UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE A BANATULUI „REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI„ DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA TEHNOLOGIA PRODUSELOR AGROALIMENTARESPECIALIZAREA Aliment-Nutriţie umană

DISCIPLINA: Nutriţia pe categorii speciale de consumatori

Ing. Rus DanielaAnul I – Master

Dezechilibre nutriţionale: Particularizare pentru obezitate

Conducător ştiinţific: Şef lucr. Dr. Ariana – Bianca Velciov

Timisoara 2015

1

Generalitati

Deficitul nutritional este situatia in care un organism nu dispune de suficiente substante nutritive pentru a functiona normal. Deficientele de nutritie pot afecta una sau mai multe functii corporale si variaza mult in severitate. Un nivel scazut al anumitor substante nutritive poate determina organismul sa reactioneze intr-un mod anormal. De exemplu, deficitul de calciu si fosfor poate fi problematic pentru structura oaselor, unghiilor si parului, iar existenta unor valori scazute a proteinelor va afecta muschii si nivelurile de energie.

Pentru a putea funcţiona normal, organismul uman necesită un aport constant de energie, aport care se realizează prin intermediul principiilor alimentare. Fiind vorba de un organism homeoterm, adică lipsit de capacitatea de depozitare a căldurii şi de posibilitatea de transformare a altei forme de energie exterioară, sursa unică şi indispensabilă a supravieţuirii omului rămâne energia obţinută prin desfacerea legăturilor chimice din structura alimentelor. Starea de sănătate a fiecărui individ, evaluată adesea prin ceea ce se numeste un status nutriţional optim derivă din echilibrul obţinut între necesarul şi aportul nutriţional.

Existenţa unui stări de nutriţie optime promovează creşterea şi dezvoltarea organismului, menţine starea de sănătate, permite desfăşurarea activităţii zilnice şi participă la protecţia organismului faţă de diverse agresiuni sau boli. În determinarea statusului nutriţional, un rol aparte îl deţine balanţa energetică a organismului ce stă la baza stabilităţii ponderale şi a echilibrului mediului intern. Pe un talger al balanţei sunt aporturile energetice (reprezentate aşa cum am arătat de alimente) iar pe celălalt consumurile energetice pentru menţinerea funcţiilor organismului, termoreglare si activitate fizică În cazul organismului uman, aportul energetic este discontinuu şi variabil, în timp ce consumul energetic este permanent.

Este necesară existenţa unor depozite energetice care să asigure organismului uman “combustibilul” în perioadele dintre prânzuri. Se poate vorbi astfel de două etape distincte, perioada alimentară şi cea de post, în cadrul cărora căile metabolice activate sunt diferite, ducând fie la stocare de energie sub formă de glicogen şi trigliceride, fie la consumul din depozitele glucidice şi lipidice, uneori chiar proteice.

2

Ce reprezinta Alimentul?

Alimentul reprezintă un produs mai mult sau mai puţin natural capabil să îi asigure omului energia necesară desfăşurării activităţilor biologice, intelectuale şi fizice, dar şi nutrienţii necesari construcţiilor şi modificărilor celulare. Alimentul potoleşte senzaţia de foame, iar multora le procură senzaţia de plăcere şi de satisfacţie.

Se cunoaşte foarte bine faptul că nu orice aliment este benefic corpului uman. Astăzi, aproape că a intrat în vorbirea cotidiană, expresii ca; "hrană nesănătoasă" sau "hrană sănătoasă". Calitatea unui aliment rezidă atât din sursa din care provine, cât şi din modul  de prelucrare industrială sau casnică al acestuia.

Alimentele care se găsesc astăzi pe piaţă, sunt naturale, seminaturale sau chiar semisintetice. Dintre toate acestea, se ştie bine, cele mai sănătoase sunt cele de provenienţă naturală, care nu conţin adaosuri sintetice (aditivi), care nu au trecut prin procese de rafinare industrială şi care nu au fost excesiv de prelucrate din punct de vedere culinar. O importanţă deosebită pentru sănătatea omului, o au acele alimente naturale neprelucrate în vreun fel, de obicei de origine vegetală, cunoscute sub denumirea de crudităţi.

Alimentaţia omului reprezintă unul dintre stâlpii fundamentali a construcţiei sale.  Sănătatea şi echilibrul fiecăruia, se află în corelaţie directă cu hrana. Deprinderea unei alimentaţii adecvate, aduce, împreună cu alte elemente corecte de comportament, o viaţă sănătoasă. În ceea ce priveşte actul hrănirii, nu este important doar ce mâncăm, ci şi cât, când şi cum ne alimentăm.

După cum se ştie, nu numai hrana nesănătoasă dăunează corpului uman, ci şi un mod de hrănire necorespunzător, derivat din deprinderea unui comportament alimentar greşit. Consecinţele unui comportament alimentar inadecvat, se pot răsfrânge mai repede sau mai târziu asupra sănătăţii, luând forma unor tulburări ca: obezitatea, slăbirea pronunţată a organismului, constipaţie sau diaree, diabet zaharat, ulcer gastric sau duodenal, enterite sau colite, litiază biliară sau urinară, etc..

Omul, fie că îi place sau nu, este, ca orice fiinţă de pe Terra, o verigă a lanţurilor trofice, ceea ce înseamnă că prin intermediul hranei sale, schimbă informaţie, materie şi energie cu mediul înconjurător. Deja, noua ştiinţă numită nutrigenomica, a adus dovezi în legătură cu influenţa alimentelor asupra informaţiei genetice înscrisă în lanţurile noastre de ADN şi ARN. Desprins de natură şi închistat într-o civilizaţia sintetică, omul modern riscă, prin produsele alimentare cu un grad mare de procesare, să îşi denatureze grav nu numai sănătatea imediată ci şi materialul de bază ai cromozomilor săi, cu consecinţe încă necalculabile asupra lui şi a urmaşilor săi.

Astfel, actul hrănirii devine unul de mare responsabilitate asupra viitorului întregii specii umane, căci deja trăim într-o lume în care copii sunt mai bolnavi decât părinţii şi chiar, în prea multe cazuri, mor înaintea acestora.

