Oenoturismul sau turismul viti-vinicol reprezintă activitatea cu caracter recreativ practicată în

regiuni viticole, putând fii un ansamblu de beneficii pentru cei care îl practică. Aceste

beneficii constau în vizitarea cramelor, degustări de vinuri, cazare în locuri special amenjate

în interiorul podgoriilor, activităţi specifice alimentaţiei publice etc.

Principalele metode de practicare a oenoturismului sunt:

- organizarea de drumeţii urmărind etapele prin care trece bobul de strugure până ajunge vin;

- drumeţii recreative în mijlocul plantaţiilor d eviţă-de-vie;

- cursuri iniţiatoare în ştiinţa vinului;

- organizarea de vizite şi alte activităţi în exploataţiile viticole;

- petreceri şi festivaluri dedicate vinului;

- târguri şi licitaţii de vinuri.

Oenoturismul pote fi considerat:

- arta de a trăi cu satisfacţie şi plăcere;

- un stil de viaţă plin de privilegii;

- o integrare în peisajul mirific al plantaţiilor de vie;

- o abordare integrată care implică cele două sectoare – vitivinicultura şi turismul.

Statisticile arată că populaţia care practică un astfel de turism are un nivel de cultură

ridicat, marea lor majoritate fiind englezi (81%) şi nemţi (46%).

Tot din statistici reiese şi faptul că principalele activităţi organizate în majoritatea

tururilor prin lumea vinului conţin: degustări de vinuri (100%), vizitarea cramelor şi

pivniţelor intreprinderilor producătoare de vinuri (81%), vizitarea plantaţiilor de vită de vie

(21%), momentele de odihnă în mijlocul viilor (15%), cursuri de iniţiere în arta oenologică

(10%), servirea mesei (6%).

2.1. Tendinţe moderne în dezvoltarea oenoturismului

În prezent, industria vinicolă mondială încadrează două categorii de ţări producătoare

de vin: noi producători şi producători tradiţionali. Cei mai importanţi producători tradiţionali

sunt: Franţa, Italia şi Spania. România se compară cu aceşti producători, însă conform datelor

Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului, ea se consideră unul din producătorii tradiţionali

care se situează printre primii zece cei mai mari exportatori de vinuri din lume şi pe locul 11 -

după volumul de producţie. Aceasta permite totuşi ţării noastre să se plaseze pe plan

internaţional ca ţară vinificatore de importanţă sporită.

În Europa, multe zone viticole beneficiază de un asemenea proiect turisitc. Vecini

nostri, cei din sudul regiunii Transdanubia, şi-au dovedit priceperea în domeniul turistic,

ştiind să scoată în evidenţă şi să profite de fiecare particularitate a locului în care trăiesc. Zona

Villany-Siklos este prima de acest gen din Ungaria. Cunoscută iniţial pentru vinurile sale,

Villany-Siklos s-a remarcat însă în ultimul timp, datorită unui proiect denumit "Drumul

vinului". Proiectul a fost iniţiat în cadrul unei largi colaborări europene cu Italia şi Spania şi

finanţat parţial prin INTERREG şi cuprinde activităţi care să facă cunoscute tradiţiile, să

îmbunătăţească serviciile de cazare, vizitare şi informare.

2.1.1. Oenoturismul în Franţa

Încă din cele mai vechi timpuri Franţa este cunoscută drept ţară vinificatoare, şi a

devenit celebră în întreaga lume pentru vinurile sale. Ele constituie o componentă esenţială în

atractivitatea ţării prin diversitatea, calitatea ţi savoarea lor. Ele pot fi degustate în toate

circumstanţele, simbolizând arta de a trăi în mod francez.

Vinul şi gastronomia constituie o motivaţie forte pentru a vizita o destinaţie. În Franţa,

fiecare al treilea vizitator încearcă spontan vinul şi gastronomia printre motivaţiile alese

pentru sejur.

Turiştii francezi şi străini se reunesc în acelaşi mod ca amatori de vin: dacă francezii

sunt în majoritate la vizitarea vinăriilor, cu totalul de 43%, germanii sunt următorii cu 39% de

vizite, după care urmează belgienii cu 27% şi britanicii cu 21%.

