Observatorul militarpresamil.ro/wp-content/uploads/2018/09/Ziar-34.pdf · Nr. 34 / 29 august – 4...

ANUL XXVII NR. 34 (1.472) 29 AUGUST – 4 SEPTEMBRIE 2018 24 PAGINI 1,20 LEI DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859 EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

LINIA ÎNTÂI

Foto

: Lau

ra C

rețu

Foto

: Eug

en M

ihai

Foto

: Adr

ian

Olte

anu

FOTOREPORTAJ

UMANITAR

Carpathian Summer 20182

1 SEPTEMBRIE – ZIUA INFORMATICIENILOR MILITARI

12-13

8-9

5

Medicii militari ne oferă cel mai bun

exemplu de a sărbă-tori Centenarul – un proiect de voluntariat dedicat populaţiei cu acces dificil la servicii-le medicale.

Farmecul tipăriturilor militareTransfer de autoritate în Kandahar

Uniţi sub tricolor

prin sănătate

Comandantul Di-viziei 4 Infanterie Gemina, general

de brigadă Virgil-Ovidiu Pop, însoțit de circa 30 de militari ai Muzicii Militare din garnizoana Bistrița, a participat luni, 27 august, la o ceremo-nie organizată în raionul Glodeni, din Republica Moldova. Manifestarea

a fost dedicată Zilei Independenței Republi-cii Moldova, prin care se marchează adoptarea de către Parlamen-tul țării, la 27 august 1991, a Declarației de Independență.

Activitatea a demon-strat, încă o dată, strânsa legătură dintre România și Republica Moldova, în general, dar și relațiile de prietenie existente la nivelul comunităților din raionul Glodeni și cele din județul Bistrița-Năsăud. n

Observatorul militar Nr. 34 / 29 august – 4 septembrie 20182

EVENIMENTuMoment istoric reconstituit la Castelul Bran. Re-

constituirea evenimentului istoric de trecere a Carpaților de Armata României, din noaptea de 27 spre 28 august 1916, a avut loc la Castelul Bran, duminică, 26 august. Protagoniștii activității au fost Brigada 2 Vânători de Munte Sarmizege-tusa, Academia Forțelor Aeriene Henri Coandă, Asociația

Detașamentul Mateiaș, aparținând de Muzeul Municipal Câmpulung, și reprezentanți din partea Retromil. După doi ani de neutralitate, România se alătura Antantei, participând la Primul Război Mondial. Campania română din Transilvania a început ca o încercare a armatei române de a cuceri această provincie și de a scoate Austro-Ungaria din război. Inițial, ofensiva română în Transilvania a fost marcată de succes. Pe frontul de nord transilvănean, comandamentul român a angajat 80% din efectivul total al trupelor române, care au reușit să pună stăpânire pe trecătorile Carpaților, angajând lupte mai deosebite la Timișu de Jos, în partea de sud a Sibi-ului și în apropiere de Orșova. (Mariana Dinu)uGeniștii din Deva, contribuție importantă la Re-

solute Castle. Timp de trei săptămâni, Batalionul 53 Geniu Scorilo din Deva a fost responsabil cu cea de-a cincea rotație a exercițiului Resolute Castle, desfășurat la Centrului Naţional de Instruire Întrunită Getica din Cincu. În cadrul acestei rotații, s-au desfășurat misiuni specifice de geniu în cooperare cu partenerul american, care au constat, în principal, în continu-area lucrărilor de construcție a drumului Alabama Road/Mud Road și a clădirii CMU Building. Acestea au fost completate de misiuni conexe: reabilitarea unui șanț de scurgere, betonarea unui șanț colector și a unei platforme, precum și realizarea a patru foișoare. Detașamentul român, comandat de căpitanul Tiberiu Chirilă, a fost constituit în cea mai mare parte din militari ai Batalionul 53 Geniu, însă din compunerea lui au făcut parte și geniști din alte structure subordonate Diviziei 4 Infanterie Gemina, din Divizia 2 Infanterie Getica, Batalionul Nave Fluviale și Centrul 83 Mentenanță. Ceremonia de închi-dere a exercițiului Resolute Castle, care a avut ca scop creșterea

nivelului de pregătire și a interoperabilităţii dintre structurile de geniu ale Forţelor Terestre ale SUA, Olandei și României, are loc miercuri, 29 august la Cincu. (Căpitan Tiberiu Chirilă)uÎntâlnire aniversară. În perioada 23-26 august, la Ho-

telul Perla din Slănic Moldova a avut loc întâlnirea aniversară a absolvenților Școlii Militare de Ofițeri Activi de Aviație Aurel Vlaicu, promoția 1973. Principalele momente ale întâlnirii au fost: citirea ordinelor ministrului apărării naționale de avansare în gradul de locotenent și repartizarea absolvenților la unități, păstrarea unui moment de reculegere pentru co-memorarea celor dispăruți dintre noi, înmânarea de diplome aniversare participanților, discuții și propuneri privind organi-

zarea întâlnirii următoare, masa festivă. La sfârșitul revederii, șeful promoției noastre, comandor(ret) Gheorghe Mirică a mulțumit familiei comandorului (ret) Constantin Lupu pentru efortul depus în organizarea exemplară a acestei reuniuni. (Comandor (ret) Mihai Axante)

GARNIZOANA ROMÂNIA

Foto

: Mar

iana

Din

u

Plutonier-adjutant Lucian [email protected]

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

Carpathian Summer 2018

Ceremonii la Kiev

În perioada 17-31 august se desfășoară exerciţiul bilateral româno-ame-

rican Carpathian Summer 2018, planificat și condus de Forţele Aeriene române și United States Air Force Europe (USAFE). La activi-tăţi participă, din partea română, militari din Baza

u Galați. Duminică, 26 august, la Galați, caporalul Laurențiu Cobzaru, din Centrul Secundar de Instruire

pentru Luptă Smârdan, a alergat 22 km în cadrul crosului pentru autism FUGI! Și încearcă să aduci zâmbet cuiva. În

ultimul timp, Laurențiu a alergat la numeroase eveni-mente sportive în scop caritabil: Uniți pentru

Andreea, Alergăm pentru Maria, Alergăm pentru Bogdănel, a obținut locul I la Crosul celor mari pentru cei

mici (15 km) și locul al II-lea la Crosul Olimpic.Caporalul Cobzaru a alergat 40 km, Galați-Brăila, în

maratonul dedicat Zilei Marinei Române 2018, și 60 km, Galați-Târgu Bujor, de Ziua Imnului Național, în 5 ore și

20 minute. Tot el a fost primul alergător care a depă-șit 100 km, în 11 ore și 16 minute! Mai mult, militarul

gălățean a alergat 165 de km în cadrul ultramaratonului de 24 de ore pe nisip, Alerg 24h Autism Marea Neagră, și s-a clasat pe primul loc. De asemenea, a obținut zeci de

medalii la competiții naționale.

Secretarul de stat și șef al Departamentu-lui pentru relația cu

Parlamentul și calitatea vieții personalului, Nicolae Nasta, însoțit de un detașament de 15 militari din cadrul Brigăzii 15 Mecanizată Podu Înalt din Iași, a participat vineri, 24 august, la Kiev, la ceremo-niile organizate cu ocazia sărbătoririi a 27 de ani de independență a Ucrainei și 100 de ani de la înființarea statului ucrainean.

În cadrul ceremoniilor, secretarul de stat Nasta a asistat la parada militară organizată cu acest prilej și a participat, alături de ministrul apărării ucrainean și ceilalți invitați, la recepția oferită de președintele Ucrainei la Muzeul Catedra-lei Sfânta Sofia din Kiev.

Detașamentul militarilor români a defilat, în cadrul paradei militare organizate cu acest prilej, alături de militari din Canada, Estonia,

Lituania, Marea Britanie, Polonia, Republica Moldova și Statele Unite ale Americii.

Activitatea vine în conti-nuarea prezenței în România a Navei-Școală Chyhyryn,

care, alături de navele militare românești, a făcut parte din dispozitivul fix pe mare, în timp ce cadeții ucraineni de pe Navele-Școală Smila și Nova Kahova au defilat,

alături de marinarii militari români, britanici și americani, la parada militară organizată la Constanța, în ziua de 15 au-gust, cu ocazia aniversării Zilei Forțelor Navale române. n

Vizită

90 Transport Aerian de la Otopeni, forţe și mijloace din Statul Major al Forţelor Terestre și din Comanda-mentul Forţelor pentru Operaţii Speciale, iar din partea americană perso-nal și tehnică din 37 Airlift Squadron USAFE din baza aeriană de la Ramstein.

Recent, în cadrul Car-pathian Summer 2018, mili-tarii Regimentului 317 ISR

Vlădeasa s-au instruit pe aerodromul Bazei 71 Aeriană General Emanoil Ionescu din Câmpia Turzii. Cercetașii clu-jeani au efectuat parașutări din aeronave C-130 Hercu-les și C-27 J Spartan, de la înălțimi de până la 4.000 m. Antrenamente similare au desfășurat, săptămâna trecută, pe aerodromul Bob-oc, și militarii Regimentului 528 ISR Vlad Țepeș. n

Observatorul militarNr. 34 / 29 august – 4 septembrie 2018

GARNIZOANA ROMÂNIA

uNumire în funcție. Luni, 27 august, la Baza 95 Aeriană Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu din Bacău a avut loc ceremonia de numire în funcție a noului comandant. Comandorul Leonard Baraboi a fost numit la comanda marii

unităţi în prezenţa şefului Statului Major al Forţelor Aeriene, general de flotilă aeriană Viorel Pană. Noul comandant s-a format în Baza 95 Aerienă, acum 20 de ani păşind pentru prima dată pe aerodromul băcăuan, ca proaspăt locotenent. Este pilot cu peste 1.300 de ore de zbor la activ, a îndeplinit o misiune în Afganistan, a urmat multe cursuri în ţară şi stră-inătate şi este absolvent al Colegiului de Război al Forţelor Aeriene ale SUA.

Este o mare onoare pentru mine să fiu numit în anul Cente-narului la comanda unei unităţi emblematice a Forţelor Aeriene române. Voi continua împreună cu echipa Bazei 95 Aeriene să ne îndeplinim misiunile. Vom ridica ştacheta de performanţă, pentru că aşteptările sunt mari, a declarat comandorul Leo-nard Baraboi. (Plutonier-adjutant Lucian Irimia)uOnor înaintașilor! În ultima săptămână, în seria de

manifestări ocazionate de sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, în mai multe localități din țară au avut loc ceremonii de cinstire a jertfei eroilor neamului. Astfel, militarii Batalio-nului 634 Infanterie Petrodava din Piatra Neamţ au organizat o ceremonie militară cu depunere de coroane de flori la monumentul eroilor din localitatea Taşca, judeţul Neamţ. Monumentul eroilor de la Taşca este dedicat eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă, în Primul şi al Doilea Război Mondial şi a fost înălţat în anul 2000 prin contribuţie publică.

O activitate similară a avut loc la Bistrița. Acolo, eroii bistriţeni au fost omagiaţi, sâmbătă, 25 august, de autorităţile locale, împreună cu reprezentanţii celor şase oraşe înfrăţite cu municipiul Bistriţa. Garda de onoare, constituită din mili-tarii Brigăzii 81 Mecanizată General Grigore Bălan,a contribuit decisiv la solemnitatea momentului. Duminică, 26 august, Batalionul 136 Geniu Apulum, cu sprijinul Primăriei Zlatna, a organizat o ceremonie militară la monumentul eroilor din centrul municipiului. Cu această ocazie a avut loc o slujbă religioasă, s-a păstrat un moment de reculegere în memoria ostaşilor căzuți pe fronturile războiului, au fost rostite solemn numele a 300 de eroi care s-au jertfit pentru patrie, s-a intonat Imnului Eroilor şi au fost depuse coroane şi jerbe de flori.

Sub genericul De la Război la Marea Unire au fost reunite manifestările organizate în Pasul Vâlcan, locul în care, la 26 august 1916, armata română reuşea, după lupte grele, prin eroism şi jertfe, să recucerească (deşi pentru scurt timp) prima palmă de pământ românesc din Ardeal – Valea Jiului. Aici, prin grija unor oameni de suflet pentru care patriotismul este mai mult decât o stare de spirit, a fost ridicat Memorialul Eroilor Marelui Război al Reîntregirii. An după an, acesta a fost completat cu busturile celor care simbolizează, în mod unitar, rezultatul luptelor de la Pasul Vîlcan: făurirea României Mari, la 1 Decembrie 1918. Anul acesta, manifestarea a fost onorată de prezenţa doamnei Natalia-Elena Intotero, ministrul pentru românii de pretutindeni, de reprezentanți ai administraţiilor judeţene şi locale din Hunedoara, de o serie de reprezentanți ai armatei, cadre active, în rezervă sau în retragere. În cadrul evenimentului, au fost prezentate în defilare cele 12 drapele reprezentând tot atâtea unităţi militare participante la lup-tele din Primul Război Mondial şi au fost dezvelite şi sfințite

busturile Reginei Maria, generalului Ion Dragalina, subloco-tenentului (pm) Ecaterina Teodoroiu şi locotenentului erou Emil Popovici. De asemenea, au fost depuse coroane de flori, au fost înmânate hrisoave centenare de Cavaleri ai Unirii unor invitați, iar Asociația Tradiţia Militară Bucureşti a reconstituit scene de luptă ale bătăliei din Pasul Vâlcan, din urmă cu peste o sută de ani. (Colonel (r) Constantin Semen, căpitan Iulian Gorun, locotenent Andreea Maria-Mureșan)

Foto

: căp

itan

Iulia

n Go

run

Foto

: Pet

rică

Mih

alac

he

3

Programul Sistem de instalații mobile de lansare rachete antinavă, aprobat de Guvern

Foto

: Luc

ian

Irim

ia

Guvernul României a adoptat în şedința de joi, 23 august, hotărârea privind aprobarea circumstanţelor şi a procedurii specifice aferente programului de în-

zestrare Sistem de instalații mobile de lansare rachete antinavă – SIML, pentru dotarea Armatei.

Contractul de furnizare, care va cuprinde şi suportul lo-gistic inițial, va fi multianual şi se va derula în perioada 2018 – 2022. Interesul esenţial de securitate pentru statul român în legătură cu acest program de înzestrare îl constituie reali-zarea pe teritoriul naţional a unei infrastructuri de producție/asamblare/testare/mentenanță în domeniul militar, la nivelul unui operator economic cu capital majoritar sau integral de stat, în care să se execute integrarea de elemente componente ale SIML, operaţiuni de mentenanţă pe ciclul de viaţă al SIML, astfel încât, în situaţii de criză şi război, să nu fie necesară trimiterea acestora în afara teritoriului naţional,

precum şi implementarea unor soluţii viitoare de moderni-zare pentru aceste sisteme. Satisfacerea interesului esenţial de securitate în implementarea programului de înzestrare SIML se poate realiza doar prin atribuirea către un operator economic din state membre NATO sau UE, producător de SIML, inclusiv rachetele antinavă aferente, a unui contract multianual având ca obiect furnizarea SIML şi a suportului logistic iniţial, sub condiţia constituirii unei infrastructuri de producție/asamblare/testare/mentenanță şi executării activităţilor menționate mai sus.

Valoarea estimată pentru programul Sistem de instalaţii mobile de lansare rachete antinavă este de minimum 137 de milioane de euro (fără TVA), sens în care s-a prevăzut cerința ca operatorul economic candidat să fi livrat SIML inclusiv rachetele antinavă aferente, de cel puțin această valoare, înce-pând din anul 2000 şi până la data depunerii candidaturilor. n

ÎntrevedereSecretarul de stat pentru politica de apărare, planificare şi relaţii internaţionale, Mircea Duşa, l-a

primit miercuri, 22 august, la sediul MApN, pe ambasadorul Italiei la Bucu-reşti, Marco Giungi.

Cei doi oficiali au discutat despre cooperarea bilaterală politico - milita-ră, în cadrul Parteneriatului Strategic Consolidat dintre cele două ţări, dar şi despre subiecte de interes comun aflate pe agenda organizaţiilor inter-naţionale. Printre domeniile în care colaborarea româno - italiană ar putea fi intensificată în viitor se numără par-ticiparea militară în teatrele de operaţii din Balcanii de Vest, Afganistan şi Irak, dar şi aspecte ce ţin de fenomenul migraţiei. Un punct important de pe agenda discuţiei l-a reprezentat misi-unea Resolute Support din Afganistan. Mircea Duşa a apreciat angajamentul asumat de Italia şi contribuţia substan-ţială a acestei țări la misiunea NATO din Afganistan. În acelaşi context, a menţionat şi angajamentul solid al Ro-mâniei faţă de misiunea aliată, inclusiv din perspectiva cooperării foarte bune cu partenerul italian la nivelul com-ponentei de instruire şi asistenţă din cadrul Comandamentului de instruire, asistenţă şi consiliere Vest (TAAC W). În cadrul misiunii Resolute Support, România participă în prezent cu 700

Luni, 27 august, în toate unitățile militare ale Armatei României au fost organizate ceremonii de

comemorare a mareşalului Constan-tin Prezan, la împlinirea a 75 de ani de

Omagiu mareșalului Constantin Prezan

la trecerea la cele veşnice. În cadrul ceremoniilor, a fost evocată persona-litatea mareşalului Constantin Prezan şi au fost oficiate slujbe religioase de pomenire, înaintea cărora, în biseri-

cile şi capelele militare au fost trase clopotele.

Evenimentul organizat cu acest prilej la sediul comandamentului Diviziei 2 Infanterie Getica s-a bucurat de prezența doamnei Olga Macarie, nepoata mareşalului Constantin Prezan, care a rememorat anii copilă-riei petrecuţi în casa bunicilor. Despre personalitatea mareşalului Constantin Prezan au vorbit celor prezenți coman-dantul Diviziei 2 Infanterie, general de brigadă Gheorghiţă Vlad, primarul municipiului Buzău, ing. Constantin Toma, şi directorul Muzeului Judeţean Buzău, Daniel Costache.

Mareşalul Constantin Prezan a fost cel mai înalt lider militar român pe timpul Primului Război Mondial, fiind cel care şi-a asumat, din calitatea de şef al Marelui Cartier General, coordonarea planului Campaniei din 1917, în care au fost purtate bătăliile de pe frontul din Moldova, de la Mărăşti, Mărăşeşti, Soveja şi Oituz, intrate în legendă prin deviza care i-a însuflețit pe ostaşii români - Pe aici nu se trece!. n

de militari şi îşi va majora contribuţia, în anul 2019, până la 780 de militari, o parte dintre aceştia urmând să fie încadraţi în TAAC W, condus de Italia.

Comunitatea internaţională îşi con-tinuă eforturile de întărire a instituţiilor afgane, iar noi, ca membri ai NATO, tre-buie să avem un dialog politic constant

cu actorii regionali. În plus, este foarte important ca sprijinul aliat să continue pentru întărirea Forţelor Naţionale Afga-ne de Securitate, astfel încât acestea să îşi poată dezvolta propriile capabilităţi. Misiunea Resolute Support este vitală pentru îndeplinirea acestor obiective, a precizat Mircea Duşa. n

Observatorul militar4 Nr. 34 / 29 august – 4 septembrie 2018

Întâlnirea ministrului cu echipa Spitalului Clinic de Urgență Militar Dr. Iacob Czihac din Iași.

Ministrul Fifor, alături de militari ai Batalionului 151 Infanterie.

EVENIMENT

Ministrul apărării naționale, Mihai Fifor, a efectuat, în

zilele de 24 şi 25 august, o vizită de lucru în garnizoanele

Iaşi şi Vaslui.

Plutonier-adjutant Lucian [email protected]: Eduard Borhan

Ministrul apărării naționale, în garnizoanele Iași și Vaslui

Vizita a început, vineri dimineaţă, la Spitalului Clinic de Urgență Militar Dr. Iacob Czihac din Iași. Ministrul apărării

naționale s-a întâlnit cu echipa medicală a unităţii și s-a informat cu privire la condițiile în care își desfășoară activitatea, situația pro-iectelor de modernizare a infrastructurii și de dotare cu aparatură medicală performantă.

Proiectul de dezvoltare a infrastructurii va reașeza spațiile existente și va permite construcția unor pavilioane noi, cum ar fi cel pentru o Unitate de Primiri Urgențe modernă, care sperăm să poată fi gata în orizontul anilor 2021-2022, investiţie estimată la 40 de milioane

de lei. Un alt proiect, care se va realiza într-un termen mai apropiat, va fi o sală de operații politraumă, adaptată cerințelor conceptului de medicină operațională, care să permită echipelor operatorii intervenții de complexitate crescută și care va fi dotată cu aparatură medi-cală modernă. Nivelul de încadrare cu personal medical reprezintă și aici o provocare, pentru care se iau măsuri adaptate realităților locale. Toate aceste planuri de investiții și moderniza-re trebuie să permită desfășurarea activității medicale în acord cu standardele actuale și cu nevoile specifice armatei și cu statutul regional al spitalulului militar ieșean, a declarat minis-trul Fifor.

Vizita a continuat la Mitropolia Moldovei și Bucovinei, unde ministrul apărării naţionale s-a întâlnit cu Arhiepiscopul Iașilor și Mitro-polit al Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfinţia Sa Teofan. Biserica și Armata au fost dintot-deauna pilonii pe care s-a sprijinit România în

Am încurajat spitalele militare să dezvolte relații de colaborare cu instituțiile universitare de profil, pentru a avea, astfel, acces la cele mai moderne și eficiente programe de formare și pregătire și pentru a înscrie cât mai multe din spitalele militare pe relaţia integrării cu învățământul universitar. Un astfel de proiect se derulează la Iași, unde, din iunie 2018, între Spi-talul Clinic Militar de Urgenţă dr. Iacob Czihac și UMF Gr. T. Popa funcționează un acord de cola-borare în domeniul formării clinice a studenților, rezidenților, doctoranzilor și masteranzilor, precum și a altor categorii de specialiști. Acest parteneriat va integra spitalul militar ieșean în zona academică, contribuind semnificativ și la îmbunătățirea nivelului de pregătire a medicilor noștri militari la standardele de performanță cerute de medicina operațională către care aspirăm. Astfel, începând cu anul universitar 2019-2020, intenţionăm să avem la admitere, program cu licenţă, primele 10 locuri pentru Institutul Medico-Militar, în cadrul UMF Iași și, totodată, să extindem programul de rezidenţiat, a afirmat ministrul apărării naționale.

