prof. coord. LAL DANIELA Elevi: STOICA FLORINA clasa a VII-a IANCU MIHAI clasa a VII-a IGNA IULIA clasa a VI-a

OBICEI TRADITIONAL - CĂLUŞARUL “ Dansul este cea mai elevată, cea mai

emoţională, cea mai frumoasă dintre arte,

pentru că nu este doar translatare sau abstractizare din viaţă;

este chiar viaţă ”

Havelock Ellis, medic si sociolog englez

• Încă din cele mai îndepărtate timpuri, dansul a făcut parte din viaţa oamenilor, din preocupările şi din modul lor de exprimare.

• În satele apartinatoare orasului nostru se practică ,, obiceiul căluşarului”, un dans tradiţional, executat de anumite persoane, adunate într-o formaţie, cu reguli foarte stricte de organizare.

• În anul 1599, 112 căluşari, între care şi căluşarii din Geoagiu, au participat la intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia.

• Se poate spune că timp de sute de ani, căluşarii din Geoagiu nu au lipsit de la evenimentele culturale majore care s-au petrecut în această parte a Transilvaniei.

• Dansul Căluşarului a devenit un obicei popular care are loc în timpul sărbătorilor de iarnă.

• Începe în ajunul Crăciunului şi ţine până în 2 ianuarie.

• Formaţia de căluşari cuprinde numai feciori, aleşi în număr impar.

• Pregătirile pentru acest eveniment încep din timpul postului de Crăciun, când căluşarii îşi aleg o gazdă.

• De obicei gazda este cel mai influent om din sat. El trebuie să-i primească pe căluşari în gospodăria lui pe toată perioada desfăşurării obiceiului. La această gazdă se pregătea, se instruia tineretul să joace căluşarul.

• Jocul constă în mai multe figuri, în sfârşit căluţul şi romana, continuate de diferite colinzi. Formaţia de căluşari are o structură foarte strictă.

• Şeful formaţiei, ,,vătaful”, este mai în vârstă decât ceilalţi feciori şi se distinge prin autoritatea faţă de ceilalţi căluşari. El trebuie să fie un bun orator şi să aibă o gândire spontană.

• Vătavul are un secund care trebuie să-l înlocuiască dacă este cazul.

• Ceilalţi membri ai formaţiei sunt dansatori care execută mişcările vătavului. Pe lângă căluşarii dansatori mai sunt şi ,,jupânii”, tineri aspiranţi, care se iniţiază în dansul căluşarului.

• Jupânii umblă mascaţi şi îmbrăcaţi în mod bizar. Ei au sarcina să strângă mâncare şi băutură pentru căluşari, mergând pe la casele oamenilor.

• Jupânii dau alimentele în grija ,,ceparului”, un alt membru al formaţie, care păstrează cheile de la camera de depozitare.

• În timpul dansului, jupânii au măturoaie cu care lovesc pe oricine încercă să se apropie de căluşari.

• Din formaţia de căluşari fac parte ,,ţurcaşii”. • Ţurcaşii sunt doi tineri voinici care poartă ,, ţurca”, o

reprezentare frumos împodobită a unei capre. • Ţurca este confecţionată dintr-un băţ mai înalt, în capătul

căruia este aşezat un cap de cerb cu coarne împodobite cu clopoţei, zurgălăi (zdrăncane) pamblici, având o barbă flexibilă de lemn amenajată cu dinţi, pe care purtătorul o mânuieşte când un cetăţean îl cinsteşte cu bani.

• Ţurca o poartă un căluşar de rezervă care este îmbrăcat într-un covor ţesut din lână cu motive florale.

• Pe lângă acestia mai sunt doua persoane deghizate, îmbrăcate în haine deosebit de interesante.

• Unul are un bici în mână, al doilea este îmbrăcat ca femeie, acesta poartă în mâna o mătură, după obicei aceştia se numesc ,,mătăhule”, care de asemenea fac parte din rezerva echipei de căluşari.

• Rolul mătăhulelor în cadrul cetei de căluşari era de a apăra grupul de căluşari, în timpul executarii jocului, de persoanele ce asistau la dansul acestora, precum şi de a stârni buna dispoziţie prin gesturi comice, hazlii.

