azi caută nu teorii savante ci exemple utile sau cel puţin hedoniste care să-i facă viaţa suportabilă.

- Când aţi debutat literar? Dar editorial?- Nu ştiu cum se stabileşte data unui debut, primele poezii le-am

publicat pe net în site-ul Agonia care polariza scriitori de limbă română din

toată lumea , cred că era prin anul 2000, apoi am navigat spre grupuri mai elitiste ca de exemplu Hermenia, Lira 21, Egophobia, Omnigraphies etc., ca în final să iniţiez un grup de poezie şi artă care funcţionează pe Facebook numit “Grupul celor 7” .

Prima mea carte de poezii “ În vizită la Ussais” a fost tipărită în tiraj redus în 2007, a urmat “Castelul lui Yanle” în 2011, iar “Ceai cu Adala” datează din 2013. Activitatea deosebită a Grupului 7 a fost premiată anul trecut cu menţiunea revistei Maximum, premiul Benjamin Fondane.

- De-a lungul timpului ce prietenii literare aţi avut, modele …? -Am avut câteva revelaţii speciale. Nişte amici mi-au trimis cărţi

publicate după 89. Erau acolo Cărtărescu, Nichita Stănescu, Jurnalul lui Mihail Sebastian, Nora Iuga , Radu Tudoran. Mi-am dat seama că am ratat o literatura splendidă, total ignorată în Israel.

Am descoperit pe marii avangardişti Tristan Tzara, Urmuz, revistele Alge şi Unu.

Dar marea întâlnire am avut-o cu poetul Gherasim Luca pe când vizitam familia Gore din oraşul Kiriat Ono - Israel. Regretatul doctor Gore a fost nepotul poetului Gherasim Luca, scriitor de avangardă bucureştean, contemporan şi prieten cu Tzara, Saşa Pană, Geo Bogza, Gellu Naum, pictorii Perahim si Victor Brauner . În casa-atelier din Kiriat Ono (dna Gore este pictor) am descoperit câteva relicve autentice ale suprarealismului românesc: obiecte, cărţi, scrisori şi tablouri din perioada de efervescenţa a avangardei române. Pe un perete am văzut atârnata o

caligrama semnată : Gherasim Luca -1928. Originalul franţuzesc, este caligrafiat cu peniţa

(aranjat vertical) pe o hârtie de textură aspră, cu tente gălbui datorate timpului. După spusele dnei Gore acest document nu a fost expus, deci este necunoscut cercetătorilor operei lui Gherasim Luca. Textul este însoţit de 2 desene subtile, pointiliste, abstracte, invitând spiritul cititorului la o liberă interpretare.

Încerc traducerea ultimei părţi, sinteza neliniştii poetice la gândul de a fi după cum spune titlul titlul caligramei: “vierme sub un pantof cu toc cui” .

“Ea (gândirea) nu se comparaCu o furtunăŞi nici cu o furtună într-un pahar cu apăNici cu paharul de apă pe timp de furtună

Anticipând frenezia staticăUmbra unei incertitudiniCare încă se învârte în capul meuÎnspre rea devenireCă tot ce înconjoarăBinele sau răulCu o durere de cap comparabilăCu frenezia statică a unei gândiriComparabilă cu incomparabilul..”

Prietenii literare - aici vreau să revin la Grupul celor 7. Modelul l-am luat de la o mişcare literară germana numită “Grupul celor 47” în care artişti , scriitori şi poeţi defineau o nouă ordine estetică. Printre ei se număra celebrul Gunter Grass.. Scopul nostru iniţial era să atacăm artele

- Adrian GRAUENFELS -

suntem la început de an, vă urez “La mulţi ani!”, să aveţi un an bun, împlinit. Cum aţi început 2014 ?

Angela Baciu, eu vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Începutul lui Angela Baciu, eu vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Începutul lui Angela Baciu, eu vă mulţumesc

2014 a fost marcat de un eveniment important, lansarea la ICR -Tel Aviv a revistei “Izvoare”, publicaţia anuală a Asociaţiei scriitorilor Israelieni de limbămai bune poezii şi fragmente din proza

Angela Baciu

* “Nişte amici mi-au trimis cărţi publicate după 89. Erau acolo Cărtărescu, Nichita Stănescu, Jurnalul lui Mihail Sebastian, Nora Iuga , Radu Tudoran. Mi-am dat seama că am ratat o literatura splendidă, total ignorată în Israel.

Am descoperit pe marii avangardişti Tristan Tzara, Urmuz, revistele Alge şi Unu… “

* “Dar marea întâlnire am avut-o cu poetul Gherasim Luca pe când vizitam familia Gore din oraşul Kiriat Ono - Israel. Regretatul doctor Gore a fost nepotul poetului Gherasim Luca, scriitor de avangardă bucureştean, contemporan şi prieten cu Tzara, Saşa Pană, Geo Bogza, Gellu Naum, pictorii Perahim si Victor Brauner . În casa-atelier din Kiriat Ono (dna Gore este pictor) am descoperit câteva relicve autentice ale suprarealismului românesc: obiecte, cărţi, scrisori şi tablouri din perioada de efervescenţa a avangardei române. Pe un perete am văzut atârnata o caligrama semnată : Gherasim Luca -1928… “

* Arta este un organism viu care creşte şi se multiplică. Este hrană sufletească, elementul vital al intelectualului de pretutindeni.

Eu consum arta şi încerc să o produc cu mijloacele mele modeste. Educaţia europeană este deterministă de aceia ador experimentul şi studiez rezultatele. Apoi modific şi perfecţionez produsul. Fie în poezie, fotografie, pictură, modelaj în ceramică. Nu este întâmplător că revista Time dedică o cincime din spaţiul ei subiectelor de artă contemporană…”

* Am experimentat şi perfecţionat arta colajului poetic care mă încântă şi azi. Aş menţiona câteva colaje remarcabile realizate cu Nicolae Tzone şi Yigru Zeltil, cu Dorina Sisu, Ana Sofian …”


prin prisma mediei electronice actuale. Mă fascina uşurinţa cu care se puteau produce colaje, mici filme video, poezii citite de autor la microfon şi apoi aproape instantaneu, creaţia era difuzată pe net. Azi, acest grup număra 650 de membri, un produs palpabil este “Revista grupului 7” care apare lunar. Revista acoperă o tematică variabil, propusă lună de lună, dar las frâurile libere imaginaţiei şi pasiunilor participanţilor. Sunt foarte mulţumit de calitatea materialelor şi prezentarea grafică la care am ajuns după 2 ani şi 21 de numere consecutive. Netul m-a apropiat de câţiva poeţi şi artişti foarte buni a căror amiciţie mă onorează, nu-i pot aminti pe toţi aici dar trebuie să menţionez pictorul Ion Danu, autoarele Luminiţa Petcu, Cristina Stefan, Bianca Marcovici, poetul Yigru Zeltil şi pe Sandra Segal care realizează grafica Revistei Grupului 7 .

- Cum este privită şi înţeleasă (citită, dacă este) literatura Română în Israel.

- După cum mulţi ştiu, când este vorba de limba Română, Israelul este a doua ţara în lume (după România desigur) care tipăreşte şi publică masiv literatură, ziaristică, poezie, estetică, critică şi ficţiune. Se lansează cărţi, sunt prezentate cititorilor, discutate şi răspândite cu emoţie şi dragoste pentru limba noastră maternă. Din păcate, publicul vorbitor de română descreşte şi îmbătrâneşte.

O librărie care importa cărţi din România a dispărut forţată de schimbările fundamentale impuse de internet. Deci cărţile bune se procura cu greu , tirajele sunt şi aşa destul de reduse, dar interesul rămâne aprins celor care iubesc slova românească.

De multe ori discutăm în presa electronică viitorul cărţilor. Vor dispare ele în lumina erei digitale pe care o traversam? Am scris un articol publicat recent de revista Maximum de la noi, în el citam o discuţie cu şeful editurii “ Cărţile din pod “ ,domnul Yehuda Melzer ( profesor de filosofie) care este sceptic în acest subiect controversat. Iată un fragment care arunca lumină asupra cărţilor ( autohtone sau traduse) în Israel:

“A apărut mania vânzării în vrac, 4 cărţi pentru 100 de şekeli. Preţul include taxa VAT . Dacă primesc 25 de şekeli pentru o carte şi am de plătit taxe, autorul, tipografia, biroul, distribuitorul, traducătorul etc cât rămâne editurii? În plus cărţile mele nu se mai vând ele nu intra în acţiunea 4 pentru 100 şekeli . Cât voi rezista în această situaţie? La fel de rău merg lucrurile la editura Tzomet Sfarim. Traducerile în Ebraică sunt costisitoare. Iar la colţ pândesc tipografiile digitale care tipăresc pirat cărţi străine, deocamdată cu destulă timiditate. Sau netul care oferă lecturi pe ecran. Mulţi cred că vor citi curând pe Meir Shalev digital. E o întrebare serioasă, spune Melzer şi întreabă retoric: “Cunoşti pe cineva care are acasă Enciclopedia Britanică?” Mai există un aspect al cărţilor de ştiinţă. În editura mea “Cărţile din Pod” am publicat multe cărţi medicale. Aveam o enciclopedie despre medicamente. Când am ajuns pe la a treia ediţie revăzuta, Viagra făcea furori în farmacii, dar informaţia nu intrase în volumul meu. Ce să fac? m-am întrebat, să scot o nouă ediţie la zi? Apoi dacă va apare ceva şi mai nou, ce voi făcea atunci?

Aşa am ajuns canibal: am şters tabla de materii şi am înfiinţat un portal pe net www.informed.co.il care a pus cruce cărţilor tipărite. Tot ce cauţi este pe net acum şi am făcut-o eu însumi, cu mâna mea. Ajung imediat la întrebarea cheie, dacă vor dispare cărţile, spune Melzer. Părerea mea este că Nimeni nu ştie. S-ar putea ca unele cărţi inaccesibile pe net să dispară fără urmă. Google a încercat să scaneze toate cărţile importante omenirii dar s-au oprit din muncă din pricina problemelor legale ivite. Mă sperie dispariţia cărţilor. Eu am crescut într-o casă cu biblioteci până la tavan. Tatăl meu era poet, toţi scriitorii în limba Idiş îi trimiteau volume, implorându-l să le traducă. Tata a şezut în bucătărie, pe când mama gătea şi a tradus 13 volume din opera în lui IL Peretz. Peste 100.000 de copii au fost vândute. Dacă nu vom face ceva pentru IL Peretz el va dispare.”

- Am avut onoarea şi bucuria să putem colabora în ultimii ani în diferite proiecte: expoziţii de fotografie, carte şi poezie de “Ziua Holocaustului”, expoziţii de fotografie, publicarea unor texte în reviste şi ziare din Israel, preocuparea pentru artă, valoare, promovarea culturii româneşti în alte spaţii mai are vreun rol pentru iubitorii de artă, mai este apreciată în zilele noastre adevărata artă?

- Desigur. Arta este un organism viu care creşte şi se multiplică. Este hrană sufletească, elementul vital al intelectualului de pretutindeni.

Eu consum arta şi încerc să o produc cu mijloacele mele modeste. Educaţia europeană este deterministă de aceia ador experimentul şi studiez rezultatele. Apoi modific şi perfecţionez produsul. Fie în poezie, fotografie, pictură, modelaj în ceramică. Nu este întâmplător că revista Time dedică o cincime din spaţiul ei subiectelor de artă contemporană . Noi în Israel ne bucurăm de muzee excepţionale care acoperă extensiv 3-4000 de ani de cultură pe aceste meleaguri. Este fascinantă evoluţia artelor şi rafinarea mijloacelor de expresie privite pe axa timpului. Arta românească este

şi ea apreciată şi cunoscută : Brâncuşi, Ianco, Eminescu, Caragiale, Tonitza sau Iser sunt nume familiare oricărui evreu educat.

- Ce aveţi pe masa de lucru în prezent?- Mi-am strâns toate eseurile, traducerile şi articolele despre

artă scrise în anul 2013 în trei volume, toate accesibile pe net. Sunt produse cu fonturi relativ mari în ideea să facilitez citirea chiar şi pe ecranele de dimensiuni mai mici care sunt azi larg în uz.

- Ce proiecte personale pregătiţi? - O pasiune nouă s-a născut în 2010 când am descoperit poezia

ebraică modernă. Am început să traduc din poemele publicate săptămânal de ziarul Haaretz, care selectează cu predilecţie tineri şi talentaţi poeţi israelieni. Am descoperit la ei o problematică specială, o sintaxă şi un tonus poetic mult deosebite de poezia clasică, familiară nouă.

Am deja 3 volume de traduceri însoţite de grafică (Maia Martin , Nahum Sternberg ) de care sunt sincer foarte mândru. Sper să am inspiraţia şi energia să continui această muncă.

Mai am în lucru o carte de poezii pe teme erotice însoţite de desenele excepţionalei artiste Uca Maria Iov care trăieşte în Olanda.

- Cum arată o zi din viaţa Dumneavoastră? Aveţi regrete?- Am muncit 42 de ani ca inginer, am călătorit mult şi am scris mult,

la început instinctiv, cu timpul am devenit mai atent la formă şi la eufonie. Am experimentat şi perfecţionat arta colajului poetic care mă încântă şi azi. Aş menţiona câteva colaje remarcabile realizate cu Nicolae Tzone şi Yigru Zeltil, cu Dorina Sisu, Ana Sofian .

La regrete ? Faptul că am ratat educaţia muzicală, practica ei , jazzul mai ales, care mă atrage şi mi se potriveşte temperamental.

- Un gând pentru cititorii acestui interviu - Când scriu aceste rânduri este foarte frig la Galaţi, minus 12 grade.

Dar în suflete păstrez amintiri calde. De pildă din Noiembrie - Decembrie 2012

când Casa de Cultură a Sindicatelor din Galaţi a găzduit expoziţia de fotografie şi poezie israeliană “Sub frunze de măslini”.

Proiectul s-a născut din rezultatul muncii comune la care am participat Israelieni, Români şi “Atelierele de creaţie ale poetei Angela Baciu”

care a condus cu graţie şi talent conceptul şi logistica expoziţiei. Eram o mână de oameni mânaţi de dorinţa unui cross talk cultural. Mama mea a învăţat tot liceul la Galaţi. A fost o mare onoare şi bucurie să închid un cerc, prin fotografii, muzica şi literatura din Israel - ţara în care dânsa a emigrat şi s-a stins.

Proiectul nostru “Sub frunze de măslin” s-a născut din nebănuitele intersecţii umane menite să dăruiască, devenind o clipă de pace lăuntrică atât de necesară pentru a ne hrăni visele. (Paulina Duta). Am fost puţini dar plini de entuziasm : Bianca Marcovici, scriitoare (Israel),Paulina Duta, fotograf (România), Ec. Ovidiu Ioan Manole - director Casa de Cultură a Sindicatelor din Galaţi, Adrian Grauenfels - traducerea şi adaptarea textelor (Israel) şi desigur Dvs Angela Baciu , care ne-ai surprins cu forţa şi talentul organizatoric.

Mulţumesc aici Angelei Baciu, pentru ocaziile oferite, activităţile noastre fructoase şi sper să vă întâlnesc la noi în Israel întru noi aventuri artistice bilaterale. Vă rog să transmiteţi cititorilor din România un salut cald de sub… măslinii Ţării Sfinte.

- În încheiere, v-aş ruga să ne oferiţi un poem- Cu plăcere, iată “Norul Interior”, o poezie care deschide volumul cu

acelaşi nume (în formă digitală)

“Trupul îi era înconjurat de pleoapecărţile o încercuiau până la grindăîn jurul patului zăceau leşinuripoveşti de ceară, scâncet şi cuţite

aşa dormea sâmbetelecu cărţi grele uitate pe pieptcu sânii striviţi de carete de bronztrase de lei ce muşcau din carnea ei tânără şi muştele de cuvinte zumzăindu-i în coada ochiului.pe un fir subţire, coborau comete”

- Va multumesc.

Israel – Romania, ianuarie 2014


Stăpân, peste textele citite în cenaclu în luna octombrie, a fost genul absurd...Poezie, proză, comentariu. De subliniat şi de notat, curiozitatea poetului Petrache Plopeanu vizavi de comentariul (absurd) al lui Lili Goia,întrebându-se: când este Lili Goia cel adevărat(în comentariu, desigur) - când a declarat textul (intelectualist) al Danei Ţolea drept unul absurd acceptând abordarea temei dintr-un punct propriu de vedere, sau atunci când a incriminat genul absurd al poezie lui Petrache Plopeanu(intelectualistă şi ea, fără dubii) poezie care, nu i-a prea mers la inimă? Iată răspunsul lui Lili Goia: ,,...Starea, sau confortul spiritual în care se găseşte ascultătorul este, fără discuţie, de mare importanţă – a zis Lili Goia zâmbind (spre mulţumirea sau nemulţumirea celui care a întrebat?!). De unde deducem, încă o dată: poezia nu are nevoie decât de interpretare, de percepţie personală!!! Petrache Plopeanu, întâiul cititor de poezie în cenaclul lunii octombrie, ne-a încântat cu un ciclu intelectualist, bine gândit, bine pus în pagină, titlurile regăsindu-se în text. Ca de obicei, Ioan Dumitru Denciu, Ştefania Oproescu şi Gheorghe Andrei Neagu şi-au exprimat părerea laudativ - sugerând poetului (câteva) modificări de tehnică pe alocuri. Dana Ţolea a citit :Tratat de insomnie, Templul lui Urosh şi capitolele 1 şi 2 din Protopiticime. S-a vorbit mult(şi de bine) unii preferând genul absurd al prozei ,,Tratat de insomnie,, şi ,,Templul lui Urosh,, (Lili Goia, Ştefania Oproescu, Gheorghe Andrei Neagu, Elena Otavă), alţii preferând lumea protopiticimii(poetul Petrache Plopeanu). Ei bine, Dana Ţolea este un câştig al cenaclului fiind o avangardistă în literatura de azi, pentru care merită felicitări. Şi ea şi cenaclul. Poezie au mai citit Elena Stroe-Otavă, Constanţa Cornilă, Lili Goia. Elena Stroe-Otavă scrie o poezie ,,cuminte,, bine gândită cu un fir narativ purtat de la sacru la profan şi invers. Este o poezie de imagine ce îmdeamnă la meditaţie şi visare. Despre Constanţa Cornilă şi poeziile ei se poate spune un singur lucru: sunt inseparabile. Poeziile sunt poeta, poeta este creaţia ei. Dintre toate cele

citite în cenaclu Nuntă cerească şi Pântecul zilei sunt două dintre poeziile cele mai bune (din ultima vreme citite în cenaclu). Despre seara de lectură cu nume de autor Lili Goia,despre studiul consacrat ierbii şi capitolele neincluse în volum, dar citite în premieră în cenaclu, şi de care s-au bucurat (urechile şi) sufletele noastre se poate spune doar atât: citiţi! Îndemnul este făcut celor ce vor citi textul şi cartea (care se află sub tipar), sugerându-le să-şi folosească imaginaţia la maxim: închipuiţi-vă undeva într-un colţ de Rai. Tocmai s-a cosit iarba. Iarba, prin aroma ei divină, vorbeşte despre rosturi lumeşti alintate de binecuvântări religioase, de primordialitate, increaţie şi puritate. Aceasta este imaginea eseului cu temă religioasă, propus de Lili Goia. Iarba este doar pretextul cărnii textului. Despre părerile exprimate? Să lăsăm tăcerea să vorbească...O va face mai bine decât noi. Cenaclul doreşte LA MULŢI ANI ! - Constanţei Cornilă, sănătate şi, să ne fie mereu alături.

„Tatăl meu a declarat mereu: «M-am născut român, voi muri român». Şi asa s-a şi întâmplat. Însă, întotdeauna şi-a dorit să facă mult mai mult pentru ţara sa. În anii ‘70, Ceauşescu însuşi i-a interzis să revină în România. „Este prea carismatic acest domn Kolb”, acesta fiind numele de cod pe care i l-au dat comuniştii. După Revoluţie, vârsta înaintată l-a împiedicat să se implice mai mult, dar a crezut cu adevărat în spiritul talentat şi inspiraţional al românului. Era ferm convins că de tot ce are nevoie acest spirit românesc e doar o direcţie bună şi o speranţă reală pentru a se materializa singur.

Ei bine, după numeroase încercări în ultima decadă, am reuşit într-un final să organizăm o primă ediţie a Festivalului Internaţional Sergiu Celibidache, în vara anului 2012. Evenimentul s-a bucurat de un succes atât de mare, încât am crezut din toată inima că politicienii vor realiza, în sfârşit, şi probabil vor înţelege, cu adevărat, importanţa unei asemenea manifestări culturale şi necesitatea continuităţii ei. Însă, în afară de laude generoase, oferite punctual, şi promisiuni de prisos, nimic nu s-a concretizat mai departe.

Din aceste considerente, Festivalul Internaţional Sergiu Celibidache, ediţia a-II-a, în cadrul căruia era prevăzut şi Concursul Internaţional de Dirijat Sergiu Celibidache nu va mai avea loc. Programat pentru octombrie 2014, am luat decizia de a nu mai organiza ediţia a-II-a a acestui eveniment. Motivul principal îl reprezintă indiferenţa Statului român, atunci când vine vorba de onorarea valorilor României. De aceea, pentru cea de a doua ediţie am luat decizia de a nu mai sta cu mâna întinsă la Stat şi de a opri acest eveniment.

Ne-am adresat tuturor miniştrilor pe care i-am avut, chiar şi domnului Prim-Ministru. Este clar că tot ce înseamnă cultura în România nu este o prioritate pentru ţară şi cu atât mai puţin pentru cei care o conduc.

Şi parcă nici timpul nu mai are răbdare cu România. Evenimente culturale cu vechime sunt susţinute de către Ministerul Culturii, însă

Sergiu Celibidache îşi ia rămas bun de la România.Festivalul Sergiu Celibidache nu se va mai organiza

evenimentele tinere probabil trebuie omorâte din faşă, pentru că nu servesc interesele unor oameni care îşi păstrează scaunele de zeci de ani în poziţii cheie ale Statului.

Miniştrii de Cultură care s-au perindat pe la conducerea instituţiei, ministrul Educaţiei cu care am fost în discuţii, miniştrii de la turism, cabinetul Primului Ministru, nu au înţeles sau nu vor să înţeleagă ce au reprezentat Celibidache sau Brâncuşi, Eliade şi multe alte figure internaţionale, pentru România şi români. Cu un mic exerciţiu de imaginaţie sau cu puţin suflet, orice politician ar putea să realizeze cum pot fi folosite aceste mari valori dăruite lumii, pentru a reda românilor sentimentul de mândrie naţională şi pentru a îmbunătăţi imaginea lovită a României. Ei nu înteleg şi sunt de neînţeles…

Dacă naţiunea noastră doreşte să fie respectată şi să îşi recâştige influenţa pe care a avut-o în trecut, trebuie să înceapă prin a-şi reclădi identitatea sa culturală.

Avem atât de multe oportunităţi minunate de a creşte în acest sens şi de a oferi rezonanţă internaţională, la cel mai înalt nivel posibil. Imaginaţi-vă, pentru o secundă, studenţi veniţi din toate colţurile lumii pentru a studia Fenomenologia muzicii, a lui Celibidache, la Bucureşti. Numai la Bucureşti! Din Tokyo, New York sau Berlin.... toţi aceştia la Bucureşti! Noi am reuşit să-i aducem aici, pe toţi, pe parcursul unei luni de zile. Şi o putem face la o scară chiar mult mai mare şi pe viitor.

Dar un asemenea proiect magnific nu poate fi lăsat singur. Are nevoie de sprijinul naţiunii, de aleşii săi din ministere şi de preşedintele care o conduce. Având în vedere că suntem la început de campanie electorală, una plină de noi speranţe şi promisiuni, nu e timpul ca cineva să îşi asume responsibilitatea pentru o asemenea lipsă de direcţie, cel puţin din punct de vedere cultural?

Consecinţa indiferenţei, promisiunilor neonorate, neruşinării anumitor oameni politici,

mă determină să interzic folosirea numelui şi imaginii tatălui meu de către orice instituţie de Stat a României. Consider că s-a comis o crimă culturală, precum s-a mai comis şi în cazul altor personalităţi, asadar sunt nevoit să iau această măsură.

Fie ca sistemul medical să se îmbunătăţească (repede, aş adăuga), fie ca investiţia în infrastructura rutieră să se accelereze şi fie ca economia noastră să conducă la revenirea financiară a Europei de Est. Dar oare nu e la fel de vital să ştim, cine suntem noi cu adevărat?

Până când cineva va reuşi să capteze esenţa acestei chestiuni, vom continua să căutam răspunsuri. Cu

toată smerenia din lume, vreau să îi întreb pe viitorul preşedinte şi pe al său prim-ministru dacă pot să găsească soluţii, înainte ca istoria să ne penalizeze şi mai mult. Când va veni timpul, mi-aş dori să mă uit înapoi şi să mor şi eu un român mândru.”

“Aveţi cu toţii o enormă vină”, spunea Sergiu Celibidache la întoarcerea în ţară în 1990.

În 2014, din nefericire, încă sunt valabile aceste vorbe:h t t p : / / w w w . y o u t u b e . c o m /watch?v=UzB7u42JiYs

Serge Ioan Celibidache

subliniat şi de notat, curiozitatea poetului Petrache Plopeanu vizavi de comentariul (absurd) al lui Lili Goia,întrebându-se: când este Lili Goia cel adevărat(în comentariu, desigur) - când a declarat textul (intelectualist) al Danei Ţolea drept unul absurd acceptând abordarea temei dintr-un punct propriu de vedere, sau atunci când a incriminat genul absurd al poezie lui Petrache Plopeanu(intelectualistă şi ea, fără dubii) poezie care, nu i-a prea mers la inimă? Iată răspunsul lui Lili Goia: ,,...Starea, sau confortul spiritual în care se găseşte ascultătorul este, fără discuţie, de mare importanţă – a zis Lili Goia zâmbind (spre mulţumirea sau nemulţumirea celui care a întrebat?!). De unde deducem, încă o dată: poezia nu are nevoie decât de interpretare, de percepţie personală!!! lunii octombrie, ne-a încântat cu un ciclu intelectualist, bine gândit, bine pus în pagină, titlurile regăsindu-se în text. Ca de obicei, Ioan Dumitru Denciu, Ştefania Oproescu şi Gheorghe Andrei Neagu şi-au exprimat părerea laudativ - sugerând poetului (câteva) modificări de tehnică pe alocuri. Urosh de insomnie,, şi ,,Templul lui Urosh,, (Lili Goia, Ştefania Oproescu, Gheorghe Andrei Neagu, Elena Otavă), alţii preferând lumea protopiticimii(poetul Petrache Plopeanu). Ei bine, Dana Ţolea este un câştig al cenaclului fiind o avangardistă în literatura de azi, pentru care merită felicitări. Şi ea şi cenaclul. Poezie au mai citit Elena Stroe-Otavă, Constanţa Cornilă, Lili Goia. sacru la profan şi invers. Este o poezie de imagine ce îmdeamnă la meditaţie şi visare. Despre poeziile ei se poate spune un singur lucru: sunt inseparabile. Poeziile sunt poeta, poeta este creaţia ei. Dintre toate cele

Mariana Vicky Vârtosu

OCTOMBRIE, VIS. FIR DIN TRUPUL IERBII STINS...


”La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.” (Ioan 1:1-3)

Există nenumărate definiții ale termenului cuvânt, abordate din perspective și accepțiuni variate: lingvistice, gramaticale, semantice, psihologice, sociologice, antropologice, teologice, hermeneutice etc. Orice cultură, domeniu, știință, chiar și tehnologiile actuale se întemeiază pe cuvânt, pe logos, și se întorc în mod invariabil la acest loc inițial al cuvântului în istoria omenirii. Cuvântul, expresie a unității de esență a limbii și gândirii, este modul în care omul dă sens existenței și experienței umane, prin exprimarea gândurilor și trăirilor sale. Cuvântul constituie, așadar, concretizarea gândirii.

Conceptul ebraic de cuvânt (davar) implică nu doar noțiunea de cuvânt, ci și de faptă. Prin urmare, cuvântul lui Dumnezeu nu presupune doar o transpunere a gândului, ci și

puterea lui de a-și face voia să se împlinească pe pământ. Cuvântul lui Dumnezeu apare în mod repetat în Vechiul Testament în strânsă legătură cu

puterea sa creativă, după cum arată și versetele: ”Prin cuvântul Domnului au fost făcute cerurile”. (Psalm 33:6a NASB)

Așadar, putem trage concluzia că puterea creatoare a cuvântului își găsește originile și sensul încă de la începutul umanității, în accepțiune biblică. Tot ceea ce Dumnezeu a creat și lumea în care trăim au la bază cuvântul.

Această accepțiune ne duce la un alt episod biblic, mitul ce stă la baza științei ce poartă în zilele noastre numele de traductologie sau teoria și practica traducerii, Mitul Turnului Babel.

“În vremea aceea, era în tot pămîntul o singură limbă şi un singur grai la toţi.Purcezând de la Răsărit, oamenii au găsit în ţara Senaar un şes şi au descălecat acolo.Apoi au zis unul către altul: Haidem să facem cărămizi şi să le ardem cu foc! Şi au folosit

cărămizi în loc de piatră, iar smoală în loc de var. Şi au zis iarăşi: Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă până la cer

şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot pămîntul!Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.Şi a zis Domnul: iată, toţi sunt de un neam, şi o limbă au, şi iată ce s-au apucat să facă şi

nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă. Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înţeleagă unul cu

altul. Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pămîntul şi au încetat de a mai zidi cetatea şi

turnul.De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot

pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.” (Geneza 11:1-9)

Mitul Turnului Babel şi nașterea diversității lingvistice, pierderea limbii unice și a comunicării fără obstacole sunt citate ca originea traducerii, aducând în discuție aspecte esențiale a ceea ce înseamnă teoria traducerii: pluralitatea și diversitatea lingvistică ce impun traducerea ca modalitatea unică de mediere a acestei diversități. Totodată, așa cum afirmă George Steiner în După Babel, lucrare fundamentală a teoriei traducerii, presupusul dezastru de la Babel trebuie privit atât din punctul de vedere al incredibilei diversificări a limbilor, cât și ca proces invers, anume, eforturile omenirii de a depăși barierele dintre limbi prin traduceri, ca rezultat al unei nostalgii, al unei ”tânjiri după Babel”.1

Pe glob se vorbesc în prezent aproximativ 7000 de limbi. În condițiile unei diversități lingvistice atât de ample, o lume fără traducere ar fi de neconceput. Însă nu ar trebui să se înțeleagă, în mod eronat, că traducerea este un fenomen impus de societatea modernă. Sub o formă sau alta s-a tradus din cele mai vechi timpuri, dintotdeauna existând nevoia de a extinde comunicarea umană dincolo de comunitatea lingvistică. Înaintea traducătorilor și interpreților profesioniști au existat călătorii, negustorii, ambasadorii, spionii, adică un număr apreciabil de bilingvi şi de poligloţi.

Și aici se ridică, invariabil, întrebarea ce înseamnă de fapt traducerea? Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, verbul a traduce înseamnă a reda, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. Definițiile traducerii sunt numeroase și complexe, vizând traducerea atât ca procedeu, cât și ca rezultat. Una dintre cele mai succinte, dar totodată pertinente definiții date traducerii îi aparține lui Umberto Eco: ”Ce înseamnă a traduce? Primul răspuns consolator ar fi: a spune același lucru într-o altă limbă.”2

Problematicile traducerii și drumul acesteia de la rezultatul pedepsei divine la știință depășesc, însă, cu mult limitele de ordin lingvistic. Traducerea, la fel ca și limbile ce fac obiectul ei, înseamnă mai mult decât simpla translatare a unui mesaj dintr-o limbă în alta; traducerea presupune cunoașterea temeinică atât a limbii și culturii din care se traduce, cât și a celei în care este transpus textul original. Traducerea este legată în mod inevitabil de interpretare și comunicare în genere, transferul realizându-se nu doar la nivelul limbii, ci și în societate, comportament, înțelegere.

Deși aparent simplă într-o eră a internetului în care accesul la informații pare nelimitat,

La început a fost CuvântulLa început a fost CuvântulLa început a fost CuvântulDumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.” (Ioan 1:1-3)

abordate din perspective și accepțiuni variate: lingvistice, gramaticale, semantice, psihologice, sociologice, antropologice, teologice, hermeneutice etc. Orice cultură, domeniu, știință, chiar și tehnologiile actuale se întemeiază pe cuvânt, pe și se întorc în mod invariabil la acest loc inițial al cuvântului în istoria omenirii. Cuvântul, expresie a unității de esență a limbii și gândirii, este modul în care omul dă sens existenței și experienței umane, prin exprimarea gândurilor și trăirilor sale. Cuvântul constituie, așadar, concretizarea gândirii.

noțiunea de cuvânt, ci și de faptă. Prin urmare, cuvântul lui Dumnezeu nu presupune doar o transpunere a gândului, ci și

Maria Cătălina Radu

iar dicționarele și glosarele online, memoriile de traducere și instrumentele de traducere asistată de calculator facilitează considerabil munca traducătorului, indiferent de domeniul în care se desfășoară, profesia de traducător rămâne totuși una complexă, dificilă și, cel mai frecvent, frustrantă. Plecând de la ideea că traducerea perfectă nu există, sau mai grav, dacă ne ducem spre o teorie radicală, traducerea este imposibilă ca procedeu în sine, având în vedere că nu se poate transpune printr-un termen echivalent întreaga încărcătură semantică și bagajul cultural al unei alte limbi, munca traducătorului devine, de multe ori, o încercare de a găsi echivalențe, asemănări, nereușind niciodată să atingă identitatea textului sursă.

Încercarea de a găsi echilibrul mesajului original și de a-l transpune în limba și în cultura proprie, dându-i practic o nouă viață, depășește cu mult granițele lingvistice. Deși s-a tradus din cele mai vechi timpuri, traducerea este o știință tânără, încă puternic înrădăcinată în lingvistică, și care mai degrabă decât să își delimiteze clar domeniul de activitate, este deschisă inovărilor, cunoașterii, experimentării și autodescoperirii, având un potențial creativ enorm.

Frumusețea profesiei de traducător constă tocmai în faptul că are la bază cuvântul. Totul se leagă, sau nu, se îmbină armonios sau se lovește discordant prin intermediul cuvintelor. Poate cel mai frumos sfat pe care l-am primit atunci când am ales să devin traducător a fost acela de a mă împrieteni cu cuvintele, materia primă și instrumentul cel mai puternic al traducătorului. A cunoaște și a stăpâni cuvintele constituie condiția esențială pentru realizarea unei traduceri. Alegerea unui cuvânt poate influența întreaga structură a frazei și receptarea mesajului pe care aceasta îl transmite, mai ales atunci când vorbim de traduceri în domenii în care creativitatea limbajului joacă un rol esențial, așa cum sunt literatura, marketing-ul sau mass media.

Alegerea unui singur cuvânt poate determina continuitatea unui întreg text. Un cuvânt îl determină pe altul, până când totul ajunge să se lege într-un întreg. Cuvintele sunt mai mult decât structură gramaticală și conținut semantic, sunt mai mult decât înțelesul lor din dicționar. Cuvintele au energie, culoare, sunet și intenție, creează imagini și conduc cititorul spre o anumită realitate. Puterea cuvântului nu cunoaște limite, fapt ilustrat într-una dintre cele mai convingătoare definiții date limbii, aparținând lui George Steiner: ”Putem folosi cuvintele pentru a ne ruga, a binecuvânta, a tămădui, a ucide, a mutila și tortura. Omul creează - și distruge - prin intermediul limbii... Mă fascinează faptul că forța autonomă a vorbirii umane nu are nici un fel de limită”.3

Ca traducători, ar trebui, poate, să nu uităm că obiectul muncii noastre stă la temelia credinței creștine și a umanității și că avem la îndemână, în întreaga noastră activitate, un instrument a cărui putere creatoare nu și-a găsit egal în mii de ani de evoluție. Cuvântul.

__________________1 Steiner, George. După Babel. Aspecte ale limbii și traducerii. Trad. De Valentin Negoiță și Ștefan Avădanei. București: Editura Univers, 1983. p. 9.2 Eco, Umberto. A spune cam același lucru. Experiențe de traducere. Trad. De Laszlo Ale-xandru. Iași: Polirom, 2008. p. 9.3 Ibd. p. 5.


CĂLĂTORIE ÎN ROMÂNIA ÎMPĂRATULUI TRAIAN

Îmi este greu să-mi imaginez ceva mai mai complex decât diferenţele culturale între ţări. Pe de-o parte există mondializarea, care poate fi înţeleasă ca o reducere, în dificilul context al colapsului istoric care a început să se cultive odată cu modernitatea, a oricărei bogăţii culturale a ţărilor într-o megacultură a imaginii, care se arată atotputernică şi imbatibilă. Pe de altă parte există lupta, în numele unei istorii din ce în ce mai ruinate, pentru diversitate, dusă de entităţile naţionale pentru a-şi menţine vie identitatea.

Eu am decis, contemplând panorama dezolantă a timpului prezent, să mă urc în corabia învingătorilor, deci am ales prima opţiune. Nu ne putem aştepta de ceva timp, profetizând intuitiv, la o lume a ţărilor ci mai degrabă la o planetă a lumii, care, din momentul reducerii diferenţelor printr-un mecanism de echivalenţa universală, reluând binecunoscută expresie a lui Giani Vattimo, nu va mai depune niciun efort pentru a sublinia importanţa anumitor grupuri linguistice.

Nu este obiectivul acestui articol acela de a începe o dezbatere pe marginea acestor, pe de altă parte, spinoase probleme, dar ideea ne poate servi ca introducere, pentru a spune că, în paleta amplă a luptei pentru identitate, România se găseşte astăzi, înainte de a ajunge la bunăstare şi la calmul ei sterp, într-o fază a revendicărilor. Fiind o ţară mică, România îşi doreşte un loc în cultura europeană şi discursul opiniei publice, reprezentată de intelectuali, oameni politici şi analişti, subliniază frecvent importanţa culturii române în spaţiul frontierelor Europei. Nu vom intra în detalii, mai ales pentru că a vorbi de ceva atât de abstract precum cultura unei ţări, ne-ar duce către un discurs interminabil, plin de clişee, ceaţă şi sentinţe fără valoare. Dar este important de semnalat complexul ţării dacilor în comparaţie cu alte mari culturi din care românii se inspiră şi pe care încearcă să le copieze. A vorbi cu uşurinţă şi fără criteriu de această manifestare ar însemna, din partea mea, a face judecăţi de valoare de puţină sau nulă valoare.

Este însă cert că România e o ţara aflată în căutarea propriei voci. De multe ori judecată greşit, de multe ori aclamată pentru muzica, artele, literatură sa, România este fascinantă. Magia ei se află chiar în marile contraste prin care se defineşte plauzibil.

Ţind să cred că această caracteristică a ţării, evident, printre altele, a influenţat decisiv orientarea lui Mariano Martín Rodriguez, către spaţiul românesc. Rodriguez, investigator şi critic literar, s-a convertit în Occident într-un apostol al literaturii române de science-fiction. Criticul, îndrăgostit de ţara constrastelor şi a extremelor, reinterpretează pentru necunoscători - în utopia familiei europene - prin literatură, o imagine a României construită în jurul intoleranţei, hoţilor, corupţiei de orice fel, a cerşetorilor, prostituatelor şi peştilor.

Criticul readuce cartea „La obra de Trajano (Rumania en un libro)” a lui Ramón de Basterra, publicată în Spania de editura Akron, în prim plan cu un comentariu exhaustiv al operei şi vieţii scriitorului pe care îl reabilitează just, după ce critica spaniolă l-a aşezat în sfera autorilor franchişti. Opera, scrisă cu ocazia şederii sale în România, între anii 1918-1920, reprezintă un punct de plecare în planul mai amplu al criticului de a prezenta literatura română publicului spaniol, deci implicit european.

Ramón de Basterra, spirit contradictoriu, este descris de Mariano Martín Rodriguez în complexitatea contextului epocii. Intenţia criticului este de a-l situa pe scriitor în momentul istoric în care-şi desfăşura activitatea, pentru ca cititorii să-l privească nu ca pe un autor de dreapta ci ca pe un om profund implicat în preocupările intelectuale ale timpului în care a trăit, cu avangardele care cereau întoarcerea la ordine în Franţa sau curentele îngrijorate de decadenţa artelor, a literaturii şi a Occidentului în general.

Pare de necrezut că acea intensă frământare intelectuală a primilor ani ai secolului al XX-lea, cu toate manifestele, curentele artistice, luptele, idealurile,

acuzările şi extremismele caracteristice timpului au fost reduse astăzi la cenuşi călduţe care amintesc, prin căldura emanată încă de jarul stins, de ficţiunile neînţelegerilor trecutului. Simulăm din intenţie valori, lupte, idealuri. Ideea că şi critica s-a transformat într-o simulare generală, exersând nu de contragreutate în sistem ci fiind o parte integrantă a acestuia, nu este nesăbuită. Dacă ţinem cont de irelevanţa puterii societăţii de a genera schimbări, într-o lume care proliferează autonom prin sine însăşi, suntem îndreptăţiţi să credem că nimic nu se mai poate schimba printr-un proiect general al cărui obiectiv să fie alterarea direcţiei.

Explicaţia academică a fenomenului este că, odată depăşit absolutul şi noţiunile sale aferente (autenticitate, univocidate, adevăr, etc.), puţina implicare socială în politică sau în idealuri este o reacţie de oboseală provocată de însăşi căutarea absolutului, ceea ce, din punctul meu de vedere, reprezintă o încercare în plus de a da sentinţe de caracter absolut asupra faptului că absolutul şi calităţile sale intrinseci nu există.

Situându-l pe Basterra în contexul profundelor schimbări ale începutului secolului al XX-lea, Mariano Martín Rodríguez reuşeşte să atingă rezultate care a priori nu făceau parte din lista obiectivelor sale, cum ar fi, spre exemplu, să-l facă pe cititor să înţeleagă faptul că, în ciuda decadenţei - alt concept nostalgic, fără importanţă - şi în ciuda revoltei maselor, valoarea literaturii este dictată în mare măsură de seriozitatea autorului şi efortul lui de a produce excelenţă în lucrările literare. De aceea, aminteşte de includerea lui Basterra în Novecentismul lui Eugeni d´Ors, sau de cuvintele lui Ortega y Gasset, care admitea meritul scriitorului basc în dezvoltarea culturală a oraşului Bilbao, dezvoltare pe care n-o cunoscuse până atunci nicicând în Spania.

Descrierea circumstanţială a lui Basterra, dorinţa lui de a se întoarce la Roma, care continua să reprezinte pentru scriitor „Oraşul” prin antonomasie, în sensul în care (Oraşul) stabilea clar o ordine simbolică de forţe a valorilor, imposibil de străbătut într-o direcţie sau alta, este un efort de clarificare notabil, înfăptuit de Mariano Martín Rodríguez pentru a ni-l prezenta pe Basterra îndrăgostit de Traian şi opera lui, România. Cezarul rămânea pentru scriitorul basc încarnarea unui ideal al culturii care favoriza majoritatea şi defavoriza minorităţile cu intenţia de a promova un spaţiu major în care toţi să încapă, fără excluderi şi revendicări minoritare.

Cezarul Traian, originar din Iberia, fapt care îl făcea pe Basterra să lucreze pentru o reînfrăţire justă a poporului român şi spaniol, reprezenta pentru el ideea de urbe, după cum semnalează Rodríguez, în contrapoziţie cu mişcările iregulare ale tribului, civilizaţia în defavoarea barbarismului. Roma a învins „regatul triburilor în continuă mişcare şi dezagregare”. Cu aceasta, Rodríguez atrage atenţia că în viziunea lui Basterra despre România şi despre moştenirea Romei, ordinea, unitatea şi funcţionalitatea au învins haosul. Ideea moştenirii istorice pe care Roma a lăsat-o României, de care Basterra era convins, nu era în dezacord cu viziunea lumii şi a lucrurilor, absolut dihotomică, a scriitorului din Bilbao. Fiind tranşant, dar contradictoriu, un pasionat om al contrastelor care credea ferm că erorile sunt de fapt păcate venite din nerespectarea moralei, ce alt destin mai bun decât România, ţară a contrastelor şi a paradoxurilor, i s-ar fi potrivit?

Poate că decizia de a călători în ţara Dunării nu a fost decât un punct pe traseul pe care trebuia să-l

urmeze, decizia cea mai nimerită, împlinirea concretă a plimbării prin meandrele vieţii, adică a da curs chemării destinului. Nu se ştie exact până unde este capabil un om să ajungă, dar explicaţia pe care Mariano Martín Rodríguez o oferă, ne dă senzaţia că nu ar fi putut fi altfel, cel puţin nu în cazul lui Ramón de Basterra.

Odată ajuns în România în 1918, după primul război mondial, Basterra începe să-şi desfăşoare activităţile de mediere între două ţări latine, promovând schimburi culturale ca de exemplu colaborarea celor două academii, cea romană şi cea spaniola. Munca sa a fost recunoscută şi ulterior recompensata de însuşi Regele României, care i-a înmânat Crucea Oficială a Ordinului Steaua României. Nicolae Iorga, bun prieten al lui Basterra, a admis în 1920 că: „Basterra şi-a terminat cartea despre România”, fapt care înseamnă, după Rodríguez: „că a învăţat limba română şi s-a îmbuibat cu istorie, literatură şi cultura”, apoi a scris un eseu întreg „în mai puţin de doi ani, ceea ce constituie un excelent indiciu despre disciplina şi capacitatea lui de muncă”.

Mariano Martín Rodríguez

remarcă prietenia dintre Basterra şi Iorga, care nu s-a îndoit niciun moment să-l elogieze în cartea sa „Oameni care au fost”, pentru că scriitorul spaniol a fost un prieten al României.

Nimeni nu e prieten al României dacă nu are o anumită predilecţie pentru absurdul dus la ultimele sale consecinţe, iar această afirmaţie, care poate părea deranjantă, este în realitate un semnal de dragoste pentru anomalie într-o lume care reuşeşte să egaleze oameni şi voinţe într-un piuré fără gust.

Lucru notabil este documentarea investigatorului Mariano Martín Rodríguez care reuşeşte să-l introducă pe cititor

în momentul istoric al decadei 1920, când Ramón de Basterra a scris „La obra de Trajano”, iar acest fapt dovedeşte într-o mare măsură că şi el, iubind absurdul, se simte paradoxal, că într-un fel se simte român. În acelaşi timp, trezeşte interesul pentru omul Ramon de Basterra, un personaj într-adevăr atipic prin contrazicerile sale, prin paradoxuri şi prin incapacitatea de „a armoniza punctele contrare”, după cum indica Ortega y Gasset.

Meritul cel mai mare al criticului literar Mariano Martín Rodríguez constă în a atrage cititorii într-o călătorie în timp, prin istoria istoriei, din moment ce călătoria lui Basterra în România este ea însăşi o istorie ce merită povestită. În timp ce scria istoria Cezarului Traian, Basterra povestea situaţia României din anii 20, istorie pe care mulţi nu o cunosc astăzi. Avem deci, de-a face cu un document de prima însemnătate.

Continuarea romană pe pământul lui Zamolxis este închipuită sublim prin ochii diplomatului şi scriitorului spaniol, iar citirea acestei cărţi şi a introducerii în privirea lui Basterra, reprezintă în mod literal, ca în lumile literare ale lui Balzac, la fel de reale ca realitatea însăşi, o călătorie prin istoria personajelor trecute în cărţi, o minuţioasă descriere al contextului socio-cultural al marilor oraşe Bucureşti sau Iaşi, cu diferenţele de clase, cu frivolitatea petrecerilor, cu negustorii evrei sau muzicanţii ţigani; este un periplu prin ipocrizia politică a epocii, prin carnalitatea unui popor petrecăreţ, melancolic, fals şi poetic.

Dar cartea este în acelaşi timp o invitaţie pentru a cunoaşte adevăratul motor, după cum spunea Basterra, al României lui Decebal şi Traian, ţăranul, chintesenţa poporului, obiceiurile lui străvechi, poezia, arta şi muzica sa.

Fabianni Belemuski


români și România. În ansamblu. Iar de colecționarii mărcilor poștale românești, în mod special, toți fiind aduși în stare falimentară. Managerii postdecembriști ai Poștei Române, în complicitate cu căpușele au jefuit fățiș ţara prin manopere ordinare în dauna bugetului și a imaginii statului român, aducându-ne la statut de țară bananieră.

Se știe că marca poștală constituie un puternic vector de imagine pentru orice țară a lumii. Administrațiile poștale serioase obțin venituri deloc de neglijat la bugetul de stat dintr-o astfel de activitate. Pagubele, cele mai mari, le-au produs, fără nicio îndoială, ”managerii” din ultimii 12 ani ! Pe ei îi va trage cineva la răspundere, pentru activitatea premeditată de distrugere şi băgarea în faliment a C.N. Poșta Română, o companie ce a fost întotdeauna pe profit ?

Într-un proiect legislativ al Parlamentului scrie că la Muzeu se va preda un exemplar din fiecare timbru tipărit (???). Înclin să cred că deputații sunt ușor iresponsabili (sic !). Mă întreb de ce mai au oare consilieri ? La Muzeu s-a predat în buna tradiție, coala de tipar pe care s-a dat BT (bunul de tipar), ea însăși fiind o valoare filatelică. Din păcate, din Muzeul Național

Am primit un mesaj, de la președintele Federației Filatelice Române, prin care mi se aduce la cunoștință că există o propunere: datoriile C.N. Poșta Română S.A. să fie acoperite cu emisiuni de timbre aflate în Conservatorul Poștal.

De acord. Plata să se facă, însă, numai şi numai cu falsurile existente în Conservatorul Poștal, emisiuni clasice și postclasice, care au înlocuit originalele (e vorba de celebre CAP de BOUR, precum și piese din emisiunile Principatele Unite, Paris, București, Perle, Vulturi, Spic de grâu ...) și, mai ales, cu emisiuni poștale românești emise între anii 1969 și 2013.

Să nu se atingă nimeni, însă, de fondul poștalo-filatelic din perioada 1858-1968, precumși dinainte de 1858. Acest tezaur aparține poporului român. Ca și cel numismatic.

Tezaurul să rămână ca instituție, cu regim muzeal de grad maxim, în clădirea Muzeului Național de Istorie (fost Palatul Poștelor (sic !).

Înaintașii, angajați ai administraţiei româneşti, făceau poștă adevărată. Profesionistă. Pe când urmașii lor democrat-populari și căpușele lor post-decembriste, în special romfilanii și-au bătut joc de

Poștalo-Filatelic, și nu doar Filatelic, cum este numit impropriu, s-a furat, printre multe altele, jumătatea din aceste coli de tipar, rămânând doar una din cele două părți ale colii. S-a profitat, din plin, de superficiala consemnare în registrele inventar.

De multe ori și-au însușit chiar partea pe care era dat bunul de tipar ! Asta dovedește hoția la drumul mare ! Raportul Curții de Conturi (p. 133 ș.u.) este extrem de edificator:

http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/RO/Publicatii/Documente%20publice/Raportul%20public%20pe%20anul%202010.pdf

Valori de miliarde de lei, dacă nu de euro, au fost mânărite de custozii (!?!) inestimabilelor colecții de-a lungul anilor posdecembriști. Se cunosc de ani de zile aceste lucruri, dar justițiarii țării se fac că nu văd. Inclusiv, ministrul Dan Nica are o mare vină în această privință, acoperind parașuta-colonel de la Romfilatelia. Unii vorbesc că după ce și-a primit ”dreptul” a dat celebra parolă: Ciocul mic, tovarăşi !

Aşa, n-a mai rămas nica de valoare prin Muzeu / Conservatorul poștal.

Așa a fost jefuită o țară ! Prin căpușare zdravănă și falimentare premeditată !

PARA POŞTALO-FILATELICĂ (cu voia dumneavoastră scrisoare deschisă)

- Ei şi tu.Te-ai găsit să le iei apărarea. Dacă erau atât de bune, poate şi Dumnezeu îşi lua o nevastă dar cum el le ştie pe toate, uite că este singurul care a scăpat.

Hohotele de răs s-au auzit mult timp în parc unde „seniorii” îşi aduceau aminte de timpuri mai bune - tinereţea pensionarilor de azi -, zâmbind la orice critică gândind că şi „juniorii” de azi vor ajunge ca ei.

Prietenul nostru nu a mai venit mult timp în parc. Îi plecase soţia pe drumul neîntoarcerii şi îndurerat era zilnic la cimitir sau se închidea în căsuţa lui. A revenit după un timp şi prietenii l-au compătimit dar l-au şi încurajat să continuie viaţa dacă i-a fost dăruită până când... A mai trecut un timp şi la un restaurant micuţ cei vechii prieteni s-au reîntâlnit. Numai că a avut parte de o surpriză. Prietenul era la o măsuţă mai retrasă cu o femeie ce părea cu mult mai tânără faţă de însoţitor. Cum nu prea erau locuri libere s-au auto-invitat la masa lor. Recomandările uzuale, o nouă sticlă cu vin, ca de obicei discuţii, puţină politică, puţină bârfă... Prietenii, puţin ameţiţi şi aducându-şi aminte că îl găsiseră în compania unei frumoase doamne, în momentul când aceasta s-a retras pentru a-şi aranja toaleta l-au întrebat:

- Încercăm să înţelegem şi să te înţeleg dragul nostru! Singurătatea te-a copleşit... dar... aşa de tânără?

