VICTOR HUGOOAMENII M RIIĂ

Închin aceast carte insulei ospitalit ii şi libert ii, acestui col din b trînulă ăţ ăţ ţ ă p mînt normand, unde tr ieşte un mic popor de nobili oameni ai m rii —ă ă ă asprei şi blîndei stînci Guerneseij, ast zi azilul meu, şi poate şi mormîntul.ăV. H.ARHIPELAGUL MÎNECIÏCataclismele île demult

Atlanticul macin coastele Fran ei. Presiunea curentului polar neă ţ schilodeşte rmul dinspre apus. Meterezele noastre împotriva m rii sîntţă ă minate de la Saint Valéry-sur-Somme la Ingouville, blocuri uriaşe de stîncă se pr v lesc, valurile rosă ă togolesc nori albi de bolov niş, porturile ni seă înn molesc de atîta nisip şi pietriş, la gurile fluviilor ni se închide calea.ă Zilnic se desprinde cîte un crîmpei din p mîntul'Normandiei, şi dispare subă valuri. Aceast uluitoare ac iune de m cinare, azi încetinit , a fost cîndvaă ţ ă ă înfior toare. Numai pintenul uriaş al peninsulei ă Finistère a fost în stare s-o frîneze. De puterea curentului polar şi de violen a ac iunii lui de surpare î iţ ţ ţ poti da seama dup scobitura pe care a produs-o între ă Cherbourg şi Brest. Formarea în acest chip a Coifului Mînecii în dauna p mîntului francez s-aă petrecut înaintea erei istorice. Se cunoaşte totuşi data ultimei violen eţ hot rîtoare a oceanului asupra coastei franceze. In anul 700, şaizeci deă ani înaintea urc rii pe tron a lui Carol cel Mare; o furtun violent aă ă ă desprins Jersey-ul de Fran a.ţ

a Asemenea Jersey-ului, se pot vedea azi şi creştetele altor crîmpeie de uscat înghi ite mai demult de apele oceanului. Aceste creştete care seţ înal din ap sînt .azi insule. Este ceea ce se cheam arhipelagulţă ă ă normand.

Vie uieşte acolo un harnic furnicar omenesc.ţAc iunii m rii, care a pricinuit pr p dul, i-a urmat ac iuţ ă ă ă ţ nea omului, care

a f urit un popor.ă 'Guerncsey

Granit la miaz zi, nisip la miaz noapte ; ici stînci abrupte, colo dune.ă ă Un povîrniş de pajişti, cu unduiri de coline şi re7liefuri stîncoase ; drept ciucuri acestui covor verde, învrîstat de cute, spuma oceanului; de-a lungul coastei, baterii la nivelul solului; din loc în loc, turnuri cu deschiz turi pentru ochit; cît e plaja de lung se vede jos ună ă parapet masiv, întret iat de creneluri şi de sc ri, pe care-1 n p deşteă ă ă ă nisipul şi pe care-1 atac valul, unicul asediator de temut; nişte mori cuă aripile smulse de furtun ; cîteva, la Valle, la Ville-au-Roi, la Saint-Pierre-ăPort şi la Torteval se mai învîrt înc ; pe coast , mici golfuri de ancorat; peă ă dune, turme, şi lîng ele, fugind de colo-colo şi adulmecînd, cîineleă ciobanului şi cîinele v carului; c ru ele uşoare ale negustorilor de Ia oraşă ă ţ gonesc pe drumurile desfundate ; multe case negre, unse cu smoal peă partea dinspre apus, spre a fi ferite de ploaie ; cocoşi, g ini, b legar ;ă ă pretutindeni ziduri ciclopice ; minunate eraii cele din vechiul port — din p cate azi distruse — cu blocurile lor ină ■ forme, cu stîlpii lor puternici şi lan urile lor grele ; ferme îmţ prejmuite de arbori uriaşi; arini cu garduri deţ zid gros de piatr , înalte pîn la brîu, ce deseneaz pe cîmpii o ciudată ă ă ă tabl de şah ; ici şi colo cîte un meterez în jurul unui teren n p dit deă ă ă scaie i, colibe de granit, bordeie înt rite ca nişte cazemate, cabane ce potţ ă

sfida ghiuleaua; uneori, în locul cel mai s lbatic, dai de o cl dire nou , nuă ă ă prea mare, cu clopot deasupra ; e o şcoal ; dou -trei pîraie prin fundulă ă livezilor ; ulmi şi stejari ; un crin f cut anume parc pentru Guer- nesey —ă ă Guernesey lily — pe care nu-1 întîlneşti decît aici cînd vine vremea muncilor de var , vezi pluguri cu cîte opt cai ; în fa a caselor, cl i mari deă ţ ă fin, în l ate pe blocuri de piatr aşezate-n cerc ; tufişuri de m cieşi plini deă ţ ă ă ghimpi; pe alocuri, printre livezi şi gr dini de zarzavat - gr dini luă ă crate în vechiul stil francez, cu tise t iate geometric, cu gară duri vii de merişor tuns, cu vase baroce ; flori rare cresc prin cur ile ranilor, rododendroniţ ţă printre cartofi; pretutindeni, pe iarb , covoare ele varec \ de culoareaă urechiuşei; în zare, zece clopotni e gotice ; aproape tot atîtea flori iarna caţ şi vara. Acesta-i Guernesey-ul.