Sâmbătă, 25 august, Mihai Fifor a participat la manifestările cultural-științifice

desfășurate cu ocazia aniversării Centenarului Marii Uniri și comemorării a 75 de ani de la trecerea în neființă a mareșalului Constan-tin Prezan, desfășurate la Muzeul Județean Ștefan cel Mare din Vaslui. Aici a fost vernisată expoziția Eroi ai Primului Război Mondial. De asemenea, ministrul apărării naționale a fost prezent la ceremoniile militare și religioase organizate la Monumentul Mareșal Constan-tin Prezan din localitatea Dumești, județul Vaslui, a vizitat conacul familiei transformat în muzeu, și mormântul ilustrului înaintaș din localitatea Schinetea, din același județ. Garda de onoare a fost constituită din militari ai Bri-găzii 10 Geniu și ai Brigăzii 8 LAROM. Flacăra iubirii de țară aprinsă de mareșalul Constantin Prezan în inimile soldaților pe care i-a însuflețit, prin exemplul personal, prin conducerea fermă și precisă, în luptele Războiului de Întregire Naţională, continuă să ardă și astăzi, în inimile noastre, ale celor ce trăim bucuria Centenarului Marii Uniri într-o țară liberă, unită, suverană, democratică, europeană. O vom transmite, la fel de luminoasă și puternică, urmașilor noștri, astfel încât ea să dăinuiască veșnic, la fel ca națiunea română, a menționat ministrul Fifor. n

punct important pe agenda zilei a fost alocat Batalionului 151 Infanterie Războieni, la sediul căruia a discutat cu conducerile tuturor struc-turilor militare prezente în garnizoana Iași și cu reprezentanții filialelor locale ale Asociației Naționale a Veteranilor de Război, Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere și Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor Regina Maria. Ministrul apărării naţionale a vi-zitat unitatea și a particpat la câteva secvenţe de instruire a militarilor ieșeni.

Ziua de 24 august s-a încheiat la Uni-versitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa. Mihai Fifor s-a întâlnit cu prof.univ.dr. Monica Hăncianu, prorector pentru Relații Internaționale și Parteneriate Aca-demice, și prof.univ.dr. Ionela Lăcrămioara Șerban,decanul Facultății de Medicină, cărora le-a mulțumit pentru sprijinul și deschiderea arătate în colaborarea cu sistemul medical militar ieșean.

devenirea sa istorică, iar acest lucru se vede și se simte cu putere la nivelul comunității ieșene, unde instituțiile noastre lucrează împreună în multe proiecte, a declarat Mihai Fifor. Un

Observatorul militar 5Nr. 34 / 29 august – 4 septembrie 2018

LINIA ÎNTÂI

Transfer de autoritate în KandaharCăpitan Andreea Bîrzu,

locotenent Crinu ȘincariFoto: maistru militar principal

Iulian Cadulencu,plutonier-adjutant Radu Bungărdean

Sâmbătă, 25 august, în Baza militară aeriană din Kandahar a avut loc ceremonia militară prilejuită de transferul de autoritate între Batalionul de Protecția Forței Vulturii Carpaților și Batalionul de Protecția Forței Șoimii Carpaților.

Evenimentul s-a desfășurat în prezenţa comandantului TAAC–S (Train Advise Assist

Command – South), general de brigadă Jeffrey D. Smiley, a coman-dantului Combined Task Force Red Warriors Eagles, locotenent-colonel Troy Mills, și a Reprezentantului Militar Național, colonel Damian Zbranca. La ceremonie au partici-pat, de asemenea, militari români din cadrul celor două batalioane, militari americani aparținând TAAC-S și Batalionului 1-12 Red Warriors, precum și reprezentanți ai forțelor naționale de securitate afgane și lideri locali din provincia Kandahar.

Ceremonia transferului de au-toritate a debutat cu intonarea im-nurilor naţionale ale Republicii Isla-mice Afganistan, Statelor Unite ale Americii și României și a continuat cu ceremonia dedicată împăturirii și descoperirii Drapelelor de luptă ale celor două batalioane. Ulterior, comandanţii celor două batalioane românești, locotenent-colonel Ionuț-Raul Ilinca, și locotenent-colonel Dan Valer Orza, au dat raportul privind predarea-primirea

autorităţii comandantului CTF Red Warriors Eagles, locotenent-colonel Troy Mills.

În cadru festiv, comandanții companiilor din Batalionul de Protecția Forței Vulturii Carpaților au fost decorați de generalul de brigada Jeffrey D. Smiley și de locotenent-colonelul Troy Mills cu medalia NATO Non-article 5.

Comandantul TAAC–S, general de brigada Jeffrey D. Smiley, a evidențiat în cuvântul său parte-neriatul americano-româno-afgan, acţiunile hotărâte, curajul, devota-mentul și camaraderia militarilor români. De asemenea, le-a urat bun venit militarilor din Bistrița.

Am ajuns la momentul în care Vulturii Carpaților predau o misiune foarte importantă.Ultimele șase luni au fost foarte solicitante și

pline de provocări, dar cu reușite pe măsură. Sunt foarte mândru să văd cum am devenit mai buni cu fiecare zi petrecută în teatrul de operații din Afganistan. Nu au fost sarcini ușoare de îndeplinit și am trecut și prin momente dificile, pe care nu le-am fi depășit dacă eram singuri. Tocmai din acest motiv, suntem onorați pentru faptul că am lucrat sub o comandă excepțională și în colaborare cu o incredibil de bine pregătită forță aliată. Parteneriatul cu structurile militare și guverna-mentale afgane, din care fac parte oameni hotărâți și dedicați, a fost încununat de succes.

Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a-mi exprima recunoștința către voi toți cei care ne-ați ajutat, susținut și ați luptat alături de noi.Gândurile mele se îndreaptă către toți militarii batalionului, care au demonstrat o atitudine deosebită pe timpul acestei misiuni. V-am văzut muncind din greu pentru obținerea unor performanțe remar-cabile.

De asemenea, știu că susținerea oferită de familiile voastre a fost esențială pentru îndeplinirea cu succes a tuturor misiunilor încredințate.Vă rog să le transmiteți recunoștința și gândurile mele cele mai bune. În final, aș dori să le urez bun venit Șoimilor și le doresc să fie agili și puternici, precum denotă denumirea lor onorifică, a arătat în

discursul său comandantul Batali-onului de Protecția Forței Vulturii Carpaților, locotenent-colonel Ionuț-Raul Ilinca.

Pe de altă parte, comandantul Batalionului de Protecția Forței Șoimii Carpaților, locotenent-colo-nel Dan-Valer Orza, a transmis că: Este o zi importantă pentru mine și batalionul meu. Suntem onorați să stăm astăzi în fața voastră în momentul în care ne începem misiunea aici, în Afganistan. Este un privilegiu pentru noi să fim uni-tatea aleasă să reprezinte Armata României, cât și România în anul Centenarului Marii Unirii.

Doresc să-i felicit pe colegii și prietenii noștri din cadrul Ba-talionului 30 Vânători de Munte Vulturii Carpaților pentru efortul depus și contribuția remarcabilă

la Misiunea Resolute Support și promovarea imaginii României și armatei române. De asemenea, sprijinul reciproc acordat pe timpul procesului de predare – primire a responsabilităților a demonstrat nivelul ridicat de profesionalism al celor două unități, precum respectul între militarii acestora. Întotdeauna îi voi admira pe Vulturii Carpaților și le spun Ascend to Victory.

Ne-am pregătit din greu și suntem gata să îndeplinim misiu-nea cu profesionalism, curaj și dem-nitate. Sunt încrezător că vom avea o cooperare foarte bună cu aliații noștri americani din Batalionul

1-12 Red Warriors. Mai mult decât atât, îmi doresc un parteneriat de succes cu autoritățile regionale și locale afgane, precum și cu forțele naționale de securitate și apărare afgane.

Acesta este a patra oară când batalionul are oportunitate să-și demonstreze valoarea în teatrul de operații din Afganistan. După fiecare dislocare, în Angola, Kosovo, Irak și Afganistan, militarii noștri au putut raporta Misiune îndeplinită!. Vom face tot ceea ce ne stă în putință să îndeplinim toate sarcinile primite la cele mai înalte standarde de profe-sionalism posibile.

Militarii din Bistrița vor conti-nua misiunile în parteneriat cu militarii americani și cu forțele naționale de securitate și apărare afgane, în efortul comun de creștere a securităţii populaţiei afgane, și vor fi prezenţi oricând în aria de responsabilitate, indife-rent de oră sau de capriciile vre-mii, pentru a preîntâmpina even-tualele atacuri ale insurgenţilor. În încheierea ceremoniei, comandantul Batalionului de Protecția Forței Vulturii Carpaților a înmânat distincții și diplome unor militari din forțele aliate și colaboratorilor afgani. n


INSTRUCŢIE

Locotenentul Raluca Negurici

Locotenent Iulia Ramona Filip

Meseria de cotrolor de trafic aerian este printre cele mai stresante din lume. Nu contează dacă ești bărbat sau femeie. Nu este o muncă fizică, ci de rezistenţă la stres, la încordare. Zilele de zbor diferă. Nu poţi să compari ce a fost ieri cu ce este astăzi. Totul este diferit.

În meseria noastră este foarte mult de învăţat! De aceea suntem tot timpul cu un ochi la instructor, notăm, suntem atenţi la orice mişcare de pe ecranul radarelor. Dinamismul activităţilor de pe un aerodrom te face să vrei mai mult, să fii mai bun. Aici nu este rutină.

Controlorii de trafic aerian au o mare responsabilitate în meseria lor. La Baza 95 Aeriană Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu, aceştia se pregătesc continuu, fiindcă ştiu că reprezintă o piesă importantă din activitatea de zbor.


Foto: Lucian Irimia

Piloţii şi aeronavele lor împânzesc cerul. Pentru un zbor în siguranţă este

nevoie de controlori de trafic aerian care să dirijeze zborurile. Pe autostrăzile cerului, aceşti oameni necunoscuţi lucrează sub presiunea unei mari responsabi-lităţi. Şi o fac foarte bine! Astfel de oameni, militari pregătiţi, am găsit pe aerodromul din Bacău.

Locotenentul Raluca Negurici este controlor de trafic aerian la Baza 95 Aeriană. După ce a absolvit liceul militar, Academia Forţelor Aeriene (AFA) a fost singura ei opţiune. Nu a vrut să fie pilot. A simţit că nu poate să-şi depăşească limitele, aşa că a ales să fie… pe pământ. A terminat AFA în 2011, după care a venit pe aerodromul din Bacău. Este căsătorită şi are o fetiţă.

Un controlor de trafic aerian are grijă de piloţi. Ei sunt foarte ascultători, fiind conştienţi că noi avem imaginea de ansamblu; când le dăm o comandă, ei o execută. Dacă au întrebări suplimentare, le rezolvăm. Este o disciplină pe care o respectăm toţi, întocmai şi la timp. Relaţia dintre pilot şi controlor, de trafic aerian este una foarte bună.

Pe autostrăzile cerului

Aici, la Baza 95 Aeriană, suntem o familie, este ok, pentru că nu apar divergenţe. Avem încredere deplină unii în alţii, a afirmat locotenentul Negurici.

La Bacău se acţionează pe un aeroport civil. Colaborarea cu civi-lii este foarte bună. Spaţiul aerian din zona de interes este comun, cursele lor sunt coordonate în timp, în dinamică. Se comunică foarte bine şi se găsesc soluţii viabile atunci când este necesar.

Momentele grele … nu prea au fost. Avem tot timpul instruc-tori lângă noi, totul s-a rezolvat. Sunt mai mulţi ochi care veghează

asupra ecranelor radarelor. Întot-deauna siguranţa este pe primul loc, a spus locotenentul Negu-rici. Ofiţerul consideră că are o meserie frumoasă, fiindcă îi oferă şi satisfacţii. E un nivel de adrena-lină pe care nu îl găseşte în altă parte. E un sentiment pe care doar noi îl simţim şi poate nu reuşim îndeajuns să-l explicăm în cuvinte, să descriem ce simţim când suntem acolo, a completat Raluca.

Acasă este bine şi îi mulţu-meşte mamei. Datorită ei o ştie pe

fata sa în siguranţă. Atunci când este la serviciu, telefonul personal îl are în dulap. Nu o deranjează. Aşa că se poate concentra pe ceea ce face. Fetiţa sa a fost la mitin-gurile aeriene şi ea ştie că mami e cu avioane şi elicoptere şi face bani pentru jucării.

Locotenentul Iulia Ramona Filip este de doi ani la Baza 95 Aeriană pe funcţia de controlor de trafic aerian. A fost atrasă de aviaţie. Îi place foarte mult ceea ce face. La prima vedere, pare foarte

greu ce are de făcut, de învăţat şi de ajuns la un anumit nivel de pregătire. Din perspectiva sa, cele mai mari satisfacţii le are la sfârşitul zilei de zbor, atunci când toate misiunile au fost îndeplinite cu succes. Meseria de controlor de trafic aerian implică multă respon-sabilitate şi calm.

Tonul vocii contează. A te agita în plus faţă de o persoană care are anumite perspective nu este bine. Poate nu este atentă la tot ceea ce-i zici. Dacă explicaţiile sunt foarte clare, nu au o notă stresantă, atunci şi gândirea este clară. Nu trebuie să stresezi persoana care este în aer. Are atâtea lucruri de făcut!, a declarat locotenentul Filip.

La sfârşitul zborului îşi dau unii altora feedbackul. Controlorii de trafic aerian şi piloţii sunt realişti şi ceea ce spun trebuie să aibă un rol constructiv. Găsesc soluţii împreună, comunică eficient, astfel încât să fie foarte bine pe viitor. Locotenentul Iulia Ramona Filip şi-ar dori să fie cât mai mulţi tineri care să facă această meserie, să profeseze în acest domeniu şi să ajungă la nivelul la care să anti-cipeze ceea ce se poate întâmpla şi să gestioneze problemele în acelaşi timp. n


INSTRUCŢIE

Sergent-major Cristian [email protected]

Se pot scufunda la adâncimi mici sau mari, participă la misiuni pe uscat, se parașutează, sar din elicopter, au proceduri specifice cu explozivi, tabere de pregătire și marșuri de supraviețuire. Pe scurt, ei sunt scafandri militari!

Din secretele scafandrilor militari

La 15 noiembrie 1967 se înființa prima structură de scafandri, Grupul 279 Sca-

fandri, la Mangalia, unde primii oameni începeau să descopere secretele acestei arme. Astăzi, tradiția este dusă mai departe de Centrul de Scafandri, compo-nentă a Forțelor Navale, unica instituţie de profil din România abilitată în brevetarea scafandrilor profesionişti şi autorizarea com-paniilor/instituţiilor cu activităţi în domeniul scafandreriei, după cum ne-a declarat comandorul Bog-dan Dumitrescu, aflat la comanda unității.

Scafandrii militari sunt pregătiți pentru intervenții subacvatice, operații militare, de prevenire și combatere a teroris-mului sau înlăturarea pericolului generat de dispozitive clasice sau improvizate, pe teritoriul național și în afara acestuia. De precizat este și faptul că acest centru pregătește atât scafandri din întreg sistemul național de secu-ritate, cât și scafandri civili. Primul curs pe linia formării în profesia de scafandru este cel de breve-tare. Totul începe cu o riguroasă vizită medicală, apoi continuă cu mai multe teste psihice și de rezistență. Finalizarea cu succes a cursului le permite cursanților să se scufunde la o adâncime de 20

de metri. Cei mai rezistenți dintre scafandri pot participa și la cursul pentru mare adâncime, peste 60 de metri. Ei constituie un grup aparte care, după o pregătire îndelungată, ajunge să efectueze lucrări sub apă la adâncimi și pre-siuni la care oamenilor obișnuiți le este greu chiar și să gândească (120 de metri – echivalentul a 13 atmosfere). Pregătirea lor începe în barocameră, coborând puțin câte puțin pentru a reuși, în final, să atingă adâncimi impresionante. Însă la fel de surprinzător este și modul de viață din barocameră, un spațiu restrâns la nu mai mult de 30 de metri cubi.

De asemenea, periodic au loc selecții pentru militarii destinați Forțelor pentru Operații Speciale (FOS). Pentru a putea face parte din această armă de elită, trebuie ca scafandrul să dețină calități deosebite. Programul de pregătire colectivă a acestor luptători con-ţine activităţi teoretice și practice care le vor permite executarea de acţiuni în cele trei medii: uscat, aer și apă (scufundări, parașutări, salturi din elicopter și din vedete rapide, trageri speciale, proceduri specifice cu explozivi reali, tabere de pregătire, marșuri, supravieţu-iri organizate în cadru tactic, pen-tru marcarea inamicului. Etapele pregătirii sunt dure, este adevărat, iar în urma acestora doar un pro-cent de aproximativ 20% reușește să dobândească recunoașterea de scafandru de luptă în cadrul FOS.

Centrul mai are și un deta-șament de scafandri EOD (Ex-plosive Ordnance Disposal). Dacă unii dintre absolvenţii școlii de scafandri aleg să se perfecţioneze în tehnici de luptă, alţii optează pentru continuarea pregătirii avansate într-un alt domeniu important, lucrul cu explozivii. Specializaţi mai ales pentru a lupta cu și contra minelor, aceștia sunt pregătiţi pentru a face faţă oricărui tip de explozibil atât în apă, cât și pe uscat. Sunt singurii experți abilitați pentru intervenții

la explozibili aflați sub apă, indife-rent de adâncime.

O altă secție importantă o reprezintă și scafandri fluviali, pregătiţi să-și desfășoare activita-tea sub apă, fie ea chiar și curgă-toare. Scafandrii militari execută o gamă complexă de antrena-mente și misiuni nu numai pe cursul Dunării, ci și în zona Deltei. Acolo găsesc condiţii perfecte de pregătire, datorită caracteris-ticilor deosebite pe care le are o activitate de scufundare într-o apă cu curenţi puternici, unde vizibilitatea este aproape de zero, iar obstacolele naturale te pot surprinde și pot transforma orice coborâre în adâncuri într-o adevărată provocare.

Din afară, toată povestea aceasta cu scufundatul sau cu instrucția subacvatică poate părea simplă. Odată ce devii familiar cu modul în care se instruiesc acești militari, este imposibil să mai afirmi acest lucru. Tocmai din această cauză nu oricine poate deveni scafan-dru. De unde și motto-ul lor: Dacă ar fi uşor, oricine ar putea face!. În această meserie, nu este suficient doar să reziști la presiuni mari, ci și să fii sănătos din toate punctele de vedere.

Pe lângă activităţile cu specific militar, Centrul oferă servicii cu

scafandri și companiilor civile interesate. În cele cinci decenii de activitate, instituţia a brevetat peste o mie de scafandri profe-sioniști și a participat la lucrări complexe în domeniul subacvatic.

Centrul mai deține și un Laborator de cercetare pătrun-dere sub apă care face cercetare științifică pentru tot ce înseamnă noi tehnologii care pot apărea și ajuta scafandrul.

Venind vorba despre moder-nizare, Laboratorul hiperbar ar avea nevoie de așa ceva. Dotat cu două barocamere cu câte patru locuri, cuplate cu un simulator în care se realizează nivelul de lucru în apă (până la 500m), în acest la-borator se prepară amestecurile de gaze necesare scufundărilor la mare adâncime, iar împreună cu echipa de la Laboratorul de cercetare și pătrundere sub apă se testează și perfecţionează tehnici de incursiune subacva-tică, modalităţi și standarde de protecţie a persoanelor care desfășoară activităţi sub apă. Do-rim să schimbăm acest laborator îmbătrânit, am început tratativele, am găsit şi o fabrică, în România, dispusă să ne ajute, specializată pe acest tip de produse, ne-a precizat, la final, comandantul Centrului 39 Scafandri, comandorul Bogdan Dumitrescu. n

Comandor Bogdan Dumitrescu

Uniţi sub tricolor prin sănătateObservatorul militar Nr. 34 / 29 august – 4 septembrie 20188

[email protected] Alina Crişan

Foto: Adrian Olteanu

UMANITAR

Medicii militari ne oferă cel mai bun exemplu de a sărbători Centenarul – un proiect de voluntariat dedicat populaţiei cu acces dificil la serviciile medicale.

În anul sărbătoririi Marii Uniri, Spitalul Militar de Urgenţă Dr. Ion Jianu din Piteşti organi-

zează Caravana medicală Uniţi sub tricolor prin sănătate, un proiect la nivel naţional, aprobat şi susţinut de Direcţia Medicală a Ministerului Apărării Naţionale. Campania umanitară se desfăşoa-ră, în perioada iunie-decembrie, în localităţi din judeţele Argeş, Vâlcea şi Dâmboviţa. Sâmbătă, 25 august, am însoţit echipa de medici, condusă de comandan-

tul spitalului, colonel medic Gigel Guiţă Alexandru, în comuna Perişani, din Județul Vâlcea. Mă aşteptam la o experienţă dură, cu oameni necăjiţi, mâncaţi de sărăcie. Am avut doar parţial dreptate. Nu sărăcia este cea mai mare problemă a bătrânilor noştri, ci singurătatea.

După un drum de peste patru ore, pe atât de prost pe cât erau de frumoase peisajele, am ajuns

la destinaţie. La caravana medi-cală apelaseră deja câteva zeci de pacienţi. Oameni de toate vârstele veneau în flux continuu şi totul mergea extrem de repede. Nimeni nu aştepta mai mult de câteva minute pentru a fi consultat. Mai mult am aşteptat eu să prind câte un medic liber pentru a sta de vorbă cu el. Dar nu m-a deranjat aşteptarea. Era o atmosferă plă-cută, toată lumea zâmbea, sătenii erau fericiţi să descopere că există cineva căruia îi pasă de ei, că nu sunt complet uitaţi.

Despre problemele medicale ale satului românesc, lăsăm doc-torii să vă vorbească. Colonelul

doctor Tudor Gheorghe, director medical cu dublă specializare, în gastroenterologie şi boli interne, s-a oferit voluntar pentru a doua oară în acest proiect. Am găsit pe teren exact ce credeam că va fi: lume multă care vrea să-şi ştie sta-rea de sănătate, dar le este greu să ajungă la medic. Toate specialităţi-le au fost căutate. În judeţul Argeş am văzut 140 de oameni. Aici, până la ora asta, cam 60, povesteşte

colonelul. Tot pentru a doua oară în teren este şi căpitanul Valentin Şimon, medic specialist cardiolog. Ne aşteptăm la peste 100 de cereri pentru această specializare. Mulţi vin cu probleme cunoscute, dar cel puţin un sfert apelează pentru investigaţii şi descoperim lucruri total noi. Mai ales pentru aceştia suntem aici, spune medicul. Chiar astăzi am avut o pacientă care a venit cu o sechelă de infarct de care nu ştia. Alături de medicii speci-

alişti s-a aflat şi o studentă de la Institutul Medico-Militar, student fruntaş Alexandra Zamfir. A vrut să cunoască realitatea din teren şi să ajute cum poate. Am stat mai mult la primiri urgenţe. Am făcut 170 de foi astăzi. Unele cazuri nu o să le uit uşor. Un bătrân nu mai fu-sese văzut de medic de 20 şi ceva de ani şi era plin de probleme - în sfera urinară, ortopedică, cardiologică, de boli interne. A primit tratament

pentru fiecare afecţiune. Per total, a fost o experienţă inedită care m-a ajutat să înţeleg că noi chiar am avea nevoie de un sistem medical mai dezvoltat.