Cercetările în domeniu diferenţiază trei profiluri de clientelă:

- Pasionaţi, pentru care cramele sunt principalul criteriu de alegere a destinaţiei

de vacanţă;

- Amatori, care nu ar ezita de a se opri în traseul său pentru a vizita o cramă, sau

a cumpăra vin direct de la producător;

- Cei care descoperind cultura, găsesc – în sens larg – via şi vinul, gastronomia,

patrimoniul, diversitatea peisajelor.

Vizita cramelor este forma de turism cea mai caracteristică pentru întreprinderile viti-

vinicole. Pe lângă vizita domeniului, se propune degustarea şi vânzarea produselor vinicole.

Mai mult de 5000 de crame, domenii şi castele cu proprietăţi viticole sunt deschise publicului,

potrivit unui recensământ realizat în 8 regiuni viti-vinicole.

Itinerarele viti-vinicole: profesioniştii din domeniul turismului şi cei din domeniul

vinificaţiei s-au reunit pentru a primi mai bine clienţii săi. Ei au elaborat hărţi de calitate care

prezintă toţi profesioniştii primitori de public. Integrarea în reţea a cramelor şi domeniilor

viti-vinicole permite descoperirea lor liberă sau organizată. Itinerariile viti-vinicole au diferite

forme ce se adresează tuturor tipurilor de consumatori. Cea mai clasică şi cea mai veche

forma este parcurgerea unei rute a vinului cu maşina. Mai există şi altele: primblări parcurse

pe jos, dacă distanţa permite; primblări ecvestre, ciclism sau cu trenul turistic special destinat.

Această descoperire a turismului s-a făcut simţită şi sub alte forme, propunând „Case de vin”

pentru a prezenta mai bine producţia locală. Şcolile şi instituţiile vinicole oferă formule de

descoperire a vinurilor cel mai des întâlnite în locurile de prestigiu, situate pe domenii.

În sfârşit, muzeele, sărbătorile şi festivalurile mărturisesc cultura vinului care în Franţa

este o artă de a trăi. Vinul este un univers, atât cât el este destinat să pună în evidenţă istoria,

patrimoniul şi peisajele Franţei, care oferă o mie şi una de plăceri a descoperi.

Toate activităţile sunt propuse, în circuit sau individual, în oferte comerciale de sejur

propuse de specialiştii din domeniul turismului şi vinificaţiei, pe care Franţa le reuneşte

pentru a le face mai bine cunoscute.[27]

2.1.2. Oenoturismul în Italia

La o primă vedere, lumea vinurilor italiene te copleşeşte prin complexitate: mii de

producători, mii de soiuri de struguri, mii de denumiri. Ca să o înţelegi, trebuie să abandonezi

perspectiva de ansamblu şi să te pierzi în amănunte. Acumulezi informaţia pahar cu pahar.

Institutul Italian de Comerţ Exterior (ICE), în colaborare cu Regiunea Abruzzo şi

Agenţia Regională pentru Servicii de Dezvoltare a Sectorului Agricol din Abruzzo (ARSSA),

a organizat un tur educaţional în această regiune din centrul Italiei.

Regiunea Abruzzo, aflată pe coasta de est a Italiei, se întinde pe o suprafaţă de 11.000

de km2, împărţiţi radical între mare şi munte: în aproximativ o jumătate de oră se poate ajunge

de pe coastă, care are o lungime de 150 de km, în regiunea muntoasă, aflată înspre interiorul

peninsulei. Această trecere rapidă între mare şi munte, care presupune diferenţe sensibile de

climat şi sol, face ca produsele zonei sa fie extrem de diverse.

Necesitatea orientării către noi pieţe de desfacere i-a făcut pe producătorii locali să se

asocieze în organisme care să îi ajute să-şi facă cunoscută identitatea regiunii. Unul dintre

aceste organisme este Enoteca Regionala din Abruzzo.

150 de producători - 500 de vinuri – Această enotecă s-a constituit prin asocierea a

peste 150 de producători de vin din regiune, cu scopul de a promova vinurile zonei. Localizată

în micul orăşel Ortona, la aproape 30 de kilometri de principalul centru urban al provinciei -

Pescara, enoteca organizează periodic tururi pentru ziarişti sau pentru pasionaţi, degustări sau

alte evenimente de promovare.

În acest moment, în enotecă sunt prezentate peste 500 de etichete de vin. Tuturor

producătorilor din Abruzzo li se oferă şanse egale pentru a îşi expune vinurile, însă pentru ca

un vin să fie admis, el trebuie să satisfacă criterii stricte de calitate. Un comitet special are

misiunea de a decide daca un vin îndeplineşte aceste condiţii.