3

1. Alimentaţia echilibrată

Organismul omului se menţine cu atât mai sănătos cu cât alimentaţia este mai echilibrată. O alimentaţie diversificată, individualizată (după modul de viaţă, sex, efort, starea de sănătate), corect compusă din punct de vedere caloric şi care respectă raportul optim dintre substanţele principale (glucide, proteine, lipide, fibre vegetale), poate fi considerată a fi alimentaţie echilibrată.

Acest tip sănătos de hrănire presupune moderaţie în toate privinţele. Alimentaţia echilibrată trebuie să dea răspunsuri adecvate la cele trei întrebări fundamentale ale actului hrănirii, şi anume la: ce, cât şi cum mâncăm?

2. Alimentaţia dietetică

 În faţa unei boli, alimentaţia pacientului trebuie schimbată, atât pentru a se evita introducerea în organism a unor substanţe nefavorabile dereglajului instalat, cât şi în scopul folosirii hranei ca "aliment-medicament". Pe acest considerent, în cazurile de boală, se alcătuiesc diete chibzuite, cu valoare terapeutică (dietoterapeutică).

 Alimentaţia dietetică însă, nu se adresează doar oamenilor atinşi de vreo afecţiune, ea prezentând un rol activ în prevenirea bolilor, constituindu-se deci, într-un factor profilactic de importanţă majoră. De aceea, în lumea modernă, în care alimentaţia convenţională şi-a dovedit nocivitatea, apelarea la preparate dietetice, poate decât să aducă beneficii organismului .

3. Dezechilibre alimentare

În urma unei alimentaţii necorespunzătoare, mai repede sau mai târziu, apar o serie de tulburări care perturbă sănătatea omului. Fenomenele care însoţesc dezechilibrele alimentare sunt cauzate de lipsa unei alimentaţii diversificate şi echilibrate sau de către un comportament alimentar dăunător. La baza dezechilibrului alimentar stă adesea malnutriţia, atât în cazul subalimentaţiei (subnutriţiei) cât şi în acela a supraalimentaţie (supranutriţiei)

4

Malnutritia alimentara

Malnutriţia alimentară este un dereglaj complex, cauzat de privarea organismului de substanţe bio esenţiale, în  special de proteine. Tulburarea apare fie ca o consecinţă a unei alimentaţii greşite, fie în urma unor afecţiuni care determină incapacitatea  organismului de a utiliza elementele esenţiale din hrană.  Privind din unghiul alimentaţiei, malnutriţia poate îmbrăca două forme; una de insuficienţă şi cealaltă de exces.

Malnutriţia alimentară de insuficienţă

  Numită şi malnutriţie de aport, malnutriţia alimentară de insuficienţă este o subnutriţie propriu-zisă. În subnutriţie deoarece se mănâncă prea puţin, organismul resimte un declin cauzat în special de lipsa sau insuficienţa unor elemente esenţiale, mai ales aminoacizi esenţiali, acizi graşi esenţiali, glucide, minerale şi vitamine.

Malnutriţia alimentară de insuficienţă se manifestă fie pe un fond de carenţă energetică (conţinutul în calorii a hranei nu satisface cerinţele energetice ale organismului), fie pe un fond energetic global corespunzător (caloriile din hrană acoperă trebuinţele energetice ale corpului). Din acest motiv, în subnutriţia alimentară de insuficienţă, trebuiesc urmărite ambele aspecte, şi anume atât bilanţul energetic, cât şi nutrienţii esenţiali la care organismul nu are acces (metabolismulintermediar şi metabolismul energetic).

Excluzând situaţiile sociale extreme (sărăcia, prizonieratul, naufragiul) precum şi pe cele de ordin medical (malabsborţia), principala "vinovată" a malnutriţiei alimentare  de insuficienţă este anorexia.

Simptomele malnutriţiei de aport sunt variate şi uneori grave, iar dacă nu se intervine la timp, viaţa poate fi pusă în pericol. Semnele care însoţesc tulburarea sunt specific hipoglicemiei,  hipoproteinismului, anemiei, hipocalcemiei, etc. Ele se manifestă prin: slăbirea organismului (slăbirea este mascată de multe ori de un edem generalizat), migrene, depresie, scăderea tensiunii arteriale, astenie, ameţeli, tremurături, etc. În malnutriţia alimentară de insuficienţă îndelungată se poate instala metabolismul de inaniţie, fenomen deosebit de periculos pentru organismul uman.

Malnutriţia alimentară de exces

Malnutriţia alimentară de exces este tot o malnutriţie de insuficienţă, însă una mascată de un aport cantitativ alimentar peste normal. Caloriile din alimente depăşesc cerinţele organismului, iar multe substanţe nevaloroase sau chiar dăunătoare din hrană, pătrund în abundenţă în organism.

Ca urmare a acestui fapt, corpul suferă de un deficit în compuşi valoroşi şi indispensabili care, fie lipsesc din hrană, fie sunt neutralizaţi de către prezenţa masivă a substanţelor neesenţiale.

5

Dintre compuşii fără valoare pentru organism, care pot induce deficite în substanţe esenţiale, amintim: acizii graşi neesenţiali (predomină în uleiurile rafinate sau în cele încinse precum şi în grăsimile de origine animală), glucidele cu absorbţie rapidă(apar în zahărul alb, în multe băuturi răcoritoare, produse de cofetărie, etc.), aminoacizii neesenţiali (sunt dăunători atunci când se consumă în exces carne, boabe leguminoase, mezeluri, caş, caşcaval, ouă).

Organismul omului nu prelucrează abuzul de compuşi, ci, mai ales pe un fond caloric exagerat, caută să îşi facă rezerve, sub forma unor depozite de grăsime. Totodată, alimentaţia excesivă şi hipercalorică, suprasolicită diferite organe interne şi încarcă corpul de toxine. În aceste condiţii proliferează bolile civilizaţiei moderne (obezitatea, diabetul, afecţiunile cardio-vasculare, cancerul, etc.).

Componenta psihica a malnutritiei alimentare

Malnutriţia alimentară, fie că este de insuficienţă, fie că este de exces, se leagă de cele mai multe ori cu o componentă psihică ce nu poate fi ignorată. Stresul, depresia, anxietatea, starea de nefericire, manipularea media, determină la multe persoane modificări în conduita alimentară, influenţând uneori chiar şi mecanismele foamei, cu consecinţe negative asupra sănătăţii.