- Ei bine, are mare importanţă, nu trăiesc cu ea dacă la asta aţi vrut să vă referiţi. O invit pur şi simplu spre a nu fi singur, ne simţim bine, şi ea este văduvă şi realizez, în afara plăcerii, că vă văd ce invidioşi puteţi fi. În rest, tot singur sunt.

*Timpul la fel trece pe lângă mine nepăsător dar am avantajul că

nici nu conştientizez când a şi trecut. Acum, că se apropie iarna, mi-e mai frig, sunt singur, ştiu că am trăit, spun că încă trăiesc, dar mi-am lăsat la hibernat speranţele neîmplinite iar visele au trecut şi ele nepăsătoare pe lângă mine. Şi uite-mă luat prin surprindere de vârstă. Şi când mă gândesc, era ca ieri, când distanţa dintre mine şi cei bătrâni părea atât de mare...

Nazaret Elit, Israel, 26 iulie 2014

Berthold ABERMAN

Un bătrân îndrăgostit este asemenea unei flori înflorite iarna. În dragoste este bine să facă parte integrantă şi puţin umor. Povestea este a unui prieten pensionar care era sau lăsa întotdeauna impresia unui om fericit. După ani şi ani, povestea prietenilor cu care se întâlnea zilnic în parc, era printre puţinii oameni care nu mai doreau de la viaţă nimic decât sănătate.

- Şi ai vre-un secret anume cu care te ţii atât de bine? Nu te tentează chiar nimic? Nici măcar una mai tânără?

- La ce mi-ar trebui? Am alergat destul la tinereţe până ce am convins-o că alergau cam mulţi după ea şi uite că au trecut ani, de fapt o viaţă de când sunt împreună cu ea. La ce mi-ar folosi una nouă? Nu e suficientă cea pe care o am şi o iubesc la fel ca-n tinereţe. Doar în glumă pomenesc despre olimpiade...

- Ce legătură are?- Păi pentru olimpiadă, sportivii se antrenează patru ani spre a câştiga

o medalie... care li se atârnă de gât şi apoi aşteptarea următoarei medalii încă patru ani. În timp ce femeia, dacă ţi s-a agăţat de gât, o porţi toată viaţa.

- Nu sunt femeile chiar toate aşa cum le bârfim noi bărbaţii că nu s-ar mai căsători nimeni.

- A mea este pentru mine un înger spuse altul, îmi dă tot ce mi-am dorit în viaţă.

- A mea nu este încă înger şi îmi mănâncă zilele şi pensia.- Şi ce crezi că de-ai fi singur, ai duce-o mai bine? La vârsta noastră,

cine s-ar mai acomoda cu una nouă? Până şi dacă te obişnuieşti cu ea îţi trece viaţa. Şi să nu uităm că nici nu mai ai armamentul cu care te-ai mai putea impune.

- Ei vezi, ai atins un punct foarte sensibil. Aici a greşit Atotputernicul. Sau a vrut intenţionat să-l pedepsească pe Adam. La ce ne-a lăsat pofta dacă ne-a luat puterea? De ce să plătim noi greşala lui Adam că s-a lăsat pradă pofltelor Evei? Ei i-a dat ca pedeapsă izgonirea din rai în loc de iad. Şi ce-a făcut Eva? A adus cu ea pe pământ iadul. Amăgiţi până-n zilele noastre,credem în continuare că femeile sunt un rău necesar.

- De ce vorbeşti aşa? Rău cu rău, dar şi mai rău fără el.

O POVESTECU TÂLC


fericirea: o răzătoare pe mijlocul unui

drum noroios

sunt mireasa obosită a unei nopți în care pământul stă liniștit nu știu cum e să poți îngâna un crez despre genunchi fără ca inima să se descarce sau creasta nevrednică a disperării să se agațe de orice scârțâire a dragostei într-o pauză de fanatism delirez ca o găleată de apă la marginea fântânii sunt ani buni de când nu îți înghit suflarea mă îndemni să sufoc fisurile din ochii tăi cu adăpost dar nu știu cine ești nu mi-e dor de tine îmi e dor să am spatele în căderea ta asemenea unui copil mâncându-și degetele de la picioare noi nu facem dragoste noi ne decupăm unul în celălalt ca o hârtie împăturită din care perforezi așteptări

Diana Dogariu man at work

Oana Hemen

Costel Zãgan

Violeta Seifert

e un gest reflex să-ţi pui ochelarii pe întuneric

îmi caut numele acela pe care nu-l ştie nimeni în manualul tuturor posibilităţilor de a ajunge la sârbi prin defileuri care au cotit stânga împrejur atunci când tito i-a trimis o poezie de rămai cu bine dragă filantrop lui stalin îmi caut numele acela prin munţi pe dunăre chiar şi în metropola fără faleză au rămas din numele acela doar proiecţii pe un ecran gonflabil ale ramelor de ochelari – e un gest reflex să-ţi pui ochelarii pe întuneric şi să vezi că de fapt numele tău e simona a lui sartre a exuviilor şi de fapt a nimănui

POEZIE

Doi/Fără Nume

MOTTO: “ Toate neputințele se reduc

la una: aceea de a iubi,aceea de a evada din propria

tristețe . “ Emil Cioran

Doi Fără Numevoiau cândva să se mute cu totulunul în inima celuilaltsă iubească fără cuvinte fără atingerisă-și împartă reciproc lanțurireciproc să scormonească în nopțile durerilor lorsă trăiască sfâșiind așteptareamușcând din timp mediocrusă se dezbrace de haine și gândurifără să se golească căci unul era carnea celălalt osulunul era sângele celălalt îi era pieleaDoi Fără nume cu sufletul la gurărăniți de inconștiențărăniți de viciicu pumnii strânși lovesccu picioarele mormane de gândurideparteunul de celălalt

fântâna

drumul care duce la viaţă nu e de pluşinima mea pune preţ pe nimicuriopresc idealuri din mersfac doar ce mă taie capul cu banii după tine îmi plac alimentele viinu avem reguli desenate în peşterifaptul că lumea vrea să trăiascănaşte profeţi fug de obsesiirezistenţa la stres amplifică somnulmă sperienumărul femeilor pe care le iubesc este în creşterenoaptea greu de suportat psihologia dorinţei luna împinge copaci în prăpăstiiapa se plânge pietrelorcu răsăritul în faţă sunt atent la ocaziimereu se ivesc

Foc de orhidee

Haide noapte haide lunăgata-s stelele să ardăhai s-o ardem împreunăcât tăcerea-i o petardăGata-s hainele să ardăpe-acest pat ca de jăratecchiar şi dragostea eu cred căo-mblânzeşti numai sălbatecPe-aceste pat ca de jăratechai s-o ardem împreunănoaptea ca pe-un cal o-ncalechaide noapte haide lunăDin cer Doamne stă să cadăsteaua mea ca o grenadă

culcușul meu e un sacou brodat cu mărgele scos de la naftalină purtat de multe alte mirese obosite stau în drum țin zestrea într-o batistă mușc dintr-un colac de pomană și sunt o horă de străini amnezici să nu mă judeci sunt aici de mult timp și nimeni n-a reușit să îmi închine spaima mânecile tale purtate se încurcă în gândul paraplegic al plecării nu știu dacă m-am născut la granița cu tine sau dacă pur și simplu nu mă pot părăsi fără să te petrec uneori pare că sunt suficientă dacă aș putea să te amăgesc cu o vedere poate dacă mi-ar veni sacoul tău am crede că știm să rezonăm cu un clopot și singurătatea n-ar mai face gargară dar tu ești aproape fatalist iar eu nu obișnuiesc să leg oamenii de absență și nu asociez obiectele cu oameni de aceea, încă mai port sacoul tău și nu e nicio tragedie în murdăria frunților noastre ne strunim în halucinația unui amor cauterizat frâiele se rup tac mărgelele sar fericirea fermentează și mă-ntreb crezi că aglomerația mea poate fi dirijată


care-i împodobesc zidurile din afară, cu atât mai mult, cu cât asemenea monumente sunt rare la noi. Cu privire la biserica aceasta, se povesteşte de un fapt destul de curios.

Evlavia domnilor şi boierilor împodobise Trei Ierarhi – mai cu deosebire între toate celelalte biserici. Zidurile pe dinăuntru erau bogat zugrăvite şi aurite. Pe vremea Eteriei greceşti, turcii, pătrunzând cu puterea înăuntru, îi dădură foc, socotind în neştiutoarea lor lăcomie că zidurile erau de aur masiv; dar văzând că aurul nu curge, stinseră ei singuri focul.

Iată acum pe ce se întemeiază cea din urmă părere, care pune în seama românilor zidirea oraşului nostru şi care ar părea probată prin restul acela faimos de inscripţie găsit în ruinele cetăţii Capul Bovis: Hoc Grat; Nuntia; Leg:Essens; Qvares han; C. Rog.

Un patriot luminat, d. Săulescu, profesor la Academia din Iaşi, a demonstrat că legiunea Iassii, tăbărând în acest loc, s-a alcătuit aici un târg care încet, încet, ca şi alte oraşe dace, a dobândit de la Roma privilegiul de a fi recunoscut oraş municipal sub numele de Municipium Iassiorum.

Simţământul domnului Săulescu şi acel al lui Cantemir, oricât de depărtate ar părea unul de altul, se pot totuşi împăca destul de bine. E fapt cunoscut că după năvălirea popoarelor, legiunile dace şi dunărene au fost retrase şi ţara rămăsese fără apărare. Iaşii, ca şi atâtea alte târguri, se supuse soartei şi aşezat fiind la marginile împărăţiei şi a Daciei, în drumul hunilor, slavilor şi tătarilor, se strânse cu desăvârşire. Aşa fel Ştefan cel Mare a putut să fie întemeietorul lui. Dată fiind lipsa de istorici, dat fiind întunericul neştiinţei şi al barbariei, nu-i de mirare să fi rămas ca o tradiţie nedesluşită numele Iaş, atribut unui morar, pe nume pe care Ştefan l-a dat târgului său, fără să se ştie că aşa îi zicea de veacuri. Când eroul leşilor, Sobiesky,a pustiit Iaşii în retragerea lui din 1687, se mai putea vedea încă urme de ziduri.

Dar lăsând feluritele păreri asupra întemeierii şi obârşiei Iaşilor şi încercările veacurilor, cărora sunt supuse toate lucrurile omeneşti, după eterna lege, să aruncăm o privire asupra aşezării, asupra moravurilor şi locuitorilor lui, asupra amestecului de inovaţii altoite pe vechile datini, care alcătuiesc un fel de mijlocie pitorească între moravurile occidentului. Iaşii e ca maşinile acelea complicate, cărora trebuie să le cunoşti amănuntele şi resorturile ascunse fără să-i pricepi ansamblul.

Regulamentele nouă care stăpâneau Moldova, atingerea cu armatele ruseşti care au brăzdat principatele, vizitele câtorva călători, roiul acela de tineri care au petrecut în oraşele europene în mijlocul unei vieţi şi al unor obiceiuri diametral opuse obiceiurilor şi vieţii liniştite şi aşezate din patria lor, au schimbat faţa Iaşilor, introducând alte vederi, alte idei şi un fel de a privi lucrurile. Ca în orice ţară pe cale de regenerare, sunt la noi două principii care stau în luptă, o luptă înăbuşită, însă uriaşă şi necontenită, între bătrân şi tânăr, între obiceiul căzut şi veşted şi inovaţia cutezătoare, plină de putere şi de viaţă, o luptă pe moarte între vechi şi nou, în care biruinţa greu câştigată va fi a celui din urmă. După

părerea mea, aici e un vrednic subiect de cugetare pentru observatorul filozof: de-o parte geniul unui secol care nu se sprijină decât pe amintirea trecutului şi de alta geniul unui secol, al vremii noi, puternic şi nervos, deşi e înfăşurat încă în scutecele copilăriei şi a imitaţiei necugetate. În punctul acesta am ajuns noi astăzi. Las pe altul mai dibaci decât mine să aleagă nuanţele şi să deducă urmările necesare şi fireşti. Tocmai în clipa regenerării noastre politice şi intelectuale a apărut printre noi d. GIrardin. Scrisorile lui au dat Europei noţiuni precise, elocvente, însă nu destul de întinse. D. Girardin a dat probă de un mare tact de observaţie fină, limpede, repede ca gândul şi adevărată, dar domnia sa a petrecut prea puţin printre noi, ca să poată vedea contrastul oraşului nostru bizar. Moravurile, obiceiurile noastre, caracterul nostru sau acela pe care ni-l dau împrejurările ar fi un material nou, original; şi cu toate că până acum n-a apărut nimic în această privinţă, trebuie să nădăjduim că va veni într-o zi un român care va umbla prin ţară, cercetând toate pietrele, toate mănăstirile, întrebând amintirile înmormântate, întorcând poalele redingotei şi antereului, benişul şi jiletca, calpacul umflat şi pantalonul modern, spre a le întreba taina amestecului lor şi de soarta care le aşteaptă.

E supărător pentru noi că după d. Giardin am primit vizita domnului La Battu, Puţinele lucruri care privesc Moldova, - cu părere de rău o mărturisim, sunt neexacte. S-ar părea că cei opt cai care purtau repede pe domnul La Battu prin principate, l-au împiedicat să vadă ceva şi frica de friguri alungându-l din Iaşi, după puţine zile, l-a făcut să nu-şi mai poată revedea notele. De altfel aşa fac mulţi călători; câteodată proverbele au mult bun simţ.

Iaşii şi locuitorii lui în 1840

Iaşii a început de câtva vreme să aţâţe curiozitatea publicului european, nu în chip excentric, prin el însuşi, ci ca scaun al principatului nostru şi deci ca un punct al marii chestiuni a Orientului.

Până în 1830 oraşul acesta, - aşa de interesant prin moravurile tuturor popoarelor care au călcat pământul celor două principate de la Dacul rătăcitor şi sălbatic, de la Romanul de pe Tibru, de la toate hoardele nomade care-şi croiseră prin vechea Dacie pierdută o cale sângerată spre a se năpusti în inima Imperiului, până la Musulman, Leach şi Ungur, până la Grec şi în sfârşit până la Rusul de azi care se pretinde regeneratorul nostru politic, moravuri necunoscute adaptate la moravuri autohtone, obiceiuri barbare altoite pe obiceiuri antice, patriarhalismul pastoral topit în servitutea feudală, misterele creştinismului încrustate pe miturile păgâne, superstiţiile poetice ale evului mediu încrustate în secătuitoarea necredinţă a veacului, tot ce-i vechi şi ce-i nou, Occidentul şi Orientul , topite într-un tot nedespărţit, cimentat de vremi şi împrejurări aşa fel încât clădirea s-ar dărâma dacă ai scoate o singură piatră – Iaşii încă odată, până în 1830 nu era cunoscut lumii decât în buletinele armatelor imperiale ruseşti şi în cercurile literare, din câteva relaţii scurte şi nu tocmai exacte ale câtorva călători, baronul Trott şi alţii. Un italian, de numele căruia nu-mi aduc aminte, care petrecuse în Moldova cu nădejdea vană de a strânge repede avere, în povestirile lui amestecă amărăciunea dezamăgirilor lui personale; consulul Vilkinson, afară de câteva generalităţi, e inexact; unul singur, un neamţ, un neamţ cu discernământ şi cu gust de moravuri, istorie, caracter, guvern; dar cartea aceasta acum e veche şi afară de oarecare lustru local toate s-au schimbat. Wolf era bun pentru vremea în care scria, astăzi însă, când se judecă şi se privesc lucrurile dintr-un alt punct de vedere, ar duce în rătăcire, fără voie, pe cititorul care n-ar putea să-l pună în faţă cu propria-i experienţă.

Totuşi de la Tratatul de la Bucureşti, din 1812, de la lupta libertăţii şi emancipării elenice, a cărei primă scânteie pornită de pe malurile Prutului a făcut să izbucnească imensul vulcan împotriva turcilor, oraşul nostru ieşi puţin din adâncul întuneric, din care nu l-a putut scoate nici moartea lui Potemkiin.

Tradiţiile populare, fragmentele informe şi risipite ale câtorva cronici vechi se contrazic fără încetare şi se contrazic fără mai ales cu un rest de inscripţie găsită, nu de mult, pe o marmură ciuntită în săpăturile vechiului fort roman Caput Bovis, la Galaţi. Tradiţiile duc la întemeierea lui la nişte vremuri foarte depărtate: Cantemir, care e autoritate în ceea ce priveşte Moldova, pune obârşia lui în seama lui Ştefan al V-lea cel Mare şi vorbeşte astfel în capitolul IV al Descrierii Moldovei:

«Acesta este scaunul Ţării, pe care l-a mutat Ştefan-Vodă acolo din Suceava, ca să poată apăra ţara mai bine din mijlocul ei, de către năvălirile turcilor şi ale tătarilor, pentru că el prea bine vedea că nu putea să se apere aşa lesne din Suceava, deoarece este depărtată de hotarul turcesc. Mai înainte de aceasta era târgul numai ca un sat prost, întru care abia se aşezase trei ori patru gospodari şi avea şi o moară în care era un morar bătrân cărui-i zicea Ion (sau după cum se zice în limba proastă, Iaş). Numele acestui om Domnul l-a dat oraşului pe care l-a făcut, întru care a zidit întâi şi o biserică întru cinstea sfântului Nicolai, care este acum biserica cea mare şi după aceea şi alte palate pentru dânsul şi pentru boierii lui a clădit. Iar Radu-Voievod l-a împrejmuit cu zid …».

Astăzi nu se mai zăreşte nici urmă de ziduri şi alte înfrumuseţări de care vorbeşte Cantemir, afară de ruinele impunătoare ale Palatului Domnilor – care însă nu e vechi şi a ars în 1827, în focul ce a distrus aproape în întregime târgul. Dintre biserici vrednică de luate aminte a Trei Ierarhi, prin îndrăzneaţa-i structură gotică şi prin sculpturile bizare

Iaşii în 1840 Tălmăciri de M. Sadoveanu

(Bucureşti 1915)

(text preluat din Piatra Teiului şi Iaşii în 1840 de Al. Russo; tălmăciri de M. Sadoveanu, Bucureşti, 1915;

normele ortografice conform Dicţionarului limbii române actuale).

(continuare în nr. viitor)


î

Nuvela “Inimă de câine”, scrisă de M. Bulgakov în anul 1925, a fost publicată pentru prima dată în anul 1968 în acelaşi timp în revistele „Grani” (Frankfurt) şi „Student” (Londra). În Rusia a început să fie difuzată cu ajutorul samizdatului în anii ’60, iar în 1987 a fost publicată oficial în numărul 6 al revistei „Znamia”. Tirajul numărului următor al revistei a sărit la un milion de exemplare, ceea ce denotă clar aprecierea scriitorului de public. Nuvela a fost scrisă în timpul guvernării lui Stalin, într-o perioadă în care „puterea sovietică nu avea nevoie de arta bulgakoviană”: piesele de teatru

erau scoase pe rând din repertoriile moscovite, editurile îi întorc spatele, autorul este supus anchetelor umilitoare şi chiar i se confiscă manuscrisele. Bulgakov nu poate face niciun compromis cu puterea pentru că în felul acesta şi-ar fi încălcat principiul de libertate indispensabil fiecărui artist în parte: „Lupta cu cenzura, de orice fel şi sub orice putere s-ar afla, este datoria mea de scriitor...”(„Corespondenţă”, vol.5, p. 443)

În 1988, la un an după publicarea nuvelei, V. Bortko realizează ecranizarea filmului „Inimă de câine”. Filmul apare pe ecrane imediat după dezamăgirea trăită în urma „perestroicii” adoptate de M. Gorbaciov şi are un mare succes mai ales că oamenii regăseau elemente cunoscute din perioada anilor ’20-’30. Filmul primeşte premiul Grand Prix în Perugia, conferindu-i regizorului recunoaştere internaţională.

scrisă de M. Bulgakov în anul 1925, a fost publicată pentru prima dată în anul 1968 în acelaşi timp în revistele „Grani” (Frankfurt) şi „Student” (Londra). În Rusia a început să fie difuzată cu ajutorul samizdatului în anii ’60, iar în 1987 a fost publicată oficial în numărul 6 al revistei „Znamia”. Tirajul numărului următor al revistei a sărit la un milion de exemplare, ceea ce denotă clar aprecierea scriitorului de public. Nuvela a fost scrisă în timpul guvernării lui Stalin, într-o perioadă în care „puterea sovietică nu avea nevoie de arta bulgakoviană”: piesele de teatru

Aliona Munteanu

după ce fusese opărit cu apă clocotită de un bucătar cu inima haină. Suferă şi îşi aşteaptă sfârşitul. Profesorul îl remarcă şi îl ia acasă unde primeşte îngrijirile necesare şi o hrană mai mult decât suficientă. Căţelul este botezat pe loc Şaric şi va fi obiectul experimentului său.

Rezultatele operaţiei au întrecut aşteptările. La fiinţa nou creată s-a observat căderea părului pe frunte şi pe părţile laterale ale trunchiului, apoi urmează o chelie generală. Încetează să mai latre şi începe să producă sunete amintind un geamăt; oasele se lungesc şi creşte în greutate. După un anumit timp începe să vorbească şi ia o înfăţişare umană. Se răspândeşte în Moscova zvonul că în apartamentul profesorului se întâmplă lucruri stranii. Oamenii scornesc informaţii neîntemeiate şi sună în continuu la uşa şi apartamentul profesorului. Între

timp Filipp Filippovici înţelege că schimbarea hipofizei duce nu la întinerire, ci la umanizarea deplină, iar întru cât Şarik are creierul lui Klim Grigorievici Ciugunkin (până şi numele acestuia care provine de la ciugun – fontă, oală de tuci, ne transmite lipsa de inteligenţă a personajului) va moşteni şi toate obiceiurile nesănătoase ale lui Ciugunkin. Este important să menţionăm că acesta (Ciugunkin) a fost judecat de trei ori, iar ultima data a fost condamnat la 15 ani de ocnă, nu avea responsabilităţi,

era hoţ, cânta la balalaică prin cârciumi. La fel se comporta şi Poligraf Poligrafovici Şarikov care descoperă atracţia pentru fumat, alcool, furturi, distracţii deşănţate şi idei ale proletariatului.

Oricât de mult se străduie profesorul să-l educe, eforturile sale sunt în zadar, spre bucuria lui Schwonder, noul administrator al blocului care îl îndoctrinează cu ideile socialiste, cultivându-l cu cărţi de genul „Corespondenţa lui Engels cu Kautsky”. Tot el îl recomandă pentru a ocupa postul de şef al subsecţiei de ecarisaj, dorind cu ajutorul lui să îl poată scoate din apartamentul cu şapte camere pe profesor. Această meserie îi hrăneşte orgoliul lui Şaricov: în fiecare zi este dus şi adus cu maşina de serviciu, începe să urce pe scara socială şi nu se mai simte dator în faţa profesorului Preobrajenski şi nici a asistentului său, doctorul Bormenthal. Se bucură de prinderea şi omorârea pisicilor vagabonde, ale căror blănuri vor fi utilizate pentru confecţionarea hainelor, vândute muncitorilor ca haine de veveriţă. O aduce apoi în casă pe noua angajată la biroul lor, cu gândul de a se căsători cu re, ascunzându-i adevărata provenienţă. Domnişoara dactilografă aflând adevărul de la profesor, refuză să mai fie curtată de Şarikov care o ameninţă cu concedierea. Doctorul Bormenthal o ia sub protecţia lui în această privinţă. Acest om nou devine din ce în ce mai impertinent: scrie un denunţ la dresa locatarilor din apartamentul profesorului, acuzându-i de simpatizarea menşevicilor, contrarevoluţionism, neaderarea la ideologia puterii sovietice. Din fericire, hârtia ajunge în mâinile unui fost pacient al profesorului care i-o aduce

Detalii tehnice:Durata: 131 minuteAnul difuzării: 1988Alb-negruAutorul scenariului: Nataliya BortkoRegizor: Vladimir BortkoDirector de imagine: Yuri ShaigardanovDirector de producţie: Vladimir SvetozarovCompozitor: Vladimir DashkevichTextul cântecelor: Yuly KimInterpretarea cântecelor: Vladimir TolokonnikovOperator sunet: Garri BelenkyМоntaj: Leda SemyonovaMachiaj: Vadim KhalaimovCostume: Lidiya KryukovaDirector: Georgy MautkinProducător: Lenfilm

În rolurile principale:Evgeny Evstigneev — Profesorul PreobrazhenskyVladimir Tolokonnikov — Poligraf Poligrafovich SharikovBoris Plotnikov — doctorul BormenthalNina Ruslanova — Darya PetrovnaOlga Melikhova — ZinaAleksei Mironov — FyodorRoman Kartsev — SchwonderAnzhelika Nevolina — VasnetsovaNatalya Fomenko — VyazemskayaEvgeny Kuznetsov — Pestrukhin (voce Valery Kravchenko)Ivan Ganzha — ZharovkinYuri Volkov — Pyotr AleksandrovichValentina Kovel – pacientăSergey Filippov — pacient

INIMĂ DE CÂINE: nuvelă și film

Regizorul mărturiseşte că toate neclarităţile apărute la realizarea sinapsisului au fost soluţionate de însuşi Bulgakov – prin citirea minuţioasă şi de nenumărate ori a nuvelei. Bortko urmăreşte îndeaproape şirul desfăşurării acţiunii şi nu aduce prea multe modificări în nuvela nedorind să denatureze sensul conferit de talentatul autor.

Acţiunea se petrece în Moscova, iarna anului 1924. Profesorul Filipp Filippovici Preobrajenski este un chirurg celebru, atingând rezultate excepţionale în practicarea întineririi speciei umane. Dorind să-şi continue cercetările se hotărăşte să facă un experiment inedit: „sub o narcoză de cloroform au fost extirpate testiculele lui Şaric, iar în locul lor au fost transplantate testiculele unui bărbat, împreună cu epididimul şi cordonul spermatic, prelevate de la un bărbat în vârstă de 28 de ani, mort cu 4 ore şi 4 minute înainte de operaţie şi păstrate într-un lichid fiziologic sterilizat, după metoda profesorului Preobrajenski. Imediat după aceasta, în urma trepanării calotei craniene, a fost scoasă glanda hipofiză şi înlocuită cu hipofiza prelevată de la bărbatul amintit mai sus.” (Bulgakov M., Inimă de câine, ed. Polirom, pag. 274-275)

Şaric este un căţel vagabond care îndură cu greu foamea şi gerul


personal. După acest incident neplăcut, Preobrajenski îi cere lui Şarikov să plece imediat din apartament – acesta însă refuză şi chiar ameninţă cu revolverul. Doctorul Bormenthal îl dezarmează şi împreună cu profesorul conduc o nouă operaţie transformându-l pe Şarikov din nou în câine. Când profesorul este acuzat de uciderea lui Şarikov, acesta arătă căţelul cu aspect foarte straniu care mai şi vorbeşte spre uimirea tuturor. În scurt timp Şarikov se transformă în Şaric şi nu-şi mai aminteşte nimic din tot ce s-a întâmplat şi rămâne să trăiască în apartamentul profesorului.

Nuvela are 9 părţi şi un epilog: prima parte este scrisă la persoana I, din perspectiva câinelui vagabond, părţile II-IV – din perspectiva naratorului detaşat, neimplicat emoţional, care înfăţişează evenimentele din afară, partea V – file din jurnalul doctorului Bormenthal, cuprinzând însemnări de la data de 22 decembrie 1924, până la data de 17 ianuarie 1925, în părţile VI-IX – se revine asupra perspectivei naratorului detaşat.

Filmul este alb negru, urmează aproape în totalitate indicaţiile scriitorului. Observăm atât în film, cât şi în nuvelă că fantasticul nu este separat de realitate, ci formează un tot unitar. Realitatea este sursa grotescului şi al absurdului. Bulgakov pune o diagnoză socială epocii în care trăieşte, astfel încât deşi nuvela est fantatică, maniera de expunere este reală. Scriitorul se inspiră din realitatea vremii respective. Se ştie că în anii ’20-30’ circulau idei de îmbunătăţire a speciei umane. Fiziologiştii şi chirurgii scriau articole întregi despre această temă, considerându-se că victoria tinereţii şi vieţii asupra bătrâneţii şi morţii părea a fi realizabilă.

Atât nuvela cât și filmul ne transmit mai multe idei asupra cărora merită să medităm. Una dintre acestea ar fi superioritatea naturii faţă de creaţia imperfectă a omului. Acest Şarikov, creat în urma unei operaţii, nu poate nicidecum ajunge la nivelul unei fiinţe umane născute: „Iată... la ce se ajunge, când cercetătorul, în loc să meargă paralel şi prudent împreună cu natura, forţează problema şi ridică vălul: iată-l pe Şarikov, mâncaţi-l fript”; ”ce muncă am efectuat, mintea nu poate să cuprindă! Şi acum, vă întreb: pentru ce? Pentru ca într-o bună zi să transform un caţelandru drăguţ într-o asemenea lepădătură, încât ţi se face părul măciucă!”; ”Explicaţi-mi de ce trebuie să fabricăm artificial nişte Spinoza când orice muiere poate să-l nască oricând”; „Omenirea are singură grijă şi, în virtutea evoluţionismului, în fiecare an, selectează, dintr-o clasă de lepădături de tot felul, zeci de genii extraordinare, care înfrumuseţează planeta.”

O altă problemă expusă este şi motivul pentru care nuvela a fost interzisă o perioadă atât de lungă, şi anume - formarea unor oameni fără personalitate, conştiinţă şi demnitate, fără păreri proprii, mai exact a unor marionete asupra cărora să funţioneze îndoctrinarea şi îndobitocirea prin ideologia impusă.

De fapt cine sau ce este această fiinţă creată? Prin Şarikov este realizată metafora nuvelei şi a filmului. Poligraf Poligrafovici este reprezentantul ideal al proletariatului, un

produs al socialismului. Se supără când primeşte observaţii de la oameni de valoare, îl deranjează atunci când nu este lăsat să înjure în voie, să fumeze, să bea peste măsură sau să scuipe. Nu îi place cultura de nici un fel, nu merge la teatru pentru că oricum nu înţelege mare lucru. Circul este cea mai frumoasă distracţie a lui pe care poate să o înţeleagă. Este mereu predispus spre răzvrătire, consideră că ceilalţi îl nedreptăţesc, i se pare că totul i se

cuvine. Are instincte primitive moştenite (aleargă după pisici), demonstrând un soi de instabilitate din punct de vedere psihomotor. La îndemnurile lui Schwonder îl atacă pe profesor şi îi place să îi contrazică cu obrăznicie pe toţi din casă. Întru cât gusturile alese nu i se potrivesc, refuză să respecte tot ce este frumos, detestă bunul simţ. Deşi nu înţelege nimic din scrierile ideologiei socialiste, reţine totuşi ceeea ce îi este convenabil, şi anume : „Să se ia totul şi să se împartă”, chiar dacă nu merită să primească nimic. Denunţarea i se pare o acţiune corectă – fiecare detaliu nesemnificativ capătă dimensiuni apocaliptice, binefăcătorul său devine un duşman al poporului, un menşevic care pronunţă discursuri antirevoluţionare, conspirator al regimului sovietic. În calitatea sa de şef al subsecţiei de ecarisaj uită de faptul că a fost şi el cândva vagabond şi ajunge să extermine animalele fără adăpost, şi face acest lucru cu răutate şi cu mare plăcere. Din punctul acesta de vedere, profesorul îi spune adevărul: „te afli pe cea mai jos treaptă de dezvoltare... eşti o fiinţă de-abia în formare, neevoluată din punct de vedere intelectual, toate purtările tale sunt animalice.” Este strigător la cer că tocmai acest specimen de o ignoranţă crasă, „proletarul” are putere decizională. Profesorul Preobrajenski, exponent al intelectualităţii, înţelege că atitudinea lui Şarikov nu poate fi transformată, ci din contra, riscă să devină o ameninţare şi atunci îl aduce la locul care i se cuvine. Fiinţă superioară, Profesorul nu suportă pedeapsa corporală: „Nimeni nu trebuie bătut! Să ţii minte asta o dată pentru totdeauna. Oamenii, ca şi animalele, se pot schimba numai prin convingere” (Bulgakov, 2003: 260); refuză crima şi teroarea: „De orice culoare ar fi ea – albă, roşie sau chiar brună! Teroarea paralizează complet sistemul nervos!”

Consider că în film s-a accentuat mai mult manifestarea proletarianismului şi a ideilor revoluţionare. Personajul Schwonder este mai bine conturat – a se aminti desele întruniri de la asociaţia blocului, cântecele cântate, „botezarea” celor două micuţe cu numele Clara şi Roza în memoria C. Zetkin şi R. Luxemburg. Un alt moment patetic, absurd şi ironic este cântarea în cor a melodiei „Surovye gody ukhodyat” (Anii cei grei au plecat).

După părerea autorului Evoluţia este superioară revoluţiei, care nu reprezintă altceva decât „debandadă”, „miraj, fum, ficţiune”. Evoluţia este necesară sub orice formă- biologică, culturală sau de orice altă natură. Revoluţia, aşa cum era înţeleasă în anii ’20-’30 nu face altceva decât să nască oameni-unealtă de tipul lui Şarikov, din care poţi să faci orice doreşti. Bulgakov pare să ne transmită că oameni de tipul profesorului Preobrajenski sunt extrem de puţini, iar de tipul lui Şarikov – prea mulţi. Aceasta este drama unei societăţi condusă de un sistem totalitar. Închei printr-un citat al autorului care cuprinde esenţa scrierii acestuia: „Sunt un partizan pătimaş al libertăţii şi presupun că dacă vreun scriitor ar intenţiona să demonstreze că se poate lipsi de ea, aceasta ar fi asemenea peştelui care declară public că n-are nevoie de apă.”


(continuare în pag. 10543)

Caduceul lui Hermes

4. Dacă înţelegem că suntem legaţi de armonia cosmică prin elementele sale cosmice, luminătorii vizibili, numerele ca mediatori virtuali şi spectrul luminii ca Logos, aici, pe pământ întâlnim trei elemente care ne definesc (foc, aer, apă), înafara pământului şi eterului. Ele constituie fizic influenţele primite de pământ de la focul cerului sub forma de lumina si de caldura, în vreme ce vântul şi ploaia depind de spaţiul intermediar. Lumina este manifestarea vizibila a lumii infor-male, ea însotind toate teofaniile. Dupa Kabbala, radiaţia ei a creat cuprinsul lumii, ca o vibraţie ordonatoare a haosului, ceea ce Facerea lamureşte prin acel Fiat lux divin, apariţie a luminii care, la începutul Sfintei Evanghelii după Ioan, anunta Cuvântul. Aceasta poruncă divină ce desparte lumina de umbră (contopite la origine) manifestă puterea creatoare, ascunsă înainte în noaptea incognoscibilului. Lumina solară se identifică astfel cu spiritul iar iluminaţia ei cu cunoaşterea directă, în vreme ce lumina lunii este numai raţională si reflectată. Dupa sufişti, inima omului se aseamănă cu un felinar de sticlă în care se găseşte conştiinţa lui cea mai secretă, sub forma unei lămpi aprinse de lumina spiritului. Dacă ne întoarcem la creştinismul original în care Cristos se aflî într-o migdală sau mandorlă, în jurul căreia strălucesc raze luminoase, observăm preluarea din tradiţia ebraică a sâmburelui de nemurire (luz) sau mitul elen al lui Attis, născut de o fecioară care 1-a conceput dintr-o migdală. Înflorirea precoce a migdalului, născut dintr-o ţâşnire falică a lui Zeus, anunţă reînsufleţirea primăvăratică a naturii. Această aureolă a mandorlei este comparată uneori cu un curcubeu, puntea de lumină ce facilitează trecerea din lumea sensibilă în lumea supranaturală, scara cu şapte culori pe care a coborât pe pamânt Buddha, numit el însusi câteodată Marele Pod. În Grecia, curcubeul este eşarfa lui Iris, mesagera zeilor, iar în India este arcul cu care Indra îşi aruncă sageţile de ploaie sau de foc. Am mai prezentat simbolul curcubeului, când am amintit că împaraţii romani şi papii au fost numiţi pontifi, supraveghetori de poduri, mijlocitori între cer şi pământ. Curcubeul simbolizează şi probele de iniţiere în care se impune trecerea pe o punte îngustă, redusă la o muchie mai subţire decât un fir de păr şi mai tăioasă ca o sabie, aşa cum e descrisă în Islam puntea care îngăduie intrarea în Paradis.

Atunci când casa lui Dumnezeu (betyl-v\ (beth-el) a devenit casa pâinii (beth-lehem), sanctuarul Dumnezeului invizibil a devenit căminul înconjurat de câmpuri bune să hrănească poporul ales. Pîmntul este matricea în care sunt ascunse izvoarele, rădăcinile şi metalele, Cybele, creatoarea umanitatii, cum îl denumeşte Lucretius, Terra Mater, de unde se trage trupul şi se întoarce la sfârşitul zilelor.

Dacă focul nu poate exista fără aer, pamântul nu poate exista fără apă, cea care reprezintă moştenirea nediferenţiata a haosului. Prin rădăcinile lor, plantele au o natură şi o origine anterioare creării aştrilor, ne-o spune Biblia, iar vegetaţia din Eden reprezintă dezvoltarea germenilor proveniţi dinaintea creării omului. Pîmântul apare în tradoţie susţinut de un peşte, o broască ţestoasă, şarpe, scarabeu sau elefant. Geea, Demeter sau Cybele trebuiau însămânţate, sursa primordială a oricărei fecundităţi. Departe de mine dorinţa de a reveni asupra evoluţiei îndeletnicirilor pe care chiar Dumnezeu la izgonirea din Rai le+a ordonat primilor oameni. Doresc să prezint faptul că înmormântarea este, la origine, plantarea unei seminţe omeneşti ce trebuie să crească din nou. Omul e viu tocmai pentru că vine din pământul care-1 reînsufleteşte. Astfel, dezvoltarea germenilor se realizează în sfera unei virtualităţi universale, menite să explice simbolismului grădinii paradisiace, al lotusului înflorit la suprafaţa apelor, al copacului răsărit dintr-o sămânţă îngropată în pământ15 şi pe ramurile căruia vin să se aşeze păsările, simboluri ale stărilor superioare de care am amintit. Cele doua vegetale hrănitoare au fost grâul şi viţa de vie, comparate de Clement Alexandrinul cu viaţa activă şi cealaltă cu cea contemplativă. Revenirea periodică la viaţă este astfel interpretată ca o promisiune a veşniciei.

În timpul misterelor eleusine fiul regelui din Eleusis era adus în prezenţa Demetrei, care-i dădea eroului un spic de grâu, Buddha oferea o floare de lotus credincioşilor în ritul de consacrare. Vinul era comparat cu sângele lui Dionysos, a,a cum a fost mai târziu, cu cel al lui Cristos. Tunetul vestitor al ploii binefăcătoare era socotit drept un muget de taur, iar sacrificiul ţapului în cadrul serbărilor dionysiace era însoţit de un cânt sacru, animale sacre ale misterelor telurice. Simbolismul solar al leului este prea cunoscut pentru a mai insista asupra lui. Deoarece una din funcţiile regale este justiţia, e firesc ca tronurile suveranilor să fi fost împodobite cu lei şi ca justiţia ecleziastică să fi fost adesea împărţită între leii de piatră ce încadrau portalul unor biserici. Mai surprinzătoare este asocierea dintre lup şi Apollo Lykeios ca urmare a unui joc de cuvinte între lykos, lup, şi lyke, lumina. Lupul avea reputaţia de a vedea limpede noaptea. Deci iată, din nou elementul primordial aducător de cunoaştere pe pământ, ceea ce fusese pedepsit în direcxţia îngerilor care au adus focul (şi Prometeu) pământenilor.

Cultul focului derivă din natura spirituală a luminii. Agni este iluminaţia inteligenţei; Indra, asemenea lui Zeus, împarte sageţile fulgerului, Surya, Apollo

este soarele care încălzeşte lumea. Focul purificator înălţat pe altarul holocausturilor a însotit întotdeauna înscăunările şi iniţierile. El a dat numele serafimilor, cuvântul însemnând cei incandescenţi, a coborât în ziua de Rusalii, ca limbi de foc deasupra capetelor apostolilor şi tot el 1-a ridicat la cer pe Ilie într-un car de flăcări. Focul celest este simbolizat prin securea de piatră cu dublu tăiş a lui Parasurana, care este, de fapt, un meteorit, ca şi ciocanul lui Thorr scandinav, vajra lui Shiva şi Indra, fulger si diamant deopotrivă, sageata de aur a lui Apollo hiperboreanul, sabia Sfântului Mihail, tridentul lui Neptun cu cei trei dinţi ai săi reprezentând timpul triplu (trecut, prezent, viitor) şi care a devenit apoi triplul giuvaer al budismului. În timpul predicii islamice sau ale unor societăţi oculte, se ţine o sabie ca simbol al puterii Cuvântului, tot astfel, la fel cum cum Yahve are în gură Cuvântul sub forma unei săbii cu două tăişuri, de unde şi asocierea ciocanului cu sabia, mente et malleo. Flacăra spirituală a alchimiştilor sau daoiştilor în creuzetul interior al omului, este situat anatomic în plexul solar, determinând şi ascensiunea energiei kundalini de-a lungul centrilor coloanei vertebrale, pe care o mistuie transformând progresiv energia seminală într-o trezire a spiritualităţii.

Aerul este mediator între cer şi pământ, între foc şi apă unde suflul divin, identic Cuvîntului, reprezentă puterea creatoare şi conservatoare a vieţii. În India aerul este zeul Vayu16, suveran al domeniului subtil, care călăreşte o gazelă, animalul cel mai iute, şi poartă un stindard fluturând în vântul celor opt curenţi cosmici, octogonul intermediar între pătratul terestru şi cercul celest, iar la Atena turnul vânturilor avea opt laturi corespunzătoare simbolismului octavei. Aerul este deci acea emanaţie a spiritului care în Geneză pluteşte peste apele primordiale pentru a le separa şi pentru a crea lumea, aceeaşi hamsa Vedelor, divina lebădă care, pe ape, cloceşte Oul Lumii. Dar să nu părăsim apa necesară vieţii şi anterioară naşterii lumii. Potrivit unui mit hinduist, pe care l’am mai pomenit, lumea ar proveni dintr-un ou, purtat pe ape şi clocit de o lebădă. Această idee a unui ou cosmic, germen al manifestării, regăsită şi în oul expectorat de Kneph-ul egiptean sau de dragonul chinezesc, în oul Dioscurilor, clocit de Leda în urma unirii sale cu o lebădă, o întâlnim şi în alte cosmogonii, simbol al naşterii şi învierii sunt ouăle aşezate în mâinilor imaginilor lui Dionysos. Oul pascal nu este şi el un simbol al învierii lui Cristos şi al renaşterii primăvăratice a naturii ? În el, sferic ca şi androginul platonician, se găsesc în stadiul de învelire cerul şi pământul, nemanifestate încă, şi care şi-au făcut apariţia atunci când oul s-a crăpat în două jumătăţi, pentru că el conţinea multiplicitatea fiinţelor într-un germene, numit în Vede embrionul de aur.

După diviziune, actiunea cerului nu a mai fost percepută direct, ci doar în imaginea sa inversată de pe suprafaţa apelor. Luna, care si ea reflectă razele solare, poate oferi numai o imagine indirectă a lor, într-o reflectare marcata de un caracter iluzoriu, caci a specula înseamnă a observa cerul cu ajutorul unei oglinzi (speculum). Este ceea ce sufiştii afirmă că universul este un ansamblu de oglinzi în care esenţa se contemplă sub înfăţişarea tuturor formelor. Acţiunea solară în profunzime se realizeză prin deschiderea unei flori (lotus, trandafir, crin) la suprafaţa apelor, plan de reflexie a razei celeste, în care are loc trecerea de la universal la particular şi invers. De ce nu ar fi astfel şi cel de-al treilea arc reflex ? Floarea este aici un simbol al principiului pasiv. Potirul ei e asimilat cupei ce primeşte ploaia şi roua cerească, creierul ca receptacol orizontal şi pasiv este complementul simbolurilor verticale şi active, cele ale acţiunilor celeste, precum lancea lui Longin, din care picura sângele lui Cristos în potir, în cursul ceremoniei Graalului, sau precum sângele lui Adonis rănit de colţul unui mistret, ce a dat naştere unei anemone purpurii. Lotusul, răsărit din întunecimea apelor stătătoare, îşi desfăşoara pe suprafaţa lor cele opt petale ale corolei sale, în cele opt direcţii ale spatiului, ca un ou care se deschide prin ecloziunea florii (precum Vishnu dormind la suprafaţa Oceanului originar, în timp ce din ombilicul sau creşte un lotus în care stă aşezat Brahma). Trandafirul exprimă o şi mai mare potenţă ideatică exponenţială. Şi atunci nu cumva multi dimensionalitatea arcurilor reflexe care ies din pasiv au germenele transformării într’un principiu activ ? Inima lui Cristos e potirul prezent în emblema rosicrucienilor. E un simbol de regenerare, pe care noi îl perpetuăm prin depunerea de trandafiri pe morminte. Hecate, ce domnea în Infern, era reprezentată ca fiind încununată de trandafiri. Lumea în care trăim este, aşadar, un pamânt sfânt în mijlocul oceanului cosmic, o insulă în centrul careia se înalţă un munte, dominat de arborele sacru, de sub care izvorăsc izvoarele, un loc rezervat (templum)17.

Atunci când suflul divin a separat apele primordiale norii, roua şi ploaia au apărut ca nişte binecuvîntări. A te cufunda în ape înseamnă a te întoarce la origini. Apa are puterea magică de a da naştere tuturor lucrurilor şi de a păstra informaţia. La naştere suntem aproape în totalitate apă, dupa naştere suntem peste 80% apă, apoi suntem 70% apă, pentru ca, după vârsta de 60 de ani, să devenim apă tot mai puţin. Ce se intâmplă când suntem doar 50% apa? Ne ridicam la ceruri (murim)! De ce nu putem trăi fără apă? Pentru că ea transformă energia şi informaţia, apa ascultă rugăciunile noastre, modificindu-şi structura, ascultă şi muzica, aşa cum reproduce structura emoţională a cuvintelor, precum

prezent, viitor) şi care a devenit apoi triplul giuvaer al budismului. În timpul

Liviu Pendefunda



Citind „Hamlet” sau „Crimă și pedeapsă”, ai impresia că te confrunţi cu eroi autentici, alcătuiţi din carne și sânge. Iluzia de viața reală este puternică. Opinia mea este că deși s-au spus multe despre aceste doua opere literare, analiza lor nu ar trebui să se oprească pentru că Shakespeare și Dostoievski sunt scriitori de valoare, ce transmit idei valoroase și, de asemenea, lecții despre sufletul uman, prin atingerea unor niveluri diferite de conștiință, de profunzime psihologică (mentală). Este imperativ ca în societatea noastră, oamenii să continue să-l citească pe Hamlet, chiar dacă l-au citit înainte, deoarece, metaforic vorbind, el este o hartă care vă poate conduce, perpetuum, la alte comori.

În aceeaşi categorie se înscrie şi romanul „Crimă şi pedeapsă”. Când îi vom arunca pe Dostoievski și pe Shakespeare într-un colț de suflet, atunci vom înceta să evoluăm spiritual. Cred că mai avem multe de învățat de la aceşti doi scriitori, ei încă mai au capacitatea de a capta și de a înfrumuseța sufletul nostru. Acesta este motivul pentru care am ales să analizez două lucrări arhicunoscute. O nouă idee a celor două lucrări literare, un aspect inovator, este că personajele principale, Raskolnikov și Hamlet, se testează prin crimă; pentru ei, homicidul este un test al propiei valori, o validare a esenţei lor adevărate.

Deși aparţinând unor diverse medii, există asemănări esenţiale între Raskolnikov și Hamlet: ambii sunt intelectuali introvertiţi, de o mare profunzime mentală, fascinanţi, distingându-se mai degrabă prin lumea lor interioară, emoţională, decât prin acţiunile lor; pentru amândoi, recluziunea este o alegere conştientă, ei fac din singurătate o confesiune de credinţă;, pentru ei, recluziunea reprezintă un semn al unicităţii, nu o pedeapsă.

Hamlet şi Raskolnikov sunt obsedaţi de o „idee”, corelată cu natura lor superioară. Crezul lui Raskolnikov este că oamenii sunt de două tipuri: cei banali, „păduchii umani”, ce nu aduc nici o contribuţie esenţială lumii şi cei speiali, de calibrul lui Napoleon, ce au puterea de a transforma lumea şi care posedă dreptul de a ucide, conferit de natura lor superioară şi de unicitatea lor. Ideea lui Hamlet consistă în credo-ul său: el este menit să metamorfozeze lumea, s-a născut pentru a corecta ce este greşit şi crima este modalitatea prin care îşi atinge acest scop măreţ. Elementul cel mai interesant privitor la Raskolnikov şi Hamlet este că ei simt nevoia să îşi demonstreze unicitatea, valoarea şi aleg crima ca test şi dovadă supremă a unicităţii şi valorii lor.

La fel de interesantă este şi maniera în care ei se raportează la conceptele de rău, libertate, suferinţă şi redempţiune. Personajele nu se raportează la rău sau bine, dar îşi exercită voinţa în mod absolut, devin ei înşişi criteriul absolut de moralitate în propriul univers; libertatea lor semnifică dreptul de a acţiona, exercitat dincolo de orice limite; deşi ucid, ei îşi asumă suferinţa în mod conştient; suferinţa este o cale de purificare şi implicit, de salvare.

În pofida aparentului profil diferit, Raskolnikov şi Hamlet sunt similari deoarce ei împart dorinţa exacerbată a afirmării de sine şi maniera originală în care ei vor să îşi testeze şi demonstreze valoarea, independent de morlitate, prin crimă. Raskolnikov se consideră un om superior, dar nu este convins totalmente de apartenenţa sa la categoria oamenilor speciali şi pentru a-şi demonstra identitatea sa de „supraom”, el înfăptuieşte un act monstruos, ucde o bătrână cămătăreasă cu un topor. Acest act nu este absurd, conform logicii lui, fiindcă natura lui superioară îi permite să ucidă, acţionând ca un demiurg, impunându-şi voinţa în mod absolut, independent de moralitate, fiind el însuşi criteriul absolut.

Hamlet simte că el trebuie să schimbe lumea; la un moment dat, afirmă că el s-a născut pentru a îndrepta ce e strâmb. Subtil, el exprimă acelaşi crez în natura sa superioară, el crede că trebuie să se manifeste ca demiurg, manifestându-şi voinţa în mod absolut. Maniera în care îşi atinge scopul este similară cu cea a lui Raskolnikov: omicidul. Hamlet răzbună moartea tatălui său, omorându-şi unchiul, ucigaşul tatălui său. Problema reală nu este răzbunarea, Hamlet este responsabil şi de moartea unor persoane inocente; subtil, se reliefează ideea că motivaţia reală a crimei este dincolo de răzbunare, în nivelul conştiinţei, in ideea că el este destinat măreţiei, prin urmare că aparţine categoriei oamenilor superiori. Motivul crimei sale este logica sa, esenţa ideii de supraom.

Prin crimă, Hamlet încalcă moralitatea, se confruntă cu răul şi se impune în mod absolut. Consecinţele sunt negative, atât în cazul lui Hamlet, cât şi în cel al crimei lui Raskolnikov. Opţiunea răului aduce distrugere tuturor personajelor implicate în procesul devenirii, indiferent de motivaţia lor interioară, independent de intensitatea implicată. Prin acceptarea vinei şi a suferinţei, Raskolnikov se izbăveşte finalmente, spre deosebire de Hamlet, ce sfârşeşte ucis de fratele Ofeliei. Cu toate acestea, moartea lui are o serie de semnificaţii multiple: poate fi vizualizată ca şi singura modalitate de izbăvire sau de ieşire dintr-un ciclu de alegeri distructive, nu doar ca şi înfrângere. Hamlet reuşeşte să învingă răul, deoarece îşi accepta moartea şi îşi cere iertare fratelui Ofeliei, un inocent prins într-un joc al vinovaţilor.

În concluzie, putem afirma că aspectul inovativ al celor două opere literare, „Crimă şi pedeapsă” şi „Hamlet” rezidă în naşterea unui nou concept: auto-validare prin crimă.