1 Varec - - plant marin din familia algelor ; creşte pe ştirici şi esteă ă aruncat de mare pe coaste ; serveşte la îngr şatul p mîntului.ă ă ă8Guernesey (urmare)

P inînt s n tos, gras, roditor. P şuni mai bune nu întîlneşti nic ieri.ă ă ă ă ă Grîul e renumit, vacile de aici cunoscute în lumea întreag . Agricultura eă deservit de şosele trasate cu foarte mult pricepere, iar o minunat re eaă ă ă ţ de c i de comunica ie d via întregii insule. La o r scruce de drumuri seă ţ ă ţă ă poate vedea pe jos o piatr lat , cu o cruce pe ea. Cel mai vechi judec toră ă ă din Guernesey, cel din 1284, Gaultier de la Salle, capul listei judec toriloră insulei, a fost spînzurat pentru crima de judecat nedreapt . Această ă ă cruce, c reia i -se spune „Crucea judecă ătorului", arat locul unde aă îngenuncheat el pentru ultima lui rug ciune.ă

In toate micile golfuri şi în locurile de ancorat de pe coast înveselescă suprafa a m rii geamanduri ca nişte c p îni de zah r mari, solidţ ă ă ăţ ă ancorate, vopsite jum tate în negru, jumă ătate în galben, cu p tr ele roşiiă ăţ şi albe, sau împestri ate cu verde, albastru şi portocaliu, cu romburi, oriţ marmorate, ori ca jaspul — abia ivind u-se din valuri. Pe alocuri se aude cîntecul monoton al echipelor de muncitori care scot pe mal vreun vas, cu strig te ritmate.ă

P mîntul, amestecat pîn la satura ie cu pulbere de stînc , e viguros ;ă ă ţ ă n molul şi algele marine, care servesc de îngr - ş mînt adaug sareă ă ă ă granitului, de unde rezult o fertilitate nemaiîntîlnit ; seva face minuni;ă ă magnolii, mirt, dafini, oleandri, hortensii albastre ; fucsiile sînt peste m sur de mari; g seşti bol i de verbin cu floarea b tut ; ziduri întregiă ă ă ţ ă ă ă de muşcate ; portocali şi l mîi crescînd sub cerul liber ; de struă guri nici pomeneal , c ci ei nu se coc decît în sere ; aceştia, îns , sînt minuna i;ă ă ă ţ cameliile au în l imea arborilor ; prin gră ţ ădini întîlneşti flori de aloes mai înalte decît casa.

Atr g tor pe aceast parte a rmului, Guernesey este înă ă ă ţă fricoş tor peă cealalt . Coasta apusean , devastat , e veşnic bîntuit de vînturileă ă ă ă dinspre larg. Numai brizan i vijelii, mici golfuri de ad post, b rci peticite,ţ ă ă pîrloage, lande, cocioabe, uneori cîte un c tun s r c cios, şi, tremurîndă ă ă ă parc , cirezi de vite slabe, iarb pipernicit şi s rat , şi s r cie lucie, subă ă ă ă ă ă ă aspectul ei cel mai crunt.

Dac sapi nisipul depus de apele m rii în micul golf Vason,ă ă1 Brizan i stînci submarine.ţ

9g seşti acolo arbori. Exist în locul acela, sub un misterios strat de nisip, oă ă p dure întreag .ă ă

Pescarii, trata i cu asprime de aceast coast apusean bîn- tuit deţ ă ă ă ă vînturi, au devenit pilo i îndemînatici. Marea ce scald insulele Mînecii nuţ ă se aseam n cu nici o alt mare. In golful Cancale, din apropiereaă ă ă acestora, e locul unde nivelul fluxului atinge cea mai mare în l ime de peă ţ întregul glob.Iarba

Iarba din Guernesey e la fel cu oricare alt iarb , un pic mai variată ă ă totuşi. G seşti aici, ca peste tot locul, festuce şi şovar de munte, picioml-ăcocoşului şi mana plutitoare, apoi ob- şiga cu spicul în form de fus, iarba-ăcanaraşului, iarba cîm- pului din care se scoate o vopsea verde, iarba englezeasc , niprala ă 1 galben , meiul p s resc cu tulpina plin de scam ,ă ă ă ă ă vi elarul care miroase atît de frumos, iarba iepurelui — tremu- r toarea,ţ ă calcea dracului, usturoiul s lbatic, cu floarea lui miă nunat şi cu mirosulă atît de resping tor, timoftica, coada-vul- pii cu spicul ca o m ciulie, n garaă ă ă din care se împletesc coşuri, perişorul folosit la fixarea nisipurilor mişc toare. Şi asta e tot ? Nu, mai e înc şi ghimpari a, cu frunzele ca aleă ă ţ p p diei, care arat ora. şi susaiul siberian, care prevesteşte vremea.ă ă ă Iarba-i iarb , dar nu oricine poate avea astfel ele iarb ; e iarba speă ă cifică arhipelagului ; îi trebuie granit sub stratul de p mînt şi un ocean dreptă stropitoare.