OBEZITATEA

Tendinte istorice

Grecii au fost primii care au recunoscut obezitatea ca afecțiune medicală. „Obezitatea nu este doar o boală în sine, ci și premergătoare altor boli”. Chirurgul indian Sushruta (secolul al VI-lea î.Hr.) a remarcat legătura dintre obezitate și bolile cardiace. În tratarea maladiei, acesta a recomandat activitățile fizice. În cea mai mare parte a istoriei sale, omenirea s-a confruntat cu lipsa hranei. Astfel, de-a lungul istoriei, obezitatea a fost privită ca un semn de bunăstare și prosperitate. Era frecventă în rândul înalților funcționari din Europa în Evul Mediu și în perioada Renașterii, precum și în civilizațiile antice din Asia de Est.

Odată cu revoluția industrială s-a constatat că puterea militară și economică a națiunilor era dependentă de statura și tăria fizică a soldaților și a muncitorilor

Creșterea indicelui mediu de masă corporală de la valoarea considerată actualmente subponderală la valoarea considerată normală a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea societăților industrializate. Așadar, înălțimea și greutatea în țările dezvoltate au crescut de-a lungul secolului al XIX-lea. În timpul secolului al XX-lea, pe măsură ce populațiile și-au atins potențialul genetic în privința înălțimii, greutatea a crescut mult mai mult față de înălțime, ducând la obezitate. În anii 1950, creșterea bunăstării în țările dezvoltate a dus la scăderea mortalității infantile, însă datorită creșterii greutății corporale, au devenit mai frecvente bolile cardiace și renale.

6

 Între timp, societățile de asigurări și-au dat seama de legătura dintre greutate și speranța de viață și au crescut primele de asigurare în cazul persoanelor obeze.

De-a lungul istoriei, numeroase culturi au considerat obezitatea un rezultat al defectului de caracter. Personajul obesus sau personajul gras dincomedia greacă era un gurmand adesea ridiculizat. În era creștină, mâncarea a fost deseori asociată cu lăcomia și desfrânarea. În cultura modernă occidentală, greutatea excesivă este adesea considerată neatrăgătoare, obezitatea fiind în mod frecvent asociată cu diverse stereotipuri negative. Persoanele obeze de toate vârstele pot fi stigmatizate social și pot fi ținta hărțuirii sau evitării de către semenii lor. Obezitatea a redevenit un motiv de discriminare.

În societatea occidentală, percepția publică față de greutatea corporală sănătoasă este diferită de percepția privind greutatea ideală – ambele s-au schimbat de la începutul secolului al XX-lea. Greutatea considerată ideală a scăzut de la începutul anilor 1920. Această modificare a percepției este ilustrată prin faptul că înălțimea medie a concurentelor la concursul Miss America a crescut cu 2%, în timp ce greutatea medie a acestora a scăzut cu 12%. Pe de altă parte, concepțiile oamenilor privind greutatea sănătoasă s-au schimbat în direcția opusă. În Marea Britanie, greutatea la care oamenii se considerau supraponderali era semnificativ mai ridicată în 2007 față de 1999.[166] Se consideră că aceste schimbări se datorează creșterii adipozității, ceea ce duce la creșterea acceptării grăsimii corporale suplimentare ca fiind normală.[

Obezitatea continuă să fie privită ca un semn al bunăstării și bogăției în numeroase regiuni ale Africii. Acest fapt a devenit frecvent îndeosebi de la apariția epidemiei cauzate de virusul HIV.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Obezitate

7

Obezitatea este o afecțiune medicală de nutriție și metabolism (schimb de materii) în care grăsimea corporală se acumulează în exces, astfel încât poate avea un efect advers, negativ asupra sănătății, ducând la o speranță de viață redusă și/sau probleme de sănătate. Oamenii sunt considerați obezi atunci când indicele de masă corporală (IMC), o mărime obținută prin împărțirea greutății unei persoane, exprimată în kilograme, la pătratul înălțimii acelei persoane, exprimată în metri, este mai mare de 30 kg/m2.

Obezitatea este cea mai frecventa boala metabolica si se asociaza adesea cu boli cronice severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Ea este caracterizata printr-un exces de tesut adipos. In mod normal organismul barbatilor contine un procent de 15 - 20 % de tesut adipos, iar organismul femeilor un procent de 25 - 30 % de tesut adipos. Obezitatea este una dintre principalele cauze de deces ce pot fi prevenite la nivel mondial, cu o răspândire din ce în ce mai mare la adulți și copii, iar autoritățile o consideră ca fiind una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică din secolul al XXI-lea.[10] În mare parte din lumea modernă, obezitatea este stigmatizată (în special în Occident), cu toate că a fost percepută drept un simbol al bogăției și fertilității de-a lungul istoriei, acest lucru fiind încă valabil în anumite zone din lume.[2][11]

http://ro.wikipedia.org/wiki/Obezitate

8

http://ro.wikipedia.org/wiki/Obezitate

Organizatia mondiala a sanatatii a definit si clasificat grade de obezitate, pe baza IMC - indicele de masa corporala, calculat prin raportul greutate/inaltime2, astfel :

gradul 1 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 30 - 34,9 kg/m2

gradul 2 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 35 - 39,9 kg/m2

gradul 3 de obezitate cu indicele de masa corporala egal sau peste 40 kg/m2

Pacientii cu indicele de masa corporala (IMC) cuprins intre 25 - 29,9 kg/m2 au fost definiti ca supraponderali. Valori normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 24 - 26 kg/m2 pentru femei si 24 - 27 kg/m2 pentru barbati. Un indice de masa corporala (IMC) sub 18 kg/m2 prezinta diagnosticul de denutritie.

Alti indicatori folositi pentru definirea stadiului de obezitate sunt grosimea pliului cutanat (la nivel subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.), circumferinta taliei (normal sub 80 cm la femei si sub 94 cm la barbati), raportul circumferinta talie/circumferinta soldului.

Toti acesti parametrii antropometrici permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor IMC (indicele de masa corporala).