Relatarea asta despre porc, mi-a amintit cea mai tare vorbă referitoare la porc, pe care am întâlnit-o eu. Îi aparţine lui Churchill: „În orice poziţie s-ar afla faţă de om, câinele se uită la el de jos în sus, ca la un stăpân. În orice poziţie s-ar afla faţă de om, pisica îl priveşte de sus, dându-i de înţeles că ea e stăpâna. Porcul, însă, îl priveşte pe om direct în ochi, dându-i de înțeles că este egalul lui” (Adrian Munteanu)

De criză, de dor şi de fiţe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la ţară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare şi nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.

După ce mi-am ascuţit cuţitele pe gresia de la baie şi am procurat doi baloţi de paie, decor, uitaţi de un vecin în faţa casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunţ pe internet că doresc să achiziţionez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele şi, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulţi! Eu cred că toţi nebunii au fugit din lume şi s-au ascuns pe internet!

Dar divaghez! Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă ştiu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioşi că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele şi m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care şi ultimele rămăşiţe de simpatie, toleranţă şi înţelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut.

Cum să omori un animal şi să-l manînci, aşa, ca un barbar?

Eh, cînd am văzut eu că ăştia sunt gata să sune la peta, am început să le descriu în amănunt operaţiunile specifice, insistînd pe secţionarea carotidei şi colectarea sîngelui într-un lighean, de preferinţă cu smalţul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui şi mai ales a borîndăului. N-am ştiut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu ştiu nici în româneşte, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simţitori, aşa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim şoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, şi tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puţină sare. Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conştient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenţie nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, şi scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboşului. Ştiţi, bănuiesc le-am zis eu degajat , că pentru caltaboş se foloseşte intestinul gros, spălat facultativ şi opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, şi am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger şi de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză şi stă toată ziua cu căştile pe urechi, dar se alătură oricărui grup şi dă din cap aprobator la orice discuţie.

Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnaţi, grătare şi sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem şi o oală de jumări, aşa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii. Eu zic că au scăpat ieftin totuşi, pentru că dacă m-aş fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii şi parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.

DIN RELATARILE UNUI ROMÂN STABILIT ÎN AMERICA –

DESPRE PORCimpresia că te confrunţi cu eroi autentici, alcătuiţi din carne și sânge. Iluzia de viața reală este puternică. Opinia mea este că deși s-au spus multe despre aceste doua opere literare, analiza lor nu ar trebui să se oprească pentru că Shakespeare și Dostoievski sunt scriitori de valoare, ce transmit idei valoroase și, de asemenea, lecții despre sufletul uman, prin atingerea unor niveluri diferite de conștiință, de profunzime psihologică (mentală). Este imperativ ca în societatea noastră, oamenii să continue să-l citească pe Hamlet, chiar dacă l-au citit înainte, deoarece, metaforic vorbind, el este o hartă care vă poate conduce, perpetuum, la alte comori.

Solomon Tamara

Crima – supremul act de validare

Ioan Marcean


În ediţia din data de 3 august a.c. a ziarului Adevărul, a apărut un text consacrat fostului şef al statului, Nicolae CEAUŞESCU, şi închisorii Doftana, unde, potrivit autoarei, acesta ar fi fost bătut de către proprii tovarăşi de detenţie, ca urmare a sustragerii sistematice, în interes strict personal, a suplimentului de hrană destinat colegului său de detenţie.

Pe această pagină apare, însă, şi un scurt text intitulat: „Poetul Goga, binefăcătorul comuniştilor”. Nu cunosc cine este această Lavinia BETEA, autoarea articolului, cum nu cunosc nici pregătirea sau opera acesteia.

O informaţie banală, respectiv înlocuirea, la începutul anului 1938, a lui Eugen SAVINESCU, directorul închisorii Doftana, cu un oarecare IRIMESCU, până la acel moment directorul, ai blând i mai omenos, al închisorii Galata, îi oferă autoarei prilejul de a lansa un atac infam la adresa poetului naţional O. GOGA, sugerând, spre a-i compromite imaginea în posteritate, legături, total inexistente, între acesta şi comunişti1. Ceea ce nu e doar inexact şi fals, ci şi odios!

La momentul înlocuirii respective, poetul deţinea funcţia de prim-ministru într-un guvern extrem de efemer2, dar care, datorită prestigiului şefului său, a devenit celebru în istorie.

Din lectura succintului text consacrat acestui detaliu, rezultă că această Lavinia BETEA3, dovedind o ruşinoasă lipsă de informare, încearcă să-l înscrie pe O. GOGA în rândul susţinătorilor comuniştilor4. Nici cei mai aprigi duşmani ai poetului şi omului politic O. GOGA n-au făcut greşeala de a face cea mai mică legătură între acesta şi mişcarea comunistă.

Este adevărat că, relativ recent, un tânăr cercetător5 a publicat un text consacrat unei posibile întâlniri între O. GOGA şi V.I. LENIN cu prilejul traversării de către poetul român a Rusiei, răvăşită de revoluţia bolşevică, în drumul său spre Paris, unde prezenţa sa era necesară în perspectiva semnării tratatelor internaţionale care să recunoască unirea din 1 decembrie 1918 şi, implicit, fruntariile României Mari. Tânărul doctorand bucureştean îşi bazează informaţia pe amintirile discutabile ale unui fruntaş comunist6, descoperite de el în arhivele fostului CC al PCR7.

Am avut prilejul de a mă pronunţa deja în legătură cu cele afirmate de cercetătorul bucureştean, de aceea, nu mai insist. Consider, în continuare, incertă şi foarte discutabilă acea întâlnire, cu atât mai mult cu cât poetul român nu s-a referit niciodată în scrierile sale, în corespondenţa sau în jurnalele redactate, la acest eveniment sau la discuţiile pe care le-ar fi avut cu V.I. LENIN8. Este foarte adevărat că, în calitatea sa de francmason, O. GOGA fusese însărcinat, de cercurile francmasonice occidentale,9 să contacteze noile forţe politice din Rusia, după căderea ţarismului, lucru pe care l-a şi făcut, dând, astfel, posibilitatea francmasonilor să-şi reia legăturile cu noile structuri de putere instituite la Petrograd.

Cu toate acestea, insă, după cum rezultă, dincolo de orice îndoială, din discursurile, articolele sau intervenţiile sale parlamentare, O. GOGA a fost unul dintre cei mai fermi, constanţi şi categorici duşmani atât ai doctrinei, cât şi ai mişcării comuniste în ansamblul ei10.

Dealtfel, tocmai datorită acestei situaţii, la foarte scurtă vreme după instituirea regimului comunist la Bucureşti, O. GOGA a fost una dintre victime, în sensul trecerii la index a întregii sale creaţii literare şi artistice11, revenindu-se după foarte mulţi ani, cu publicarea, trunchiată şi parţială, a unora dintre scrierile sale. Chiar dacă regimul comunist a dispărut în România în urmă cu peste 20 de ani, nici până în prezent nu s-a reuşit publicarea operelor complete ale lui GOGA.

Necunoscând aceste minime informaţii despre poet, autoarea textului se mulţumeşte să formuleze o apreciere, care nu-i face cinste, potrivit căreia, poetul O. GOGA ar fi fost nici mai mult, nici mai puţin decât binefăcătorul comuniştilor.

Dacă ar fi existat cel mai mic element posibil, privind o astfel de atitudine, O. GOGA n-ar fi fost interzis şi scos din biblioteci de cenzura comunistă.

Ceea ce cu siguranţă nu ştie autoarea acestui text este faptul că soţia lui O. GOGA, celebra spioană, cu un excepţional fler politic, potrivit propriilor sale declaraţii, în perioada în care Gheorghe GHEORGHIU DEJ şi grupul său se aflau întemniţaţi în lagărul de la Tg. Jiu, l-a vizitat în câteva rânduri , ducându-i, de fiecare dată, diverse bunuri şi produse. Ca urmare a acestor fapte, după 1945, când a fost judecată pentru „subminarea economiei naţionale şi trădarea ţării”, în mod miraculos şi aproape inexplicabil, ea a scăpat doar cu domiciliul forţat la Ciucea, nefiind azvârlită, ca Maria ANTONESCU, de exemplu, în gulagul comunist. Ulterior, deşi urmărită pas cu pas de securitate şi marginalizată, Veturia GOGA va reuşi să păstreze intact domeniul de la Ciucea, bunurile aferente acestuia, dar şi să-şi ducă la bun sfârşit obiectivele avute12.

Tot cu superficialitate, autoarea articolului trece şi cu privire la celelalte nume din succinta consemnare.

Este adevărat că Mihai RALEA a avut relaţii apropiate cu mişcarea comunistă din ţara noastră13, deşi el era în acelaşi timp şi un apropiat colaborator al morganaticului rege criminal Carol al II-lea14.

De altfel, după instaurarea regimului comunist la Bucureşti, şi ca o recompensă dată de foştii deţinuţi comunişti din închisorile regimului carlist, Mihai RALEA va fi numit ambasador în SUA15, unde, ca importantă figură a francmasoneriei româneşti, prin contactele avute în rândul elitei diplomatice americane, a reuşit să obţină recunoaştere şi înţelegere din partea S.U.A. pentru regimul comunist instalat în România.

Revenind la textul în discuţie, atragem atenţia autoarei, dar şi opiniei publice în general, că O. GOGA nu a acţionat pentru că, subit, sentimentele sale puternic anticomuniste s-ar fi schimbat, eventual, la intervenţia lui Mihail RALEA.

În realitate, O. GOGA, în calitatea sa de şef al executivului, a profitat de oportunitatea oferită de o astfel de olicitare, venită din partea unui apropiat colaborator al lui Carol al II-lea, pentru a înlocui din funcţie pe Eugen SAVINESCU, favoritul altei grupări politice, anterioare, şi pentru a da o slujbă unuia dintre „lipitorii de afişe” din propriul partid în campania electorală de la sfârşitul anului 193716.

După cum se poate vedea, această practică, păguboasă şi nocivă, a clientelismului politic este una veche la români17, căci, şi atunci, ca şi acum, cei care câştigă alegerile îşi impun, ulterior, în anumite funcţii, în general bine remunerate, proprii partizani politici, indiferent de pregătirea sau competenţele acestora.

După cum se poate vedea, nu este vorba de o abordare din punct de vedere doctrinar sau ideologic, aşa cum lasă să se înţeleagă autoarea articolului, ci de o păguboasă practică politică dâmboviţeană, de care, după cum s-a văzut, după 1990, nu putem nici astăzi scăpa.

____________________1 Cum se ştie, Octavian GOGA a avut legături şi chiar a sprijinit diverşi intelectuali

români cu vederi de stânga. Astfel, ca membru a Academiei Române, a votat pentru acordarea unui premiu lui A. TOMA, pentru o traducre a versurilo reginei Elisabeta. Ca şef de publicaţii, Octavian GOGA a găzduit colaborările lui Eugen JEBELEANU şi Zaharia STANCU, iar ca filantrop a oferit substanţiale ajutoare multor scriitori tineri, inclusiv unor evrei ca I. PELTZ. Dar a făcut asta datorită unei naturi extrem de generoase, deplin solidar cu semenii lui aflaţi în momente critice, sub aspect pecuniar sau material. Eugen JEBELEANU şi Zaharia STANCU, două nume celebre pentru literatura română în timpul regimului comunist, primeau, în anii 30, lună de lună, sume substanţiale de bani din partea lui Octavian GOGA. Deşi amândoi au deţnut funcţii importante în conducerea breslei scriitoriceşti, bucurându-se de aprecieri elogioase din partea noului regim comunist, nici unul nu a mişcat un deget măcar pentru scoaterea de la index şi reconsderarea operei şi activităţii fostului lor binefăcător

2 Este vorba despre guvernul de extremă dreaptă GOGA-Cuza, impus ţării, după alegerile din toamna anului 1937, deşi partidul acestora se situase doar pe locul al III-lea. Scopul lui Carol al II-ea era de destabilizare a ţării şi de pregătire a viitoarei dictatur personale. De acea, în dispreţul rezultatului alegerilor, la 29 decembrie 1937, Octavian GOGA este numit prim ministru, iar la 10 februarie 1938 este demis de acelaşi rege Carol al II-lea. Speriat de prestigiul în creştere al fostului său prim ministru, dar şi al partiduui politic al acestuia şi, în general, al partidelor politice de extrea dreaptă, regele Carol al II-lea va dispune suprimarea fizică, prin otrăvire, a fostului premier. Astfel, la scurtă vreme după revenirea sa în ţară, din Elveţia, unde intenţionase să rămână definitiv, scârbit de viaţa politică dâmboviţeană, Octavian GOGA, urmărit permnent şi pas cu pas de agenţii Siguranţei, este otrăvit, la Cluj, în data de 5 mai 1938, decedând, două zile mai târziu, la Castelul său din Ciucea.

3 Articolul propriu zis este nesemnat. Însă în ediţia on line a ziarului respectiv este indicată ca autoare această persoană.

4 Este adevărat că, în perioada interbelică, au existat destui intelectuali români importanţi care au avut legături şi au colaborat cu mişcarea comunistă, de inspiraţie sovietică, din România. Dar, nici un moment, deşi poetul a avut legăuri cu ei, nu le-a urmat exemplul. El a consierat fără încetare comunismul extrem de nociv pentru români şi interesele lor, un duşman periculos pentru idealurile naţionale de atunci şi din totdeauna ale poporului român.

5 Avem în vedere articolul „O întâlnire GOGA-Lenin?”, apărut în numărul din aprilie 2011 al publicaţiei Istorie şi civilizaţie şi semnat de Dorin-Demostene IANCU

6 Este vorba despre un oarecare Silviu ZUGRAV. El precizează că a descoperit dactilografierea mărturisirii lui Silviu Zugrav, care pretinde că ar fi fost martor ocular la evenimentul sus-menţionat.

7 Mai exact, în arhiva Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă C.C al P.C.R.

8 Dat fiind faptul că, la acel moment, V.I. Lenin era, indisutabil, unul din cei mai importanţi oameni politici ai lumii, iar întâlnirea cu el, dacă ar fi fost reală, ar fi trebuit să-l determine pe poetul român să facă referire la ea, eventual chiar şi să se laude că a avut privilegiul de a întâlni pe noul „ţar” de la Moscova. Chiar dacă ea ar fi avut, totuşi, loc, se pare că a fost doar spre a transmite mesajul cercurilor francmasonice vest-europene, ceea ce ar explica reţinere, ulterior, a poetului de a se referi la acest eveniment.

Ca om politic, Octvian GOGA a avut destule abilităţi, inlusiv capacitatea de a descoperi oportunităţi oferite, în diverse momente, cum ar fi fost o astfel de întâlnire, spre a-şi promova interesele politice proprii. Credem că, dacă întâlnirea ar fi avut loc cu adevărat, omul politic Octavian GOGA ar fi găsit prilejul de a se folosi de ea, în vreun fel, în interesul lui. Nu cred că ea nu l-ar fi influenţat în nici un fel. Dar cei care cunosc cât de cât comportamentul lui Octavian GOGA, ca om politic, trebuie să recunoască faptul că, de-a lungul întregii sale activităţi politice, el a rămas consecvent în a condamna şi respinge comunismul ca idee şi doctrină.

9 Această informaţie mi-a fost comunicată verbal, în vara anului 1968, dacă nu mă înşel,de cunocutul ziarist Ion Clopoţel, care a fost, vreme de câteva zile, oaspete al Veturiei GOGA a Ciucea. Ion Clopoţel, un foarte avizat cuoscător al vieţii politice româneşti interbelice, a fost primul care mi-a vorbit despre apartenenţa poetului la Francmasonerie, subliniind, însă, caracterul prfund naţional al acestei activităţi desfăşurate de GOGA.

10 Abordând, în discuţii, cu diverşi intelectuali clujeni, acest subiect mi s-a sugerat faptul c-ar fi existat o legătură certă între atitudinea lui Octavian GOGA de neîmpăcată combatere şi condamnare a comuinsmului şi sentimentele lui anti semite, având în vedere componenţa mişcării comuzniste din România în acele momente.

Rectificări necesare

Dan Brudaşcu


mai să-i ajungi cu mâna şi pe unii oameni care se credeau şi ei zei sau semizei şi mai jos Iadul unde stăpânea Satana şi unde puteai să ajungi, dacă mă rog te înscriai ca şi azi în KGB.

Vorba unuia din sat, care a recunoscut că s-a dat cu dracul. Domnule mie nu-mi pare rîău că am fost în KGB, pe vremea când tata nu avea nici un pumn de mămăligă şi m,ânca urzici goale, eu mă lăfăiam cu icre de Manciouria şi cu Şampanie adusă personal pentru mine de la Izvoare.

Şi când a văzut Venus că i-a şters sărutul, unul care nu avea nici măcar un corcoduş după care să se bea apă, nu a apucat-o năduful şi tusea, că de atuncise păovesteşte că la schimbarea vremii însăşi Venus mai tuşeşte şiea şi merge la medicul de familie să-i dea nişte bomboane (Iertaţi-mă dacă eu sunt miritor şi nu mă lasă envoia de boabe)

Şide aici gelozia lui venus cum un muritor, unul ca vai de el, să iubească o muritoare şi nu o zeiţă.

Şi cum Venus avea dezlegare să umble şi în cer şi pe Pământ ca şi în Iad cheamă pe Satana la ordin, ce şi cum cică satana avea nişte dartorii la Venus şi de frică să nu-i fie date în vileag a pus la cale totul.

Unde putea să atace un om sărac care iubea o fată tânără cum era Ecaterina, nevinovată şi ma frumoasă decât o zi de maim cum am mai spus mai sus, decât în dragoste. Şi prin cine dacă nu prin cel mai apropiat de sufletul ei încă de pe când s-au născut în acelaşi bordei, fratele ei, care umbla amărât într-un baston ca şi ceilalţi oameni din sat aplecaţi de nevoi.

Şi fratele Chirilă, nici una nici alta, o dă în judecată pe Ecaterina, nu înainte de a-l lua pe Pripor în război şi care până a ajunge nemernicii la fiu, se povesteşte că ar fi tras cu tunul în Glămei, chiar în cazanul în care fierbeau un bou şi ăla furat pentru masa de la prânz, împrăştiind toată zama peste nişte fluturi care de atunci în fiecare primăvară sărută florile de gutui să nu li se piardă rodul.

După luptele de la Jiu, s-a zvopnit că Pricop a murit. Şi cum zvonul prinde mai bine decât se prinde copacul în pământ Ecaterina i-a făcut toate cele necesare, cum e obiceioul prin satele noastre ca acela dus să aibă o viaţă mai frumoasă pe lumea cealaltă.

Procesul lui Chirilă cu Ecaterina mergea însă mai departe, că gustul de avere nu moare niciodată de când un neica nimeni a bătut un scobar în câmp şi a zis aici e al meu, fără să specifice de unde până unde.

Ba, ca să nu aibă Ecaterina cu ce merge la judecată, Chirilă a pus pe unii de peste munte de i.au furat şi caii din bătătură cu trăsură cu tot. Ecaterina nu avea altceva de făcut decât să plângă ziua şi noaptea. Şi cum nu avea somn într-o noapte a visat-o pe mnaică-sa. „De ce plângi fata mnea, ţi-e foame”, „nu mă mai întreba mamă”, şi-i stătea însă departe ca o icoană, mamă-sa, „nu te apropia de mine că printr-o singură atingere mă destrami, ceea ce vezi tu e numai sufletul şi-io de ajuns să sufli ca să mă împrăştii, ţine minte numai ce îţi spun şi să faci întocmai.

Vineri o să vină la poarta ta doi bărbaţi călare fiecare, unul pe un cal murg şi celălalt pe un cal roib, o să-şi lege calul fiecare de un stobor, murguil pe stânga, cel roib pe dreapta şi o să re roage să le dai câte un pahar de vin.

Vineri era o iarnă să ni dai pisica afară din casă, au vebnit doi oameni pe doi cai, cel pe calul murg a descălecat ep dreapta şi a legat calul de soborul de pe partea stâmgă, cel de pe calul roib a descălecat pe partea stângă şi a legat calul de stoborul de pe partea dreaptă, au bătut ăn Poartă, Ecaterino!, Ecateruino!, în cor de trei ori. Ecaterina a strigat câinele, un câine mai negru ca întunericul, câinele lătra, bărbaţii mai mai că urlau, dar vin nu auc ăpătat şi cum câinele mai-mai să rupă lanţul, cei doi s-au risipit în ceaţă. Nu au trecut nici zece minute şi dintr-o dată a ieşit soarele. Un soare de iunie şi amândoi caii şi-au pierdut culoarea în văzul Ecaterinei, caii fiind vopsiţi şi Ecaterina i-a recunoscut imediat, caii ei albi.

Cum a auzit Chirilă, că satul era mic, această minune, s-a şi apucat de decântece în felş de fel de oale, cu apă stătută sau întoarsă de la moară şi-n surcele de cucută, cum îl învăţase Satana. Cunoştea el că în Săcături, cum cobori coasta lui Pavel, unde prindea raci cu răceaua pe când era mic, Bâlta ieşise dintr-o toaie cu nişte vâltori, una, două, trei, una după alta de te ia cu ameţeală şi e mereu tulbure, iar luna nu pătrunde printre ramnuri din cauza unor tufe de mărăcini netăiate de când lumea.

Acolo auzise el că unii fac cu dracul pentru te miri ce şi se hotărăşte de ce să nu încerce şi el, poate vine Satana în carne şi oase. Şi ca să nu fie singur îl ia şi pe fiul său, la urma urmei ar putea să înveţe şi el o meserie, că şi aşa taie frunză verde la câini.

Şi într.-o noapte, o noapte căzută în sine de atâta aîntuneric se duce

î

Moş Chirilă nu mai face cu dracul

Îmi place să stau cu oamenii de vorbă. Să le dau bună dimineaţa şi ei să-mi răspundă cu aceeaşi speranţă de viaţă.

De unde, de neunde această pierdere de vreme, ar zice unii cu care eu nu sunt deloc de acord, poate dintr-o atragere universală a atomilor care să ne ţină pe noi păcătoşii, bucăţică de lut cu bucăţică de pământ s-au unit ca să ne ţină dragostea în acest Mare Pământ.

M-am gândit şi cred cu nu sunt singurul care o iau razna, că noi ăştia din acelaşi sat, suntem făcuţi unii din bucăţica de lut cu minus şi ceilalţi din bucăţica de lut cu plus.

Mă rog, mintea mea poate să dea peste margini, că de aceia cică am plecat din sat când încă nu î,plinisem nici zece ani, vârstă la care unii abia pleacă bine în picioare, în ceea ce priveşte minus şi plus, fie iarnă fie vară.

De aceia poate nu-mi pot explica de ce cu un Ion, care stă mai la vale, putem sta de vorbă ore şi zile şi cerd că am putea sta şi o mie de ani, cu privire la câte şi mai câte şi Vasile şi Dumitru îşi întorc spatele, sau ocolesc pe cealaltă uliţă, ba se mai înjură uneori în gura mare de mamă, ceea ce trebuie să recunoaştem e cea mai urâtă dintre toate apucăturile.

Sunt multe împliniri într-o viaţă de om, sunt întâmplări din care un singur fir de aţă poate să ne scape, dar aşa din senin să treci pe partea cealaltă când îl vezi pe unul că-i merge mai bine decât ţie...

Şi asta pentru ce, pentru o bucată de Pământ, în minus şi plus în părţi egale, pe care fratele sau sora nu vreau să recunoască, de ce, că nu se poate împărţi în două părţi egale la doi fraţi. Probabil, şi asta rămâne de rezolcvat de către avocaţi, că în una sau cealaltă parte ar fi mai mulţi atomi încărcaţi pozitiv sau negativ şi dacă ar semăna grâu, boabele la unii ar cântări mai mult şi ar apleca balanţa câmpul mai spre ciorile care ar începe să cânte şi ar creşte scaieţii mai mult la unii.

Doamna Ecaterina era şi a fost toată viaţa soră cu Domnul Chirilă. Părinţii lor, cei mai oameni de vază dintr-un sat implantat aici de Dumnezeu încă mai înainte de când Biblia povesteşte şi pe când încă zeii mai coborau pe Pământ, unii trimişii lui Dumnezeu şi alţii, din ce în ce mai puţini, e adevărat, şi alţii ai lui Satana.

Dar de la o zi la alta, că dumnezeu avea şi El pe unii cu ochii albaştri şi Satana pe unii cu ochii verzi luptele se ţineau la vedere cu săbii uneori că de aceia oraşul Toledo prospera, săbiile făcute de ei nu rugineau nuiciodată, chiar dacă nu se găsise un preot ca să inventeze oţelul inoxidabil.

De pe vremea aceia, am găsit în Biblioteca Spiritelor o carte, cred, că, nu cred, sunt aigur şi Platon dacă ar fi fost să-şidea doctoratul, nu ştiu dacă o Comisie l-ar fi absolvit de plagiat, şi cealaltpă nu l-ar fi făcut să stea până la genunchi în mocirlă să nu-i mai ia apărarea lui Socrate.

Moş Chirilă bubuia de atâta minte, cică din mintea lui primăvara se trezeau la viaţă florile şi ciorile, fiecare îşi alegea câte un bărbat ca să poată să-şi clocească ouăle, unele cu două gălbenuşuri din acre ieşeau cîte doi pui, unul de coţofană şi celălalt de corb ca să poată scrie Poe vestita poezie Corbul, care bate mereu la fereastră, ştiţi şi Dopmniile Voastre, la fereastra unora care nu aus omn fie că aşteaptă să vină ţiganii cu Văsâlca dacă e Noaptea de Sfânt Vasile sau dacă, vin să-i caute Ale Frumoase şi să-şi aleagă pe una dintre ele, ca s-o trimită după surcele.

Şi Ecaterina era cea mai frumoasă, mai încă decât o zi de mai, zice-se că Venus era geloasă pe ea pentru că toţi tinerii îi făceau curte, nu numai cei din sat, mă refer după cum povestesc unii, chiar şi nişte coborâtori dintre zei îi făceau ochi dulci.

Probabil că de aici i se trag şi toate cele ce i s-au întâmplat.Dar vă rog, să nu adaormă baba care mă ţinea pe genunchi şi eu să

nu mai pot s-o ascult că de la mine, vă rog să credeţi nu sunt în stare să mai spun ceva, ce poţi să pui tu un muritor la frumuseţea unei flori de cireş când gustul îl recunoaşte cireşei chiar şi pruncul care încă mai suge la sânul mamei.

Un fecior chipeş, cu ochii verzi, cu mâna pe inimă, inima ţinând-o la vedere în palmă, jur că în satul acela, peste drum de biserică, erau şi alţi tineri la fel ca acesta, şi cam sărac, dar în povestea aceasta eu nu vreau să vorbesc despre avere, îi dădeau târcoale Ecaterinei, de seara până-n zori, cât era luna pe cer şi nu numai, cu toate că pe atunci luna cică întârzai şi în unele zile pe cer, ziua în amiaza mare când vedea câte o fată frumoasă care se drăgostea cu vreun tânăr i-a căzut Ecaterinei cum cade Dorul, dragul meu să nu mă laşi să mor.

Dar tânărul Pripor, care umbla mereu la vânătoare după cerbi ziua şi noaptea după licoarne şi care trecând odată dincolo de parâng, de la Fântâna bradului mult. Mult peste nori cică i-ar fi dat un ghimpe în picior şi tot şchiopătând uşor, Venus, care pusese totul la cale, l-a sărutat că era prea plină de dor pentru un muritor.

Şi Pripor s-a rtrezit şi cume obiceiul omului din popor s-a şters la gură cu mâneca de la cămaşă, o cămaşă cusută de Ecaterina cu şebace în Postul Paştelui, care numnai el putea să unească, în viaţă şi în moarte, doi tineri încercaţi de atâta dragoste.

Dumnezeu era şi pe atunci, ca şi azi, sus, mai sus decât sus. Şi zeii

Ion Căpruciu

Amintiri din Casa Amintirilor*


Un cârd de gâşte îi întâmpinară gâgâind şi bătând din aripi de cum păşiră în mocirla uliţelor, în care se amestecau paie, coceni, baligi şi zoi. Casele din chirpici, spoite cu var alb şi împrejmuite cu garduri de ţăruşi şi de nuiele zăceau tăcute, învăluite în mirosul de grajd şi de fum. De sfori întinse atârnau piei de iezi şi de viţei lăsate la uscat în vânt. Unele curţi încă erau pustii, pe când în altele, femei trupeşe cărau şiştare cu lapte proaspăt muls şi bărbaţi voinici trăgeau căruţuri încărcate cu fân, cu lut sau cu lemne. Puţini erau cei care se întrerupeau din trebăluielile dimineţii pentru a băga de seamă trecerea celor trei străini, murdari şi cu înfăţişare sălbatică, însă

vitele deveneau neliniştite, mugeau şi aruncau din copite când simţeau prezenţa lupilor, care la rândul lor adulmecau aerul şi îşi zburleau coamele. Drumeţii dădură bineţe celor care le ieşeau în cale şi care se grăbeau care încotro, băură cu mare poftă apă proaspătă dintr-o fântână cu cumpănă întâlnită în drum, însă nu apucară să ajungă în capătul uliţei, că un bărbat burduhănos, rumen şi cu câteva fire gălbui în barba-i castanie, veni spre ei călare pe un armăsar galic, cu părul murg şi lucios.

- Bine aţi venit în sătucul nostru, strigă bărbatul voios, dându-şi jos cuşma. Era înveşmântat într-o cămeşă albă, cu gulerul, manşetele şi piepţii brodaţi cu fir negru, acoperită cu un ilic din dimie şi încinsă cu un brâu lat şi iţari de culoarea lutului.

- Bine v-am găsit, răspunseră Daizus şi Zurazis într-un glas, în timp ce Brog mormăi ceva pe graiul său, înveselit de apa rece care-i ostoise năprasnica sete.

- Eu sunt Tiamarkos, fiul lui Damanaeus, birău peste Praslopara. Ce vă aduce pe pământurile noastre, dacă-mi îngăduiţi întrebarea?

- Eu sunt Daizus, fiul lui Komozoi, din neamul Lemnarilor, iar împreună cu mine călătoresc Zurazis, fiul lui Reuxis, din neamul Luparilor şi Brog Cimerianul. Voim să trecem dincolo, pe meleagurile zmeieşti, dar mai întâi avem nevoie de ceva de-ale gurii, de un ulcior cu vin şi de un aşternut călduţ cât să ne întremăm pentru drumul ce ne-aşteaptă, răspunse flăcăul, luându-i vorba din gură luparului.

- Atunci sunteţi bineveniţi. Însă doar ceva voiesc a vă mai întreba înainte să purcedem. Dihăniile ăstea-s câini ori lupi? vru să ştie birăul.

- Lupi, răspunse Zurazis mândru. Dar fii fără grijă, cinstită gazdă, ştiu a osebi oamenii buni de ăi răi.

- Atunci urmaţi-mă! strigă câmpeanul îmboldindu-şi calul. Drumeţii se ţinură după el, printre case scunde, mai toate doar cu

două încăperi, cu acoperiş din draniţă sau din jipi şi curţi înghesuite, cu polate, fânare şi coteţe, terminate cu mici grădini de legume, până ajunseră în mijlocul satului, unde se uneau patru uliţe şi unde se găsea o vatră din piatră şi lut, închinată zeiţei Hestia. O budană uriaşă fusese adusă în faţa vetrei, iar în ea oamenii aruncau cu urale târne pline de struguri negri, spre a fi striviţi de picioruşele unor fetişcane zglobii, care ţopăiau fără astâmpăr, înveşmântate doar în ii albe.

- Aţi ajuns tocmai bine, grăi Tiamarkos, să gustaţi mustul cel nou, înainte de a vă desfăta cu vinul cel vechi. Este ştiut că niciun vin pe lumea

Chirilă, că el era cel din mpărăcini, a luat-o la fugă pe drum şi nu s-a opriot decât după sobă.

Procesula continuat. Moşul Chirilă a lăsat-o mai moale însă şi până la urmă i-a recunoscut dreptul Ecaterinei şi ea pe-ale lui.

Pripor a venit din război şi cum cai avea şi-a făcut altă trăsură şi o droaie de copii cu ecaterina, pe care-i duce la toate nedeile din împrejurimi.

Şi toată lumea îi ştie povestea că şi eu am auzit-o, de aceia am scris-o chiar dacă nu întocmai.

Moşul Chirilă, ca să-i ierte Dumnezeu păcatele, a dăruit bisericii o cădelniţă săpată în argint, care şi azi îi mai poartă numele.

Cât despre Venus, cică mai e una acum în sat, frumoasă de numai, căreia îi fac ochi dulci toţi fiii de proprietari, dar după cum am auzit eu că numai unul joacă Duminica la horă, dar despre care nu s-a mai auzit nimic după ziua a treia de Paşte.

REGELE LUPILOR: CARTEA A II-A: FIERUL ZEILOR

asta sau pe ailaltă nu se asemuieşte cu vinul sucilor. Auzind acestea, Daizus se înveseli, amintindu-şi de vinul pe care

obişnuiau să-l bea în Ustidava, cumpărat din târgul din capătul drumului roman, de la negustorii care veneau de pe pământurile roditoare ale sucilor. În fapt, Praslopara era semănător în multe cu satul flăcăului, fiind locuit de pielari, olari şi câmpeni, oameni paşnici care lăsaseră demult jos armele şi ridicaseră uneltele.

Birăul îi îndemnă spre Casa Sfatului, mai mare decât colibele sătenilor, durată din paiantă, cu pereţii văruiţi în alb şi cu brâu albastru, cu prispă cu pălimare din lemn de fag şi acoperiş de şiţă, înălţată pe o temelie din piatră de râu. Un şir de scări ducea la odăi şi drumeţii le urcară în urma gazdei. Daizus fu nevoit să facă lupilor semn cu mâna spre a rămâne jos când aceştia încercară să vină după ei.

- Dorim hrană şi pentru lupi, ceru Zurazis, dacă este cu putinţă. Dacă nu, voi împărţi cu ei ce-mi veţi da mie.

- Voi da poruncă să li se aducă şi lor un hartan de vacă, răspunse binevoitor birăul.

Drumeţii fură poftiţi înăuntru şi îmbiaţi să-şi lase armele în tindă, ceea ce şi făcură, însă Daizus, temător, luă cu sine toiagul. Intrară într-o încăpere spaţioasă, încălzită de o vatră de lut, cu pereţii acoperiţi cu covoare de lână şi ştergare de cânepă. În mijloc, se găsea o masă întinsă, cu două şezătoare lungi de-o parte şi de alta.

- Mă duc să înştiinţez bucătăresele că avem oaspeţi şi mă întorc să vă stau alături la masă. Aştept cu nerăbdare să vă aud povestea, spuse Tiamarkos, înainte de a ieşi, cu un zâmbet larg.

Despre suci se spunea că erau cei mai primitori dintre daci şi că nu era neobişnuit pentru ei să găzduiască drumeţi, să le dea mâncare şi băutură, să chefuiască împreună cu ei şi, unii spuneau, chiar să-şi împartă soaţele cu străinii. Nu trecu mult şi uşa se deschise şi două femei trupeşe şi îmbujorate intrară purtând talere cu bunătăţi aburinde şi cu mere rumene, iar în urma lor veni birăul, cu două ulcele de vin în fiecare mână. Ciorbă de măcriş dreasă cu smântână grasă, ouă de dropie, fiertură de mazăre, gâscă friptă, pulpă de viţel la jar, terci de mei, pâinici de orz, plăcinte şi colaci, din toate li se puseră în faţă şi, să meargă mai bine pe gât, li se dădu ţuică de prune şi vinul negru din anul care trecuse. Zemuri şi grăsimi li se năclăiau în bărbi, în timp ce înfulecau pe nerăsuflate, de parcă nu mai văzuseră vreodată mâncare în faţa ochilor şi se temeau ca nu cumva să le fie luată înainte să o fi isprăvit până la ultima lingură şi ultimul oscior. Când talerele, străchinile, terinele şi ulcelele erau goale, se şterseră la gură cu mânecile, râgâiră prelung şi se trântiră pe spate pe străjacul de paie întins lângă vatră, mulţumind şi bătându-se cu mâinile pe burţi.

Tiamarkos, care în timpul mesei îi lăsase să se ospăteze în voie, necutezând a-i întrerupe, dar privindu-i cu ochii nerăbdători ai unui copil care-şi aşteaptă povestea de noapte bună, se aşeză lângă ei şi începu a-i descoase. Drumeţii îi povestiră câte ceva dintre cele întâmplate de când părăsiseră Bungetul Lupilor, trecuseră prin Vechiul Bradzû, prin Răsuflarea Pământului şi Crângul Înecat, fără a intra însă în amănunte asupra misiei lor şi fără a aminti nimic despre toiagul de stejar, spunând doar că se găseau cu treburi în Vâlceaua Galbenă, când fuseseră atacaţi de zmei şi că de atunci îi urmăreau, voind să-şi recapete surata şi să se răzbune pe spurcatele făpturi. La rândul lui, birăul le povesti fără modestie despre cum fusese crescut de săteni după ce mumă-sa, una dintre preotesele Timisisei, îl lăsase la marginea satului şi de cum ajunsese încetul cu încetul, un om iubit şi respectat şi le vorbi cu însufleţire despre sat şi despre istoria veche pe care o avea, coborând departe până în vremurile marilor eroi.

gâgâind şi bătând din aripi de cum păşiră în mocirla uliţelor, în care se amestecau paie, coceni, baligi şi zoi. Casele din chirpici, spoite cu var alb şi împrejmuite cu garduri de ţăruşi şi de nuiele zăceau tăcute, învăluite în mirosul de grajd şi de fum. De sfori întinse atârnau piei de iezi şi de viţei lăsate la uscat în vânt. Unele curţi încă erau pustii, pe când în altele, femei trupeşe cărau şiştare cu lapte proaspăt muls şi bărbaţi voinici trăgeau căruţuri încărcate cu fân, cu lut sau cu lemne. Puţini erau cei care se întrerupeau din trebăluielile dimineţii pentru a băga de seamă trecerea celor trei străini, murdari şi cu înfăţişare sălbatică, însă

George Cornilă

* Povestire din ciclul „Amintiri din Casa Amintirilor”, volumul al II-lea, aflat în curs de pregătire.

să încerce.A aşteptat până mai înainte de miezul nopţii cu 13 minute şi a intrat

în apă, pe fii-su lăsându-l întro tufă de mărăcini, o apă aşa de supărată că era gata, gata să-l ia de umeri şi să-l ducă unde şi-a dus mutul iapa, dar el bărbat voinic, înfipt bine în picioare începe să cheme, vine primul, unul cât un rac, nu tu zice Chirilă, ăl mai mare, şi tot aşa, nu tu, ăl mai mare, nu tu ăl mai mare, apare Satana, ce vrei mă Chirilă, păi nu ştii, procesul meu cu soră-mea că se tot amână, mi-a arat până-n pridvor şi făsuiul e irucă până la streşini de-mi face umbră toată vara.

De, mă Chirilă, se scarpină Satana după coadă, nu forţa destinul, dar tu pentru asta ce îmi dai, îţi dau, zice Chirilă un miel că tocmai i-a fătat oaia aia a neagră Mărinei, nu zice Satana, noi nu mâncăm carne de miel, îţi dau atunci mânzul lui Breazu, că tocmai i.-a fătat iapa şi-mi paşte în fiecare zi fânul din Şeţ. Nu Chirilă, mânzul ăla e născut din păcat, n-ai văzut ce bălţat e şi a fost promis unui lup să-l mănânce la vară aci peste Vale.

Păi atunci, atunci, se bâlbâie Chirilă, îmi dai zise Satana cu un glas de parcă era ăla de tuna, îmi dai pe ăl din mărăcini. Când a auzit fiul lui

(fragment)


POEZIE

MARIA çERBAN SILIVAS

MARIUS CIUNGAN

Laurenñiu BelizanAMINTEŞTE-ŢI FIECARE ZI ŞI IADUL ÎŢI

VA BATE LA UŞĂ

dimineaţa asta are urme de îngheţată pe buze deschid portbagajul dincolo de ele se văd vârfurile tuiei strivită astă iarnă de muntele de zăpadă scăpat dintr-un excavator angrenajul ţipă scurt albastrul e gata să lovească luneta durerea din umăr a dispărut semnele morţii apar si dispar ca o viespe lichidul galben înghite o parte din pietriş dincolo pe iarbă lângă stejar stomacul unei vite se descompune revărsându-şi intestinele într-un roi de muşte verzi în maşină abia aud telefonul îi spun că voi fi acolo la timp sunt singur pe terasă căldura are ochii închişi ascultăm muzica împreună şi gustul de pere al sucului se pierde repede în piept îl văd deformat de aerul încins sub un copac pare un budha rătăcit prin jungla de asfalt astăzi vom vorbi puţin nu vom merge în coasta dealului de calcar nu vom sta cu braţele sprijinite pe marginea bazinului cu apă sărată gheaţa din vodcă se va topi împreună cu paharele nu e nimic va zice el trădările sunt ştanţate în codul genetic dacă vrei să-ţi faci un tatuaj roagă mai bine un străin să-ţi aleagă desenul şi umbrele noastre se lungesc diferit drumul se apropie intră în noi

KARAOKE

pot să presupun că stâlpii de pe dig sunt ace înfipte într-o epidermă de elefant nu pot să-mi închipui că ar putea vindeca cotul râului nici că podul este un deget al oraşului pe care apa să-l muşte când are o criză de epilepsie un lucru este sigur realitatea respiră altfel în tentaculele ficţiunii ventuzele ei intră adânc scormonesc umorile şi îmi amintesc brusc dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam dintr-o lume în alta apoi busculada de pe scări şi vioara unui lăutar gata să se facă arşice ceata lui Kusturiţa prin oraş ca o coadă ruptă de salamandră

nu vreau să mă creadă cineva aşa ar fi cel mai bine aşa arbustul meu de goji ar putea creşte liniştit şi nimeni nu va şti că am desenat odată un pom cu tot cu rădăcini a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi în spate pianul legat fedeleş zornăia din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor pe dig a fost mai greu frânghiile scrâşneau lăsând ghemotoace în betonul zgrunţuros când l-am scăpat pe marginea râului în el a vibrat scurt vocea lui Armstrong şi cerul părea un club de karaoke de undeva din pereţii de piatră prinşi în plasă au început să iasă rădăcini apendice articulate sensibile apropiindu-se de noi căutându-şi fructele

DEFILARE

E mare sărbătoare-n maghiarime,Ca buni vecini ce sunt, ne-au vizitat în masă,Și ne-au cerut politicoși, la noi acasă,Să fie autonomi în secuime.La ce le-o fi servind să fie izolați,Noi nu putem deloc să înțelegemIar ca să pară fercheși și galanți,Cu toate că pe cai,păreau soldațiAveau și uniforme de-mpărați.15 martie,2014

E ZARVĂ MARE

Ce să vezi, nu mai e loc,Și-i zarvă mare iar pe continente,E cineva ce-aprinde iar un foc,Și mână tancuri, tunuri și rachete.În lumea noastră mică și banală,Credeam în anotimpuri viitoare,Și construiam încet și cu migală,Un univers de vis și de candoare.Era cam mult, așa că ne-am întors,La spaime și la frica ancestrală,Că firul vieții noastre ne e tors,De aceeași forță aspră și brutală, Ce împarte lumi și mută frontiere,Scăldând popoare întregi, în lacrimi și durere.

AMOC

Nu vreau să scriu pentru cei răi de gură,Ce-s iubitori de bani sau de avere,Nu pun mărgăritare în halbele cu bere,Şi nu plimb licuricii în trăsură.Nu pot să stau la masă cu avari,Ce-s nesătui şi hrăpăreţi şi searbezi, Prefer să am ca oaspeţi o trupă de bondari,Sau doi mieluţi de lapte nevinovaţi şi fragezi.Nu-mi plac discuţiile fără rost şi reci,Despre afaceri,rochii sau mâncare,Mă simt mai bine colindând poteci,

PENTRU POEZIE

aş fi-nceput frumoasa poeziefără să ştiu în versul următorcerneala , cum se-aşterne din peniţă ştiu,dar nu ştiu ce-o să scrie

cerneala scade –n călimară ca vinul pus deoparte, cu sigiliu,e-nvechităca timpul părăsit în ceasul de perete,tresare în aceeaşi baterieşi moare şi parcă-nvie o clipită

creionul ce-o să scrie ? tăciune negru, lumină din adâncurilemn dulce, ros la capăt, cînd inspiraţia nu vine,înaltă, sveltă siluetă, tăcută umbră rătăcită printre rânduri

cum e să scriu, fără să ştiu că vreau să scriu, să scrieAltul pentru mine, să mă supună, să posede, să ucidăsă mor puţin ( să vad cum e ) să mor frumosşi-apoi să-nviu frumos în poezie

pentru poezie !

TU, CARTE

Tu carte scrisă ,închisă între cărţi mai vechi,pe raft,Tu laşi vocalele ca fluturi albi, curaţi să zboare, să se –aşeze,pe degetul arătător ce-ţi înfioară zveltul tău cotor,ce te alege şi te-nclină,pe mâna binecuvântată ce te-aducedin întuneric la lumină

Voi pagini albecu meşteşug legate-n astă cartelăsaţi vocalele să zboare, să se-aşezepe degetele albe, binecuvântate, mofturoase,ce vă abandonează plictisite sub veioză,pe lemnul înţelept al noptiere-n noapte

Tu, carte scrisă(cinste cui te-a scris )cheamă-ţi buchiile aflate-n zbor ‘napoiîmbracă-ţi poeziile in alb şi negrupune-le straiele pentru marea trecereanuntă familia

trupul tăutrupul meu

timpul tăutimpul meu

au trecut !

Prin munţii grei de gânduri, vag mirosind a sare.Ador s-ascult de şoapta frunzişului ce moare,Când mierla-n via coaptă,Se ascunde la răcoare.


În câteva zile am citit aproape non stop, cartea de 476 de pagini semnată Ana Blandiana şi apărută la Editura Humanitas în 2013. Fără această lectură n-aş fi aflat niciodată atâtea întâmplări de-a dreptul cumplite prin care a trecut poeta pe care o ştiam numai din cărţile sale de poezie.

O surpriză tot atât de mare am mai avut numai citind cartea de MEMORII a Părintelui Mitropolit Valeriu Anania şi deasemenea parcurgând paginile extrase din dosarele securităţii şi date tiparului, despre Părintelui călugăr Arsenie Boca, cel care a suferit teroarea poliţiei politice,fiind persecutat si încarcerat fără nici o vină. Numitorul comun al acestor cărţi se regăsşte în destinul unor oameni dotaţi de Dumnezeu cu calităţi de excepţie şi cărora tocmai meritele lor, le-au provocat mari suferinţe. Valeriu Anania îl citează pe unul dintre cunoscuţi, care intuind de unde i se trag necazurile l-a sfătuit „Fereşte-te să străluceşti!”. Fereştete-te să străluceşti, şi iată cum tocmai meritele şi strălucirea, în loc să stârnească admiraţia şi susţinrea semenilor, pun în mişcare mecanismul diabolic al invidiei şi urii unor persoane malefice, dornice să distrugă prin toate mijloacele pe care le au la îndemână,inclusiv manipularea.

Citind cartea, am fost surprinsă să aflu câte nedreptăţi s-au petrecut în viaţa acestei personalităţi, a acestei mari scriitoare, care este doamna Ana Blandiana. Fiind fiică de preot, un preot care a făcut ani grei de puşcărie, i s-au pus tot felul de piedici, încă de la încercările de a intra la

Facultate până la obţinerea unei slujbe, la tipărirea unei cărţi sau interdicţia de a publica. De la persecuţiile de dinainte de 1989 şi apoi încercările de manipulare şi scenaritele noilor guvernanţi, viaţa doamnei Ana Blandiana, a fost un coşmar. Cum a rezistat, în ciuda firii şi sensibilităţii ce o caracterizează, m-am tot întrebat citind cartea în care şi-a pus pe tavă sufletul . De unde a luat puterea să meargă mai departe? Poate din credinţa că odată şi-odată, Adevărul va fi scos la lumină, că vor putea fi deconspirate toate uneltirile şi zvonurile pe care le-au ţesut în jurul ei duşmanii înfăşurând-o ca pe un cocon în mătasea otrăvită a minciunilor.

Nu mi-am propus să dau citate din carte, n-aş putea alege, întregul volum merită parcurs. Eu am făcut-o şi am simtit că mă regăsesc ca într-oglindă în unele situaţii cu care s-a confruntat autoarea. Am devenit mai atentă la ce mi se întâmplă, chiar dacă acum la o vârstă ar părea prea târziu! Nu sunt critic, sunt doar o cititoare care-i mulţumeşte pentru efortul limpezirii Istoriei. Şi totuşi un citat postat pe coperta a patra a cărţii: „Nu am scris această carte pentru a

transmite un adevăr pe care eu îl deţin, ci pentru a găsi un adevăr de care eu am nevoie. Sensul ei nu este să acopere, ci să descopere ceva...”, spune Ana Blandiana.

Păstrez regretul că deşi am întâlnit-o de mai multe ori în Sala de Concerte a Radioului, timiditatea mea m-a împiedicat s-o abordez, dar aşa a fost să fie!

ANA BLANDIANA: FALS TRATAT DE MANIPULARESabina Măduţa

şi forma şi structura emoţională a imaginilor. Creierul are în componenţa sa 90% apă, ceea ce explică într-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele către toate organele cu viteze uluitoare prin intermediul neurotransmiţătorii care conţin tot 90% apă. Botezul este o a doua naştere şi orice cult a înflorit întotdeauna în apropierea unui izvor, puţurile, izvoarele şi fântânile fiind un loc sacru. Nimeni nu poate compara minunatul templu al botezului aflat în inima junglei kampuciene în complexul arhitectonic sacru. In jurul piramidei circulare care posedă simbolismul astrologic al destinului şi unde ard micile lumânări ale celor patru altare se află apa, iar luând această insulă ca reper în jurul întinderii de apă se găsesc alte mici altare radiare într’o roză a vânturilor definind calendarul ursitorilor. Ascunsă privirilor de păduri luxuriante şi mlaştini, o punte sau o barcă te poate apropia de acest loc divin. De deasupra şi din apă mă privea astrul nopţii. Luna, asociată cu apa, este simbol de dependenţă şi de reînnoire prin reaparitia sa periodică. Sufletele moarte trebuie să treacă prin globul ei, sălaş al divinităţilor lunare, Isis, Astarte, Artemis, Lucina, Hecate şi Persephona, fiind deopotriva divinitati chtoniene. În India, globul lunii este capătul Căii Strămoşilor, în care disoluţia formelor vechi lasă loc viitorului, fapt ce poate fi apropiat de rolul transformator al lui Shiva, a cărui emblemă este chiar o semilună.

Semiluna este şi ea asimilată cu o cupă sau cu orice alt vas ce conţine promisiunile unei înnoiri, precum arca lui Noe, întruchipând jumătatea inferioară a Oului Lumii, ce ar avea drept complement superior bolta cerească, sau în traditia islamică litera ce simbolizează peştele în care a fost închis pentru câtva timp Iona, fiind legată de ideea de renaştere. Un simbol legendar al cupei este acela al Graalului, vasul Cinei celei de Taină, cel ce-a adunat sângele lui Cristos pe Cruce şi care a devenit astfel potirul tuturor liturghiilor şi omologul tuturor inimilor18. Prin ritmul ei, e stapâna timpului, locuinţa lui Brahma şi în islamism, tronul lui Dumnezeu. Apa, aerul, focul, pământul şi eterul se îmbină în lumea terestră, omului fiindu-i sortit să trăiască în lumea creată de Marele Arhitect. În jurul nostru trăim într’o permanentă hermeneutică a vieţii. Între mediatorii noştri pământul apărut din ape este componenta de baza a vieţii, aşa cum o ştim; iar Carbon-12 este forma cea mai abundentă de carbon pentru aproximativ 99% dintre toate formele cunoscute de carbon. Acesta este izotopul de carbon, care constă din şase protoni, şase electroni şi şase neutroni – deci 6-6-6 (!?). Secretul alchimic al pietrei filozofale este secretul ascensiunii, deoarece funcţia sa principala este de a ajuta la înalţare şi la formarea unui portal spre dimensiunile superioare. Ocultuştii atrag atenţia asupra viitorului. Izotopul de Carbon-7, nedescoperit până în prezent, are şase electroni, şase protoni si doar un neutron. Este un element echivalent al sistemului energiei kundalini, precum şi al cubului lui Metatron. Ca şi elementul fier, care are capacitatea de a susţine un câmp magnetic în jurul lui, Carbon-7 are capacitatea stranie de a crea câmpuri hiperdimensionale, cum ar fi câmpurile mentale. Ţtiinţific există deja demonstrată formarea în creierul adepţilor spirituali în timpul decorporalizării sau a altor fenomene supranaturale, cum ar fi bilocaţia, materializarea, etc. In timp se formeaza o strălucire, un halou (nimb de lumină) în jurul fiinţelor extrem de evoluate, iar aceasta se datorează producerii în exces de neutroni, atunci când Carbon-12 se transmută în Carbon-7, în interiorul creierului lor. In iudaism,

Metatron, care este considerat a fi mediator a lui Dumnezeu, este adesea reprezentat printr-un cub format din treisprezece cercuri, din care un cerc central înconjurat de şase interioare şi şase exterioare. Leonardo Da Vinci, în Cina cea de Taină, înfăţişează acel moment urmat de răstignire, Înviere şi Înalţare, prin simbolica configuraţiei 6-6-1, adica cei şase apostoli asezati de fiecare parte a lui Isus Cristos (exagerată sau nu, tălmăcirea operelor lui Da Vinci lasă loc de multiple interpretări !) .

