Sarbatorile de iarna "bat la usa", iar o data cu ele sunt reinviate traditiile si obiceiurile oltenesti pastrate din mosi-stramosi. In aceasta zona etnografica, exista traditii si obiceiuri inedite, care inca se mai pastreaza in mediul rural si care constituie o unicitate in tara noastra. Scormonitul in foc: este un obicei practicat in majoritatea satelor oltenesti, in Ajunul Craciunului. Toti membrii familiei se aduna in jurul focului si, pe rand, dau cu o joarda in foc, zicand: "Bunadimineata lui Ajun Ca-i mai buna a lui Craciun Intr-un ceas bun Oile lanoase Vacile laptoase Caii incuratori Oameni sanatosi Sa se faca bucatele, porombul, graul." Adunatul gunoaielor: este un ritual ce se practica chiar in ziua de Craciun. Cei ai casei merg prin curte si aduna toate gunoaiele, in credinta ca gospodaria va avea pui multi, iar femeile se aseaza pe vine, asa cum vor sta clostele pe oua, in anul urmator. Colindatul: in toata zona Olteniei exista numeroase colinde specifice, dar cele mai cunoscute si raspandite sunt Steaua si Plugul cel Mare. Steaua:este o datina straveche care inca se mai practica din Ajunul Craciunului si pana la ivirea zorilor. Ceata este formata din patru copii, fiecare dintre ei avand un rol prestabilit in cadrul grupului: unul tine steaua, celalalt este responsabil cu adunarea banilor, a nucilor si a covrigilor, iar ceilalti doi tin sacuiul si un ciomag, pentru a se apara de caini. Plugul cel Mare:este cel mai raspandit obicei ce se practica in noaptea de Anul Nou. Plugul se organiza de catre flacaii din sat, si era condus de un baiat mai viteaz numit "staroste", ce avea sarcina de a tine plugul de coarne si a rosti urarea. Ceata era compua de obicei din 12 flacai, iar spre deosebire de Plugusor, mergea numai la familiile instarite din sat. Obiceiuri pentru aflarea ursitului: De Anul Nou se credea ca fetele nemaritate isi pot afla ursitul indeplinind anumite ritualuri prestabilite. Astfel, acestea numarau si leagau cu ochii inchisi al zecelea par din gardul de nuiele iar a doua zi se duceau sa vada cum este parul, ca sa stie cum o sa arate ursitul. Daca parul era drept , viitorul sot va fi un barbat frumos. In cazul in care bucata de lemn erai una scorojita, fetele vor avea un barbat urat, iar daca acesta era noduros, atunci vor avea parte de un partener bogat. Mosii de Craciun sau pomana de mana: este un obicei vechi de sute de ani, ce se practica atat in ziua de Ajun, cat si de Craciun. Dimineata, femeile pleaca la cimitir, unde tamaiaza mormintele, dupa care se intorc acasa, scot colacii care stau la copt si ii pun pe masa. Pe fiecare colac pun cate un ou si cate o lumanare, dupa care se trimit prin vecini. Pitaraii: obicei de pe vremea dacilor. Este un obicei ce se practica inca de momarlanii din Valea Jiului, si semnifica sacrificiul adus divinitatii drept multumire pentru rodnicia holdelor si a pomilor. Pitaraii sunt numai barbati, copii sau adolescenti, organizati in cete. Imbracati in haine populare, se aduna in noaptea dinaintea Ajunului, impodobesc steaguri cu clopotei, naframe multicolore, ciucuri si coronite de flori, dupa care le agata pe prajini de cativa metri lungime. Odata terminat acest ritual, alaiul porneste la colindat pe la casele din sat. Localitatea Jiet este una in care colindul pitarailor se pastreaza nealterat de sute de ani, la fel ca si strigaturile ce insotesc invartita jieneasca: Cat ii Soarele de sus Pitarai ca-n Jiet nu-s Cu feciori inalti-frumosi Si la minte sanatosi Cat ii Soarele de mare La Jiet intai rasare.

Craciunul Craciunul este un cuvnt care ne-a umplut copilaria; zile fulguite, pline de mister, aducatoare de daruri, de cntece, de veselie, de speranta. Este ziua nasterii lui Hristos. Cuvntul ce numeste aceasta sarbatoare este diferit n diverse limbi: Noel, Noue, Noie, n partea de nord a Frantei, Nau sau No n provincia Charentes, Chalenos la Nisa, n amintirea Calendelor lui ianuar, cnd Craciunul se sarbatorea la 6 ianuarie. Englezii i spun Christmas, adica masa lui Christ. ntr-adevar, cnd Sfntul Augustin s-a stabilit n provincia Kent, pentru a-i evangheliza pe saxoni, el a insistat mai ales pe celebrarea sarbatorii de Craciun prin mese (sau liturghii). n Germania e Weihnacht sau Weihnachten. Sensul acestui cuvnt este "nopti sfinte". n unele regiuni ale Germaniei se zice Mutternacht, adica "noptile mamelor". n tinuturile romnesti, Craciun este numele pastorului n al carui staul s-a nascut Iisus. Multe legende ale Maicii Domnului, mpletite cu traditii populare locale, pre-crestine, sunt povestite, n variante diferite, pe pamnturile romnesti. Peste tot, de Craciun se sarbatoreste ziua nasterii lui Iisus, cu toate ca n diferite parti ale lumii, ceremonialurile difera. Dar pretutindeni, acest cuvnt magic are nca o nebaauita putere de a renaste sperantele, de a ne readuce bucuria si lumina n case, de a ne face sa retraim acele clipe fabuloase ale copilariei, care ne stau toata viata ascunse n suflet. Cum arata pe meleagurile romnesti Craciunul tradittonal ? Sarbatorile Craciunului erau asteptate, acum vreo doua sute de ani, "cu multa bucurie de toata lumea". n postul Craciunului nu se fac hore si nunti si singurele prilejuri de adunari si petreceri sunt sezatorile, unde se lucreaza de obicei putin si se petrece mult, vorbindu-se, cntndu-se si cteodata, jucndu-se. Tineretul are motive ntemeiate sa astepte deschiderea sau dezlegarea horilor, care