9

Datele statistice arata un procent de peste 50 % de persoane obeze si supraponderale in Europa. In tarile europene rata obezitatii variaza invers proportional cu nivelul socio-economic, in special in randul femeilor. In tara noastra incidenta obezitatii este de aproximativ 17 % in mediul rural si cca. 20 % in mediul urban, fiind mai frecventa la femei; la copii variaza intre 5 - 10 %.

Se cunosc doua modele de baza ale distributiei tesutului adipos la indivizii obezi:

obezitate abdominala (androida, centrala) cu cele doua componente, viscerala si subcutanata

obezitate gluteofemurala (ginoida)Stabilirea tipului de obezitate a pacientului are o importanta clinica majora.

Obezitatea centrala este un factor determinant puternic al insulinorezistentei si se asociaza cu un risc crescut de diabet zaharat,dislipidemie, ateroscleroza, hipertensiune si cancer. S-a identificat statistic o asociere intre cresterea adipozitatii centrale si unii factori de mediu ca sedentarismul, nivelul socio-economic scazut si stresul psihic asociat, nivelul scazut de educatie. Initierea fumatului este urmata de dezvoltarea obezitatii centrale, proces reversibil dupa renuntarea la fumat.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Obezitate

10

Prevalenta obezitatii este crescuta suplimentar in anumite grupuri etnice datorita obiceiurilor alimentare (preparate alimentare cu continut crescut caloric si scazut vitaminic) si particularitatilor climaterice (sezonul rece prelungit cu reducerea ofertei de fructe si legume). Urbanizarea, obligatoriu insotita de industrializare, este trasatura definitorie a unei societati predispuse la obezitate. In societatea moderna, excesul ponderal are o prevalenta ingrijoratoare. Cauzele obezitatii includ stresul cotidian, lipsa educatiei, alimentatia hipercalorica tip fast-food, consumul crescut de alcool. Mai importanta decat toate acestea pare insa scaderea gradului de activitate fizica.

Unele tulburari psihologice primare ca : anxietatea, depresia, tulburarile de personalitate, pot constitui factori etiopatogenici ai obezitatii prin inducerea de tulburari de comportament alimentar. Cele mai frecvente astfel de tulburari sunt : gustari interprandiale cu un bogat continut caloric, ingestie crescuta si frecventa de dulciuri, aport alimentar crescut dupa ora 19, episoade de foame exagerata ce conduc la ingestie alimentara crescuta intr-o perioada scurta de timp, bulimia, hiperfagia, consum crescut de alcool, care prin aportul caloric si stimularea apetitului, actioneaza ca factor favorizant al obezitatii.

Sedentarismul, acest factor cauzator de obezitate, poate fi :

habitual (indus de lipsa unei culturi sportive si de progresul tehnologic)fortat (datorat unor accidente, handicapuri fizice, imobilizare postoperatorie

etc.)In mod normal, apare o crestere in greutate la femeile aflate in perioda de

sarcina, lactatie sau menopauza. Unele boli pot accelera castigul ponderal si conduc la dificultati in tratamentul obezitatii (hipotiroidismul, sindromul Cushing, sindromul ovarului polichistic etc.).

O serie de medicamente pot modifica balanta energetica favorizand castigul ponderal, fara sa determine un surplus ponderal important (cu exceptia corticoizilor) : blocanti β adrenergici, steroizi (estrogeni, glucocorticoizi etc.), unele contraceptive steroidiene, antidepresive triciclice, antiepileptice, antipsihotice, antagonisti serotonergici, insulina si sulfonilureicele administrate impropriu.

Starea de obezitate este rezultatul unui dezechilibru intre energia de aport (valoarea calorica a alimentelor ingerate) si cheltuielile energetice (energia consumata in activitatea fizica si metabolismul bazal, termogeneza, prelucrarea alimentelor ingerate).

Cheltuiala energetica de repaus este data de metabolismul bazal, efectul termic al alimentelor (actiunea dinamica specifica a acestora), procesul de crestere si termogeneza de adaptare la cald si frig.

Metabolismul bazal reprezinta energia necesara mentinerii functiilor vitale si homeostaziei in conditii de repaus absolut : activitate nervoasa, cardiaca, respiratorie, musculara, osmotica, sinteza compusilor organici. El reprezinta 60 - 75 % din cheltuiala energetica zilnica. Valoarea metabolismului bazal la adultul normal este de circa 1 kcal/kg/ora, adica 1680 kcal pe zi pentru o greutate de 70 kg. O scadere minima in timp a metabolismului bazal poate determina pe termen lung un castig ponderal apreciabil.

11

Odata cu inaintarea in varsta rata metabolismului bazal scade cu 2 - 3 % la fiecare decada, iar necesarul caloric pentru procesul de crestere este redus la 1 % din cheltuiala energetica zilnica; ambele dezechilibre favorizeaza excesul ponderal in conditiile pastrarii aceluiasi aport caloric.

Actiunea dinamica specifica a alimentelor reprezinta cantitatea de energie necesara digestiei si absorbtiei alimentelor, precum si pentru activarea sistemului vegetativ in perioada actului alimentar. Reprezinta 10 % din consumul energetic zilnic. Termogeneza de adaptare este energia necesara mentinerii constante a temperaturii corpului si este dependenta de arderile desfasurate la nivelul tesutului adipos brun.

Complicatiile starii de obezitate sunt multiple, fiind afectate in diferite grade aproape toate sistemele si aparatele organismului. Complicatiile cardiovasculare sunt : hipertensiunea arteriala, cardiopatia ischemica, insuficienta cardiaca, moartea subita, accidentele vasculare cerebrale, insuficienta venoasa cronica. Complicatiile osteo-articulare sunt : gonartroza, coxartroza si sindromul trofostatic din post-menopauza. Studiile clinice au furnizat dovezi cu privire la rolul direct al obezitatii in patogenia diabetului zaharat.