Incbipui i-v acum c printre aceste ierburi mişun mii de insecte, iarţ ă ă ă alte mii zboar pe sus, unele resping toare, altele minunate, şi ve i avea oă ă ţ palid imagine a priveliştii de basm pe care în iunie, în miezul zilei, coamaă dealurilor de la Jer- bourg sau de la Fermain-Bay o ofer unui entomolog,ă care e şi pu in vis tor, ori unui poet care e şi pu in naturalist.ţ ă ţ

Cînd nici nu te aştep i, z reşti sub iarba asta sub ire şi moale o micţ ă ţ ă lespede p trat , pe care sînt gravate aceste dou litere : V. D., ceea ceă ă ă înseamn „War Department", adic Miă ă nisterul de R zboi. Era şi firesc.ă Civiliza ia trebuia s -şi afirme existen a. F r aceasta, locul i s-ar fi p rutţ ă ţ ă ă ţ ă s lbatic.ă

1 Niprala — plant cultivat în terenuri nisipoase pentru îngr şa- reaă ă ă p mîntului.ă10Primejdiile m riiă

...Coasta apusean a Guernesey-ului e plin de locuri priă ă mejdioase. Valurile au crestat-o cu mult m iestrie. Uneori, oceanul te pune aici înă ă fa a unor situa ii neaşteptate, de care trebuie s te fereşti. Iat , de pild ,ţ ţ ă ă ă unul din capriciile cele mai obişnuite ale rozei vînturilor din insulele Mînecii: furtuna se dezl n uie de la sud-est; apoi se aşterne liniştea, oă ţ linişte deplin ; r sufli uşurat ; asta ine uneori o or ; şi deodat , uraă ă ţ ă ă -ganul, care disp ruse spre sud-est, se iveşte dinspre nord-vest; îl aveai laă început în spate, acum îl ai în fa ; e vijelia r sturţă ă nat . Dac nu eşti ună ă pilot încercat şi un vechi lup de mare, şi dac , prolitînd de r stimpul deă ă linişte, n-ai fost destul de prev z tor s faci o manevr în sens contrar înă ă ă ă timp ce vîntul îşi schimba direc ia, totul s-a sfîrşit, nava se sf rîm înţ ă ă buc i şi se scufund .ăţ ă

Aproape niciodat nu-i linişte în partea aceasta a oceanului.ăStîncile

In arhipelagul Mînecii coasta e în cea mai mare parte s lbatic .ă ă Interiorul acestor insule e plin de farmec, rmurile sînt îns aride şiţă ă mohorîte. Marea Mînecii fiind o Mediteran în miniatur , valurile ei sîntă ă scurte şi violente, iar undele — un plesc it. Din aceast cauz , falezele pară ă ă cioc nite în chip ciudat, iar coasta prezint s p turi adînci.ă ă ă ă

Cine trece de-a lungul acestor rmuri vede perindîndu-i-se •în fa aţă ţ ochilor un şir întreg de imagini am gitoare. în fiecare clip stînca încearcă ă ă s te înşele. Nimic mai straniu decît aceste miraje. Iat gigantice broaşteă ă de piatr , ieşite f r înă ă ă doial din ap ca s respire : c lug ri e uriaşeă ă ă ă ă ţ zoresc gr bite, cu capul aplecat spre orizont; iar prin cutele împietrite aleă v lului lor vezi trecînd parc suflul vîntului; regi cu coroane din lavă ă ă vulcanic stau gînditori pe tronuri masive dfe pe care se prelinge spumaă m rii ; fel de fel de fiin e pitite în stînca îşi scot bra ele în afar ; li se v dă ţ ţ ă ă degetele r sfirate ale mîi- nilor. Toate acestea nu sînt îns decît stînciă ă lipsite de forma. Apropie-te, şi nu mai r mîne nimic. Sînt fenomeneă caracteristice stâncilor. Iat aici o fort rea , acolo un templu str vechi ;ă ă ţă ă dincolo o gr mad de ruine şi de ziduri surpate, imaginea jală ă11

nic a unui oraş pustiu. Dar nu exist nici templu, nici oraş, niciă ă fort rea ; e numai faleza. Pe m sur ce te apropii sau te îndep rtezi, teă ţă ă ă ă aba i din drum sau faci vreun ocol, rmul ia forme mereu noi; nu existţ ţă ă caleidoscop care s se descomă pun mai repede ; imaginile se destram şiă ă renasc iar şi ; peră spectiva se ine de n zbîtii. Blocul acesta e un trepied,ţ ă apoi se preface în leu, şi mai îrziu într-un înger, care-şi întinde ariţ pile ; pe urm , ia forma unui om care şade şi citeşte o carte. Nimic nu-şi schimbă ă forma mai iute decît norii, cu excep ia stîncilor.ţPrivelişti şi ocean