Unul dintre medicii cu care am ţinut să stau de vorbă a fost locotenent-colonelul psiholog doctor Iuliana Guiţă Alexandru, tocmai datorită specializării ei. Eram curioasă câţi oameni i-au cerut un consult, având în vedere că, în sate, oamenii merg mai de-grabă la preot, decât la psiholog. Am înregistrat, în cele două misiuni la care am participat, aproximativ 34 de solicitări directe la cabinetul de psihologie. Am rămas plăcut surprinsă pentru că, dintre ei, trei m-au căutat şi ulterior, la spital. Cea mai mare bucurie a mea nu este când mi se adresează prima dată, ci când îmi deschide uşa a doua oară. În principal, a întâlnit oameni care suferă de singurătate şi boli cronice asociate cu depresii. O altă cauză a depresiilor este dorul de copiii plecați în străinătate. Spre deosebire de cei de la oraş, oamenii de la ţară şi-au dat masca jos, sunt sinceri, nu trebuie să pui întrebări capcană ca să ajungi unde îţi doreşti, nu îşi neagă problema.

Pentru o imagine de ansamblu, am stat de vorbă şi cu pacienții care au luat cu asalt caravana medicală. Maria Antonescu, intrată în 80 de ani, a aflat de la o vecină că vin doctorii de la Piteşti la ei în sat. Mă doare o parte a capului de o lună şi jumătate şi am probleme la şoldul stâng, aşa că am zis să vin la consult. Geta Bulea, 43 de ani, a venit cu fata ei, de 19 ani. Ne supără multe. Eu am probleme cu tensiunea, fata, Nicoleta, face o alergie pe piele dacă e stresată. Nu avem posibilităţi să mergem des la doctor, facem peste 20 de kilometri pentru o investigaţie. Bucuros de vizită este şi Nico-lae Enescu, un sătean de 80 de ani,care se deplasează în baston. E foarte bine că au venit. Eu ajung la doctor cam la cinci ani, dacă nu mai rar. M-au scutit de un drum.

După pauza de masă, singura pe care au luat-o medicii mili-tari, am mers cu ambulanța şi la domiciliul celor care nu se puteau deplasa. La trei cazuri am rezistat să îi însoțesc. Cât erau consultați, bătrânii îşi arătau şi rănile sufle-tului, nu doar ale trupului. Într-o gospodărie îngrijită, ne-a întâm-pinat o bătrână de 73 de ani, în cârje. Mergea sprijinită de soțul ei care părea mai şubred decât ea. Copiii muncesc în străinătate. Ne trimit bani, dar nu de asta avem noi nevoie. O dată pe an vin să ne vadă. Eh, domn doctor, copiii acuma... doar să-i creşti îs. Atâta. Bătrâna suferise o operație la şold, din care nu îşi revenise încă, iar acum acuza dureri şi la celălalt. Radiografia le-a arătat medicilor că mai are nevoie de o operație. Are probleme cardiace şi tensiune foarte mare, chiar dacă ia medica-mente pentru a o ţine sub control. Îi este prescris un alt tratament. Soţul ei suferă de ameţeli. Medicii descoperă că sunt de la coloana cervicală. Are nevoie de analize.

Altă gospodărie, alte dureri. O femeie de 66 de ani, perfect luci-dă, paralizată pe o parte în urma unui accident vascular. O găsim singură în casă, la pat, cu ochii la bunul ei prieten, televizorul. Are patru copii. Băiatul şi nepotul sunt la câmp. Fetele... sunt răspândite prin ţară. E foarte bine îngrijită. Două vecine o spală şi o schimbă în fiecare zi. Când ne vede, abia se abține să plângă. Şi reuşeşte, până ajunge să povestească de soțul ei, care a murit în urmă cu doi ani. De ce nu m-o fi luat şi pe mine când s-a dus? Stau pe capul copiilor. I-am rugat să mă ducă la azil, că nu vreau să fiu o povară. A

Uniţi sub tricolor prin sănătateObservatorul militar 9Nr. 34 / 29 august – 4 septembrie 2018

Colonel Gigel Guiţă Alexandru, comandantul Spitalului Militar de Urgenţă Piteşti

Microinterviu:

Domnule colonel, ce presupune această campanie umanitară? Este o acţiune organizată cu prilejul Centenarului. Ne-am gândit

să îl cinstim cu ce ne pricepem mai bine, prin specializările noastre. Iniţiativa aparţine Ministerului Apărării Naţionale şi Direcţiei Medicale şi este desfăşurată de toate spitalele militare din ţară. Aria noastră de responsabilitate cuprinde trei judeţe: Argeş, Dâmboviţa şi Vâlcea. Acum suntem la a treia prezenţă în ţară cu caravana medicală. În timpul acestei acţiuni, organizăm o policlinică ad-hoc. În cadrul unei şcoli sau cămin, amenajăm zece cabinete medicale, cu 10 specialităţi. Având experienţa celorlalte două deplasări, ştim ce specialităţi au căutare mai mare. La această acţiune, participăm cu medicină de urgenţă, de familie, două cabinete de boli interne, cardiologie, ORL, oftalmologie, ortopedie, psihiatrie şi psihologie. De asemenea, avem o zonă de înregistrare şi două de triaj.

De ce la Perişani?Cum ne adresăm îndeosebi populaţiei cu acces dificil la serviciile

medicale, ne-am gândit la zonele de munte, cu sate izolate, transportul dificil până la medic şi cu medici de familie puţini, raportat la numărul populaţiei existente. Perişani este o zonă cu case dispersate, un singur medic de familie, 2.400 de locuitori, mai mult persoane în vârstă, 300 de copii şi cu transport îngreunat până la spitalul din Vâlcea.

Cum sunteţi primiţi de oamenii din aceste comune şi ce reuşiţi să faceţi pentru ei?Suntem primiţi extraordinar, lumea vine cu drag, unii doar să

ne cunoască, chiar dacă nu au probleme de sănătate. La noi există concepţia dacă nu te doare, nu ai nimic, iar când te doare, amâni să mergi la doctor, că poate îţi trece. În campania de promovare pe care am făcut-o, cu ajutorul primarului, medicului şi bisericii, am sfătuit oamenii să vină indiferent dacă îi doare sau nu, şi dacă au o bănuială, un disconfort. Facem inclusiv educaţie medicală - mod de trai, alimentaţie. Apoi, oferim un consult. Avem cu noi şi aparatură medicală: electrocardiograf, ecograf portabil, analizor de biochimie, eliberăm şi reţete, recomandări. Suntem prezenţi cu zece medici, toţi pe bază de voluntariat. n

zis băiatul că eu i-am crescut, acum e rândul lor şi nu mă lasă. Of, că nu se îndură odată Dumnezeu să mă ia. Se lasă liniştea apoi în camera mică. Parcă, de ruşine, nici zecile de muşte nu mai bâzâie. Fiecare îşi găseşte ceva de făcut ca să nu observe ceilalți că are lacrimi în ochi. Într-un final şi bătrâna se linişteşte. Tensiunea e bună. Escare nu are. Putem să mai facem ceva, orice, pentru dumneavoastră?, întreabă medicul căruia nu-i vine să o lase iar singură. Doar sticla de apă dacă vreţi să mi-o umpleţi...

Ultima pacientă la care i-am însoțit a fost o femeie de 70 de ani care nu mai vede. Au consultat-o afară, fiindcă în casă nu se putea sta... Trebuie operată la amândoi ochii. Spune că nu are bani de operaţie. Nici măcar de drum până la spital. Stă cu fata ei, gra-

vidă, şi copiii acesteia. Picioarele şi mâinile îi sunt inflamate şi roşii. După consult, au diagnosticat-o şi cu mastocitoză cutanată.

La finalul vizitelor la domici-liu, medicii militari au continuat consultațiile celor care se strânsese-ră la caravană. Pe hârtie, activitatea era programată până la orele 16:00. Din teren, medicii nu au plecat până nu au consultat ultimul pacient. Ba mai mult, când nu mai rămăsese niciunul, au mai aşteptat 20 de mi-nute, poate mai apare cineva. Am pornit spre casă plină de admirație pentru echipa de medici militari de la Piteşti. Sper că şi-au dat seama cât a contat pentru oamenii aceia gestul lor. Ce mod mai bun de a săr-bători Centenarul Marii Uniri decât a te pune în slujba altora, oferind ce ştii să faci mai bine şi neaşteptând nimic în schimb?! n


Locotenent Ana Maria Grădinariu

Locotenent Lucian Magazin

Locotenent Gabriel Pincu

LOGISTICĂ


Foto: Lucian Irimia

S-a împlinit un vis din liceul militar, să lucrăm împreună. Am venit eu, pe urmă locotenentul Pincu şi apoi locotenenţii Grădinariu şi Magazin, de la Roman. Ne facem treaba într-un mod cel puţin mulţumitor, zic eu. Suntem apreciaţi de şefii noştri. Ne ştim de la 14 ani. Reuşim să transformăm activitatea noastră într-o prietenie.

În urmă cu mai bine de un deceniu, nişte elevi de liceu militar visau să lucreze împreună. Îşi doreau să formeze o echipă şi, indiferent cât de greu urma să fie, să se ajute unii pe alţii. Erau la Colegiul Naţional Militar Ştefan cel Mare de la Câmpulung Moldovenesc. Uneori, visele din adolescenţă se împlinesc.

Când visurile devin realitate

La Batalionul 198 Sprijin Logis-tic Prut al Brigăzii 15 Mecani-zată Podu Înalt, de pe dealul

Copoului, din Iaşi, am găsit patru locotenenţi dornici de muncă şi afirmare. Am ascultat poveştile lor de viaţă şi am fost surprins. Au visat, au muncit, au strâns din dinţi şi au reuşit. Sunt împreună! Formează o echipă tânără care mişcă lucruri, aşa cum îşi doreau

Locotenent Marius Rusu

din liceul militar. Să nu credeţi că acum le este uşor! Au foarte mult de muncă şi o mare răspundere.

Locotenentul Marius Rusu este contabil-şef la batalion şi are 26 de ani. A absolvit Academia Forţelor Terestre (AFT) în anul 2014. Lucrează aici de anul trecut, după ce a trecut pe la unităţi militare din Bârlad şi Bacău. A venit la Batalionul 198 Sprijin Logistic fiindcă această funcţie, i s-a părut o provocare. Domeniul finanţelor nu este plictisitor, aşa cum pare la prima vedere. Schimbările legislati-ve, documentele ce trebuie întocmite nu îţi dau voie să intri în rutină. O lună nu seamănă cu alta, mai ales în domeniul salarizării. De când sunt pe această funcţie, am prins mari schimbări legislative pe raportări electronice la Ministerul Finanțelor Publice, informatizarea sistemului. Noutăţile au venit unele după altele. E un domeniu greu, într-adevăr, iar provocările nu lipsesc, a spus loco-tenentul Rusu.

Viaţa într-un astfel de bata-lion nu este uşoară. Domeniul logistic necesită multă muncă şi seriozitate. Să nu mai vorbim de responsabilitatea cheltuirii banului public. Nu merge cu jumătăţi de măsură. Când a venit în unitate, era singurul locotenent. S-a lovit de achiziţii. Aşa că şi-a sunat prietenii. Doi dintre colegii săi din liceul mi-litar lucrau la biroul de achiziţii la Baza 3 Logistică de la Roman. Tot îi stresa cu telefoane, până le-a spus să se mute la Iaşi şi să muncească împreună în aceeaşi unitate. Acum, s-a reunit echipa din liceul militar şi au început un altfel de asalt comun, al muncii şi al responsabili-tăţii, în ciuda tinereţii.

Logistica nu se vede, dar întreţi-ne tot ce înseamnă armată! Dacă se învârte roata, atunci lucrurile merg bine. În unitate sunt oameni puţini, plus că ei sunt tineri. Dar depăşesc provocările cu multe sacrificii. Destul de des încep programul mai devreme şi îl termină mai târziu. Sunt momente când este nevoie foarte mare de ei şi înţeleg acest lucru. Trebuie să-şi depăşească atribuțiile din fişa postului.

În domeniul utilizării fondurilor publice trebuie să fii foarte atent şi să dai soluţii legale comandanţilor. Astfel, chiar dacă suntem tineri, am reuşit să câştigăm multă încredere.

Trebuie să fim tot timpul pregătiţi, nu acţionăm în pripă, ne documen-tăm foarte bine. Este vorba de mult pragmatism în domeniul acesta. Nu merge cu păreri sau să lucrăm pe scenarii. Legislaţia se schimbă des. Cred că pe lângă studii economice e nevoie şi de studii juridice, a declarat locotenentul Marius Rusu.

Locotenentul Ana Maria Gră-dinariu este promoţie 2014, spe-cialitatea auto. Încadrează funcţia de şef compartiment planificare achiziţii. Îi plac provocările. Şi-a dat seama că are orizonturi mari cu această specialitate. Are permis auto categoria B, C şi brevet de TAB. Nu a fost uşor să conducă un camion militar, dar a făcut faţă. A

mai lucrat la unităţi din Roman în acelaşi domeniu, al achiziţiilor. A venit aici inclusiv cu soţul său, ce face parte din familia Lupilor Negri. Următorii cinci, şase ani îi vor lucra în Iaşi.

Toţi ne cunoaştem din liceul militar, la AFT am mers împreună. La repartiţie, ne-am împărţit prin ţară. Iaşul fiind o garnizoană importantă, cu perspective pentru tineri şi un oraş frumos, ne-am hotărât pe rând să venim aici. A dat Dumnezeu şi am reuşit să fim şi la aceaşi unitate, a declarat locotenentul Ana Maria Grădinariu.

A venit dintr-o unitate cu toate condiţiile şi a ajuns aici, la clădiri din secolul al XIX-lea, încălzite încă cu sobe. Nu a venit în necunoscut, ştia de la Marius la ce să se aştepte. Vrea să îşi continue cariera doar pe achiziţii. Colegul Lucian lucra tot în domeniu, dar la un centru de mentenanţă. Acum sunt împreu-

nă în acelaşi compartiment. Sunt un locotenent norocos, fiindcă la Roman am avut de la cine să învăţ meserie. Mi-am format baza acolo. Suntem o echipă şi lucrăm foarte bine împreună. Este ca la liceu, dar cu altă minte, altă experienţă, alte concepţii, viziuni. Am venit de la celelalte unităţi cu ceva nou. Suntem la stadiul în care ne modelăm, ne pliem unul după altul. Pot spune că sunt între ai mei. Zic eu că e un atu pentru viitor, a afirmat locotenentul Ana Maria Grădinariu.

Locotenentul Lucian Magazin este şef compartiment proceduri în cadrul structurii de achiziţii. Are specialitatea intendenţă. La admitere au fost zece pe loc. Este promoţie 2013, a absolvit cursul de bază la Chitila, apoi a muncit la Centrul 83 Mentenanţă de la Roman, unde a lucrat în achiziţii şi a fost şi comandant de compa-nie. A venit aici cu gânduri mari. Spune că mai are multe de învăţat în domeniul achiziţiilor. În primă

fază, eram puţin temător, având în vedere sumele mari, banii de la buget, veştile ce se vehiculau în presă pe acest subiect. Ajungeau să mă descumpănească atunci când mă gândeam la posibilele implicaţii sau efecte, dar am avut comandanţi care m-au îndrumat foarte bine, a spus locotenentul Magazin.

Are o satisfacţie foarte mare atunci când vede că munca sa este apreciată şi sumele cu care lucrea-ză vin în ajutorul militarilor. Dacă prin faţa ochilor săi trece o sumă, ajunge să o cuantifice în efecte şi mai puţin în valori. Îşi aduce amin-te cu nostalgie de adolescenţă, de unde a începutul visul.

Liceul militar este şi va fi leagănul în care ne-am format ca oameni şi militari. Locul este acoperit de o aură. Acum suntem o echipă. Cel mai greu este lucrul cu oamenii. Chiar dacă lucrezi cu cifre, legi, statistică şi este multă rigiditate este altceva atunci când planifici şi coordonezi activitatea oamenilor. Ambele experienţe au fost foarte bune în formarea mea şi mă ajută să fac faţă provocărilor actuale de la Batalionul 198 Sprijin Logistic, a afirmat locotenentul Magazin.

Locotenentul Gabriel Pincu este locţiitor comandant companie, specializarea militară auto. Este din Gura Humorului. După absolvirea studiilor militare, în 2013, a lucrat la Batalionul 469 Sprijin Logistic al Bri-găzii 282 Infanterie Mecanizată. Am ales să vin la Iaşi, după o perioadă.

Începând de anul trecut am început să formăm o echipă eficientă şi spe-răm să mai vină din colegii noştri să ni se alăture. Suntem tineri şi apţi de muncă, a spus locotenentul Pincu.

Ofiţerul a fost învăţat încă din academie că este foarte important camaradul de lângă el. În primul rând, contează oamenii. La partea de tehnică vede că lucrurile încep să intre pe un făgaş normal. Îşi doreşte să vadă camioane noi în unitate. Lipsa de personal se simte, aşa că tinerii ofiţeri mai îndeplinesc funcţii prin cumul. El, de exemplu, îşi desfăşoară activitatea şi ca locţiitor tehnic. Partea bună este că suntem tineri, ne cunoaştem de ceva timp. Suntem colegi de liceu, comunicăm foarte bine, ne ajutăm mult unul pe celălalt şi suntem mult mai eficienţi în munca noastră. Viitorul îl văd tot în Iaşi, plus că aş dori să particip la o misiune externă, a declarat locote-nentul Gabriel Pincu. n


PORTRET

Tot timpul am fost mândru că am fost comandantul navei, pentru că nu este nimic mai frumos decât să fii comandant de navă și mai ales al acestei nave!

Maior Bogdan [email protected]

Al 13-lea comandantE din Pitești. Pe acolo trece doar

Argeșul, un râu care nu te inspi-ră neapărat la navigat. Cu toate

acestea, pentru comandorul Gabriel Moise, marina a fost un vis de lungă durată. Îi „obligam” pe părinți să mer-gem undeva cu apă în concediu. Dar în clasa a VIII-a am avut o adevărată revelație și i-am spus tatălui meu că vreau să merg la marină. Mi-a spus: Bun, de acord, să vedem dacă există un liceu militar, pentru că (n.b. liceul militar) reprezenta o garanție pentru părinții care-și lăsau copiii să plece de acasă la 14 ani. Am fost inspirat.”

După liceul militar de marină, Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, ANMB, a fost continuarea logică pentru împlinirea visului, navigația fiind specialitatea pe care și-a ales-o. Prima funcție a fost de ofițer secund la bordul unei vedete blindate fluviale. În 1995 a ocupat funcția de comandant de pluton la Școala Militară de Maiștri a Forțelor Navale și, între anii 1996-2001, a îndeplinit pe rând funcțiile de scafandru de luptă, comandant de vedetă ma-ritimă de intervenție cu scafandri și comandant serviciu de luptă navigație pe nava logistică „Midia”, în cadrul Divizionului de scafandri de lupta. A urmat un pas și mai impor-tant; a fost numit ofițer secund pe nava-școală „Mircea”, barcul pe care toată lumea-l numește bric. „Mircea” se afla în șantier pentru reparații capitale de șase ani, deja. „Știam că nava se afla în șantierul din Brăila când a apărut oportunitatea de a încadra funcția de secund; recunosc că mi-a fost oarecum incomod la început, pentru că nu știam când se va termina această perioadă de șantier. Dar am fost tot timpul un răsfățat al sorții, și în perioada când am fost numit secund au fost alo-cate și fonduri pentru terminarea reparațiilor”, povestește comando-rul Moise începutul odiseei sale la bordul lui „Mircea”. În șantier, bene-ficiul cel mai mare este că vezi nava „dezbrăcată” de tot și o înveți foarte bine, dar anul pe care l-a petrecut mai mult la Brăila decât alături de familie, la Constanța, nu a fost ușor. Nici interacțiunea cu comandantul de atunci al navei, comandorul Dinu Pamparău, nu a fost foarte încurajatoare. „Comandantul era un tip bătăios, dur, dar am avut o chimie bună, nu prietenie, ci cama-raderie, politețe militară, deși atunci când am venit la bord, la Brăila,

mi-a spus: Tinere, stai pe lângă mine, nu pui multe întrebări, că nu sunt un pedagog foarte bun; dacă te prinzi din prima bine, dacă nu, nu prea ai ce căuta aici. Ulterior, mi-am dat seama că avea dreptate, deși la început mi s-a părut o primire rece.”

O navă-școală internațională

Relațiile cu „Mircea” au fost, însă, excelente de la început, și cinci ani mai târziu, atunci când a devenit cel de-al 13-lea comandant al navei, a putut să înceapă să pună în practică planurile pe care le avea. Pe durata mandatului său, ,,Mircea” a marcat câteva premiere; toate legate, desi-gur, de ceea ce comandorul conside-ră a fi misiunile principale ale navei: „instruirea cadeților și activitățile de diplomație navală, atunci când acos-tăm în porturi.”

Instruirea cadeților pe durata marșurilor pe care „Mircea” le face anual este definitorie pentru cariera lor, spune comandorul. Chiar dacă ANMB are o stațiune de pregătire marinărească la Palazu, unde se face o pregătire aproape similară cu cea de pe navă, nimic nu se compară cu săptămânile petrecute pe mare și experiența pe care o acumulează aici. „Tinerii care vin la bord nu mai primesc o astfel de pregătire mari-nărească la navele de luptă. Cred că ar avea un mare gol în pregătire fără instruirea de aici. Nimeni nu mai are timp să se ocupe de ei în ABC-ul ma-rinăriei. În plus, au în lada de zestre câteva mii de mile marine parcurse și depinde doar de ei cum știu să le folosească.”