vor atrage dupa sine, dupa Boboteaza, si nuntile; copiii tnjesc dupa colindat, stea, irozi, capra si altele, iar toata lumea asteapta Craciunul. Sarbatoarea de Craciun tine trei zile. Dupa el vin cu duiumul, sarbatori si obiceiuri, care de care mai frumoase. Attea obiceiuri felurite fac ca placerile si veselia sa se simta n orice suflet si n orice casa. Nu se cade ca venirea acestor sarbatori sa gaseasca gospodariile nengrijite. De aceea femeile, cu tot frigul aspru care este n aceasta vreme, scot din casa totul afara, ca sa varuiasca, sa repare, sa spele ferestrele si usile, sa scuture lucrurile si sa le aseze iarasi frumos la locul lor. Ziua de 30 noiembrie, sarbatorirea Sfntului Andrei, marcheaza nceputul sarbatorilor de iarna. n traditia populara, aceasta noapte este cea n care duhurile malefice - n special strigoii, moroii primesc puteri mai mari dect n restul anului si vin printre oameni sa le faca rau. Este un fel de rasturnare a sarbatorii crestine a Rusaliilor, cnd prin pogorarea Sfntului Duh, ntreaga natura este binecuvntata, iar planetele de leac si maresc puterea. n aceasta zi, n special fetele ncearca semnele propriului destin: cauta chipul viitorului sot n forma pe care o ia plumbul sau cositorul topit si apoi brusc solidificat prin turnarea n apa; stau peste noapte n fata unei oglinzi, marginite de doua lumnari, pna ce zaresc chipul viitorului barbat; pun busuioc sub perna si apoi se culca, spernd sa-si viseze sotul. Tot n aceasta zi, n unele zone din Moldova se stabilesc raporturile dintre cetele de flacai si gazda casei unde urmeaza sa se adune componentii grupului pentru a repeta textele de colinde. Obligatiile grupului erau diverse: carau apa, spargeau si carau lemne, curatau prin gospodarie si n grajdul animalelor. Pe 30 noiembrie, toti romnii pun la ncoltit gru n cteva farfurioare cti membri sunt n familie, iar la Anul Nou se interpreteaza norocul ce-l va avea fiecare n functie de naltimea firelor de gru. Apoi, n urmatoarea zi, de 1 decembrie, copiii deschid calendarul de Postul Craciunului. E vremea promisiunilor pline de mister, e vremea cadourilor. nca din perioada Postului Craciunului se ncepe cntatul colindelor, nu numai acasa, dupa rugaciune, ci si pe strazi. De sute de ani, copiii l asteapta n noaptea de 5 spre 6 decembrie pe Mos Nicolae, ca sa le umple ghetutele cu daruri. Sfntul acesta calatoreste prin vazduh, urmat de un magarus ncarcat cu doua cosuri: unul umplut cu bomboane si alte dulciuri, iar altul plin cu nuiele. si lasa magarul lnga cosul de pe acoperis si coboara. Fiecare copil trebuie sa-si puna lnga usa sau lnga camin pantofiorii, si dupa cum au fost cuminti sau nu, vor primi dulciuri sau nuieluse. n seara de 23 spre 24 decembrie, dupa miezul noptii si pna la ziua, se obisnuieste, prin unele parti din Ardeal si Tara Romneasca, sa mearga cetele de copii, alcatuite din doi, trei, patru, si uneori chiar mai multi, din casa n casa, cu colinda, mos-ajunul, buna-dimineata, colindisul sau buna dimineata la mos-ajun. Prin Banat si prin unele parti din Ardeal, copiii care merg cu colindul se numesc pitarai sau pizerei; mpartiti pe cete sub conducerea unui vataf de ceata, ei

umbla prin sat de la casa la casa. Pitaraii pot umbla liberi prin casele oamenilor, caci, dupa credinta poporului, ei sunt purtatori de noroc si fericire. De cum intra n vreo casa, e datina ca pitaraii sa scormone focul din vatra cu betele pe care le poarta n mini si care se numesc colinde. De la acest nume se cheama si aceasta datina a umblatului "n pitarai", iar Ajunul Craciunului mai poarta si numele de "n ziua de pitarai". Prin Muntenia (n orasul Muscel), n noaptea dinaintea Ajunului, tineretul se aduna la o casa, aduc lautari sau cnta unul din fluier si se pun apoi pe petrecere pna la miezul noptii, cnd pornesc spre capul satului, de unde iau casele de-a rndul, strignd: "Buna dimineata la MosAjun !" Gazda le da colindeti: covrigi, colacei, poame, iar uneori si un paharel de vin. Dimineata si ziua umbla cu colindisul copiii mai mici. Prin unele parti din Oltenia, copiii si mai fac si un steag alcatuit dintr-o prajina lunga, n vrful careia leaga o basma, doua sau trei, care au un ban de argint, cteva fire de busuioc si putina tamie, simboliznd darurile pe care magii le-au adus la ieslea n care s-a nascut Mntuitorul. Prin alte parti, mai este obiceiul ca n ziua de Ajunul Craciunului, baietii, dar mai cu seama cntaretii bisericesti sa umble cu icoana, o icoana pe care este zugravita nasterea lui Iisus Christos n mijlocul staulului. Aceasta datina nu este dect o nfatisare a "umblarii cu Ajunul" a preotului, care, neputnd colinda ntr-o singura zi prin cele mai ndepartate catune ale parohiei sale, trimite n locul sau cntaretii de la biserica si, la nevoie, chiar oameni, feciori mai ales, straini de biserica. Cnd cocosul vesteste miezul noptii, spre Ajun, gospodinele se scoala ca sa nmoaie turtele. Cosul cu turte se coboara de la locul unde fusese pus ca sa se usuce si sa fie ferit de ochii si minile copiilor, se iau cte 2,3,4 turte, se rup n doua ori n patru si se nmoaie ntr-o apa calduta n care s-a topit zahar si apoi se aseaza pe fundul unei farfurii. Pe acest strat de turte se presara zahar pisat, amestecat cu miez de nuca, tot pisat, sau numai samnta pisata de cnepa. Pe acest strat se pune un alt rnd de turte nmuiate, si iarasi miez de nuca si astfel se continua pna ce se umple farfuria, peste