La Guernesey, gospod riile de ar au un aspect monuă ţ ă mental. In fa aţ unora dintre ele se înal , la marginea drumuţă lui, un zid înfipt ca un decor de teatru, în care sînt t iate, una lîng alta, dou por i; una pentru c ru e,ă ă ă ţ ă ţ şi alta pentru oameni. Timpul a s pat în pervazuri şi sub bol i scobituriă ţ adînci, unde muşchiul îşi ad posteşte sporii care încol esc şi unde nuă ţ arare ori întîlneşti lilieci adormi i. C tunele, pierdute printre arbori, au unţ ă aspect jalnic, dar rezist timpului. înă tîlneşti colibe de vîrsta catedralelor. O caban de piatr de pe drumul de la Hubies are în zid o firid cu ună ă ă crîmpei de coloan şi o dat : 1405. O alta, înspre Balmoral, are pe fa ad ,ă ă ţ ă întocmai ca şi casele r neşti de la Ernani şi Astigarraga, adînc s pat înţă ă ă piatr , un blazon. In ferme întîlneşti la fiecare pas ferestre cu ochiurile înă form de romb, foişoare servind drept sc ri şi arcade de bol i cuă ă ţ ornamente din epoca Renaş* terii. Nu exist poart în fa a c reia s nuă ă ţ ă ă vezi cîte-o piatr de granit, de care se serveau pe vremuri cavalerii, ca să ă se avînte mai uşor în şa. în parohiile sterpe din partea apusean a insulei,ă pu ul comun, care-şi înal turnule ul s u de piatr alb în mijloculţ ţă ţ ă ă ă cîmpiilor în elenite, evoc micile moschei arabe. Pe povîrnişul rîpelorţ ă cresc, într-un amestec pitoresc, ferige, rochi a-rîndunicii, ruxandre, ilice cuţ bobi ele roşii, p ~ ducei albi, m r cini cu florile trandafirii, boz de Sco ia,ţ ă ă ă ţ

lemn- eîinesc şi acele cureluşe lungi şi înguste, cu marginea încre it ,ţ ă c rora li se zice gujeraşele lui Henrie al IV-lea, Peste tot locul numaiă tufişuri, bol i de verdea , desişuri unde ciripeşte o înţ ţă treag lumeă înaripat , pîndit de o lume de tîrîtoare : mierloi,ă ă12*cînepari, prihori, gai e ; grangurul din Arderii îşnind din tufiţ ţ şuri ca o s geat ; stoluri de grauri zburînd în cercuri largi ; iar mai încolo scatiul,ă ă sticletele, st ncu a din Pieardia şi cioara cu picioruşele roşii, ici-colo cîte oă ţ n pîrc .ă ă

Cascade mici, prinse în scocuri roase de viermi, din care se preling pic turi de ap , pun în mişcare morile al c ror duă ă ă duit se aude printre arbori. In unele ferme se mai v d şi ast zi în mijlocul cur ilor teascul deă ă ţ cidru şi vechiul colac de piatr scobit , pe care se ă ă ¿nvîrtea roata de zdrobit merele. Vitele beau din jgheaburi care seam n cu sarcofage. Ină ă aceast lad de granit din care se adap acum, tihnit, o vac cu ochiiă ă ă ă Junonei, an putrezit, poate, osemintele vreunui rege celt.• De-a lungul rmului totul e de-o culoare roşcat . Iarba e închircit deţă ă ă vînt şi ars de soare. Unele biserici au armuri de ieder pîn în dreptulă ă ă clopotni ei. Pe alocuri, printre bţ ăl rii, cît vezi cu ochii, se înal cîte-oă ţă stînc , în vîrful c reia z reşti o colib . Acolo unde porturile lipsesc, vaseleă ă ă ă sînt trase la rm şi proptite cu bolovani. Pînzele b rcilor care se v d laţă ă ă orizont par mai curînd galben-roşcafe sau cafenii decît albe. Pe partea b tut de ploi şi de vînturi, copacii au o blan de lichen ; pîn şi pietreleă ă ă ă par s -şi ia m surile lor de prevedere, îmbr cîndu-se într-un strat deă ă ă muşchi des şi aspru.