O scadere ponderala de 0,5 - 10 kg la pacientul obez se insoteste de numeroase beneficii :

scade cu 20 % mortalitatea totala, scade cu 37 % mortalitatea prin cancer, scade cu 44 % decesul prin diabet zaharat, scade cu 9 % decesul prin boli cardiovasculare

scade riscul de aparitie a diabetului zaharat cu peste 50 %, reduce glicemia bazala cu 30 - 50 %, scade cu 15 % hemoglobina glicozilata

scade cu 10mmHg componenta sistolica a tensiunii arteriale si cu 20 mmHg componenta sa diastolica

scade cu 10% colesterolul total, scade cu 10 - 15 % LDLcolesterolul, scade cu 20 - 40 % trigliceridele plasmatice, creste cu 10- 15 % HDLcolesterolul

se amelioreaza simptomele din afectiuni respiratorii, osteoarticulare, boli cardiovasculare

se reduc complicatiile ginecologice, obstetricale si urologicecreste calitatea vietii pacientului, cu imbunatatirea statutului social

Situatiile care contraindica scaderea ponderala sunt :

sarcina si perioada de lactatietuberculoza activa, hepatita cronica activa, ulcerul gastroduodenal in puseu

dureros, nefropatiile cronice, colestaza, sindromul de malabsorbtie, gutaanorexia nervoasa, depresiagreutatea ciclica, intalnita la indivizii cu oscilatii mari ale greutatii corporale la

care tinta terapeutica este mentinerea unei greutati stabileObtinerea greutatii dorite presupune o dieta hipocalorica, corectia tulburarilor

de comportament alimentar, exercitiu fizic, farmacoterapie, interventii chirurgicale etc.

12

Tipul de dieta trebuie sa fie ales in functie de aderenta pacientului, patologia asociata si obiectivele terapeutice. Principiile generale ale unei diete hipocalorice constau in : limitarea consumului alimentar in afara meselor, evitarea alimentelor cu densitate calorica mare, mese mici si fractionate, stoparea fumatului si un consum scazut de alcool. In general, se recomanda o dieta cu deficit de 500 kcal/zi fata de aportul alimentar anterior, estimandu-se o scadere ponderala cu 5 - 10 % din greutatea initiala intr-o perioada de 3 luni. Structura dietei va consta in 55 - 60 % glucide, 25 - 30 % lipide si 12 - 17 % proteine. Se va interzice consumul de alcool. Aportul de fibre alimentare va fi de cca 30 gr. si de sare sub 6 gr. (adaptat la valorile tensionale).

Activitatea fizica este un element terapeutic de prima importanta care trebuie, totusi, individualizat si adaptat la patologia asociata. Efortul fizic potenteaza scaderea in greutate indusa de dieta hipocalorica, reduce insulinorezistenta si diminua masa adipoasa intraabdominala.

S-a observat ca activitatea fizica limiteaza reducerea masei musculare indusa de unele diete hipocalorice. Numeroase studii au aratat ca activitatea fizica reduce simptomatologia si riscurile tuturor comorbiditatilor. In general, se recomanda efectuarea de exercitii fizice de minim 3 ori pe saptamana, cu o durata de 30 - 60 minute si o intensitate de 50 - 70 % din capacitatea individuala de efort.

Farmacoterapia este necesara pacientilor la care in pofida terapiei nefarmacologice nu s-a reusit obtinerea greutatii corporale stabilite. Substantele antiobezitate pot fi prescrise numai de medicul specialist.

Metodele chirurgicale de tratament al obezitatii sunt luate in considerare in urmatoarele situatii extreme :

indicele de masa corporala (IMC) este peste 40 kg/m2

indicele de masa corporala (IMC) este peste 35 kg/m2 in prezenta complicatiilor medicale ale obezitatii

insuccesul metodelor de scadere sau mentinere a greutatii aplicate timp de un an

existenta unor complicatii medicale (apnee obstructiva de somn, esofagita de reflux severa, artrita invalidanta) ce necesita o scadere rapida in greutate.

13

Obezitatea la copii

Cand vorbim despre obezitatea la copii, consider ca exista vinovati in cazul cand nu sunt cauze medicale. Acestia sunt parintii. Da, ei sunt exemplul cel mai apropiat de copil si ei sunt si autorii construirii regimului igieno - dietetic al acestuia. Inca din primul an de viata mama poate jongla cu alimentatia, in asa fel incat sa aiba un copilas care atunci cand implineste varsta de un an, sa nu depaseasca greutatea pe care ar trebui sa o aiba. Nu trebuie sa il hranim cu fainoase in exces, trebuie sa urmarim sfaturile medicului pediatru pentru a respecta cantitatile si calitatea alimentelor. Si chiar daca nu pare, gimnastica pasiva din primul an de viata , este foarte importanta. Ea se poate face atunci cand il schimbam, inainte de masa, oricand il pridem in perioada de veghe si bine dispus. 

Apoi, cand copilul va creste, va trebui sa fim un exemplu pentru el. Noi vom fi cei pe care copilul ii va copia. Daca noi vom aplica un regim de viata echilibrat, acesta va fi copiat de cel mic. Trebuie sa respectam mesele iar ele sa cuprinda alimente necesare organismului dar care nu ingrasa. Trebuie sa le ocolim, sa nu avem in frigider hrana bogata incalorii, sa nu avem dulciuri concentrate. In schimb, copilul ar trebui sa vada fructe si legume in casa, sa inteleaga importanta lor, si chiar daca sunt mici si nu pare, inteleg multe din sfaturile noastre. Si daca le compunem mici povesti legate de fructe si legume, daca inventam povesti cu grasuti care sunt certati cu acestea dar sunt buni prieteni cu hamburgerii, dar in schimb sunt tinta glumelor colegilor referitoare la greutatea lor, ei vor intelege avantajelealimentatiei sanatoase. Si ce este mai placut decat sa ne bucuram atunci cand copilul nostru face sport, cand are rezultate in competitii, cand nu este atras numai de jocurile pe calculator sau de hrana din frigider? 

Cateva sfaturi pentru adultii care se ocupa de ingrijirea copiilor lorDin alimentatia zilnica, nu trebuie sa lipseasca lactatele sau derivate de lapte. Acestea aduc calciul si vitamina D atat de necesare cresterii. Fructele si legumele sunt si ele folositoare si pot fi consummate in cantitati generoase la varsta copilariei, atat ca atare cat si sub forma de sucuri ele crescand rezistenta organismului impotriva infectiilor. 