În jur de 100.000 de mile marine a parcurs comandorul Moise cât timp a fost pe navă, o performanță aproape de neegalat în Forțele Navale. Doar puțini alți membri ai echipajului se pot mândri cu această experiență profesională. Experiență care, de altfel, le este utilă în pregătirea cadeților. „Este unul din cele mai umblate echipaje, dar voiajele noastre de practică nu sunt de plăcere, implică sacrificiu și responsabilitate. Fiecare clipă pe mare este plină de responsabilitate pentru fiecare membru al echipaju-lui, inclusiv cadeți, și cu atât mai mult pentru echipa de comandă. Trebuie să-i aducem pe cadeți acasă sănătoși și instruiți. N-au nicio șansă cei care pleacă cu noi la drum, decât să se în-toarcă mult mai bine instruiți, pentru că echipajul navei este, haideți să nu spun cel mai bun, să nu se supere colegii mei din Forțele Navale, dar

unul dintre cele mai bune.” Părerea comandorului este, cu siguranță, împărtășită de mulți marinari, și nu doar români. Începând cu anul 2005 au apărut în marșuri cadeți străini din academiile navale, în special din Europa. De-a lungul timpului au fost cadeți chiar și din Olanda, Italia, Danemarca, Belgia, Franța și acestea sunt doar țările cu o bogată tradiție marinărească. Pe finalul mandatului comandorului Moise au început să se instruiască și studenți din China, dovadă a reputației ANMB și a echi-pajului navei-școală „Mircea”. Un proiect de anvergură, însă, este in-struirea cadeților germani la bordul velierului. De patru ani, Gorch Fock, nava-școală a Marinei Germane, sora lui „Mircea”, este în reparații capitale, iar de anul trecut, toți cadeții ger-mani care s-ar fi pregătit pe această navă, o fac în marșurile de instrucție ale lui „Mircea”. „Comandantul Marinei Germane a hotărât, după o selecție riguroasă, recunosc, să ne aleagă pe noi pentru instruirea vii-torilor ofițeri de marină germani. Nu există nicio diferență de pregătire și, de aceea, Germania ne-a ales pe noi”, spune comandorul Moise.

O parte de Românie, așa cum ne-ar plăcea să fie toată

Am văzut, în fotografiile și fil-mările de pe Internet, entuziasmul primirilor de care se bucură „Mircea” oriunde acostează. Românii de peste hotare vin mândri să o viziteze, străi-nii o privesc cu admirație și curiozita-te. Nu sunt multe țări care au un ast-fel de velier și prezența sa la diferitele

competiții nautice internaționale nu a trecut neobservată. Așa au reușit să organizeze, în 2011, Black Sea Tall Ship Regatta, prima competiție pen-tru veliere de clasă A desfășurată în România. „Chinezii nu au velier, și-au dat seama că este un ambasador nemaipomenit și din câte știu vor

postul de comandant al Divizionului Nave Școală și Instrucție - despre navă, alături de care a înfruntat furtuni de până la gradul 8; despre echipaj, „căruia i se datorează toate succesele navei”; despre familiile ma-rinarilor, pentru că „dacă ai o familie care te înțelege, te sprijină, poți să te ocupi doar de problemele navei”; despre Șantierul Naval de la Brăila, „oamenii de acolo sunt patrioți; am simțit că lucrează nu doar pentru că sunt plătiți, ci pentru România, pentru că această navă reprezintă România”, și despre multe altele care, din păcate, nu mai au loc în pagină. Închei însă articolul cu un mesaj al fostului comandant, care mi se pare că este definitoriu pentru filosofia de la bordul lui „Mircea”, o poveste despre tradiție și continuitate, des-pre speranța că nava, care va împlini anul viitor 80 de ani, va continua să educe multe generații de marinari

să-și construiască nu unul, ci două veliere. Turcia nu are velier și încearcă de mult să-și convingă guvernanții să cumpere așa ceva. Noi îl avem și trebuie să fim mândri de el, să fim mândri că reușim să-l întreținem - când zic noi mă refer la România, dar în special la Forțele Navale și la ANMB -, că putem sta la aceeași masă cu țări cu tradiție marinărească, că putem participa la toate regatele care se organizează în lume.”

Am vorbit mult mai multe cu comandorul Moise - care a predat anul acesta comanda navei pentru

de acum încolo: „Mă despart destul de greu de haina de comandant de velier, de navă, însă vă mărturisesc că nu-mi pare rău că am plecat, pentru că am lăsat la comanda navei - comandant și ofițer secund - doi oameni tineri, care fac parte din echipajul navei-școală ,,Mircea” de mult timp, știu rutina activităților la bordul velierului și pot continua proiectele începute de mine în anii anteriori și, cu siguranță, pot iniția și alte proiecte la fel de îndrăznețe precum cele de până acum, pentru că sunt oameni creativi.” n

Comandorul Gabriel Moise


FOTOREPORTAJ

Farmecul tipăriturilor militare

La moment aniversar, vreau să urez sănătate întregului personal CTEA şi familiilor lor, ca să se poată concentra la muncă şi să îşi facă datoria ca şi până acum. De asemenea, mulţumim SMAp pentru sprijinul acordat, fără de care nu am fi realizat partea de transformare, consolidare sau achiziţii. La mulţi ani tipografiei militare!

Colonel Viorel Cătălin Mihalcea, comandatul CTEA

Plutonier Alina Criş[email protected]

Foto: Eugen Mihai

Atelierul de finisare.

Comandamentul CTEA are grijă să nu întrerupă nimic fluxul de producție.

Biroul de tehnore-

dactare – primul pas

din pro-cesul de

producție.

De aproape un secol, fiecare lucrare militară ia naştere la Centrul tehnic-

editorial al armatei (CTEA). La ceas aniversar, dezlegăm tainele procesului de

producţie şi vă arătăm cum vede lumina tiparului o lucrare – de la comandă

la distribuire.

Marţi, 4 septembrie, tipografia militară împlineşte 98 de ani de la înfiinţare. Curioşi din fire, am

bătut la poartă instituţiei care, din 1920, tipărește manuale, instrucţiuni, reviste, cărţi şi tipizate pentru Ministerul Apărării Naţionale. Am găsit unitatea în renovare, aşa că sunetul maşinilor care dau viaţă paginilor de cultură şi tradiţie militară se împletea cu zgomotul de șantier. Rezul-tatul? O simfonie... contemporană.

Aflată în plin proces de consolidare a pavilionului în care îşi desfăşura activita-tea, structura este acum împărţită în trei locuri. Comandamentul a primit repartiţie într-un pavilion cu 102 ani de vechime, o parte din producţie a rămas în clădirea care a intrat în proces de reabilitare, iar cealaltă îşi desfăşoară activitatea în con-tainere amplasate pe terenul de sport – o construcţie interesantă şi, cel mai important, funcţională. Să nu uităm, însă, nici de cele două structuri anexă ale tipografiei, două puncte de lucru din Statul Major al Apărării: staţia de multiplicat din M100 şi biblioteca specializată a SMAp. În ultima perioadă, tre-cem prin modificări importante. Anul trecut, am primit un nou stat de organizare, adap-tat la misiunile actuale ale unităţii, spune comandantul CTEA, colonel Viorel Cătălin Mihalcea. Tipografia a avut, în decursul tim-pului, şi alte misiuni pe lângă cele de tipărire – sigilii, ştampile şi, mai nou, legitimaţii militare de tip card. Alt obiectiv mare este proiectul de reparaţii capitale şi consolidare a pavilio-anelor, care a început anul acesta, în martie, și are ca termen de finalizare sfârşitul lui 2019.

După realizarea acestor două mari obiective, CTEA va relua procesul de re-tehnologizare. Schimbarea tehnologiei vechi cu cea nouă are impact şi asupra personalului, de aceea o facem în trepte, pentru că trebuie reprofesionalizat o parte din personal, iar, la un moment dat, prin 2022, odată cu trecerea pe digital, se va reduce din personal. Momen-tan, lucrează pe o tehnologie mixtă. Avem şi veche şi nouă, ceea ce ne creează un mare avantaj în piaţă. Suntem o tipografie care poate să scoată şi calitate şi cantitate, de la opere de artă până la consum.

Dacă în anii trecuţi ne-am axat ma-terialul aniversar al acestei structuri pe istoricul unităţii sau pe aducerea în lumină a oamenilor care, prin dedicarea lor, ridică de la an la an stacheta instituţiei, anul acesta vă propunem o nouă abordare. Am vrea să vă prezentăm fluxul de producţie – cum ia naştere o lucrare, de la comandă la distribuire.

Prin primele etape ne-a iniţiat colonelul inginer Cătălin Cărămidaru, şef serviciu producţie. Primim o comandă care constă într-o solicitare scrisă, un model printat şi unul electronic. Prima etapă a procesului de


Mașina de tipar offset, cu cele patru grupuri de culori.

Pcc Marioara Petre oferă o demonstrație la mașina de cusut.

Întreținerea corespunzătoare a tehnicii nu este niciodată neglijată la secția imprimare.

Șantierul din CTEA.

Multe lucrări sunt migăloase și nu se pot face automat.

producţie este tehnoredactarea. Aici începe să fie prelucrat materialul primit electronic. De la tehnoredactare, un print se duce la corectură. Relaţia între cele două birouri este un du-te vino continuu. Când se termină partea de corectură, e chemat beneficiarul şi i se prezintă lucrarea, pentru a-şi da acordul asupra modificărilor efectuate. La tehnoredactare sunt şapte oameni încadraţi, care lucrează pe calculatoare şi imprimante. La corectură, patru doamne, în faţa unor pupitre de lemn, verifică literă cu literă lucrarea primită.

După ce este gata şi s-a dat bun de tipar, marfa electronică care merge la maşina de tipărit trece prima dată pe la CTP (computer to plate), unde se realizează plăcile. Informaţia electronică este în server, pe o parte intră plăcile, iar pe cealaltă ies imprimate. Este ca la filmul foto, maşinăria o scrie, placa intră în baie şi este developată. Imaginile sunt descompuse în patru culori, avem câte o placă pentru fiecare culoare, combinarea celor patru dă policromia. La CTP, geamurile sunt acoperite cu folie neagră, iar lumina este galbenă. În mijloc, tronează o maşinărie nu mai veche de 3-4 ani. Înainte să ne îndreptăm spre imprimare, tipar înalt şi finisaj, facem un scurt popas la biroul în care, cu ajutorul a două maşini digitale, sunt făcute noile legitimaţii militare, tip card, pe care mulţi dintre noi le-am primit deja. Pentru următoarele etape, primim explicaţii de la un om cu 18 ani vechime în structură, pcc Florin Dumitra, şef birou stabilire costuri şi control calitate. Acesta ne conduce la atelierul de im-primare, unde se lucrează cu o maşină de tipar offset şi grupurile de imprimare pe diferite culori. Într-un plăcut miros de cerneală, trei oameni deservesc maşina cu policromie. Cel mai vârstnic are 50 de ani, pcc Marin Răducan. Pe o parte intră coala albă, pe alta iese foaia tipărită colorat.

Trecem apoi pe la atelierul de tipar înalt şi cealaltă secţie de imprimare. Am comasat două secţii într-un atelier. Mai avem şi o maşină de tăiat aici. E cel mai aglom-erat atelier de până acum. Colegii lucrează la legitimaţii făcute la folio. Folosesc un tipar adânc care îţi presează litera pe material. Ţin ani de zile fără probleme, nu se curăţă. Real-izarea copertei unei legitimaţii poate dura şi jumătate de oră; la digital, nici cinci minute. Dar calitatea e superioară. Încă ne mai luptăm să menţinem acest atelier, pentru că este alt-ceva. Tiparul înalt (manual) scoate ceea ce Florin Dumitra numeşte artă grafică - coperţi de lucrări de diplome, agende unicat, lucrări migăloase de o calitate superioară oricărei imprimări digitale.

Ultima oprire este la atelierul de finisare. Plutonierul-major Nicuşor Marin, şef atelier, este singurul militar de aici. Sunt un şef de atelier norocos, cu 13 doamne şi un bărbat în subordine. Sperăm să mai deblocăm două posturi şi să mai angajăm două fete. În ultimii trei ani, au încadrat doar două persoane noi, ceilalţi sunt cu vechime în această specializare. Pcc Marioara Petre, spre exemplu, lucrează de 36 de ani în tipografie. Aici lucrările ajung la produsul finit. Acum, doamnele închid scoarţa manual pentru albumul uniformelor combat pe care îl vom distribui săptămâna aceasta, la final. Avem mai multe utilaje, pentru diverse lucrări: reviste, cărţi, anexe, registre. Subofiţerul ne prezintă linia de finisare (pentru lucrările de până în 80 de file), maşina de tăiat, de broşat (de la 100 de file în sus), de caşerat, de capsat, de tăiat hârtie. Maşina pentru biguit, presa şi maşina de cusut sunt printre cele mai vechi. Vom primi şi una nouă anul acesta. Executăm multe lucrări migăloase, care nu se pot face automat. Aşadar, după cum se poate vedea şi din încadrare, răbdarea, simţul estetic şi îndemânarea doamnelor este extrem de utilă în acest atelier.

La finalul vizitei noastre, comandantul ţine să spună câteva cuvinte şi despre motorul instituţiei: oamenii. Colectivul este deosebit. Este format în proporție de 60% din personal civil, cu vechime în domeniu. Unii lucrează aici din anii `70. Au trecut de la plumb la digital şi cunosc toată evoluţia tiparului. Adevăraţi profesionişti. Partea militară, în schimb, este dinamică, mai ales în contextul actual. n


ARTĂ

La Galeria Artelor a Palatului Cercului Militar s-a închis, săptămâna trecută, retrospectiva artiștilor

Vasile Anghelache și Martine Georges. Grafică, desen și gravură din marile cicluri tematice ale

lui Vasile Anghelache, desen cu fine metafore al sensibilei franțuzoaice Martine Georges.

Culoare și sensibilitate

Mama s-a născut în sa-tul lui Ştefan Luchian, Ştefăneşti, pe malul

Prutului, iar tata este din Adjudu Vechi. Probabil că plaiul acesta moldav şi-a pus amprenta pe sensibilitatea mea, cred că noi moldovenii suntem nişte firi deosebite, puţin mai romantice, mai sensibile, dar, în acelaşi timp, privind la mine, sunt uimit uneori de duritatea de care dau dovadă...

Abia prin 1974 am reuşit să dau la pictură, iar în anul trei am fost arestat pentru prima oară de către Securitate. Făcusem nişte desene cu tentă politică. La acea vreme, f i ind tânăr, era o dovadă de teribil ism, era probabil şi o revoltă, care zăcea în mine. Am participat pentru prima dată la un salon municipal cu un desen în peniţă, fiind primul meu desen din ciclul Tempusedaxrerum – Timpul care înghite totul . Am fost iar arestat, la 32 de ani. Mi-au confiscat atelierul, presa, ma-terialele, însă dorinţa de a sluji adevărul nu au putut să mi-o ia. Am vrut să am un nume cât se poate de curat.

Prima gravură la care am lucrat a fost inspirată de o carte despre viaţa lui Galileo Galilei, mai exact de un fragment care mi-a căzut sub ochi dintr-o scrisoare către Castelli, un bun prieten de-al lui, în care îi spune: Iată, aşadar, sub ce judecători suntem nevoiţi să trăim, să murim şi, ceea ce este mai rău, să tăcem. Era exact perioada pe care noi o trăiam. Acest text mi-a inspirat prima gravură din ciclul acesta Despre cenzură, a doua fiind inspirată din Juvenal: Dat veniam corvis, vexat cen-sura columbas.

Dificultatea de care m-am izbit a fost să pot reda prin desen, prin linie, culoare nişte idei, pentru că eu desenez idei. Pentru mine asta este esenţial. Fac studii de copaci în natură, sau de piese anatomice la mu-zee, sau naturi statice în atelier, ele sunt ca un fel de arsenal care contribuie la clădirea operei mele care se bazează foarte mult pe imaginaţie. n

Autodidactă pasionată de desen şi pictură, Martine Georges şi-a dezvoltat şi a îmbogățit arta şi tehnica, din 1982, cu artişti profesionişti din Toulouse şi Lyon. Ea reuşeşte să transmită,

cu gingăşie, prin lucrările sale, emoția unui loc sau surpriza unei metafore. Natura cu toate elementele ei, aerul, apa, mineralele populează desenele şi acuarelele, gravurile sale cu o grație şi forță de evocare remarcabile. Este prezentă în numeroase expoziții colective şi personale în Franța şi România. n

Pagină realizată de Răduț Bîlbîie


SĂNĂTATE

Elena [email protected]

Importanța vitaminei D pentru sănătatea organismului

Noile descoperiri privind aportul de vitamină D ne oferă informații esențiale pentru sănătatea noastră. Rolul vital pe care îl are această vitamină în protejarea organismului și a stării noastre de bine este potențat de alte concluzii științifice.

O analiză sumară asupra arti-colelor științifice publicate ce se referă la vitamina D

relevă faptul că aceasta are un loc bine definit în conștiința oamenilor de știință. MEDLINE (Biblioteca Națională de Medicină a Statelor Unite) afirmă faptul că, până în pre-zent, i-au fost dedicate peste 69.485 de articole științifice, fiind declarată una din cele mai importante teme.

nismul uman, dar și sursele valoroa-se care ne asigură necesarul zilnic.

Un nivel insuficient de vitamina D în organism poate cauza dureri la nivelul oaselor și slăbiciune în mușchi, scrie Web MD. Cel mai ade-sea, astfel de semnale sunt resimțite în perioada iernii, când adulții simt un disconfort în oase și mușchi și articulațiile sunt un pic mai rigide când se trezesc dimineața, a explicat dr. Michael Holick, profesor de medici-nă și biofizică la Centrul Medical al Universităţii Boston. Starea de spirit

Numai în ultimul deceniu, s-au realizat sute de studii observaționale demonstrând existența unor asocieri între deficitul de vitamina D și o mulțime de afecțiuni umane acute sau cronice, precum boli reumatice, boli intestinale inflamatorii, tiroidita autoimună, boli cardiovasculare, afecțiuni pulmonare, scleroză mul-tiplă, schizofrenie și chiar sindromul deficitului de atenție cu hiperacti-vitate diagnosticat la copii. Urmă-toarea constatare importantă este că, în toată această gamă variată de afecțiuni umane, există un deficit de vitamina D. Ispita de a crede că există o legătură cauzală este foarte puternică și mulți specialiști din lumea medicală, precum și unii pacienți, au început să utilizeze su-plimente de vitamina D în speranța că vor rezolva problemele respective de sănătate. De aceea, este esențial să cunoaștem atât simptomele unui deficit al acestei substanțe în orga-

poate fi un indiciu că organismul tău primește sau nu suficientă vitamină D. Un grup de experți a observat acest fenomen în cadrul unui studiu în care o parte din voluntari a primit suplimente de vitamina D timp de cinci zile, în perioada iernii, iar un alt grup, nu. În final, cei care au luat suplimentele au înregistrat o stare emoțională pozitivă mai puternică decât ceilalți participanți. De aseme-nea, transpirația excesivă poate fi unul dintre primele semne ale unui deficit de vitamina D, adaugă dr. Holick.

Deficitul acestei substanțe în organism poate fi pus pe seama mai multor cauze. În primul rând, ar fi vorba de expunerea insuficientă la soare sau de lipsa din dietă a alimentelor care conțin vitamina D. Persoanele cu o piele mai închisă la culoare au o abilitate mai scăzută de a produce vitamina D provenind din expunerea la soare, scrie Web

MD. Motivul este cantitatea mare de melanină înregistrată în cazul acestor persoane. Totodată, persoa-nele care se confruntă cu problema kilogramelor în plus și al căror indice de masă corporal depășește valoarea 30, pot suferi de un deficit de vitamina D.

Anumite afecțiuni și probleme de sănătate pot, de asemenea, să influențeze nivelul acestei substanțe în organism. Este, de exemplu, cazul celor care suferă de fibroză chis-tică, enteropatie plutonică (boala celiacă sau intoleranță la gluten), boala Chron sau alte afecțiuni care împiedică tractul digestiv să absoarbă vitamina D. De asemenea, un deficit al acestei substanțe poate apărea și în cazul în care rinichii nu pot converti vitamina D în forma ei activă. Adesea, această situație apare odată cu înaintarea în vârstă, scrie Web MD.

Vitamina D este importantă pentru oase, deoarece ajută la absorbirea și fixarea calciului și fos-forului, scriu experții de la Harvard. Dr. Holick a declarat că vitamina D activată este unul dintre cei mai pu-ternici inhibitori ai creșterii celulelor canceroase, stimulează pancreasul pentru a produce insulină, reglează sistemul imunitar. Alte dovezi arată că aceasta joacă un rol important în reducerea riscului de diabet, scleroză multiplă, infarct sau artrită reumato-idă. Riscurile la care suntem expuși din cauza lipsei acestei substanţe nutritive din corp sunt îngrijorătoare. Deficitul de vitamina D, în special la o vârstă înaintată, poate conduce la osteoporoză și osteomalacie (decalcifierea oaselor), punctează dr. Lona Sandon, de la Universitatea din Sud-Vestul Texasului, Dallas. De ase-menea, poate crește riscul dezvoltă-rii cancerului și chiar a tuberculozei, notează experții de la Harvard.

Ideal ar fi ca necesarul de vita-mină D să fie preluat din alimente și de o expunere moderată la razele solare. Aceasta poate fi găsită în

alimente precum peștele gras (ton, somon, păstrăv), lapte, suc de portocale și cereale fortificate sau gălbenușuri de ou, scrie publicaţia Health. De asemenea, poți apela și la suplimentele alimentare, dar succesul acestui demers nu este cel scontat. Nu în ultimul rând, expune-rea la soare te poate ajuta să atingi nivelul necesar de vitamina D pe zi. Dr. Holick recomandă cinci până la zece minute petrecute sub razele soarelui, după care ne sfătuiește să aplicăm o cremă cu factor de protecție UV 15. Este importantă evi-tarea perioadelor prelungite în soare puternic, deoarece astfel crește riscul de dezvoltare a cancerului de piele.

Durerile puternice de spate și de articulații pot fi cauzate de o simplă deficiență a acestei vitamine care, așa cum afirmă experții, este mai degrabă asemenea unui hormon. În loc să fie produsă de tiroidă, ea este produsă de piele, când este ex-pusă la soare. Este necesară pentru numeroase procese în organism. Cortizonul, de exemplu, are nevoie de cantități mari de vitamina D pentru a fi produs, iar o carență de cortizol produce durere și inflamare a articulațiilor și, de aici, durerile. De aceea este nevoie de cure de corti-zon pentru a alina durerea.

Se știe că și durerea de spate are legătură cu lipsa de vitamina D, dar și cu deficiențele de vitamina B12, B5 și B6.

Durerile de cap apar la persoa-nele cu lipsă de vitamina D, pentru că acestea nu dorm bine și suferă de depresie, din același motiv. Lipsa de somn, asociată cu durerea provocate de lipsa vitaminei D contribuie la durerile de cap.

Simptomele lipsei de vitamina D din organism pentru adulți ar fi teta-nia, sau în termeni populari, cârceii, a căror prezență arată și o carență de calciu. Supra diagnosticată uneori este și spasmofilia, care prezintă aceleași tare.