Caii aduşi ia p scut alearg de-a lungul pîrloagelor. Se tă ă ăv lesc înă rîn , dintr-o s ritur sînt în picioare, se opresc, îşi flutur coama în vîntţă ă ă ă ă

şi privesc înaintea lor zarea în care valurile se înlocuiesc la nesfîrşit unele pe altele. în mai zidurile caselor vechi de la ar şi ale celor de pe rmulţ ă ţă m rii se acoă per cu micşunele ; în iunie — cu flori violete de glicin .ă ă

în mijlocul dunelor, bateriile se ruineaz . Tunurile, de atîta vremeă neîntrebuin ate, folosesc şi ele la ceva ranilor : pe evile lor se usucţ ţă ţ ă n voadele pesc reşti. între cele patru ziduri ale unei cazemate p r ginite,ă ă ă ă cîte un m gar r t cit sau vreo capr legat de-un ruş paşte gazon deă ă ă ă ă ţă Spania şi scaie i alţ baştri. Copii pe jum tate goi fac rnare haz. Pe poteci seă v d liniile şotronului trase de ei.ă

Seara, soarele, culcîndu-şi razele, lumineaz drumurile desă fundate pe care se întorc agale vacile z bovind pe lîng gară ă durile vii, apucînd cîte o gur de frunziş în dreapta şi" în stînga, înt rîtînd cîinii. în partea de apus aă ă insulei, limbile aride de p mînt care înainteaz în mare se cufundă ă ă unduind13sub valuri, cî iva rari cop cei de tamarisc fream t în dep rţ ă ă ă ă tare. In amurg zidurile ciclopice, l sînd s se filtreze lumina printre cr p turile blocuriloră ă ă ă lor, pun pe în l imea colinelor creste lungi de dantel neagr .ă ţ ă ăSaint-Pierre-Port

Casele de lemn sculptat din care a fost construit odinioar Saint-Pierre-ăPort, capitala Guernesey-ului, au fost aduse din Saint-Malo. O frumoasă

cas de piatr din secolul al XVI-lea se mai poate vedea şi ast zi pe Stradaă ă ă Mare.

Portul Saint-Pierre este un port liber. Oraşul e construit în etaje pe un şir întreg de v i şi de coline, care înconjoar într-o neorînduial pitorească ă ă ă vechiul port, ca şi cînd ar fi fost strînse laolalt de mîna unui uriaş. Rîpeleă in loc de str zi. Iar sc rile înl tur ocolurile. Pe str zile în pante foarteţ ă ă ă ă ă

abrupte galopeaz în sus şi în jos minuna ii cai anglo-normanzi.ă ţIn pia a mare, vînz toarele, .aşezate pe caldarîm, sub cerul liber, sîntţ ă

expuse ploilor toren iale din timpul iernii; în sahimb, la cî iva paşi numai,ţ ţ se poate vedea statuia de bronz a unui prin . La Jersey cad pe an 330ţ milimetri cubi de ap , iar la Guernesey 289. Vînz torii de peşte sînt maiă ă favoriza i decît zarzavagiii ; pia a de peşte, o imens hal acoperit , areţ ţ ă ă ă mese de marmur pe care se expune, cum nu se poate mai frumos,ă peştele, care la Guernesey se pescuieşte de multe ori în cantit iăţ uimitoare.

Nu exist nici o bibliotec public . Exist o societate tehă ă ă ă nic şi literar .ă ă De asemenea un colegiu. Se construiesc biserici cu duiumul.

Exist aici şi un Palat de Justi ie. Judec torii, îmbr ca i în violet, îşiă ţ ă ă ţ expun p rerile cu voce tare. în secolul trecut, m ceă ă larii nu puteau vinde nici m car o jum tate de kilogram de carne de vac sau de berbec maiă ă ă înainte ca autorit ile s nu-şi fi luat partea leului.ăţ ă

Exist şi un teatru. Pe o strad pustie, o porti priz rit dînd într-ună ă ţă ă ă coridor constituie intrarea. Interiorul se aseam n , ilin pinu l de vedereă ă arhitectonic, cu o şur de fîn.ă

IV colina de la nord, la Castle Carey (mai corect Carey (kislle), se all.i o pre ioas colec ie de tablouri, cea mai mare parte spaniole. Dac ar liţ ă ţ public , ar constitui un muzeu. 'ă14

în Saint-Pierre-Port sînt tot atî ia arbori cîte acoperişuri, mai multeţ cuiburi decît case, şi zgomotul pe care-1 fac p să ările e mai mare decît cel al tr surilor.ă

Treci o rîp , str ba i Mill-street, intri într-un fel de gang strimt întreă ă ţ dou case înalte, urci un drum cu sc ri, îngust şi nesfîrşit, care coteşteă ă cînd la dreapta, eînd la stînga, şi ale c rui trepte se clatin , şi iat -te dintr-ă ă ăo dat într-un oraş beduin; d rîm turi, gropi s pate de apa ploilor,ă ă ă ă ulicioare desfundate, ziduri cu crestele arse, case n ruite, od i pustii, f ră ă ă ă ferestre şi f r uşi, în care iarba creşte în voie, grinzi aruncate de-aă ă curmezişul str zilor, ruine baricadînd trecerea, ici-colo cîte o şandramaă locuit , b ie aşi goi, femei palide.ă ă ţ

Ici-colo femei care umbl din poart -n poart , ca s vînd tot felul deă ă ă ă ă m run işuri cump rate în bazare sau în pie e. Aceste revînz toare, foarteă ţ ă ţ ă s race, cîştig cu mare greutate cîteva centime pe zi. Iat observa iaă ă ă ţ uneia din ele : „Mare minune c-am putut pune deoparte s pt mîna astaă ă treizeci şi cinci de centime".

