Oamenii te judeca cnd esti trist, ursuz, irascibil... pentru ca se simt superiori n idiotizarea n care traiesc.Oamenii te judeca cnd esti vesel, frumos, pentru ca te invidiaza si si-ar dori sa fie ca tine. Oricum ai fii, oamenii te judeca. Te judeca att de mult nct ne abtinem lacrimile atunci cnd ar trebui sa izbucnim n plns, doar din cauza faptului ca ne e teama de judecata lor si ca pna la urma nu le pasa ce ai sunt doar curiosi sa vada ce ai. Oamenilor nu le plac mizantropii, ei si imagineaza ca lumea ar trebui sa fie formata doar din bufoni care sa amuze. Oamenilor nu le plac defectele pentru ca le observa si la ei nsisi si le e greu sa le accepte. Oamenii vor sa fie doar de fatada. Sa para veseli... sa para doar. NU nteleg de ce sunt ntrebata " de ce esti trista?" Ar trebui sa raspund: ca poate n lumea asta nu sunt toate bune si roz mereu. Ca daca vrei sa ajungi undeva trebuie sa muncesti, sa plngi si sa te consumi mult. Ca poate astazi s-a ntmplat sa ma simt naspa dar poate mine ma voi simti bine. De ce ne place sa fim gdilati la orgoliu, menajati? Ne place starea noastra si nu facem nimic pentru a ne ntelege, pentru a schimba. Nimanui nu-i pasa, poate doar unora , dar restul sunt curiosi si att. ntrebarea: " de ce esti trist?" e ca si cum as ntreba " dar de ce esti vesel?" Oameni buni, e normal sa avem momente mai bune si mai putin bune. Cei care spun ca-s veseli tot timpul, sunt doar prefacuti.Sunt trista si nu mi-e rusine sa afirm, Poate ca toamna mi sporeste tristetea, Poate ca de fapt e si vina mea, Poate ca soarele straluceste mai mult dect am impresia.Dar sunt om... sunt om si ajung la momentul n care ncep sa flutur steagul alb, pentru ca nu pot rezista la infinit. Si sunt trista... pentru ca accept adevarul.