Enoteca este găzduită de Palatul Corvo (secolul al XVII-lea), iar vinurile sunt etalate

într-o expoziţie permanentă în încăperile de la parterul clădirii. Oricine este interesat, poate

participa la o degustare în atmosfera degajată a wine-bar-ului, sub îndrumarea unui

sommelier. Cramele viti-vinicole italiene sunt deschise oricând publicului şi dispun de

condiţii de primire a turiştilor. Programele excursiilor sunt diverse şi pot fi organizate de

agenţii de turism sau turiştii vin de sine stătător la crame pentru a savura vinurile din Abruzzo.

Cele mai cunoscute şi răspândite soiuri de struguri din această provincie din centrul Italiei

sunt Montepulciano şi Trebbiano d'Abruzzo. (Însă numele Montepulciano d'Abruzzo nu are

nici o legătura cu Nobile di Montepulciano, vin produs în regiunea Toscana şi care a

împrumutat numele de la cel al oraşului în care se îmbuteliază.)

Strugurii Montepulciano sunt printre cei mai apreciaţi struguri roşii din peninsula, din

aceştia obţinându-se DOC-ul Montepulciano d'Abruzzo, dar şi versiunea rose, Cerasuolo. Alte

doua vinuri de referinţă sunt proaspătul vin alb Trebbiano d'Abruzzo şi DOC-ul Controguerra,

alb sau roşu. Aceste vinuri pot fi produse numai în cinci orăşele din Abruzzo, în zona din

nordul localităţii Teramo, din centrul provinciei. Rămânând în zona Teramo, nu se poate trece

cu vederea " perla coroanei " - Montepulciano d'Abruzzo Colline Teramane DOCG.

Aceste zone trebuie să aplice o serie de norme mai stricte chiar decât cele folosite în

mod normal pentru vinurile DOC. Vinurile pot fi produse numai în zone clar delimitate, iar

recolta nu poate depăşi 9.500 kg/ha. Apoi, vinurile trebuie să se " odihnească " în butoaie de

stejar pentru cel puţin doi ani sau chiar trei, pentru vinurile care trec în categoria " Riserva ".

Pe lângă posibilitatea de a vizita această regiune sau a degusta vinurile de excepţie

fabricate aici, turistul are şi ocazia de a vedea tehnologiile tradiţionale de preparare a vinului

sau chiar de a participa la procesul de producţie.

La fel excursiile la cramele viti-vinicole pot fi combinate cu vizitarea diferitor orăşele

sau monumente istorice, arhitecturale şi culturale, după solicitarea şi interesele

consumatorului. [28]

2.1.3. Oenoturismul în Spania

Dezvoltarea viticulturii în Spania a generat şi dezvoltarea turismului viti-vinivcol al

acestei ţări cu diversificarea nivelului de prestare a serviciilor turistice în cadrul

întreprinderilor viti-vinicole, fapt ce plasează Spania ca unul dintre cei mai mari vinificatori ai

lumii. Cele mai dezvoltate regiuni în domeniul viti-vonicol sunt La Rioja, Ribera del Duero,

Toledo, La Mancha, Penedes, Priorato, Toro, Galicia, Jerez şi Andalucia. Pe lângă produsele

viti - vinicole ruta vinului include mai multe componente şi anume bucătăria tradiţionala,

cultura şi istoria, arta şi populaţia băştinaşă. Aşadar sunt organizate tururi viti - vinicole în

grup cu ghid sau independente, excursii de o singură zi în regiunile viti - vinicole, care includ

şi activităţi gastronomice, vacanţe active unde degustarea vinului poate fi combinată cu

plimbările ecvestre, golf, curse de degustare şi multe altele.

Se lucrează cu grupuri private, familii şi prieteni, cupluri, grupurile pot fi de diferite

mărimi. Fiecare grup este specific de aceea se lucrează intensiv pentru a obţine cea mai bună

experienţă posibilă.

Turul viti - vinicol gurmand. Cercetând toate aspectele vinului spaniol, a

tipurilor de struguri utilizaţi şi cum sunt crescuţi, secretele degustării, savurând bucătăria

tradiţională, admirând arta, istoria şi cultura. Turiştii pot participa la tur în grup sau se

organizează un tur privat individual.