care se presara zahar sau miez de nuca; alteori, turtele se ung cu miere. Cnd lucrul acesta este terminat, femeia merge n casa cea mare sau n casa de dincolo, odaie care este pastrata curata, aseaza sub icoana cea mai frumoasa fata de masa pe care o are, iar pe mijlocul ei pune o sticla de vin rosu. La dreapta sticlei pune o farfurie cu turte, iar n cealalta parte, o farfurie, jumatate cu bob zdrobit, cu ceapa prajita pe deasupra, iar cealalta jumatate este plina cu prune fierte. n cele patru colturi ale mesei se aseaza cte un colac. ntre colacii din dreapta se pune un fuior de cnepa, bine periat, zicnd unii ca acesta este barba lui Mos Craciun; acesta este un mic plocon care se da preotului. Prin Moldova (n orasul Suceava) se pun pe masa cele mai bune bucate de sec. Nimeni nu are voie sa descopere masa pna nu intra preotul pe usa. Tot asa n-are dreptul sa guste din bucate, caci se crede ca unul care ar face acest lucru ar face bube. Preotul cnta si apoi sta pe laita. Dupa ce blagosloveste ntreaga masa, ia si gusta din fiecare fel de mncare. Barbatul destupa sticla cu vin si-l cinsteste pe preot. Preotul face urarile cuvenite n legatura cu venirea sarbatorilor; gusta din bucate mpreuna cu cei ai casei, iar ceea a ramas le da la vecini, ca Dumnezeu sa primeasca. Fetele pun repede sub prag cte un ac de par ca sa treaca preotul peste el. Dupa ce va trece, fata l va lua si l va pune n cap, va dormi noaptea cu el si astfel si va visa viitorul sot. Alte fete pun gru pe patul unde va sta preotul, ca sa se marite. Spre Ajunul Craciunului este bine ca muncitorii cmpului sa se gndeasca la porumbi, ca sa-i viseze peste noapte. Cum i vor visa, asa vor fi porumbii peste an. Gospodarii se scoala nainte de rasaritul soarelui si pun mna pe toate lucrurile din ograda: car, plug, coasa, sapa si celelalte, ca sa le fie drag sa le foloseasca la munca. Tot asa fac si femeile: mpung cu acul de cteva ori, rasucesc cteva fire de furca, nnoada cteva ate si altele, ca sa aiba spor peste an. n vasul cu apa, din care familia urmeaza sa-si toarne pentru spalat, se pun nuci, ca sa fie oamenii sanatosi peste an. Strainul care intra n batatura unui om nu trebuie sa-i nchida poarta, ci gazda singura trebuie sa si-o nchida, ca sa nu i se nchida norocul, sa nu i se taie calea petitorilor, daca are fete mari. Cosurile se matura, iar funinginea se arunca prin vie, ca vara sa se umple via cu struguri, dupa cum a fost carcat cosl cu funingine. Gospodina fierbe pentru masa Ajunului din toate felurile de bucate, ca sa rodeasca peste an. Casa se matura seara, dar gunoiul nu se da afara, ca sa nu aiba gospodarii suparari si pagube la vite si ca sa nu le iasa norocul din case. Alte gospodine matura casa de la apus spre peretele de rasarit, spre icoane, ca sa se adune petitorii la casa.

Noaptea nu-i este nimanui ngaduit sa doarma pe fn sau pe paie n grajdul vitelor, caci n acea noapte boii vorbesc ntre dansii despre Domnul Hristos care s-a nascut ntre ei si pe care ei l-au ncalzit cu suflarea lor. Prin alte parti se crede ca vorbesc si celelalte vite, destainuind ntre altele si locurile unde se afla comorile ascunse n pamnt; nu-i bine nsa sa le asculte omul, caci i se pot intampla multe primejdii. Srbtoarea Naterii Domnului este momentul dezvluirii unor reminiscene ale tradiiilor i obiceiurilor, respectate cu sfinenie n Oltenia de altdat. Datinile i obiceiurile populare abund la sfritul lunii decembrie, trecnd pragul Anului Nou, pn aproape de Boboteaz i praznicul Sfntului Ioan Boteztorul. n cele ce urmeaz v prezentm cteva datini de Crciun prezentate ntr-un articol publicat n 'Ziarul Lumina', Ediia de Oltenia, publicat n data de 28 decembrie 2010: Rtcind pe crrile aducerii-aminte, ne trec pe dinainte crmpeie din minunata copilrie, cu mirosul aromat al cozonacilor, al cetinii de brad, sub lumina licrind a fcliei de cear. La geam se aud urrile colindtorilor, vestind naterea Pruncului Iisus n ieslea din Betleem. Toate aceste obiceiuri i tradiii i strng laolalt pe cei mari i pe cei mici, n prag de sfnt i binecuvntat srbtoare: Naterea Domnului. Srbtorile Crciunului se ntind ntre 24 decembrie i 7 ianuarie, avnd un repertoriu bogat: colindele propriu-zise, colindele de copii (urrile de belug i recolt bogat) cu pluguorul i cu buhaiul, urarea cu sorcova, zorile (urare fcut n zorii zilei de Crciun i Anul Nou), jocurile cu mti, cntecele de stea, irozii, precum i alte obiceiuri prilejuite de tiatul porcului, datul la grind sau alungarea duhurilor rele n anul urmtor. Renvierea obiceiului strvechi al colindelor Din Bucovina i pn n Oltenia, din Dobrogea i pn n Banat, obiceiul popular al colindelor triete intens chiar i astzi. Din Ajunul Crciunului i pn n ziua de Anul Nou, colindtorii pornesc n alai, oprindu-se la casele oamenilor pentru a le vesti Naterea Domnului i a le face urri de sntate i belug. n Oltenia, n majoritatea regiunilor, colindatul tradiional se exercit prin intermediul unui grup, denumit frecvent 'ceat'. Cetele se difereniaz n raport de componena i modul lor de organizare: ceata tinerilor necstorii, ceata alctuit din flci i maturi, ceata feminin. Cea mai cunoscut i bine structurat este ceata flcilor. Colindatul se face n Ajunul Crciunului, seara. n general, cetele sunt formate din copii de la 6 pn la 15 ani, majoritatea biei (n tradiia olteneasc, fetele merg mai rar la colindat). Acetia nu au urri lungi i, de obicei, colind 'cu