În rândul populației, în general, există un deficit de vitamina D, iar principala cauză este alimentația. Cea mai importantă sursă de vita-mina D este peștele gras – somonul de exemplu, deși, orice tip de pește conține vitamina D. Alte alimente care ne pot ajuta în acumularea de vitamina D sunt carnea de vită, brânzeturile, gălbenușul de ou.

Dar pentru că vremea însorită este deja aici, expunerea zilnică la soare poate rezolva o parte importantă a acestei probleme. Așa că, bucurați-vă de soare și de toate beneficiile lui! n


În tinerețe, alături de soția sa.

VETERANI

Mirela FlorianFoto: plutonier-adjutant principal

Gheorghiță Tunaru

Patru ani prizonier la ruși

Colonelul (ret) Ioan Peterfiu, veteran de răz-boi, a fost vizitat, miercuri, 8 august, cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 103 ani, de reprezentanți ai Direcției calitatea vieții perso-nalului, în cadrul proiectului Acasă la Veterani.

Începând din 15 noiembrie 2017, proiectul de suflet al Direcției calitatea vieții personalului, Acasa la Veterani, beneficiază de sprijinul Arômes Noirs, Fornetti România, Luna Solai, Angelli și Magiun de prune Topoloveni.

Trecerea timpului și-a pus am-prenta pe statura distinsului veteran de război – neputând

să se mai deplaseze decât cu aju-torul unui cadru metalic – dar care este mereu cu zâmbetul pe buze și cu o memorie de invidiat, poves-tindu-ne câteva întâmplări de pe front și din viața de zi cu zi.

S-a născut în București, într-o căsuță de pe strada Ștefan cel Mare, la 8 august 1915. Mama a fost casnică, iar tatăl său a fost sa-lariat la Prefectura județului Ilfov. S-a remarcat de mic la învățătură, urmând cu succes cursurile școlii primare și gimnaziale. Ulterior, în perioada 1933-1937, a urmat cursurile Academiei Comerciale, angajându-se ca economist la Centrala Cooperativă de Import - Export, subordonată Institutului de Import - Export, iar între anii

1938-1939 a fost elev al Școlii Militare de Ofițeri în Rezervă din Bacău.

În anul 1942 a plecat pe front cu Regimentul 40 Infanterie, în localitatea Bazargic, regiunea Caliacra, în sudul Dobrogei. Cu această unitate a participat la luptele de la Cotul Donului, în linia a II-a și apoi în linia I, având gradul de sublocotenent.

În ziua de 17 noiembrie 1942, în timpul unui atac ce a avut loc la Cotul Donului, am scăpat ca prin urechile acului, când un glonț m-a

nimerit în casca pe care o purtam, în zona urechii drepte. Îmi aduc aminte că toți militarii germani erau înzestrați cu pistoale mitraliere, în timp ce majoritatea soldaților ro-mâni aveau puști semiautomate tip ZB, vechi și uzate. La 18 noiembrie 1942 am primit ordin ca plutonul meu să rămână pe loc, iar restul companiei să meargă în linia I. Din

cei trimiși să lupte în această linie au murit 14. A fost groaznic. Nu vă puteți închipui!

Plutonul de rezervă, comandat de un locotenent cu nume parcă predestinat, Rusu, a venit în sprijinul nostru. Locotenentul ne-a comandat să înaintăm spre corturile rușilor, dar eu, văzând pericolul iminent, i-am explicat că nu ar fi bine să mergem spre ei pentru că suntem în pericol. Atunci el a scos un pistol și ne-a explicat că, la rândul lui, a primit ordine clare, de la un domn colonel, pentru a urma traseul indicat, iar

rus a intervenit rapid și am scăpat de moarte pentru a doua oară.

Am rămas prizonier până în anul 1946, patru ani lungi și grei! În perioada petrecută pe front am văzut oameni fără cap, mâini sau picioare. Războiul este oribil, povestește cu emoție distinsul veteran de război.

La întrebarea noastră Cum a fost în prizonierat?, colonelul (ret) Peterfiu a răspuns cu umor: Nu chiar ca la hotel! Nu a dorit să-și reamintească de acest episod din viața sa.

După război a lucrat la Minis-terul Finanțelor și la Ministerul

Lucrărilor Publice, ca economist. A ieșit la pensie la vârsta de 60 de ani.

S-a căsătorit înainte de începerea războiului, în 1941. În urma căsătoriei are o fată, care

acum are vârsta de 69 de ani. De asemenea, se mai poate mândri cu o nepoată și un strănepot în vârstă de 18 ani.

A dus o viață cumpătată, fără excese. Șocul produs de începe-rea războiului l-a făcut să aprindă prima țigară, dar, ulterior, s-a lăsat de acest viciu. Nu-și aduce aminte să fi suferit de ceva grav de-a lungul vieții, în afară de o singură afecțiune la rinichi, în jurul vârstei de 45 de ani. Și acum se bucură de o sănătate bună, petrecându-și mare parte din timp în casă, uitându-se la televi-zor sau citind.

cine nu execută acest ordin va fi împușcat. Astfel ne-am conformat și am executat ordinul. În timp ce ne apropiam, rușii ne-au atacat, luându-ne prizonieri. Mie mi-au luat pistolul, vestonul, centura și un cojocel, rămânând doar cu un pulover foarte subțire. Fiind ofițer, un soldat inamic a încercat să mă omoare cu o baionetă, dar un ofițer A fost plăcut impresionat de

vizita noastră, iar noi l-am asigurat că vom păstra o permanentă legătură cu dânsul și îi vom trece pragul și cu altă ocazie. n


De la stânga, la dreapta: patiserul Cristian Nicolae, ajutorul de cofetar Marinela Mecherel și cofetarul Constantin Nicolae

DESTINE

Maior Cornelia-Gabriela Mihăilă[email protected]

La orele dimineții, în curtea Statului Major al Forțelor Terestre se adună

la raportul matinal amețitoare arome de vanilie și ciocolată. Este

ultimul lucru la care te aștepți într-o asemenea cazarmă. Totuși,

cofetarul-general este cât se poate de serios, cu zâmbetul pe buze...

Clipe dulci în serviciul militar

Îmmm, cremă de ciocolată!, rostesc nepoliticos, în loc de Bun găsit!

Un granache de ciocolată cu: frișcă, esențe, ciocolată… Pentru torturi, aflu cu exactitate de la cofetarul care amestecă netulbu-rat compoziția.

Și, acum, adăugați frișca, reușesc să mai constat cu o vioiciune a minții greu de urmărit. De fapt, nici nu pot gândi clar. Îmi simt gândurile mângâiate de o așa aromă îmbietoare de ciocolată, care încă se mai răsfață pe focul molcom de cuptor, încât tot ce mai pot face este să înghit, mecanic, în sec și să îmi vâr nasul dintr-un reci-pient în altul. Cofetarul, Constantin Nicolae, încadrat la Batalionul 500 Sprijin, salvează iarăși dialogul:

Crema am încălzit-o înainte și acum adaug frișca lichidă, ames-tecând continuu. Așa se face un mousse de ciocolată.

Nu-l gust. Din solidaritate cu cititorul nu-l gust. Mai mult, ridic privirea de pe prăjituri și creme și o agăț de cofetar – responsabilul cu răgazul …dulce într-o zi de muncă la SMFT. Constantin Nico-lae este cofetar din 1984. În arma-tă face prăjituri din 1993. Inițial a fost angajat la Comandamentul Logistic Întrunit, iar de 15 ani face prăjituri pentru popota SMFT, dar mai ales pentru momente festive ale unităților militare ale acestei categorii de forțe. Aici l-am întâl-nit, în laboratorul său de cofetărie, alături de echipa sa: Marinela Mecherel și patiserul Cristian Nicolae. Aici, între arome care te

fac să uiți de instrucție și de rigori cazone. Îl privesc și îl invidiez cu câtă nonșalanță se învârte printre prăjituri. Se vede că le face cu mult drag, dar nu le gustă nici măcar sub pretextul meseriei.

– Sincer, nu mănânc dulciuri, mă lămurește. În plus, sufăr de diabet. Gust, inevitabil, ca să știu dacă mai este nevoie de ceva în preparate, dar și aceasta rar. În rest, mă feresc de dulciuri.

– Sunteți cofetar și nu vă plac dulciurile? Ce șansă!

– După atâția ani de experiență și lucrând toată ziua cu ele, vă dați seama, nu prea mai mănânci…

Totuși, iubește cofetăria! Pe la 17 ani, nașul meu de botez mi-a propus: Hai, finule, să te angajez la Capșa. Acolo am lucrat eu prima oară. Acolo, la Capșa, una dintre cele mai renumite cofetării ale Bucureștiului de odinioară, a deprins primele taine ale cofetă-riei. Apoi a plecat militar. Atunci nu a rămas în armată, ci a revenit la cofetăria sa dragă. Altă meserie

nu cunoaște. S-a deschis, după renovare, Lido. Am activat câțiva ani la Lido, dar a venit Revoluția și au început localurile să se privatize-ze. Am intrat în șomaj și nu puteam să nu muncesc. Aveam și fata mică, abia născuse soția și a trebuit să îmi caut un loc de muncă. În acest context a apărut funcția de cofetar din armată, ne împărtășește Constantin Nicolae. De ce iubește să prepare dulciuri, deși nu le poate mânca și nici nu-l mai atrag foarte tare? Este o bucurie pentru om prăjitura. Când este un moment aniversar sau de sărbătoare, prin punerea pe masă a unui tort sau a unei prăjituri marcăm momentul

festiv. În plus, îmi plac copiii de toa-te vârstele. Mai ales că acum sunt și proaspăt bunic.

Acasă nu mai prepară prăjituri. Soția mai face câte o plăcintă cu mere, fiica sa, o clătită, dulciuri de casă. Dar aici, în micuța cofetărie din SMFT, începe să prepare dul-ciuri din zorii zilei, de la ora șase dimineața. Colegul meu (patiserul, Cristian Nicolae) vine mai devreme, la cinci, el lucrând foietaj, care este mai complex puțin, mai greu de făcut, trebuie turat, trebuie lăsat la rece, ca să se odihnească. Ați văzut că blocul de foietaj pentru produ-sele de patiserie se ține neapărat vreo două ore la frigider, ca să se odihnească. Obositor, neobositor, s-au obișnuit. Acasă plecăm când terminăm. Programul de lucru ar fi 6.00 – 14.00, dar nu-l prea respec-tăm…

Aici se fac prăjituri doar de pe o zi pe alta. Tot ce producem, producem dimineața și în aceeași zi le și livrăm. Jos, la parter, avem un chioșc unde se vând, dar facem și desertul pentru popotă, pentru

să ne prezentăm cu produse de calitate și proaspete, fără discuție…

Blatul acesta…? uit din nou cursul discuției noastre și îmi pironesc privirea pe câteva blaturi atât de aurii, abia însiropate.

Este un blat de tort. Gen pandișpan. Însiropat. Acum turnăm această cremă de ciocolată peste el. Îl lăsăm puțin la frigider. Vom veni, apoi, cu altă cremă, Diplomat. Acesta este un tort mixt, pentru aniversarea de mâine – aniversarea unei unități militare.

La aparent banalul pandișpan se lucrează cu cea mai mare atenție! Ouăle trebuie să fie reci și amestecate foarte ușor. Se spumează albușul, desigur, dar se adaugă amestecând foarte lejer, pentru că pandișpanul, în general, are în compoziția lui mai puțină făină decât un blat obișnuit. Și musai trebuie să rămână pufos. Se adaugă puțin ulei, arome, răzătură de lămâie...

Cum putea oare, la începutul meseriei, la cei 17 ani ai săi, să nu râvnească la asemenea bunătăți

să mănânci o bomboană. Șeful, dacă te vedea, nu te lăsa. Chiar era foarte aspru. Colegii mei știu, pentru că le-am povestit de atâtea ori. Dacă mâncai o bomboană, îți dădeau cu lopățica de bucătărie peste gură. Dar asta era. Dacă nu se putea gusta, nu se putea.

Astăzi, cofetarul Constantin Nicolae nu se comportă nici pe departe cu rigoarea foștilor săi șefi. Cel mai bine știe colega sa, Marinela Mecherel, care adoră eclerele. Culmea, tocmai a termi-nat de ornat o tavă cu eclere, care urmează să fie pusă în frigider. Pe drumul spre ușa frigiderului, nu știu cum, două dintre eclere refuză vehement să rămână pe tavă. Nu am ce face, așa că …le mănânc. Nu știu cum să transmit în scris cât de savuroase sunt!

De cofetarul de la Statul Major al Forțelor Terestre mă despart cu greu. Insuflă atâta pasiune pentru meseria sa și posedă un calm și o seninătate care te bucură să-i stai alături. Despre miresmele de ciocolată nu mai vorbesc! Ne despărțim, totuși, cu două gânduri. Primul, tristețea lipsei ucenicilor: Înainte de intrarea în NATO și desființarea stagiului miliar obligatoriu, aveam soldați – ni se dădea o grupă de serviciu – și învățau și ajutau. Din păcate, acum nu mai sunt militari în termen, sunt gradați profesioniști. Nu prea mai ai pe cine să aduci să învețe. Și este păcat, pentru că este o meserie frumoasă. Din fericire, al doilea gând este despre satisfacția de a fi cofetar – La finalul mesei nici măcar firimituri nu rămân de la preparatele noastre dulci, când se strânge masa. Și, pentru că m-ați întrebat ce desert prefer personal, nucile – prăjiturile făcute în formă de nucă și umplute – pe care le face soția mea în casă, le mănânc cu cea mai mare plăcere... n

prânzul militarilor. În plus, am avut delegații la nivel de miniștri, omologi NATO ai domnilor generali din Forțele Terestre și tot felul de oficialități. Așadar, suntem obligați

cofetarul nostru? Sigur că pofteam. Dar atunci erau alte vremuri. Nu pot să spun că au fost doar lapte și miere zilele de ucenicie în cofetărie. Mai erau și oameni care nu te lăsau

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 34 / 29 august – 4 septembrie 2018

Din fondul lexical actual al argoului face parte și fa-milia de cuvinte a adjectivului/adverbului „nașpa”.

În lexicologie, cuvântul este considerat „post-decembrist”. Folosirea lui a fost așadar observată după 1990 și s-a consemnat că înseamnă „urât”, „antipatic”, „ne-suferit” (Florica Dimitrescu, „Dicționar de cuvinte recente”, ediția a III-a, Editura Logos, 2013 / Dimitrescu, Dcr 2013): „elevii consideră temele «grele și nașpa»” (stirileprotv.ro); „Câteva zile mi-a fost nașpa la sânge, iar noaptea trecută am avut insomnie […] L-am făcut varză, demonstrând pe text cât de nașpa e și din punct de vedere literar […] un oraș nașpa-nașpa pe care tre să-l eviți” (Mihai Vakulovski, „Cînd tatăl tău e mai în vîrstă decît tine exact de două ori”, Casa de pariuri literare, 2015, books.google.ro).

S-a observat totodată că este sinonim cu „nasol” (Geor-ge Volceanov, „Dicționar de argou al limbii române”, Editura Niculescu, 2007 / Volceanov Dalr 2007). Într-o publicație săptămânală, un articol a fost intitulat „Despre tranziție, de la nasol la nașpa” („Dilema veche”, nr. 397, 22-28 sep. 2011).

În context argotic, „nașpa” apare ca antonim al adjec-tivului „mișto”: „Mișto la început, ca să mă exprim în ton cu autoarea, asocierile, înmulţite imprudent, devin nașpa” (Daniel Cristea-Enache, „București Far West: secvenţe de literatură română”, Editura Albatros, 2005, p. 560).

În argou, forma superlativului absolut sinonim cu „foarte rău” este „nașpa cu spume” (id. ibid.): „ cu iubirea

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Nă[email protected]

Colonel (r) dr. ing. Alexandru Mihalcea

[…] descrisă în acele pagini, […] femeia iese nașpa de fiecare dată. Dar nașpa cu spume” (Mihai Ursu, „Cinci cărți pe care să le citești vara asta”, 17 iul. 2017, cavaleria.ro).

Din „nașpa” a derivat „nașparliu”, cuvânt referitor la ci-neva ciudat, cu toane, zăpăcit, urât, cu înfățișare neplăcută, rău, afurisit (Volceanov Dalr 2007): „Am fost nașparliu, dar […] cred că le-a plăcut de mine” (Cristina Nemerovschi, „Sânge satanic”, Herg Benet Publishers, 2013, books.google.ro); „se întâmplă ca vitezomanii barosani să turtească niște

nașparlii nevinovați, care se află în momentul nepotrivit, la locul nepotrivit (Cătălin Mihuleac, „Privește-ne și admiră-ne […]”, 29 ian. 2010, curentul.info).

„Nașparliu” are și formă de feminin: „este căsătorit cu tanti Gica, [...] mai purie ca el și cam nașparlie, este din cale afară de geloasă” (C. D. Mocanu, „Jurnalul realităţii (XVIII) – Ştrandul Tei (I)”, metropotam.ro/La-zi).

Din această formă pentru feminin a derivat un sub-stantiv referitor la o situație rea, inacceptabilă: „«E doar un

singur membru care a făcut nașparlia». Putem lesne intui ce membru al juriului ar fi avut și poziția, și interesul de a modifica rezultatul votului” (Radu Vancu, „Reacții la Apel: Nicolae Manolescu, Florin Iaru, Dorin Tudoran ...”, 20 ian. 2015, contributors.ro).

Derivat din „nașpa” este și substantivul „nașpetă”, care înseamnă „fată/femeie urâtă, care arată rău” (Volceanov Dalr 2007): „Pendularea asta a [ei], între bine și rău, între fată de treabă și nașpetă de Cannes, se vede și pe teren, și în afara lui”(treizecizero.ro).

Cuvântului „nașpa” îi corespunde și un diminutiv: „era ceva nașpi să hăulești” (Mircea Daneliuc, „Ca un grătar de mici. Un picior de plai, cu șpițul”, Editura „Adenium”, 2013, books.google.ro); „- Ce nașpi ești! remarcă Măgdălici prima dată, pentru că dincolo de amuzamentul indus, a face dra-goste cu șapca pe cap pare un gest liberal” (id., „Petru și Pavel”, Editura „Adenium”, 2014, books.google.ro).

Din familia cuvintelor derivate de la „nașpa” face parte și verbul „a (se) nașparli”: „S-a nașparlit aia, rău de tot [...] s-a îngrășat (transcrierea unei convorbiri telefonice, 11 noi. 2010, curentul.info/actualitate).

Se folosește și construcţia adverbială „pe nașpa”, cu sensul de ilegal, fraudulos: „O tonă și jumătate de vișine «pe nașpa» [...] făcute compot fiscal de către polițiști” (spe-cialarad.ro); „șoferul era pe nașpa cu ceva și a avut grijă să-și șteargă urmele” (desteptarea.ro). n

LA PRIMA LECTURĂ

Nașpa

Cercul militar naționalOferta de cursuri

2018-2019

FrațiiCARTEA DE ALTĂDATĂ

[noiembrie 1916]Între cei răniți e adus și sublocotenentul

Filiuță, din Regimentul 33 „Tulcea”, după cât îmi pare. Puțin timp apoi, sosește și fratele lui, care e preot militar și vrea să-l îngrijească personal. Bravul ofițer e adus pe o targă, pe la orele 12 din noapte. Are o rană mare, provo-cată de o spărtură de obuz, care i-a perforat partea de jos a abdomenului până la bășica udului. Imediat vine și dl doctor Negruzzi. Îi desface bandajul și după ce se dezinfectea-ză, cu degetele, examinează rana, mirosind întruna conținutul. Bietul Filiuță! Cu niște ochi mari, cu figura palidă, deși se vede că suferă mult de tot, e totuși foarte resemnat și cată întruna la noi, ceilalți, care ne-am sculat din paturi și ne-am strâns în jurul lui.

La un moment dat – probabil durerea e prea mare – întinde mâna, ca și cum ar vrea un sprijin, un ajutor! Observ aceasta și-i dau

stânga mea, pe care o cuprinde și în care înfige degetele cu disperare.

Domnul doctor Negruzzi ordonă să i se dea numai apă. Filiuță cere însă o dulceață. Dl doctor spune că i se poate da, iar din privirea sa înțeleg că ofițerul nu mai are multe zile. La câteva zile după ce părăsesc spitalul, Filiuță își ia locul în lumea celor drepți. Văzând pe acești doi frați care țin așa de mult unul la altul, înțeleg de ce poate e mai bine ca în război frații să nu mai fie în aceeași unitate, ci din contră, cât mai departe unul de altul, pentru ca soarta unuia să influențeze cât mai puțin asupra celuilalt. Poate se va spune că aceasta nu e uman, dar nu trebuie să uităm că, în atari împrejurări, necesitățile războiului sunt acelea care primează... n

În ceea ce mă privește, nu mai este un secret pentru nimeni, iubesc Franţa, tu-multoasa ei istorie, dar mai ales iubesc Parisul, iar desele mele vizite în Orașul luminilor pot constitui o dovadă în acest sens. De aceea, am citit cu deosebită

plăcere cartea lui Mary McAuliffe, Parisul anilor nebuni, care, într-un fel, mi-a amintit de unul dintre cele mai frumoase portrete ale Parisului acelei epoci, aparţinând lui Ernest Hemingway – un întreg volum publicat postum, în 1964, tradus imediat în franceză, cu titlul Paris est une fête, iar mai târziu și în limba română, cu titlul Săr-bătoarea continuă. Scrisă sub forma unui caleidoscop sau – ca să reluăm o imagine la modă în acei ani, evocată chiar de autoare, sub forma unui bar de cocktailuri –, cartea lui Mary McAuliffe se dovedește o vastă panoramă a unui timp deja risipit în negura vremii: Parisul anilor ’20 ai secolului trecut, cu acei les années folles ai „generaţiei pierdute”, sintagmă ce-i aparţine lui Gertrude Stein, fixând în eterni-tate destinul unei pleiade de nume importante – de la Hemingway, André Gide, Diaghilev și Picasoo, Gershwin, Coco Chanel, Nijinski și Proust, la Cole Porter, Man Ray și Cocteau, Le Corbusier, Chagall, Bunuel, Josephine Baker, dar și la artiști care papă banii, precum Dali, cel supranumit Avida Dollars – pentru care, împreună cu

succesul, vin și neliniștile, angoasele, iubirile și patimile de tot felul. Îi menţionăm, de asemenea, pe Tristan Tzara al nostru, pe Brâncuși și Enescu, deja ai lumii, dar și pe viitorul general De Gaulle ori pe Modigliani. Peste toţi și toate, alături de cocktailuri și rochii cloche, charleston și conga, domnește imprevizibila Kiki, supranumită Reine de Montparnasse, cântăreaţă de cabaret, model și iubita tuturor, o culme a pican-teriilor din epocă. Dar autoarea nu se limitează la prezentarea boemei pariziene, ci plasează seducătoarea poveste a Parisului din acea perioadă într-un util context politic, economic și social francez, american și european. Totuși, principala ţintă rămâne geografia sentimentală a Parisului literar și artistic, o geografie care își mută centrul de greutate din pitoreasca periferie Montmartre, într-o altă zonă a orașului, cartierul Montparnasse, acolo unde scriitori și artiști se întâlnesc în puzderie de cafenele, care atrag apoi turiști din întreaga lume – La Rotonde, La Coupole ș.a. –, constituindu-se în adevărate repere ale metropolei. Iar acum, în final, îl evoc din nou pe Hemingway, care explică succint relaţia sentimentală dintre generaţia sa și Orașul luminilor: „Parisul nu se sfârșește niciodată /…/. Ne-am reîntors la el și a contat prea puţin cine eram la fiecare revenire /…/.” n

Imaginea-simbol a unei

epociMary McAuliffe,

Parisul anilor nebuni, Bucureşti,Corint Books, 2018,

traducere din limba engleză deAdriana Decu, prefaţă de Alina Pavelescu

Locotenent-colonel Sterea Costescu,

Din carnetul unui căpitan. Însemnări şi amintiri din

Răsboiul pentru întregirea neamului

(1 august 1916 – 1 aprilie 1917), Focşani, 1927,

p. 164-165

În perioada 1 octombrie 2018 - 30 iunie 2019, Cercul Militar Naţional organizează următoarele cursuri pentru copii și adulţi:

lCursuri de limbi străine pentru adulți - nivel începători, mediu, avansaţi și perfec-ţionare: u Engleză (cu obținerea atestatului aprobat de Ministerul Muncii și Justiției Sociale și de Ministerul Educației Naționale) u Germană u Italiană u Spaniolă u Rusă u Franceză;lCursuri de artă plastică pentru copii și

adulţi;lCursuri de instrumente muzicale pentru

copii și adulţi: pian, chitară clasică și vioară;

lCursuri de coregrafie și mișcare scenică pentru copii;lCursuri de gimnastică aerobică pentru

adulţi;lCursuri de dans modern și sportiv pen-

tru adulţi – tango argentinian.

