CURS 7: OBIECTUL ACTULUI JURIDIC

1. Def.

Obiectul actului juridic îl reprezintă „operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale” (art. 1225).Legiuitorul face distincţie între obiectul actului juridic şi obiectul obligaţiei, aceasta din urmă reprezentând „prestaţia la care se angajează debitorul” (art. 1226).

2. CONDIŢIILE OBIECTULUI ACTULUI JURIDIC (art. 1225 alin. 2).

a) Obiectul contractului să existeDacă un contract nu are nici un obiect, atunci el este inexistent.

b) Obiectul actului juridic să fie determinat (art. 1225 alin. 2)Obiectul actului juridic este determinat dacă din conţinutul său se poate desprinde cu exactitate operaţiunea juridică născută din manifestarea juridică sau din acordul dintre manifestări juridice. Dacă nu este îndeplinită această condiţie, atunci actul este lovit de nulitate absolută.

c) Obiectul actului juridic să fie licit (art. 1225 alin. 3)Obiectul actului juridic este ilicit atunci când contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri. Ori de câte ori contractul dă naştere unei operaţiuni ilicite, actul juridic va fi lovit de nulitate absolută.

3. CONDIŢIILE OBIECTULUI OBLIGAŢIEI

Cum în cele mai multe dintre cazuri prestaţia debitorului se materializează printr-un obiect, condiţiile de valabilitate ale obiectului obligaţiei prevăzute în lege se referă în principal la un bun: a) să existe, b) să fie determinat sau determinabil, c) să fie licit, d) să fie în circuitul civil, e) să fie posibil, f) să aparţină debitorului.

a) Obiectul obligaţiei să existeDin punctul de vedere al existenţei avem patru posibilităţi:1. Bunul există la momentul încheierii contractului. 2. Bunul a existat anterior, dar nu mai există la momentul încheierii actului, indiferent dacă părţile aveau sau nu cunoştinţă despre dispariţia sa (art. 1659). În acest caz contractul nu produce nici un efect, adică este nul absolut. 3. Bunul nu a existat, nu există la momentul încheierii actului, dar va exista în viitor. Art. 1228 permite încheierea de convenţii având ca obiect bunuri viitoare. 4. Bunul nu a existat, nu există la momentul încheierii actului şi nu va exista nici în viitor. În acest caz se contractează asupra unui bun inexistent, iar contractul nu produce nici un efect.

b) Obiectul obligaţiei să fie determinat sau determinabil (art. 1226 alin. 2)

1. Obiectul obligaţiei să fie determinat. Dacă obiectul obligaţiei îl formează un bun individual determinat (un unicat), atunci condiţia este îndeplinită automat. În schimb, dacă bunul este generic, atunci el trebuie să fie determinat prin indicarea speciei, a cantităţii şi a calităţii. Dacă fie specia, fie cantitatea nu sunt precizate şi nici determinabile, atunci actul nu este valabil.2. Obiectul obligaţiei să fie determinabil. Dacă bunul este un unicat, atunci în actul juridic trebuie oferite elemente suficiente care pot să conducă la stabilirea certă a identităţii bunului. Dacă bunul este generic, atunci condiţia legală este îndeplinită doar dacă în act sunt suficiente date pentru a se determina specia bunului, cantitatea şi calitatea acestuia. Legea permite şi lăsarea determinării obiectului la aprecierea unui terţ (art. 1232), care va avea obligaţia să acţioneze „în mod corect, diligent şi echidistant” (art. 1232 alin. 1). Iar dacă terţul refuză, atunci părţile vor putea apela la instanţa de judecată pentru determinarea obiectului (art. 1232 alin. 2). În ceea ce priveşte calitatea obiectului, dacă aceasta nu este precizată în contract, atunci aceasta va fi rezonabil sau cel puţin de nivel mediu (art. 1231).În concluzie, dacă obiectul obligaţiei nu este nici determinat, nici determinabil, atunci actul este nul absolut în ceea ce priveşte prestaţia respectivă.c) Obiectul obligaţiei să fie licit (art. 1226 alin. 2)

d) Obiectul să fie în circuitul civil (art. 1229)

e) Obiectul obligaţiei să fie posibil (art. 1227)Imposibilitatea trebuie să fie absolută, adică nici un subiect de drept să nu poată realiza niciodată obiectul respectiv.

f) Obiectul să constea într-un fapt personal al celui care se obligă (art. 1230)Nimeni nu poate asuma o obligaţie a altui subiect de drept. Putem avea două situaţii în practică: i) un subiect de drept promite o prestaţie care va fi executată de altcineva (promisiunea faptei altuia), ii) un subiect de drept îşi asumă o obligaţie care are ca obiect un bun aparţinând altcuiva (art. 1230).

SANCŢIUNEA: Dacă obiectul actului juridic sau obiectul obligaţiei nu îndeplineşte cumulativ condiţiile de mai sus, atunci actul va fi lovit de nulitate absolută, totală sau parţială, după caz.