Steaua' sau cu 'Mo Ajunul'. De la gazde primesc bani i colindei: covrigi, colcei, mere, nuci, iar uneori i un phrel de vin. Adesea, bieii poart cu ei o sticlu cu parfum (sau fin de gru) i stropesc fata cu care i-ar dori s fie tot anul urmtor. n dimineaa de Crciun, umbl cu colindatul copiii mai mici. n spaiul etnografic oltenesc, n fiecare gospodrie se pregtesc 'colindele' - nite bee de alun curate de coaj. Acestea se taie nainte de Ignat, se pun la uscat pn n seara zilei de Ajun (23 decembrie) i se ornamenteaz prin afumare cu romburi albe i negre, dispuse alternativ. Ele reprezint opoziia dintre lumin i ntuneric, via i moarte. Seara, femeia aprinde attea lumnri cte 'colinde' are i tot atia colaci sunt pregtii. n dimineaa zilei de Ajun, 'colindele' se nfig n morminte de ctre copii, ca liant ntre 'lumea cu dor' i cea 'fr dor'. Obiceiuri din btrni, netirbite de modernitate Tradiia romneasc nealterat se mai pstreaz n multe regiuni ale Olteniei. Astfel, porcul este sacrificat cu cteva zile naintea Crciunului, mai precis de Ignat, n 20 decembrie. nc de diminea, stenii i pregtesc cele necesare pentru tierea i pregtirea preparatelor din carne de porc. Dei e agitaie mare, cei mai fericii sunt copiii, cci ei vor fi urcai pe porcul gata prlit i curat, pentru a fi voioi tot anul. n unele sate, ei sunt nsemnai pe frunte cu sngele

animalului, n semnul crucii, pentru a fi ferii de boli de-a lungul anului urmtor. Chiar nainte de a se ncepe lucrul, animalul sacrificat este nsemnat cu o tietur n form de cruce la frunte i pe spate, zicndu-se: 'n numele Tatlui, al Fiului i al Sfntului Duh. Amin!'. Preparatele din carne de porc cunosc o mare diversitate de la o zon la alta, att ca denumire, dar i ca mod de preparare. n multe sate romneti, n seara de Crciun se ung cu usturoi vitele i grajdurile, pentru a le feri de duhurile necurate. Usturoiul se pune ntre coarne, pe frunte, pe spate, fcndulise vitelor semnul sfintei cruci. n dimineaa de Crciun e bine s ne splm pe fa cu ap curgtoare, n care punem i o moned de argint, pentru ca tot anul s fim curai ca argintul, ferii de bube i beteuguri. Femeia care face colacii pentru Crciun se duce n grdin cu minile pline de aluat i zice ctre fiecare pom aa: 'Mr (pr, prun etc.), astfel de rodnic s fii cum st aluatul pe minile mele'. Dup ce au fost pregtii, colacii se mpart n dimineaa zilei de Crciun, nainte de plecarea la biseric. Cea mai vrstnic din cas ia un colac, o lumnare i o 'colind', zahr, bomboane, nuci i d de poman membrilor familiei, numind cte un nainta trecut la Domnul. Apoi, cei mici pleac la colindat, iar cei mari, la biseric. Fiind mare srbtoare de Crciun, n anumite localiti, vinul nu se bea cu orice pahar, ci cu 'paharul de zile mari'. Este de reperat expresia derivat din obicei: 'Dai-mi paharul Crciunului'. Acest pahar se d mai nti preotului cnd vine cu Crciunul (icoana Naterii Domnului), apoi beau i oaspeii. Paharul este ornamentat cu desene, reprezentnd pinea i via-de-vie. Obiceiuri de Anul Nou n Oltenia n Ajunul Anului Nou, se strng cete de copii care merg cu Pluguorul. Ei ureaz un An Nou cu belug n case: 'Iarna grea, omtul mare/ Semne bune anul are,/ Semne bune de belug/ Pentru brazda de sub plug'. n Pluguor, aratul nseamn rspndirea Cuvntului lui Hristos. Ceata, format numai din biei, are n dotare clopote, bici, buhai. O secven aparte n desfurarea Pluguorului o reprezint nsmnarea, simbol al parabolei Semntorului. Un alt obicei nrdcinat n Oltenia, la 1 ianuarie, este primirea nepoilor la moa i datul la grind. Moaa pune bani ntr-un colac sau covrig mpletit, apoi, cu covrigul pe cap, ridic de trei ori pruncul spre rsrit, cu urri de sntate i belug. Copiii mai mricei cnt 'Sorcova', primind apoi rsplata cuvenit. S amintim i alte tradiii frumoase care au ptruns n spaiul romnesc i care fac deliciu mai ales copiilor: decorarea bradului sau venirea lui Mo Crciun la copiii cumini. Se spune c, pe vremuri, oamenii fceau multe ruti pentru c-L uitaser pe Dumnezeu. Pentru a-i scpa de pcate, Dumnezeu a lsat colindele i celelalte tradiii ca, n fiecare an, de Crciun, numele cel sfnt al Domnului s ajung la urechile oamenilor i astfel s uite de ruti. Obiceiurile i datinile romneti de Crciun impresioneaz prin ncrctura lor emoional. Printre obiceiurile ndrgite de romni, la srbtoarea aceasta a nnoirii i bucuriei, alturi de colinde, se numr practicile de influenare a norocului. * n lumea satelor, n ziua de Crciun, dis-de-diminea, gospodarul aduce din ur un bra de paie. Adunate n mnunchiuri, paiele sunt aruncate n vatra focului, n timp ce se repet urarea: "Attea paie/Atia miei/Atia purcei/Atia boi/Attea oi/Attea vaci/Atia turmaci". * n Muntenia i Oltenia, gospodina pregtete din timp, nainte de micul dejun al primei zile de Crciun, apa norocului. Aceast licoare se prepar din agheasm i infuzie de plante - ment, levnic i mucat. Stpnul casei spune o rugciune nainte de degustarea bucatelor, iar soia lui stropete casa cu aceast ap norocoas. n familiile care au avut mari necazuri pn la Crciun, ritualul se repet timp de 7 zile. La masa srbtoreasc, dup sosirea musafirilor, mesenii rostesc o rugciune, iar cel mai vrstnic musafir binecuvnteaz bucatele, spune rugciunea "Tatl nostru" i face o invocare a bunstrii pentru membrii acelei familii: "Doamne Iisuse Hristoase, Mntuitorul nostru, ajut-i s fie ocrotii de ghinion, s aib belug, s poat oferi din prea plinul lor i celor nevoiai. Fac-se Voia Ta!".