Înscrierile se primesc în perioada 10 - 28 septembrie 2018, între orele 10.00 – 13.00 și 14.00 – 18.00, la secretariatul cursuri, etaj IV, camera 75. Cursurile sunt contracost! Relaţii la telefon: 021.313.86.80, interior 156.

Mai multe informații despre cursuri: http://www.cmn.ro/CURSURI.html, www.facebook.com/cmn.ro.

Observatorul militar 19

ARMA CONDEIULUI


Maior Constantin Piş[email protected]

Colonel (r) Ion [email protected]

Nimic nu e întâmplător pe lumea asta

Una dintre cele mai tulbură-toare discuţii telefonice din viaţa mea s-a produs acum

vreun an, când am fost sunat de un colonel în retragere despre care mă mai întrebam când şi când dacă mai trăieşte. Nutream un soi de respect faţă de longevitatea dumnealui. Era genul cu tabieturi – nu-şi începea ziua fără câteva mişcări de gimnas-tică – şi avea o vorbă pe care-o tot relua de fiecare dată când poves-tea despre experienţele prin care trecuse în cei peste 90 de ani ai săi. Nimic nu e întâmplător pe lumea asta funcţiona ca o lecţie de viaţă pe care o lăsa moştenire peste tot pe unde încă mai umbla. Asta, câtă vreme l-au ţinut picioarele, pentru că a venit o vreme în care bătrâneţea i-a blocat posibilitatea de a mai face vizite. La început, a venit tot mai rar, însă în scurtă vreme a dispărut.

De ce în rubrica Arma condeiului?Publicarea săptămânalului Observatorul militar şi

în mediul online permite un feedback în timp real cu cititorii, un dialog constructiv al acestora

cu autorii articolelor. Era posibil şi până acum prin intermediul poştei redacției sau, mai simplu, prin telefon. Nu reuşesc întotdeauna redactorii să scrie pe placul cititorilor şi un alt aspect ar fi că, de multe ori, chiar după o documentare serioasă şi verificarea informațiilor din mai multe surse, este posibil să se strecoare unele erori care trebuie corectate, de dragul adevărului, cu orice preț.

În cele ce voi scrie în continuare voi căuta să dau un răspuns unui cititor care mă întreabă care este legătura articolului scris săptămâna trecută, intitulat Prieteni și dușmani, cu rubrica unde este publicat.Cu câtva timp în urmă mă întrebase de ce rubrica unde scriu se intitulează Arma condeiului. Aş fi putut răspunde scurt: dacă sunt dușmani, trebuie să existe și arme! Am însăilat, însă, un comentariu la acel articol în pagina electronică a ziarului şi, după o cumpănire mai atentă, simt nevoia să revin cu unele precizări care să fie cunoscute de toți cei care citesc pagina sub forma ei tipărită, neavând acces, din diverse motive, la forma electronică. Consider că sub masca ronin se ascunde o persoană bine intenționată, chiar dacă foloseşte câteva tente ironice. Suntem vaccinați la acest tip de tratament şi este şi un prim motiv de existență şi de rezistență a acestei rubrici, acela de a permite exprimarea opiniilor de către jurnalişti şi acordarea dreptului la replică, celor care se simt lezați într-un fel sau altul. Redau, mai jos, conținutul integral al mesa-jului primit şi răspunsul formulat de mine, continuat de lămuriri suplimentare.

Mesaj ronin: Dle. col., ce vă mai plac știrile de la ora 5!(cum ar zice profesorul Bichiceanu) Totuși, care este legătura cu mediul militar și mai mult, cu Arma conde-iului. Cartea, cartea de memorii, când apare? Apreciez perseverența dumneavoastră, însă, încă nu înțeleg politica editorială a rubricii unde publicați. Puțină sare și piper în condei, se poate? Baftă!

Răspuns: Stimate domnule ronin,Vă mulțumesc mult pentru interesul dumneavoastră pentru săptămâ-nalul Observatorul militar. Totodată, vreau să știți că nu doresc ca articolele trimise de mine să scadă, în vreun fel, valoarea publicației, consacrată în mulți ani de existență. Vreau să vă spun că decizia publicării lor se ia în cadrul ședinței de redacție și niciodată nu o să mă supăr că un

articol de-al meu este considerat inoportun de a fi trimis la publicare. Sunt de acord și că articolele trebuie să aibă mai multă sare și piper. Dar, am considerat că este peri-oada concediilor, când se simte nevoia să abordăm și alt gen de subiecte decât cele furnizate din realitatea imedia-tă prin intermediul unei abundențe de mijloace media. Mai demult, această rubrică s-a numit și Arma cuvân-tului, ceea ce voia să susțină că, de multe ori, cuvântul scris sau rostit poate avea ascuțișul unei săbii și poate avea, o dată utilizat, efecte devastatoare asupra celui care este țintă, la un moment dat. Cuvântul poate răni ireversibil, poate produce daune iremediabile în mentalul celui spre care este îndreptat și nu e timp și nici loc să adăugăm mai multe acum. Diametral opus, cuvântul de apreciere, îndreptat spre cel care îl merită, devine mobilizator, acesta e în stare să mute munții din loc, cum am spune, subiectul capătă aripi în a duce lucrul început la bun sfârșit. Textul pe care l-am propus redacției are la bază un fapt real, dacă doriți vă pot trimite, în particular, informația care a apărut în media la acea dată, dar ea a fost succintă, fără detaliile povestite de mine, așa cum le-am văzut eu cu mintea mea de atunci, impresionat de dramatismul unor oameni simpli peste care s-a abătut această nenorocire, ca un blestem. Pe scurt și fără a încer-ca să dezvolt analiza, textul este, dacă vreți, o parabolă, care vrea să arate că, de cele mai multe ori, luăm de bune informațiile pe care le primim de la oricine, fără să le trecem prin filtrul gândirii noastre, fără să judecăm mai mult, acționăm la primul impuls și nu punem la socotea-lă tot ce am trăit până atunci, prietenia care ne-a legat de o persoană, experiența de viață și clipele pe care le-am petrecut împreună. Suntem vulnerabili la minciună, la dezinformare și parcă un văl negru se pune peste ochi în a vedea lucrurile în contextul lor, în adevărata lor formă de manifestare. La fel ca și Marin din povestea relatată, încă o dată afirm și pot proba că a fost un fapt real, dăm crezare unor impostori care ne picură otrava în sânge și devenim incapabili de a pune în mișcare mecanismele adevărate de apărare și de verificare a informațiilor. Și de aici o cavalcadă de consecințe, de adevărate drame și tragedii umane... Cu stimă, Ion Ciontea.

Telegrafic, având în vedere spațiul la dispoziție şi explicațiile date mai sus, mai precizez că militarii sunt şi ei oameni, chiar dacă uneori nu sunt tratați ca atare, şi ceea ce se întâmplă în societate îi priveşte şi pe ei, cu bune şi cu rele. Militarii nu sunt o castă izolată de lume, de care cineva îşi aminteşte numai la nevoie și

la greu, la catastrofe naturale, la războaie, la diverse conflicte sau atunci când trebuie tăiate din pensiile şi din salariile lor. Militarii au dreptul la opinie şi este creat un cadru organizat şi ierarhizat în sistem în care sunt ascultate şi părerile lor. Arma condeiului, aşa cum a fost gândită la timpul ei, este o rubrică de opinii, cu rolul de a prezenta şi corecta diverse metehne care încă mai persistă şi în sistemul militar la diverse nivele ierarhice. Articolul scris de mine vrea să arate că există şi persistă şi la noi acea anomalie de a pleca urechea la unii şi la alții şi a lua decizii funcție de zvonuri, fără a se verifica în prealabil informațiile din surse demne de încredere şi implicând oameni competenți. Vorbind acum puțin şi de politica editorială a rubricii, aşa cum spuneam într-un alt articol publicat tot aici, presa militară, pe lângă obiectivul ei de informare internă şi externă, mai are şi un rol reglator, de paratrăsnet, de detensionare a situaţiilor conflictuale care apar în sistem la diverse nivele ierarhice. Un fel de supapă de suprapresiune. Un doctor al pădurii, am mai numit-o undeva, pentru a arăta că are menirea de a nivela asperități care apar în comunicarea dintre oameni, pe verticală şi pe orizontală, de a însănătoşi mediul militar printr-o abordare corectă, neconflictuală a problemelor oamenilor, a poveştilor lor de viață, nu întotdeauna de culoare roz. Dar asta nu înseamnă că trebuie să inventăm probleme şi cazuri atunci când nu sunt, de dragul de a presăra aiurea sare și piper, pentru a face circ. Important este ca în ziar să fie pre-zentată fața reală a armatei, a preocupărilor celor care o compun, a familiilor lor, nu una cosmetizată, care nu ajută nimănui. Dacă aveți timp să lecturați articolele scrise de mine, veți observa că am prezentat proble-me importante, poate nu în forma dorită de dum-neavoastră, dar care au primit rezolvarea cuvenită la timpul lor. Totodată, am mai scris şi în alte rubrici, mai ales pe teme culturale şi ştiințifice. Închei cu speranța că am risipit câteva dintre îndoielile dumneavoastră privitoare la perseverența mea de a scrie. Atâta timp cât există probleme pe care le cunosc şi cărora le intuiesc modul de rezolvare, voi găsi modalitatea de a le transmite acolo unde trebuie, în forma cea mai potrivită de exprimare de care sunt în stare. Dacă vă preocupă politicile editoriale în presa militară, cu siguranță aveți destule sfaturi să dați celor care le aplică. Cu condiția să aveți şi să probați o identitate, pentru a vă asuma implicațiile şi, de ce nu, meritele. n

Militarii nu sunt o castă izolată de lume, de care cineva își amintește numai la nevoie și la greu, la catastrofe naturale, la războaie,la diverse conflicte sau atunci când trebuie tăiate din pensiile și din salarii-le lor.

... niciunul din toate acestea nu mi-au rămas în minte ca întrebarea pe care mi-a adresat-o cu o urmă de speranţă pe care nu o mai întrevedeam în nimic din ceea ce-mi spunea: „Credeţi că m-ar putea înainta și pe mine la gradul de general?”

DREPTUL LA ZÂMBET

Desen realizat de locotenent-colonel (r) Cristi Vecerdea - Criv

Într-o zi, m-a sunat. Ca din senin, la luni distanţă de la ultima întrevedere. Vocea sa ştearsă era dovada stării precare care-l împiedicase să mai iasă din casă. Uşor, mi-am dat seama că nu doar forţa din glas îl părăsise, ci şi logi-ca. Câteva propoziţii scurte, cu sens, erau întrerupte de tăieturi bruşte, fără legătură cu cele spuse anterior, însă impresionant era că bătrânul îşi dădea seama de greşeli şi îmi cerea scuze pentru efortul de a-l urmări.

Privind în urmă la acele câteva minute de discuţie telefonică, cred că nimic nu m-a tulburat mai mult ca esenţa a ceea ce dorise să-mi spună. Nici glasul său sfârşit, nici lipsa de logi-că a frazelor sale şi nici conştiinţa unui moment irepetabil pentru noi doi (chiar nu-mi puteam imagina că avea să mă mai sune; era sfârşit, mi-am zis), niciunul din toate acestea nu mi-au rămas în minte ca întrebarea pe care mi-a adresat-o cu o urmă de speranţă pe care nu o mai întrevedeam în

nimic din ceea ce-mi spunea: „Credeţi că m-ar putea înainta şi pe mine la gradul de general?” Meticulos, îşi fă-cuse un dosar cu toate realizările sale profesionale şi se gândea că poate, poate, pe ultima sută de metri...

Şi acum resimt ruşinea de a fi zâmbit în sinea mea la aspiraţiile sale finale. „Oare am şanse?”, mă tot între-ba ca şi cum aş fi fost vreun specialist în resurse umane. Ştia că nu sunt, însă mă tot trecuse prin apele carierei sale de atâtea ori, încât probabil avea impresia că-mi formasem o părere. Habar n-aveam, însă i-am zis, mai mult ca să-l fac să zâmbească, „Ştiţi, dacă ar fi după mine, şi mâine aţi fi general”. Ţinea la glume şi a părut că l-am binedispus, însă nu şi-a schimbat foarte mult discursul până când, chiar şi cu resursele sale limitate, a realizat că m-a prins la serviciu şi a încheiat. Nu mai ştiu cu exactitate ultimele sale cuvinte, însă am reţinut că avea să mă mai sune ca să-mi spună ce a făcut cu dosarul, ceea ce nu s-a mai întâmplat. A murit la scurtă vreme, însă m-a lăsat cu lecţia sa de viaţă – nimic nu e întâm-plător pe lumea asta –, pe care mi-o tot amintesc, şi cu aspiraţia aceasta – ciudată, mi s-a părut –, de a fi înaintat la gradul de general în retragere chiar dacă abia mai putea vorbi. n

FUNCŢII SCOASELA CONCURS

În temeiul art.11 alin.(3) din Codul studiilor de doc-torat aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.681/2011, pu-blicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.551 din data de 03.08.2011, Univer-sitatea Națională de Apărare Carol I anunță organizarea concursului public pentru ocuparea funcției de director al Consiliului pentru Studii Universitare de Doctorat (CSUD), ce va avea loc în pe-rioada 05-07.11.2018 (Proba I - evaluarea competențelor profesionale la 05.11.2018, ora 09.00 și Proba a II-a - evaluarea competențelor manageriale la 07.11.2018, ora 09.00), la sediul instituției, București, Şoseaua Panduri nr. 68-72, sector 5.

În conformitate cu preve-derile art. 3 din Metodologia de desemnare a directorului Consiliului pentru Studii-le Universitare de Docto-rat – aprobată prin Hotărâ-rea Senatului Universității Naționale de Apărare Carol I nr.166/18.07.2018, la concur-sul pentru ocuparea funcției de director al CSUD pot par-ticipa numai persoane care au dreptul de a conduce doc-torate în domeniile de studii universitare de doctorat Şti-inţe militare și/sau Informa-ţii și securitate naţională și care îndeplinesc standardele minimale și obligatorii pen-tru acordarea atestatului de abilitare în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a III - a, a anunţului privind scoaterea la concurs a postului, apro-bate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tinere-tului și sportului, potrivit art. 219 alin.(1) lit. a) din Legea nr.1/ 2011.

Metodologia și calen-darul pentru organizarea concursului , precum ș i conținutul dosarului de can-didat sunt publicate pe site-ul Universității Naționale de Apărare Carol I, https://www.unap.ro/index.php/ro/csud.

Informați i suplimen-tare pot fi obținute la se-cretariatul Şcolii doctorale, tel.021.319.48.80, int.371 sau int.179.

Unitatea Militară 02605 București din Ministerul Apă-rării Naţionale organizează concursul pentru ocuparea următoarelor posturi vacante de personal civil contractual: muncitor calificat II (electrici-an), 1 post (locul de muncă în localitatea București), cer-tificat/diplomă de studii în meserie/specialitate, 6 ani și

6 luni vechime în meserie/specialitate; îngrijitor, 1 post (locul de muncă în localitatea Ploiești), studii generale, fără condiţii de vechime; îngriji-tor, 1 post (locul de muncă în localitatea Cluj-Napoca), studii generale, fără condiţii de vechime; îngrijitor, 1 post (locul de muncă în localitatea Târgu Mureș), studii genera-le, fără condiţii de vechime. Concursul se organizează de către U.M. 02605 și se desfă-șoară astfel: 18-19.09.2018, ora 08.00 - evaluare psiho-logică; 24-25.09.2018, ora 08.00 - examinarea medi-cală; 27.09.2018, ora 10.00 - proba scrisă; 03.10.2018, ora 09.00 - proba practică; 09.10.2018, ora 09.00 - inter-viul; data limită de depunere a dosarelor - 10.09.2018, ora 16.00. Depunerea dosarelor se face la sediul Unităţii Mi-litare 02605, B-dul Drumul Taberei nr. 7A, sector 6, Bu-curești, unde vor fi afișate și detaliile organizatorice necesare. Date de contact ale secretariatului, la telefon: 021.408.07.00 interior 272 sau 361.

Unitatea Militară 01178 din Ministerul Apărării Naţionale, cu sediul în localitatea Craio-va, strada Caracal, nr 148, ju-deţul Dolj, organizează con-form HG nr. 286/23.03.2011 concursul pentru ocuparea a două posturi vacante con-tractuale, pe perioadă nede-terminată, astfel: muncitor calificat I (spălător textile) – un post (condiţii de studii și vechime în specialitate: absolvirea studiilor medii / generale, minim șase ani și șase luni vechime în muncă sau specialitate spălător tex-tile/echivalente); muncitor calificat I (zugrav - vopsitor) – un post (condiţii de studii și vechime în specialitate: absolvirea studiilor medii/generale, minim șase ani și șase luni vechime în muncă sau specialitate zugrav – vop-sitor/echivalente, aviz pentru lucrul la înălţime). Probele concursurilor se desfășoară astfel: proba practică - 19.09.2018, ora 09.30; inter-viul - 25.09.2018, ora 09.30. Data limită de depunere a dosarelor este 10.09.2018, ora 16.00. Depunerea dosa-relor și organizarea concursu-rilor se vor face la sediul UM 01178 Craiova, Str. Caracal, nr. 148, localitatea Craiova, jud. Dolj, unde vor fi afișate și detaliile organizatorice necesare. Date de contact ale secretariatului, la telefon 0251.31.02.45, interior 210, fax 0251.52.48.09.

Unitatea Militara 01961 Otopeni din Ministerul

Apărării Naționale scoate la concurs următorul post: medic specialist, coman-dă, detașamentul căutare, salvare și evacuare medica-lă, Grupul 90 Operațional. Candidații declarați admis în urma concursului vor fi chemați/rechemați în ac-tivitate, în corpul ofițerilor și vor dobândi calitatea de cadru militar în activitate, cu drepturile și obligațiile care decurg din aceasta. Condițiile generale pentru selecționarea candidaților în vederea chemării/reche-mării în activitate, în corpul ofițerilor sunt prevăzute în Ordinul ministrului apărării naționale nr. 70, anexa 1, art.1 și 2, publicat în Moni-torul Oficial nr. 421/2016. Candidații vor depune la sediul Unității Militare 01961 Otopeni dosarul de înscriere la concurs, care va cuprinde documentele prevăzute în Ordinul ministrului apărării naționale nr. 70, anexa 2, art. 3. Publicat în Monitorul Oficial nr 421/2016. Acte-le prevăzute a fi depuse în copie se prezintă însoțite de documentele originale pentru a fi certificate pentru conformitate cu originalul de către compartimentul resurse umane al Unității Militare 01961 Otopeni, iar documentele tipizate se asi-gură candidaților prin grija structurii care organizează selecția. Înscrierea la concurs se face la sediul Unității Mi-litare 01961 Otopeni, județul Ilfov, în termen de 15 zile calendaristice de la apariția acestui anunț în publicațiile Observatorul Militar și Viața medicală. Informații supli-mentare privind condițiile generale și specifice pentru ocuparea postului, locul, data și ora desfășurării probelor eliminatorii de aptitudini precum și organizarea con-cursului se pot obține de la sediul U.M. 01961 Otopeni, str. Zborului nr. 1, localitatea Otopeni, județul Ilfov și pe site-ul www.roaf.ro. Persoană de contact: Mălăelea Geani-na, tel. 021.350.51.13, interior 519, sau Tudose Dragoș, tel: 021.350.51.13, interior 183.*Unitatea Militară 02248 Bu-curești organizează concurs pentru ocuparea postului vacant de execuţie de Consi-lier juridic debutant absolvent de studii superioare cu diplo-mă de licenţă în specializa-rea Drept, la 17.09.2018 ora 11.00 (data probei scrise) și 21.09.2018 ora 11.00, (inter-viul). Principalele cerinţe ale postului funcţiei de execuţie de Consilier juridic debutant, sunt: obiectivitate în apreci-ere, abilităţi în gestionarea resurselor, abilităţi de medi-

ere și negociere, capacitate de planificare, analiză și sin-teză. Data limită până la care se pot depune dosarele de concurs este 07.09.2018, ora 16.00. Detalii privind condiţii-le generale și specifice pentru ocuparea postului, locul și ora desfășurării acestora, temati-ca și bibliografia de concurs sunt afișate pe portalul [email protected] sau se pot obţi-ne la telefon 021.319.58.58, interior 2503, sau la sediul U.M. 02248 București, strada Drumul Taberei, nr.7 F, sector 6, localitatea București.