Proteinele din carne ar trebui cosumate zilnic iar oul de doua , trei ori pe saptamana. Acestea au rol in cresterea armonioasa a micutului organism. Grasimile in cantitati moderate, au rol antiviral, deci esential in lupta impotriva bolilor. Orarul meselor trebuie respectat, nu se mananca in fata calculatorului sau televizorului dar nici in timp ce citim. Atmosfera va fi linistita, un mediu de familie adecvat contribuie la o buna digestie. Alimentele vor fi mestecate de cca 20 de ori, iar masa se va intinde pe minimum 20 de minute. Nu invatati copiii sa manance in picioare, in graba, acest lucru nu ne permite sa stim exact cat am mancat. Cand se ia masa, trebuie sa se constientizeze acest lucru, mintea va fi indreptata catre aceasta indeletnicire pentru a nu manca in nestire, fara noima. 

Parintii vor pune la dispozitia copilului o varietate de alimente sanatoase, sa aiba senzatia ca el alege, sa nu ii cream restrictii dar in acelasi timp sa aiba la dispozitie numai ce este sanatos. 

14

Daca explicam copilului ca exercitiile fizice au numai beneficii, daca il sfatuim sa mearga la scoala pe jos si ii si explicam de ce, daca il indemnam sa faca sporturi din cele mai diverse, va creste in acest spirit si va avea numai de castigat. Nu trebuie sa omitem importanta expunerii la soare in orele premise, acest lucru ducand la depunerea calciului in oase. 

De o importanta covarsitoare pentru viitorul copilului nostru, este alimentatia pe care el o va consuma la scoala. Parintele va hotara daca va avea un viitor adult supraponderal sau nu. Daca pentru gustarea de la scoala ii va da bani caci sigur este mult mai simplu pentru el, atunci copilul va decide pentru fast fooduri sau snackuri care sunt gustoase dar nocive. Daca parintele va pierde cateva minute pregatind un sandvis in care va adauga si salata sau alte legume de sezon dar si carne pregatita in casa( piept de curcan, de pui) sau ton, sunca slaba care se gasesc in comert, sigur ca acest lucru va duce la un adult sanatos. 

Trebuie sa ii gasiti copilului dumneavoastra alte tentatii decat cele alimentare, sa ii explicati ca trebuie sa manance ca sa traiasca si nu sa traiasca ca sa manance. De cele mai multe ori, parintii poarta intreaga responsabilitate a sanatatii copiilor lor. Ei depind de noi si nu invers. 

http://www.ghidcabinet.ro/2011/03/circa-10-dintre-copii-romani-sufera-de-obezitate/

15

http://www.ghidcabinet.ro/2011/03/circa-10-dintre-copii-romani-sufera-de-obezitate/

16

Problemele de sanatate asociate cu obezitatea

Printre problemele de sanatate cu care se pot confrunta copiii obezi se numara: diabet cardiopatie pancreatita probleme ale ficatului probleme ortopedice (legate de structura labei piciorului) probleme respiratorii cum ar fi obturarea cailor respiratorii superioare si

restringerea peretelui dinspre exterior al toracelui, ceea ce conduce la apnee in timpul somnului

reflux esofagian, calculi biliari si alte disfunctii ale stomacului disfunctii in alimentatie, cum ar fi bulimia.

Excesul de greutate acumulat in jurul taliei la copiii si adolescentii obezi poate de asemenea mari riscul aparitiei unor probleme cardiovasculare si a hipertensiunii, toleranta anormala a glucozei (ce conduce la diabet) si colesterolul.

Copiii si adolescentii obezi au o incredere in sine scazuta

Consecintele imediate ale supraponderabilitatii in timpul copilariei si adolescentei sint de natura psiho-sociala. Copiii obezi nu au incredere in sine si sint nemultumiti in ceea ce priveste aspectul lor fizic.

De asemenea sint mai predispusi: sa aiba rezultate slabe la invatatura; sa aiba perspective mai reduse in gasirea unui loc de munca; sa fie izolati social.

Cercetarile au aratat ca acei copii ce sufera de obezitate considera ca aceasta boala este un handicap fizic mai mare decit pierderea unui picior.Excesul de calorii si activitatea fizica redusa conduc la obezitate.

Obezitatea este de obicei cauzata de:

– Consumul de alimente in exces – majoritatea persoanelor care sufera de aceasta boala recunosc ca maninca exagerat de mult. De asemenea, alimentele consumate tind sa aiba un continut mare de grasimi. Cea mai mare parte dintre aceste grasimi este mai degraba stocata in organism decit transformata in energie. Totusi, cresterea in greutate are loc atunci cind energia in exces provine din consumul de grasimi, proteine sau carbohidrati. Conform statisticilor, in majoritatea tarilor vestice s-a constatat ca majoritatea copiilor consuma in exces alimente cu un continut energetic ridicat, bogate in grasimi saturate si zaharuri. Consumul exagerat de astfel de alimente in mod regulat poate duce la cresterea in greutate daca nivelul de activitate fizica nu reuseste sa compenseze acest lucru.

17

- Mesele copioase – unele persoane supraponderale maninca normal si sanatos in majoritatea timpului, dar din cind in cind iau si mese copioase. Aceasta inseamna ca ei consuma foarte multa mincare intr-un timp foarte scurt.

- Activitatea fizica redusa – in ultima vreme, copiii sint din ce in ce mai putin activi. Lipsa lor de activitate fizica poate fi datorata orelor intregi petrecute in fata televizorului, a calculatorului, precum si altor activitati sedentare datorate tehnologiei moderne. Copiii care isi petrec mai mult de zece ore pe saptamina in fata televizorului sint mai predispusi sa devina supraponderali.

De asemenea, copiii care dispun de propriul televizor in camera risca sa devina supraponderali mai mult decit cei care nu dispun de aceasta facilitate. Statisticile au aratat ca majoritatea copiilor in virsta de 7 ani sau mai mari sint sedentari si ca fetele sint chiar mai putin active decit baietii.