* Aceast sfnt zi poate s reprezinte nceputul unei noi etape n viaa fiecruia dintre noi. Cine cultiv n prima zi a Crciunului virtutea bunei-dispoziii se va bucura un an ntreg de mulumire, bunstare i bun nelegere cu ceilali. * Din moi-strmoi se obinuiete ca n dimineaa de Crciun s se aeze n mijlocul mesei festive un vas de flori n care stpnul casei s aeze un buchet alctuit din spice de gru, crengue de brad, de ment, busuioc i ptrunjel. Acest "snop" se leag cu o panglic roie i un fir de beteal aurie. Deasupra buchetului se pune o iconi a Mntuitorului. Dup Boboteaz, acest buchet se pstreaz la icoan pentru a aduce prosperitate n gospodrie, dar i pentru a scpa de ghinioane i resentimente. * Dintre florile pe care le aezm pe masa srbtoreasc nu trebuie s lipseasc cea mai norocoas plant: Crciunelul. Floarea aceasta ginga, de forma unui clopoel ce vestete marea srbtoare, este nflorit totdeauna de Crciun. Nu trebuie s uitm c n aceast zi garoafele nu le aezm lng bucatele specifice srbtorii pentru c ele nu au o putere benefic. Desigur, pe masa de Crciun vom aeza i un platou cu diverse fructe - inclusiv din cele indigene - i beioare de scorioar i vanilie. Acestea reprezint un simbol al optimismului i mplinirii. Se consider c ele purific atmosfera de energiile negative. * De Crciun trebuie s fim veseli! Este un ndemn pstrat de la strmoii notri. Cine nu se bucur n aceast zi de srbtoare nseamn c nu i-a terminat treburile, c va mai avea de recuperat timpul pierdut i n anul urmtor. Se spune c rsul este un pact cu lumea cosmic i cu ngerii notri pzitori. * Ritualul mpodobirii bradului triete n amintirea cretin la fel de intens n fiecare an. Tradiia ne ndeamn s respectm obiceiurile la mpodobirea bradului. Astfel vom avea mpliniri pe toate planurile. Primele ornamente care mpodobesc bradul, de la poale pn la vrf, sunt cele florale. Pentru ca planurile familiei "s nfloreasc" i s atrag atenia i dragostea celor din jur cu aceeai intensitate cu care se bucur de atenie florile. Dup flori urmeaz o alt etap - mpodobirea bradului cu globuri colorate, jucrii, panglici roii i verzi. Semnificaia acestor ornamente aduce n atenie dorina noastr arztoare: munca i puterea de creaie s fie apreciate la justa lor valoare. Bomboanele, ca podoab a bradului, reprezint simbolul unei viei "dulci" i tihnite. n final, n brad aezm lumnrile sau beculeele colorate, adic lumina care biruiete puterea ntunericului, a iraionalului. Firete, cntecul nchinat bradului, fredonat de familie i oaspei, este un elogiu adus acestui arbore, care pstreaz n mitologia romn trei ipostaze - de arbore cosmic, arbore ceresc i arbore al vieii. Strbunii notri ne-au transmis din generaie n generaie convingerea c ziua de Crciun este o zi a minunilor mplinite prin credin i dragoste pentru aproapele nostru.

Traditii si obiceiuri la cumpana dintre aniIn tinutul Neamtului, traditiile si obiceiurile sint un ecou al formei primordiale, fragile si puternice, tulburatoare si extraordinare, a vietii. Aici este vatra culturii populare romanesti, in care marturiile lasate de calatori au avut si au o valoare inestimabila.

Sa ne gindim numai cita admiratie provocau odinioara plutasii de pe Bistrita, care reuseau sa frineze capriciile acestui vijelios curs de ape. Ce simfonie de forme si culori se intilneau si se regasesc si astazi in casele moldovenesti vechi, cu acoperis inalt si streasina ampla deasupra prispei. Si, fie ca vii de la drum lung ori de aproape, cita caldura si ospitalitate gasesti in gospodariile taranesti pline de lavite, scoarte, lazi de zestre, mese, blidare, copai, si cite si mai cite obiecte, toate cintate in lemn de miinile maiestre ale gazdelor, asa cum o faceau odinioara si strabunii daci. Cita incintare ii ofera ochiului impletiturile de panura fina, ori costumele populare facute in casa sau croite de cojocarii de pe valea Bistritei (bunditele si pieptarele brodate). Te simti intr-o alta lume. O lume in care prezentul se impleteste cu trecutul, pastrind traditiile nealterate pentru vesnicie, ca un legamint sacru intre Dumnezeu si oameni. Printre cele mai populare suveniruri care pot fi achizitionate, in prezent, de catre turistii veniti la Neamt, se numara costumele nationale, mastile rituale cu origini ancestrale sau icoanele pe lemn ori sticla, ce ocupa un loc de seama. Si asta pentru ca mestesuguri, tinute la mare cinste odinioara, precum tesutul dimiei si al pinzelor de

in, broderia manuala in culori vii, naturale, ori confectionarea sumanelor cafenii, cu brademburguri negre, pictatul icoanelor etc., astazi au devenit o rara avis. Prelucrarea lemnului continua sa ramina, totusi, o traditie, sculptura fiind bine reprezentata in bisericile si in arhitectura locala. Casele sint bogat ornamentate, cu incrustatii de origine vegetala sau geometrica pe cerdacuri si porti. Cele mai bine conservate si mai frumoase sint, insa, traditiile si obiceiurile populare de iarna, din preajma Anului Nou. Atunci, ritualurile crestine se imbina cu elemente ale mitologiei locale, in care fantasticul se impleteste cu realitatea inconjuratoare, asa cum este ea inteleasa la nivelul comunitatilor satesti. Plugusorul (31 decembrie) In momentele de bucurie si mister ce preced si insotesc Anul Nou, multe sate nemtene continua traditia Plugusorului, atit de diferita de la o zona etnografica la alta. Fie ca sarbatoarea poarta numele de Plugusor, Urit, Uratura de Sfintul Vasile, Buhai, Plug, Plugul Mare sau Plugul flacailor, pretutindeni obiceiurile sint insotite de acelasi mesaj: sanatatea gazdelor, rodnicia paminturilor si belsugul semanaturilor. Cu acest prilej, cete de 5-10 colindatori (copii si adulti) incep sa viziteze casele din imprejurimi si sa ureze. Primii care pleaca cu Plugusorul, pe la orele 10 ale diminetii, sunt copii. Infofoliti in haine groase, cu caciuli impodobite cu panglici colorate si tinind in miini bice si clopotei legati cu busuioc de cite o lopatica de lemn, ei pornesc sa colinde pe la rude si vecini. Unii poarta cu ei si un buhai, un instrument specific facut dintr-o putinica de lemn cu fundul din piele de oaie, prin care se trage o suvita de par de cal. Trasa printre degete, aceasta din urma produce un sunet dogit, similar mugetului de bou. In anumite zone, traditia Plugusorului nu se poate desfasura in absenta buhaiului. Ajunsi in curtile