Aerul şi respiraţia pământului este ceea ce ne sprijină teoriile că suntem parte din conştienţa cosmică, variatiile temporale ale campului cosmo-terestru, fiind deja înregistrate prin intermediul senzorilor de tip torsional. Aceasta atestă acelaşi tip de creştere semnificativă a contactului bioenergetic între Cosmos şi Pământ care se manifestă de obicei în cursul sărbătorilor religioase. Meditaţiile colective provoacă modificari foarte puternice ale bioenergiei din spaţiul înconjurător. Aceste modificări sunt resimţite de toţi oamenii care au o sensibilitate ridicată. Cu cât oamenii sunt mai aproape de sursa acestor variaţii, cu atât sunt resimţite mai intens. Daca toţi oamenii care meditează îşi direcţionează gândurile într-un singur loc, acolo efectul este cel mai puternic. Experienţa noastră în măsurarea influenţei meditaţiilor colective, asupra senzorilor torsionali, ne indica faptul că, odată cu meditaţia simultană, făcută de mari mase de oameni, se stârnesc vibraţii puternice în câmpul cosmo-terestru, care influenţeaza în mod semnificativ respiraţia Pământului. Deci nu putem vorbi despre aer, apă şi foc, ca mediatori între eter şi pământ decât într’o strânsă legătură, anthropos reunind universul aici în lumea spaţio-temporală.

Ceea ce însă am remarcat ca fiind marea cheie a Adevărului iniţiatic am întâlnit-o mai ales în virtualitatea lui Anthropos contemplând universul ondulant al muzicii sferelor. Priveşte şi-ascultă, frate, miroase, pipăie şi gustă alături de mine începutul lumii într’o cochilie.La fel ca toate cochiliile marine, scoica este un simbol acvatic şi lunar. Universal asimilată cu organul genital feminin, ea stă la originea mitului Afroditei Anadyomene cea nascută dintr-o scoică de mare. Perla, fructul ei, ca şi migdala, e ca a unei picături de spermă sau de rouă cazute din cer. Prin dezvoltarea logaritmică a spirelor sale, stabilită de Numărul de Aur şi care controlează creşterea celor vii, forma helicoidală a scoicii i-a transmis spiralei simbolismul său. Spirala plană evoca traseul labirintului, adică al întoarcerii la centru. Spirala dublă reprezintă cele două mişcări complementare, evolutivă si involutivă, ale vieţii şi morţii, dubla înfăşurare a şarpelui caduceului lui Hermes, dubla elice din jurul toiagului brahmanic. E acelaşi tâlc ciclic care se întâlneşte în roată, e un fragment al cheii pe care o căutăm.

_____________________14 Când spun poet, mă refer la poet, nu la un versificator, fals literat15 Vezi acacia crescută la mormântul lui Hiram şi alte legende

asemănătoare16 Vayu este suflul spiritului universal, ţesut din firul lui Atman (omul

e ţesut din cele cinci sufluri ale celor cinci simţuri ale sale, pentru că circulaţia lor, asociată forţei tantrice şi embriologiei daoiste nu trezeşte numai simpla respiraţie obişnuită, ci unifică toate energiile vitale).

17 Aceast imagine redusă a cosmosului este palatul suveranului din mijlocul lacului, grădinile interioare ale caselor musulmane, curtea mânăstirilor, cu havuzul lor central, cu păsări şi animale şi cu arborele vieţii.

18 hieroglifa egipteană a inimii înfaţişează o cupă

(urmare din pag. 10537)


dintr-o ceată cu mai multe aripi/ se desprinseră vreo şapte Serafimi,/ cu şapte întrebări prinzându-mă în cerc…[…] Mă încerca acum nedumerirea/ şi alte întrebări m-au cucerit: -/ spre unde merg, şi cum îmi este scrisul?/ când un Arhanghel cu aripe cât cerul/ mă opri, zicând: ,,De-aici încolo-ncepe/ Denedescrisul!” (Amadeus 5). Pentru Roman Forai poetul este un arhipelag, viaţa lui e făcută pe de-o parte din simţuri argiloase, fericiri păgâne, singurătăţi, interogaţii şi pe de altă parte din implicare spirituală înaltă, slujire spirituală a Alesului, prin Cuvinte, prin Cuvânt, unealtă aptă să-L desăvârşească în lumea dreaptă pe Dumnezeu. Iarna barocă a vieţii are rolul de a trezi conştiinţa şi de a limpezi viziunea asupra ipotezelor. Altfel spus, acest arhipelag format din câteva certitudini şi restul din ape ale vavilonului , tot un dat natural pe care trebuie să-l stăpâneşti pentru a te desăvârşi sub povara întrebării. Omul nu este altceva decât un ihtyandros, ca în viziunea lui Alexandr R.Beleaev, iar în apa sub care respirăm raiul nu se fură şi mântuirea nu se ia cu năvală, după cum spune autorul. Apele, neliniştile, îndoielile, ezitările şi pericolul sunt ale noastre, ale omului, aşa cum a fost el conceput, un complex creativ din care uneori izbucneşte chiar revolta: ,,Mărire ţie, fratele meu, om,/mărire ţie/pentru cinstea ce ţi s-a dat/ de a şti că vei muri,/ că ţi s-a făcut cunoscut/ dinainte de a muri/ că vei muri;/ ţie, singura vieţuitoare/ de pe pământ/ ţi s-a făcut această onoare,/ mare onoare, Doamne,/ că ne-ai adus aminte/ că vom muri…// astfel, cine ştie ce am fi crezut/ despre noi, un ghiveci/ fizico-chimic, acolea, şi el// Acuma, Te întreb şi eu pe Tine,/ Doamne, ca omul prost Te întreb/ dacă nu era mai înţelept/ să nu ne fi născut? (Măreţul fapt al morţii). Însă căderea în revoltă este cea mai nobilă suferinţă, atâta vreme cât ea nu este decât elanul spiralei de a urca încă o treaptă, încă un cerc, încă o etapă din lungul drum al aflării Adevărului.

În spaţiul poeziei contemporane ne întâlnim cu tot mai puţină poezie religioasă şi ne (re)găsim în şi mai puţine din apariţiile de acest gen, poate pentru că timpul cum spuneam deschide mari episteme şi poate închide sau estompa altele. Sau poate pentru că poeţii se dedulcesc mai degrabă la căile săpate în lume de îngerii căzuţi, fiind mai strălucitor-ademenitoare şi oferind o ichebana de promisiuni. Cu toate acestea, cum spuneam, din orice cugetare de valoare nu lipseşte marea întrebare. Ce facem cu ea… rămâne o alegere individuală. Dintre noi, iată, Roman Forai, cum el însuşi spune într-un scurt şi concentrat poem se îmbracă de duminică şi intră în poezie. Acolo, îşi regăseşte copilăria vizionară, treptele revelaţiei (vederile), modelele umane (Eminescu), liniştea (Voroneţ), natura (mireasma divinului Verb), muzica (privighetorile) şi cuvântul mistic: ,,Pe mări de tăcere/ Corabia/ unui singur/ CUVÂNT” (Linişte sfântă). Inspirat de toate acestea poetul nu rămâne absent, indiferent, el aşterne sclipirile credinţei în calea lui Dumnezeu bijuterind montura versului de aur, oferind cititorului său prilejul meditaţiei şi plăcerea lecturii.

Este şi acesta, până la urmă, un mod de a înmulţi talanţii.

Volumul de poezii al lui Roman Forai, intitulat îndrăzneţ-melancolic şi romantic-meditativ Scrisori către Dumnezeu (Editura Semne, Bucureşti, 2011), este o mărturie a înscrierii certe pe lungul drum al (aflării) Adevărului, acela care nu are margini şi îşi mută centrul din loc în loc. Această opţiune a autorului poate fi percepută într-un mod particular, prin relevanţa ei structural-individualizantă şi prin urmare distinctă, dar şi din perspectiva generală a gândirii moderne, prin prisma căreia omul, după începutul de secol XX, nu mai poate fi ocolit de marile/marea întrebare regăsibilă în cele din urmă în interiorul oricărei gnoze. După Albert Schweitzer şi controversata Quest of the Historical Jesus care a influenţat cercetarea secolului XX şi după recrudescenţele raţionalismului secolului al XVIII-lea, din interiorul modernităţii, căutarea şi mai ales găsirea lui Dumnezeu s-a complicat. Omul a căpătat nu doar puterea şi dezinvoltura de a(-şi ) mărturisi neliniştea, îndoiala, inconsecvenţa căutării, dar a găsit şi puterea de a gestiona credinţa într-un fel subiectiv/propriu, implicând-o subtil şi relevând-o inclusiv în afara practicii teologice, însă închinând-o, surprinzător sau nu, aceluiaşi Eon din care, aşa cum mărturiseşte Roman Forai, izvorăşte de fapt simphonia.

Până la urmă Isus este o concepţie/o permanenţă, un personaj cum i-a spus celebrul teolog Jaroslav Pelikan, mult prea important pentru a fi lăsat exclusiv pe seama teologilor şi a Bisericii, astfel încât putem spune cu împăcare că atâta vreme cât Dumnezeu a lăsat omului, in nuce, prilejul la cugetare – El se fecundează pe Sine, cu toate ipotezele cugetării.

Pentru oricare cititor al lui Roman Forai cartea scrisorilor îndeplineşte cele două cerinţe ale lui Horaţiu cu privire la ce trebuie să deţină şi să transporte literatura/poezia: în primul rând să ofere învăţătură şi în al doilea rând să încânte, fiind în acest fel de trebuinţă cititorului său posibil.

În cartea de faţă, învăţătura se culege din filigranul simţirii religioase auctoriale care creionează mesajul poetic, fără tăgadă de această dată, al existenţei Marelui Geometru/Cel-Vechi-De-Zile/Cel-Fără-De-Timp, denominările fiind ipostazele aceleiaşi permanenţe. Limbajul poemelor, în sine, creează atmosfera în care se plasează (în)robit de ideea credinţei omul-cerşetor pe calea dumnezeirii sale. Poetul face distincţie între Creator şi creaţia Sa, omul, mereu-iscoditorul Ochiului din dvera de Lumină, care trebuie să se identifice până la urmă cu menirea sa: ,,Flămând şi gol şi însetat de-a şti/ajuns-am cerşetor pe a dumnezeirii cale,/visând că Eşti cum îmi doresc a fi -/în mine oglindire, Însuţi oglindit,/prin mine vrând să fi descoperit/mă urci pe crucea suferinţei Tale!//(Amadeus 6). Aşadar, omul, cea mai performantă creaţie a lui Dumnezeu, este în viziunea autorului o tangenţă între tot şi nimic, iar mersul acestuia – călătoria vieţii – trebuie făcută cu măsură, cu recunoştinţă şi cu intenţie: ,,Mergând spre somn, în fiecare seară/ noian de întrebări roiau spre Cel adânc ascuns,/ săreau scântei în mintea noastră clară,/ străluminau văpăi de gând pătruns în Nepătruns.// EL a lăsat să treacă veşnicii de aşteptare/ celui jertfit pe crucea Întrebării;/ fiinţa lui se prefăcu în semn de întrebare/ şi aşteptarea lui spori calvarul Aşteptării…(A cincea VEDERE: ,,Dumnezeu l-a făcut pe om pentru ca prin om să Se desăvârşească pe Sine!”). Cugetarea ia locul aşteptării, iar Vederea ia locul cugetării, prin urmare Roman Forai ştie că a-l aştepta pe Dumnezeu înseamnă a-l aştepta mai departe. Pentru că a renunţa la această aşteptare înseamnă de fapt a (te) pierde. Cea dintâi alinare a minţii celui rătăcit este aceea că viaţa oferă prea multe libertăţi şi prea puţine dovezi în sprijinul unei conduite roditoare pe drumul credinţei. Dar, Dumnezeu se hrăneşte din cei cărora li s-a oferit hrană, iar când sufletul omului nu se pierde, dimpotrivă se clădeşte, acesta împreună cu semenii lui de acelaşi rang (de om) ridică şi statornicesc slava lui Dumnezeu:,,De nu eram om/ nu m-ar fi durut/ Cerul să-l port/ în templul de lut;// de nu eram vis/ ferecat în ţărână,/rază eram/ în lumină;// de n-aş fi crezut/ rana Cuielor că doare,/ Mesia mi-ar fi fost/ fratele soare;// dacă sunt om/ dat să-mi fie/ să-i fiu altui om/ bucurie! (Dacă). Prins în cercul întrebării, căutătorul-poet are steaua lui şi trebuie să-şi găsească resursele de a o urma. Poezia devine o metaforă a alegerii, felul individual de a întâmpina uimirea revelaţiei şi de a trece cu bine prin slujirea singurătăţii pentru a ajunge la răspunsuri. Cuvântul/cuvintele vor poetiza un Sine mai înalt, intuit de poet încă din copilăria marcată de magia Crăciunului, de vraja colindelor (în colinde înflorea mântuirea spune frumos autorul) şi de mirosul dumnezeiesc al crinilor. Alegând să slujească prin cuvinte, poetul merge tot pe funia întrebării, devenind demn să-şi primească raiul său: ,,În aşteptare, mă preumblam încolo-ncoace,/amirosind mireasma codrilor de crini,/ când

Magda Grigore

Lungul drum al (aflării) Adevărului

Scriitori vrânceni la „Zilele Culturii Odobeştene”


Întâmplări ”programate” cu precizie astronomică mă fac să cred că, în lumea noastră efemeră, oricât de perfecte și frumoase ar fi uneori lucrurile, oricât de omenește ne-am bucura de realizările ieșite din comun ale unora dintre confrații noștri, există întotdeauna ceva sau cineva care, în mod implacabil, printr-o iute și neagră străfulgerare anulează aproape orice urmă de sens al vieții firești, așa cum a lăsat-o Cel de Sus, în orânduiala Sa tainică și indiscutabilă. La sugestia criticului literar Dan Culcer - plecat din țară în 1987, în prezent stabilit în Franța, la Paris, cetățean francez și redactor-șef al revistei ”Asymetria” –

am scris un articol referitor la Ion Gheorghe și poezia sa. Text publicat integral în ”Asymetria”, cu un preambul al cunoscutului critic, la data de 8 august 2014. Același articol, fără biobliografia lui Ion Gheorghe și fără introducerea domnului Dan Culcer, dar cu niște fotografii în plus, a văzut lumina tiparului și în generosul cotidian buzoian ”Opinia”, pe 14 august, cu două zile înainte ca marele poet să-și aniverseze cel de-al 79-lea an de viață, dintre care, aproape 60 dedicați literaturii. După apariția din cele două publicații, când credeam că pot savura fireasca bucurie de a fi făcut un gest onorant pentru mine și necesar pentru Ion Gheorghe, un prieten bun mi-a trimis un link cu editorialul lui Nicolae Manolescu, din ”România Literară” nr. 32 (1/08/2014-7/08/2014) - în fapt, un articol intitulat Lao Tse şi USR. Ca o ”întâmplare întâmplătoare” (cum spune un personaj din a 12-a noapte shakespeareană), articolul respectiv a apărut exact cu nouă zile înainte de aniversarea zilei de naștere a (auto)marginalizatului poet, care, pe 16 august, împlinea 79 de ani. Cum lui Ion Gheorghe nu-i mai poate contesta nimeni valoarea operei, musai trebuie să i se găsească măcar un singur nod în papură. Nu are rost să caut vreun presupus motiv corect al gestului manolescian. Nu e prima dată și nici primul autor lovit în moalele capului de către venerabilul critic, de regulă asemenea intervenții având loc atunci când ”pacientul” se află într-un fel de sală de reanimare. Iată cam care era problema lui Nicolae Manolescu în luna în care poetul împlinea 79 de ani: Ca să înţelegeţi legătura dintre marele filosof chinez Lao Tse din secolele VI-V înainte de Christos, fondatorul taoismului, şi Uniunea

11. Inspiratii Personalitate: Cei nascuti pe 11 sunt dintre “cei alesi”. Se disting prin

insusiri aparte: vocatie, iluminare, inspiratie, intuitie, imaginatie, abnegatie. Sunt niste idealisti cu un destin deseori special, calauzit de puterea convingerilor si marcat frecvent de un talent timpuriu, de o revelatie sau de chemarea unei misiuni. Au forta morala, sunt intelepti si diplomati. Le place studiul. Pot avea o perceptie ascutita, pana la aparitia unor manifestari parapsihice.

Defecte: Lipsa de realism, exaltare, excentricitate, aroganta, individualism. Dragoste: Sunt romantici, sensibili, au sentimente nobile si tendinta de

a idealiza fiinta iubita. Au nevoie de un partener de viata cu care sa comunice spiritual, dar care sa aiba in paralel ceva mai mult simt practic decat au ei.

12. Artistii Personalitate: Fie ca evolueaza sau nu in domeniul artelor, cei nascuti pe

12 au un simt dramatic dezvoltat si pun talent in ceea ce fac, chiar daca e vorba doar de lucruri banale. Au o fire prietenoasa, le place sa socializeze, sa lucreze in colaborare. Sunt liantul grupului si sufletul petrecerilor. Ii maguleste sa se afle in centrul atentiei. Energici si dornici de schimbari, sunt mereu in miscare, preocupati mereu de altceva.

Defecte: Stari de spirit schimbatoare, nervozitate, instabilitate, dispersie, atribute care ii pot impiedica sa-si exploateze resursele.

Dragoste: Inclinati mai mult spre flirt decat spre ceva serios, arareori au legaturi stabile. Chiar si atunci cand iubesc sincer, independenta lor si dorinta de a face doar ce ii taie capul, indiferent ca celalalt este sau nu de acord, pot compromite relatia.

13. Profesionistii

Anatol Basarab(urmare din numărul anterior)

precizie astronomică mă fac să cred că, în lumea noastră efemeră, oricât de perfecte și frumoase ar fi uneori lucrurile, oricât de omenește ne-am bucura de realizările ieșite din comun ale unora dintre confrații noștri, există întotdeauna ceva sau cineva care, în mod implacabil, printr-o iute și neagră străfulgerare anulează aproape orice urmă de sens al vieții firești, așa cum a lăsat-o Cel de Sus, în orânduiala Sa tainică și indiscutabilă. La sugestia criticului literar Dan Culcer - plecat din țară în 1987, în prezent stabilit în Franța, la Paris, cetățean francez și redactor-șef al revistei ”Asymetria” –

Marin Ifrim

La o aniversare...Scriitorilor din România (USR), trebuie să ne întoarcem în 1982. Într-un articol, care n-a putut fi publicat în ţară, difuzat de „Europa liberă”, Dorin Tudoran punea pe două coloane şase poeme ale lui Ion Gheorghe apărute în, vai, România literară (nr. 15 din 1978) şi pasaje din celebra lucrare a lui Lao Tse Tao Te King, peste care dăduse din întâmplare într-o ediţie mai veche de la Editura RAM, Aninoasa Gorj. Era vorba de un plagiat”. Odată înfiptă seringa cu conținut necunoscut în vena pacientului, criticul literar N. Manolescu - care, ciudat, din 1982 și până la apariția articolului respectiv, nu a făcut niciun efort, obligatoriu în profesia și la calibrul său moral, de a descifra tainicele împrejurări ale unui cel puțin misterios plagiat -, tresare discret, pe fundalul muzical al imnului național ”Deșteaptă-te...” și se întreabă: ”Cum ajunsese Ion Gheorghe de la Cultul Zburătorului, bizara carte consacrată religiei dacilor, pe urmele lui Nicolae Densusianu, tocmai la filosoful antic chinez, nu se ştie nici până azi. În continuare, directorul ”României Literare” sare de la una la alta, doar pentru a umple spațiul tipografic alocat editorialului. Scopul articolului a fost atins. M-am documentat cât am putut despre descoperirea lui Dorin Tudoran. Culmea, am citit lucruri ofensatoare aduse și acestuia de către diverși scriitori sau publiciști. Povestea plagiatului e tare misterioasă, labirintică. Nu are rost să insist. E vorba de timp și de zădărnicie. Dorin Tudoran a rămas cu Lao Tse în brațe, iar Ion Gheorghe și-a desăvârșit opera. Rămân, în continuare, contrariat de reacția metronomică a lui Nicolae Manolescu. Sâmbătă, 16 august 2014, l-am vizitat pe Ion Gheorghe, la reședința sa de vară, la Sărățeanca. La poartă, m-a întâmpinat chiar el. Am fost acolo împreună cu Nistor Tănăsescu, soția sa Geta și Stelian Grigore, redactor-șef adjunct al revistei ”Cartelul Metaforelor”. Ne-a întâmpinat și doamna Elena, soția poetului și fiica lor Dana, apoi a venit și sora poetului împreună cu soțul. Am discutat aproximativ o oră. Despre cele trecute și despre cele prezent-acute. Ion Gheorghe arăta foarte bine. A mai slăbit. Pentru vârsta sa, are un fizic de atlet. Privirea îi este la fel de vioaie, iar vorbele îi curg la fel de precis precum cele scrise. E o satisfacție unică să-l ascuți și să-l privești. La rugămintea lui Nistor Tănăsescu, nu i-am spus nimic despre articolul lui Nicolae Manolescu, mai ales că, am constatat în nenumărate rânduri, marele poet vorbește întotdeauna cuviincios despre acesta. Treabă de educație sufletească. Apoi, după exact o săptămână, l-am vizitat din nou. De această dată, împreună cu doctorul Valeriu Bistriceanu. Amândoi am ascultat fascinante frânturi de mărturisiri despre literatura maestrului, evocări despre viața literară de altădată, explicații amănunțite, inițiatice, revelatorii despre mișcarea energetică din jurul pietrelor din curtea sa fixată în rama unui timp inaccesibil termitelor.

Personalitate: Uzand de calitati precum simt practic, creativitate si disciplina, cei nascuti pe 13 au darul de a sti sa imbine frumosul cu durabilul si functionalul. Sunt oameni realisti, logici, organizati, meticulosi si de incredere, care pun pret pe munca, familie si traditie. Profesia e de baza pentru ei, dar este esential sa le placa ceea ce fac. Se poate sa-si schimbe ocupatia pana isi gasesc vocatia, dar cand o gasesc, fac o arta din meserie. Sunt, in general, seriosi, vorbesc putin, sincer si cu miez.

Defecte: Rigiditate, incapatanare, conservatorism, scepticism, care pot blo-ca accesul la o serie de oportunitati. Le trebuie mai multa deschidere...

Dragoste: Au sentimente profunde si statornice. Prudenti, se leaga greu, in timp. Chiar daca nu sunt prea expansivi in dragoste, au un farmec special.

14. Jucatorii Personalitate: Curiosi, independenti si adaptabili, cei nascuti pe 14 au

nevoie de informatie, provocari si schimbare... Sunt curajosi, risca deseori si cred in steaua lor norocoasa, avand o fire de jucator. Inteligenti, ingeniosi, practici si creativi, gasesc rapid solutii la orice si sunt talentati in multe domenii. Daca isi consacra aptitudinile unei cariere pe placul lor, daca fac apel la vointa si realismul cu care sunt dotati, pot munci foarte mult si pot atinge mari succese. Altfel, s-ar putea irosi in van...

Defecte: Impulsivitate, lipsa de echilibru, inclinatie catre dependente (alcool, tutun, mancare, medicamente, droguri, jocuri).

Dragoste: Fermecatori si plini de temperament, nu duc lipsa de oferte. Totusi, prefera sa aleaga, nu sa fie alesi. Au o viata sentimentala bogata si adesea destul de furtunoasa.


SECRETUL ZILEI DE NAŞTERE


Elena Ionescu Colcigieanni s-a născut în comuna Tomşani, Jud. Prahova, la data de în 21mai 1939 şi a absolvit Liceul Mihai Viteazul din Ploieşti, în1957, apoi Şcoala de Asistente de Medicină Generală tot în Ploieşti, în anul 1960. După obţinerea gradului principal, din 1970 a lucrat la Spitalul Universitat din Bucureşti, până la pensionare.

Elena Ionescu Colcigeanni a publicat, până în prezent, patru romane: Af...sau a nu fi... mamă (2008), Amintiri din inimă (2009), Eu...a cui sunt? (2009), A doua şansă (2011) şi un volum de schiţe, 1001 motive de divorţ şi tot atâtea poveşti de dragoste (2012).

Al cincilea roman, Drumul rătăcit al vieţii (Ed. Betta, 2014), îl comentăm în continuare.

Pornim de la constatarea generală că romanele şi schiţele Elenei Colcigeanni sunt proze de idei, iar datorită sentimentelor trăite în apropierea absolutului, evenimentele sunt impregnate de expresionismul literar. Tema generică rămâne morala, iar evenimentele se petrec în triunghiul: dragoste – etică – moarte.

Titlul romanului Drumul rătăcit al vieţii dovedeşte aserţiunea noastră, întărită de concluzia autoarei din încheierea cărţii: „CE ESTE TRECEREA OAMENILOR PRIN LUME? O călătorie complexă, pe cărările căreia călăuzele sunt puţine şi primejdiile nenumărate... De aceea, când găseşti drumul drept, nu-l rătăci! Nu te lua după promisiuni deşarte!” Îndemnul acesta trebuia lăsat pe seama comentatorilor.

Desfăşurarea romanului acoperă o vastă perioadă de timp, care se întinde peste două epoci istorice diferite, comunismul şi capitalismul de junglă, postdecembrist.

Ghemul epic se desfăşoară începând cu seceta şi foametea din 1946, când moldovenii, mai ales, îşi părăseau gospodăriile şi plecau în alte zone ale ţării, mai puţin afectate, ca să găsească hrană, în schimbul muncii. Situaţia e redată metaforic, remarcabil şi succint: „spaţiu lipicios, iar copacii îmbătrâneau cu repeziciune”. Aşa a plecat şi Gică Ailenei, un tânăr de 20 de ani, frumos şi brunet cu ochii albaştri. Mergea fără ţintă până şi-a pierdut cunoştinţa şi l-a găsit Petre (tatăl autoarei-naratoare), care lucra administrator la ferma boierului Bibescu (transformată nu după mult timp, de comunişti, în G.A.S.). Tânărul îşi pierduse memoria, era numai răni, cu hainele ferfeniţă, iar familia administratorului îl pune pe picioare şi după ce acesta îşi revine, va fi folosit la muncă în gospodărie şi apoi la fermă, punându-i-se salariul la CEC. După opt ani, Gică participă la o nuntă cu mirele din Moldova şi la cântecele lăutarilor de acolo începe să-şi amintească faptul că şi el provine de acolo şi se hotărăşte să se întoarcă acasă.

Nu e bine primit de fraţii care îl crezuseră mort şi care nu doreau să-i refacă şi lui proprietatea, cedând din părţile lor. Gică se angajează pe marele şantier de la Bicaz, îşi cumpără o casă în zonă (cu bani d ela CEC), se căsătoreşte cu Aneta, lucrătoare şi ea pe şantier.

După acest expozeu, propun o analiză psihanalitică, din care va reieşi totodată şi firul evenimentelor.

În roman se consumă două drame pe cale le consider moştenite ereditar, a Anetei – mama şi a Leliei, fiica acesteia şi a lui Gică. Dramele lor sunt de ordin moral. Ele se construiesc pe minciuna care are picioare scurte. Aneta, în timp ce Gică lucra pe şantier, începe să bea şi să se încurce cu alţ bărbaţi, minţind în toate felurile cînd soţul ei nu o găsea acasă. Ajunge alcoolică, şi se sfârşeşte ca o legumă. Frumoasa Lelia, are parte de o viaţă aventuroasă, asupra căreia vom insista. Ajunsă la adolescenţă, placă în Germania cu Radu care se dovedeşte un interlop fără inimă şi cu gaşca lui o sechesterază obligând-o să se prostitueze şi să distragă atenţia vânzătoarelor din magazine în timp ce echipa de tâlhari fura îmbrăcăminte de firmă. E salvată de Vlad care, îndrăgostit de ea o caută cu disperare şi

reuşeşte să o readucă în ţară. Tinerii se căsătoresc, Lelia minte că tatăl ei este inginer, ca să fie pe acelaşi palier cu părinţii lui Vlad, dar adevărul iese la iveală când viitori soţi îi vizitează părinţii. Lelia fură şi ea, pe cont propriu, produse cosmetic din magaziunul unde se angajează. Dragostea învinge încă odată.

Ajungând să lucreze la o bancă, e sedusă de averile magnaţilor corupţi şi-i cere lui Vlad să intre în afaceri pentru a câştiga mai bine. Militarul de carieră, Vlad, conduce atunci un batalion de soldaţi în Afganistan (suntem după 1989) dar Lelia rămâne tot nemulţumtă. Se încurcă cu un magnat căsătorit, urmărit deja de D.N.A., care îi va construe o vilă luxoasă. După scurt timp de la căsătoria lor pripită, făcută pentru ca partea principal a averii să-I revină fostei soţii, magnatul e arestat şi vila confiscată. Lelia se sinucide tăindu-şi venele, lăsându-i lui Vlad rugămintea să aibă grijă de băiatul ei Vladuţ, conceputul cu soţul arestat.

Avem aşadar de-a face, în cazul Anetei cu patima beţiei, iar la Lelia cu patima banului. Destinul acţionează asupra lor ineluctabil, ca în tragediile antice greceşti. Din punct de vedere psihanalitic le-aş încadra în complexul lui Iona, elel fiind “înghiţite” de patimi şi astfel rătăcesc drumurile vieţii.

Personajele principale, sunt construite antitetic şi idealizat. Gică şi Vlad au numai calităţi, Aneta, numai defecte. Lelia, pe lângă defectele majoritare, păstrează o dragoste adevărată pentru Vlad, chiar dacă

divorţează de el, ceea ce o umanizează. Idealizarea afecteză credibilitatea unor situaţii. În schimb, participarea transfigurată esthetic a familiei autoarei şi chiar a ei la începutul romanului, echilibrează în parte, situaţia.

Din punct de vedere al construcţie Drumul rătăcit al vieţii se încadrează în tipologia noului roman francez modern, de tip fluviu, în care momnetele epicii nu se diferenţiază, intriga dispare (sau putem vorbi de mai multe intrgi episodice), punctul culminant îl constituie sinuciderea Leliei, deznodământul rămîne sugerat prin implicarea lui Vlad în creşerea copiilor Vlăduţ şi Eliza, iar finalul e o maximă morală neavenită.

Stilistic textul e remarcabil, metaforele sunt fruste, pline de viaţă. Exemplificăm cu un pasaj în care Gică încearcă să-şi ecapete memoria: “Pentru el fusese perioada sau clipa în care a îngheţat timpl în spaţiu, mişcarea în nemişcare, vorba în muţenie. Nu-şi amintea nimic şi gesture dureroase de supărare, dând încruntat din cap…. Pânza trecutului, a amintirilor lui fusese ruptă, luată de vânt şi duă fără să lase vreo urmă.”

Componenele sufleteaşti romantic şi sentimenale ale autoarei se regăsesc în conceperea dragostei dintre Lelia şi Vlad curată şi puternică, dincolo de histrionismul trucat uneori al femeii.

Romanul se citeşte cu interes, păcere, Elena Ionescu Colcigeanni ştie să imagineze coerent şi să construiască scene dramatice, ia stilul este atractiv, pirment cu metafore surprinzătoare.

Sopul este moral şi trage un semnal de alarmă reprezentanţilr societăţii noastre decăzute.

Elis Râpeanu menţionează în prefaţa cărţii: „Prin ritmul alert, firul povestirii îl prinde pe cititor şi, în acelaşi timp, îl transformă în participant la evenimente.”

Ion Văduva-Poenaru caracterizează astfel romanul, pe postcoperta cărţii: „Romanul are o mare încărcătură de viaţă, derulată, pe alocuri cu nuanţe cehoviene. Este un alambic de sentimente veridice prin atmosfera şi culoarea lor, cu ajungeri la un ţărm sau la anumite ţărmuri existenţiale.”

Elena Ionescu Colcigianii este o prozatoare demnă de atenţia criticilor literari.

Elena Ionescu Colcigeanni – Drumul rătăcit al vieţii s-a născut în comuna Tomşani, Jud. Prahova, la data de în 21mai 1939 şi a absolvit Liceul Mihai Viteazul din Ploieşti, în1957, apoi Şcoala de Asistente de Medicină Generală tot în Ploieşti, în anul 1960. După obţinerea gradului principal, din 1970 a lucrat la Spitalul Universitat din Bucureşti, până la pensionare.

publicat, până în prezent, patru romane: Af...sau a nu fi... mamădin inimă(2009), volum de schiţe, şi

Lucian Gruia


Perpessicius s-a născut în familia lui Panait Ştefan şi Elisabeta în Brăila la data de 21 Octombrie 1891.Asemeni unui cavaler medieval cu zale, coif şi lance, călare pe armăsarul alb pentru a cânta din peniţa subţire a liricii potrivită pentru un seducător sedus, cu imparţialitate şi gust,cu dragoste şi entuziasm” precum îl descrie Felix Aderca în “’Oameni şi idei”a fost cavalerul literaturii române. Creşterea şi formarea sa a cunoscut amprenta evoluţiei literaturii române sub multiplele ei curente în care a predominat apariţia curentului simbolist, mai târziu avangardismul dar şi scoaterea de sub influenţa tradiţionalismului promovat de N. Iorga care recunoştea doar meritul educativ al litaraturii negând evoluţia stilistică a artei literare. Liber de constrângeri şi preconcepte, fără să lipsească de farmecul lor operele studiate a ştiut să se apropie de de sufletul autorilor, să-i înţeleagă şi s- ă evidenţieze fără agresiune cu respectul cuvenit fiecăruia în parte, opera sa.”Pe acelaşi drum, voi urmări cu egală plăcere o opera naturalistă, cât şi una simbolistă, nefiind dintre aceia care zâmbesc de cum văd cartea de vizită …(În tinda unei registraturi, 1923) El conform lui lui Eugen Simion este adevăratul exponent al impresionismului în critica românească ,programul lui a fost liber de orice constrângere. A fost elev al liceului Nicolae Bălcescu din Brăila unde a îndeplinit şi funcţia de secretar general la societatea culturală “Avântul”a elevilor din acest liceu

În perioada vacanţelor de vară petrecute la Agapia prin intermediul lui Titu Dinu student a lui Ovid Densusinu este introdus în lumea poeţilor simbolisti.

Disertaţia la absolvirea Bacalaureatului a dedicat-o lui Ion Minulescu şi a fost bine primită favorabil. În 1910 devine student al facultăţii de litere din Bucureşti

În perioada studiilor universitare au loc “sacrele sale debuturi” sub zodia talentului. Publicistic în 1911 cu schiţa ‘’Omida-din lumea celor care se târăsc” pe care o semnează cu

pseudonimul Victor Pribeagu în revista brăileană Flori de Câmp, primeşte botezul literar .Ca poet debutează în 1913 cu poezia “Reminiscenţă” în revista Versuri şi Proză a lui I.M .Rascu semnând D.Pandrea prin anagramarea numelor părinţilor săi

Absolvirea studiilor superioare în 1915 la Universitatea Bucureşti, facultatea de filologie îi deschide drumul spre biblioteca academiei,unde va colabora la realizarea catalogului lucrărilor conţinute în bibliotecă.Vremurile prevestitoare de război îl găsesc la Şcoala de ofiţeri de rezervă din Dealul Spirii unde obţine gradul de sublocotenent.La revista Cronica în 1915 condusă de Tudor Arghezi şi Gala Galaction va folosi pentru prima dată pseudonimul Perpessicius pentru publicarea poeziei “Ad provincials, meum în Gretchen amorem spernentes” cu relatarea idilei petrecută în vremuri de cumpănă .Tânăr aspirant la gloria literară va primi încurajarea şi înţelegerea părintelui Gala Galaction care-i conduce aspiraţiile spre domeniul aspru şi tentant al literaturii .Părintele Gala Galaction a fost naşul său literar.Rigorile frontului îl găsesc combatant în sud, în Dobrogea unde a fost rănit grav riscând să-şi piardă mâna dreapta şi ca urmare este retras.Perioada petrecută pe front va face obiectul primului său volum de versuri la care a început să lucreze în 1918 când realizează împreună cu Dragoş Protopopescu şi Scarlat Struţeanu revista ‘’Letopiseţi’’unde au colaborat nume sonore T. Vianu, Ion Pilat, Ion Marin Sadoveanu.Camil Petrescu,Ion Minulescu etc.Volumul se numeşte “Inscripţii pe un scut şi o targă” şi conţine şi două poezii dedicate amfitrionilor săi literari T.Arghezi şi Gala Galaction, a apărut în 1926.Din anul 1919 când îşi ia capacitatea ca profesor de limba şi literatura română şi până în 1922 este implicat în învăţământul preuniversitar, profesând la diferite licee din ţară inclusive în Brăila.În anul 1923 l-a secondat pe Emanoil Bucuta la organizarea şi conceperea publicaţiei“Buletinul cărţi’’ şi începe activitatea de cronicar literar la revista “Spre ziuă’’a lui Felix Aderca.De această revistă îşi leagă debutul de cronicar literar şi porneşte cruciada bunului gust refuzând în faţa prostiei, obrăzniciei, şantajului să facă debuşeuri, numele său este echivalent cu calitatea, va pune în discuţie doar valoarea artistică a operei literare.Crezul său menţionat la rubrica ‘’În tindă unei registraturii’’ este: “Însărcinarea mea este în primul rând aceea a unui cronicar…..voi merge în pasul timpuluisi voi face ca rubrica aceasta să fie cel puţin sucursala unei vitrine literare.Nume şi scrieri ce apar în geamul librarului se vor vedea trecând cât mai neîntârziat şi-n acest galantar,.Voi vorbi de fructul tiparului într-o ordine la voia întâmplării.Voi plivi însă orice judecată sectară(fără apartenenţa la vreun curent literar) şi mă voi sili să comentez orice opera din orice zonă ar veni..Nu voi pretinde nici un certificat cu excepţia unui buletin care să arate că opera e vaccinată cu un cât de relativ interes.Deci voi căuta întotdeauna să adaptez entuziasmului meu o cutie de rezonanţă în care să vibreze emoţia pe care o dă opera literară.’’

Petre Pandrea îl consideră pe cronicar având structural vocaţia de Gnostic şi cu siguranţă nu greşea. Curiozitate şi dorinţa de cunoastre a tuturor aspectelor literaturii contemporane cu Perpessicius i-au fost cronicarului trăsături principale pe care le-a promovat în toate gazetele la care a colaborat

De altfel libertatea propriului cuget l-a ajutat şi la conceperea lucrării ‘’Antologia poeţilor de azi”la care a lucrat între ani 1924-1928 când alături de Ion Pilat poet conservator va reda imaginea poeziei contemporane acelor ani în două volume incluzând exponenţi ai tuturor curentelor literare.

La ziarul “Cuvântul” ajunge în 1927 pentru o activitate rodnică unde în intervalul a şapte ani a susţinut foiletonic rubrica “Menţiuni critice’’ materialele prezentate aici fac obiectul a cinci volume, o amplă bibliografie a literaturii interbelice fiind cel mai fin cunascator şi analist al acestei perioade.

Cu ocazia apariţiei în 1932 a celui de-al doile volum de poezii ‘’Itinerar sentimental ’’G. Călinescu l-a considerat un autor intelectualist specificând” puţini dintre cei care citesc vor fi ştiind că perpessicius înseamnă cel deprins cu suferinţă ,adică cel care printr-o reacţiune a spiritului a subjugat strigătele durerii,ceea ce este însăşi definiţia ironiei şi a stoicismului,se ghiceşte o nefericire personală care cere o altă organizare a sufletuluisi un efort de consolidare prin contemplare”Autorul Itinerarului sentimental recurge la descrierea lumii în care eul său călătorind întâlneşte cu emoţie urmele evoluţiei atemporale dar şi urmele poeziei latine dovedind erudiţie. În poezia “Albumul danubian’’ din care redau un fragment:

O! cum gemeau prin vânt, plângând cu aspră voce, Navarnica Lycorias şi phyllodoce

Cum alergau de colo—colo despletite Prin valuri de furtună biciuite! Spre ziua însă crivăţ le-a izbit Şi cu suflară-i rece toate le-a-mpietrit.. Urmele elegiei antice sunt prezente în

evoluţii aspre. În alte multe alte poezii sentimental

coroziv al tristeţii este redat prin încordare critică şi comentariu livresc dar nu umoristic

Îţi mulţumesc.o! Doamne că-n fine am o casă !

Că s-a sfârşit calvarul si pot să intru-n clasă

Cu-o faţă mai senină, cu zâmbetul amabil Al omului ce are un domiciliu stabil… Corectă este opinia poetului despre creaţie

astfel: “’Fila de hârtie e o celulă ferecată în care

nimic nu se pierde, că –ntro disecţie, atentă mergând din nerv în nerv până la stihul final.Important e să elimini tot ce e prea mult, tot ce distonează ,tot ce nu se acordă, în timbru şi-n registru , cu restul poeziei.”

Colaborarea cu radiofuzunea a cunoscut două etape:

Prima este doar de câteva luni în 1929, la scurt timp după dată de 01/11/1928 când s-a înfiinţat postul naţional de radio.A doua în perioada 1934-1938 i-a permis să-şi etaleze aptitudinea de cronicar şi critic dând viaţă emisiunilor “Viaţa Cărţilor”’ şi “Cărţi noi’’

Reeditează opera literară a lui Mateiu I Caragiale, cu prefaţă ,note şi variante completând cu analize pertinente aspecte mai puţin cunoscute din viaţa şi opera acestuia.

O dată cu schimbarea orientării politice ce deviază spre extremă dreapta Perpessicius îşi încetează colaborarea la ziarul Cuvântul în 1933 şi începe o muncă de reconstituire şi editare a operlor critice ale lui Eminescu ediţie programată să aibă 12 volume .Primele şase volume apar în timpul vieţii sale cu mari dificultăţi la Editura Fundaţiei pentru literature şi Artă ,Regele Carol al doilea.Intreaga editare a Operei Critice Eminesciene a durat 59 de ani, a fost finalizată cu volumul al XVI lea în 1998 la Editura Academiei Române în colaborare cu Muzeul literaturii române sub coordonarea lui D. Vatamaniuc şi Petru Creţia

Referitor la abilitatea de a recupera opera Eminesciană întemeietorul ediţiei integrale recunoste”Fiecare vers abandonat sau şters dintr-o pagină de Eminescu e o rana sângerândă,ce întârzie să se cicatrizeze”Pentru meritele sale Perpessicius a primit premiul naţional pentru literature în 1940 şi a devenit membru al Academiei Române în 1955.Pentru a consolida activitatea de recuperare a operelor literare a înfiinţat în 1957 Muzeul literaturii române sub tutela căruia a întemeiat şi condus revista Manuscriptum .La vârstă de 75 ani este sărbătorit la nivel naţional .Ultimul sau volum publicat a fost ‘’Lecturi intermitente’’o paralelă a cronicarului cu observaţia criticului. A decedat la 29 Martie 1971.

Bibliografie:Perpessicius -Mentiuni Critice -editie

prefatata de Eugen Simion Editura Albatros 1976

G. Calinescu –Ulysse 1967 Ed pentru Literatura

Vasile Netea – Interviuri din literature Romana –ed Junimea 1983

G. Calinescu – Istoria Literaturii Romane de la Origini pana in prezent –Ed Minerva- 1982

Lucian Raicu- Practica scrisului si Experienta Lecturii ed.Cartea Romaneasca -1977

Felix Aderca –Oameni si idei Ed Dacia -1983

Perpessicius cronicar al literaturii interbelice –momente marcante

ale vieţii saleOvidiu Dinica


full text

mulţi stau la uşa meacu puncte de prindere la mijlocsă vreasă poatăsă înece marea în mâini şi picioare

şi trebuie să ajungăo minge străbătută de copii

şi tu eşti acolodar numai cu inima pe care o ţii de mânăcu picioarele-n buzunar

aştepţi fără alunecareun semafor caresă te definească pe conuri frontale

ei sunt atât de goi ca le ard plămâniide borhotau pumni cu mănuşiciorapi care vorbesc prin ochiurile lâncede ale vizorului

vrând-nevrând oareşicând

{{ toa-te ce-le câ-te ies din Dum-ne-zeusunt poli de vi-zi-u-ne co-lo-sa-lă }}

as-ta mi-ar mai lip-si!

: în-că nu con-cep să te pierd ast-felsă cu-leg pie-treca-re îşi ţin res-pi-ra-ţi-a să nu zdrun-ci-ne a-e-rul de pe ma-sată-ce-rii

noidoiam stră-puns stri-gă-tefă-ră cor-puri ca-re pe-da-lea-ză[[ vor-besc a-ici de o hi-per-sen-za-ţi-ede-ter-mi-na-tă du-re-roa-să ]]săl-ba-tic şi bar-bar

spu-neam:Tim-pu-le, în-chi-de cu-loa-rea de griîn gal-benşi dă-ne sfori[[ tot a-co-lo ]]pe ca-re să ne bu-bu-im tai-ne-le!

: sil-hui în-că ne în-cur-căm ca niş-te ga-le-rii de de-mult

le-ge-ne(-)ne jghea-bu-ri-lespe-ran-ţei şi băr-cu-ţa sub-te-ra-nă a me-to-dei cla-si-ce deiu-bi-re!

în gân-dul meunu ai gân-duri. las’ că te în-gri-jesc euîn rit-mul meuîn-(tr-un) li-ghean de că-ră-mi-dă ro-şi-ecu pa-u-ze în-tre a-pă şi a-ercu pes-te 69 vir-gulă 96 de li-te-repe ca-re nici treji nu sun-tem si-guri că le re-cu-noaş-tem!

POEZII

linca kucsinschi Noni - Emil Iordache Luisa-Evelina çtifiiimagine însorită în vitrine

știu o întâmplare amo mână pe sticla dintr-un episod de teleshoping cândtipul încerca să uite de sine

în lipsa meaîntunericul se închide în cameră

în sticlă e absintul toate zânele sunt unice toate zânele sunt unicepe podea staruri rock/ muzeevadează într-o formă strâmtă

reviste mondene aruncate în coș

viața e un punct de suspensie în golun acrobat la circ uită ceașca decafea pe măsuța dintre noie bun timpul pe care îl vezimișcat de atingerea unei mâini celasă urme

firul se rupe în două întrei sticla are eticheta cupetale de trandafir usucă gâtul sentimente cu încercări detoamnă

nu visez am ochii închiși știu cresc pânze în jur deodată mintea ia forma uneialte zi în sticlă

soarele e un fermier carenu găsește drumul spre casă

uit gloanțe în debara

dau în leagăn un copil rupttrei bucăți sparte pe podea corpul lui e un experiment mintea știe idei versuri un cantec unite printr-o simplă legănare

are trei lucruri în buzunarprimule nefiresc esențial oglindafurată din debara

două lucruri sunt în așteptareștie unde suntspune doar când doi fac unulîn porcușorul din sertar

fără gust fără aerle înec ușor cu apa unui gândcând ne uităm unul la altulîi lipesc firele de păr cu pielea

mă leg de sfoară când ardnu pot să uit cumvibează coarda acestuileagăn

îmi pare că se întâmplăsă aud că pistoalele au fost pusedeoparte

Ascunzătoare călătoare

Mi-am făcut geamantan din marmură Cu mâinile-mi murdărite de leacrimile-amare Ale minţii tale. Inima şi ochii am împachetat Şi cu trenul am zburat. La malul mării nu erai – Eu căutăndu-te, poalele rochiei mi-am udat. Între dunele deşertului nu te aflai – Dar căutându-te, pielea mi s-a uscat. Te-am căutat şi după nori, Cu toate că m-ai avertizat Că acolo nu ai cum să respiri. Normal că nu te-am putut găsi, De vreme ce tu ai zăbovit mereu În geamantanul meu, Aşteptând să muşti din mâinile mele În formă de floare Care te caută mereu.

Joker : Pasiunea Cafeaua neagră şi zarurile aruncate Pe masa din marmură albă îmbrăcată în sticlă Sunt ultimele semne... Că a fost, Că s-a dus. Sau poate... Au fost şi-au plecat. E iubirea sau sunt ei? E sclipirea din ochi sau privirea lor? E intensitatea bătăilor inimilor, sau sincronul pulsului lor? A fost dragostea vrăjită Să-i lase în solitudinea bătăilor ceasurilor lor? S-a rătăcit în atriile sau ventriculele din ale lor piepturi înflăcărate, Căzute în ispită? Război rece. Crimă pasională. Suferinţă. Durere. Albastru marin. Roşu sângeriu. Cum se poate că aerul dimineţii să fi devorat cafeaua? Se concepe că briza nopţii să fi răsturnat zarurile? Un scurtcircuit a stins lumina. Mâini uitate, Sărutări sfărmate, Fluctuaţii de intensitate, Şi o pereche de buze inflamate Care sorb spuma laptelui Ce nu se va mai revărsa În amara cafea.

Negaţia în coşmarbuZe uZ contiNUu NU alunga UN mONstru al NOstru

ZZNUNUUNNO


Pula, subintitulata Revista de Pula Moderna sau Organ Universal, este o revista avangardista romaneasca scoasa de Aurel Baranga, Gherasim Luca, Paul Paun si Jules Perahim, anterior redactori ai revistei Alge. A aparut intr-un singur numar, pe data de 1 octombrie 1931. Conform lui Sasa Pana, 20 de exemplare au fost imprimate, dintre care doar 7 exemplare au fost distribuite. In interiorul revistei se afla o fotografie cu doi dintre autori, in pielea goala, sub care se afla precizarea: „Redactorii sefi ai revistei Pula la lucru”. Dintre cele 13 exemplare, unul a ajuns la Sasa Pana, directorul revistei unu, iar altul i-a fost trimis profesorului lor, Nicolae Iorga, cu dedicaţia „Tu ai? N-ai!”. Ultragiat, Iorga i-a reclamat pentru „continutul pornografic” al publicatiei. Drept urmare, autorii ajung la tribunal si stau cateva zile dupa gratii inainte sa fie amnistiati.

Avangardistul PERAHIM, coautor al revistei apărute

în 1 oct. 1931

Maude

Într-o capsulă de cupru cu pereții pătați de ore, timpul transpare din chipuri enigmatice cu frunțile de oțel.Clipele zac sub sufocarea tăcerii adâncite.

Un șir de cuvinte răsfirate metamorfozează triumful simbolicei cunoașteri, încordând o pereche de aripi reprezentată pe o suprafață plană.Perspectivele compoziționale se împletesc, curgând pe umerii grei ai mantoului carbonizat, îndulcind tabloul printr-un zâmbet amar în

colțul gurii.Purta un văl plumburiu cu iz primăvăratec, încercând o deconstrucție a chipului misterios, prăfuind griurile zdrelite ale monotoniei.

Femeia –pasăre își caută identitatea între miile de suprapuneri coloristice, amintind de un Foolio al curților apusene. Împodobită de zorzoane, zornăind din pintenii roșii ca para focului, făptura se topea sub soarele torid al privitorilor din galerie.

- Ar putea să zboare, zise un trecător , rupând tacerea.- N-are decât, îi răspunse un glas fantomatic.- Decorul acesta este un labirint, remarcă o tânără cu chipul

pârjolit de soare.Ecoul foametei creative se ancora pe chipurile infame

ale fatalității.Poate veridicitatea va fi consumată în absența prezentului?Posibil. Să admite că e la fel de absentă ca și viziunile de jad, creând un caleidoscop al complexităților, ca un joc macrocosmic al nuntirii cu trecutul.

Tânăra pasăre captivă din capsula de cupru, se pare că elogia un marș funest.

- E teatrală, hm, zise un galerist în fugă.- E fioroasă, rosti un domn bine îmbrăcat, naufragiind în tainele

compoziției de artă contemporană.- E prea obscenă, spuse o doamnă cu palărie de fetru care lăsa la

vedere câteva șuvițe de ocru.- Așa este, adăugară într-un glas un pâlc de tineri cosmopoliți.Încadrată de o ramă a unui fiasco total, prezența bucății măiastre

tinde să-și atârne sentința de un osuar uman. Era acolo de la Facerea Lumii, dar oamenii nu au remarcat-o, deși fuseseră destui, care s-au confundat cu obsesia de a fi.Ni se întâmplă tuturor, așa-i?

IntrospecțieScoasă din cenușa cotidiană și pusă pe un suport vizual, vibrând

de esență, femeia –pasăre și-a colat un ochi mare, diform și atotvăzător, în cercuri roșietice, privind în zare, răsculându-se pe marginea unui fir de existență.Ochiul său e translucid, străpungând o avalanșă de opinii.