Unitatea Militară 01048 Sfântu Gheorghe scoate la concurs următorul post de personal civil contractual: - medic specialist confirmat în specialitatea medicină de familie. Candidații vor depune la sediul U.M. 01048 Sfântu Gheorghe dosarul de înscriere la concurs, care va cuprinde documentele pre-văzute în Ordinul ministrului sănătății nr. 869/2015, Anexa 1, art. 6, și art. I pct.4 din Ordinul 775 din 17.06.2016 pentru modificarea și com-pletarea Ordinul ministrului sănătății nr. 869/2015. Actele prevăzute a fi depuse în copie se prezintă însoțite de docu-mentele originale, pentru a fi certificate pentru confor-mitate cu originalul de com-partimentul resurse umane al UM 01048 Sfântu Gheorghe, iar documentele tipizate se asigură candidaților prin grija structurii care organizează selecția. Tematica de concurs este cea afișată pe site-ul Ministerului Sănătății pentru examenul de medic specia-list - specialitatea medicină de familie. Taxa de concurs este de 150 de lei și se achită la casieria unității. Înscrierea la concurs se face la sediul UM 01048 Sfântu Gheorghe, județul Covasna, str. Armata Română, nr. 33-35, în termen de 15 zile calendaristice de la apariția acestui anunț în săptămânalul Viața Medi-cală, în zilele lucrătoare, în intervalul 8:30-15:30. În cazul în care ultima zi de înscriere coincide cu o zi nelucrătoare, candidații vor putea depune dosarele de înscriere inclusiv în prima zi lucrătoare după expirarea celor 15 zile lucră-toare, în intervalul 8:30-15:30. Concursul se va organiza în perioada cuprinsă între 31 și 90 de zile de la publicarea anunțului în Viața Medicală. Informații suplimentare pri-vind condițiile generale și specifice pentru ocuparea postului, locul, data și ora desfășurării probelor concur-sului se pot obține la sediul UM 01048 Sfântu Gheorghe. Persoană de contact: Adrian

Boilă, tel. 0267.35.22.35, in-terior 104.

Unitatea Militară 02492 Târgoviște scoate la concurs postul vacant de medic șef, grad profesional specialist medicină de familie, funcție militară. Candidatul declarat câștigător în urma concursu-lui va fi chemat/rechemat în activitate, în corpul ofițerilor și va dobândi calitatea de cadru militar în activitate, cu drepturile și obligațiile care decurg prin aceasta. Condițiile generale și spe-cifice pentru selecționarea candidaților sunt cele prevă-zute la art. 1 și art. 2 din Anexa I la Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 70/25.05.2016, cu modificările și comple-tările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421/2016. Candidații vor depune la sediul UM 02492 Târgoviște dosarul de înscrie-re la concurs, care va cuprinde documentele prevăzute la art.3 din Anexa 2 la Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 70/25.05.2016, cu mo-dificările și completările ulte-rioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421/2016. Actele prevăzute a fi depuse în copie se prezintă însoțite de documentele originale pentru a fi certificate pentru conformitate cu originalul de către compartimentul resurse umane, documentele tipi-zate se asigură candidaților prin grija structurii care or-ganizează selecția. Probele eliminatorii de aptitudini și concursul se organizează în perioada cuprinsă între 31 și 90 de zile de la publicare. Candidații declarați admis în urma selecției dosarelor de concurs vor parcurge preselecția – trei probe eli-minatorii de aptitudini ce se vor desfășura în următoarea ordine: evaluarea psihologică, evaluarea nivelului pregătirii fizice și examinarea medicală. La fiecare probă eliminatorie participă numai candidații care au fost declarați admis la proba anterioară. Candidații declarați apt și admis în urma desfășurării tuturor probelor de aptitudini pot participa la concursul pentru ocupare postului vacant, care constă în parcurgerea unei probe teore-tice și a unei probe practice. Informații suplimentare se pot obține la sediul UM 02492 Târgoviște, str. Nicolae Băl-cescu, nr. 2-4, loc. Târgoviște, jud. Dâmbovița și pe site-ul www.forter.ro. Persoană de contact: Adrian Suslov, tel. 0245.61.43. 53.

Unitatea Militară 01296 Târgoviște scoate la concurs postul vacant de medic șef,

grad profesional specialist medicină de familie, funcție militară. Candidatul declarat câștigător în urma concursu-lui va fi chemat/rechemat în activitate, în corpul ofițerilor și va dobândi calitatea de cadru militar în activitate, cu drepturile și obligațiile care decurg prin aceasta. Condițiile generale și specifice pentru selecționarea candidaților sunt cele prevăzute la art. 1 și art. 2 din Anexa I la Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 70/25.05.2016, cu mo-dificările și completările ulte-rioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421/2016. Candidații vor depune la se-diul UM 01296 Târgoviște dosarul de înscriere la concurs, care va cuprinde documentele prevăzute la art.3 din Anexa 2 la Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 70/25.05.2016, cu modificările și comple-tările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421/2016. Actele prevăzute a fi depuse în copie se prezintă însoțite de documentele ori-ginale pentru a fi certificate pentru conformitate cu origi-nalul de către compartimentul resurse umane, documentele tipizate se asigură candidaților prin grija structurii care or-ganizează selecția. Probele eliminatorii de aptitudini și concursul se organizează în perioada cuprinsă între 31 și 90 de zile de la publicare. Candidații declarați admis în urma selecției dosarelor de concurs vor parcurge preselecția – trei probe eli-minatorii de aptitudini ce se vor desfășura în următoarea ordine: evaluarea psihologică, evaluarea nivelului pregătirii fizice și examinarea medicală. La fiecare probă eliminatorie participă numai candidații care au fost declarați admis la proba anterioară. Candidații declarați apt și admis în urma desfășurării tuturor probelor de aptitudini pot participa la concursul pentru ocupare postului vacant, care constă în parcurgerea unei probe teo-retice și a unei probe practice. Informații suplimentare se pot obține la sediul UM 01296 Târgoviște, str. Nicolae Băl-cescu, nr. 2-4, loc. Târgoviște, jud. Dâmbovița și pe site-ul www.forter.ro. Persoană de contact: Florin Gurgu, tel. 0245.61.10. 60.

DECESE Familia colonelului (r) Sorin Varzari este alături de familia colonelului (r) Gabriel Ene, în grelele momente pricinuite de trecerea în neființă a soa-crei sale. Lumina cea veșnică să-i strălucească ei! Dumne-zeu s-o odihnească în pace!

Observatorul militar Nr. 34 / 29 august – 4 septembrie 201820

IMPACT

La începutul lunii iulie, anul curent, caporalul Ioan Florin Ciotea, din unitatea militară 01343 Beiuș, a fost diagnosti-

cat cu varicelă. Boala a evoluat nefavorabil și, pe fondul scă-derii imunității, la 16 iulie a fost internat de urgență la Spitalul Municipal Oradea – Secția Neurologie, cu diagnosticul tetra-plegie flască, sindromul Guillain Barre (fiind imobilizat la pat, corpul fiindu-i paralizat). Din prognosticul medicilor, militarul va rămâne spitalizat pentru aproximativ două luni, după care

urmează o perioadă nedeterminată de recuperare. Caporalul este căsătorit și are doi copii minori, iar în perioada spitalizării soția a fost în permanență lângă el, fiind nevoită să-l hrăneas-că, să-l îngrijească și să-l susțină fizic și moral. Până la această dată, familia a suportat costurile pentru analizele efectuate la un laborator din Germania, urmând ca în următoarele două luni să efectueze o nouă serie de analize. Ulterior, în perioada de recuperare, constând în activități ale fiziochinetoterapeu-

tului, logopedului, psihologului și medicului curant, iar aceste proceduri presupun costuri majore, care nu pot fi estimate în momentul actual, iar solda militarului reprezintă singurul ve-nit al familiei. Pentru a-l ajuta pe Ioan, a fost deschis, la Banca Transilvania, contul cu IBAN: RO27BTRL00501201B79591XX, în lei, pe numele Ciotea Ioan Florin. Persoane de contact din UM 01343 Beiuș: plutonier-major Florian Bacoș, STAR 2373 320, int. 136; P.C.C. Lidia Perț STAR 2373 320, int. 155. n

ANUNŢ UMANITAR

...În decembrie 1832, a apărut, la București, primul număr din Buletin, gazeta administrativă, primul periodic românesc, azi Monitorul Oficial?...Marele Zid Chinezesc, cu o lungime de 21.196 km, a fost ridicat în peste 1.700 de ani, începând cu a doua jumătate a secolului V î.Hr.?...Americanca Joy Mangano a revoluționat industria aparatelor de uz casnic, inventând Miracle Mop și punând bazele unui adevărat imperiu comercial?...În decembrie 1972, Apollo-17 (foto) a devenit a șasea și ultima misiune Apollo care a ajuns pe Lună?...Statul român investește 81.000 de lei pentru pregă-tirea unui medic?...Distincția Crucea Patri-arhală este cea mai înaltă decorație a Bisericii Ortodo-xe Române, inițiată, în 1925, de Patriarhul Miron Cristea?...Filmul american Seven prezintă cele șapte păcate capitale: lăco-mia, mândria, lenea, desfrâul, avariția, invidia și mânia?...În 1868, a fost instalat, la Londra, primul semafor din lume, funcționând cu gaz? Lanterna – cu o parte roșie și una verde – era montată pe un pivot înalt de șapte metri, rotit cu un levier de un polițist. n

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Corespon-denţa la distanţă este specializarea dumneavoastră,

mai ales că vă scoate în evidenţă priceperea în domeniul comunicării. Certurile dese din relaţia de cuplu vă pot face să vă interiorizaţi și să vă ascundeţi nemulţumirea.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Momentul de

acum nu este propice mutărilor profesionale și nici schimbării domiciliului. Este bine să vă orientaţi spre acele aspecte ale vieţii unde nu aveţi nevoie de prea multe eforturi.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Felul dumneavoastră jovial vă aduce faţă în faţă cu oameni

deschiși la minte. Trebuie să aveţi încredere în ce vă oferă viaţa și să nu încercaţi să forţaţi lucrurile prin constrângere. La nivel de relaţie sentimentală, această perioadă este destinată proiectelor de scurtă durată.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Oricând vă așteptaţi mai puţin, vi se poate întâmpla să fiţi purtat

de val exact acolo unde aveţi nevoie. La serviciu vă așteaptă o avansare binemeritată, dar care vine la pachet și cu mai multe sarcini.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Aveţi un debit al proiectelor care vă face să mergeţi înainte cu toată

încrederea și să vă aruncaţi în relaţii sociale de bun augur. Relaţia de cuplu vă aduce multă bucurie și satisfacţie.

Peşti (19 februarie-20 martie): Călătoriile pe care le faceţi atât în interes de serviciu cât și pe plan personal

aduc cu ele tot felul de surprize și oameni interesanţi. Tot ce trebuie să faceţi este să nu vă suprasolicitaţi. O conversaţie matură, purtată cu cineva de sex opus, vă pune pe gânduri. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Există în jurul dumnea-voastră o serie de oameni dispuși să vă sprijine și să vă

îndrume atunci când cereţi ajutorul lor. Aveţi darul de a aduce multe implementări la nivel profesional și, astfel, puteţi stârni furia unora dintre colegi.

Taur (21 aprilie-20 mai): Consolidarea unui imobil vă poate secătui de energie, mai ales dacă încercaţi să vă luaţi asupra

dumneavoastră toate sarcinile. Vi se va oferi o oportunitate bună de a pleca în afara ţării, cu serviciul, însă, înainte de a lua o decizie definitivă, ar fi util să vă consultaţi cu partenerul de viaţă.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Învăţaţi să vă controlaţi judecă-ţile asupra altor oameni, mai ales dacă acestea nu fac altceva

decât să aducă în familie gâlceavă. Pe plan profesional, vă puteţi aștepta la tot felul de schimbări de program care vă pot scoate din ritmul de lucru.

Rac (22 iunie-22 iulie): Vă adânciţi în aspecte legate de trecut, iar acest lucru vă aduce doar suferinţă și deznădejde.

Aveţi nevoie să vă agăţaţi de acei oameni benefici, a căror men-talitate despre viaţă vă ajută să vă ridicaţi capul și să vă raportaţi la momentul prezent.

Leu (23 iulie-22 august): Orice încercare este menită să vă reamintească cine sunteţi și ce aţi venit să realizaţi.

Oportunităţile profesionale nu vă ocolesc și aveţi nevoie să vă mișcaţi repede pentru a le întâmpina. Pe plan sentimental, viaţa vă întâmpină cu o serie de surprize plăcute.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Consumul nervos pe care îl aveţi la serviciu vă poate face anxios în viaţa de

cuplu, astfel că este bine să trageţi linie atunci când plecaţi de la locul de muncă. Corpul vă dă semne de oboseală, iar un concediu binemeritat este util.

DIFUZARE

Plutonier-adjutant principal Rodica Dinc`,

Costel B`lan, Anelia Pricop, tel. 021/322.82.87

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier-majorElena-Irina Spilcă[email protected]

Observatorul militar 21CALEIDOSCOP


|nchiderea edi]iei – mar]i,

ora 12.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 109.

tel. 021/322.82.87, int. 111.

SECRETAR GENERAL

DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 110.

{EF STUDIO MULTIMEDIA

Maior Dan Constantin Mireanu

REDACTORI

Maior Constantin Pi[tea,

maior Cornelia Mih`il`,

maior Bogdan Oproiu,

locotenent Marius Mocanu,

locotenent Andreea Motoc,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

plutonier Alina Cri[an,

sergent-major Cristian Lenga,

sergent Marius Lupu

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant principal

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR

Comandor Alexandru Leaua

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: [email protected]

Responsabil de num`r:

Locotenent Marius Mocanu

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87Cont:RO56TREZ

70320360150XXXXXTaxele po[tale – achitate conform

aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

ISSN1223-3641. 0614

C.1108/2018

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

[email protected]

[email protected]

www.presamil.ro w

w

w

Orizontal: 1) Plecat pe ape – Are greutăți în cale. 2) Aflat la cârma vase-lor militare – Datul de băut marinarilor. 3) De bun gust la mare – Se întinde dimineața la masă. 4) Încheie o croazie-ră... la timp! – Gheară de lup... de mare. 5) Chemat... la concentrare – Ieșit din rândul oamenilor. 6) Navă-școală ro-mânească (pl.) – Doc gol! 7) Tărâmuri de ape! – Curatul care se mai face după șmotru. 8) Un curs al banului – Servi-ciu pe punte. 9) O luptă la chimono – A face apelul. 10) Înclinarea vasului... ce necesită reparații – Bate suta.

Colonel (r) Nicolae Laurenţiu Popa

ŞTIAŢI CĂ...Ilarion Barbu

Vertical: 1)Plutesc pe Oceanul Pla-netar – Navă grea trasă la apă. 2) Legă-tură de chei – Tras din tub! 3) Paraziți pe calea undelor – Se închină la Cel de Sus. 4) Cursuri... fără nici un fel de apă – Măsoară adâncurile. 5) Mijloc de pa-râmă! – Punere la curent. 6) Legănată poetic de valuri – Laterale la tangaj! 7) Adânc în cele din urmă! – A se porni din senin. 8) Pâine binecuvântată – Se sfârșește în apele mării. 9) Începe vorba! – Semnul trecerii noastre prin lume – Visul de după stingere. 10) Vas pentru apă. n

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

Ziua Marinei

COGITO

ACT, URICAR, RARA, EN, ZI, HRISOAVE, S, ITE, CLASIC, VORBA, TOC, ATEU, ZAPIS, E, LEITI, U, SCOALA, COD, TIP, ERA, PA, I, ION, LEAT, ISPISOACE.

Dezlegare la careul Document... de arhivă din Observatorul militar nr. 32/2018

Constantin Noica

Foto

: Căt

ălin

Ovr

eiu

Creștinismul este pentru cele ale sufletului, nu pentru cele ale minții.

Subordonare (12,2,4,7,6,2,7,3,7)Colonel (r) Teodor Amzoi

CRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia După ploaie (9,5,2,9) din Observatorul militar nr. 32/2018

Curcubeul apare îndepărtare.

Observatorul militar22

FINANCIAR


Radar economicuÎn iulie, rata șomajului la nivel

național a fost de 3,5%. Potrivit Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), rata şomajului la nivel na-ţional a fost de 3,50% în iulie, cu 0,7% mai mică decât în perioada similară a anului trecut, dar cu 0,2% mai mare comparativ cu luna anterioară. Tendinţa uşor ascendentă a ratei şomajului de luna trecută a fost influ-enţată de înregistrarea absolvenţilor unită-ţilor de învăţământ în evidenţele ANOFM. În ritm lunar, la finele lunii iulie, numărul to-tal de şomeri creştea cu 1.008 persoane, la 305.369 de persoane. Din totalul şomerilor înregistraţi, 52.439 au fost şomeri indemni-zaţi şi 252.930 neindemnizaţi. În funcţie de mediul de rezidenţă, 88.772 de şomeri pro-vin din mediul urban şi 216.597 de şomeri provin din mediul rural.uImporturi de carne și preparate

de carne mai mari pentru România. În primele cinci luni ale acestui an, față de perioada similară din 2017, țara noastră a importat carne şi preparate din carne în va-loare de 340,3 milioane de euro, în creştere cu 14,2%, arată datele Institutului Național de Statistică. Pe de altă parte, exportu-rile de carne şi preparate din carne din România au fost mai mari cu 2,4%, în pe-rioada ianuarie-mai, în ritm anual, acestea totalizând 171,9 milioane de euro.uGrecia a încheiat cu succes un program

de sprijin pentru stabilitate. După trei ani, Gre-cia a încheiat cu succes un program de sprijin pen-tru stabilitate din cadrul Mecanismului european de stabilitate (MES), păstrându-și locul în inima zonei euro și a Uniunii Europene, informează Reprezentanța Comisiei Europene în România. În cadrul acestui program, Grecia a beneficiat de împrumuturi totale de 61,9 miliarde de euro, pe baza implementării unui pachet de reforme cuprinzător şi fără precedent. Statul elen a luat măsuri pentru a asigura sustenabilitatea

fiscală, aducând soldul bugetului general de la un deficit semnificativ la excedent în 2017. Economia a evoluat de la -5,5%, în 2010, la 1,4%, în 2017. Soldul bugetar a avansat de la un deficit masiv de 15,1%, în 2009, la un excedent de 0,8%, în 2017. Șomajul rămâne totuşi foarte ridicat (19,5%, în luna mai), însă pentru prima dată, de după septembrie 2011, a scăzut sub 20%.uCreștere semnificativă a vânzărilor

de autovehicule noi pe piața locală. În perioada ianuarie-iulie 2018, comparativ cu primele şapte luni ale anului trecut, vânzările totale de autovehicule noi au crescut cu 23,8%, până la 105.686 de unităţi, informea-ză Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Autoturisme (APIA). În ceea ce priveşte categoria autoturismelor rulate, în perioa-da de referinţă, numărul acestora a ajuns la 274.195 de unităţi, o scădere în ritm anual de 6,9%. La nivelul vânzărilor de maşini noi (autoturisme şi autovehicule comerciale), cele mai comercializate au fost Dacia, cu 30.327 de unităţi (Dacia Logan continuă să

fie cel mai bine vândut model - 11.358 de unităţi), urmată de Volkswagen (10.338 uni-tăţi), Skoda (8.098), Ford (7.972) şi Renault (7.866). Raportat la ţara de provenienţă a autoturismelor, 31% din total este produs în România, 20% în Germania, 10,9% sunt din Cehia, 7,6% din Turcia şi 7,5% din Spania. n

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

Aprecieri semnificative pentru leu

În perioada 17-24 august, moneda națională a înregistrat creșteri importante în raport cu prin-cipalele valute.

La cursul co-municat de

Banca Națională a României, vi-nerea trecută, dolarul consem-na o scădere de 1,96% față de leu, deprecierea euro fiind de 0,41%. În aceeaşi zi, fran-cul elvețian era cotat la 4,0730 lei, iar lira sterlină la 5,1407 lei, cu 0,76%, respectiv cu 1,06% mai puțin decât în urmă cu o săp-tămână. Pe de altă parte, aurul a continuat să se ieftinească pe piețele externe, tendință ce s-a re-flectat şi pe plan local, unde prețul gramului a ajuns la 153,5018 lei, cu 1,2157 lei (0,78%) mai puțin decât în 17 august. n

Noi proiecte strategice în parteneriat public-privat

Joi, 23 august, Guvernul a adoptat o hotărâre prin care se aprobă 16 obiective de

investiții strategice care urmează să fie pregătite şi atribuite în par-teneriat public-privat de Comisia Națională de Strategie şi Prognoză.

Dintre acestea, opt sunt pro-iecte noi:

1. Linia ferată de mare viteză București – Craiova/(Sofia) – Timișoara/(Belgrad) – Cluj/(Bu-dapesta). Realizarea liniei ferate de mare viteză, în lungime de aproximativ 1.275 km, va asigura reducerea timpului de legătură dintre Capitală şi principalele oraşe de pe traseu şi va crea posi-bilitatea realizării unor conexiuni precum Timişoara – Cluj, Craiova – Sofia, Timişoara – Belgrad şi Cluj – Budapesta.

2. Extinderea rețelei de me-trou prin realizarea magistralei M7. Se va construi o magistrală de metrou pe ruta Bragadiru – Ale-xandriei – Colentina – Voluntari, în lungime de 25 km, cu aproximativ 30 de stații, un terminal şi un depou, traseu pe care vor circula aproximativ 30 de trenuri. În urma acestei investiții, care va contribui

la creşterea mobilității populației, se va decongestiona traficul de suprafață, dar va determina şi creşterea ariei zonei metropolitane a Bucureştiului, prin dezvoltarea urbanistică a aşezărilor adiacente.

3. Molurile nr.3 și nr.4 din Portul Constanța Sud. Extinderea Portului Constanța prin construi-rea unor terminale suplimentare de operare poate deveni un im-portant punct de atracție pentru investitori şi creează premisele pentru operarea de nave de mare capacitate, va conduce la creşterea capacității de transport maritim pentru pasageri şi mărfuri, implicit la creşterea volumului schimburi-lor comerciale.

4. Complexul hidrotehnic Turnu Măgurele – Nicopole pe fluviul Dunărea. Acest proiect urmăreşte amenajarea hidrotehni-că a fluviului Dunărea pe sectorul aval de Porțile de Fier I şi II şi, im-plicit, îmbunătățirea condițiilor de navigație pe Dunăre şi dezvoltarea economică pe termen lung în zona oraşului Turnu Măgurele. De asemenea, se va asigura alimenta-rea cu apă a localităților riverane, acestea nemaifiind dependente de nivelul Dunării.