oamenilor, copiii incep sa ureze in versuri, acompaniati de buhai. Din cind in cind, vataful, cel care conduce grupul, se opreste si isi indeamna prietenii sa mine si sa sune din zurgalai. Dupa urarile de rigoare, gospodinele ii rasplatesc cu mere, covrigi, nuci sau bani. Plugul mare sau Plugul Flacailor (31 decembrie) In seara de Anul Nou, dupa lasarea intunericului, pornesc sa colinde adultii, formind asa-numitele cete ale Plugului mare. In Neamt, aceasta traditie se bucura de un prestigiu aparte, la sarbatoare participind nu numai tinerii, ci si virstnicii. Ceata Plugului mare este insotita adesea de muzicanti, care merg pe linga Plugul tras de boi sau cai. Fascinante sint, alaturi de mersul leganat al cortegiului, portul popular bogat ornamentat, de mare sarbatoare. Se poarta camasi brodate, itari albi, briie rosii si chimire, cizme, pieptare, sumane sau cojoace. Caciulile negre sau brumarii de astrahan au zgardute de margele si stelbe de iedera cu busuioc, insemne ale rangului detinut pe durata ceremonialului. Batrinii povestesc ca fetele care fura aceste fire de busuioc vor avea noroc tot anul. Elementul care separa Plugusorul de Plugul Flacailor este insusi plugul. Pus pe roti si impodobit cu brazi decorati cu panglici colorate, ciucuri, covrigi si mere rosii, avind in virf un stergar brodat, acesta confera ritualului un statut special. El este tras de doua pina la patru perechi de boi sau de cai. Odata intrati in curtile gospodarilor, vataful, adica seful cetei, incepe sa recite Plugusorul, acompaniat de sunetele buhaiului si ale fluierului. La final, flacaii trag brazda cu plugul in mijlocul curtii, in semn de belsug. Acest obicei isi are radacinile in stravechea credinta dacica a perpetuarii vietii, a noului inceput. Jocurile cu masti (25 decembrie - 7 ianuarie) Obicei raspindit pe intreg teritoriul Romaniei, jocul cu masti a capatat in Neamt rezonante aparte. La originea sa se afla mentalitatea arhaica, precrestina, de sorginte geto-daca, care presupune existenta unor cumpene in viata oamenilor ori in curgerea timpului, determinate de lupta dintre bine si rau din univers. Pentru a te proteja de spiritele malefice, singura solutie ar reprezenta-o folosirea mastilor. Cum punctul culminant al acestui maniheism dogmatic il repezenta trecerea de la un an la altul, dacii foloseau mastile numai pe durata a 12 zile sacre, atunci cind se credea ca o lume moare si o alta se naste. Crestinismul a asociat acest interval cu perioada dintre Craciun si Boboteaza, conservind riturile de protectie. De secole intregi, "Capra", "Ursul" ori "Calutii" se bucura de o mare popularitate in rindurile romanilor de pretutindeni. Exista, insa, alaturi de aceste personaje principale, adevarate alaiuri formate din tigani, mosi, babe, unchiesi, jidani, turci, tapi, badarani si altii, creati in functie de imaginatie si posibilitati. La cumpana dintre ani, vatra satului se redimensioneaza proiectindu-se in sacralitate. In aceasta noapte, nemtenii nu au voie sa doarma pentru ca se celebreaza sarbatoarea tuturor nebuniilor, cind se instaureaza legea armoniei universale. Capra Denumita Brezaie in Muntenia, Cerb in Bucovina si Turca in Transilvania, sarbatoarea "Caprei" poarta in ea simboluri arhaice ale fertilitatii si fecunditatii. Originile sale sunt inca necunoscute, fiind plasate de unii specialisti fie in lumea dacica, fie in cea greaca sau orientala. Se povesteste chiar ca, in Tibet, capra era considerata mesagerul divin ce aducea rodnicia si belsugul. In sarbatorile numite dyonissiace, bacantele se imbracau in pieile iezilor sacrificati pentru a dobindi vitalitatea, virilitatea si exuberanta acestui animal. La moldoveni, capra este o masca al carei cap este cioplit din lemn, cu maxilarul inferior mobil, pentru a clampani, si acoperit cu blana de ied sau iepure. Coarnele sunt fie din lemn, fie de capra sau cerb, si sustin margelele si basmalele fetelor, panglici

si ciucuri, beteala, iedera, busuioc etc. Corpul animalului este facut din pinza sau covoare de care se cos cordele din pinza sau hirtie colorata. Capra a devenit, practic, un spectacol de pantomima ce reprezinta moartea si reinvierea Caprei. Purtatorul acestei masti danseaza frenetic in fiecare casa colindata. Ursul Acest cult era raspindit in comunitatile geto-dace, numele zeului suprem, Zamolxis, fiind legat de blana acestui animal. Legendele romanesti investesc ursul cu virtuti de protector, terapeutice si meteorologice. Sensul acestui joc cu masti simbolizeaza moartea si reinvierea naturii. In zona Neamtului, "Ursul" are un caracter deosebit de spectaculos. Masca este manufacturata din blana si capul animalului sau blana de oaie. De obicei, cortegiul care insoteste "Ursul" este condus de un "ursar", care indeamna " animalul" la dans in ritmul tobelor. Calutii Desigur ca nici calul, animal de povara foarte raspindit in zona Moldovei si a Bucovinei, nu putea sa lipseasca dintre jocurile rituale. In acest context este subliniata prestanta calaretului, simbol al tineretii vesnice. Un grup de tineri, invesmintati in Caluti danseaza cu frenezie si gratie, exprimind legatura sacra dintre om si animalul care ia stat aproape si l-a slujit cu sirguinta din cele mai vechi timpuri. Flacaii in roluri de Caluti sint imbracati, de obicei, in costume populare specifice zonei. Capul mastilor, decorat cu un harnasament din curele de piele sau din briie tesute, este sculptat in lemn si acoperit cu pinza rosie. El se fixeaza intre doua bucati de lemn, peste care se pun covoare. Uritii Celelalte personaje care insotesc Capra, Ursu ori Calutii se numesc Uritii sau Frumosii. Ele merg inaintea alaiului, avind rolul de a atrage atentia si a inviora atmosfera de sarbatoare (fac tot felul de sotii si ghidusii) se ascund in case si cauta pe sub paturi si prin oalele cu mincare, se catara prin copaci, fugaresc fetele si chiar femeile maritate etc. Mastile pe care le poarta sugereaza cele mai stranii momente ale vietii omenesti - Mosi, Babe, Negustori, Unchesi, Tigani, Turci etc. Toate tarele umane sint imortalizate caricatural. Vergelul (31 decembrie) Se spune ca, in Moldova, fetele si flacaii care vor sa-si afle ursita se string acasa la unul dintre gospodarii buni de gura si fac Vergelul. Gazda va fi, de altfel, si cea care va ghici viitorul fiecarui tinar participant. Ritualul propriu-zis este simplu, fetele si baietii punind cite un obiect personal intr-un vas cu apa. In tot acest timp, gazda, numita Vergelator amesteca intr-o cofa, recitind cu glas scazut - Cine suna?