Simțim gheara vibrantă a trăirilor, dincolo de hâtia acoperită de mâzgălituri artizanale,în fața milioanelor de ochi mari, răscoliți de curiozitate, exprimând diformitatea universală a creației.

Grația demiurgică renaște cu fiecare privire, mai atentă sau mai îndepărtată, sorbind din elixirul pietrei filosofale.

Sihastrul nocturn valsează cu minele de grafit, tușurile roșii, pete de acrilic, dând glas unei existențe cerate, pietrificate de timp.

Monologul stă agățat de vârfurile lăncioase ale speranței prezente, rostogolindu-se peste vastul hibrid.Se anunța miluirea si falsele aduceri aminte, creând confuzii infinite în febra deșertăciunilor.

Cele patru puncte cardinale susțin compoziția, intesectând litosfera într-un punct invizibil.Doar spiritul planeaza din înalt, suflând viața peste humă. A murit cuvântul sufocat de mirajul nestins al facerii omului, la umbra unor piroane- pe de rost- ruginite de căutarea absurdă.

Ființa relaționează cu spiritul convulsiei umane, dar nicicând va încerca să șteargă din memorie o așa înfăptuire!

Reprezentată ca o rană deschisă către lume, incadrată de spațialitatea compozitională, limitată de câmpuri vizuale, figura cerată descrie traiectoria supra-realismului prin: forma-i alungită, semeția aripilor, circularitate, suprapunerea imaginilor, deformarea figurii, predilecția spre asceză, dorința arzătoare de a impresiona orice privitor.

- E remarcabilă, spuse o voce ascuțită.- Mai bine i-ar fi pus o cingătoare, adaugă un chip ascuns sub o

bască verde.- Avânt de sensuri conotative?!Doar atât, conchide glasul efe-

mer al existenței.N-am concluzionat pentru că timpul zoboară, mereu, cu aripile-i

furișându-se sub invelișurile de carne amorfă. Descântecul creativ se incheie, brodând sensuri neînțelese, la fel

și pledoaria creativă înțesată de săgeți înfierate.Privirea în gol își destinde genele ostenite, amintind de cadranul

Timpului, o capsulă piedută în forme, nuanțe și sensuri multiple.La fel e și viața microcosmică, bătătorită de pași grei și linii punctiforme, ascuțind gândurile, înălțându-se spre nourii vătuiți.

Lumina difuză a lui azi renște pe aripile mari, sub forme empatice.

Dă-mi timp și întoarce cheia Orologiului Universal......

pereții pătați de ore, timpul transpare din chipuri enigmatice cu frunțile de oțel.Clipele zac sub sufocarea tăcerii adâncite.

metamorfozează triumful simbolicei cunoașteri, încordând o pereche de aripi reprezentată pe o suprafață plană.Perspectivele compoziționale se împletesc, curgând pe umerii grei ai mantoului carbonizat, îndulcind tabloul printr-un zâmbet amar în

Dana Tolea


Mai întotdeauna la români s-au adeverit, de-a lungul istoriei, apoftegmele „Să moară şi capra vecinului” sau „Nimeni nu este profet în ţara lui”. În acest sens Panait Istrati spunea: „Câtă vreme un secret e ferecat în tine, e robul tău. Cum l-ai spus altuia eşti tu robul lui!”. Codiţiile istorice au impus şi trădarea din partea confraţilor, precum Iuda a făcut-o cu Iisus, intelectualul devenind robul secretului.

După ocuparea României de către armata sovietică(rusă) şi impunerea cu forţa a unui regim de sorginte comunistă a început prigoana împotriva intelectualilor şi a tuturor persoanelor, indiferent din ce clasă socială făceau parte, ale căror idei şi manifestări erau suspectate că ar fi împotriva noului regim. Un rol important în arestarea şi închiderea acestora l-au avut „iudele” din preajma celor ce se opuneau regimului şi care aveau alte idei decât cele marxist-leniniste. Aceştia erau cunoscuţii, chiar aşa-zişi prieteni ai celor anchetaţi şi întemniţaţi în gherlele morţii. Fără sprijinul acestor cunoscuţi şi „prieteni” sau confraţi mâna lungă a securităţii nu ajungea la victime.

Exemple sunt destule!

Scriitorul Marcel Petrişor a vorbit în redacţia „Teatru”, în 1957, că urmează mişcări studenţeşti şi unul din confraţi la turnat la Securitate, iar Ştefan Aug.Doinaş a fost arestat pentru omisiune de denunţ, făcând un an de închisoare.

Paul Goma a fost condamnat la 2 ani de închisoare şi cinci de deportare în Bărăgan pentru că la un seminar la Şcoala de Literatură a citit un fragment de roman în care critica regimul comunist. Cineva din colegii săi prezent la seminarul de creaţie l-a turnat.

Ion Caraion, după ce iese din închisoare în 1955, întocmeşte o listă de scriitori care aveau nevoie de sprijinul din Vest, această listă este văzută de un confrate în 1958 şi îl reclamă la securitate. În urma acestui denunţ este condamnat la moarte pentru „uneltire împotriva orânduirii legale”. I se comută pedeapsa în detenţie pe viaţă şi în 1964 este graţiat.

Alice Voinescu (1885-1961) a fost arestată în 1951 pentru conferinţele ce le ţinea în clandestinitate organizate de Petru Manoliu. Ca şi cei amintiţi mai înainte, şi aceasta a fost turnată de unul din confraţii care participau la aceste întâlniri. Acelaş lucru i s-a întâmplat poetului Constant Tonegaru (mort 1952), fiind arestat şi condamnat.

Interesant este cazul lui Petre Pandrea (1968) care fiind dizident de stânga, îi critică pe comuniştii români, astfel este arestat, anchetat brutal de securitate şi închis.

Zeci de scriitori au suferit pentru ideile lor în timpul terorii comuniste. Activiştii de partid, unii proveniţi din breasla scriitoricească (A. Toma, Sorin Toma, M. Beniuc, Z. Stancu, etc.), au „pus umărul” la impunerea realismului socialist în literatură şi în general în cultura românească. Urmare acestui fapt scriitorii care nu s-au aliniat acestei doctrine au suferit rigorile legilor, fiind anchetaţi de securitate, bătuţi, schingiuiţi şi apoi închişi. Unii din ei murind între zidurile închisorilor de la Sighet, Gherla, Piteşti, Malmezon, etc.

„Cine nu este cu noi, este împotriva noastră”

Exista pe atunci o lozincă promovată de activiştii de partid cu veleităţi scriitoriceşti: „Cine nu este cu noi, este împotriva noastră”. În baza acesteia au fost arestaţi sute de scriitori, printre care: Traian Brăileanu, Gane, Ion Petrovici, Radu Gyr, Anton Dumitru, Sandu Lieblich, Sandu Tudor, George Marcu, Tudor Popescu, Dumitru Borşa, Paul Sterian, Fane Vlădoiu, Popescu-Prundeni, Al.Mironescu, Radu Budişteanu, Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Mircea Vulcănescu, Ion Caraion, Nicolae Balotă, Adrian Marino, I.D. Sîrbu, Ştefan Augustin Doinaş, Leonid Dimov, Petre Ţuţea, Petru Pandrea şi mulţi, mulţi alţii.

Un caz aparte, asemeni lui Iuda, este al episcopului Antim de Buzău care i-a trădat şi predat miliţiei şi securităţii pe cei adăpostiţi în Mănăstirea Vladimireşti-Ploscuţeni care luptau împotriva puterii ruseşti instalate în România, grup format din foşti ofiţeri din Armata Română, intelecuali şi călugări.

Cristian Tudor Popescu în cartea sa „Timp mort”, apărută la editura Polirom, 1998, p.11-16, în contextual celor afirmate de mine, numeşte pe Sadoveanu, Arghezi şi G.Călinescu „mari ticăloşi”, fiindcă a făcut pactul cu organele comuniste, însă îi numeşte şi „mari scriitori”. Trebuie amintit că în timpul când M. Sadoveanu a fost preşedintele Marii Adunări Naţionale a refuzat să comute pedeapsa cu moartea a unui ţăran care nu dorea să se înscrie în colectivă. Urmare acestui fapt bietul om a fost executat.

Un alt caz al trădării din partea confraţilor este cel al lui Lucian Blaga. Chiar asistentul lui l-a trădat şi a susţinut să fie exclus de la catedra pe care o avea la universitatea clujeană.

Plagiatul, pirateria intelectuală şi condamnările pe nedrept Condamnări pe nedrept, privind plagiatul, au fost făcute la adresa multor scriitori din literature română.

Situaţie pe care o includ tot în contextual trădării, având în vedere că timpul şi-a spus cuvântul constatându-se că aceste „condamnări” nu s-au confirmat. Ele fiind făcute din alte cauze şi motive. Printre acestea fiind invidia, dorinţa de notorietate prin atac la o mare personalitate. Aceşti denigratori au crezut că lovind în confrate şi dând din coate pot să ajungă în fruntea breaslei.

Nicolae Bălcescu în „Românii subt Mihai Voievod Viteazul” a urmat, prin plagiere, firul povestirii lui Florian Aaron.

Al. Dobrescu susţine în „Pirateria intelectuală” că Letopiseţul de la Putna a fost plagiat, acelaşi lucru scrie şi despre Nicolae Milescu, însă Daniela Dumbravă în „România Literară” Nr. 41 îl combate spunând că: „Nicolae Milescu nu a plagiat...”, iar Ioan Simuţ vine cu argumente în apărarea Letopiseţului, arătând că „acesta a fost inspirit din povestiri fără autori ce circulau ca folclor... deci nu este un plagiat”. Acelaşi autor spune că dascălii de manuale şi cursuri universitare: P.T. Cernătescu, latinistul N. Quintescu, Titu Maiorescu, în „Cursul de

Al Florin Ţene

FERICIREA DE A FI CONDAMNAT DE CONFRAŢI,

ESEU DE AL.FLORIN ŢENE

logică”, prelund pasaje întregi din Vischer, Eminescu, Caragiale şi alţii ar fi plagiat din plin.

Al .Grama în 1891, la numai 3 ani de la moartea lui Eminescu, publică o broşură „M. Eminescu. Studiu critic” unde poetul naţional este acuzat de plagiat. Doar Al. Macedonski a jubilat şi l-a felicitat pe autor!

În 1901, în două aricole consecutive publicate în „Revista literară” şi semnate cu pseudonimul CAION, adevăratul nume de „confrate” fiind C.Al. Ionescu, îl acuză de plagiat pe Ion Luca Caragiale în „Năpasta”. Acuzaţie dovedită, ulterior, ca fiind nefondată. Tot în acelaşi an, Demostene Russo publică o serie de articole în care argumentează faptul că „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” sunt plagiate.

Mai târziu, Cezar Petrescu este acuzat că a plagiat din Maupassant în revista „Lupta”, 3, nr. 853 din 14 oct.1924, p.2, tot de către un „confrate”, pe nume Romulus Dianu, şi că în „Bucureşti, oraşul pătimirilor” ar fi „luat” din „Istoria Bucureştilor” de Ionescu-Gion.

Aproape de noi... Mircea Cărtărescu este acuzat în „Săptămâna” din 1981, tot de un „confrate” care făcuse pactul cu Securitatea, că ar fi plagiat în „Levantul”!

Chiar eu am fost acuzat de plagiat în romanul „Insula viscolului” în care am înserat, ca intertextualitate, cu ghilimelele de rigoare, o povestire despre care personajul meu spunea că o citise într-o carte, a unei scriitoare necunoscute. Motivul fiind răzbunarea pentru un articol publicat în presă în care arătam: că o parte din scriitorii clujeni care au lucrat în sistemul propagandei de partid (ziare, reviste, edituri, teatru...) au colaborat cu securitatea ceauşistă. Dădeam şi nume, acestea ulterior m-au acuzat de plagiat.

Unii exegeţi ai literaturii universale, chiar şi de la noi, susţin că dacă opera rezultată dintr-un aşa zis plagiat este net superioară faţă de cea de la care s-a „inspirat”, acest act este în folosul literaturii şi culturii în general. Georges Maurevert în „Cartea plagiatelor” arată cazuri celebre care s-au folosit de acest mijloc, cum ar fi: Dante, Voltaire, Milton, Shakespeare, Diderot, Stendhal şi mulţi alţii.

„Poţi cere unui virus să iubească alt virus?” Aşa cum spuneam la început, „fericirea” ne vine

de la „confraţi”, aceasta datorită unor minori scriitori. Vorba aceea: „Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani am eu grije”. În acest context se pune întrebarea cu un gust amar: „Cine mai spală de noroiul aruncat în marile noastre personalităţi?” Datorită acestui „noroi” denigratorii au rămas cu numele în istorie. Vorba lui Cioran: „A-ţi iubi aproapele este un lucru de neconceput. Poţi cere unui virus să iubească alt virus?”, sau: „Cei vechi au avut muzica prin care se clădeau de la sine zidurile Tebei, modernii au născocit pe aceea care ar fi în stare să dărâme piramidele...” spunea N.Iorga.


francez. Jean Prevost indică relaţiile poetului nou cu mai toată poezia franceză de la Ronsard până la Gautier. Unele metafore şi chiar versuri din poezia lui sunt luate din alţi scriitori. Sonetul Correspondances a folosit sugestii din Kreisleriana lui Hofmann. Dar poezia lui stă în factorii inanalizabili şi în puterea de somaţie cu care opreşte în loc pe cititor.

Numai tinerii veniţi de după el, ai generaţiei următoare, ca Stephane Mallarme, Paul Verlaine şi L Isle-Adam încep să-i glorifice opera. Victor Hugo îi aduce laude: Florile răului strălucesc şi sclipesc ca nişte astre...

Mi-am cultivat isteria cu plăcere şi groază-scrie el. Astăzi, 23 ianuarie 1862, am primit un avertisment straniu: am simţit fâlfâind deasupra mea aripa imbecilităţii...Mă plictisesc în Franţa, mai ales pentru că aici toată lumea seamănă cu Voltaire. Sau: Geroge Sand e una dintre acele bătrâne ingénue care nu vor niciodată să părăsească scena.

Baudelaire lărgeşte aria de inspiraţie poetică, introducând teme noi ca: urâtul, păcatul, stările morbide, moartea, răul. El vede în om o dualitate; Dumnezeu şi Satana. De aceea găsim în poezia lui laude la adresa alcoolului, a drogurilor, care dau simţurilor o bucurie paroxistică, fie cântece pentru dragoste pline de gingăşie, idealizată.

Poezia lui are un nemaipomenit suflu liric personal care îi dă autenticitate. Grija pentru formă l-a făcut să scrie puţin. Folosirea unui limbaj simplu,concis, comun, lipsa unor comparaţii strălucitoare, i-au adus acuzaţii de prozaism. Când îi citeşti poemele însă, imaginea ţi se conturează în minte, muzicalitatea versurilor te obsedează, asamblarea imaginii vizuale, poetice, cu muzica versurilor dă acea surprinzătoare forţă de sugestie care îi caracterizează versul.

Aş încheia cuvântul meu cu poezia Epigraf pentru o carte osândită:

Tu, cititor, tăcut bucolic,Naiv şi sobru om de munci,Acestă carte s-o arunci,Cu tot desfrâu-i melancholic. De nu ştii slova şi vorbireaDe la dibaciul mag Satan,Arunc-o! vei citi-o-n vanSau îmi vei crede slută firea. Dar dacă, vrednic scormoneştiCu ochiu-n rîpi adânci, de freamăt,Citeşte, şi-ai să mă iubeşti; Tu, suflet, iscodind c-un geamătUn rai ce deopotrivă-l vrem,Mă plânge!...Altfel, te bluestem!

Receptarea lui Baudelaire în România pătrunde destul de timpuriu în literatură. Primul care se opreşte asupra operei lui a fost Titu Maiorescu, îndemnând pe Eminescu şi Caragiale să traducă din el. Apoi simboliştii ieşiţi de sub autoritatea lui Macedonski îl citesc în original.

Atitudini lirice, metafore, versuri trec de la Baudelaire în poeziile splendidei generaţii a lui Ion Minulescu,după care la Arghezi şi Bacovia. Volumul lui Ion Pillat tradus din Baudelaire ni-l aduce mai aproape de sufletul nostru, apar noi traducători care îl vor face cunoscut publicului românesc.

Orice s-ar spune, Baudelaire a fos un deschizător de drumuri pentru poezia nouă.

El este în aceeaşi măsură un pierde vară, un ambiţios trist şi o celebritate nefericită; pentru că nu a avut niciodată în viaţă decât jumătăţi de idei. Soarele leneviei care străluceşte în el fără încetare, a făcut să i se evapore, să i se consume şi acea jumătate de geniu care i-a hărăzit-o cerul.- aşa se caracterizează el într-o scrurtă povestire sub numele eroului Samuel Cramer.

Bibliografie:-Sorin Berceanu, istoria literaturii franceze, Ed. Ştiinţifică,

Bucureşti, 1970, pag. 434-440,-Vladimir Streinu, Pagini de critic literară, Ed. Minerva, 1974.

Într-o scrisoare plină de deznădejde că i se refuza tipărirea ediţiei a treia din Les Fleors du Mal Baudelaire îşi dezvăluise natura ireversibil divergentă faţă de sine, mărturisindu-şi astfel sfâşierea intimă din care-i răsărise opera: ...în acestă carte atroce mi-am pus toată inima, toată duioşia, întreaga mea religie –travestită- întreaga mea ură...

Cine a fost acest copil teribil al noii poezii? Legenda vieţii lui i-a acoperit mult timp opera. La 4 februarie 1866 se prăbuşeşte pe podeaua bisericii Saint- Loup din Namur pe care o vizita cu un grup de prieteni. Dă primele semen de

afazie şi hemiplegie. La numai 47 de ani, la 31 august 1867, albit şi calcinat, imobilizat de peste un an la pat de paralizia unei jumătăţi a corpului, Charles Baudelaire murea într-un spital parizian părăsit de toţi. De pe urma lui rămânea o biografie grea şi o operă necunoscută. Un şcolar neascultător, eliminat din liceul Louis le Grand, cu o tinereţe dezordonată, trimis în Indii, pedepsit de părinţi, un excentric măscărici dornic de aventură, petrecăreţ în prezenţa femeilor de culoare, pus sub tutelă judecătorească, azvârlit înpublicistică, boem irecuperabil, citind din versurile sale la cerere în fumul gros al cafenelelor pariziene, versuri botezate mai târziu de un obscur Hippolyte Babou,în Les Fleurs du Mal.

El se găseşte conştient şi lucid la încrucişarea drumurilor dintre romantism, parnasianism şi simbolism.

După apariţia volumului cu pricina, considerat imoral, Parchetul îi deschide un proces, aducându-i condamnarea pentru a fi vătămat morala timpului, prefăcându-l în sperietoare funestă, un fel de incantaţie a viciului şi a satanismului. Acelaşi procuror Pinard, care îl acuzase şi pe Flaubert pentru Doamna Bovary, susţine rechizitoriul şi este condamnat cu plata a trei sute de franci amendă, sărăcindu-l de-a-binelea.

Sub legenda vieţii mocnea o glorie unică. Critic plastic, muzical şi literar cu célèbre lucrări tipărite în reviste, pusese în circulaţie noi concepte ale gândirii estetice, valorificând critic artişti contemporani.

Ideea lui de modernitate şi imaginaţie prin care depăşea estetica romantismului, ca şi aplicaţiile lui eseistice, privind pictori ca Delacroix şi Guys, muzicieni ca Wagner şi scriitori ca Hugo, Gautier sau Faubert, întemeiază altă estetică şi altă critică. Aceste articole conţin o adevărată doctrină estetică, filozofică şi mistică a timpului.-( Y.G. Le Dantec).

Poetul florilor maladive şi al poemelor în proză, damnat şi condamnat, zăcuse în epocă necunoscut, ca şi criticul şi esteticianul din el.Dar în poezia Albatrosul:

Poetul e asemeni cu prinţul vastei zăriCe-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă;Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocăriAripile-i immense l-împiedică să meargă.

(Traducere de Al. Filipide)Poezia L’Hautontimoroumenenos îi rezumă încă mai clar

multipla crucificare:Je suis la plaie et le couteau!Je suis le soufflet et la joue!Je suis les membres et la roue,Et la victime et le bourreau!

În faţa operei, legenda vieţii lui pare azi secundară. Căci Les Fores du Mal a ridicat cortina de pe cel mai cotradictor spectacol spiritual. Clasicitatea formei şi erupţia sufletului modern, împărţit între chemările unei divinităţi pierdute şi acelea ale unui satanism răzbunător, între sentimentul limitelor ontologice şi sentimentul infinitului, între erotismul virginal cu accente danteşti şi deviaţia erotică, între inocenţă şi sadism, între gingăşie şi sarcasm, între emoţie şi mistificare, între necesitatea ordinei arhitecturale şi deopotrivă a subversiunii materialelor de construcţie, se sfidau reciproc, completându-se( Vladimir Străinu).

Geniul baudelaire-ian are legătură genetic cu structura spiritului

Baudelaire - la încrucişarea drumurilor dintre romantism, parnasianism şi simbolism

deznădejde că i se refuza tipărirea ediţiei a treia din Les Fleors du Mal Baudelaire îşi dezvăluise naturaireversibil divergentă faţă de sine, mărturisindu-şi astfel sfâşierea intimă din care-i răsărise opera: acestă carte atroce mi-am pus toată inima, toată duioşia, întreaga mea religie –travestită- întreaga mea ură...

al noii poezii? Legenda vieţii lui i-a acoperit mult timp opera. La 4 februarie 1866 se prăbuşeşte pe podeaua bisericii Saint- Loup din Namur pe care o vizita cu un grup de prieteni. Dă primele semen de

Ion Ionescu-Bucovu


Mai zilele trecute, un ilustru academician îmi povestea la telefon surpriza de a fi găsit pe masa

de lucru din secţia academică în care îşi desfăşoară activitatea un fel de răvaş asemănător acelora care

se puneau – şi se mai pun – în plăcintele servite musafirilor la începutul mesei de Anul Nou.

Răvaşul nu era altceva decât copia produsă la imprimantă a editorialului apărut de curând în România Literară cu titlul Lao Tse şi USR sub semnătura domnului N. Manolescu, renumit critic şi istoric literar.

Cu memoria atât de vie a bătrânilor când vine vorba despre amintiri petrecute cu zeci de ani în urmă, 40, 50, depinde şi de pragul senectuţii la care se află memorialistul care, cum bine se ştie, uită pentru totdeauna întâmplările ce l-au cuprins şi pe el, ieri, alatăieri, sau, uneori, cu doar câteva ore mai înainte, domnul N. Manolescu încălzeşte cu mijloacele aparente ale istoriei literare denunţul unui plagiat de acum aproape 50 de ani al marelui poet Ion Gheorghe şi, cu aceleaşi mijloace, denunţă şi apărarea poetului de către prozatorul Ion Lăncrănjan. Urmează denunţarea, încălzită şi ea la fel, după vreo 40 de ani, a plagiatului marelui prozator Eugen Barbu, cu mare ecou pus la cale şi dirijat în epocă. Nu îşi aminteşte însă, tot cu prilejul înfierării lui Ion Lăncrănjan şi tragicomicul debut în cronica literară al domniei-sale, când a scris, ca “bietul om supt vremi”, după o cronică a unei cărţi a lui Lăncrănjan pe care o desfiinţa, urmare certării redactorului-şef al gazetei la partid, o altă cronică, aceasta laudativă. Aşa erau vremurile! Şi toţi am sperat ca împrejurarea să nu se reflecte şi în caracterul tânărului şi talentatului comentator.

Dar să ne întoarcem la răvaşul multiplicat la imprimantă şi difuzat, după formula comunistă citeşte şi dă mai departe, folosită în toate delaţiunile şi ante şi post decembriste. Răvaşul, ca să nu zic chiar denunţul redactat la bătrâneţe, mă priveşte şi pe mine, să se vadă, nu e aşa, din ce familie fac parte! Doi dintre cei denunţaţi, Barbu şi Lăncrănjan, sunt azi, fericiţii de ei, morţi.

Eu, îşi aminteşte la bătrâneţe domnul N. Manolescu, aş fi cerut, alături de alţi confraţi, tot acum vreo 40 de ani, să se facă şi o Uniune a Scriitorilor Comunişti, o aberaţie, sigur, de vreme ce, existenta, atunci, Uniune a scriitorilor era, ea însăşi, un organism comunist şi din ea făcea parte, fiindcă n-avea încotro, şi criticul literar talentat, dl. N. Manolescu. Nu mă supără denunţul, acum, la 82 de ani şi jumătate ai mei, dar reproşul ar fi trebuit să mi se facă atunci, acum 40 de ani. Nu ştiu la ce îi foloseşte azi acest denunţ, dacă atunci dl. N. Manolescu a tăcut mâlc, n-a scos nici scris, nici vorbit, nici un cuvânt ca să denunţe aberaţia.

Ca să vedeţi!, cum scrieţi şi dumneavoastră, dl. N. Manolescu, şi mirat şi indignat şi ca un Robespierre pedepsitor şi tânăr până şi dincolo de şaptezeci de ani pe care celebrul revoluţionar, din păcate, nu i-a apucat.

Ce mai spune dl. N. Manolescu în răvaşul său, multiplicat şi la imprimantă, ca o dovadă, poate, şi a neîncrederii sale în tirajul propriei publicaţii. Citez: Dinu Săraru acuză “organizaţia de breaslă că n-ar încuraja literatura comunistă al cărei erou principal trebuie să fie, fireşte, activistul de partid. Dragostea şi Revoluţia, nu e aşa! “, comentează ironic dl. N. Manolescu.

Şi adaugă şi mai mirat şi mai indignat, citându-mă, aşa cum arată şi ghilimele, trunchiat : “a face din martirii obsedantului deceniu protagonişti ai romanului actual înseamnă a ţine partea unor mici burgheji călcaţi pe coadă de revoluţie! Cum citiţi!”

Acestea ar fi, zice mai departe dl. N. Manolescu, consideraţiile mele “deopotrivă de pornografice”. “Ca să vedeţi! “, zice iar domnul N. Manolescu!

Dar, ca să vedeţi, domnule N. Manolescu, rezultat al faptului că nu aţi citit nimic din ce am scris eu, absolut nimic, drept pentru care nici nu aţi scris, niciodată, nimic despre mine, literatura mea nu ridică în slăvi activistul de partid şi nici nu elogiază demagogic şi slugarnic socialismul. Chiar dimpotrivă. Eu am scris cinci romane la rând în care eroii erau, într-adevăr şi activiştii de partid, aceştia scoşi brutal din scaune şi aruncaţi în lagăre

î

Dinu Săraru

pentru că s-au aflat, într-un fel sau altul, în conflict cu politica sovietizantă a partidului comunist român. Aşa cum a fost cazul, domnule N. Manolescu, şi cu directorul publicaţiei, în aceeaşi vreme şi profesorul dumitale, care v-a ales şi promovat, dintre studenţii săi, cronicarul şi istoricul literar care sunteţi astăzi. Aşa a fost şi cazul şi cu prietenul dumneavoastră din 1989 şi mai dinainte, tovarăşul Gheorghe Rădulescu, în 1989 al treilea om din statul comunist. Şi ei au fost şi arestaţi şi trimişi în lagăre de către tovarăşii lor.

Domnul N. Manolescu, necitindu-mă, mă bănuieşte şi azi, cum m-a bănuit o viaţă întreagă, că am scris numai elogiind socialismul.

Dacă ilustrul critic despre care s-a mai spus că nu prea citeşte cărţile ar fi lecturat măcar studiul introductiv al domnului Ion Cristoiu la ediţiile postdecembriste ale romanelor mele cu “activişti” ar fi aflat adevărul, sintetizat şi uşor de ţinut minte: “Practicând formula întoarcerilor bruşte în trecut, Clipa ne descrie, cu o minuţie balzaciană, atmosfera de suspiciune din anii stalinismului cotropitor, roşi de cancerul aşa zisei continue ascuţiri a luptei de clasă, abuzurile colectivizării, viaţa din lagăr şi procesul de reabilitare”.

………………………………………………………………………………………………..

“În anii când e tipărit romanul Clipa apăruse şi înflorise deja o întreagă literatură despre perioada stalinistă din istoria comunismului, o literatură botezată “a obsedantului deceniu”. Clipa merge cel mai departe în radiografia uneia dintre cele mai grele epoci din trecutul românesc modern pentru că romanul depăşeşte simpla denunţare a crimelor, identificând cauza lor de esenţă. Nu oamenii sunt responsabili, ci sistemul.

Acuzat pe nedrept de a fi contribuit la perpetuarea comunismului în România, Dinu Săraru aduce drept mărturie (chiar dacă nu asta şi-a propus) romanul său din 1976, reeditându-l. În 1976, în plin regim comunist, el scrie şi publică o carte care denunţa sistemul în cauzele sale profunde. O dovadă în plus că, pentru a condamna convingător comunismul, se cere, înainte de toate, să ai talent! “

Dacă ar mai fi citit apoi şi ce s-a mai scris atunci despre aceste cinci romane şi despre filmele şi spectacolele de teatru pe care le-au inspirat şi chiar în gazeta România Literară, domnul N. Manolescu ar fi înţeles că aceste romane au fost şi sunt departe de a nu reflecta adevărul despre obsedantul deceniu. Aceste romane spun toate adevărul despre obsedantul deceniu şi fac asta de acum 40 de ani, de acum 30 de ani, de acum 25 de ani. Domnul N. Manolescu consideră azi “pornografie politică” o declaraţia a mea de atunci, interpretată şi atunci, ca şi azi, incorect şi neurmată, nici atunci şi nici până azi, de citirea cărţilor scrise de mine chiar atunci. Nu mi-aş fi putut imagina pe cineva atât de abject, capabil să selecteze declaraţiile (de care erau pline atunci gazetele) ale unor mari scriitori ca George Călinescu, Camil Petrescu (pe care dl. N. Manolescu îl minimalizează penibil în istoria literaturii), Barbu sau Nichita Stănescu, izolându-le de opera care i-a făcut mari pe aceşti scriitori, ca să-i aprecieze apoi din perspectiva “pornografiei politice”. Ei bine, domnia sa a izbutit şi această performanţă!

Dacă în romanele mele, pe care dl. N. Manolescu nu le-a citit, n-aş fi spus adevărul despre obsedantul deceniu, aceste romane n-ar fi cunoscut tirajele mari, foarte mari, pe care le-au cunoscut şi nici ediţiile de după 1989. După cum, dacă ar fi constituit un elogiu adus comunismului în România, trilogia Dragostea şi Revoluţia n-ar fi fost, în ajunul Congresului al XIV-lea, în noiembrie 1989, retrasă de pe piaţă şi trimisă la tocat şi la ars, când librăriile ceruseră editurii Eminescu un nou tiraj, de 250.000 de exemplare! (vezi Valeriu Râpeanu). Atunci, directorul difuzării cărţii, domnul Panciu, a salvat de la topit şi ars un număr de exemplare pe care le-a pus în vânzare, începând din 25 decembrie 1989, la librăria Eminescu, ca să vină cineva, confrate de breaslă, şi, pe pagina întâi a unei gazetei libere, să denunţe şi el, ca fiind comunistă, Trilogia, exact ca astăzi domnul N. Manolescu, ai cărui colegi de baricadă, aflaţi în ianuarie 1989 în fruntea ţării, să retragă Trilogia din librării şi să îi dicteze aceeaşi soartă din noiembrie 1989, după cum aveau să procedeze cu toate cărţile lui Dinu Săraru. Ca să vedeţi!, cum ziceţi chiar dumneavoastră, domnule N. Manolescu!

Dar să mă întorc iar la amintirile pe care mi le-a provocat înverşunatul,

Amintiri provocate sau Domnul Nicky, vlăguitul amorez bătrân şi dizident


mereu tânărul bătrân şi viteaz (după război) dizident N. Manolescu. Trec peste faptul că în toţi anii dinainte de 89, domnul N. Manolescu s-a pregătit în tăcere, nederanjat de nimeni, cu o singură excepţie, să apară, începând din 22 decembrie 1989, drept dizident. Nimeni nu i-a dat peste mână, nici în gazete, nici la edituri, nici la facultate, nici la onorurile literare. Excepţia a constitut-o retragerea brutală şi îngrijorătoare, nu numai pentru dl. Manolescu, a unei antologii de poezie alcătuită de domnia-sa, în care selectase – tot selectase - nepotrivit, se susţinea atunci, şi versurile unor poeţi legionari, altfel, poeţi remarcabili. Aşadar, ultima mea întâlnire înainte de 1 ianuarie 1990 cu dl. N. Manolescu s-a petrecut într-o seară de la mijlocul lui decembrie 1989, cu câteva zile înainte de Revoluţie, când dl. Manolescu a scoborât din maşina prezidenţială a tovarăşului Gheorghe Rădulescu, în faţa Teatrului Mic. Dl. N. Manolescu îl acompania amical pe al treilea om din statul comunist, pe care îl şi gratula cu apelativul Gogule, în timp ce tovarăşul îi spunea şi el pe numele mic, Nicky, la vizionarea unui recital excepţional de poezie al artistei Valeria Seciu. Peste o săptămână, nu mai mult, criticul şi istoricul literar avea să sară de pe pernele luxosului automobil prezidenţial comunist direct pe baricada Revoluţiei asiguratoare a beneficiilor răsplăţii jertfei patriotice.

A urmat saltul pe scaunul senatorial, apoi în fotoliul de preşedinte de partid, Alianţa Civică, în sfârşit, în jilţul de candidat la preşedinţia României şi aşa mai departe, deşi mai departe nu mai era. Toate aceste ipostaze au fost însă un eşec ori s-au terminat cu un zgomotos fiasco. Ultima ipostază de beneficiar al jertfei patriotice de care s-a mai putut agăţa domnul N. Manolescu a fost aceea de ambasador UNESCO la Paris, urmată, cum scriau de curând gazetele, de o invitaţie a domniei-sale la DNA, ca să justifice o lipsă – cum zic ţăranii – de vreo câteva zeci de mii de euro, o găinărie (dacă o fi aşa!) faţă de cât au sfetirisit colegii domniei-sale, politicienii de carieră, de-a lungul ultimilor 25 de ani din averea ţării.

Fiindcă am vorbit despre Teatrul Mic, îmi amintesc şi cât de prezent era dl. N. Manolescu la reprezentaţiile acestui teatru (la Richard al III-lea mi-a cerut de trei ori invitaţie) unde se jucau Maestrul şi Margareta de Bulgakov, Diavolul şi Bunul Dumnezeu de J.P. Sartre, Ca frunza dudului din rai de D.R. Popescu, Evul mediu întâmplător şi Amurgul burghez de

Romulus Guga, Ivona Principesa Burgundiei de Gombrowicz, tripticul Politica de Theodor Mănescu, Dama cu camelii după Dumas, cabaretul politic Astă-seară stau acasă, în sfârşit, Scrisoarea pierdută, toate, dar absolut toate aceste spectacolele, urmate de analize teroriste şi de anchete de securitate, culminând cu Scrisoarea pierdută, unde, pe scenă, era satirizat dictatorul, în interpretarea magistrală a Leopoldinei Bălănuţă (Agamiţă Dandanache în travesti). Ajunşi la Teatrul Mic, care a fost, cum zicea academicianul Nicolae Breban, “în ultimul deceniu al dictaturii, nu numai cea mai bună echipă teatrală, cel mai interesant repertoriu, dar şi unul dintre nucleele de rezistenţă spirituală - şi politică, de ce nu?! - ale Bucureştilor, amorţiţi în penurie, frig şi disperare cetăţenească!”.

Dar să cităm ce a scris despre acest teatru şi academicianul Răzvan Theodorescu cu prilejul premierei Scrisorii pierdute.

“A doua zi după premiera din 26 aprilie 1988, trupa din Sărindar şi directorul ei, scriitorul Dinu Săraru, au fost supuşi unei veritabile agresiuni din partea autorităţilor – prin autorităţi înţeleg o gamă foarte largă, de la cele ale “educaţiei socialiste” până la cele de-a dreptul poliţieneşti. Prin delaţiune, prin insinuare, prin vorbă ticluită care mergea direct la ţintă sensul străveziu şi de toţi aplaudată frenetic al unei scene din ultimul act fusese decriptat “sus”: era momentul în care Leopoldina Bălănuţă, interpretând rolul lui Dandanache, schiţa odios – binecunoscutul gest al mâinii incontinente şi demolatoare. Demolatoare de biserici şi de cartiere, aici miniaturale, adunate pe macheta unei urbe în căutare de şef politic – echivoc şi ambiguu – o urbe intrată fără nume în istoria literaturii române. Şi Săraru şi colaboratori ai săi au fost obiect de anchetă în toată regula, spectacolul şi teatrul fiind direct ameninţate.

Am fost martorul din afară al acestei frământări sub tăcere, actul de curaj intelectual al tuturor celor care, între zidurile teatrului, l-au făcut pentru noi ceilalţi. Astăzi, poate tardiv, dar din adâncul inimii, le dau îmbrăţişarea mea. “

Lucian Gruia

Ioan Vasiu, redactorul şef al revisei „Palia Expres” din Orăştie, a publicat până în prezent şase volume de poezie: Câmpiile de germinare (1984); Vis cu ochii deschişi (1988); Refluxul iubirii (1994), Planeta cărbuneluri (1984), Bolnav de poezie (2012) şi Târziu în cuvinte (Ed. Eurostampa, Timişoara, 2014) pe care îl comentăm în continuare.

În acest volum, autorul, trecut de „cumpăna apelor”, scrie poezie de dragoste, urmând exemplul lui Blaga din Cântecul focului, poetul din Lancrăm uzitând acceaşi teamtică, cam la aceeaşi vârstă. Similitudinea poate continua cu încă un pas, stările sufleteşti ale celor doi poeţi menţionaţi nu mai sunt flăcări aprinse incontrolabile ci jar mocnit emanând o lumină sacră. Diferenţa constă între viziunile cosmice din aceste volume. La Blaga universul este extins până la stele, la Ioan Vasiu până la crengile castanilor care susţin cerul cu luna aproape: „ne juram iubire sfântă pentru o sută de ani/ şi-admiram luna pe bolta sprijinită de castani.” (Iubire sfântă) În acest univers cu cerul susţinut de arborii cosmici, comunicarea cu Dumnezeu se face nemijlocit.

Poezia lui Ioan Vasiu este minimalistă, universul pare mic şi domestic, patul iubirii e din iarbă cosită, vegheat de flori :„visez în fânul de abia cosit/ că ne iubim cum nu ne-am mai iubit// în bob de strugure răscopt visez/ şi-aş vrea la sânul tău să înnoptez// visez în floarea unui trandafir/ prin ochii tăi îmi plce să respir// visez mereu, adeseori visez/ că te recit în şoaptă ca pe-un crez.” (Visez)

Iubita se identifică, prin suavitate cu libelula, părul ei cu vântul iar iubirea devine cântec vijelios. Poetul imaginează, uzitând de metoda repetiţei cu diferenţă, galante evenimente erotice ideale: „să ştii iubita mea că te anunţ/ când voi intra în visul tău desculţ// să ştii că-ntr-un poem o să te strig/ când de singurătate-mi este frig//să ştii iubita mea că o să plâng/ să ştii iubita mea că o să plâng/ într-un amurg sălbatic şi nătâng// să ştii că-ntr-

un târziu o săte rog/ îngenuncheat precum un inorog// să ştii că într-un vers vreau să m-acund/ cum mă ascund sub sânul tău rotund” (Să ştii...)

Cu umor persuaziv, autorul se autoironizeză considerându-se păcătos de dragoste sacră şi incurabilă: „deşi ştiu toată biblia pe de rost/ şi în biserici mi-am tocit genunchii/ azi recunosc că păcătos am fost/ urlând că te iubesc din toţi rărunchii// la fel de păcătos sunt şi acum/ când te privesc tăcut ca p--o icoană/ iar gându-mi ticălos îşi face drum/ spre sânii tăi rotunzi şi goi cucoană” (La fel de păcătos)

Dar trecerea timpului, resimţită toto ami acut, aduce nostalgii: „dă năvală toamna pe câmpie/ amintirile s ecoc la focul mic/ vântul ca

odomnişoară zglobie/ se-ascunde-n vale ca într-un ibric// n-am acum altă preocupare/ decât să inventariez nişte tristeţi/ şi s-aştept să vină ziua-n care/ să sorb o lacrimă din ochii tăi şireţi” (Inventariez tristeţi)

Volumul se încheie, ca viziune, cu acest frumos testament liric, dedicat desigur, iubirii: „când voi muri va ninge cu petale/ de trandafiri peste iubirea mea/ şi va ploua cu lacrimile tale/ peste ţărâna umedă şi grea// (...)// când voi muri va bate-n catedrală/ un clopot trist când vântu-abia adie/ şi va rămâne casa noastră goală/ ca un poem de dragoste târzie” (Dragoste)

Ceea ce caracterizează în general poezia autorului sunt: seninătatea jovială, bucuria de a fi, dragostea curată. Un sentiment sărbătoresc însoţeşte imaginile şi dă strălucire metaforelor. Viziunea asupra lumii, specifică poetului, este tradiţionalistă. Stilul este simplu, cuceritor, versurile cantabile (unele ar putea deveni frumoase romanţe). Rimele curg de la sine, poetul scrie aşa cum respiră. Deşi se face Tâziu în cuvinte, poetul

rămâne senin.Poezia lui Ioan Vlasiu, pare ca o apă limpede, puţin adâncă. Daca te

cufunzi în ea, constaţi că ajunge până la inimă.

Ioan Vasiu – sentimentul sărbătoresc al poeziei



că e aproape de a vedea lumina tiparului o carte despre activitatea celebrului cenaclu literar”Al. Sahia”, în care sunt publicate dovezi clare că Securitatea urmărea scriitorii locali și că se folosea la greu și de eternii ei turnători. De-a lungul timpului, am întâlnit câteva mărturii edificatoare despre tainicul colocviu buzoian și dezastrele ce au urmat acestuia. Iată ce scrie, în onorabila revistă râmniceană ”Spații Culturale” (nr. 16, mai-iunie 2011), cunoscutul critic literar vrâncean Ionel Necula: ”Un moment important în coagularea identitară a grupului de la Iaşi l-a constituit Colocviul de literatură de la Buzău din decembrie 1982 – prilej rar de a se aduna laolaltă şi de a intra în dialog cu alte grupări similare din Timişoara, Bucureşti sau Cluj. Întâlnirea a fost un fel de capcană, pentru că a adunat vreo patruzeci de Opzecişti din toată ţara şi-a alertat serios organele de securitate, care nu şi-au reprimat intenţia unor măsuri de descurajare. Cea mai severă represiune, îşi aminteşte Mircea Nedelciu într-un interviu acordat lui Bogdan Rădulescu (reprodus şi de Luca Piţu în cartea sa), a cunoscut-o grupul de la Iaşi, ceea ce spune multe

despre zelul aparatului securistic de aici. O întreagă ocultă s-a pus în mişcare atunci, mergând cu măsurile sancţionare până la scoaterea din învăţământul universitar a lui Luca Piţu şi trimiterea lui la ţară, în satul de baştină, să predea franceza în învăţământul elementar”. (Foto, de la dreapta la stânga, la Colocviul din 1982: Mircea Cărtărescu, Daniel Vighi, Bogdan Ghiu, Sorin Preda).

După mai bine de trei decenii, tainele desfășurării Colocviului de literatură din anul 1982 - desfășurat la Buzău -, încă sunt ferecate în mintea unora dintre participanți. Dacă, prin alte orașe, despre desfășurarea anchetelor Securității, după Colocviu, s-a scris și s-a discutat suficient, sau măcar cât să se facă un pic de lumină, participanții buzoieni la acea întrunire sunt, din păcate, campioni ai tăcerii. Iată unul dintre motivele plauzibile pentru care viața literară din acest oraș este irespirabilă chiar și în prezent. Știm doar că, unul dintre securiștii de atunci, Ilie Merce, numit la Buzău în 1986, a ajuns mare deputat în Parlamentul României. Și mai știm că turnătorii de atunci, lăsați de prăsilă lui Merce, și-au făcut de cap, în continuare, respectând codul deontologic al năravului din fire. Există și motive temeinice care ne îndreptățesc să credem că în perioada respectivă nu s-a turnat numai la Securitate. Dintre toți scriitorii buzoini - sau așa-zis scriitori -, singurul care a avut curajul să vorbească, uneori în gura mare, în public, a fost regretatul Gheorghe Ene. Dar băieții au reacționat cum știau ei mai bine, au făcut în așa fel încât Gheorghe Ene să fie considerat plecat un pic cu sorcova. L-au discreditat cu metodă, răspândind în jurul său fel de fel de zvonuri fetide. Am avut cu el zeci și zeci de discuții și, de cele mai multe ori, cu o superficialitate idioată, îl luam peste picior chiar dacă îl vedeam cum suferă pentru faptul că ”poveștile” sale sunt tratate cu ironie. Cu ani în urmă, am scris, în revista „Amphytrion” din Râmnicu Sărat, un scurt articol referitor la acest Colocviu. În ultimii ani, autoritățile ne vând gogoșile medievale ale torționarilor din pușcăriile comuniste, nimeni neaducând la zi și problema foștilor securiști și turnători aflați în solda poliției politice. Aflu

Memorialul tăcerii

l. DESPRE COLOCVIUL DE LITERATURĂ DE LA

BUZĂU - 1982

Un prieten îi spune într-o zi: - Matematica asta pe care o predici tu, m-am săturat de ea până la gât. Moisil: – Dar matematica se face de la gât în sus!

In timpul unui curs profesorul începe să caute printre hârtiile pe care le avea pe masă. Nu găseşte însemnările de care are nevoie, se opreşte şi spune: - Lăutarii cântă după ureche, muzicanţii, după note. Eu mi-am uitat notele acasă.

Explicând principiul recursivităţii: - Eşti de acord că orice om are dreptul la un pahar de cognac? - Da. - Bei paharul, îl pui jos. Eşti alt om. Şi cum orice om are dreptul la un pahar de cognac... şi aşa mai departe. O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu: - Ştiţi că adevărul supără! Moisil: – Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodată.

Cugetări

O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate subînţelesurile.

Un matematician face matematică fiindcă vede în matematică ceva frumos, ceva interesant, ceva care îi place, ceva care îi e drag, ceva care îl tulbură, îl face să gândească, să mediteze, să viseze.

Poate singura superioritate a calculatorului este că se corectează când greşeşte. Om s-o facă, mai rar!

Cineva l-a întrebat: “Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă glume la cursuri?”. Profesorul Moisil a răspuns: “Ştiinţa nu e tristă, decât pentru unii.”

Ştiinţa se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.

Ştiinţa merge astăzi mai repede ca omul de ştiinţă; ai pornit împreună şi ţi-o ia înainte. Ar fi de scris o dată povestea celor ce şi-au pierdut răsuflarea alergând după propriile lor idei. Şi tragedia celor ce, nevrând să rămână în urmă, nu pot să mai meargă înainte. Şi comedia amară a celor ce neputând alerga, încearcă să oprească puhoiul. Şi dramele provocate de cei ce, neînţelegând noul, îi prigonesc pe cei ce-l practică.

Acad. Grigore Moisil - panseuri, cugetari



Marin Ifrim


î

altul decât cel al normelor iertării divine. Un prim pas pentru trecerea de la proză scurtă la roman, specie literară pivot a genului epic cult, prozatorul… atacă într-o manieră convingătoare cu descrierea, ca mod de expunere, şi se răsfaţă, în forme baroce, încărcate, cu largi volute peisagistice ori cu chipuri umane în aquaforte, într-o degringoladă aleatorie, între calmul, clasicul portret al unor Nicolae Grigorescu sau Theodor Aman şi delirul surprinzător al unor Chagall sau Dali.

A modificat puţin şi registrul narativ, printr-o tehnică literară mai liberă, ca să nu zic… mai „libertină”, pe măsura tendinţelor prozei „îndrăzneţe” de azi, de parcă s-ar sfii că a fost prea sobru în „Papagalul şi revoluţia”. Sub aspect tematic, menţine o tentaţie a fantasticului, preluat din proza scurtă a celuilalt volum al său, dar la dimensiunea dramatică a romanului.

Romancierul Valentin Popa rămâne tributar tehnicilor narative din schiţele şi nuvelele sale, deoarece în „Serata crăiţelor” păstrează, amplificând-o chiar, tehnica literară a inserării, introducerii unor secvenţe epice şi a altor personaje, cu poveştile lor cu tot, în linia melodică primară a romanului, poveşti culese cu „italice” sau „aldine” tipografice.

Descrierea clanului Ciuculeanu, de la aspectul insalubru al locuinţei, cu mizeria totală, lipsa unei minime igiene, defectele anatomice (mă refer la personajul Tocilarul, ascuţitorul de cuţite, modelul real de pe străzile Brăilei, văzut prin zona pieţei), şi multe, multe detalii dezvăluie calităţile de fin observator ale scriitorului Valentin Popa; un tapaj stilistic pe fondul unui tip de ireal, de fantastic, cu lentoarea unui proces patologic.

Scriitorul Valentin Popa nu se poate desprinde de condiţia sa de filosof şi, în consecinţă, scrie nu ca un prozator, care transformă faptul de viaţă, de realitatea frustră în subiect de literatură, împănat cu ingredientele imaginaţiei, ci gândeşte înainte de a scrie cu instrumentele raţionamentului abstract, pe care-l deturnează spre paradoxul gândirii filosofice.

Orice întâmplare, chiar una foarte oarecare, capătă dimensiuni fantastice, dramatice, paradoxale, dintr-o altă lume, una a contrariilor sau a faptului insolit. Toate aceste particularităţi stilistice, de creator de literatură, cam în afara oricăror tipare, a oricăror „modele”, în timpul lecturii le-am perceput, uşor derutat, între… răsfăţ de scriitor experimentat şi manierism ostentativ, tocmai pentru a convinge de contrar, tot ca un paradox filosofic.

Iată şi o frazare tipică, model de susţinere a celor spuse mai sus: „Raţionamentul meu structural îmi interzice să dau crezare unor

ipoteze excentrice, ce nu puteau subzista decât ca simple elemente de mitologie menite să-mi fecundeze imaginaţia” (pag. 74), adică cu sintaxa şi topica unui curs de specialitate în faţa studenţilor săi. Scena cu puradeii din clanul Ciuculenilor, toată tevatura iscată de aceştia, toată povestea, cu amănunte, pedant de insistente uneori, pregăteşte click-ul (specific stilului domnului Valentin Popa), care anulează orice stare de normalitate, direcţionând-o spre un paradox, între incredibil şi fabulos.

Secvenţele în care puradeii mănâncă frunzele toxice de ficus sau beţia incorpore cu ţuică (copii, bărbaţi, femei mature şi povestitorul) marchează o proză la graniţa dintre epic şi teatrul absurd din „Cântăreaţa cheală” de Eugen Ionescu, mai ales în finalul apoteotic, în cel mai fantasmagoric sens, când este bătut-măr de clanul Ciuculenilor, bărbaţi, muieri, şi balamuţi…

Prozatorul Valentin Popa este un intelectual rasat, venit discret în arealul literar brăilean, pentru că şi-a protejat, cu răbdare şi demnitate, opţiunile sociale, civice şi părerile politice, mai ales, în spatele unei… „cortine de aşteptare” şi sub faldurile somptuoase ale „literaturii de sertar”, conceptul estetic şi proiecţia sa artistică, atât de aşteptat şi de controversat, pus în discuţie după Revoluţia din Decembrie 1989, care s-a dovedit, din păcate, doar „o… promisiune nu îndeajuns onorată”, pe cât ar fi meritat, după cum afirmam şi în recenzia mea la volumul de proză scurtă „Papagalul şi revoluţia”, lansat în 2012.

Aşadar, în literatură filosoful Valentin Popa s-a impus târziu dar impetuos, reţinut de condiţia sa de autor de „literatură de sertar”, iar noua sa carte, romanul „Serata crăiţelor”, editura Istros a Muzeului Brăilei, 2013, 276 de pagini, ca şi volumul de proză scurtă de care aminteam, s-ar putea numi modele de astfel de literatură, pe care le lansează pe piaţa demonetizată a unui astfel de concept de creaţie artistică, cu decenţa convingătoare a celui care a scris mai de mult, dar n-a putut să treacă de cenzura draconică severă, ca să convingă azi, pe coordonatele unei tehnici literare de ironie şarjată, ca expresie a unui impuls esenţialmente parodic.

Ineditul prozei domnului Valentin Popa, deşi virusată de sindromul „literaturii de sertar”, se fixează în romanul „Serata crăiţelor”, ca de altfel şi în „Papagalul şi revoluţia”, într-o lume foarte autentică, în ciuda bizareriilor de tot felul, dar pulsând de energii, multe negative, malefice sau stranii, dar explodând de vitalitate.

„Serata crăiţelor” este structurat ca un roman, dar fiecare capitol parcă ar fi o altă poveste, stranie sau banală, brodată pe realităţi frustre ori dominate de o patologie a singurătăţii, sau a neadaptării, ori a revoltei, - poveşti de viaţă uneori de o banalitate tristă, vulnerabilă, ca un fapt divers, devenit eveniment!