In luna mai încep s soseasc iahturile, rada portului e în esat de vaseă ă ţ ă de pl cere ; cele mai multe sînt cu pînze, unele îns merg cu aburi. Sîntă ă iahturi a c ror între inere se ridic la o sut de mii de franci pe lun .ă ţ ă ă ă

Localnicii sînt s n toşi, chipeşi şi cumsecade. închisoarea oraşului eă ă mai mult goal .ă

Meşterii marangozi din Guernesey sînt renumi i; bazinul de carenaj eţ totdeauna plin cu vase în repara ie. Vasele sînt trase pe uscat în sunetulţ flautului. Cînt re ul, spun meşterii marangozi, face mai mult treab decîtă ţ ă ă un lucr tor.ă

Oraşul e str b tut în toate direc iile de un soi de c ru e cu dou ro i,ă ă ţ ă ţ ă ţ înc rcate cu butoiaşe de bere şi cu saci cu c ră ă buni de p mînt.ăJersey, Aurigay, Serki

Insulele Mîneeii sînt fîşii din p mîntul Fran ei c zute în mare şi culeseă ţ ă apoi de Anglia. In felul acesta a luat naştere o na ionalitate complex .ţ ă Locuitorii din Jersey şi cei din Guernesey nu sînt desigur englezi f r voiaă ă lor, dar sînt francezi f r ştirea lor. Iar dac ştiu acest lucru, apoi caut s -ă ă ă ă ă1 uite15dt mai repede,. Asta reiese pu in şi din felul în care vorbesc fran uzeşte.ţ ţ

Arhipelagul e format din patru insule : dou mari — Jersey şi Guerneseyă — şi dou mici — Aurigny şi Serk ; f r a mai num ra insuli ele Ortach,ă ă ă ă ţ Casquets, Herm, Jet-Hou şi altele. Insuli ele şi stîncile submarine de peţ acest str vechi p mînt al Galiei sînt numite aici în mod obişnuit li ou.ă ă Aurigny are un Bur-Hou, Serk un Brecq-IIou. Guernesey un Li-Hou şi un Jet- Hou, Jersey are mai multe Ecre-Hou. Granville are un Pir-Hou.

Ca întindere, Serk reprezint jum tate din Aurigny ; Auă ă rigny un sfert din Guernesey ; Guernesey dou treimi din Jersey. întreaga insul Jerseyă ă are exact întinderea Londrei. Ar trebui pentru a alc tui Fran a dou miiă ţ ă şapte sute de insule de m rimea Jersey-ului. Dup calculele lui Charassin,ă ă un foarte priceput practician agronom, dac Fran a ar fi cultiă ţ vat aşa cumă e Jersey-uî, ar putea hr ni 270 000 000 de oaă meni, adic întreaga Europ .ă ă Din cele patru insule, Serk, cea mai mic , e cea mai frumoas ; Jersey, ceaă ă mai mare, e cea mai încânt toare ; Guernesey, s lbatic şi totodată ă ă ă atr g toare, are cîte ceva dintr-amîndou . La Serk exist o min de argint,ă ă ă ă ă neexploatat îns , din cauza randamentului ei sc zut. Jersey are 56.000ă ă ă de locuitori; Guernesey 30.000; Aurigny 4.500; Serk 600 ; Li-Hou unul singur. De la o insul la alta, de la Aurigny la Guernesey şi de laă Guernesey la Jersey nu-i decît un salt de şapte leghe. Bra ul de mareţ dintre Guernesey şi Herm se numeşte micul Ruau, iar cel dintre Herm şi Serk, marele Ruau. Cel mai apropiat punct de pe coasta Fran ei e capulţ Flamanville. De la Guernesey se aude cînd se trage cu tunul la Cherbourg, iar de la Cherbourg, se aude cînd tun la Guernesey. Furtunile care bîntuieă arhipelagul Mînecii, am mai spus, sînt îngrozitoare. Arhipelagurile sînt

rile vîntului. între insul şi insul este cîte un coridor care are rolul unorţă ă ă foaie, ceea ce e d un tor pentru mare, dar foarte folositor pentru uscat.ă ă Vîntul ia cu sine miasmele, dar aduce naufragiile. E o regul general careă ă domneşte atît pe insulele Canalului Mînecii, cît şi pe celelalte arhipelaguri. Holera a ocolit şi Jersey-ul şi Guernesey-ul, Totuşi, în evul mediu, la Guernesey a bîntuit o epidemie atît de violent , încît un judec tor a dată ă foc pîn şi arhivelor, ca s nimiceasc ciuma.ă ă ă

In Fran a, insulele acestea se numesc în mod obişnuit insuţ lele engleze, iar în Anglia — insulele normande. Insulele Mî-1.6

necii au dreptul de a bate moned ; dar numai de aram . O şosea roman ,ă ă ă care se mai vede şi ast zi, lega pe vremuri Cou- tances de Jersey.ă