/ Luncile,/ Cu giuncile./ Vaile,/ Cu oile./ Verigelu cu fetili!/ Semnele din acest vas/ Sa va fie tot de tras,/ De tras sort, de bucurie,/ Din anul ce o sa vie./ Scoate-ti semn si-mi spune drept,/ Miine care an sa ancep?. Apoi sunt scoase obiectele din apa, unul cite unul. Ordinea extragerii si sensul acesteia este diferit de la o zona la alta. Sorcova (1 ianurie) De Sf. Vasile copiii merg cu Sorcova si Semanatul pe la rude si vecini, pentru a le ura sanatate si belsug in noul an. Sorcova, odinioara din ramuri inflorite, puse la inmugurit de Sf. Andrei si impodobite cu ciucuri rosii, este astazi facuta din flori artificiale din hirtie colorata, agatate pe o vergea de lemn. Acest obicei isi are originea, dupa toate probabilitatile, in lumea romana, latinii adresindu-si de Anul Nou urari de sanatate si belsug cu ajutorul unei crengi de laur. In zilele noastre, copiii intra in case recitind - Sorcova vesela/ Sa traiti,/ Sa imbatriniti/ Ca merii,/ Ca perii,/ In mijlocul verii./ Tare ca piatra,/ Iute ca sageata./ Tare ca fieru,/ Iute ca otelu./ La anul si la multi ani !/ Noua sa ne dati bani!. Dupa ce si-au incheiat prestatia, sorcovitorii sint inlocuiti de semanatori, baieti si fetite cu traistute cu griu, porumb, fasole etc. Acestia incep sa arunce boabele prin casa pentru a aduce belsug. Chiraleisa (5-6 ianuarie) Grupuri de fetite si baieti iau casele invecinate cu asalt, in ajunul Bobotezei (5-6 ianuarie), pentru a anunta sosirea preotului cu crucea. Acest obicei seamana destul de mult cu colindatul de Mos Ajun, de la Craciun. Totusi, la Chiraleisa (o expresie adaptata de la formula religioasa Chirie Eleison !) nu se rostesc versuri, ci se intoneaza doar Chiraleisa! Chiraleisa! Chiraleisa!. In schimbul acestui anunt, copiii primesc mere, nuci, alune etc. Lasarea crucii la apa (7 ianuarie) De Boboteaza, dupa oficierea slujbei religioase la biserica, se merge in procesiune la sfintirea apelor. Preotul arunca crucea in apa inghetata, si un barbat tinar trebuie sa se arunce sa o scoata. Aceasta este o onoare deosebita si confera temerarului o pozitie privilegiata in cadrul comunitatii. Acest obicei isi gaseste radacinile in unele culte ale purificarii din vremea geto-dacilor. In Evul Mediu, la acest ceremonial obisnuia sa asiste insusi Domnul Tarii.

Botezatul cailor (7-8 Ianuarie) Odata ceremonialul de sfintire a apei incheiat, se trece la slujba de botezare a cailor. Urmeaza o intrecere intre animale. Oamenii locului, mari crescatori de vite, au considerat dintotdeauna calul un prieten sacru si, in consecinta, au apreciat ca are dreptul egal de a fi botezat. Pe urmele lui Zamolxis, in haurile de piatra Dar nu numai obieceiurile de iarna redau fascinanta lume a strabunilor nostri daci. Primavara incepe in Neamt cu o legenda extraordinara. Batrinii spun ca, in urma cu mii de ani in primele zile ale lui martie, o baba urita si sireata pe nume Dochia s-a hotarit sa-si supuna nora la citeva teste pentru a o tortura. A trimis-o intii la riu, pe o vreme crincen de aspra, sa spele lina si sa-i schimbe culoarea neagra in alba, apoi, a mai trimis-o o data sa-i redea culoarea initiala si, a treia oara, sa culeaga mure in toiul iernii. Miscat de suferinta bietei tinere, zeul suprem, Zamolxis, s-a transformat in barbat si i-a trimis Dochiei un cosulet cu mure. Fericita, si crezind ca a venit caldura, ea a plecat in munti cu caprele, imbracata cu noua cojoace. Vazind ca vremea este blinda, ea a inceput sa-si lase cojoacele unul cite unul, in fiecare pajiste prin care trecea. Cind a ajuns la ultimul, zeul a trimis o ploaie strasnica si un ger care au transformat-o pe Dochia si caprele ei in blocuri de piatra, si mai apoi stinci. Si astazi calatorul poate s-o vada incremenita pentru eternitate in celebra formatiune ce-i poarta numele din Ceahlau. Mai mult, oamenii au decis ca in intervalul 1 - 9 martie sa-si aleaga o zi pe care s-o numeasca Baba. Daca ziua respectiva este insorita, inseamna ca esti un om de suflet si o sa ai parte de noroc in anul care vine. Alt obicei spectaculos, ramas de la daci, este cel de inmormintare. La baza lui, insa, nu sta de data aceasta legenda, ci crunta realitate istorica. Se pare ca dacii ar fi avut un munte sacru, pe care il numeau Kogaion, identificat de istorici drept Ceahlaul de astazi. Aici tineau, o data la patru ani, un ceremonial initiatic, in timpul caruia zeului suprem, Zamolxis, i se trimitea un mesager ales din rindurile tinerilor ce doreau sa devina nemuritori. Cel asupra caruia cadeau sortii primea un mesaj de taina catre marele zeu, era ridicat pe brate, aruncat in aer si trebuia sa cada in virful unor lancii ascutite. Daca nu reusea, era considerat demn de dispret si isi pierdea pozitia detinuta in comunitate. Daca murea imediat se considera ca zeul il acceptase, si devenea, astfel, nemuritor. Traditia populara a pastrat ramasite ale acestui cult barbar si a transmis din generatie in generatie o serie de credinte, obiceiuri si ritualuri dacice legate de moarte. Chiar daca exista o adevarata casta a bocitoarelor (femei angajate sa plinga la inmormintare) moartea nu este nici astazi detestata in lumea satelor, ci acceptata drept o parte a ciclului vietii impus de Dumnezeu inca de la Facerea Lumii. Deveniti crestini de citeva sute de ani, nemtenii si-au legat ceremonialurile funerare de biserica. Astfel, desi la procesiune participa un preot, toate obiceiurile urmeaza vechea traditie dacica (pomana, parastasul la intervale regulate, pina la implinirea unui an de la deces, dezgroparea si reingroparea osemintelor la sapte ani etc.). Bisericile pictate din Neamt, ca de altfel toate lacasurile de cult din nordul Moldovei, pot fi considerate veritabile cronici despre Rai si Iad. Gropi imense din care ies flacari uriase, suferintele la care sint supusi pacatosii, demoni cu coarne, copite si furci gata pregatite sa-i apuce pe necredinciosi si sa-i arunce-n Infern, cohorte de ingeri, flori si pasari ale Paradisului, toate sint reprezentate secvential pe peretii manastirilor, dind marturie, intru eternitate, imaginatiei extraordinare a taranilor moldoveni.