5. Centrala hidroelectrică de acumulare prin pompaj Tarnița- Lăpușești

Principalul obiectiv al pro-iectului este creşterea siguranței în funcționarea SEN (Sistemului Energetic Național), centrala fiind concepută a se realiza cu o putere totală instalată de 1000 MW.

6. Construirea unui sistem de resorturi de lux la Marea Neagră – New Costinești. Realizarea de noi spații de cazare la standarde occidentale, prin valorificarea a aproximativ 2,5 km de plajă la Marea Neagră, din zona Costineşti – 23 August, va conduce la dezvoltarea economică a zonei, la atragerea de investiții adiacente şi, implicit, a turiştilor autohtoni şi străini.

Proiectul constă în construi-rea a patru resorturi de lux, pe o suprafață totală de peste 800 de hectare de teren, dar şi a opt ho-teluri de cinci stele cu peste 4.000 de camere. De asemenea, se va realiza construcția unei rețele de drumuri județene care să facă co-nectarea noii stațiuni de agrement cu drumul național DN39.

7. Clinica multifuncțională Dr. Calistrat Grozovici. Se

intenționează construirea unei clinici multifuncționale în incinta Institutului Național de Boli Infecțioase Prof. Dr. Matei Balș, proiectul prevăzând construirea a două corpuri de clădire cu o suprafață desfăşurată de circa 51.000 mp, pe mai multe nivele, care vor avea în componență secție de urgență, unitate am-bulatoriu, unități ATI, săli pentru consultații, imagistică, radiote-rapie, bloc operator, farmacie, camere de gardă, cabinete, heli-port, amfiteatru şi săli de cursuri pentru studenți, laboratoare, bloc de cercetare, săli de şedință, vestiare, spații pentru vizitatori, spații tehnice.

8. Spitalul regional Târ-gu Mureș. Cu o capacitate de aproximativ 800-1000 de paturi, noul spital va asigura asistență medicală pentru cazurile me-dicale complexe, care nu pot fi rezolvate la nivelul județelor sau

al municipiilor arondate. Noua unitate spitalicească va fi dotată cu heliport şi elicopter pentru urgențe şi cu clinici de speciali-tate şi centre de cercetare dotate corespunzător. Pe lângă spital, se vor construi atât cartiere de locuințe pentru medici şi perso-nalul auxiliar, cât şi infrastruc-tură de cazare pentru rudele şi însoțitorii pacienților.

Celelalte opt proiecte strate-gice aprobate sunt: Amenajarea râurilor Argeş şi Dâmboviţa pentru navigaţie; Construirea aeroportului Bucureşti Sud; Canalul magistral Siret – Bără-gan; Construcţia unei fabrici de mijloace de transport electrice; Construirea şi operarea unei bănci naţionale de sânge, plasmă umană şi celule stem; Spitalul regional Timişoara; Spitalul regio-nal Brăila-Galați; Un nou complex turistic pentru schi în masivul Făgăraş. n

Ceremonie legată de reconstrucția

Stadionului Ghencea


SPORT

Pagină realizată de Cristian Frisk

Marți, 28 august, la Stadionul Ghencea a avut loc o ceremonie legată de începerea lucrărilor de reconstrucție

la cea mai de succes arenă a fotbalului ro-mânesc. Două formații de copii, echipate în roșu, respectiv albastru, au susținut un meci demonstrativ de 10 minute, ultimul pe actu-ala Ghencea, balonul utilizat fiind cel oficial al Campionatului European de fotbal din anul 2020. Evenimentul a fost onorat cu prezența de o serie de personalități, precum Răzvan

Rugbiștii au cedat la mare luptă în finala

Cupei Regelui

Finala Cupei Regelui la rugbi a avut loc sâmbătă, 25 august, pe Stadionul Național de Rugbi Arcul de Triumf din București. Steaua a fost învinsă la mare luptă de CSM București, cu scorul de 24-22

(11-9). Echipa noastră a condus până spre final cu 22-17, dar, în cele din urmă, a primit un eseu decisiv. În orice caz, specialiștii prezenți la fața lo-cului au apreciat din plin claritatea și estetica jocului prestat de rugbiștii militari. Punctele steliștilor au fost realizate de către Damian Strătilă, care a înscris un eseu în repriza secundă, completat de către Ionel Melinte, care a reușit restul de 17 puncte prin tentative de țintă (cinci lovituri de pedeapsă și o transformare). n

Victorie de ziua lui Ștefan Iovan

Antrenorul echipei de fotbal Steaua București, Ștefan Iovan, a împlinit, pe 23 au-

gust, frumoasa vârstă de 58 de ani. Căpitanul de la Sevilla s-a născut în comuna doljeană Moțăței, dar a început fotbalul la Reșița, pe vremea când era licean. Deși s-a consacrat ca fundaș lateral dreap-ta, a jucat multă vreme fundaș și mijlocaș central. Este câștigător al Cupei Campionilor Europeni, în 1986, dar și al Supercupei Eu-ropei, un an mai târziu. În finala de la Sevilla, a purtat banderola de căpitan, în absența lui Tudorel Stoica, suspendat pentru cumul de cartonașe galbene. Cu Steaua a câștigat de cinci ori campionatul și de patru ori Cupa României. A fost de 35 de ori internațional, contri-buind la calificarea României la Campionatul Mondial din Italia 1990. A ratat prezența la turneul final, din motive medicale. A evo-

Steaua – Tatran Preșov, în debutul SEHA LeagueEchipa masculină de handbal a Clubului Sportiv al Armatei Steaua

București și-a făcut debutul, marți, 28 august, după închiderea acestei ediții, în cea mai importantă competiție din sud-estul

Europei, SEHA League. În primul meci, echipa militară a întâlnit, la Sala Polivalentă Ioan Kunst-Ghermănescu din București, formația Tatran Preșov. Alături de Steaua, în sezonul 2018/2019 al SEHA League vor evolua: Vardar Skopje (Macedonia), Vojvodina (Serbia), HC PPD Zagreb (Croația), RK Metalurg Skopje (Macedonia), Meshkov Brest (Belarus), Tatran Presov (Slovacia), RK Nexe (Croația), Zeleznicar (Serbia) și Izvidac (Bosnia și Herțegovina).

La finele săptămânii trecute, la Sala Concordia din Chiajna, Steaua a susținut două partide de verificare, ultimele, în compania celor de la CSU Suceava. În primul joc, handbaliștii militari s-au impus cu 38-30, după care au remizat în meciul revanșă, 36-36. n

luat la Steaua între 1981 și 1991, după care și în 1992. Actualmente, Ștefan Iovan a preluat funcția de antrenor al echipei de fotbal, cu care speră să promoveze în Liga a III-a. Elevii săi au dorit să îi ofere cel mai frumos cadou lui Ștevan Iovan,

cu ocazia zilei de naștere, victoria în debutul stagiunii, sâmbătă, con-tra celor de la Carmen. Acest lucru s-a și întâmplat, steliștii învingând cu 3-0 (0-0) după dubla lui Răsdan, completată cu golul lui Robu. La mulți ani, Ștefan Iovan! n

Mihaela Lulea,

medaliată la Campionatele

Mondiale de paracanoe

Burleanu, președinte al Federației Române de Fotbal, Daniel Florea, primarul Sectorului 5 din București.

Steaua a fost reprezentată de o serie de jucători emblematici, atât din Generația 1986, cât și din alte perioade. Printre cei prezenți îi enumerăm, aleatoriu, pe Anghel Iordănescu, George Ogăraru, Adrian Neaga, Mirel Rădoi, Bănel Nicoliță, Nicolae Dică, Petre Marin, Sorin Ghionea, Sorin Paraschiv, Marius Lăcătuș, Ștefan Iova, Adrian Bumbescu, Miodrag

Belodedici, Helmuth Duckadam, Victor Pițurcă, Gavril Balint, Mihail Majearu, Ilie Bărbulescu, Tudorel Stoica, Dumitru Stîngaciu și alții.

Comandantul CSA Steaua București, colo-nel Cristian Petrea, a susținut un discurs, după care i-a înmânat microfonul lui Anghel Iordă-nescu. Alte cuvinte emoționante au fost rostite și de Marius Lăcătuș. Cei care au dorit o amintire au putut pleca acasă cu o bucată din gazonul stadionului pe care Steaua și echipa națională de fotbal a României au obținut succese răsu-

nătoare. Fericiții posesori ai unui petic de gazon au primit și Certificate de autenticitate.

Sâmbătă, 1 septembrie, între orele 10.00 și 16.00, suporterii care vor să aibă aminti-re o bucată de gazon sunt invitați să vină în Ghencea încă o dată. n

În această perioadă, la Motemor-o-Velho, în Portugalia, au loc Campionatele Mondiale de kaiac-canoe. Prima, de altfel și singura, medalie a delegației României a fost cucerită de stelista Mihaela

Lulea, la paracanoe KL3 – 200 metri. Deși a concurat având febră, sportiva noastră a trecut a treia linia de sosire, intrând în posesia medaliei de bronz.

Proba respectivă se adresează sportivilor cu dizabilități locomo-torii. Mihaela Lulea are o poveste de viață tristă, ea pierzându-și un picior în copilărie când, la o grădină zoologică, un urs a prins-o printre gratiile cuștii. Recuperarea ei psihică s-a realizat grație sportului, iar performanța de la Campionatele Mondiale din Portugalia vine să completeze un palmares foarte frumos. n

În „Bărbatul care aduce feri-cirea” am regăsit un motiv pe care l-aţi folosit, cred, în fiecare dintre cărţile dumneavoas-tră: drumul. Ce este drumul pentru scriitorul Cătălin Dorian Florescu şi, mai ales, unde este pentru el acasă?Călătoria este un lucru primor-

dial al existenţei umane: uneori din propria dorinţă, alteori ca necesitate. În acest moment, în care scriu aceste cuvinte, undeva în lume, cineva îşi închide uşa casei, îşi pune bocceaua în spate, iese în stradă şi se îndreap-tă spre altă lume. Pe acest drum poate trăi diverse peripeţii, poate să se împotmolească, să se piardă sau să moară. Sau poate să ajungă la destinaţie şi să-şi clădească un viitor. Mii de oameni sunt chiar acum în drum spre Europa, călătoria va deveni parte din narativul vieţii lor, vor povesti cum au trecut prin Sahara şi peste Mediterana, cum au văzut oameni murind, cum au fost salvaţi. Într-un fel, ca în mitologia grecească, Mediterana are rolul acelui fluviu care desparte meleagul viilor de cel al morţilor şi unde, atunci când îl treci, trebuie să uiţi orice speranţă. Numai că, în contextul actual, cei care vin spre Europa vin spre viaţă şi văd la orizont speranţa. Cât de bogate sunt culturile africane şi arabe şi totuşi cât de disperaţi trebuie să fie cei care îşi părăsesc tărâmul natal pentru o fâşie de lumină şi de speranţă la orizont!

Dar nici nu trebuie să ne uităm spre Africa sau Asia, câţi români nu şi-au făcut geamantanul, şi-au închis uşa casei şi au plecat la drum?... Şi când pleci aşa la drum şi rămâi mult, drumul este parte din identitatea ta, pentru că nu mai eşti niciunde acasă. De ce pleacă oamenii la drum? Uneori din curiozitate, pentru a vedea ce este dincolo de orizont. Omul este un animal curios, aşa învaţă, aşa a populat planeta, plecând cândva din savana africană şi ajungând după zeci de mii de ani în Europa şi Asia.

Deseori însă pleacă din necesita-te: războiul şi foametea sunt motorul care ţine în mişcare mase întregi de oameni. Ele sunt şi elementele esen-ţiale ale romanelor mele, care pun viaţa protagoniştilor mei în pericol şi la care ei trebuie să se raporteze. Tatăl

şi fiul din romanul „Vremea minunilor” pleacă în America pentru a găsi o viaţă mai bună, tot spre America îi trage pe milioane de europeni la începutul secolului trecut ajungând deseori în ghetoul emigranţilor din New York – ceea ce descriu în „Bărbatul care aduce fericirea” – şi tot în America ajunge şi Zaira fugind de dictatură – din roma-nul cu acelaşi nume, „Zaira”. Iar în „Ja-cob se hotărăşte să iubească” descriu, de data asta, drumul spre est al celor care – venind dintr-o Europă distrusă de războaie – au populat Banatul acum 300 de ani. Într-un singur roman, în „Maseurul orb”, am descris şi drumul de întoarcere spre ceea ce odată a fost punctul de pornire, ţara natală.

Literatura universală este plină de călătorii de tot felul. Lui Ulise îi trebuie mulţi ani ca să ajungă din nou în Itaca – m-aş fi bucurat să-i citesc şi poves-tea, după ce a ajuns acasă, dacă s-a mai simţit acasă, dacă pe drum fiind nu a devenit un străin, un emigrant, dacă nu şi-a dorit din nou să plece. Există călătoria în căutarea balenei albe Moby Dick, deci a demonului in-terior. Există călătoria lui Don Quijote, care refuză realitatea şi se refugiază în fantezie şi iluzie. Există însă şi simpla călătorie a unui ţăran din satul natal spre oraş, călătorie care îi va transfor-ma viaţa, precum în „Delirul” lui Marin Preda. Şi mai există şi drumul pe care se află eroul atât de uman şi sărac din filmele lui Chaplin, veşnicul „tramp”, cum se spune în engleză pentru cine-va fără adăpost, pentru care drumul a devenit o menire.

În comparaţie cu toate aceste călătorii aventuroase şi primejdioase, în zilele noastre există şi călătoria plătită şi plănuită a turistului, care fuge dintr-un loc în altul într-o cău-tare de relaxare şi de frumos, pe care călătoria nu îl transformă şi care, după puţine zile, se întoarce între cei patru pereţi ai săi. Unii călători nu caută nici relaxarea, nici frumosul: ei caută faima sau bogăţia – şi noi îi numim atunci „aventurieri” – alţii doar să îşi asigure supravieţuirea. Şi mai există unii ca Ulise, care se îndreaptă spre casă.

Prin plecarea din ţară cu părinţii în 1982, la vârsta de 15 ani, călătoria, drumul, căutarea unui loc în care să mă pot simţi sigur şi liniştit – în apele mele, cum se spune – au devenit

componente din identitatea mea. Este o viaţă între două lumi, cum mi-am dat seama din nou anul aces-ta, locuind la Bucureşti pentru două luni. Şi acea lume îmi aparţine, dar numai în parte. La fel şi lumea elveţia-nă, dar numai în parte. Unde mă aflu lipseşte ceva. Dar poate este bine aşa, ca scriitorul să nu aibă decât un acasă – în cazul meu două acasă – provizo-riu, pentru că este acest provizorat, care îl determină să scrie.

Spune la un moment dat cineva, în „Bărbatul care aduce fericirea”, că „nu contează cine eşti, ci doar cine pretinzi că eşti. Dacă tu eşti convins, vor fi şi ceilalţi curând”. Erau alte vre-muri în care se făcea afirmaţia aceasta, totuşi, credeţi că ea este valabilă şi astăzi?Este valabilă de la începutul omeni-

rii şi al istoriei. Capacitatea de a juca un rol, de a juca teatru, pentru a-ţi atinge scopul este o caracteristică a omului; o fac şi copiii de la o anumită vârstă, atunci când dezvoltă un concept al propriului eu şi îşi dau seama că acest eu poate fi văzut dinafară în multe feluri şi că se poate manipula lumea pretinzând a fi cineva care nu eşti.

Această capacitate nu dispare pe parcursul vieţii, maturizarea ar trebui însă să ducă spre o responzabilizare mai profundă, la fel şi spre onestitate. Dar, desigur, lucrurile nu decurg aşa, după cum ştim cu toţii: ne minţim des şi îi minţim şi pe ceilalţi. Ne amăgim despre cine suntem sau despre cum suntem priviţi de alţii. Aceasta poate fi o tragedie personală, atunci când adevărul iese la iveală.

Pentru că tot am amintit despre drum ceva mai devreme, mă gândeam că eroul dumneavoas-tră din acest roman este şi pe un

drum către sine, către căutarea propriei identităţi. Credeţi că, până la urmă, aceasta este po-vestea fiecăruia dintre noi, adică toţi trăim cu scopul mai clar sau mai puţin clar identificat de a ne descoperi identitatea, de a şti cine suntem cu adevărat?Mi-aş dori acest lucru, dar din

păcate nu cred că prea mulţi doresc să se descopere cu adevărat. Deseori, amăgirea şi orbirea ne scutesc de du-rere, iar necunoaşterea de responsabi-litate. Este mai usor aşa. Mulţi înţeleg că trebuie să facă ceva abia când este aproape prea târziu, când se găsesc într-o criză. Atâta timp cât lucrurile merg, ba chiar când nu merg, ei sunt în completă sintonie cu modul lor de viaţă. Trebuie să se întâmple ceva care să-i zguduie, ca să plece la drum. Atâta timp cât le merge jocul – ba chiar cu mult timp după ce este evident că anumite strategii nu funcţionează – omul preferă să dea vina pe alţii, să găsească motive de ce el este absolut ok, iar celălalt nu este.

Există o tendinţă psihică de a da noilor experienţe de viaţă o semni-ficaţie în deplin acord cu ceea ce în germană se cheamă „Selbstbild”, deci cu imaginea pe care o avem despre noi. Nu schimbăm cu plăcere imagi-nea, mai bine distorsionăm experi-enţa. Preferăm statu-quoul, decât să ne punem în mişcare şi să schimbăm ceva la noi înşine.

În romanul „Bărbatul care aduce fericirea” se întâlnesc un bărbat şi o femeie în noaptea acelei zile tragice de 11 septembrie 2001. Într-adevăr, fiecare dintre ei îşi are suferinţa lui şi se găseşte pe o stradă înfundată. Întâlnirea lor poate să fie o şansă ca ei să încerce să-l înţeleagă pe celălalt şi, în cele din urmă, să se înţeleagă pe sine. Să aibă curajul de a avea încredere în celălalt. Ceea ce nu este un lucru uşor.

Predecesorii lor, a căror poveste o relatez în roman, nu au astfel de posibilităţi: de a se descoperi, de a-şi găsi identitatea. De ce? Pentru că sunt mult prea ocupaţi cu asigurarea existenţei la nivelul cel mai bazal. Bunicul lui Ray trebuie să se hrănească şi să aibă grijă să supravieţuiască în

ghetoul newyorkez, iar mama Elenei are o soartă şi mai cruntă. Căutarea identităţii şi împlinirea personală sunt nişte luxuri, atunci când eşti înfometat.

Probabil că drumul de viaţă al lui Jacob, eroul din romanul „Jacob se hotărăşte să iubească”, se apropie cel mai mult de ceea ce ar putea fi o călătorie iniţiatică. Trecând prin multe primejdii, ca în poveşti, el se maturi-zează la sfârşit şi preia responsabilita-tea asupra propriului tată, cel care l-a trădat de atâtea ori.

Povestiţi-mi, vă rog, despre scrierea romanului „Bărbatul care aduce fericirea”. El acoperă o perioadă şi un spaţiu vaste, se întinde pe trei generaţii şi peste câteva continente. Un material documentar extrem de bogat, pe care sunt foarte curios să aflu cum l-aţi gestionat. Da, au fost necesare mai multe

călătorii la New York, în timpul cărora am cutreierat oraşul pentru a-l înţele-ge, am vorbit cu câţiva cunoscuţi care locuiesc acolo, care au scăpat mira-culos de sub turnurile care au căzut pe 11 septembrie. Am încercat să aflu cât mai multe despre emigraţia spre America din secolul XIX şi începutul secolului XX, dar nu la un mod abs-tract. Multe poveşti de viaţă, călătoria spre America, frica şi foametea care i-au îndemnat să plece, dorinţa de mai bine, viaţa grea şi violenţa din ghetoul emigranţilor în New York, dorinţa de a deveni americani, dar fără să-şi piardă rădăcinile spirituale – de exemplu, pentru evreii din Galicia şi Rusia –, dar în acelaşi timp şi viaţa trepidantă a noii naţiuni, începuturile ei, precum şi ale oraşului New York, toată transformarea lui pe parcursul câtorva sute de ani etc. etc.

La fel de mult m-a interesat şi lumea spectacolelor, a teatrelor şi cabaretelor, a vieţii de artist în acest oraş, a starurilor şi a celor care ar fi vrut să devină un star. Au fost şi multe vizite în muzee şi în arhive, fotografii de epocă sau făcute de mine, filme făcute din taxi. Îmi amintesc că am mers cu un taximetrist indian câteva ore pe axele centrale ale New Yorku-lui, el conducând şi eu filmând din maşină. În plus, au fost şi călătoriile în Delta Dunării pentru personajul feminin Elena.

Toate acestea, după ce le-am studiat, citit şi răscitit, le-am topit într-o acţiune cu un fir epic de peste o sută de ani. Dar repet: munca de documentare nu este decât un pilon. Chitul sau mai bine spus înfăţişarea pe care o dai poveştii tale au de a face cu viziunea pe care o ai asupra existenţei umane. n


Foto

: Rad

u Sa

ndov

ici

INTERVIU

Cătălin Dorian Florescu (n. 27.08.1967, Timişoara) trăieşte în Elveția din 1982. A urmat studii de psihologie şi psihopatologie la Zürich, specializându-se în terapia umanistă Gestalt. După absolvire a lucrat ca psiholog într-un centru de reabilitare pentru dependenţii de droguri. Din 2001 este scrii-tor liber-profesionist. A publicat romanele Wunderzeit (Vremea minunilor, 2001), Der kurze Weg nach Hause (Scurtul drum spre casă, 2002), Der blinde Masseur (Maseurul orb, 2006), Zaira (2008), Jacob beschließt zu lieben (Jacob se hotărăște să iubească, 2011) şi Der Mann, der das Glück Bringt (Bărbatul care aduce fericirea, 2016), apariții care s-au bucurat de o primire entuzias-tă în Elveția, Austria şi Germania. Cărțile sale au fost traduse în peste zece limbi. Semnează periodic articole şi eseuri în presa de limbă germană.

Interviu realizat de maior Constantin Piștea

Deseori, amăgirea şi orbirea ne scutesc de durere

Cătălin Dorian Florescu, scriitor:

L-am descoperit acum mulţi ani şi nu m-a dezamăgit la nicio carte. De aceea, am considerat potrivit ca, prin inter-mediul unui interviu, să vi-l recomand şi dumneavoastră, cititorii „Observatorului militar”.

Observatorul militarpresamil.ro/wp-content/uploads/2018/09/Ziar-34.pdf · Nr. 34 / 29 august – 4...

Documents

Transcript of Observatorul militarpresamil.ro/wp-content/uploads/2018/09/Ziar-34.pdf · Nr. 34 / 29 august – 4...