Dup cum am amintit, oceanul a smuls Fran ei Jersey ul în 700.ă ţ Dou sprezece parohii au fost înghi ite de ape. Exist şi azi familii înă ţ ă Normandia care posed dreptul seniorial asuă pra acestor parohii ; dreptul lor divin e înmormîntat îns sub ap ; asta se întîmpl de multe ori cuă ă ă drepturile divine.Istorie, legend ,- religieă

Jersey a cunoscut împilarea a doi jefuitori : Cezar 1 şi Rol- lon 2. înaintea lui Rollon, duce al normanzilor, a domnit peste arhipelag Salomon, regele bretonilor. Din aceast cauz la Jersey se resimte o puternic influenă ă ă ţă normand , iar la Guer- nesey o puternic influen breton ; naturaă ă ţă ă inuturilor oglinţ deşte istoria lor ; la Jersey sînt mai multe p şuni, iar laă

Guer- nesey mai multe stînci ; Jersey e mai verde, Guernesey mai s lbatic.ăArhipelagul are biserici din belşug. E un am nunt asupra c ruia merită ă ă

s te opreşti ; pretutindeni temple. Cucernicia catolicilor e dep şit ; pe ună ă ă petic de p mînt din Jersey sau din Guernesey se g sesc mult mai multeă ă capele decît pe oricare suprafa de p mînt de aceeaşi m rime din Spaniaţă ă ă sau din Italia. Metodişti propriu-zişi, metodişti primitivi, metodişti uni i,ţ metodişti independen i, baptişti,- presbiterieni, milena- rişti, quakeriţ 3, evanghelişti, fra i din Plymouth, nesectaii etc. : ad uga i bisericaţ ă ţ episcopal anglican , ad uga i biserica ro- mano-catolic . Se g seşte laă ă ă ţ ă ă Jersey pîn şi o capel mormon ă ă ă 4.

1 Cezar (Iuliu) —- consul, şi dictator roman. Unul dintre marii con-duc tori de oşti din antichitate, cuceritorul galilor, legislator şi istoric (101ă—44 î.e.n.).

s Piollon — C petenia corsarilor normanzi. Ob ine de la Carol cel Simpluă ţ o parte din regatul franc de apus, care ia numele de Normandia. Primul duce al Normandiei. Moare în 931.

3 Quaker — membru al unei secte religioase r spîndite mai ales înă Anglia şi Statele Unite.

4 Mormon — membru al unei secte religioase din S.U.A., întemeiat ină 1827.217

Cuvmtul Voltaire e aici, dup cum se pare, sinonim cu una dmă multiplele porecle ale diavolului. Cînd e vorba de Voltaire toate sectele religioase fac front comun. Mormonul e de aceeaşi p rere cu anglicanul,ă acordul se stabileşte pe terenul duşm niei şi toate sectele se unesc prină ur . Anatema aruncat asupra lui Voltaire constituie punctul de întâlnire ală ă tuturor variantelor protestantismului. Trebuie subliniat c în timp ceă catolicismul nu-1 poate doar suferi pe Voltaire, protestantismul resimte fa de el oroare. Geneva supraliciteaz Roma. Exist şi un crescendo a!ţă ă ă blestemului. Calas 1, Sirven 3, atîtea pagini str lucitoare îndreptateă împotriva persecu iilor la care au fost supuşi protestan ii, sînt date uit rii.ţ ţ ă Voltaire a negat dogma. Acest lucru e de ajuns. E drept c el a ap rat peă ă protestan i, dar a p c tuit împotriva protestantismului. Protestan ii îlţ ă ă ţ urmăresc cu o ingratitudine ortodox . O persoan care trebuia să ă ă vorbeasc în public la Saint-Helier în leg tur cu o colect a fost prevenită ă ă ă ă

c dac va pomeni numele lui Voltaire în cu- vîntare, cheta nu va da niciă ă un rezultat. Atâta timp cît trecutul va mai avea putere s -şi spună ă cuvîntul, Voltaire va fi ostracizat. Asculta i-1; nu a avut nici geniu, niciţ talent, nici spirit. La b trîne e a fost insultat, iar dup moarte — proscris.ă ţ ă El este veşnic „discutat". în aceasta const gloria lui. E oare poă sibil s seă vorbeasc despre Voltaire f r patim şi cn nep rti- nire ? Cînd un omă ă ă ă ă domin un secol şi întruchipeaz ideea de progres, el nu mai d naştere laă ă ă critici, ci la ur .ă

1 Calas (Jeau) — Protestant din oraşul Toulouse, victim a fanatisă mului religios. Condamnat la moarte de parlamentul din Toulouse sub învinuirea mincinoas de a-şi fi ucis fiul spre a-1 împiedica s treac la catolicism, aă ă ă fost tras pe roat şi cadavrul s u ars pe rug la 9 martie 1762. Voltaire aă ă desf şurat o activitate uriaş pentru a face s triumfe adev rul. Mobilizîndă ă ă ă opinia public din Fran a şi din Europa, Voltaire reuşeşte s ob ină ţ ă ţ ă reabilitarea lui Calas.2 Sirven — Inginer hotarnic din oraşul Castres (Fran a), de religieţprotestant . E învinuit şi el, ca şi Calas, de a-şi fi ucis fiica din motiveă religioase. Cunoscînd soarta tragic a lui Calas, Sirven fuge în Elve ia.ă ţ Timp de cinci ani Voltaire lupt spre a dovedi nevinov ia lui, reuşind să ăţ ă ob in pîn în cele din urm o hot rîre de anulare a sentin ei deţ ă ă ă ă ţ condamnare la moarte a lui Sirven.18B trînele s laşuri şi vechii sfin iă ă ţ