Romanul „Serata crăiţelor” se citeşte greu! Presupune răbdare şi o necesară experienţă a lecturii. Conflictul epic se dezvăluie după multe, multe pagini şi nici măcar nu dă semne că ar vrea să fie explicit, ca-ntr-un concert de Brahms, când expozeul pare dizarmonic sau părând că instrumentiştii au încurcat partiturile!

Prozatorul Valentin Popa stăpâneşte însă autoritar tehnica romanului ca specie a genului epic cult, specie narativă privilegiată, iar autorul romanului are toate datele artistului cu drepturi depline în materie de creaţie de succes. Scriitorul brăilean experimentează formele narative pe propria răspundere şi-şi asumă riscul… omului lucid, blazat, dacă vreţi!?, care mizează pe… „fie ce-o fi!?”, sigur că are în mână o… „carte” bună, o quintă royală, şi nu o cacealma din zona pokerului din salonul filmelor western!

Citiţi-l cu răbdare, cu o elegantă aşteptare şi veţi avea revelaţia unui scriitor de o relevantă şi originală scriitură epică, romanescă. Până la urmă, important este că scrie, că s-a luat în serios într-o întreprindere intelectuală, în care… evaziunea fiscală a succesului gândit cinstit este acoperită de eleganţa altruistă a scriitorului care-şi oferă cărţile şi nu le comercializează pe taraba inerţiei lecturii şi a lipsei de apetit pentru citit al contemporanilor.

Domnul Valentin Popa scrie proză de impact emoţional, de emoţie în refulare protestatară, potolită treptat, cam cum se liniştesc apele vijelioase de la munte, când ajung în largul câmpiei. Se calmează, cu stiloul în mână, anulând efectele adrenalinei negative, prin… „recurs” moral la o justiţie recuperatorie, care are legile sale, după un cod etic,

SERATA CRĂIŢELORde Valentin POPA

Dumitru Anghel


Fantasticul Melaniei Cuc, însă se îmbină cu S.F.-ul şi nu dăinuie în materia epică, ci mai mult în imaginaţia cititorului. Complicele autoarei, cititorul, este stârnit, obligat sa recurgă la instrumentalul pe care i-l oferă mai ales filmul actual de groază – şi se autolinişteşte, astfel, într-o lectură plăcută, chiar pleziristă. Istoria străveche (medievală) are, ca instrument de aducere în atenţia aceluiaşi cititor fidel, obiectele de artă. Lungi şi amănunţite descrieri de obiecte vechi, „de artă” sau numai vechi, îi dau autoarei posibilitatea creării unei atmosfere admirabil ţesute în jurul personajelor. Ar mai fi de căutat ceva între aceste instrumente: aşa cum S.F.-ul foloseşte la imaginaţie, lumea obiectuală la atmosferă – ar trebui ca pentru descrierea sufletească să avem la îndemână cuvântul. Melania Cuc nu se lasă ispitită de cuvânt, îl păstrează pentru vreun volum de versuri care va urma, probabil, după acest roman. Foarte economicoasă cu istoria (pe care, repet, o atmosferizează prin lucruri, nu recurgând la tratate, documente, istorii etc.) – autoarea este la fel de calculată cu expresia necesară descrierilor sufletului interior, face psihologie mai ales simbolică, elaborează trăiri din câteva trăsături şi mai ales din locuri comune.

Romanul maschează, oarecum, un eu singuratic în căutare de locuri şi lumi potrivite. Există un spirit al locului care cheamă şi este căutat, sunt umbre în pereţi şi şoapte omeneşti în frunzişuri, dar nu pare a exista destin, legea de bază a fantasticului. Acesta este înlocuit cu deducţii logice, în cheie actuală. O tensiune între straturile de personaje te ţine locului în lectură, un dialog cu autorul constructor se iveşte de la sine: simţi că-şi va construi personajul aşa, şi nu altfel, că tu însuţi ca cititor, l-ai construi altfel, că se pote şi în alt mod (deci, dacă destin nu este, logica aranjamentelor poate lucra în voie).

Simţi, cu alte cuvinte, intenţia de şantier, de laborator, invitaţia creatorului către uneltele şi realizările sale, chiar către recitirea carţilor comune. O atomizare continuă a realitaţii, ca tendinţă de stabilire în tabel, de definire, te face să urmezi firul narativ – rezultatul fiind o carte oarecum cărnoasă, biologic devorabilă, ca să zic aşa. O carte frumos gândită, realizată întocmai cum şi-a dorit autoarea, care se va aşeza în raftul înfăptuirilor sale, nu ne îndoim, în mângâierile multor cititori.

---------------------------------------------------------------*Prefaţă la volumul „Vara leoaicei” de Melania Cuc. Editura ZIP, 2012

Poetă, prozatoare, ziaristă, eseistă, pictoriţă: Melania Cuc poate adăuga, încă, în numele său, în condeiul şi fapta sa, multe şi diverse alte calităţi de acest fel, ţinând, parcă, să ne spună că provincia este enciclopedică iar intelectualul de provincie este absorbit de idealul universalismului. Impresionant este modul cum îşi ţese autoarea opera literară: volume de poezii alternează bine calculat cu proza scurtă, eseurile şi articolele de gazetă pigmentează, din când în când, rafturile (sau, mă rog, raftul cu cele

28 de titluri ale sale realizate până acum). Nu cred că este o indecizie a fixării într-o (singură şi solidă) zonă ci, după câte am observat citind oarecum ritmic cărţile sale, una se explică prin alta, se continuă, se reia. În toate tronează imaginea, Melania Cuc fiind în continuă căutare de locuri, de figuri, de teritorii mereu noi. E ca şi cum ai vedea tot cu alţi ochi acelaşi peisaj general, din unghiuri diferite. Nu se repetă nicăieri, dar totul pare o repetiţie generală în vederea unui spectacol care mereu se amână.

Acest roman al său, numit „Vara leoaicei”, cucereşte prin coborâşuri şi urcuşuri, un fel

de sinusoidă care pune în mişcare nu numai relieful, dar şi

timpul, şi sufletele oamenilor, şi istoria. Prezentul, practic, nu există: din când în când îl ghiceşti într-o adunare de snobi, într-o negociere de anticari, într-o aventură (repetată) de-a căutatul comorilor prin grote. Există, însă, trecutul, cu o adâncime maximă în vremea cavalerilor cruciaţi – şi cu ridicări spre actualitate (care actualitate nu înseamnă, însă prezent, ci doar ceva perceptibil prin ceea ce ne pune la îndemână prezentul) – şi există ceea ce s-ar putea numi fantastic şi care ar putea fi o proiecţie în viitor.

MELANIA CUC, ÎN CONTINUĂ CĂUTARE DE LOCURI, DE FIGURI, DE TERITORII MEREU NOI

Nicolae Georgescu

Tot din zona fantasticului, a absurdului se află şi soarta personajului Nichi Arieşanu, suspect de o boală mintală, care se pare că s-ar fi sinucis, incident consumat sub semnul nefirescului, al alienării şi al psihozei.

Face ce face şi, cu amănunte din evenimente social-politice, domnul Valentin Popa se întoarce tot în zona… „literaturii de sertar”, când plasează acţiunea prin anii 1949-1950 ai „întovărăşirilor” şi ai „colectivizării” forţate după modelul colhozurilor sovietice sau ai perioadei de… „curăţenie ideologică” din universităţi, cu exmatriculările samavolnice ale unor studenţi, pe fondul desfiinţării facultăţilor „burghezo-moşiereşti”.

Maniera stilistică a prozatorului pe această temă pare una de nonatitudine, ironică mai mult, uşor persiflantă, de parcă n-ar vrea să pară c-ar fi fost implicat… Deşi impresia mea este că a gustat din… deliciile perverse ale împotrivirii şi a ales să scrie, aşteptând momentul, şansa publicării, cu răbdarea habotnică a eremiţilor, a pustnicilor…

Ca şi în volumul de proză scurtă, şi în romanul „Serata crăiţelor”, mai toate întâmplările au în centrul naraţiunii poveşti de dragoste, serioase, calme şi… casnice – unele; uşor în afara „eticii şi etichităţii” moralei, cum suna sloganul comunist agramat al momentului – altele, pe care şarjează prozatorul, cu lăudăroşeniile „fustangiului” Găvenea pe la Braşov, în Poiana Braşov, cu ocazia întrunirilor organizaţiei comuniste de tineret.

Ca o marcă stilistică definitorie, în toate poveştile, întâmplările, povestirile din roman, există şi alte poveşti sau întâmplări paralele, încrucişate, complementare sau de sine stătătoare, ca un canon epic, atipic aş spune, dar păstrând această particularitate. „Năravul” acesta literar este dominant, caracteristic, specific, definitoriu, asemănător

ca tehnică cu o lucrare muzicală în care, la tema principală, se adaugă mereu alte pasaje sonore cu modulaţii abia intuite sau violent amplificate, ca la Maurice Ravel sau Aram Haciaturian.

Aş mai aminti o altă componentă stilistică, umorul, pe care domnul Valentin Popa îl îmbracă într-o veselie lucidă, între ironie şi patetism, între comic şi dramatic, ca în secvenţa procesiunii funerare ateiste, în spiritul moralei şi educaţiei comuniste, un ceremonial parodic, fără lumânări, fără cruci, pentru că la moartea ziaristului Virgil Caraulă participau notabilităţile de la Partid. Click-ul satiric, umoristic este marcat de bancul spumos cu popa din dialogul celor care participă la priveghi: „Pe la voi, mortul se îngroapă cu popă sau fără popă?”, iar răspunsul este pe măsură: „Pe la noi, popa rămâne afară!”

O tentă umoristică dă vajnicul prozator al descrierilor picante, erotică de ultimă generaţie, ca-n filmele TV de după ora 23, cu „interzis copiilor sub 12 ani”, de parcă cei de peste 13-15 ani şi-ar fi făcut stagiul după tematica orelor de educaţie sexuală din programa şcolară!?

Romanul „Serata crăiţelor” poate fi considerat şi… roman poliţist, cu secvenţe semnificative; dar nu în maniera literaturii epice consacrate, străină sau chiar românească, şi nici în stilul filmelor poliţiste sau de acţiune cu Silvester Stallone, Steven Seagal, Arnold Schwarzenegger.

Domnul Valentin Popa face legea (!) literaturii de acţiune, pe care o ascunde… „într-un sertar” deschis spre modern cu orice chip, cu nota originală a unui scenariu al său, fără să se lase intimidat de performanţele maeştrilor genului şi, de aici, zâmbetul cuceritor al învingătorului!


Privire caducă

Înăuntrul privirii acesteia,alta, nu demult, a apus.Dacă s-au înţeles sau nu,dacă au învăţat măcar pilda prietenieide la Castor şi Pollux,nu ştie nimeni.Au păşit iniţial dezgolitepe ogoarele selenare,cot la cot cu îngeriicare nu le-au găsit leaculşi-au obosit să le mai poarte de grijă.Înveşmântate, s-au perindat tăcute,pe străzile căptuşite de noroi,în clădiri ce n-au cunoscut vreodatăculoarea.Uneori au trăit intens, nedozat;abandonându-se orelor, alteori şi-au ronţăit clipele, au fremătatcu ochii pironiţi spre abisul din jur.De-ar fi înţeles,din liniştea depărtărilor desculţe,că trebuie să privească spre lumina acelei lumi posibile,fără a uita să trăiască frumosprezentul....

Vis lucid

Răceală de piatră, timp mut…În faţă, năcluca ţâşni,Rostogolindu-se ca un cristal negruÎn pădurea ai cărei pereţi Posomorâţi, cocoşaţi,Se-apropiarăCa-ntr-un cleşte.Ochiul ei ne privise aspru, neclintit,De pe un colţ de stâncă.Împrejur, culorile se diluară,Privirile noastre desperecheateCăutau avide sensul întâmplării.Abia într-un târziu,Braţele de funingine m-au căutatŞi-am săgetat azurul infinitDoar pentru a mă prăbuşiÎmpăcatăLa pieptul tău.

Proces de vindecare

Soarele, fruct dat în pârg,Se priveşte în turcoazul fluid, înspumat,Înoată cu delfinii,Întârzie printre coloniile de corali ale Mării Roşii,Cercetează tropicalele mlaştini de mangrove,Face snorkeling, fascinat de lumea submarină,Şi, tiptil, după-amiază,Se furişează într-un hamac,Pentru siestă.De aici, priveşte lumeaCând cu un ochi, Când cu celălalt,În căutarea perspectivei favorabile.Aleargă şi strigă liber pe ţărmul muntos, Pentru a eludaPericolul emoţiilor reprimate.Spre seară, tolănit pe nisip, Surâde, Ştind că orice vindecareE o lecţie de viaţă.

POEZIE

RADU LIVIU DANMihaela Oancea CONSTANñA CORNILã

NUNTĂ CEREASCĂ

Pe rochie stăteauPeştisorii de mătase.Ca o albă plutire.Castelul înalt.O primea într-un vals arămiuCondus de o mână de mire,Era vis pe covorul albastruAşezat peste inima vie.Calul alb pregătit pentru Vraja trăsuriiGalopa înzecit peste Fruntea iubirii.Era cald, ca un dorŞi copacii porneau Să-nflorească,Aurind pielea albăA luniiCu o nuntă cerească.

ÎN PÂNTECUL ZILEI

Cine ar puteaÎmpărţi lumea-n douăFără lama cuţitului tău,Doamne.Acum înroşită de lacrima Îngerului supărat,Pe răzvrătirea păduriiDe când peste frunzele eiNu mai plouă Cu fiori de smalard.Şi în pântecul zilei,Stau păsări. Flămânde de raza De rouă.Când urcă pe schele ce cad.Manole mai crede în viseCărămizi râd prăbuşitePeste neascultarea AneiUdată de apa credinţei materne,Pare un văzduh de iubire înaltă,Grăbit ca ora nuntirii Cu zâmbetul vieţii.De aerul morţii udatăŞi câţi nu greşescÎncercând să se prindăDe cuvinte rotunde, banale.Încrustate în false trăiriCe mor odată cu închiderea florii.Rănită de mâna ce poartă Inele flămânde de dorul carnale.Strivite-n sărutul lui Iuda.Intr-o clipă invadată mereu De dureri infernale.Cine ar putea împărţiLumea-n două,Fără lama cuţitului tău ,Doamne.

TĂLPI DE ÎNGERI

Clepsidra era plinăDe urma timpului tăuCând păcatul strigă:Nu mă atinge!Ai palma pătata de sfinţiŞi tălpi vizitate de îngeri.Cele două plecări paralele,Stau suspendate de suflet,În aceleaşi încăperi amorţite,În coloane de flăcări arzândClepsidra timpului tăuFace glume.În vreme ce păcatulÎşi unge felia.Încercându-şi norocul Mereu.

în zori

în zori pe sâni de spuză sacrificarea laptelui flori de cireş mugure de sărut îngemănat pe alei de liliac în zori pe sâni glas de miei dilatare de timp mai ştii acoperită de flori sărutam grădina care erai

când dragostea nu e de ajuns

când dragostea nu e de ajuns ne îmbolnăvim de ziduri însingurate când dragostea e împărtăşită doar de la distanţă ne îmbolnăvim de păpădii de vânturi spulberate nechemate de mori când dragostea nu e de ajuns corăbiile pleacă cel mai departe aidoma gîndurilor sinucigaşe parcă toţi peştii s-ar întoarce să-şi afle odihna în marea Sargaselor chemările noastre presărate cu lacrimile macilor vor fi imense câmpuri ruse cuprinse de dor melci împotmoliţi în nisipul răsturnat de valuri auzindu-şi chemarea fără aripi ei au doar ecou nu şi zbor se simte aproape glasul inimii lor

Caolin

nu au existat poeţi, doar poezie cum nu a existat lut, doar ulcele cu chipuri umane nu au existat litere doar peşti reptile păsări şi animale purtate de amulete în maree de timp nu au existat mamuţi decât pe Lună înaintea marelui rift în aripile norocoaselor berze brodate pe un rotund goblen caolin nu au existat sentimente umane ci doar cascade eliberate de canioane dintr-un ochi de suflet despărţit de al doilea ochi de inimă printr-un deşert selenar doar vinul e vânat în oaze cleopatrice tuaregi dansând dezbrăcaţi de orice costum planetar


trebuieşte conlucrarea a doi factori, unul este acela al împrejurărilor, al doilea este caracterul şi inteligenţa persoanei istorice. Această a doua condiţie Grigore Ghica Voevod a îndeplinit-o cu desăvârşire. Urmărind cu înţelepciune şi cumpătare binele şi integritatea patriei sale le-au menţinut cu rară energie personală pân-la cea din urmă clipă a vieţii sale. Ambasadorul austriac ce era în acea vreme la Constantinopole s-a văzut silit a încredinţa pe cancelarul Kaunitz că orice tranzacţie ar face cu acest voevod, concesiile sale vor fi numai aparente căci acest caracter nu cedează şi nu se pleacă. El va urmări întotdeauna întregirea patriei sale fie prin război fie prin diplomaţie, de aceea trebuie înlăturat cu orice preţ. Trebuia dar nimicit acest om a cărui tărie de caracter ameninţa pe răpitorul patriei sale, trebuia asasinat în taină fără zgomot.”

Si pentru a sublinia soarta tragică a unui mare domn patriot care a luptat eroic cu toate forţele uriaşe ce ameninţau integritatea ţării sale, Eminescu continuă: „Şi aşa s-au urmat în comuna Iaşi (...) acolo s-a întâmplat această faptă a întunericului, acea mişelie demnă de diplomaţia veacului trecut, acea neruşinată pălmuire a slăbiciunii şi dezbinării poporului românesc. Intr-adevăr ce ruşine mai mare putea să ni se întâmple? După ce (...) ni se luase vatra strămăşească, începătura domniei neamului moldovenesc (...) se asasinează prin influenţa morală a Austriei domnul care au îndrăznit a protesta contra neruşinatei răpiri.”

Ca o concluzie ce rămâne veşnic valabilă în istoria noastră, Eminescu conchide cu amarnică durere şi sfâşiere lăuntrică, una dintre multele care l-au afectat profund şi i-au provocat rând pe rând sfârşitul prematur al vieţii pe care-l comemorăm mereu la mijlocul îndoliat al lui iunie, doliu care înmănunchiază în el toate durerile neamului trăite adânc de către omul deplin al culturii româneşti.

Iată aceste cuvinte aforistice care pot fi înscrise pe frontispiciul istoriei noastre perpetui: „Popor românesc, mari învăţături îţi dă ţie această întâmplare! Dacă fii tăi ar fi fost uniţi totdeauna atunci şi pământul tău strămoşesc rămânea unul şi nedespărţit. Dar veacuri de

dezbinare neîntreruptă te-au dus la slăbiciune, te-au dus să-ţi vezi ruşinea cu ochii!”

Nu putem şti, desigur, dacă tot mai insistentele afirmaţii despre suprimarea deliberată a lui Eminescu din motive de ordin politic sunt întemeiate, deşi probele material-istorice şi raţionamentele logice sunt tot mai pregnanate. Am dori din suflet să nu fie nimic adevărat şi toţi cei ce susţin această variantă să fie nişte ficţionari fabulatori bolnavi de scenarită. Dar, privind din perspectiva actuală şi din cea conturată prin acumularea atâtor informaţii şi concluzii de-a lungul zecilor de ani de când mă aflu în proximitatea universului eminescian, a propriei experienţe existenţiale, nu pot să nu acord atenţie ideii că, în fond, ceea ce a contat a fost mai întâi de toate, pasiunea adevărului absolut care l-a stăpânit tiranic („adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul”) şi care l-a determinat să intre automat în slujba cauzelor drepte şi, mai ales, în apărarea interesului general naţional pe care, vai, în toate

timpurile (dar mai ales azi!) se găsesc greu oameni care să-l apere în dauna sau înaintea interesului personal. De aceea, indiferent care va fi fost cauza concretă a sfârşitului său, e tot mai învederat că Eminescu a murit „pătimind pentru dreptate” cum spune Biblia si cum spunea el însuşi despre domnitorul Grigore Ghica pe care nu întâmplător l-a adus în prim planul atenţiei. Un astfel de om al idealului cum a fost el nu se putea potrivi cu atât de complicatele socoteli şi aranjamente ale vieţii sociale şi politice reale, aceea care s-a bazat mereu pe compromisuri şi chiar trădări.

De aceea, acum în miezul lui iunie, nu comemorăm doar, idilic şi graţios, trecerea în eternitate a unui poet, fie el şi de geniu - chiar dacă tot acum se adună laolaltă o samă de poeţi sub steagul său - ci mult mai mult de atât: aşa cum spunea Iorga, cel ce atât de devreme i-a recunoscut consubstanţial statura şi complexitatea personalităţii: „Eminescu e om mare al naţiei, ceea ce este poate mai mult decât un poet genial”(1911)

CONTRABANDISTUL

EMINESCUCONTRABANDISTUL

EMINESCUPuţini ştiu că Eminescu nu

a luptat numai cu pana şi cuvântul pentru idealurile naţionale, ci a făcut-o şi prin fapte, chiar dintre cele care i-au cerut un curaj deosebit şi l-au expus la riscul arestării pentru contrabandă şi atentat la siguranţa imperiului. Iată cum s-au desfăşurat lucrurile! In 1875 se împlineau 100 de ani de la anexarea Bucovinei printr-un rapt abil şi realizat prin corupţie. Descrierea modalităţilor de înfăptuire a răpirii există consemnată în corespondeţa dintre internunţiul austriac la Constantinopole, Franz Maria von Thugut şi cancelarul

imperial al Mariei Tereza, Wentzel Anton Kaunitz Reitberg. In aceste scrisori cei doi comunică despre paşii strategici pe care-i făceau pentru stabilirea unui culoar de trecere între Pocuţia (devenită proprietate austriacă) şi restul imperiului, ce avea să se numească Bucovina.

Din aceste documente reies actele de corupţie prin care au fost atraşi atât înalţi funcţionari ai Rusiei (feldmareşalul Rumianţev, căruia i s-a oferit o tabacheră de aur cu briliante şi 5000 de galbeni austrieci) cât şi mai mulţi demnitari turci printre care şi Reis Effendi, care a cerut special şi a primit un pumnal de aur cu teaca aurită cu briliante şi smaralde, având încrustat în ele un orologiu. Prin aceste maşinaţiuni culoarul de trecere s-a lărgit până la a cuprinde întregul ţinut al Bucovinei.

Aşadar Bucovina a fost vândută pe o tabachieră şi un pumnal! Tot din această corespondenţă reiese lupta cumplită a domnului Moldovei, Grigore Ghica Voevod care a încercat pe toate căile şi cu toate mijloacele să-şi apere ţara nelăsându-se corupt spre a acepta tăcerea, ceea ce i-a atras în final suprimarea prin asasinare. Toate aceste scrisori care arată ce s-a petrecut în 1775 au fost adunate într-o broşură editată în 1875 intitulată „Răpirea Bucovinei după documente autentice”, redactată de Ion Slavici şi prefaţată de Mihail Kogâlniceanu după documentele din colecţia lui Hurmuzachi privitoare la istoria românilor.

Eminescu, stabilit atunci la Iaşi, trece clandestin în Bucovina având ascunse în bagajele sale mai multe sute de exemplare ale acestei broşuri riscând să fie prins şi pedepsit cumplit. Trăgând la prietenul său Stefanelli în Cernăuţi şi beneficiind de ajutorul lui, el trimite broşurile prin poştă persoanelor oficiale, oaspeţilor străini şi organizatorilor „serbării seculare” pe care o pregătiseră austriecii la aniversarea unui veac de la anexarea Bucovinei. Deşi circulaţia broşurii a fost interzisă, deşi s-au făcut puternice proteste diplomatice, nimic n-a mai putut împiedica răspândirea cărţii prin lumea europeană (fuseseră mulţi oaspeţi străini la Cernăuţi!) care a aflat din surse documentare autentice despre ticăloşia prin care s-a produs decapitarea Moldovei.

Eminescu nu s-a mulţumit cu atât, ci a publicat în ţară articole prin care glorifică vitejia şi rectitudinea morală a lui Grigore Ghica Voevod, pe care-l aşează în rândul marilor personalităţi ale lumii, alături de Ludovic al XIV-lea, Frederic al II-lea, Petru cel Mare, Ecaterina a II-a etc. Iată formulate chiar de către poet în articolul intitulat Grigore Ghica voevod şi apărut în Curierul de Iaşi, nr.109 din 1876, argumentele care susţin aceste aprecieri: „E drept că pentru crearea unui om mare

a luptat numai cu pana şi cuvântul pentru idealurile naţionale, ci a făcut-o şi prin fapte, chiar dintre cele care i-au cerut un curaj deosebit şi l-au expus la riscul arestării pentru contrabandă şi atentat la siguranţa imperiului. Iată cum s-au desfăşurat lucrurile! In 1875 se împlineau 100 de ani de la anexarea Bucovinei printr-un rapt abil şi realizat prin corupţie. Descrierea modalităţilor de înfăptuire a răpirii există consemnată în corespondeţa dintre internunţiul austriac la Constantinopole, Franz Maria von Thugut şi cancelarul

Lucia Olaru Nenati


In cele ce urmează mă voi instaura în instanţă supremă de judecată , în cea mai penibilă, cea mai stupidă , cea mai ridicolă dar şi cea mai mediatizată gâlceavă din întreaga istorie a lumi , şi anume gâlceava dintre Sfântul Oficiu al Inchiziţiei şi Galileo Galilei .Cum voi dovedi ambele părţi , adică atât Inchiziţia cât şi Galilei se situează pe poziţii total greşite, adevărul absolut fiind cu totul altul decât adevărul poziţiilor pe care se situau cele două părţi…..Mă voi strădui să vă conving de ceea ce , pentru mine, graţie Cerului, este foarte clar, şi anume că ambele părţi greşesc de o manieră catastrofală, dar de o manieră perfect…omenească. Mă exprim astfel pentru

că obiectul gâlcevii îl constituie nişte chestiuni care se situează deasupra posibilităţilor de înţelegere ale minţii omeneşti!! Pentru oamenii din veacul acesta, recunosc, îmi va fi foarte greu să susţin că există şi lucruri pe care mintea omenească nu le poate înţelege fără un Ajutor de Sus...

Această gâlceavă este dobânda pe care o plăteşte Biserica Catolică pentru furia cu care a luptat împotriva aşa numitului „ gnosticism „şi, mai ales, împotriva oricărei forme de manifestare a „gnozei” .După cum vom dovedi , explicaţiile există, Biserica Catolică Veche, cea din secolele XII – XIII , a cunoscut adevărul absolut referitor la cele ale gâlcevii , dar, pe parcurs l-a pierdut. Există sfinte icoane, aflate în pereţii bisericilor din Spania , Franţa şi Italia care mărturisesc , pentru cine ştie să le „citescă”, despre adevărul absolut în chestiune, adevăr pe care, mai apoi, l-a pierdut definitiv, astfel că, în prezent nici Papa şi nici Cardinalii săi nu mai au habar de acesta. Las de o parte marea masă a preoţilor şi credincioşilor…

Chestiunile la care se referă Galilei şi Inchiziţia sunt parte ale aşa numitei „gnoze”, pe care Biserica Catolică nu a încetat nici o clipă din a o blama..Dar mai întâi să ne oprim asupra unei chestiuni asupra căreia atitudinea Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea trebuie să dea mult mai mult de gândit teologilor catolici şi nu numai… Este problema raportului dintre

GANDIREA DIVINA SI GANDIREA OMENEASCA

Atât Sanctitatea Sa Papa Ioan-Paul al II-lea, în conferinţa Sa din nov.1992 cât şi majoritatea teologilor , afirmă că Dumnezeu l-a făcut pe om „ după chipul şi asemănarea sa „ , de unde , se grăbesc cei de mai sus să afirme că şi gândirea omenească ar fi asemenea , dacă nu ceva mai dihai, decât a lui Dumnezeu…

Aflaţi la capătul vieţii pământeşti, şi bazaţi pe câteva sfinte revelaţii, ţinem să vă asigurăm că existenţa noastră, ÎN TOTALITATE, se află în mâinile Domnului, din toate punctele de vedere…Nu numai un fir de păr nu putem schimba, cum spune Mântuitorul, ci toate clipele vieţii noastre, depind, chiar dacă mă repet, în totalitate , de Cer ! Misterul ce învăluie existenţa noastră este absolut perfect iar orice încercare de a-l străpunge, altfel decât pe cărările strâmte ale dogmei, sunt sortite eşecului.

Zidirea dumnezeească, cea pe care am descoperit-o, când am deschis ochii pe lume, era definitiv terminată atunci când am început noi să o scrijilim cu întrebările cunoaşterii….Cel ce s-a desprins de Zidire, şi o priveşte cu un ochi scrutător, este trezit din somnul vieţii , se află pe o treaptă mai înaltă de vieţuire….

In procesul de cunoaştere a Zidirii dumnezeeşti, mintea omenească are de urmat, după noi, două căi :

1.să se străduie pe cărările strâmte şi severe ale dogmei , să se îndumnezeiască şi astfel să ajungă să poată adăposti Adevărul Revelat;

2.să „traducă”gândirea dumnezească în gândire omenească, evident, schilodind şi scălâmbăind subiectele în cauză.

La ceasul la care ne rostim, această ultimă atitudine a raţiunii este cvasigeneralizată. Forma pământului, pentru mintea care se străduie să se înnobileze, este un mister, o taină, este gândită de Dumnezeu şi deci de neînţeles pentru om. Pentru mintea ce ajustează totul la dimensiunile raţiunii omeneşti, forma pământului este ..sferică! Cine nu ştie ce este o sferă??Cine n-a văzut o sferă!? Sigur, cu acest transfer de identitate, consecinţele sunt catastrofale..

Deocamdată ne oprim aici şi vă propunem să îl ascultăm pe Prea Sfinţia Sa Papa Ioan Paul al II-lea rostindu-se în această chestiune , în aceeaşi conferinţă ţinută în faţa Academiei Pontificale de Ştiinţă, în 1992 :

„ Există două domenii ale cunoaşterii, unul care are izvorul în Revelaţie, şi unul pe care raţiunea îl poate descoperi prin puterile ei proprii.”

Disocierea de mai sus este justificată, după noi, de totala necunoaştere a chestiunii în discuţie, pe de o parte, şi de faptul că Sanctitatea Sa admite un progres al gândirii, cunoaşterii etc.progres de care sunt chemaţi să ţină seamă, mai ales… teologii, progresul fiind al…ştiinţei!! Că Papa crede că în privinţa chestiunii Soarelui şi a Pământului, cunoaşterea omenească ar fi făcut vreun progres, faţă de gândirea de acum 3000 de ani, fie-ne îngăduit să ne îndoim…

Sanctitatea Sa vorbeşte astfel pentru că nu cunoaşte Adevărul Absolut în ce priveşte Pământul şi Soarele! Nu-l cunoaşte pentru că Adevărul Absolut referitor la cele de mai sus poate fi cunoscut numai în chip Revelat!! Este limpede că nici Comisia Poupard , nici Papa nu au avut parte de nici o revelaţie, iar Europa nu cunoaşte Adevărul Absolut în această chestiune de câteva secole…

Despre ce progres al ştiinţei vorbeşte Sfinţia Sa ???Evident, are în vedere uriaşele progrese ale Tehnicii, progrese datorate, în totalitate , energiei electrice. Minunata enegie electrică, deopotrivă, luminoasă, termică, magnetică şi mecanică , stă la baza întregii civilizaţii moderne. Dar : care om are curajul să afirme că ştie ce este electricitatea?? Ştim să o producem, o măsurăm, tautologic!!, o folosim , dar habar nu avem cum se naşte..

Este un dar al Cerului, fără de care este aproape imposibil să ne închipuim existenţa noastră.

Când Sanctitatea Sa a vorbit de „două domenii ale cunoaşterii „a uitat să exemplifice, să ne spună care sunt cele ce ţin de Revelaţie, şi care sunt cele ce pot fi cunoscute de raţiune cu propriile ei forţe!! După noi , credem că, şi dacă ar fi dorit , n-ar fi găsit exemple fericite. In modul în care a vorbit a lăsat să se înţeleagă că cele privitoare la mişcarea Pământului şi a Soarelui, ar ţine de cele ce pot fi cunoscute de raţiune prin forţele ei proprii, ceea ce constituie o eroare mai mult de cât gravă… o eroare fatală!! Papa Ioan – Paul al II-lea, admiţând varianta Copernic, ca fiind Adevărul Absolut, a dat cea mai mortală lovitură Bisericii Catolice, înclinând steagul în faţa… Francmasoneriei.

Comisia Poupard nu i-a fost Papei de nici un ajutor.Să ne reamintim că napoleoniana comisie a studiat chestiunea „ din punct de vedere : exegetic, cultural, ştiinţific şi epistemologic, precum şi istoric şi juridic.”După cum vedem , Comisia a întors chestiunea pe toate feţele, dar , se pare, n-a aruncat nici o privire…spre Soare, şi nici Pământul nu l-a privit cu atenţie!! Şi iată, cât de copii ai veacului sunt cei din Comisia Poupard , rezultă clar din paragraful cinci al amintitului raport :

„Anumiţi teologi, contemporani lui Galileo, fiind moştenitorii unui concept unitar despre lume universal acceptat înainte de zorii secolului şaptesprezece , au înţeles greşit sensul profund, ne-literal al Scripturilor când au descris structura fizică a universului creeat. Aceasta i-a condus pe nedrept să transpună o observaţie factuală într-un domeniu al credinţei.

Acesta este cadrul istoric şi cultural, mult îndepărtat de propriile noastre timpuri, în care judecătorii lui Galileo, incapabili să disocieze credinţa de o cosmologie seculară, au crezut profund greşit că adoptarea revoluţiei copernicane, în fapt încă nedovedită definitiv, era astfel construită încât să submineze tradiţia Catolică, şi că era de datoria lor să interzică predarea acesteia. Această subiectivă eroare de judecată, atât de clară pentru noi cei de azi, i-a condus pe ei la luarea unei măsuri disciplinare din cauza căreia Galileo a avut mult de suferit. Aceste greşeli trebuie cu francheţe recunoscute, aşa cum Dvs., Sfinte Părinte, ne-aţi cerut-o. „(L’Osservatore Romano, November 1, 1992)

Aşadar, după Comisia Poupard , judecătorii fiind credincioşi unei „cosmologii seculare”n-au priceput nimic din revoluţia copernicană, de unde şi eroarea de a-l condamna pe bietul Galilei. Oare aşa stăteau lucrurile??

Din scrisoarea adresată Papei Paul al III-lea, de către Copernic, scrisoare ce constituie Prefaţa cărţii sale, rezultă că , el, Copernic, nu numai că nu aducea nimic nou, dar citind cărţile anticilor, unii dintre ei fiind „presocratici”!, şi el Copernic „asemenea” acestora a îndrăznit să considere că pământul se mişcă…Astfel că dacă este vorba de o ”cosmologie seculară „ , atunci nu este cazul lui Aristotel, ci , exact pe dos!!, cazul teoriei lui Copernic!!!Se vede treaba că Comisia Poupard n-a citit scrisoarea lui Copernic către Papa Paul al III-lea , şi, ca să-i scoată pe Inchizitori de învechiţi, prăfuiţi, etc., faţă cu „ noutăţile ”lui Copernic , minte cu neruşinare! Comisia Poupard , ca toate Comisiile, a ars gazul de pomană, necitindu-l cu atenţie nici măcar pe..Copernic!!Afirmaţia aceleiaşi Comisii cum că ar fi vorba de o” eroare de judecată, atât de clară pentru noi cei de azi „ , nu prezintă nici un argument în privinţa…clarităţii chestiunii…

DESPRE GÂLCEAVA DINTRE INCHIZITIE ŞI GALILEO GALILEI


instaura în instanţă supremă de judecată , în cea mai penibilă, cea mai stupidă , cea mai ridicolă dar şi cea mai mediatizată gâlceavă din întreaga istorie a lumi , şi anume gâlceava dintre Sfântul Oficiu al Inchiziţiei şi Galileo Galilei .Cum voi dovedi ambele părţi , adică atât Inchiziţia cât şi Galilei se situează pe poziţii total greşite, adevărul absolut fiind cu totul altul decât adevărul poziţiilor pe care se situau cele două părţi…..Mă voi strădui să vă conving de ceea ce , pentru mine, graţie Cerului, este foarte clar, şi anume că ambele părţi greşesc de o manieră catastrofală, dar de o manieră perfect…omenească. Mă exprim astfel pentru

Costache Ariton


î

IMNURILE IUBIRII

Cunoscutul dicton latin “Între arme, muzele tac” nu este chiar în totalitate adevărat şi suportă un amendament. Vasile S. Popa vine din lumea celor care au drept menire să facă armele să glăsuiască, ceea ce nu îl împiedică să primească inspiraţia muzelor. Volumul său de versuri Îngerul de seară atestă un poet sensibil, care transpune cu mai multă sau mai puţină iscusinţă adevărul experienţelor sale de viaţă. Împărţit în cinci diviziuni tematice cu titluri sugestive (“Îngerul păzitor”, “Numai speranţa”, “Magică, iubirea”, “Orele singurătăţii”, “Cina cea de taină”) şi însumând un mare număr de texte poetice (peste 100!) pe un spaţiu relativ restrâns,

cartea domnului Vasile S. Popa are drept fir conducător Iubirea în trei ipostaze: iubirea maternă, iubirea erotică şi iubirea pentru locurile natale (Bahnarii Vasluiului). O treime aproape canonică.

În creaţia lirică românească poemele dedicate mamei au o bogată tradiţie, din epoca eminesciană şi până azi acest filon tematic dând prilej unor compoziţii mai mult sau mai puţin memorabile. Modelul primar (arhetipal am putea spune) este cel reprezentat de Fecioara Maria. Această filiaţie încărcată de spiritualitate creştină este eviderntă şi în cazul de faţă. Poetul ţine să fixeze în versuri cât mai expresive un arhetip şi un model uman. În viziunea sa, Mama este cea la care se raportează toate celelalte valori, căci “nicicând dragostea de mamă / Nu va obosi veghind” (Îngerul păzitor). Dragostea sa “arde ca un glob de aur” (Chipul sfânt de icoană). Mamă rustică, “cu zâmbetul lipit de colţul năframei” (p. 13), ea luminează prin prezenţă sau generează tristeţe şi nostalgie prin absenţă, când sentimentul perisabilităţii şi al trecerii devine apăsător: “Se pulverizează timpul şi sufăr, / Trup rămas într-un singur picior...” (Absenţa mamei). Din Coşbuc şi Goga pare să descindă poemul adresativ Bătrâneţe, care totuşi are individualitatea sa, constituindu-se într-o gravă meditaţie pe tema din “Eclesiast”: “Ce rece ţi se pare ziua, mamă, / Nimic în juru-ţi nu mai are rost / Vecini şi neamuri s-au grăbit la vamă, / Iar satul nu mai este cum a fost” (p. 17). De fapt, nu Goga şi Coşbuc reprezintă punctul de referinţă, ci Ion Iancu Lefter, chthonicul poet vasluian al lacrimilor de ţăran, cu care Vasile S. Popa împarte nu numai obârşia geografică, ci şi sensibilitatea umană în faţa

aceloraşi valori. Iubirea ca pasiune erotică este o altă coordonată definitorie

(am putea spune, o treaptă diotimică) a volumului. Jubilaţie şi împlinire existenţială, ea îi prilejuieşte autorului versuri care atestă o sensibilitate şi o viziune care îi sunt proprii. Citabil în acest sens este poemul Magică, iubirea (din partea cu acelaşi titlu, nu întâmplător plasată în miezul volumului), poem al cărui final realizează într-o formă apoteotică fuziunea dintre planul uman şi planul universal (microcosmosul şi macrocosmosul): “Cu petale albe poleiesc tăcerea / Arde de dorinţă aeru-ntre noi, / Buzele-ţi de fragă s-au făcut ca mierea, / Infinitul mare cântă-n amândoi” (p. 92). Un poem erotic care poate figura în orice antologie de gen. La fel de personalizat este tratat şi motivul erotic al sărutului, care îi oferă autorului ocazia să îşi plimbe cititorul printre repere culturale autohtone şi universale nu doar din creaţia poetică, ci şi din celelalte arte (din filmul “Casablanca”, din pânzele lui Picasso sau Toulouse-Lautrec, din creaţiile lui Auguste Rodin etc.); însă tot acest itinerariu seducător şi digresiv nu este decât eşafodajul pe care autorul îşi plasează, în chip inspirat, discursul poetic final: “(...)

Repet, dintre atâtea săruturi celebre, / Lipseşte sărutul tău, / Simplu, ca o atingere de înger, / Gravat pentru o mie de ani în inima mea” (p. 93).

Nu mai puţin relevant este modul în care autorul tratează tema iubirii pentru locurile natale. Temă recurentă a volumului, ea se concretizează în texte cu un caracter mai expozitiv şi voit prozaic, tinzând spre conturarea unei noi epopei a satului românesc. Menţionabil în acest sens este poemul etnografic (sau mai degrabă pisania în versuri) Bahnari: “Sat vasluian, numit cândva Tătăraşi, / ... / Atestat documentar pe la 1668 / Într-un act emis la Iaşi / De domnitorul Iliaş Alexandru Vodă / Locuit, la 1774, de birnici ca: / Simion Arseni, Gavril şi Ion Gentimir...” (p. 21). Aici autorul nu ţine decât să evoce şi să fixeze în memoria urmaşilor oameni, hrisoave şi veleaturi, într-o înşiruire versificată de inspiraţie biblică. Mai încărcat liric este poemul în care autorul evocă Vasluiul adolescenţei sale, imaginând glumeţ-nostalgic, într-un stil de acuarelă minulesciană, o rugă prin care solicită recuperarea timpului

trecut, cu toate apanajele sale: “Dă-mi, Atoatefăcătorule, înapoi Strada Mare, / Şi, mai ales, strada Primei Iubiri, rămasă vag / Într-o eboşă din vechiul bloc de desen, / Răsfirare de căsuţe pitice, învelite în zorele, / Prin curţile cochete, cu pomi încărcaţi de floare...” (p. 59) Consonant cu universul poetic creat de Ion Iancu Lefter este şi poemul Ţăranii şi timpul, plasat spre finalul volumului. Spaţiul originar nu ne poate lăsa indiferenţi, chiar dacă timpurile s-au schimbat, şi merită să fie periodic evocat, pentru a consolida în noi sentimentul apartenenţei şi al identităţii. E ceea ce face, cu măsură şi stil, Vasile S. Popa în volumul de faţă.

(Vasile S. Popa, Îngerul de seară, Ed. Societatea Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2013, 160 p.)

1. Valea Oamenilor Fara Cap

Aceasta vale cu nume macabru este, de fapt, Parcul National Nahanni din nord-vestul Canadei. Accesul in aceasta zona poate fi realizat doar cu avionul sau cu barca, pe raul Nahanni. Un loc plin de mistere, valea este presarata cu gheizere si cascade uriase, printre altele. Numele sinistru de Valea Oamenilor Fara Cap i-a fost oferit dupa anul 1908, cand au avut loc primele evenimente ciudate, cand fratii MacLeod au pornit intr-o expeditie in aceasta zona, din care nu s-au mai intors niciodata. La un an distanta, trupurile lor decapitate au fost gasite in valea Nahanni. Ulterior, numeroase alte cazuri de acest tip au mai fost inregistrate.

2. Harta Creatorului

In 1995, Aleksandr Chuvyrov, profesor de stiinte fizice si matematice la universitatea Bashkir din Rusia, pornea un studiu privind migratia chinezilor spre Siberia si muntii Urali. Cercetarile ulterioare s-au dovedit a fi spectaculoase, asta pentru ca profesorul a aflat despre niste placi de piatra descoperite prin secolul XVII, undeva prin sudul muntilor

Urali, intr-un sat numit Chandar.Ajuns acolo, Aleksandr a cautat in van

placile. Cand speranta, care ce-i drept moare ultima, chiar era pe moarte, un batran a venit la profesor, conducandu-l pana in spatele curtii sale, unde se aflau cateva placi impresionante. Ele aveau sculptate harti si mesaje intr-un limbaj necunoscut.

Pe lespedea de piatra sunt trecute cu o precizie incredibila cele trei rauri principale - Belya, Ufimka si Sutolka, cat si canionul Ufa. Dupa ce a fost studiata cu atentie, cercetatorii au descoperit ca aceasta infatiseaza un sistem urias de irigatie, cu canale avand o latime de 500 m, cu 12 baraje, fiecare avand o latime de 400m, o lungime de 10 km si o adancime de 3 km

Hartile aratau regiunea Ural modificata, cu baraje uriase si sisteme de irigatii pe toate cele trei rauri principale. Cireasa de pe tort a fost reprezentata de analiza materialului: trei straturi de roci diferite, dintre care ultimul un portelan special cu rol de protectie. Profesorul Chuvyrov a marturisit uimit ca acele placi nu puteau fi facute manual, ci cu anumite masinarii.

Testele efectuate au indicat faptul ca

piatra are o vechime de circa 120 de milioane de ani si ca este imposibil ca lespedea sa fi fost sculptata manual, data fiind precizia liniilor. Cum a fost realizata aceasta lespede, de cine si care este scopul ei, ramane un mister.

3. Anii pierduti ai lui Iisus

Un mister greu de deslusit este acela al perioadei cuprinse intre 12 si 30 de ani din viata lui Iisus Hristos. Biserica sustine ca faptele din acea perioada nu sunt relevante pentru Biblie, prin urmare, au fost omise. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, numeroase teorii au incercat sa afle ce s-a petrecut in toti acei ani cu Iisus Hristos. Una dintre cele mai raspandite sustine ca Iisus s-ar fi alaturat unei caravane care se indrepta catre Orientul Indepartat si ca, printre altele, ar fi trait si invatat alaturi de calugarii budisti timp de 6 ani.

Exista unele marturi care spun ca a luat calea orientului, mergand spre Irak si Pakistan, apoi pana in Tibet, unde a petrecut sase ani. Au fost sase ani de invataturi, Iisus intorcandu-se plin de pilde in Ierusalem. In 1887, exploratorul rus Nicholas Notovich a ajuns in Tibet, unde a descoperit o scriere veche de cel putin o mie de

5 MISTERE INCREDIBILE

arme, muzele tac” nu este chiar în totalitate adevărat şi suportă un amendament. Vasile S. Popa vine din lumea celor care au drept menire să facă armele să glăsuiască, ceea ce nu îl împiedică să primească inspiraţia muzelor. Volumul său de versuri de seară transpune cu mai multă sau mai puţină iscusinţă adevărul experienţelor sale de viaţă. Împărţit în cinci diviziuni iscusinţă adevărul experienţelor sale de viaţă. Împărţit în cinci diviziuni iscusinţă adevărul experienţelor sale

tematice cu titluri sugestive (“Îngerul de viaţă. Împărţit în cinci diviziuni tematice cu titluri sugestive (“Îngerul de viaţă. Împărţit în cinci diviziuni

păzitor”, “Numai speranţa”, “Magică, iubirea”, “Orele singurătăţii”, “Cina cea de taină”) şi însumând un mare număr de texte poetice (peste 100!) pe un spaţiu relativ restrâns,

Daniel Dragomirescu


Războaiele medice (500 – 449/448 a. Chr.) au fost primul conflict internaţional de mari proporţii, fapt subliniat de peste jumătate de secol de istoricul A. R. Burn într-o lucrare devenită clasică, Persia and the Greeks (Londra, 1963), lucrare care redă cel mai bine atmosfera epocii. Când vorbim despre războaiele medice, gândul ne poartă la Miltiades, Leonidas, Pausanias, Aristeides sau Themistokles. Suntem total de acord cu autorii unei lucrări serioase, traduse şi în limba română, atunci când afirmă că „cel mai mare om politic al acestei perioade dificile din istoria Atenei, mai mare chiar decât oricare dintre rivalii

săi, Xanthippos şi Aristides, mai mare decât însuşi eroul de la Marathon, a fost Themistokles, fiul lui Neocles. Se poate spune că el a contribuit mai mult decât orice alt bărbat la transformarea Atenei într-un stat puternic. Importanța calităților sale de om politic s-a datorat în primul rând intuiției în a discerne potențialul orașului său și a situației sale înaintea tuturor și apoi energiei și a perseverenței sale în inițierea și urmărirea unei politici care a dus la ascensiunea orașului său, singura politică ce îl putea duce spre poziția pe care a obținut-o înainte de moartea sa.“1

Ample referiri privitoare la personalitatea lui Themistokles sunt redate în Istoriile lui Herodotos din Halikarnassos (c. 484 – c. 425 a. Chr.), în Războiul peloponesiac al lui Thoukydides (c. 460 – c. 396 a. Chr.), în Viețile paralele ale lui Plutarchos din Chaironeia (c. 46 – c. 127) și în lucrarea sciitorului latin Cornelius Nepos (c. 100 – c. 24 a.Chr.), Despre bărbații de seamă. Istoricul grec Plutarchos din Chaironeia continuă tradiția lui Varro și a lui Cornelius Nepos, redactând cele 46 de Vieți paralele (Bioi paraleloi) în care se încadrează și portretul lui Themistokles. Plutarchos scrie că Themistokles „era fiul lui Neokles, unul dintre cetățenii care nu se bucurau de o prea cuprinsă vază la Atena. Era de fel din demul Phrearrioi, care ținea de tribul Leontis și după mamă, zice-se, nu era [cetățean] legitim, așa cum dealtfel glăsuiesc și versurile următoare: «Abrotonon mă numesc și-s o femeie tracă, / Dar dat-am elenilor pe marele Themistokles.» Phanias zice că mama lui Themistokles n-a fost tracă, ci cariană și că nu se numea Abrotonon, ci Euterpe, iar Neanthes [din Kyzikos, retor și istoric grec din sec. al IV – lea a. Chr. – ad. ns.], dă chiar și numele cetății de obârșie, și anume Halicarnassul Cariei...“.2 Nu este cert, dar, după câte se pare, marele om politic atenian s-ar fi născut pe la 524 a. Chr., devenind cetățean al Atenei în urma reformelor lui Kleisthenes din anii 509 – 507 a. Chr. Contemporanii, ca și biografii săi, au observat că încă din copilărie, Themistokles avea o fire luptător. Același Plutarchos scrie: „După cum o mărturisesc toți câți au scris despre Themistokles, încă din copilărie s-a văzut că e plin de foc; din fire era tare sprinten la minte și cu osebire se simțea mânat să săvârșească fapte mari și să se avânte în viața politică“.3 Însuși dascălul său îi spune: „Copile, din tine n-o să iasă un om obișnuit,

UN EROU GREC DE LA ÎNCEPUTURILE SCRIERII ISTORIEI: THEMISTOKLES

ci ori ai să fii pe lume o mare binefacere, ori o mare nenorocire!“ Sofistul Steisimbrotos din Thasos afirma că Themistokles ar fi primit învățăturile filosofului presocratic Anaxagoras din Clazomenai (c. 500 – c. 428 a. Chr.) și ar fi dobândit cunoștințe de fizică sub îndrumarea filosofului eleat Melissos din Samos. Însă tot Plutarchos atrage atenția că „(...) tare nu se potrivește cu timpul, de vreme ce Melissos a fost acela care a apărat Samosul împotriva lui Pericles, iar Pericles a fost cu mult mai tânăr decât Themistokles și a avut legături de prietenie cu Anaxagoras [trebuie menționat că Melissos a fost comandantul flotei samiene victorioase împotriva atenienilor, în anii 441 – 440 a. Chr. – ad. ns.]. Mai degrabă te-ai putea da de partea celor care zic că Themistokles a-ncercat să urmeze pilda lui Mnesiphilos din Phrearrioi. Mnesiphilos nu era nici orator și nici nu făcea parte dintre așa-zișii filosofi naturaliști, ci urmărea să-ntruchipeze ceea ce se numea atunci «înțelepciune» și care nu era altceva decât o strașnică îndemânare în trebile obștești și o sprinteneală a minții iute la faptă. Acest fel de înțelepciune el l-a păstrat cu grijă, ca pe o moștenire lăsată de Solon...“.4

Încă din tinerețe, Themistokles a intrat în viața politică, avân ambiția de a dobândi o mare faimă și un mare renume. A întâlnit, de la început, adversitatea oamenilor politici și a aristocrației ateniene, grupată în jurul unui alt bărbat de valoare, Aristeides (c. 540 – c. 467 a. Chr.), strateg în anul bătăliei de la Marathon (490 a. Chr.) și opus fundamental lui Themistokles în ceea ce privește viziunea politică. „Repede și cu mare avânt tineresc se pare că s-a aruncat Themistokles în viața politică – scrie Plutarchos - și tare a pus stăpânire pe el dorința de a dobândi o mare faimă. Mânat de la-nceput de dorința de a ajunge să fie cel dintâi în cetate, a trebuit să înfrunte cu îndrăzneală dușmăniile fruntașilor și ale oamenilor cu vază și mai ales dușmănia lui Aristides, fiul lui Lysimachos, care mergea pe un drum cu totul în potrivnicie cu el...“.5 De asemeni, tot Plutarchos scrie în capitolul dedicat memoriei marelui om politic atenian, că „unii spun că Themistokles s-a dedat cu tot zelul trebilor care-i aduceau mulți bani, din pricina dărniciei sale, judecând astfel: fiind el foarte iubitor de jertfe și plăcându-i strălucirea luxului prin cheltuieli pentru cinstirea oaspeților, avea nevoie, firește, de îmbelșugate venituri. Alții, dimpotrivă, îl învinuiesc că dădea dovadă de multă cărpănoșenie și zgârcenie, de vreme ce trimitea în târg să fie vândute până și legumele pe care le primea în dar...“.6

Au fost, credem, necesare câteva repere pentru a evidenția originile și aparteneța socială a lui Themistokles. Iar dacă Themistokles – omul nua excelat, având calități, dar și firești defecte - „într-un mod fatal legate de o mână de pământ“, cum spune Poetul, - Themistokles - eroul s-a remarcat prin hotărâre și ambiție: „Gloria lui Miltiades – spunea el – nu mă lasă să dorm!“.