Unii factori sociali, precum un venit prea scazut al familiei sau un nivel de educatie scazut, au fost de asemenea asociati cu obezitatea. Oamenii care sufera de stres sint mai predispusi consumului exagerat de alimente.

http://www.utilecopii.ro/articole/bolile-copilului/obezitatea-infantila/10193/

18

Echilibrul energetic şi starea de nutriţie

Pentru a putea funcţiona normal, organismul uman necesită un aport constant de energie, aport care se realizează prin intermediul principiilor alimentare. Fiind vorba de un organism homeoterm, adică lipsit de capacitatea de depozitare a căldurii şi de posibilitatea de transformare a altei forme de energie exterioară, sursa unică şi indispensabilă a supravieţuirii omului rămâne energia obţinută prin desfacerea legăturilor chimice din structura alimentelor. Starea de sănătate a fiecărui individ, evaluată adesea prin ceea ce se numeste un status nutriţional optim derivă din echilibrul obţinut între necesarul şi aportul nutriţional.

Existenţa unui stări de nutriţie optime promovează creşterea şi dezvoltarea organismului, menţine starea de sănătate, permite desfăşurarea activităţii zilnice şi participă la protecţia organismului faţă de diverse agresiuni sau boli. În determinarea statusului nutriţional, un rol aparte îl deţine balanţa energetică a organismului ce stă la baza stabilităţii ponderale şi a echilibrului mediului intern.

Pe un talger al balanţei sunt aporturile energetice (reprezentate aşa cum am arătat de alimente) iar pe celălalt consumurile energetice pentru menţinerea funcţiilor organismului, termoreglare si activitate fizică În cazul organismului uman, aportul energetic este discontinuu şi variabil, în timp ce consumul energetic este permanent.

Este necesară existenţa unor depozite energetice care să asigure organismului uman “combustibilul” în perioadele dintre prânzuri. Se poate vorbi astfel de două etape distincte, perioada alimentară şi cea de post, în cadrul cărora căile metabolice activate sunt diferite, ducând fie la stocare de energie sub formă de glicogen şi trigliceride, fie la consumul din depozitele glucidice şi lipidice, uneori chiar proteice.

Depozitele energetice ale unui bărbat adult de 70 kg

Ţesut Sursa energetică Grame Kcal

Ţesut adipos trigliceride 13000 120000

Ficatglicogen

trigliceride

100

50

400

450

Muşchiglicogen

trigliceride

500

300

2000

2700

Sângeglucoză

trigliceride

acizi graşi liberi

15

4

0,5

60

35

5

19

Mărimea depozitelor energetice este impresionantă la oameni; astfel, în cazul unei persoane slabe ţesutul adipos depozitează energia necesară pentru aproximativ 2-3 luni, pe când în cazul unei persoane obeze depozitele energetice pot ajunge şi pentru 1 an. Atunci când un organism este în echilibru energetic, aceste depozite rămân nemodificate, deci persoana îşi mentine greutatea corporală.

Energia necesară pe termen scurt (ex. între mese) este asigurată prin utilizarea rezervelor de glicogen şi unele lipide. Rezerva de glicogen de la nivel hepatic şi muscular este rapid epuizată dacă nu există aport alimentar zilnic. În cursul posturilor prelungite sau al perioadelor de restricţie, are loc şi degradarea proteinelor şi utilizarea acestora ca substrat energetic alături de lipide, fenomen neeconomic pentru organism deoarece proteinele au un important rol structural şi, de aceea, nu pot fi utilizate în exces fără a afecta supravieţuirea.

Balanţa energetică la indivizii umani este reglată în primul rând prin modularea aportului energetic. Aportul alimentar insuficient determină scădere ponderală, în timp ce aportul excesiv duce la creştere în greutate. Depozitele energetice ale organismului sunt însă determinate de balanţa existentă între aportul de alimente şi consumul de energie. O persoană activă care depune activitate fizică importantă va consuma o cantitate mai mare de energie decît o persoana sedentară.

Importanţa modificărilor ce au loc la nivelul depozitelor energetice ale organismului, modificări survenite în urma dezechilibrului dintre aportul şi consumul energetic, depinde de durata acestui dezechilibru. Necesarul energetic zilnic la majoritatea indivizilor se află în intervalul 1500–3000 kcal; datorită existenţei depozitelor energetice ale organismului. Dezechilibrul acestei balanţe energetice pe timp scurt (aşa cum apare între mese sau de la o zi la alta) nu determină modificări semnificative în ceea ce priveşte energia totală a organismului, deci nu modifică greutatea corporală. Dezechilibrele ce apar şi se menţin pe o perioadă de câteva zile, săptămâni sau luni pot duce la modificări substanţiale ale energiei totale şi, deci, la modificări corespunzătoare ale greutăţii corporale dar şi la tulburări metabolice.

În cadrul evaluării balanţei energetice a organismului uman se iau în considerare atât aportul cât şi consumul de energie. În perioada de stabilitate ponderală, aporturile energetice sunt echivalente cu cheltuielile şi atunci se poate evalua numai una din componente.

Indici antropometrici

Măsurătorile antropometrice se numără printre cele mai vechi metode de apreciere a stării nutriţionale. S-a folosit greutatea corporală, înălţimea, diverse pliuri cutanate şi circumferinţe, precum şi alte dimensiuni lineare pentru a caracteriza masa grasă şi statusul nutriţional ale unei persoane şi a stabili relaţia între greutate şi cea mai mică mortalitate. În consecinţă, s-au elaborat tabele, care corespund mediei greutăţii populaţiei cu cea mai mare speranţă de viaţă şi care sunt folosite ca reper de normalitate (greutatea „ideală”).

20

Înălţimea

Măsurarea înălţimii este necesară în estimarea greutăţii corporale ideale, în calcularea indicelui de masă corporală (IMC) sau a compoziţiei corporale şi necesarului energetic. Înălţimea ar trebui să fie măsurată cel mai corect cu ajutorul unui stadiometru.

Greutatea

Măsurarea greutăţii corporale este cea mai simplă şi la îndemână metodă de evaluare a statusului nutriţional. O greutate anormal de redusă poate fi considerată ca un semn de denutriţie. În caz contrar, o greutate excesivă poate reprezenta un semn caracteristic al obezităţii.

Scăderea în greutate în cazul unei boli sau post prelungit, ca marker al malnutriţiei protein-calorice, se asociază cu risc crescut de morbi-mortalitate Câştigul temporar în greutate adesea dezvăluie existenţa unei afecţiuni, al unei modificări psihosociale sau a stilului de viaţă, sau poate fi asociat cu iniţierea unei terapii sau abandonarea alteia.