Datini i obiceiuri din nordul MoldoveiSe spune c un neam este recunoscut pentru istoria sa, pentru personalitile sale, pentru frumuseile locurilor i pentru tradiiile care nfrumuseeaz fiecare motiv de srbtoare. Neamul romnesc este unul care se remarc prin datinile i obiceiurile din fiecare zon n parte. Cte sate, attea obiceiuri n Moldova, tradiiile sunt i acum vii. Aici, copii sunt nvai nc din pruncie ce nseamn postul, colindul, Crciunul, Anul Nou, ntr-un cuvnt, Srbtorile de iarn. Izul srbtorilor se simte nc din noiembrie, n ziua de Lsatul Secului, atunci cnd gospodarii i reunesc familia, organizeaz ultima mas de dulce, urmnd ca de a doua zi s intre n Postul Naterii Domnului. Bucate tradiionale de Crciun

Se spune c aceasta este srbtoarea familiei, momentul n care toi trebuie s ncercm s fim mai buni. Gospodinele au un rol foarte important, ele trebuie s se pregteasc astfel nct din fiecare cas s nu lipseasc bucatele tradiionale. Toba, caltaboii, crnaii afumai, srmluele, piftia sunt doar cteva dintre bucatele caracteristice ce se regsesc pe mesele de Crciun din satele din zona Moldovei. De pe masa tradiionala nu lipsesc celebrele poale-n bru, plcinte specific moldoveneti, cozonacul sau vinul rou. n unele sate se desface, n prima zi de Crciun, putina cu brnz pstrat nc din toamn. mpodobirea caselor Casele sunt i ele pregtite de srbtoare. Cu ani n urm, gospodinele i mpodobeau locuina cu plante ornamentale (busuioc, ment crea, ochiele). Acest aspect reiese i din colindele specifice zonei: Streaina de busuioc,/ S v fie cu noroc./ Streaina de mghiran,/ S v fie peste an./ Streaina de mint crea,/ S v fie pentru via./ Streaina de bumbior,/ S v fie de-ajutor,/ La fete i la feciori/ i nou de srbtori. Astzi casele sunt mpodobite cu fel i fel de luminie, coronie, care mai de care mai frumoase, toate pentru a-i ntmpina pe colindtori. Colindatul - moment emoionant n Moldova, colindatul este mai mult dect o simpl tradiie. n preajma Crciunului, fiecare localitate freamt de pregtiri. Respectnd obiceiurile strbune, tinerii i nu numai i organizeaz programul pe care l au de prezentat n faa stenilor. ncepnd cu cteva sptmni naintea Ajunului, copii formeaz cete, fac repetiii i se hotrsc care vor fi colindele pe care le vor rosti, dar i ordinea lor. Ei se mbrac n costume populare i pornesc nc de cu ziu prin sat, nu cumva s rmn o cas necolindat. Tinerii au rspundere mai mult, ei se organizeaz n grupuri mai mari. Mndrii de hainele pe care le poart, ncep colindatul de la casa preotului, apoi merg la primrie, acolo unde este cazul, la profesori, dup care se abat la fiecare dintre ei acas i n special la fete. Colindele mai vechi sunt rostite de ei cu drag, ele au rolul de a mprospta parcursul Naterii Domnului, a magilor. Altele fac urri de bine gazdelor. Pentru acest moment de bucurie, tinerii sunt rspltii cu mere, nuci, cozonac sau colcei. Pentru c toate cele prezentate mai sus s fie conforme cu tradiia, tinerii organizeaz repetiii n diferite locuri, la Cminul Cultural, la coala i chiar la casele unora dintre ei. Cetele de Anul Nou i pentru ca anul s se ncheie n pai de srbtoare, zona Moldovei rsuna de tineri dornici de ntmpinarea noului an n acelai ritm. Urturile i colindele de rit agrar sunt prezente i n zilele noastre. Acum, n ultima zi din an, copiii merg cu uratul, iar tinerii formeaz diferite cete de mascai pentru a ntmpina un nou nceput. Se remarc, n special, jocul caprei, al ursului, dar i cel al ciuilor. Este important i prezena mascailor, a irozilor, dar i a personajelor biblice: craii Baltazar, Gaspar i Melchior, Irod mprat, preotul Ozia, ngerul i ciobanul. Ghiduiile caprei n comun Mlini, jocul caprei este cel mai apreciat obicei. n Ajunul Anului Nou se prezint, pe scena Cminului Cultural, cetele care vin din fiecare sat pentru a-i prezenta programul ce l-au pregtit n conformitate cu tradiiile locului. Apariia caprelor se face n pocnete de harapace, cntece din fluier i stigturile toboarului, ele evolueaz sltre asemeni animalelor pe care le ntruchipeaz. Evoluia jocului este evident i apreciat prin miestria conductorului sau a toboarului. Capra simuleaz c se urc n copac, apoi se mbolnvete i moare, cznd la pmnt, moment n care ciobanul intr n panic, urmnd un dialog straniu cu animalul. n cele din urm capra renvie, spre bucuria tuturor, glumele i ghiduiile animalului relundu-i cursul.

Jocul ciuilor Comuna botoneana Vorona se remarc prin jocul ciuilor. Un joc spectaculos, plin de istorie, care este prezentat prin intermediul mtilor. Tinerii care aleg s prezinte acesta tradiie trebuie s dein i caliti de dansatori, pentru a nu-i tirbi din frumusee. n general, juctorii de ciui sunt echipai cu capete de cal, lucrate din lemn i mbrcate n pnz roie, alb sau neagr, la care se adaug i alte elemente ornamentale (oglinzi, peteala, canafi, mirt, panglici). Pentru a fi purtat n timpul jocului, capul de cal este fixat ntr-un suport de lemn, de obicei o covat gurit la mijloc sau dou vesce de sit, care se acoper cu un covor sau o fustanel din pnz alb sau colorat. Peste aceste esturi se cos elemente decorative. Tinerii care joac ciuii se dezlnuie n cerc sau se desfoar liniar i radial, fa n fa, simulnd o arj de cavalerie, sub comanda unui cpitan sau vtaf.