Note bibliografice

1. J. B. BURY, R. MEIGGS, Istoria Greciei, ed. a IV-a, București, 2006, p. 165. 2. PLUTARH, Vieți paralele, I, 1, București, 1960. 3. Ibidem, 2. 4. Ibidem. 5. Ibidem, 3. 6. Ibidem, 5.

(urmare în numărul viitor)

449/448 a. Chr.)conflict internaţional de mari proporţii, fapt subliniat de peste jumătate de secol de istoricul A. R. Burn într-o lucrare devenită clasică, the Greekscare redă cel mai bine atmosfera epocii. Când vorbim despre războaiele medice, gândul ne poartă la Miltiades, Leonidas, Pausanias, Aristeides sau Themistokles. Suntem total de acord cu autorii unei lucrări serioase, traduse şi în limba română, atunci când afirmă că „cel mai mare om politic al acestei perioade dificile din istoria Atenei, mai mare chiar decât oricare dintre rivalii

Cătălin Mocanu

ani. In ea se vorbea despre un anume Issa, care a studiat printre calugari. Intrebandu-l pe lama ce inseamna Issa, acesta i-a raspuns «Iisus».

Notovich a scris si o carte intitulata «Viata secreta a lui Iisus». Mai mult, exista Bhavishya Maha Purana, o scriere indiana veche, in care Printului Casmirului relateaza despre intalnirea sa cu un om cu plete, imbracat in alb si foarte intelept, care spunea ca este nascut dintr-o virgina, nu este iubit de poporul sau si este fiul lui Dumnezeu...

4. Catacombele din Malta

Un alt mister mai putin cunoscut este legat de Malta. Mai precis, in 1902, aici a fost descoperit un complex de galerii subterane datand din perioada preistorica, mai precis de acum circa 3000 de ani. De atunci, locul a intrat in patrimoniul mondial UNESCO. Cercetarile aprofundate intreprinse au dezvaluit scheletele a mai bine de 30.000 de oameni - partea cu adevarat surprinzatoare, insa, este legata de dimensiunea craniilor acestora, mai mari decat ale oamenilor obisnuiti. Ulterior, povesti conform carora acestea ar fi ramasitele unei specii umane care traia in subteran, au inceput sa se raspandeasca.

5. Avionul vechi de mii de ani

India a fermecat o lume-ntreaga. De la noi, cele mai bune exemple sunt Eminescu si Eliade, care s-au contopit cu cultura indiana, cautand niste raspunsuri. Scrierile vechi sanscrite sau hindu contin informatii pretioase din toate domeniile, de la astronomie si pana la matematica. Anumite texte, vechi de mii de ani, vorbesc despre Vimana, o masinarie capabila sa zboare. Exista planuri detaliate, studii despre energia nucleara, despre electricitate, despre vortexuri cu ioni si invizibilitate.

Poate ar trebui sa ne uitam in trecut ca sa mergem spre viitor? Mai mult ca sigur. Textele descriu un avion nuclear, lucru imposibil pentru acele timpuri. Cu toate acestea, exista informatii despre Mohenjo-Daro, un oras care a fost ras de pe fata pamantului acum 3000 de ani. Studiile moderne au aratat ca acolo exista un nivel inalt de redioactivitate, iar oasele gasite sunt incarcate cu nivele mult mai mari fata de cele de la Hiroshima sau Nagasaki. Sa fi avut popoarele vechi de-a face cu energia nucleara?


De o bună bucată de vreme, maestrul Gheorghe Andrei Neagu s-a impus în peisajul literar contemporan ca un prozator prodigios și, deopotrivă, un animator cultural în urbea de pe Milcov. În urmă cu câțiva ani, l-am cunoscut ca pe un tenace luptător pentru cauza literaturii și de atunci l-am prețuit iremediabil, neputând, totuși, să-mi reprim o nevinovată asociere cu un Don Quijote care crește talente și le „aruncă“ pe firmament. În 2013, îi apare volumul de versuri Poemele din templu, care surpinde prin lirica inițiatică și esențializarea discursului poetic.

De curând, la Editura Pim din Iași a văzut lumina tiparului volumul Tribulații paseiste – Epistolele unui incorect politic către veșnicie..., volum care, la o primă privire, am crezut că reia discursul lui

Cioran din, deja celebra, Schimbare la față a României, măcar prin titlurile capitolelor, dacă nu și prin substanța ideilor. Ei, bine, nu! Citisem, aproape îngrozită, nu mult după douăzeci de ani, profetica lucrare a filosofului din Rășinarii Sibiului, în care aflam că suntem condamnați să avem o „cultură minoră“, deși, în școală, ni se spunea ritos și protocronist cât de mari și vechi suntem! Dar în lucrarea de față, prozatorul din Focșani realizează o de-construcție a viziunii lui Cioran – făcută publică, după mărturisirea autorului, în 1936, când acesta avea numai 25 de ani, aproape retractată către maturitate -, demers singular și temerar care nu va rămâne fără ecouri în viitorul apropiat.

Răspunzând acuzațiilor lui Cioran, Gh. A. Neagu afirmă categoric, încă din primele rânduri ale eseului său, că „nimeni nu-și poate permite să-și judece trecutul, desolidarizându-se de lumea care l-a precedat, fără primejdia de a se autoexclude din angrenajul devenirii sale ca om. Numai coexistând într-o legătură profundă cu trecutul, îți dai seama de valoarea ta umană“ (p. 7). Afirmația este

maestrul Gheorghe Andrei Neagu s-a impus în peisajul literar contemporan ca un prozator prodigios și, deopotrivă, un animator cultural în urbea de pe Milcov. În un prozator prodigios și, deopotrivă, un animator cultural în urbea de pe Milcov. În un prozator prodigios și, deopotrivă, un

urmă cu câțiva ani, l-am cunoscut ca pe un tenace luptător pentru cauza literaturii și de atunci l-am prețuit iremediabil, neputând, totuși, să-mi reprim o nevinovată asociere cu un Don Quijote care crește talente și le „aruncă“ pe firmament. În 2013, îi cu un Don Quijote care crește talente și le „aruncă“ pe firmament. În 2013, îi cu un Don Quijote care crește talente

apare volumul de versuri templuesențializarea discursului poetic.

a văzut lumina tiparului volumul paseiste – Epistolele unui incorect politic către veșnicie..., privire, am crezut că reia discursul lui

Retuţa Dascăl

ai securităţii, nu au mai continuat cercetările, rămânând acest diagnostic. Cert este că eu am discutat cu membrii familiei, cu una din surori, care mi-a declarat că, după moarte, Marin Preda avea capul cu multe răni pe el, semn al unor lovituri.

Marin Preda a rămas una din marile conştiinţe ale secolului douăzeci, alături de Camus, Marlaux, Sartre, Faulkner, Ionesco, Prust, Joyce. A fost o conştiinţă lucidă într-un timp când nimeni n-a avut tăria să ridice un deget asupra timpurilor, dând dovadă de un extraordinar curaj civic. Poate că şi de aici i s-a tras moartea…

Marin Preda a fost un mare moralist, citind opera lui, înveţi o mare lecţie despre viaţă. S-a luptat cu bezmeticii şi cu spiritele primare agresive care populau fauna noastră umană. A fost sincer precum Camus care zicea că libertatea este dreptul de a nu minţi, într-o lume cuprinsă de minciună şi delaţiune.

Lecturile lui preferate au fost Biblia, Dostoievski, Balzac, Celine, Sadoveanu, Carageale, a citit Cnoza din Princeton, pe Nietzche, l-a preocupat teozofia şi filozofia…

Ca persoană a fost un om închis, şi-a pus rar sufletul pe masa prietenilor, nu ura duşmanii ci îi dispreţuia. A fost un spirit nevrotic, în tinereţe, miop fiind, a trecut printr-o lungă stare depresivă, stăpânindu-şi nevrozele cu tranchilizante care nu-i lipseau din buzunar. Sfatul lui pentru scriitori tineri a fost să înveţe, “de la Balzac să nu ignore mecanismul social, de la Victor Hugo să caute excepţionalul şi surpriza vieţii, de la Dostoievski să nu ignore adâncimea de spirit a sufletului omenesc, punând experienţa personală lângă toate acestea…” Unul din marii lui critici care i-au studiat cu asiduitate opera a fost academicianul profesor Eugen Simion. El spunea despre scriitor: ,,În secolul nostru s-a văzut că biruitor nu iese un astfel de om liber, mândru şi aşteptat, ci bruta laşă, care, eliberată de orice morală, se selecţionează rapid şi se uneşte cu alte brute împotriva oricăror veleităţi de libertate şi mândrie, omorând orice scânteie a spiritului şi aruncând omul în perversiunea delaţiunii, a corupţiei şi a fanatismului… Pe aceşti oameni îi caracterizează simplu: vai de capul lor!”

După 1989, Marin Preda, ca de altfel şi Eminescu, a început să intre într-un con de umbră, nemeritat. ,,A apărut-zice Eugen Simion- o formă nouă de contestare, agasarea sau impacienţa, iritarea faţă de orice tentativă de a-l apăra pe Preda. Încercând să răspund publiciştilor şi scriitorilor care îl atacă bezmetic…m-am trezit că sunt admonestat şi chiar înjurat, cu o vulgaritate greu de imaginat.” Mulţi îl urăsc pe Preda nu numai că e un mare scriitor ci şi că vine din lumea ţărănească. Astăzi ne trebuie un blazon de aristocraţi, să fie os domnesc…”

În cartea sa, “Cum a murit Marin Preda”, C. Turturică, pare-se şoferul lui, povesteşte cum şi-a petrecut ultima zi din viaţă. Am să recapitulez şi eu. Era pe 15 mai 1980, o zi splendidă de primăvară. Marin Preda jubila după succesul său cu “Cel mai iubit dintre pământeni”. În relaţii proaste cu soţia, de două săptămâni nu mai dormea acasă ci în camera lui de la Mogoşoaia. Asaltat de admiratori de toate felurile, Preda se închidea adesea în biroul lui de director de la Editura Cartea Românească şi îşi petrecea timpul mai mult singur. În acea fatidică zi, Marin Preda trimite femeia de serviciu, pe coana Vetuţa, cum îi zicea el, să cumpere ceva băutură pentru a-l sărbători pe Sfântul Pangratie. Femeia vine cu o sticlă de rom cubanez, care atunci se găsea din belşug, i-o dă scriitorului, care se apucă să bea singur, fiind supărat rău, după o ceartă cu soţia sa. A băut o sticlă de rom şi una de whiski toată ziua. Văzând că nu mai pleacă acasă, femeia de serviciu, noaptea târziu, dă telefon după un taxi să-l ducă la Mogoşoaia. Pe drum are o serie întreagă de peripeţii cu şoferul, fiind beat, pentru care nu mai insist. Şoferul îl urcă scările la Mogoşoaia şi-l dă în primire unor cheflii scriitori care serbau o zi de naştere. Câţiva din ei, văzând în ce hal este, se duc şi-l culcă în camera lui. Peste noapte, Marin Preda se scoală şi se întoarce la cheflii să le ceară un pahar cu apă, motivând că i s-a uscat gura. O fată, pictoriţă tânără, glumind, îi întinde două pahare, unul cu apă, altul cu votcă, rugându-l să aleagă. Preda bea paharul cu votcă (nu se ştie dacă a mai baut şi apă) şi se întoarce în cameră. A doua zi, pe la ora opt, trebuia să plece în Vrancea la o şezătoare literară. Prietenii cu care trebuia să meargă, văzând că nu mai apare, se duc la cameră să-l ia. Dar îl găsesc mort, trântit cu faţa în jos, cu o mână atârnându-i pe margineapatului.

Diagnosticul pus de doctori a fost moarte prin înecare cu sputa lui, provenită în somn. De aici încep speculaţiile. Pictoriţa cu pricina a dispărul ca prin minune şi nimeni nu a putut să mai ia legătura cu ea. A fost cumva otrăvit Marin Preda? Medicii care i-au făcut autopsia, probabil tot oameni

MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR”

Ion Ionescu-Bucovu( partea a doua)

GHEORGHE ANDREI NEAGU, Tribulaţii paseiste – sau despre credinţa în Poporul Român

corectă, eseistul având o concepție organicistă asupra istoriei: „Culturi mici și sterile nu există. Există numai cultură sau nu. Pretențiile hegemoniste culturale sunt fluturate cu atenție numai de către puterile economice“ (p. 12).

Scriitorul vrâncean dovedește o viziune istorică complexă atunci când afirmă că „istoria unei națiuni, și a României în special, s-a făcut mai mult fără drept de opțiune a națiunii însăși“ (p. 31). Aceasta explică mult și pe nedrept invocata „tăcere a izvoarelor“ timp de un mileniu sau inexistența unei civilizatii urbane medievale. Ștefan cel Mare, de pildă, n-a putut fi, concomitent, și „Urbis conditor“, și „Athleta Christi“...

Următorul fragment din volumul maestrului Neagu ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Nu, nu este o mostră de protocronism, cum ar putea spune detractorii conceptului de „patriotism“, ci o dovadă de interpretare corectă a unui fenomen social: „Pătura țărănească românească și-a secătuit forțele prin furnizarea materialului uman ce constituie astăzi intelectualitatea românească. Toată bogăția genetică țărănească a migrat la oraș din prima generație de urmași citadinizată tocmai din dorința de a trăi mai bine. «Prospețimea biologică» necesară evoluției unei clase și în special a țărănimii române a dispărut din momentul în care migrarea urmașilor nu a putut fi stăvilită prin împlinirea dorințelor. Totuși, a pune înaintea țăranului român pe țăranul rus, ca fiind un posesor de caracter al istoriei naționale și a unei culturi superioare culturii românești, considerate numai «o cultură populară», înseamnă a elimina tot ceea ce înseamnă Eminescu, Alecsandri, Coandă, Teclu, Poni, Marinescu, Preda, Stănescu, Sadoveanu, Iorga și multe alte valori universal recunoscute. Numai un suflet mic și o minte retrogradă își poate renega cultura de dragul unei judecăți originale cu pretenții de absolutizare. România nu este, n-a fost şi nu va fi niciodată numai un proces de târâre prin istorie“ (p. 37).

O percepție interesantă o are autorul și despre comunism, fără a cădea în anatemizarea sau idealizarea acestuia.

Eseul d-lui Neagu este, categoric, o reacție la viziunea lui Cioran la momentul 1991, după mențiunea autorului. Apărut în 2014, am putea crede că autorul și-a păstrat opiniile. Fiind o apariție singulară, merită citit și, de ce nu, comentat!


Eugeniu Nistor s-a născut la 13 mai 1957 în satul Giulu, judeţul Mureş şi a absolvit Facultatea de filosofie din Bucureşti. Este fondatorul editurii „Ardealul” a Uniunii Scriitorilor din România şi al Casei de editură „Mureş”. Totodată este inţiatorul Festivalului „Lucian Blaga” desfăşurat anual la Târgu-Mureş.

Cerectarea sa Conceptul de spaţiu mioritic în filosofia lui Lucian Blaga a fost premiată de Academia Română în anul 2013.

Iată că Eugeniu Nistor revine în actualitate cu lucrarea Lucian Blaga filosof al culturii – eseuri (Ed. Ardealul, Târgu-Mureş, 2014) pe care o comentăm în continuare.

Lucrarea este structurată în cinci capitole. În primul capitol, Eugeniu Nistor cercetează: Începuturile filosofice ale lui Lucian Blaga şi influenţele exercitate asupra sa de gândirea occidentală.

Autorul începe cu descoperirea de către copilul Lucian Blaga a scriitorilor Schiller şi Goethe în biblioteca părintească a tatălui, preotul Isodor, în Lancrăm.

Ca elev la liceul din Braşov, viitorul cărturar începe să cumpere cărţi de filosofie: Spinoza - Corespondenţa, Schopenhauer – Lumea ca voinţă şi reprezentare, Kant – Criticile şi prolegomenele, Platon - Dialogurile, Haeckel – Enigmele lumii. La Braşov îl are ca profesor de de filosofie, tocmai pe unchiul său, Iosif Blaga, autorul cărţii Teoriei dramei.

Din perioada braşoveană datează debutul său în revista „Românul” din Arad, în 1912, cu un eseu despre intuiţie la Bergson (intuiţia, ca mod de înţelegere a realităţii prin empatie e considerată superioară logicii ştiinţifice), după ce întâmplarea îi scosese în cale la un anticarieat cartea de excepţie a lui Constantin Antoniade – Filosofia lui Henri Bergson pe care o va studia cu pasiune. Prima încercare filosofică a poetului, o lucrare originală despre numere şi judecăţi matematice, datează tot din anul 1912; o trimite la revista „Luceafărul” din Sibiu dar nu se publică .

Colaborările la revistele: „Românul”, „Pagini literare” – Arad şi „Convorbiri literare” - Bucureşti, vor fi valorificate in teza de doctorat susţinută la Viena în anul 1920 – Cultură şi cunoştinţă. În această lucrare, Lucian Blaga face distincţie între noţiunea la Kant şi la empirişti, demonstrând că diferenţa nu e doar cantitativă ci şi calitativă. Totodată doctorandul remarcă funţia impertivă a categoriilor.

Teoria gnoseologică balgiană este sincronă concepţiilor paideumatice şi faustice elaborate de : Riegl, Frobenius, Spengler, Worringer etc.

Al doilea capitol al cărţii este intitulat: Despre stil şi metamorfozele stilului.

Primele preocupări ale lui Lucian Blaga pentru stil se găsesc în maximele adunate sub titlul Pietre pentru templul meu (1919). Urmează studiul Filosofia stilului (1924) şi eseurile din cărţile: Probleme estetice (1924); Fenomenul originar (1925); Ferestre colorate81925); Feţele unui veac (ambele 1925) şi Daimonion (1929).

Blaga consideră că definiţia lui Buffon „Stilul e omul” e bună numai pentru epoca clasică. Pentru filosoful culturii stilul e mai presus decât omul, fiind condiţionat istoric şi cenzurat transcendental. În Probleme estetice Blaga dezbate teoria autoiluzionării conştiente şi teoria intropatiei (simpatizarea cu lucrurile), exprimând frumoase considerente asupra clasicismului, romantismului, impresionismul, naturalismul, barocului spaniol.

În concepţia lui Blaga sunt trei tipuri de tendinţe stilistice: individualul (popoarele germanice), tipicul (clasicismul), absolutul (Ev Mediu).

În capitolul trei, Structura filosofica a fiinţei româneşti, Eugeni Nictor consideră că fiinţa românească se exprimă tocmai prin matricea stilistică elaborată de Lucian Blaga.

Matricea stilistică românească (spaţiul mioritic) cuprinde următoarele elemente:

1 Orizontul spaţial inconştient, ondulat, în corespondenţă cu cel real, caracterizat, în special, prin alternanţa deal – vale, pe care o regăsim în ritmul doinelor, în alternanţa sentimentelor de dragoste şi jale a poeziilor populare, în ritmul dansurilor folclorice etc.

2 Orizontul temporar inconştient, tot ondulat (manifestându-se prin plinuri şi goluri istorice), în funcţie de vremurile prielnice (perioadele paşoptistă, interbelică) sau neprielnice (năvălirile popoarelor migratoare, războaiele, stăpânirea unor teritorii româneşti de către imperiile vecine ori perioadele de ameninţare ale acestora).

3 Accentul axiologic care dovedeşte o solidaritate organică cu natura şi chiar cu întregul univers („codrul frate cu românul”, soarta influenţată de aştri etc)

4 Atitudinea în faţa vieţii care se manifestă catabasic, românul preţuind viaţa şi bucurându-se de plăcerile ei. În vremea dacilor însă, după părerea lui Lucian Blaga, atitudinea in faţa vieţii se manifesta catabasic, oamenii plângeau la naşterea copiilor, gândindu-se la suferinţele ce-i aşteaptă şi bucurându-se la moarte, când sufletele intrau în împărăţia lui Zalmoxe, zeul lor suprem.

Crezându-se nemuritori, erau foarte curajoşi în luptă, nefiindu-le frică de moarte.5 Năzuinţa formativă în arta populară românească care se manifestă

stihial, modelele figurative fiind prelucrate prin stilizare în maniera spiritualizantă bizantină, iar figurile geometrice (romboedrice în special) ale ţesăturilor şi cele incizate în stâlpii de lemn ai caselor şi porţilor, urmărind stabilitatea abstactului în calea modificărilor permanente ale naturii.

Alte caracteristici specific româneşti, neîncorporate în matricea stilistică, ar fi, în viziunea filosofului culturii: dragostea de pitoresc, dimensiunile neexagerate/familiare ale creaţiilor umane şi viziunea sofianică, adică a transcendentului coborâtor, specific ortodoxă. În raza de soare care coboară prin vitralii iluminând spaţiul întunecat al bisericilor noastre, autorul întrezăreşte o atitudine contemplativă faţă de divinitate, românul aşteptând ca Dumnezeu să coboare spre el, neîncercând să se înalţe în adoare extatică spre cer. (La catolici lucrurile stau invers, catedralele gotice stau mărturie asupra efortului înălţător al omului în căutarea transcendentului).

Analizând relaţia dintre spaţiu şi stil, Lucian Blaga constată că între spaţiul real, geografic, în care etnia sau individul vieţuiesc şi cel inconştient, care le determină specificul poate fi corespondenţă/identitate sau respingere. După părerea mea, în cazul alogenilor, aceştia ar putea veni cu un anumit orizont spaţial inconştient care să intre în contradicţie cu cel al etniei în mijlocul căruia s-a stabilit. După Blaga, poate exista, încă de la naştere, o misterioasă nepotrivire între dubletele spaţiate (real şi inconştient), ca rezultat asemănător unei mutaţii

genetice. De la spaţiu mioritic, Eugeniu Nistor trece la analiza

unei variante a Mioriţei mai puţin cunoscută decât varianta prelucrată de Alecsandri, pe care o consideră arhetipul baladei (capitolul patru, Balada Mioriţa şi mioritismul)

În arhitectura ei se simte unduirea sufletului neamului (Eugeniu Nistor). Este o baladă de sorginte românească. În Ardeal se întâlnesc şi variante colinde.

Variantă analizată de autor, în acest capitol, a fost descoperită în 1991 şi se află în patrimoniul Complexului Judeţean Mureş (manuscris nr. Inv. 17830). Manuscrisul, o adevărată culegere de folclor, datată Rain, 28 mai 1794, este o colecţie de folclor mai veche cu 4 decenii decât cea din 1838 cuprinzând cântări şi strigături româneşti de cari cântă fetele şi feciorii din Roşia de Secaş. Manuscrisul a aparţinut lui Ioan Şincai, fratele lui Gheorghe Şincai şi care a murit pe Rin, în lupte, în 1795, manuscrisul ajungând în mod miraculos la Bruckenthal. Varianta e mai săracă decât arhetipul dar, destul de complexă comparativ cu altele.

Ultimul capitol al cărţii se referă la Câteva aspecte ale exegezei filosofice blagiene, fiind importantă pentru cercetătorii blagieni. Sunt analizate succint câteva cărţi de

referinţă: - excelenta monografie a lui Ion Mihai Popescu – O perspectivă româ-

nească asupra teoriei culturii şi valorilor - bazele teoriei culturii şi valorilor în sistemul lui Lucian Blaga (1980);

- Gh. Vlăduţescu – Filosofia legendelor cosmogonice româneşti (1980) (Blaga credea că se poate construi o metafizică panteistă specific româ-nească din aceste legende cosmogonice).

- Gh. Vlăduţescu – Neconvenţional despre filosofia românească (2002) – despre două direcţii în cultura românească maioresciană şi naeionesciană şi polemicile lui Blaga cu C. Rădulescu-Motreu, Mircea Florian, Ion Petrovici, D. Stăniloaie.

- Alex. Surdu – Vocaţii filosofice româneşti (1995); - Lucian Blaga - Cunoaştere şi creaţie (1987) - volum masiv coordo-

nat de Dumitru Ghişe, Angela Botez şi Victor Botez – analiza trilogiilor. În carte sunt incluse şi cercetările a doi autori străini: ameriacanul Archie B. Bohm şi englezul R. T. Allen, ceea ce e imprortant pentru cunoaşterea in lumea operei filosofului culturii. De asemenea, şi la capitolul Poezie sunt doi autori , un italian si un mexican, iar la capitolul Mentalităţi, un evreu;

- Angela Botez – Un sercol de filosofie românească; - Ştefania Mincu – Mioriţa – o hermeneutică ontologică (2002);- Savurosul volum: Laurenţiu Ulici- Dubla impostură (1995) – eseu

asupra sentimentului românesc al culturii;- Alexandru Boboc – Hermeneutică şi ontologie (1999);- Ion Ianoşi – O istorie a filosofiei româneşti (1996).În loc de încheiere: glose despre spiritul blagian – reprezintă o sinteză

asupra viziunii specificului românesc la filosoful culturii. Dincolo de influenţele occidentale, Lucian Blaga a elaborat un sistem filosofic original, expus în cele patru trilogii componente.

În concluzie putem afirma că volumul lui Eugeniu Nistor – Lucian Blaga filosof al culturii – eseuri reprezintă o carte utilă nu numai cercetătorilor „Titanului din Lancrăm” ci şi cititorilor de toate nivelurile.

Eugeniu Nistor – Lucian Blaga filosof al culturii – eseuri(Ed. Ardealul, Târgu-Mureş, 2014)

Lucian Gruia


Caz penal la TVR! A disparut caseta-martor a transmisiei cu

Larry Watts si Monica Ghiurco cenzurata ceausist de Stelian Tanase. CNA discuta maine cazul intr-o sedinta speciala

Art. 30 / (2) Cenzura de orice fel este interzisă. – Constitutia Romaniei Consiliul National al Audiovizualului (CNA) analizeaza maine, intr-o sedinta speciala, cazul cenzurii fara precedent de la TVR, unde

directorul interimar Stelian Tanase a intrerupt transmisia emisiunii “Mostenirea Clandestina” pe TVR International, in urma cu aproape 20 de zile, vineri, 7 februarie a.c., la orele 14.08. Insa surse din TVR afirma ca s-a creat (inca) o problema grava, tot fara precedent, survenita ca urmare a cererii CNA de a viziona momentul-cheie in sedinta de maine. Pe vremea lui “Iliescu-KGB”, cand era vorba de a se transmita ceva important pentru tara – o demonstratie anticomunista si antifesenista din fata sediului Guvernul sau, alt exemplu, inregistrarea integrala a uciderii cuplului Ceausescu – iesea pe post crainicul mostenit clandestin de TVR si ne trantea ca “a fost prea multa ceata in Piata Victoriei” sau “nu se gaseste cheia de la sertarul cu caseta”.

Astazi, cand urmasii lui Iliescu sunt la putere si mandrul succesor al celui care a taiat transmisia TVR in 13 iunie 1990 cenzureaza ceausist o emisiune de dezvaluiri despre agentii Moscovei la Bucuresti, de la Ion Mihai Pacepa la mostenitorii sai, la TVR pur si simplu, se spune, “a disparut” caseta-martor cu dovada intreruperii emisiunii Monicai Ghiurco cu Larry Watts, “Mostenirea Clandestina”. Cazul este penal. Este ca si cum cineva ar fura de la un avion, in timpul zborului, “cutia neagra”. Ca si cum cineva ar sterge fisierele unei sedinte CSAT. Ca si cum ne-am intoarce nu pe vremea lui Ceausescu, ci direct a lui Stalin.

Un Stalin mai mic, fost pitic de gradina plantat sa umple havuzul lui Sorinus Ovidiu Vintu, Stelian Tanase, acum serios clatinat de pe soclu dupa spargerea buboiului USL, fuge de responsabilitatea actului de cenzura pe care l-a ordonat la 8 minute dupa inceperea emisiunii cu Larry Watts pe TVR International. Nu raspunde CNA, nu raspunde cererilor formulate in scris prin seful departamentului “Corporate-Comunicare”, Acatrinei Cristian Bogdan, nu raspunde nici macar in conferinta de presa la solicitarea jurnalistilor de a lamuri actul de cenzura, trimitandu-i pe bietii reporteri in… blogul lui. Un Presedinte Director General - i n t e r i m a r - al Televiziunii Publice a Romaniei dialogheaza cu cei care-i platesc salariul lui si acolitilor lui din Trustul SOV (“vedetele” Dinescu, Mihaiu et Co) prin… blogul lui. De unde si vorba: ce… blogul meu! Sau: “dupa bloguri suntem noi ca sa te facem pe tine”…

Insa acum iata ca trebuie sa raspunda. Pentru ca la sedinta CNA de maine ar trebui sa compara atat slujbasul public Stelian Tanase cat si directoarea TVRi, Beatrice Comanescu. Desi, ce coincidenta, chiar a doua zi dupa incident, Beatrice Comanescu a

devenit, brusc, pensionara. Pe 8 februarie? De ce nu pe 8 martie, ca tot e Ziua Femeii?! Cu toate acestea, s-a retras nu inaintede a semnala mizeria fostului propagandist UTC si prim-director al revistei “22″ a GDS, grup infiintat de Silviu Brucan, in care, de-a lungul anilor, au fost deconspirati numerosi colaboratori ai securitatii sau/si serviciilor de informatii sovietice si maghiare.

”Stelian Tănase m-a sunat şi-a mi-a cerut să opresc emisia TVR Moldova. Este fără precedent. Niciun director general sau preşedinte al TVR, nu a întrerupt emisia. Întreruperea s-a făcut fără argumente, pe un ton, să zicem intempestiv. Nu este în regulă ceea ce s-a întâmplat. Grilele TVR sunt aprobate de directorul de programe. Înainte era un consiliu de programe care nu mai există, care aproba aceste grile. Această grilă cadru a fost aprobată în urmă cu aproximativ două luni”, a declarat Beatrice Comănescu.

Directorul TVR internaţional şi al TVR Moldova a arătat că niciun director general al TVR nu are atribuţii legale şi nici dreptul să întrerupă emisia vreunui canal al Televiziunii Române şi că ceea ce a făcut Stelian Tănase este revoltător.

”Nu aş fi vrut ca la final de carieră să am asemenea întâmplare. Ceea ce mă face să am întrebări vis a vis de utilitatea serviciului public în condiţiile în care emisia se întrerupe arbitrar şi fără argumente. Ceea ce se întâmplă este revoltător. Stelian Tănase m-a acuzat că fac propagandă comunistă prin difuzarea documentarului Moştenirea Clandestină”, a mai declarat Beatrice Comănescu, citata de mai multe portaluri de stiri cat si de Adevarul.

Intrebare: daca serialul “Mostenirea Clandestina”, premiat la sfarsitul anului trecut de Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din România(APTR) – in care sunt intervievati istorici americani si romani de prestigiu national si international, diplomati, fosti detinuti politic, s.a. – este “propaganda comunista”, prea mult aclamatul film – altfel un plagiat ordinar constand dintr-o insailare a filmarilor cameramanilor oficiali ai statului comunist – “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”, ce este? Si n-am auzit nici un societar in civil sa ceara intreruperea difuzarii filmului. Dimpotriva: cioclii si hoitarii cadavrului ceausist s-au plimbat cu el prin toata lumea. Tot pe banii nostri!

Sa vedem pe unde va scoate caseta Stelian Tanase maine. Ca de nu… caz penal, tovarasi, caz penal!

PS: Poate ne ajuta sa gasim inregistrarea transmisiei satelitii la care este arondat STS?

Stelian Tănase, fostul propagandist PCR, şi-a dat în petec!

Larry Watts si Monica Ghiurco

de orice fel este interzisă. – Constitutia RomanieiNational al Audiovizualului (CNA) analizeaza maine, intr-o sedinta speciala, cazul cenzurii fara precedent de la TVR, unde

Victor Roncea


1973. L-am cunoscut, la Restaurantul Casei Scriitorilor din București, pe marele om de teatru N. Carandino. A făcut publicistică de clasă, a tradus piese importante, a scris vreo patru cărți de valoare, una din ele – De la Electra, la Dama cu camelii – fiind memorabilă; adevărat manual de actorie pe care studenții-actori, vai!, nu-l vor deschide vreodată. Carandino era un boier al teatrului nostru, care ca orice domn, fusese închis de comuniști, apoi i s-a stabilit domiciliu forțat prin Bărăgan, în fine, cvasi/reabilitat, ajunsese secretar literar la teatrul de păpuși din Brăila. De-acolo a revenit în Capitală, reluîndu-și amicițiile, rubricile și viața de seară.

Eram un copil, față de el; îl admiram pentru forța de a lupta, pentru ambiție, pentru cultură și eleganță. Îl salutam respectuos, sincer, cînd ajungeam la restaurantul de pe Calea Victoriei, și-n care nelipsit, la prima masă din colț cum deschideai frumoasa ușă a localului, stătea Eugen Jebeleanu, sobru, panicat de gîndul că iar se vor îmbăta boemii și vor veni la masa lui, să-i ceară socoteală pentru te miri ce.

Acest N.C. mai era un infatigabil admirator al sexului frumos. Într-o seară, cînd eram la masă cu o prietenă, frumoasă foc!, mă trezesc cu NC la masă, venit să-i ofere tinerei mele companioane un trandafir, fiindcă, a spus, „frumusețea trebuie omagiată oriunde apare” (citez din memorie, evident). Mîndru m-am mai simțit în seara aceea!

Dar trec lunile și, într-o dimineață, la Galați, ieșit din cameră să mă duc la bucătărie (era un apartament cu trei camere, al teatrului, în care locuiau trei doamne artiste; la una din ele, înnoptasem), îl văd ieșind de la actrița C.B. pe...N. Carandino. Ne-am privit uluiți (nu ne venea să credem, niciunaia, că ne întîlnim taman acolo!); s-a fîstîcit și a schițat un semn de exgerată amiciție, ieșind grăbit.

După asta, am aflat că marele Carandino făcuse o pasiune pentru mai tînăra actriță și că de ani de zile venea la Galați, s-o vadă pe scenă, ori acasă. Frumos! Cine știe să iubească, la orice vîrstă, nu trăiește degeaba...

După 89, Carandino a revenit în stafful Partidului Țărănist; a murit la timp însă, pentru a nu asista la decăderea istoricului partid...

1972. La Institut (IATC), vine marele actor și regizor sovietic Iuri Zavadski. Noi nu știam cine e, dar profesorul nostru Dimiu, în numai trei minute, îi ridică un monument: deci, mergem, alături de anul trei actorie, să-l ascultăm (prin translator, firește).

Ușa sălii de clasă unde ne strînseserăm se deschide și apare idolul teatrului rus: înalt, cu

chelie parțială și părul alb, distins și conștient de admirația pe care-o stîrnește oriunde apare. Îl ascultăm cu interes (mai ales noi, cei cinci de la regie-teatru). Numai că la un moment dat, două „gîște” de la actorie, se trezesc rîzînd ca proastele.

Oaspetele se oprește din vorbit, le privește cu dispreț, se-nroșește și...părăsește clasa, în mod năucitor și ne-diplomatic. Iese scandal în facultate, profesorii urlă (Moni Ghelerter, mai ales), fetele –altfel frumoase! - plîng...

Important este că l-am văzut, de-aproape, pe marele Zavadski!...

1991. La Teatrul Mic, o premieră cu un text german, montat de Vlad Mugur. Urmărind ce se petrece pe scenă, deodată, îmi intră-n nări un plăcut, dar neadecvat miros de friptură. Mai ales că era un spectacol tragic, nu Scrisoarea...lui Ciulei.

Ies pe hol să văd ce se petrece; acolo dau peste Dan Micu (directorul teatrului) care coboară grăbit la subsol (unde era bufetul) și urlă isteric la niște actori ebrietați care frigeau ceva. Incredibil, nu?!

File dintr-o istorie anecdotică a teatrului românesc File dintr-o istorie anecdotică a

teatrului românesc(flash-uri nearanjate cronologic, axiologic, ori afectiv)

chelie parțială și părul alb, distins și conștient

Bogdan Ulmu

Poetul Gheorghe Azap s-a născut în data de 26 iulie 1939, la Ticvaniu Mic, județul Caraș-Severin.

Școala generală a absolvit-o în Oravița, în apropierea satului natal, iar liceul în Anina, la seral.

A debutat în presa timișoreană în anul 1958, apoi a publicat în revista „Tribuna” din Cluj.

A debutat editorial în antologia Uneori zborul: şapte poeţi tineri, Editura Facla, Timișoara, 1973.

Colaborează la revistele: „Caraş-Severinul literar şi artistic”, „Flamura”, „Timpul”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Drapelul roşu”, „România literară”, „Semenicul”, „Steaua”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Banat”.

Volume publicate: Maria – o caterincă zbuciumată, versuri, Editura Facla, Timişoara, 1975; Bocceluţa cu plăpânde (versuri), Editura Albatros, Bucureşti, 1977; Roxana, Roxana, Roxana (versuri), Editura Albatros, Bucureşti, 1978 – plachetă care a primit Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara; Eţetera (versuri), Editura Facla, Timişoara, 1979; Cântece ştrengăreşti (versuri), Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981; Cuib’şorul nostru de nicicând (versuri), Editura Facla, Timişoara, 1982; Ultimul exemplar (versuri), Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1987; Vreo carte (Curriculum vitae) (versuri), Editura Marineasa, Timişoara, 1995; Tereremul ocarinei (versuri), Editura de Vest, Timişoara, 1995; Una sută de catrene dresen damf de damigene. Pagini din viaţa mea cu popas lângă canea, Editura Modus P.H., Reşiţa, 2001; Versuri din veacul ICSICS, Editura Dacia XXI, 2010.

Volume colective: La cota fierbinte (culegere de versuri a cenaclelor literare), Reşiţa, 1972; Uneori zborul: şapte poeţi tineri, Editura Facla, Timişoara, 1973; Purtând în noi eterna Românie, Reşiţa, 1975; Toată bucuria gliei, Reşiţa, 1977.

Prezenţe în antologii: Vibraţii (antologie de poezie), Reşiţa, 1971; O

Poetul Gheorghe Azap a plecat la cele veșnice Adriana Weimer

mie şi una de poezii româneşti (antologie, prefaţă, bibliografie de Laurenţiu Ulici), Bucureşti, Editura Du Style, 1997.

Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Timişoara, în 1995; Diploma de Excelenţă a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Timişoara, în 1999; Premiul Special pentru întreaga operă, în 2001.

Referinţe critice: în volume: Gheorghe Jurma, Mic dicţionar al personalităţilor culturale din Caraş-Severin, Reşiţa, 1976; Lucian Alexiu, Ideografii lirice contemporane, Editura Facla, Timişoara, 1977; Laurenţiu Ulici, Prima verba, vol. II, Editura Albatros, Bucureşti, 1978; Mihai Dinu Gheorghiu, Reflexe condiţionate, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983; Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. III, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1984; Alexandru Ruja, Parte din întreg, vol. I, Editura de Vest, Timişoara, 1994; Laurenţiu Ulici, Literatura română contemporană, vol. I – Promoţia ’70, Editura Eminescu, Bucureşti, 1994; Alexandru Ruja, Parte din întreg, vol. II, Editura Excelsior, Timişoara, 1999; Aquilina Birăescu și Diana Zărie, Scriitori şi lingvişti timişoreni, Editura Marineasa, Timişoara, 2000; Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, Fundaţia Luceafărul, Bucureşti, 2001; Radu Săplăcan, Exerciţii de balistică, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003; Dicţionarul General al Literaturii Române, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, București, 2004; Dicţionar al scriitorilor din Banat, coordonator Alexandru Ruja, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2005; Aurel Sasu, Dicţionarul biografic al literaturii române, Editura Paralela 45, Piteşti, 2006; în periodice: Laurenţiu Ulici, „România literară”, nr. 52, decembrie 1973; Mircea Martin, „Orizont”, nr. 20, 1979; Gheorghe Jurma, „Flamura”, 24 iulie 1979; Gheorghe Jurma, „Flamura”, 29 ianuarie 1980; Gabriela Omăt, „Semenicul”, nr. 10, 1980; Ada Cruceanu, „Flamura”, 29 iulie 1986; Olimpia Berca, „Orizont”, Serie nouă, nr. 20, mai 1989; Ion Marin Almăjan, „Renaşterea bănăţeană”, 1 august 1995.


POEZIE

Elena Stroe-Otavã Adriana Moscicki

Petre Ioan Cretu

de pământul câmpiei până când am îmbătrânit şi am murit. Sunt doar o umbră din care roade tramadolul.

lasă drumurile să fugă

pitit între coperţi poemul aruncă cu toate cuvintele lui după tineaşa l-am dresat în nopţile lungi ale iernii ademenindu-l cu vise nebunelângă abator câinii luminii sfârtecă grumazuri subţiri şi albedin când în când vin fluturi în picaj singurătatea e rea şi zgârie sub tâmplăcând se lasă întunericul mă întrebi dacă aş putea să îmblânzesc moarteasă o mângâi pe creştet sau s-o dau la bâlci în comedii - îţi mai aduci aminte cum îţi împăturai tu iubirile cu morţile de-a valma? mereu îţi încolţesc drumuri sub talpi drumuri de care nu ai nevoiepe suflet îţi cresc regrete multicolore şi mucegai pe la colţurieşti prima femeie ce mi te-ai strecurat cumva febril pe sub pielepe sub unghii până în până la amintirile cu zmei sau cu zâneapoi te deschizi pentru toate poemele mele şi cele scrise dar mai ales nescriseoare de ce sângele tău s-a pietrificat deodată şi de ce ţi se face pielea albastră? lasă drumurile să fugă spre câmpia arsă de brumă Natură moartă cu o muşcată roşie sub

un soare albastru

urma mea de om peste câmpie cum clocoteşte în mine mândria de orb şchiopcum se face ea stâlp temelie zideşte-mi pe umeri un corn şi suflăzic îngerului din oala de fier cu mânere albastre de plutăcum mi se umfla bobul de orz rozaliu sub coastă pe sub subsuori trec armate incestede greieri beţi cu arcuşuri din oase de peşte la televizor citeşte ceva Oreste despre învăţături apocrifepână se face dincolo cumva ne muşcăm buzele până ne dă sângeleun pitecantrop fudul ne scuipă flegmele pe ţeastă prin mirişti noroi în depărtare ceaţă - cum ard ele zările până când se fac totuna de-a valma printre nori se scurge misterul din tainice bolţi! nu-ți poți scoate ochii şi în acelaşi timp să refuzi să vezi cum oraşul se pierde încetcum fuge el în câmpie cu străzile suflecate până la bordurălanul de grâu îl priveşte cu ură şi se închide în el până la venirea veriisau cum îţi cade lumina oblic prin păr în adâncul umărului până în călcâietu ai tăcerea fugită în munţi ai unghii de oţel şi îngeri electrocutaţi sub ferestre - un ghiveci de lut cu o muşcată roşie cum îşi mângâie ea dimineţile şi frunzele de soarele albastru

Pasărea de fier

Pasărea albă zboară obosită,Gheaţa îi frânge aripile,Îi sugrumă respiraţia.Pluteşte în derivă peste braziŞi peste muntele alb.Se prăbuşeşte peste vârfuri, retezându-le,Cu scrâşnet de fiare îşi înfige ciocul în stâncă,Spulberând zăpada în ţipătul pământului.Ceaţa de lapte topeşte orizontul -S-a prăbuşit liniştea peste poieniţă,Iar soarele şi-a pus mâinile la ochi.Timpul a amuţit, ceasurile s-au oprit-S-au ciocnit sorii la începutul lumii!...Un scâncet şi un oftat, dintre fiare,Şi un firicel de sânge pe buze.Un suspin trezeşte un trup,Şi un altul se ridică.Pasărea de metal îi strânge,Într-o ultimă îmbrăţişare, de moarte.Se târăsc, înroşind zăpada albastră,Cu efort, aprind cetina.Steluţe trosnesc, să lumineze pădurea,Neguri dau târcoale şi coboară muntele.Nimeni, în noaptea stranie nu vine!...Prea târziu, totul e prea târziu…Iar cerul e tot mai negru,Gerul, tot mai aspru,Focul, tot mai mic!Lacrimile îngheaţă pe obraji,Stelele privesc reci,Departe, în Univers!

Arenele lumii

Tribunele vuiesc şi-ţi aruncăTrandafiri roşii la picioare.Sângele ce îmbibă nisipul arenei,Ca macii arzând în lanurile verii.

Sângele vitejilor înnebuneşte deopotrivăOamenii din tribune şi leii din cuşti.Îţi strigă numele şi presară petalePe drumul tău spre moarte.

Fii viteaz şi azi, Gladiatorule!E ultima zi când lupţiPentru ideea de om liber!Azi, lupţi cu împăratul -El te va elibera din robiaFricii de moarte!Azi, vei păşi pe pajiştile înfloriteNecunoscute de nici un muritor!Te vei elibera, Gladiatorule!

Numai doamna în voaluri albastre,Îngenuncheată în nisipul înroşit,Ştie secretul trandafirului roşuCe-şi deschide petalele în pieptul tău.

Colind

Din tamburină menestrelul sună în aramă clopoţei la botină ecou, prin zăpezi amestecate cu tină paşi spre burg învelit în halou. “deschideţi oameni,vin cu bucate şi iubiri pentru guri însetate!” Lămpile joacă năluci în cămară, cântec rostogolit se streacoara. În nişe de timp cu buzunare adînci stăm goi şi chirciţi în mare de ger din mâini facem pod pentru stele şi cer . Iată fir peste fir înfăşoară ursitoare de ombilic ne leagă mister şi sudoare. Menestrel gârbovit mai pune degete uscate pe lăută şi n strune cântecul lui în glob de cristal învârtit uite ce vijelie straşnică a stârnit. Noi păşim din beznă cu fir de stea petrecut trupul se naşte tot în trudă făcut, în palme ghem rostogolim doi cîte doi doar burgul şerpuieşte cărări în noi. Pe sub tainice porţi în labirint uitat tu şi eu în lumina am tremurat. Ochii oraşului strecoară prin gene ninsori adormite de veacuri şi geme, menestrel şi colind se se topesc în tăcere, la porţi coşuri mari strălucesc cu mere, copii poartă stea şi zurgălăi in noapte cer lunecă spirală în iubiri şi şoapte.

Autoportret

Sunt un om acolo uitat născut într-o duminică la cea dintâi dungă albastră subţire a dimineţii într-o căruţă în goana cailor şi frică de moarte câmpia a tresărit şi se auzea curgând din ceruri o lumină galbenă şi pufoasă. Sunt compus din aproape şaizeci de ani ceva centimetri şi barbă un mort viu din care străfulgeră ochii căprui un pic spre verde cel mai adesea sunt răstignit pe cruci străine vini închipuite şi în care amicii aruncă cu ură şi cu pietre. Ţâşnesc din mine neputinţa şi durerea prin unghii ca o răzvrătire de-o vreme silabisesc versuri din putrede cuvinte şi lupi urlă la stele în genunchi se frânge iarba muşcată de gura fierului de coasă iar eu lichefiez singurătatea şi o îmbuteliez în peturi de plastic. Nu înţeleg de ce când mă vezi ochii tăi se măresc şi dintr-o dată binele devine răul peste aer giulgiul de întuneric eu am văzut durerea am pipăit-o m-am logodit m-am izbit cu fruntea


Zăbovirea asupra cărţii lui Lewis Caroll Alice în Ţara minunilor reprezintă un exerciţiu util împiedicării degenerării sentimentelor. Acest „du-te-vino” prin lumea copilăriei permite regresia sau progresia vârstei. Propriile energii capătă o flexibilitate mai mare odată cu intrarea în camera cu mai multe uşi închise; fără a neglija perindarea prin geografia spaţiului sugerată, se impune o atenţie firească asupra tăcerii. Pe masa din cameră se află o sticluţă pe care scrie „Bea-mă!”, micşorând-o pe Alice, urmată de prăjiturica „Mănâncă-mă!”, imperativ ce o aduce la starea iniţială. Decupajul textului se poate realiza prin secvenţe care exprimă spaţiul şi dinamica lui; tăcerea devine astfel o caracteristică pentru funcţionarea lecturării: „De vreo două-trei ori îşi aruncase privirea în cartea pe care o citea sora ei, dar n-avea poze sau dialoguri în ea, şi la ce foloseşte o carte fără poze şi dialoguri? se gândi Alice”. Din acest moment se poate vorbi de inducerea unei lecturi, deoarece tăcerea, deschide uşa călătoriei şi a plimbării.

Căderea simbolică a fetiţei într-un puţ („... părea să fie foarte adânc”), tăcerea deplină care se instală („fiindcă nu avea pe nimeni să o audă”) şi instalarea catafaziei („...fetiţei începuse să-i fie cam somn, şi-şi repetă întruna, aproape ca într-un vis, «Mănâncă pisicile lilieci?», «Mănâncă pisicile lilieci?», «Mănâncă pisicile lilieci?») se înglobează în nuvela fantastică La ţigănci. Protagonistul se caracterizează printr-o vorbire incoerentă şi abundentă, o modalitate de a se apuca de o lume comună. În prezenţa ţigăncilor, după ce bea cafeaua, Gavrilescu îşi reaminteşte de momentele sacre ale istoriei personale: „În acea clipă se simţi deodată fericit, parcă ar fi fost din nou tânăr şi toată lumea ar fi fost a lui Hildegard, ar fi fost de asemeni a lui”. Pe măsură ce vorbeşte şi îşi aminteşte, Gavrilescu îşi re-în-fiinţează trecutul. Poate că tocmai datorită vorbelor sale, prin intermediul Logosului al Verbului care întrupează, Hildegard va reapărea în viaţa lui Gavrilescu cu un aspect ideal şi pururi tânăr, aşa cum el însuşi o lăsase.

În operele eliadeşti desfăşurarea acţiunii se face odată cu descoperirea şi exploatarea spaţiului/geografiei tăcerii. „A se plimba”, „a intra”, „a înainta” exprimă, în acest moment, progresarea povestirii. Alice, de asemenea, este tot timpul în mişcare, mişcarea fiind o condiţie sine qua non a refacerii iluziei realului: „...cădea, dar era prea întuneric ca să poată vedea ceva; apoi se uită la marginile puţului şi observă că erau pline de rafturi cu cărţi şi de dulapuri; ici şi colo zărea hărţi şi poze atârnate de cuiere. Luă, în trecere, un borcan de pe unul din rafturi; scria pe el MARMELADĂ DE PORTOCALE, dar-spre marea ei dezamăgire-era gol”.

O schimbare a decorului atrage de la sine un alt personaj, o altă operă. Dincolo de substratul religios al temei, romanul lui Sorin Titel Femeie, iată fiul tău prezintă tăcerea drept un mesager al increatului, al iubirii şi al credinţei. Tăcerea urcă până la nivelul sufletului şi al spiritului; în esenţă, se înfăptuieşte o purificare interioară: cuvântul rostit lasă loc tăcerii grăitoare. Visele premonitoare ale Sofiei o împing la o atitudine precaută, tace pentru a păstra nealterat tristul adevăr. Într-o economie de cuvinte, ea îşi cântăreşte, în voie, sufletul; tăcerea în faţa sinelui, dar şi a lumii, nu este o fugă în faţa vieţii, ci o condiţie fundamentală ca sufletul să se reîntoarcă în viaţa oamenilor. Protagonista romanului se confruntă cu această dificultate, când, după trei vise a căror esenţă nu o descifrează, rămâne singură cu sine. Dialogul cu tăcerea este necesar pentru a da ascultare „Cuvântului lăuntric” din Sinele ei: „Apoi femeia necunoscută, al cărui chip era aidoma cu al ei, şi-a ridicat privirea şi s-a uitat la Sofia fără să-i spună nimic...A dat să strige de durere. Din gură nu-i ieşea niciun fel de sunet, şi de spaima de care a fost cuprinsă s-a trezit”. Desele momente introspective ale Sofiei au acelaşi înveliş/impact moral: „ Mult mai înţelept e să păstrezi totul zăvorât bine în inima ta; mult mai bine e să-ţi pui lacăt la gură, să taci mâlc”. Ea tânjeşte după o tăcere benefică, potrivită reculegerii şi concentrării, pe care la început o sfidează, refuzând-o chiar: „Taci, striga atunci, nu mai da atâta din gură, că m-ai ameţit de cap! Nu-s eu proasta aia, să stau să te ascult şi pe deasupra să te şi cred!”. Numai că tăcerea, se strecoară în lumea silenţioasă a viselor: „...toate încăperile erau pustii. Casa părea părăsită de vreme îndelungată, lăsată cu bună ştire în paragină, o casă a nimănui!”. Tăcerea este primul pas către suflet, către Sinele din centrul Fiinţei; fondul psihanalitic al acestei lumi inedite induce, în subconştient, adevărul travestit de care Sofia fuge în viaţa reală. Starea de somn şi „vorbirea” cu limbajul taciturn al somnului reprezintă universul particular al „elementelor care vorbesc”: visul devine vehiculul către lumea problematică a realităţii femeii, iar pustietatea-un simbol al certitudinii hăului.