Excursia de o singură zi. Daca turistul nu dispune de mult timp şi doreşte să

experimenteze plăcerea vinului spaniol, se sugerează de asemenea o scurtă excursie în unul

din oraşele Spaniei.

Activităţi gastronomice. Vinul este eternul însoţitor al mesei, deci pentru

iubitorii de vin şi gurmanzi se oferă activităţi culinare populare.

Tapas şi vinul. Tapas este o specialitate culinară spaniola. Tapasul poate fi

diferit şi cu el se serveşte respectiv diferite tipuri de vin. Se serveşte tapasul doar în anumite

regiuni ale Spaniei.

Vacanţe viti - vinicole active. Cu multa hrană şi vin este de asemenea minunat

sa includă şi câteva activităţi, cum ar fi: golf, ciclism, plimbări pe jos sau primblări ecvestre.

Degustarea vinului. Daca turistul doar doreşte degustarea vinului aceasta poate

fi organizată sub cele mai diverse forme.

Tururi private. Pot fi organizate tururi private în aceste regiuni atât pentru

grupuri mari cât şi pentru două persoane.

Tururi corporative. Mese şi degustaţii sunt organizate pentru evenimente

corporative.

Tururi viti - vinicole exclusive. Se organizează pentru grupuri mici, sunt

asigurate cu ghid local, hotel, vinării selecte, minunate plantaţii viticole, vinuri spaniole

excepţionale şi bucătărie tradiţională.

Turiştii pot alege fie tururile organizate, fie tururile individuale care să corespundă

cerinţelor şi preferinţelor acestora. Dacă turistul nu dispune de mult timp, el poate încerca

turul de o singură zi, iar dacă are nevoie de activităţi alege vacanţa viti – vinicolă activă.

În Spania există diferite categorii de vinării, recunoscute de mult timp, tradiţionale,

moderne şi ecologice, pentru a reda cunoştinţe bune despre vinul din regiune. Orice vizita la o

vinărie poate include atât degustarea cât şi servirea mesei.

Aceste tururi sunt organizate în aşa fel încât să redea o idee adecvată fiecărei regiuni în

parte. De obicei se vizitează două vinării pe zi, combinând degustarea vinului cu tururi la

situri istorice sau de interes artistic, mănăstiri, castele, biserici sau orăşele antice şi medievale.

Durata fiecărui tur este flexibilă, exista tururi de la 2 zile până la o săptămână.

Alimentaţia reprezintă o parte importantă din călătorie, cu specialităţi tipice spaniole

sau cu bucătăria modernă spaniolă. Dacă timpul este bun, ceea ce în majoritatea cazurilor este

specific Spaniei, atunci şi un picnic în natură va fi perfect.

În ceea ce priveşte cazarea, toate spaţiile sunt unice în felul lor şi au fiecare un şarm

special. Ele sunt construite în diferite stiluri cum ar fi, palate specifice sec. XVIII, mănăstiri

caracteristice sec. XIV, sau hotele la vinării. Deci spaţiile de cazare sunt diverse şi se pot

acomoda diferitor cerinţe ale consumatorilor, de la hotele luxoase de 5 stele până la pensiuni

tipice rurale.

Tururile individuale se pot organiza dacă turistul doreşte ca ruta vinului să fie o parte

din vacanţa sa în Spania. Se sugerează şi se planifică itinerarul, se fac toate rezervările

necesare la crame, hotel, restaurant. Turistului i se va pune la dispoziţie maşina cu care acesta

va călători unde doreşte. Asemenea călătorii se organizează în deosebi pentru vorbitorii de

limbă spaniolă care nu necesită ghid.

O gamă atât de variate de servicii oferite spre consum poate satisface nevoile şi

dorinţele oricărui consumator. Diversele tipuri de excursii se adaptează nemijlocit la cerinţele

potenţialilor clienţi atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ. [29]

2.1.4. Oenoturismul în Ungaria

Ungaria de asemenea este cunoscută ca renumita ţară vinificatoare cu tradiţii specifice

vechi. Aceasta destinaţie este renumita mai ales prin vinul de Tokai care este o legendă încă

vivantă. Apărut în 290, după ordinul Imperatorului Roman, botezat de Louis XIV „vinul

regesc şi regele vinurilor”. Această cramă mitică descoperă atuurile sale datorită partenerilor

străini şi a 10 ani de lucrări intensive. Cerinţele specifice ale vinului de tokai se

caracterizează prin necesitate de 78% şi 96% umiditate pentru a favoriza dezvoltarea lui, iar

vechimea vinului trebuie să fie de cel puţin 3 ani.