Interpretarea valorii greutăţii corporale trebuie să ţină cont de înălţimea şi vârsta persoanei respective, mai ales la copil. Prima informaţie care se culege este greutatea actuală prin cântărire. Cunoaşterea greutăţii permite a se calcula procentajul de variaţie a greutăţii în plus sau în minus faţă de greutatea lui anterioară sau faţă de un reper de normalitate (tabele).

21

http://www.utilecopii.ro/articole/bolile-copilului/obezitatea-infantila/10193/

Cauzele obezitatii in general:

Exista mai multe cauze care pot face ca o persoana sa fie obeza:

factori metabolici - un metabolism incetinit, datorita fie uneihipotiroidii, fie unui stil de viata sedentar;

factori genetici - influenta genelor este mediata de efectul lor asupra celulelor adipoase si a ratei metabolice; astfel, corpurile unor persoane tind sa transforme o proportie mai mare de calorii in depozite de grasime, in timp ce in cazul altora, corpul

22

arde acesta cantitate de calorii suplimentare in diferite procese metabolice, indiferent de cat de mult mananca; 

stilul de viata - pierderea somnului de noapte; sexul - femeile sunt mai predispuse la obezitate datorita hormonilor specifici:

estrogeni, progesteron; varsta - metabolismul incetineste pe masura ce trec anii;  factori etnici si culturali; statusul socioeconomic - dieta de slaba calitate, fara fructe si legume;  obiceiuri alimentare - preferinta mancarurilor de tip fast-food; renuntarea la fumat - ATENTIE! Se recomanda gestionarea inteleapta a

perioadei de sevraj    datorata lipsei nicotinei;  sarcina si menopauza - poftele aparute consecutiv fluxului hormonal si nevoilor

organsimului; factori psihologici - depresia  determina consumul de ciocolata sau dulciuri in

cantitati ridicate intrucat stimuleaza serotonina, hormonul fericirii; hipotiroidia - scade capacitatea organismului de a folosi energia din alimentatie,

aceasta fiind transformata in depozite de grasime; lipsa exercitiilor fizice; sindromul Cushing - prezenta in organism a excesului de cortizol,hormon care

determina acumularea tesutului adipos;  cancer pancreatic - determina o senzatie permanenta de foame, asociata cu

semnele tipice hipoglicemiei;  sindromul ovarelor polichistice - excesul de testosteron determina acumularea

tesutului adipos in jumatatea superioara a corpului;  consumul de medicamente: contraceptive orale, fenotiazine, valproat de sodiu,

carbamazepina, antidepresivele triciclice, litiul, glucocorticosteroizi, acetat megestrol, thiazolidine diones, sulfoniluree, insulina, antagonistii adrenergici, antagonistii serotoninici;

tulburarile de alimentatie: bulimia nervoasa , tulburarile de alimentatie prin excesul alimentar nocturn.

Tratamentul obezitatii

Metodele de scadere ponderala sunt:

dieta;exercitiul fizic;

terapia comportamentala: modificarea regimului de viata, inclusiv a comportamentului alimentar;

terapia medicamentoasa; tratamentul chirurgical.

23

Un studiu a aratat ca 95% dintre pacientii care tin cura de slabire prin dieta, isi recastiga kilogramele pierdute daca nu includ in programul lor si exercitii fizice.

O schimbare permanenta a obiceiurilor decat o dieta pe termen scurt este solutia ideala, pentru ca problema pe care o ai este una permanenta.

Cere sfatul unui medic pentru determinarea corecta a nivelului tinta pentru aportul de calorii si incearca sa nu-l depasesti.

O dieta saraca in grasimi, dulciuri si bogata in fibre, te va ajuta sa iti atingi telul. Adauga un program saptamanal regulat de gimnastica, cum ar fi 30 de minute de mers pe jos dupa masa de pranz.

Medicul poate adauga dietei un medicament care taie pofta de mancare:

 Efedrina afecteaza metabolismul prin stimularea sistemului nervos; fenifluramina inhiba absorbtia de calorii si stimuleaza aparitia unei senzatii de satietate; fluoxetina, un antidepresiv care inhiba apetitul.

In cazuri rare, doctorul poate sugera o interventie chirurgicala de micsorare a stomacului. Alte metode chirurgicale sunt: lipoaspiratia - aspirarea grasimii cu ajutorul unui aspirator special, realizata de catre doctorul chirurg plastician.

Atunci cand banuiesti ca ai o atitudine anormala fata de mancare, este bine sa consulti un nutritionist profesionist, un fizioterapeut si un psiholog.

Terapiile alternative sunt eficiente cand sunt folosite impreuna cu un program de exercitii fizice si dieta deja initiat:

presopunctura; planta chinezeasca efedra creste rata metabolismului in tesutul adipos; papadia intensifica metabolismul.

Bibliografie

1 . http://www.bioterapi.ro/alimentatie/index_alimentatie.html

2. http://www.bioterapi.ro/alimentatie/index_alimentatie_compozitia_alimentelor.html

3. http://www.cdt-babes.ro/articole/obezitatea.php

4.http://www.ms.ro/documente/1%20echilibru%20energetic%20si%20stare%20nutritie_83196026pdf

24

5.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Obezitate

6.http://www.divahair.ro/sanatate/nutritie_si_boli_metabolice/obezitatea_-_simptome,_diagnostic_si_tratament

7.http://www.csid.ro/diet-sport/dieta-si-nutritie/obezitate-incotro-despre-slabire-cu-si-fara-chirurgie-12930174/

8.http://www.sfatulmedicului.ro/Obezitatea-la-copii/obezitatea-la-copii-si-sportul_8008

9.http://www.mamica.ro/obezitatea-la-copii/

10. http://www.utilecopii.ro/articole/bolile-copilului/obezitatea-infantila/10193/

11. Adams JP, Murphy PG (1 iulie 2000). „Obesity in anaesthesia and intensive care”.Br J Anaesth 85 (1): 91–108.

12. Barness LA, Opitz JM, Gilbert-Barness E (1 decembrie 2007). „Obesity: genetic, molecular, and environmental aspects”. Am. J. Med. Genet. A 143A (24): 3016–34.

13. Haslam DW, James WP (2005). „Obesity”. Lancet 366 (9492): 1197–209. 

25