Întreg procesul lecturării devine o stare de veghe, iar cititorul „umblă singur prin lume” căutând şi el, asemenea protagonistei, un moment de tăcere pentru o revizuire a propriei identităţi. Cititorul-călăuză păşeşte pe urmele anevoiase ale Sofiei, ştiind de la bun început că omniprezenta pâclă deasă, aruncă transparenţe pe alocuri, şi are ca scop experimentarea schimbării asupra propriei persoane, dar şi a altora.

Tăcerea o conduce pe Sofia la respectarea secretului personal. Al patrulea copil vine cu totul pe neaşteptate la o perioadă de zece ani după căsătorie. Ceea ce la început e o presupunere, ulterior devine o certitudine. Din iubire, femeia tace pentru a proteja viaţa din pântecele ei, căci iubirea, după cum spune Sf. Pavel „...toate le acoperă...toate le îndură” (1 Cor. 13,7): „Când Sofia înţelese că e însărcinată, se ruşină foarte tare: avea de-acum copii mari, nici aşa de tânără nu mai era, şi când colo ea e iarăşi cu burta la gură!

Gravitaţia tăceriiNu suflă o vorbă nimănui”. Tăcerea cuprinde de asemenea copilăria şi tinereţea Sofiei. Niciodată nu iese din cuvântul soţului, se supune sarcinilor celor trei soacre şi îi place să împartă cu fiii mai mari „de-a ascunsa”, jocul ei preferat: „Se ruga de ei s-o ridice de jos şi s-o dezlege la ochi. Ea dibuia tot felul de cotloane de-ale casei, neştiute de ei. Se ascundea în podul grajdului, sau în cămară, în dosul lăzilor mari de făină..., cu obrazul arzând ca o flacără, sta pitită în ascunzătoare şi tăcea mâlc”. Mama-copil se transformă, se coace pe neaşteptate odată cu „însămânţarea” celei de-a patra fiinţe, cea care o smulge din întunecimea neliniştii personale: „Cu totul pe neaşteptate, însă, jocurile lor copilăreşti încetară s-o mai atragă”.

Mama-femeie primeşte vestea cea mare într-un cadru deschis, luminos amintind de episodul biblic al Fecioarei Maria, sustrasă tăcerii doar prin salutul îngerului care îi aduce vestea planului divin al maternităţii. Spre deosebire de Maria, Sofia nu va cădea în aceeaşi stare a „non-cuvântului”, ci, dimpotrivă, se produce o dezmorţire verbală şi afectivă, trezindu-i spiritul matern aţipit: „Cu totul pe neaşteptate începu să se intereseze de copii”. Abia acum femeia beneficiază de acea „dezlegare” din lumea mistică a tăcerii pe care încerca s-o decripteze: „Nu vrem! Dezleagă-te singură! îi răspundeau copiii cu nepăsare”. Sofia parcurge un drum al răbdării care o călăuzeşte spre unele răspunsuri capabile să-i reveleze o bogăţie considerabilă de trăiri prin închiderea într-un anumit spaţiu (cameră), prin nevorbire (tăcerea cuvântului), închiderea minţii (negândire), închiderea inimii (tăcere a spiritului) şi prin vis (subconştient). Aceste trepte ale tăcerii pot fi închipuite asemenea celor trei mari categorii de rugăciuni (a gurii, a minţii şi a inimii), aşadar o tăcere a gurii-minţii-inimii, o triadă cu ajutorul căreia se ating diferite profunzimi ale liniştii. „Realitatea lăuntrică” a femeii o conduce către o cale a „fiinţării” care îi asigură împlinirea supremă. Cel ce o înştiinţează de sarcină este, în mod surprinzător, tot o persoană tăcută, mutu lui Milan, servind-o insistent cu seminţe de floarea-soarelui: „Ia, ia!...Sunt bune. Sunt tare bune. Spune din nou mutu lui Milan, cu glasul lui fonfăit şi foarte gros, apoi cu un gest grăbit şi cât se poate de neaşteptat, atât de neaşteptat încât Sofia nici nu avu măcar timp să se ferească, să se dea în lături, îşi pune mâna lui mare, cu degete groase şi lungi, pe burta Sofiei. Scăpă din mâna seminţele şi acestea se risipiră pe jos”.

În Moara cu noroc, Lică Sămădăul, conştient de superioritatea sa morală, se înfăţişează cârciumarului în plină zi, într-o zi de luni, pentru a nu-i fi ştirbită puterea. „Acest om aspru şi neîndurat” care străbate „toate înfundăturile” simbolizează întunericul în imensitatea luminii, preferând oamenii „buni şi mai ales pe cei răi”. În economia detaliilor ce îi conturează portretul un atribut însumează poate pe cele cheie: „...dar sămădăul e mai presus de toate, om tăcut”. Moara cu noroc „aşezată în vale” îmrejurată de locuri rele este hărăzită nenorocului şi pustietăţii, al maleficului îndeobşte, renăscut odată cu acest „spiritus loci”. Tăcerea răspândită de împrejurimi se transformă într-un strigăt surd; privirea cititorului este împovărată de un spaţiu lipsit de vlagă, animat pe alocuri de croncănitul corbilor.

În studiile sale S. Freud se întreba deseori „De unde provine neliniştitoarea stranietate pe care o emană tăcerea, singurătatea, întunericul?”. Tocmai în acest spaţiu clar delimitat „acolo, în vale, între pripor şi locurile cele rele”, în fundul văii, o tăcere grea a semnificaţiilor coboară, asemenea unui giulgi de plumb. Date fiind îmrejurările, manifestarea tăcerii îl face pe cârciumar să se înfioare, îl introduce într-o angoasă, trezită şi menţinută de strivitoarea prezenţă a Sămădăului. „Vorba rostită” a şefului porcilor este întârziată de un schimb de priviri făţişe care nu suspendă bănuiala neliniştii deja percepute; atmosfera paşnică devine un strigăt reţinut: „...el aruncă o privire la Ana, apoi alta la bătrâna, trase cu ochii o raită prin prejur, apoi întrebă unde-i cârciumarul”. Lică Sămădăul, un ego supradimensionat, cufundă în tăcere toposul hanului. În cazul său dictatura sfarmă cuvântul şi impune tăcerea ca vid existenţial. Ulterior acest individ distruge armonia socială, prin violenţă, aspect impus şi prin stereotipia verbală: „M-ai înţeles?...de la mine nimeni nu cutează să fure, ba să-l ferească Dumnezeu pe acela pe care aş crede că-l pot bănui. M-ai înţeles?! Eu voiesc să ştiu totdeauna cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice şi cine ce face, şi voiesc ca nimeni afară de mine să nu ştie. Cred că ne-am înţeles?”.

Multiplicitatea semnificaţiilor tăcerii o transformă într-un mesager al binelui sau al răului, sugestive rămânând aici pasajele romanelor lui Dostoievski sau Th. Mann ai căror protagoniştii suferă de „însingurare şi tăcere”. Adrian Leverkühn îşi începe însemnările secrete, aflate în posesia naratorului-confesor, printr-o tăcere bolnăvicioasă aflată deasupra înţelepciunii şi a muzicii, din a căror plămadă apare „creaţia”. Tăcerea personajului mannian apare la început ca un mod de auto-conservare, o fortăreaţă faţă de restul lumii în care geniul muzician nu se MAI regăseşte: „Şi de ştii ceva, taci. Tăcea-voi, de bună-seamă, dacă nu de alta, măcar de ruşine, şi ca să-i cruţ pe oameni, da, voi tăcea din consideraţiuni sociale”.

Zgomotul cuvântului ameninţă tăcerea...e înăuntru.

Steluţa Bătrînu


Cu aproape doi ani în urmă, poetul Florea Burtan scria o răscolitoare simfonie a despărţirii de sat şi de civilizaţia lui fixată în versurile unui volum de poeme luminate sub titlul „Elegii din cătun” (Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2012). Fiecare cuvânt scormoneşte singurătatea. Tristeţea învăluie întreaga lume. Despărţirea tragică de cătun declanşează un întreg ritual liric cu irizări ancestrale în mijlocul cărora se află fiinţa omenească oropsită de ingratitudinile istorice.

Ei bine, aceste elegii ale despărţirii de loc, cum ar spune Noica, continuă, surprinzător, printr-un roman. Dintr-o dată o carte de poeme se preface într-un „cuvânt înainte” pentru o carte de proză. „Atelierul de tâmplărie”( Ed. Tipoalex, Alexnadria, 2014) este, în fond, elegia locului care devine centrul universului. Un copil (nu poate fi decât prozatorul însuşi) se aşază în centrul acestui atelier, deci în centrul satului (cătunului), în jurul căruia se derulează viaţa aşezării, evenimentele adunându-se într-o adevărată epopee. Satul, cu civilizaţia sa, cu obiceiurile şi tradiţiile sale, devine centrul unui cosmogonii care defineşte fiinţa românească. Copilul este martorul naşterii acesteia, el însuşi se simte integrat acestei lumi care pare a fi încremenită în timp. În acea secvenţă de timp care întregeşte legătura cu universul. Proiecţia universală a satului se petrece prin sensibilitatea unui copil care are sentimentul eternităţii culturii căreia îi aparţine.

Încă înainte de creştinism, ţăranul român avea sădit sentimentul conţinerii sale într-un univers construit după imaginea unui microcosmos eliberat de el însuşi. În acest fel, legătura sa cu universul este una a supunerii, dar, în acelaşi timp, şi a legitimării. Niciodată universul nu intră în conflict cu fiinţa sa, ci se armonizează sieşi şi cu el. Individul se ştie parte componentă şi îi cheamă forţele în ajutor. Imaginează un sistem de aderenţe magice care să-l ţină legat de pământ (arealul lui). Legendele şi miturile îl integrează universului şi-i fixează rolul şi rostul pe pământ. Acestea sunt întemeiate de neam, adică de primul strămoş, cel de la începutul lumii, care rămâne în duh deasupra satului şi înlesneşte legătura cu universul şi întăreşte legământul cu forţele care-l guvernează. În fapt, strămoşul locuieşte în sat şi supraveghează mersul legii prin mitizare. În fiecare sătean se aşază această legătură care stabileşte şi ordonează datul, predestinarea. „Cine a fost Nicamin? O oglindă de ţărână în care s-au răsfrânt viaţa şi moartea, legenda şi povestea în eterna lor curgere prin zodii şi anotimpuri”, scrie Florea Burtan sintetizând fragilitatea fiinţei şi nemurirea ei prin neam, prin primul strămoş.

Poate mai mult decât orice, partea de veşnicie a ţăranului constă în legătura lui cu pământul. Datul lui este această parte pe care o stăpâneşte prin recurgerea la dezlegarea misterului. Fetele descoperă chipul iubitului de Sânziene, anticipându-l; sau se feresc din calea „Zburătorului”, partea cea întunecată a sistemului cosmogonic pe care încearcă s-o ţină sub control prin incantaţia adresată pământului. Iubirea terestră, întemeietoare a eternităţii prin repetare şi succesiune, dintre Călin şi Vasina, are capacitatea de-a urma legea pe când cea dintre Lisandrina şi Botiţă dispare în negură. Astfel, urmaşilor li se transmit legile existenţei şi întreaga metodologie a reintegrării în cosmogonie. Copilul asistă în atelierul de tâmplărie tocmai la refacerea acestei legături prin ritualuri, prin cuvânt, în primul rând, prin cântec, prin întregul sistem de legi tradus în tradiţii, obiceiuri şi mituri care ocrotesc această relaţie a omului cu universul.

Pare că timpul, aşadar, are răbdare cu oamenii. Viaţa se întemeiază pe valorile şi legile care funcţionează parcă în favoarea acestei civilizaţii sau, mai bine zis, pentru conservarea acestei forme de viaţă. Doar că istoria are cu totul alt plan, pune la cale alt destin.

Astfel, are loc prima fractură istorică prin care ordinea instituită prin cosmogonia întemeiată de neam (strămoş) este pur şi simplu spulberată. Se retează fără milă legătura vitală, indestructibilă cu pământul. Sub pretextul ridicării unei noi lumi, cu valori potrivnice întregului univers şi, prin urmare, a fiinţei din centrul cosmogoniei, totul se prăbuşeşte, eternitatea devine o părere, fiinţa se înstrăinează de sine. Gică Zboară, personajul din centrul unei asemenea cosmogonii, visează herghelii de cai ceea ce înseamnă că şi nobilele animale care au dus în spinare omul prin întreaga sa istorie, pătimesc. Istoria distruge destinele, ucide fără milă, rescrie datul ca într-o Apocalipsă. Satul se cutremură, armonia universală se întunecă, fiinţa omenească este pusă la pământ. Acel „pământ, nu, el nu a putut să vină, nu l-a chemat şi îndemnat nimeni…Pământul nu stă în sat, el stă sub geana zării,

sub soare, sub lună şi stele, se bucură de măreţia cerului şi nemărginirea câmpiei, de adierea vântului dulce de primăvară, de balada şoptită a zilelor de iunie când se dauresc lanurile, de murmurul, galben şi plin de mistere obosite, al toamnei, de învolburarea zăpezilor…Acum, poate o fi supărat, de când a fost amestecat, băgat la grămadă, fără răzoare, fără pietre de hotar, vechi de sute de ani, de la capul locului, fără lizierele de salcâmi şi de sânger, care îl fereau şi ocroteau de arşiţă şi Crivăţ!…Nu ne mai cunoaşte, nu-i mai pasă de noi! (…) Pământ moştenit şi păstrat din demultul veacurilor…Acum, ne-a întors spatele, s-a adâncit în tăcerea lui, ca într-o apă străină…Degeaba îl strigăm, nu ne mai răspunde, nu ne mai recunoaşte glasul şi mirosul palmelor care l-au ţinut teafăr, în lumina anotimpurilor…Acum, el e al tuturor, adică al nimănui!”

Legătura cu sistemul de valori şi cu universul fusese tăiată, astfel lăsând loc deşertului. Nicamin „intră în ogradă şi constată, uimit, şi parcă pentru prima dată de când iscălise nenorocita de cerere, că şopronul, unde ţinuse carul şi plugul, şi grapa, şi secerătoarea, grajdul vitelor, pătulul, magazia, nu-şi mai aveau rostul, erau pustii… Mirosul de bălegar aburind şi de animal blând, ce-şi vedea, până mai deunăzi, de nutreţul din iesle, dispăruse…Fără rost i se păru şi bătătura largă unde descărca grămezi de porumb şi-l răvăşea, bucuros, să-l mai ia soarele niţel, înainte de-al urca în

pătul…Asta e viaţa, astea sunt timpurile alea noi, despre care urlă ăştia, la difuzor!”

Lumea rurală, sub presiunea istoriei, intră în agonie. Florea Burtan este cronicarul sensibil al acestui timp. O întreagă civilizaţie se prăbuşeşte, iar poetul Florea Burtan încearcă s-o salveze prin transpunerea ei în poveste. Intrarea şi ieşirea din naraţiune a copilului devine astfel documentul esenţial prin care acestei lumi îi este notificată existenţa.

Cartea este scrisă secvenţial. Fiecare secvenţă este, în sine, un poem teribil al despărţirii de sat. Acel sat ancestral care este izgonit în istorie. Scriitorul Florea Burtan îi preia imaginea într-o superbă evocare. Amănuntele biografice evidente, neascunse, necamuflate întăresc disperarea înstrăinării. Chiar dacă unele secvenţe petrecute după a doua fractură istorică din 1989 sunt redactate ca un reportaj, ele nu pierd din tragism. Dimpotrivă, n-am crezut niciodată că există o graniţă solidă între jurnalism şi literatură pentru că realitatea e cea mai izbutită ficţiune. Nu este lăsat la întâmplare nici un amănunt, nici un gest, nici o nuanţă pentru că toate la

un loc întemeiază satul care se mişcă sub povara timpului în schimbare. Oamenii care poartă în ei acest sat se supun destinului, acelui misterios dat care a hotărât integrarea în universul atelierului de tâmplărie întemeiat de părinţi. Orice gest şi orice cuvânt este depozitat în memorie pentru a nu pieri în vâltoarea noi lumi ale cărei semne copleşesc simţirea şi gândul stâlcindu-le. Oamenii sunt nevoiţi să-şi părăsească vatra, locul, şi să-şi ia lumea în cap, lăsând în urmă doar nostalgia unei existenţe întemeiate pe firescul lucrurilor pentru împlinirea bogăţiei spiritului. Practic, cartea dă seama despre istoria contemporană a românilor, care, ca şi altădată, n-a fost deloc îngăduitoare. Cu măiestrie artistică, scriitorul îşi însoţeşte personajele (din propria lui memorie) prin toate etapele istoriei contemporane, notând urmele lăsate pe imaginea acestui centru al satului precum şi pe cea a oamenilor care-l populează. Cu fiecare an, istoria aduce cu sine, semnele adânci ale neîndurării, ale condamnării. Sentinţa a fost rostită şi nimeni nu mai poate reîntoarce vremurile. Cu durere reţinută, scriitorul notează, în final, imposibila întoarcere: „Cât m-aş bucura dacă l-aş vedea meşterind! (pe părintele său n.n.). Să aud cioplit de bardă şi de teslă, fâşâit de ferăstrău, muşcând, cu dinţişorii, din lemnul alb şi curat, foşnetul rindelei lunecând, harnic, şi lăsând în urma ei lănţişoare diafane de talaş cald, mirosind a pădure de brad, a izvor cristalin, a zăpezi. Să mă culc, uşurel, pe acel pat de inele, cum făceam în copilărie. Să ascult iarăşi vorbele şi cântecele lor frumoase. Sper degeaba: de ani buni nu mai vine nimeni în atelierul de tâmplărie…”.

Scriitorul Florea Burtan a scris romanul agoniei unei civilizaţii originale, care începe să se piardă în lumea contemporană informă, anarhică. Întreaga carte este un tragic poem al despărţirii de noi înşine. Nu ştiu dacă acest copil a visat vreodată că generaţia sa va fi ultima care va depune mărturie în faţa universului că a existat cândva o generaţie ocrotită de legile sale. Dar ştiu că acest copil rămâne singurul martor al acestei imense tragedii de-a ne fi pierdut eternitatea.

Cum ne-am pierdut eternitatea

Liviu Comşia


î

Manuc Bei, unul din cei mai renumiţi negustori şi diplomaţi armeni, proprietarul celebrului han bucureştean construit la începutul secolului XIX.

După aproape 200 de ani o scrisoare inedită aflată în biblioteca din Sankt Petersburg şi tradusă, în anii ’60 de renumitul H.Dj. Siruni, epistolă adresată prinţului Hovakim (probabil Muradian Hovakim Hovhannes (1767-1815) – ofiţer în armata Franţei), vă oferă astăzi poate singura autobiografie a controversatului Manuc Bei.

Am transcris documentul de mai jos după copia aflată în arhiva ziarului „Ararat“.

Fabian Anton

Nobile şi serenisime prinţ HovakimMilostive Domn,

La 7 noiembrie am primit cu iubire şi cinste generoasa scrisoare a excelenţei voastre şi m-am bucurat foarte mult aflînd de sănătatea voastră şi a întregii voastre familii, pentru care am mulţumit lui Dumnezeu şi l-am rugat să vă cruţe şi mai departe în plină sănătate, ceea ce este unica mea dorinţă.

Am găsit în scrisoarea voastră şi icoana strălucită a unei cordiale prietenii, pecetluită cu bunăvoinţă şi în mod de neşters. Într-adevăr că este dovada unei dragoste curate, prin care noi, muritorii, vom deveni vecinici, şi prin care vor rămîne în noi totdeauna roadele îmbelşugate ale plantei vecinic înflorite: iubirea. Am mai avut fericirea să constat în dumneavoastră o puternică dragoste către naţie.

Şi deoarece de mult doream să găsesc un prilej cuvenit pentru a intra în corespondenţă familiară şi intimă, profit de dragostea ce mi-aţi arătat-o şi răspund întrebărilor excelenţei voastre cît se poate de scurt.

Strămoşii mei se numesc Mirzaian, fiind din Armenia, din provincia Erevan, din oraşul Karbi, originari ai Araratului. Bunicul meu se chema Hob , pomenit în inscripţia de pe frontispiciul din altarul splendidei biserici „Sf. Arhangheli“ din Karabi, departe cu aproape cincisprezece verste de Sf. Ecimiadzin şi de Erevan, după cum ştiţi şi dumneavoastră. Acest orăşel, după distrugerea oraşului Dvin, fu construit de prinţii din Dvin. Iar biserica fiind construită de strămoşii mei după modelul celei din Dvin, bunicul meu Hob Mirzaian, reconstruind-o pe vremuri, a pus pe frontispiciul altarului inscripţii, după cum era ştiut de călugării din Sf. Ecimiadzin. Numitul, după naşterea tatălui meu la Karbi, a murit peste cîţiva ani, iar tatăl meu, ajuns în perioada adolescenţei, neputînd suferi insuportabilele dări şi amenzi şi feluritele nedreptăţi ale lui Nadir Şah Tahmaz Kuli, a fugit din Armenia şi a venit la Rusciuc. Căsătorindu-se aici a născut pe servitorul vostru Manuc, care după ce a devenit adolescent mă ocupam alături de tatăl meu în afacerile sale negustoreşti. Iar la semnarea păcii, în 1787 (?) între ruşi şi austrieci şi turci mă găseam în afaceri de stat. În aceste zile sultanul Selim al III-lea mi-a conferit titlul de „şahingi“, care este una din distincţiile curţii.

După pace am început să mă ocup cu arendăşie care este negoţul cu veniturile satelor şi moşiilor şi care se chiamă în limba rusă „ot cupcik“. Şi deoarece în aceste vremuri Tersenekli Zadé Ismail aga a venit la Rusciuc şi întărindu-se din zi în zi pe cele două maluri ale Dunării, pe o întindere de şapte sute de verste, a luat sub stăpînirea sa regiuni cu o întindere de 400 verste de la Rusciuc spre Constantinopol, nu cu totul independent de sultanul otoman, ci ca guvernator suprem şi prinţ sub supuşenia imperiului, întinzînd astfel dominaţia sa peste şaizeci şi opt de judeţe ce le administra, avînd ca ajutor pe Bairaktar Mustafa paşa, pe Ahmed efendi din Nicolafca şi pe mine, împărţind între noi administraţia mai multor judeţe ce le conduceam într-o deplină armonie, slujind astfel guvernul.

Acum opt ani, trecînd de cealaltă parte a Dunării, am cumpărat de la Ipsilanti vodă ocnele mici şi mari de sare din Ţara Românească, astfel încît cîteodată veneam aici, la Bucureşti, pentru a mă ocupa cu afacerile salinelor şi cîteodată treceam în partea cealaltă a Dunării pentru a administra judeţele pomenite. Iar în timpul cînd bandiţii numiţi Gelali au năvălit ţinutul Ţării Româneşti şi au devastat-o prin felurite lovituri, nimicirea lor s-a făcut prin sfatul şi ajutorul meu. Pentru aceasta, Ipsilanti vodă mi-a

Manuc Bei: „Ştiu foarte bine că Moldova şi Ţara Românească vor rămîne

de-a pururi ca o parte din puternicul imperiu rus“

conferit titlul de serdar, care este una din distincţiile de onoare ale boierilor din Ţara Românească şi datorită acestuia am putut să cumpăr şi să stăpînesc averi în această ţară – care aici se chiamă moşii – deoarece, după legile ţării, nimeni dintre străini şi îndeosebi dintre armeni nu poate cumpăra aici moşii şi altele.

Peste un an, luînd în consideraţie serviciile mele credincioase de le arătasem după cerinţele timpului în afacerile ştiute, pomenitul domn m-a înălţat la rangul de paharnic, după care am adus aici de la Rusciuc întreaga mea familie, şi de atunci mă ocupam aici fie cu afacerile moşiilor mele şi ale salinelor, fie că mergeam la Rusciuc pentru administrarea judeţelor bulgăreşti. Şi iată, într-o zi a sosit sfîrşitul lui Tersenekli Zadé Ismail aga, care cu cinci luni înainte de acest război a fost omorît de către ai săi. L-a urmat Bairakter Mustafa paşa, iar eu am rămas în funcţiunile pomenite. Pînă atunci Bairakter neavînd decît titlul de „capugi-başi“ adică de „brigadir“; însă cînd a succedat răposatul Ismail aga, guvernul i-a conferit titlul pe care îl purta acesta, adică cel de mare mirahor. La scurt timp după începerea acestui război, cînd s-a socotit necesară numirea unui comandant general pentru apărarea malurilor Dunării, guvernul l-a desemnat în acest post pe Mustafa paşa, căruia i s-a dat titlul de „sarasker al Dunării“, cu 3 tuiuri. Din această cauză mi s-a conferit şi mie administraţia tuturor proviziilor pentru oştire şi cavaleria din cetăţile de pe ambele maluri ale Dunării.

Însă, înainte de a fi vorba de război, cînd s-a auzit de sosirea mareşalului Michelson la graniţă şi despre intenţia sa de a trece în Moldova, prietenul meu intim rus din Bucureşti, domnul Chirico, m-a înştiinţat în mod secret despre această intenţie a mareşalului şi m-a rugat să-i dau ajutorul meu întreg. Mi-am dat cu plăcere consimţămîntul şi am promis. Şi fiindcă în zilele acelea ţara era fără conducător, fiindcă Ipsilanti vodă nu se întorsese de la Petersburg şi Pazvandoglu vroia să năvălească din nou în ţară, Mustafa paşa a fost nevoit să trimită trupe, în număr de aproape trei mii de soldaţi pentru a apăra ţara împotriva rebelilor. Tot în acele zile, oştirile ruseşti care se aflau la hotarele Moldovei au primit ordin de la împărat să treacă în Ţara Românească iar boierii ţării, de frica soldaţilor turci, nu puteau să procure proviziile necesare; atunci eu le-am dat întregul meu sprijin şi cuvenitul ajutor, pentru ca să pregătească cu o lună înainte aprovizionarea trebuincioasă armatei împărăteşti şi toate nevoile soldaţilor ruşi. Şi deoarece întîrzia sosirea aici a lui michelson, turcii s-au înmulţit din zi în zi şi numărul lor a ajuns în acest oraş la cincisprezece mii.

Şi iată s-a declarat şi războiul şi Mustafa paşa a primit ordin de la sultan să aresteze pe cîţiva dintre principalii boieri şi să-i aducă la Rusciuc, sau să taie capetele unor boieri, în număr de trei sau patru, şi să le trimită la Constantinopol, ca nu cumva să ajute pe ruşi.

Aflînd despre acestea, am găsit mijlocul să scot din oraş pe boieri, mari şi mici, şi să-i trimit în stăpînirea austriacă, la Braşov, pînă la intrarea în Bucureşti a soldaţilor ruşi. Şi la apropierea oştirii ruseşti am făcut să iasă într-un fel trupele turceşti fără a aduce vreo pagubă oraşului sau locuitorilor şi să se retragă la Giurgiu. Împreună cu ele am fost nevoit să plec şi eu şi m-am întors la Rusciuc cu familia mea. Oştirea rusească a intrat atunci în Bucureşti în mod liniştit şi nestînjenit.

La sosirea sa, Michelson aflînd de la boieri de feluritele mele ajutoare şi despre serviciile mele credincioase, a lăsat la locuinţa mea din Bucureşti un certificat privind toate acestea. Unii trădători, descoperind aceste servicii ale mele, au provocat duşmănia turcilor şi a europenilor asupra mea, care scrîşneau din dinţi. CU toate acestea n-am renunţat deloc la gîndul meu şi la fidelitatea mea; dimpotrivă, atît de mult m-am angajat în munca de a servi pe ruşi, încît în timpul cînd focul războiului făcea ravagii pe faţa pămîntului şi cînd europenii făceau mari sacrificii pentru a găsi mijloace spre a trece prin Dalmaţia un număr îndestulător de soldaţi în Turcia, cu scopul de a ajuta pe turci şi de a izgoni oştirea rusesc din cetăţi, cu enorme sforţări, am convins pe paşă că nu primesc propunerea lor, după cum a şi făcut.

S-a întîmplat că, în acele vremuri, s-au răsculat ienicerii, au detronat pe sultanul Selim şi l-au înlocuit prin vărul lui, sultanul Mustafa. Tot în aceste vremuri, guvernul turc mi-a conferit titlul de dragoman al Porţii, care se cheamă „Divan-i humayum tergi manligi“, şi la turci este un rang corespunzător celui pe care îl au paşalele cu 2 tuiuri, adică rangul de locotenent general, şi am fost însărcinat cu politica europeană şi mi s-a dat permisiunea deplină ca să deschid corespondenţa ambelor părţi, adică a turcilor şi a ruşilor, pentru a executa imediat cele necesare.

Şi astfel, în aceste vremuri, am adus pe toate căile serviciile mele în folosul Imperiului rus, astfel am convins pe turci că apărarea Ţării

Fabian Anton


î

Româneşti împotriva atacurilor este chiar în folosul Turciei, apărînd ţara de toate pagubele, deoarece în acest moment ruşii, neavînd acolo decît o oştire redusă ca număr, puteau să pustiiască întreaga ţară Românească şi să facă măceluri.

Văzînd acestea, cum şi celelalte servicii ale mele, europenii, care se purtau ca nişte duşmani cu ruşii, mi-au dat numele în ziare, m-au înţepat cu limba ca nişte scorpii şi au pus în gura poporului de rînd turc lucruri grozave despre mine, convingîndu-i că sunt un duşman de temut pentru Imperiul otoman şi un prieten intim al ruşilor, îndeosebi în timpul marelui vizirat la Istanbul al lui Mustafa paşa, după cum s eva vedea mai jos.

Şi, deoarece sultanul Selim, căzut de la tron, stătea în „Kafes“, adică închis după cum este obiceiul la suveranii otomani, împreună fiind şi sultanul Mahmud care domneşte azi, era imposibilă vreo întîlnire sau vreo legătură cu ei prin scris secret, acestea fiind cu totul interzise din ordinul sultanului Mustafa, chiar cu ameninţarea cu moartea. Prin urmare, nimeni nu îndrăznea să-i vadă sau să intre în corespondenţă cu ei. Aceştia, de teamă că sultanul îi va omorî, au găsit mijlocul ca, pe o cale secretă, să scrie scrisori către Bairaktar Mustafa paşa, pe care îl invitau mereu să vină cu oştire la Istanbul şi să-i scape pe ei de la închisoare şi de pericolul de moarte, iar imperiul din mîna nelegiuiţilor răsculaţi, care punînd mîna pe putere, turburau ţara, călcau legile şi regulile imperiului şi clătinau statutul.

Văzînd aceste turburări, unii dintre sfetnicii intimi scriau şi ei tot în mod secret către paşă, neavînd cunoştinţă de corespondenţa secretă dintre sultanii Selim şi Mahmud cu Mustafa paşa. Atît aceşti doi sultani, cît şi toţi marii sfetnici ai statului, duhovnici sau demnitari, îmi scriau şi mie în mod special aceleaşi rugăminţi pe care le făceau paşei, ştiind bine că paşa ascultă de mine.

Prin urmare, şi eu, cu felurite vorbe convingătoare, l-am îndemnat să se pornească în grabă spre Istanbul. Atunci el, încredinţîndu-mi toate treburile externe şi interne ale armatei, a pornit cu oştirea la Istanbul.

Actul armistiţiului, confirmat printr-o convenţie, prevede încetarea focului şi în părţile Vidinului, în acea regiune unde trupele ruseşti se găseau amestecate cu sîrbii, pe cînd marea parte a Serbiei, aproape întreaga Serbie, era pusă cu totul în afara prevederilor convenţiei. Prin urmare acolo nu încetau măcelurile din partea turcilor, în aşa fel încît prinţul Prozorovski a fost nevoit să scrie paşei, rugîndu-l pentru încetarea ostilităţilor în întreaga Serbie. Adresa mareşalului, sosind într-un moment cînd Paşa se găsea la Adrianopol, i-am trimis-o acolo, scriindu-i şi din partea mea şi rugîndu-l ca să satisfacă rugămintea prinţului, ceea ce paşa a şi făcut, înştiinţîndu-l printr-o adresă în numele guvernului. Dacă nu aş fi reuşit în această chestiune, întreaga Serbie ar fi fost pustiită de către turci, care nu aveau sub ocupaţie militară alte ţinuturi.

La sosirea paşei în Istanbul, sultanul Mustafa, cuprins de bănuieli, a omorît prin strangulare pe vărul său, sultanul Selim, în momentul cînd paşa intra cu forţa în palatul împărătesc. Şi, pentru ca să nu mai rămînă vreun urmaş după el, şi ca să fie singur succesorul tronului împărătesc, din care presimţea că o să cadă, a dat ordin aderenţilor săi să-l omoare şi pe fratele său, sultanul Mahmud, cel care domneşte azi. Sultanul Mahmud, auzind însă despre aceasta, s-a ascuns într-un colţ al unei camere construite din piatră, care era aproape de încăperea unde se găsea Mustafa paşa. Salvîndu-se astfel de la moarte, a fost recunoscut întîi de către Ahmed efendi, care în, momentul de faţă, se găseşte la Nicolafca, şi apoi de paşa şi de alţii, ce se găseau acolo, pe care îi înştiinţase Ahmed efendi. A fost adus atunci cu onoruri mari şi cu bucurie la tronul împărătesc. Iar el n-a lăsat pe paşă să se întoarcă la Rusciucul său natal şi, prin multe stăruinţe, l-a făcut chiar în acel moment mare vizir, încredinţîndu-i întreaga conducere a imperiului său, iar, peste cîteva zile, a numit pe Ramiz paşa în funcţia de capudan paşa, adică mare amiral. Astfel au încetat tulburările rebelilor.

După aceasta, noul mare vizir a început să caute o pace cu Rusia, fără mijlocirea altor state, şi m-a însărcinat pe mine să fac pregătirile necesare în această privinţă şi să intru în corespondenţă cu prinţul Prozorovski.

Toate aceste servicii ale mele le cunoştea foarte bine sultanul Mahmud, care a poruncit atunci marelui vizir ca să-mi fie conferit titlul de domn (bey) al Moldovei şi al Ţării Româneşti, şi o să fiu numit Manuc bey, deoarece, a spus, i-am decernat onoarea beyatului. Posed la mine adresa marelui vizir prin care mi-a comunicat atunci aceasta.

După aceasta, marele vizir în adresele sale către mine mă numea Manuc bey, după cum se vede şi în adresele către prinţul Prozorovski. Puteţi să le vedeţi în hîrtiile din cancelaria înaltului comandament.

În urmă, marele vizir, în dorinţa de a alcătui o nouă orînduire pentru organizarea armatei după sistemul european şi de a reorganiza statul, a invitat la Istanbul pe notabilii şi guvernatorii din părţile asiatice şi europene ale Imperiului otoman, şi i-a convocat pe toţi într-o mare şedinţă în faţa sultanului. În această şedinţă a propus desfiinţarea tuturor abuzurilor care domneau printre slujbaşii statului şi îndeosebi în oştirea otomană, prin nesupuneri, dezordini şi nenumărate turburări. A luat consimţămîntul tuturor şi l-a consemnat într-un act prin jurămînt. Apoi a păşit la executarea hotărîrilor şedinţei, începînd cu organizarea armatei după regulile militare ale Europei. Şi, după ce a pus capăt astfel feluritelor nereguli ale rebelilor, a trimis înapoi pe malurile Dunării oştirea sa de gardă şi pe căpeteniile ei, pentru a cruţa pe locuitorii din Istanbul de lipsa de pîine.

În acele zile m-a chemat şi pe mine la el pentru o consfătuire despre unele chestiuni necesare. M-am dus după o călătorie de douăzeci şi cinci de

zile. După ce-mi terminasem toate afacerile şi eram să pornesc la drum spre Rusciuc, iată că, deodată, cincizeci sau şaizeci de mii de ieniceri au atacat noaptea Poarta vaziratului, unde era palatul de reşedinţă a marelui vizir ca să-l omoare, nenorocitul, şi au dat foc de jur împrejur şi s-au luptat cu sabia şi cu ciomegele şi s-a vărsat sînge de ambele părţi. Apoi marele vizir s-a retras în încăperea boltită cu cei cincisprezece oameni ai săi şi a omorît sute dintre rebeli, luptîndu-se dinăuntrul. Iar după nouă ceasuri nenorocitul mare vizir, exasperat de oboseală, a dat singur foc la butoaiele cu pulbere, aruncînd în aer bolta tezaurului şi au pierit în foc şi el şi, împreună cu el aproape o mie de ieniceri. Tot în acea noapte ienicerii au omorît pe mulţi dintre notabili şi demnitari şi, îndemnaţi de europeni şi de răutatea lor din fire, mă căutau şi pe mine şi, promiţînd sume enorme denunţătorilor, au venit la locuinţa mea ca să mă omoare şi pe mine. Providenţa dumnezeiască a făcut ca, în acea noapte, să mă aflu într-o casă necunoscută şi n-au putut să mă găsească. După şapte zile, într-o noapte ceţoasă, pe o ploaie torenţială şi neavînd decît doi servitori cu mine, am găsit un timp prielnic, m-am suit pe cal şi am fugit din Istanbul, trecînd pe alocuri prin mijlocul răsculaţilor. Rîul din Kiadhana l-am trecut înot cu calul şi la circa 140 verste de la Istanbul am sosit la hotarele acelor regiuni care erau pe vremuri încă sub comanda noastră. Pornind şi de acolo am sosit la Rusciuc şi am găsit acolo pe Ahmed efendi, care, după ce s-a produs confirmarea lui Mustafa ca mare vizir, trecuse în locul său fiind ales de locuitorii Rusciucului şi de toţi guvernatorii judeţelor, şi care conferindu-mi aceeaşi funcţie şi onoare, a stăruit ca să mă reţină la el pentru totdeauna.

Dar, aducîndu-mi aminte de toate pericolele de moarte prin care trecusem din timp în timp şi de care abia scăpasem, cînd plin de sudoare sîngerată şi după chinuri silnice mi-am cîştigat şi răscumpărat viaţa din mîna despoţilor nelegiuiţi, cum puteam să nu mă dezgust, mai cu seamă cînd nu ştiam foarte bine că, aflînd prinţul Prozorovski de la locuitorii Bucureştilor că odată cu plecarea mea din sînul grupului de la Rusciuc se va distruge baza acordului între toţi guvernatorii de provincii şi se va slăbi puterea pe care ei o aveau pe malurile Dunării, iar tulburările răsculaţilor din Istanbul se vor reînnoi stăruia să mă atragă către el spre a-şi înlesni afacerile sale.

Pe aceste considerente m-am adăpostit la el. Însă, după aceea, avînd în vedere în primul rînd că prinţul, prin vechiul meu prieten, domnul Chirico, m-a invitat la Bucureşti, făcîndu-mi multe promisiuni, adică să mă odihnesc în locuinţa şi în stăpînirea mea din Bucureşti, urmînd ca pierderea averilor mele de dincolo de Dunăre să fie plătite de vistieria împărătească; să mi se acorde o pensie viageră de la vistierie şi să păstrez totdeauna rangul meu; în al doilea rînd, aducîndu-mi aminte de pericolele de moarte prin care am trecut cînd mă aflam la turci, după cum s-a povestit mai sus; apoi, în al treilea rînd, bazîndu-mă pe serviciile ce le-am adus, le aduc şi le voi aduce augustului împărat; şi în al patrulea rînd fiindcă am încercat chiar pe persoana mea dragostea şi mila pe care atotmilostivul împărat le are către naţiunea armeană; apoi, ştiind totodată că el plăteşte serviciile servitorilor săi intimi cu o răsplată de o sută de ori mai mare, am promis cu dragoste şi cu o caldă dorinţă să intru în serviciile imperiului rus fără a căuta vreun interes, etc. Şi, încredinţîndu-mă voinţei şi milei nemărginite a milostivului împărat, am trecut prin foc şi apă şi m-am adăpostit în linişte împreună cu familia mea.

Atunci mulţi dintre guvernatorii provinciilor şi miniştrii turci au stăruit să mă aducă din nou prin insistenţe şi promisiuni pentru ca să nu se rupă şi să se dizolve înţelegerea dintre ei, după cum ei o prevedeau. Şi, fiindcă am ascultat sfaturile lor, prietenia de mai înainte au transformat-o în duşmănie şi toate averile mele lăsate pe malul celălalt al Dunării mi le-au jefuit şi devastat.

Dar, după presimţirea lor, amintită mai înainte, în două luni de zile acordul dintre ei s-a dizolvat pînă într-atît încît Ahmed efendi, împreună cu capudan paşa Ramiz, nemaiputînd suporta tulburările ivite, au venit să se adăpostească sub ocrotirea împărătească, iar în momentul de faţă se găsesc la Nicolafca, bucurîndu-se de siguranţă deplină şi de trai bun.

Deci am fost nevoit să vă plictisesc îndrăznind a pomeni aici amănunţit serviciile mele, pe care le puteam aminti şi pe scurt, dar pentru a vă distra şi pentru a vă pune în curent cu toate evenimentele dureroase care, în decurs de doi ani, aproape au dărîmat Imperiul otoman, am îndrăznit să răspund întrebărilor voastre în mod amănunţit şi totodată să vă arăt clar primele şi ultimele servicii pe care le-am adus imperiului rus. Primele sunt acele pe care le-am arătat prin fapte cînd mă găseam încă la Rusciuc şi care nu întrec pe cele ce le depun acum, după venirea mea aici, cu o plină rîvnă şi cu o dragoste caldă. Nu mă voi mulţumi însă cu aceasta şi voi depune servicii şi mai departe toată viaţa mea, printr-o muncă neobosită, împlinind astfel nemărginita dorinţă a inimii mele.

Despre primele am certificatele respective de la primul comandant şef, mareşalul Michelson, de la generalul Miloradovici, de la prinţul Prozorovski şi de la domnul Chirico. Iar, în ce priveşte ultimele, am luat certificatele cuvenite, după refugierea mea aici, de la prinţul Bagration, ale căror copii le trimit alăturat excelenţei voastre. În privinţa celor de acum, măria sa contele Kaminski a înştiinţat pe atotmilostivul împărat printr-o adresă.

După cum reiese din toate acestea, nu eu am solicitat mijlocirea mea, nici a comandanţilor, nici a altor demnitari către milostivul împărat, pentru un titlu onorific, cînd mi s-a conferit ca un dar împărătesc gradul de cavaler


î

al Sfîntului Vladimir clasa a treia, printr-un binevoitor ucaz împărătesc, care este întocmit astfel:

„Domnule Manuc bey,

Multiplele dovezi de devotament ce le-aţi arătat statului rus şi despre care au raportat comandanţii de pe malul Dunării ai oştirilor mele m-au impresionat în mod deosebit; drept răsplată a lor şi ca semn al bunăvoinţei mele vă confer decoraţia de cavaler al Ordinului Sf. Vladimir cl. a III-a, pe care v-am trimis-o împreună cu acest decret şi poruncesc să o purtaţi după uzanţele legale.

1810 Mai 20“După cum vedeţi, în decretul augustului împărat se găseşte cuvîntul

„bei“ cu care el mă califică. Am spus şi mai sus că nimeni n-a intervenit pentru aceasta şi nici nu mi-a trecut prin minte titlul de domn şi de bey. Altfel şi pînă acum atît demnitarii din Rusia, cît şi foştii şi actualii comandanţi şefi şi prinţii ruşi de aici, după cum şi acum augustul şi milostivul împărat, mă numesc „Manuc bey“.

Toate aceste rodnice servicii ale mele aduse înaltului împărat al Rusiei mărturisesc despre credinţa mea spontană arătată ca faţă de propria mea patrie. În serviciile aduse pînă azi printr-o muncă plină de sudoare şi în cele ce voi îndeplini în viitor, pînă la ultima suflare, mă voi sacrifica printr-un adînc devotament pentru cauza împărătească, după puterea minţii şi a energiei mele, ceea ce va fi pentru mine o fericire.

Cu toate acestea, chiar sultanul mahmud, pomenind permanent de

serviciile mele şi îndeosebi ştiind că turburările din imperiul său, fuga mea şi pierderea averilor mele sunt toate din cauza lui, aşteaptă reîntoarcerea mea după încheierea păcii, şi pînă acum are încredere neschimbată şi grijă pentru mine. Dar eu, care mă adăpostesc acum sub ocrotirea atotîngrijitorului împărat al Rusiei şi ştiu foarte bine că ţările Moldova şi Ţara Românească vor rămîne de-a pururi ca o parte din puternicul său imperiu, doresc să locuiesc aici, în casa şi pe proprietatea mea, pentru întreaga viaţă, aştept de la milostivirea împăratului binefăcător, ca să mă lase aici, în săracul meu domiciliu, unde zi şi noapte ne rugăm, eu şi familia mea, pentru fericirea vieţii sale şi pentru norocul oştilor sale de neînvins.

Aduc nobilei voastre familii împreună cu ai mei, umila noastră dragoste.

Să fiţi sănătoşi într-o viaţă îndelungată.Al excelenţei voastre servitorManuc bey Mirzaianţ24 noiembrie 1810,la Bucureşti

ACSI, fond 880, opis 5, dos. 7, f. 76 – 83Fotocopia MIB nr. 46 521.

Original în limba armeană clasică, redactat şi scris probabil de Mesrop Sebastian, iscălitura este a lui Manuc.

E un tip bizar cu o mustăcioară ferchezuită în formă de cârlig. „Măsoară cinci picioare şi patru ţoli, dar se plimbă cu demnitate. Are capul în formă de ou şi haine de o curăţenie incredibilă”. Pântecul îi e rotofei, părul vopsit negru şi cu un început de chelie, poartă costume croite impecabil, deobicei de culoare gri, mănuşi de piele asortate, pantofi de lac şi pălărie borsalino. Când merge, face paşi mici şi caraghioşi. Dă dovadă de isteţime şi când îi vin idei, ochii îi strălucesc. E un maniac al ordinei, lucrează metodic şi cam păcătuieşte prin vanitate. Posedă un ceas de buzunar mare şi demodat care-i asigură puctualitatea. Când vrea să descopere ceva, se foloseşte de „celulele cenuşii”!

Aţi ghicit despre cine e vorba? Despre detectivul belgian, Hercule Poirot, din romanele Agathei Christie. Ce combinaţie amuzantă de nume, Hercule, viteazul mitologic care a reuşit prin forţa sa fizică să execute cele zece munci, asociat cu “Poirot” care înseamnă pe franţuzeşte “praz”!

Personajul este interpretat magistral de actorul David Suchet. Acesta a jucat cândva rolul unui terorist arab şi atunci a circulat zvonul că ar fi de origine islamică. Nici pomeneală! Din contra, având în vedere că s-a născut la Londra... şi, aici vine marea surpriză: tatăl său, ginecologul Jack Suchet, născut în Africa de sud, se trage dintr-o familie de evrei lituanieni. Bunicul patern, Isidor, şi-a schimbat numele din Suchedowitz (de fapt “şohet”- măcelar ritual) în Suchet. Iar bunicul matern, James Jarché, era un emigrant rus, fotograf la Sudiourile Tour Eiffel, căsătorit cu Amélie Solomon, deasemenea născută în Rusia.

Actorul a studiat la London Academy of Music and Dramatic Arts, a jucat în zeci de filme pe marele şi micul ecran, a primit Ordinul Imperiului Britanic în rang de comandor pentru serviciile aduse artei dramatice şi a fost nominalizat pentru premiul BAFTA.

Înainte de a-l interpreta pe Hercule Poirot, David Suchet a citit toate cărţile Agathei Christie ca să poată semăna aidoma personajului. Ştia până şi detaliul că detectivul obişnuieşte să-şi pună trei linguriţe de zahăr în cafea şi două în ceai! Actorul nu vorbeşte franţuzeşte, dar în replicile sale foloseşte cu succes exclamaţii şi câteva fraze în limba lui Molière pentru a da veridicitate personajului.

De ce a ales Agatha Christie naţionalitatea belgiană pentru eroul său? Scriitoarea s-a născut şi a crescut în Devon, o staţiune balneară unde s-au refugiat mulţi belgieni în timpul primului război mondial. Germania cotropise Belgia ceea ce explică faptul că talentatul detectiv, negăsind de lucru în ţara lui, se ocupă de criminalii din Londra! Simpatia faţă de belgieni era un act patriotic, căci invazia Belgiei a fost Casus belli pentru care Anglia a intrat în al doilea război mondial.

Serialul “Poirot” are 65 de episoade şi a fost prezentat la televiziune între anii 1989-2013, unele episoade având şaizeci de minute, altele întinzându-se pe lungimea unui lung metraj. Niciunul film nu se aseamănă cu celălalt şi, oricât ar încerca spectatorul să descopere cine este criminalul, nu va reuşi!

În paginile autobiografiei sale, Agatha Christie recunoaşte că iniţial s-a inspirat din celebrul personaj Sherlock Holmes, creat de Arthur Conan Doyle.

Născut în Belgia, Hercule Poirot e pensionar al poliţiei belgiene unde a ocupat funcţia de şef al Siguranţei. În timpul Primului Război Mondial, ţara lui fiind ocupată de nemţi şi el rănit la un picior, este evacuat împreună cu alţi refugiaţi în orăşelul englez Styles, unde şi rezolvă primul său caz. Apoi se instalează la Londra şi devine detectiv particulat. Deşi nu se aminteşte nimic despre plata onorariului

„Măsoară cinci picioare şi patru ţoli, dar se plimbă cu demnitate. Are capul în formă de ou şi haine de o curăţenie incredibilă”. Pântecul îi e rotofei, părul vopsit negru şi cu un început de chelie, poartă costume croite impecabil, deobicei de culoare gri, mănuşi de piele asortate, pantofi de lac şi pălărie borsalino. Când merge, face paşi mici şi caraghioşi. Dă dovadă de isteţime şi când îi vin idei, ochii îi strălucesc. E un maniac al ordinei, lucrează metodic şi cam păcătuieşte prin vanitate. Posedă un ceas de buzunar mare şi demodat care-i asigură puctualitatea. Când vrea să descopere ceva, se foloseşte de „celulele cenuşii”!

Hercule Poirot, din romanele Agathei Christie. Ce combinaţie amuzantă de nume, Hercule, viteazul mitologic care a reuşit prin forţa sa fizică să execute cele zece munci, asociat cu “Poirot” care înseamnă pe franţuzeşte “praz”!

Magdalena Brătescu

POIROT – UN PERSONAJ FASCINANT

său, după ce-şi câştigă notorietatea, el lucrează pentru clienţi bogaţi, militari, sau chiar pentru guvernul britanic şi-şi poate permite să locuiască în apartamente luxoase şi să călătorească.

În anchetele sale, Poirot se confruntă cu adversari de temut care având tendinţa de a-l subestima, se trădează prin comportament sau vorbe aruncate la întâmplare. Poirot observă mici detalii care scapă tuturor, le aranjează într-un puzzle şi le adaugă mărturii obţinute prin inteligenţă şi dibăcie. Divulgarea adevărului şi a numelui vinovatului are loc în scena finală, când Poirot adună într-un superb salon art deco pe toţi protagoniştii istoriei, detailează etapele anchetei, prezintă diferite ipoteze desemnând pentru fiecare caz un posibil ucigaş, apoi dă soluţia. Singura viabilă! Şi toate supoziţiile telespectatorului se dovedesc greşite... Rămânem invariabil surprinşi de abilitatea cu care am fost manipulaţi de celebra Agatha Christie, autoarea cea mai citită după Biblie şi William Shakespeare, cea care a scris zeci de romane şi sute de nuvele, după care s-au făcut 7,135 de traduceri şi, conform Cărţii Guiness a Recordurilor, a vândut circa patru miliarde de volume!

Celebrul detectiv se sinucide, sau se lasă omorât, în romanul “Hercule Poirot părăseşte scena” după ce-l ucide pe criminal cu un glonte între ochi. Notabil pentru un personaj de ficţiune, moartea lui Hercule Poirot a fost consemnată într-un necrolog din coloanele ziarului “New York Times.”

Oglinda nr.156

Documents

Transcript of Oglinda nr.156