În anul 1989 a existat ordinul de a defrişa şi a replanta toate viile din Ungaria. Au fost

create societăţi mixte cu investiţii în special spaniole şi franceze care au generat dezvoltarea

viticulturii şi integrarea Ungariei pe plan internaţional ca destinaţie turistică viti-vinicolă.

Itinerarele viti-vinicole se caracterizează prin vizitarea ţării de aur lichid crescut pe

aceste pământuri, care dispune de un întreg tezaur vinicol şi care se bucură deja de invitaţi la

masa Catherinei II. [27]

2.3. Dezvoltarea oenoturismului în România

Dezvoltarea multiseculară a acestui teritoriu este indisolubil legată de practicarea şi

evoluţia vinificaţiei, proces care, sub aspect cronologic, a cunoscut mai multe etape, după cum

urmează: perioada antică, epoca medievală şi cea contemporană. În ceea ce priveşte turismul

viti-vinicol, acesta cunoaşte dezvoltarea sa propriu-zisă.

Cultura vitei de vie poate fi practicată, în România, pe aproape întreg teritoriul ţării,

începand de la Dunăre, în sud, până în judeţele Botoşani şi Maramureş, în nord. Numai câteva

judete situate în zone de mai mare altitudine (Braşov, Covasna, Harghita) şi un singur judet

din extrema nordică a ţării (Suceava) nu oferă condiţii prielnice pentru viticultură.

O calatorie pe drumurile viei şi vinului presupune, ca atare, un itinerar lung, prin toate

provinciile romanesti. Este, desigur, greu ca un călător pe aceste drumuri să ajungă peste tot

unde există vii şi se produc vinuri. Restrângându-şi traseul numai la locurile de renume ale

viticulturii romanesti el are, totusi, de parcurs o cale lungă, presarată cu nenumarate momente

de încântare şi cu neasteptate revelatii.

În geografia viticolă a României apar câteva noţiuni cu care ne vom întâlni în periplul

nostru: cele de ,,podgorii", ,,centre viticole" şi ,,plaiuri", reprezentând areale consacrate

culturii viţei de vie, bine delimitate. Ele cuprind terenuri situate mai ales în zona colinară,

unde viticultura şi producerea vinurilor au devenit activităţi tradiţionale.

Potrivit unei recente lucrări de zonare a productiei viticole, în Romania exista un

număr de 37 podgorii, din care fac parte 123 de centre viticole, la care se mai adaugă 40 de

centre viticole independente, situate în afara podgoriilor. Numărul plaiurilor viticole este

foarte mare, prin ,,plai" întelegându-se o suprafaţă oarecum restrânsă de vii aşezate pe aceeaşi

formă de relief, pe care se produc vinuri de o calitate distinctă şi omogenă.

Prima tentativă a României de a participa în calitate de partener cu ţările Europei de

Vest la dezvoltarea oenoturismului a fost în ianuarie 1996. Prin această colaborarea se

încearcă posibilitatea de includere a României în programul ECOS-OUVERTURE, care are

ca scop “Integrarea României în reţeaua turismului cultural în mediul rural al regiunilor

viticole din Europa”. ECOS-OUVERTURE este programul de cooperare interregională

externă a Comisiei Europene. El favorizează cooperarea reciproc avantajoasă dintre regiunile

şi oraşele Uniunii Europene şi omoloagele lor din Europa Centrală, CSI şi ţările bazinului

mediteranean.

Printre obiectivele programului se numără:

întărirea coeziunii economice şi sociale, încurajând participarea la cooperarea est-

vest şi nord-sud a regiunilor şi oraşelor ce provin din zonele cele mai puţin favorizate ale

Uniunii Europene;

susţinerea în procesul tranziţiei economice şi politice, a regiunilor şi oraşelor din

Europa Centrală şi de Est, a CSI şi a ţărilor mediteraniene;

contribuirea la dezvoltarea regională şi la modernizarea colectivităţilor teritoriale

din ansamblu zonelor ce participă la Uniunea Europeană, în Europa Centrală, în CSI şi în

ţările mediteraneene.