• Portul naţional, cu diagonale în trei culori, zdrăncane la picioare, cu ciucuri.

• Ceata pleacă în ziua de Crăciun pe uliţele satului strigând:

Căluşar de pe Târnavă, măiCu opinci de scroafă neagră, măiCăluşar de pe câmpie, măiCu opinci, cu pălărie, măiCăluşer din câmpul pâinii, măiNu jucaţi ca bătrânii, măiCi jucaţi căluşereşte, măiSă le placă la neveste, măi.

• La terminarea jocului ei primesc de la familia onorată cinstea cuvenită care poate fi un colac, muşchi de porc, bani sau vin.

• După terminarea cinstei căluşarii se aşează într-o roată şi caută să mulţumească familiei prin diferite colinzi specifice: colinda primarului, a notarului, a fetei, a boierului, a luncilor soarelui, etc.

• După terminarea colinzii ceata de căluşari şi de colindători mulţumesc gazdei.

• Jocul căluşarilor durează din 25 decembrie până la 1 ianuarie, când se încheie cu un adevărat ceremonial.

• Ceremonia se desfăşoară după următorul ritual: în ultima zi a jocului, îmbrăcată în vesmintele ei, ţurca părăseşte gazda, locul de domiciliu, plecând pe străzile satului.

• Ceata de căluşari şi mătăhula, speriaţi de absenţa ţurcii, încep să o caute.

• Un căluşar, frumos îmbrăcat , ornat de jur împrejur cu toate zdrăncanele de la căluşarul mascat sub formă de urs, legat cu un lanţ şi reţinut de o persoană împreună cu mătăhulele şi un lăutăraş, pleacă prin sat în căutarea ţurcii. Între timp, pe stradă, ţurca este împuşcată de un vânător.

• Mătăhulele şi ursul, auzind împuşcătura, se îndreaptă spre locul respectiv unde observă că ţurca este moartă.

• Un căluşar deghizat în preot începe să-i citească din carte pentru odihna sufletului.

Un tablou aflat la Muzeul de Artă Populară din Orăştie, adus din satul Vaidei, ilustrează aceste scene ritualice. Ţurca se încarcă într-un car cu boi împodobiţi cu crengi de brad, de unde ţurca şi mătăhulele sunt duse la gazdă.

• Aici se încep botezele hazlii şi deodată învie ţurca. La început aceasta îi sperie, dar apoi cu totii se bucură,exprimându-şi bucuria prin strigături şi cântece.

• La această serbare se invită părinţii, fraţii, surorile şi rudele căluşarilor, prieteni şi prietene, fete şi feciori din întreg satul.

• Serbarea durează toată ziua până în amurgul zilei următoare. La această serbare sunt angajaţi lăutari de seamă nelipsind gurduna (contrabasul)şi ţambalma (ţambal)

• Acest dans, transmis de-a lungul timpului din generaţie în genetaţie, se joacă şi acum de elevii de la COLEGIUL TEHNIC AGRICOL ,,ALEXANDRU BORZA”- GEOAGIU.Ei participă la diferite festivaluri, concursuri, spectacole, organizate de Consiliul Judeţean, Centrul Judeţean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiţionale

• Nu se mai joacă de către flăcăii satului, pentru aceşti elevii gazda este şcoala unde ei învaţă iar, ţurca arătarea grotească, mascată care simboliza răul precum şi mătăhula lipsesc cu desăvârşire totodată şi întreg ceremonialul din ultima zi de joc, aceea nuntă cu lăutarii, cu diferite instrumente.

• Cercul format de căluşari prin care făceau urarea de mulţumire pentru gazda care îi cinsteste cu bani se realizează pe o scenă înaintea primirii unui premii.

• Sunt de asemenea cunoscute sacrificiile pe care elevii le fac pentru a procura costumele naţionale.

MOTTO: “FOLCLORUL ESTE CARTEA DE IDENTITATE A NEAMULUI”

,, Suflaţi colbul de pe cronici, cum zice poetul şi faceţi să renască

virtuţile bătrânilor în sufletele tinerimii de astăzi ”

Alexandru Vlahuţă