Şcoala Nr. 6 “V.I.Popa” Bârlad

Datini şi obiceiuride Crăciun şi Anul Nou

Clasa a VII-a A

Profesoară:

Briciu Andreia - Elena

Vineri, 16 decembrie 2011, elevii clasei a VII-a A de la Şcoala Nr.6 “V.I.Popa” dinBârlad, coordonaţi de domnişoara profesoară Briciu Andreia - Elena au susţinut

un program artistic intitulat

Datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou.

La acest eveniment au participat atât cadre didactice cât şi părinţi ai elevilor cares-au bucurat de colindele cântate de copii. Sceneta cu

Naşterea lui Iisus Hristos, Jocul caprei de Anul Nouşi Jocul ursului au fost darurile oferite

din suflet şi cu multăd ragoste de către elevi.

Crăciunul este marea zi a naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind sărbătorităde toţi creştinii pe data de 25 decembrie a fiecărui an. Acum mai bine de două mii

de ani, Fecioara Maria, prin puterea Duhului Sfânt, a născut în Betleem pe

Pruncul Iisus.

Se spune că Fecioara Maria, când a simţit că trebuie să nască, însoţităfiind de Iosif, a bătut din poartă în poartă şi i-a rugat pe oameni să-i ofereadăpost pentru a aduce pe lume pe Fiul lui Dumnezeu. Oamenii nu auvrut să primească o femeie ce urma să nască. Maria nu a mai putut merge

şi a intrat într-o iesle săracă unde a născut.

Atunci, cei trei magi de la Răsărit au văzut o stea luminoasă pe cer şi, străbătândcale lungă pentru a o urma, au ajuns la Betleem, aducându-i Mântuitorului, în dar,

aur, smirnă şi tămâie.

De sărbătoarea Naşterii Domnului sunt legate o mulţime de obiceiurifrumoase.

Jocul caprei este un obicei străvechi, exponent peste veacuri al spiritualităţiipopulare. El face parte din tradiţiile româneşti de iarnă şi este păstrat şi astăzi înmajoritatea aşezărilor româneşti. Cunoaşte cea mai complexă şi spectaculoasăformă de desfăşurare în satele din Moldova. Obiceiul este definit de costumul de“capră” dar şi de celelalte elemente specifice: obiecte de recuzită, texte literare şi

muzicale, dans.

“Capra” se compune din “clonţ” - cap lucrat din lemn, cu maxilarul inferiormobil pentru a “clămpăni” şi “coarne” bogat împodobite cu oglinzi, mărgele,

ciucuri coloraţi, panglici multicolore, clopoţei şi zurgălăi. Trupul costumului esterealizat dintr-o ţesătură groasă de lână, cergă, covor, care are rolul de a-l ascunde

pe cel care o poartă.

Ca desfăşurare obiceiul cunoaşte unele particularităţi de la o zonă la alta.“Capra” se caracterizează printr-o vitalitate excesivă, prin care reuşeşte săcapteze atenţia asistenţei. Ea este însoţită în dansul ei de personaje precum

moşneagul şi baba. În final, “Capra” este omorâtă de către vânător, la fel ca şianul care se sfârşeşte. Cât timp capra este în agonie şi medicul o consultă,

membrii alaiului sunt îngrijoraţi, dar odată cu însănătoşirea animalului, reaparbucuria şi veselia.

“Capra” este jucată pentru a aduce noroc şi belşug gospodarilor. Acest animal a

întruchipat în societăţile ancestrale personificarea fertilităţii telurice.

Jocul ursului este cel mai spectaculos dintre toate jocurile cu măşti întâlnite încetele din Moldova. Jocul ursului a evoluat de la un simplu obicei, la un adevărat

spectacol de mari proporţii şi cu largă rezonanţă. În ropotele asurzitoare aletobelor, ursul ţinut în lanţuri de către ursar, sare pe două picioare şi joacă într-un

ritm frenetic, fără un scenariu precis şi fără să fie dirijat. De menţionat este faptulcă masca-costum de urs se compune dintr-o blană întreagă de urs.

Jocul ursului este poate cel mai vechi dintre dansurile cu măşti: extrem desimplu şi în acelaşi timp spectaculos. Nimeni nu refuză să primească în casă pe ceicare joacă ursul deoarece ursul este considerat un animal plin de calităţi magice.Obiceiul are la origine rolul de a purifica şi feriliza solul în noul an. Cultul ursului

este moştenit de la geto-daci, care îl considerau un animal sacru.

Sărbătoarea Crăciunului a reprezentat totdeauna un prilej de bucurie pentruc reştini, şi mai ales pentru copii, care aşteaptă cu nerăbdare, an de an, zilele în

care merg să colinde şi împodobesc bradul.

La sfârşitul programului elevii au fost răsplătiţi cu covrigi şi portocale, dupădatina străbună. Darurile noastre de Crăciun sunt din suflet, oferite cu mare drag.

Sfintele sărbători de iarnă însemnă credinţă, speranţă, puterea de a dărui şi aprimi dragoste.