Cicladele descriu un cerc; arhipelagul Mînecii, un triunghi. Cînd te ui iţ pe hart la insulele Mînecii — c ci harta î i red imaginea a ceea ce aiă ă ţ ă vedea dac ai privi de sus — vezi o por iune triunghiular de mare care seă ţ ă desprinde dintre aceste trei puncte extreme ; Aurigny, care reprezintă vîrful nordic al triunghiului, Guernesey, vîrful apusean, şi Jersey, cel de la sud. Fiecare dintre aceste trei insule-mam este înconjuă rat de ceea ceă am putea numi puişorii : insuli ele Aurigny are Bur-Hou, Ortach şiţ Casquets ; Guernesey are Herm, Jet-Hou şi Li-IIou.

Pe vremuri, în timpurile preistorice, insulele Mînecii erau s lbatice.ă Primii locuitori ai insulelor au apar inut probabil acelei rase primitive, alţ c rei tip se mai întîlneşte şi azi la Mou- lin-Guignon. Tr iau jum tate din ană ă ă hr nindu-se cu peşte şi scoici, iar cealalt jum tate pr dînd vaseleă ă ă ă naufragiate. Pirateria de-a lungul rmurilor arhipelagului constituieţă pentru ei im mijloc de existen . Nu cunoşteau decît dou anotimpuri :ţă ă anotimpul pcscuituhii şi anotimpul naufragiilor; asemenea locuitorilor din Groenlanda, care numesc vara vîn toarea renilor, şi iarna vîn toareaă ă focelor. Toate aceste insule, mai tîrziu normande, erau numai scaie i,ţ m r cinişi, viziuni de s lb ticiuni şi s laş dc tîlhari. Un vechi cronicar,ă ă ă ă ă originar din aceste insule, sc exprim cu energie : capcane şi cuiburi deă pira i. Romanii Ic cotropir , dar prezen a lor nu influen prea multţ ă ţ ţă moravurile locuitorilor ; r stigneau pira ii, dar celebrau Furinalele, adică ţ ă s rb toarea pungaşilor. Aceast zi se mai s rb toreşte şi azi în unele dină ă ă ă ă satele noastre la 25 iulie, iar în oraşele noastre în tot cursul anului.

Insulele Casquets sînt foarte primejdioase ; pe coasta lor se produc multe naufragii. Cu dou sute de ani în urm , enă ă glezii îşi f cuser oă ă ocupa ie din scoaterea la suprafa a tunuţ ţă rilor scufundate în acele locuri.

Unul din aceste tunuri, acoperit de stridii şi de midii, se g seşte în muzeulă din Valognes.tParticularit i localeăţ

Fiecare insul are moneda ei proprie, dialectul ei propriu, conducereaă ei proprie, prejudec ile ei proprii. Un proprietarăţ2*19francez provoac nelinişte ă la Jersey. „Dac i-ar tr sni prin cap sa cumpereă ă toat insula !" ă La Jersey le e interzis str inilor s cumpere p mînt ; laă ă ă Guernesey au toat libertatea. în schimb, oamenii sînt mai pu ini bigo i peă ţ ţ prima insul decît pe cea de-a doua. respectarea duminicilor e mai pu ină ţ riguroas la ă Jersey decît la Guernesey.

De pe vremea deosebirilor de moned şi de m suri iau naştere fel deă ă fel de încurc turi. Şilingul, vechiul nostru asca- lin sau şelin, valoreaz ună ă franc şi dou zeci şi cinci de centime în Anglia, un franc şi treizeci deă centime la Jersey şi un franc şi dou zeci de centime la Guernesey.ă „Institutul de m suri şi greut i al reginei" are şi el capriciile lui : livra dină ăţ Guernesey nu e totuna cu cea din Jersey, care la rîndul ei nu-i totuna cu livra englez . La Guernesey, p mîntul se m soar cu pr jina şi cu ună ă ă ă ă multiplu al ei de patruzeci. Dar la Jersey m sur toarea e cu totul alta. Laă ă Guernesey au curs numai banii francezi, socotelile îns se fac în baniă englezi. Unui franc i se zice „zece pence".

Guernesey posed un vechi codice francez de legi, care dateaz dină ă 1331 şi e intitulat Le Précepte d'Assize („Reguli . judec toreşti"). La rîndulă s u. ă Jersey posed trei sau patru vechi tabele normande de legi, ună tribunal al succesiunilor, de care depind chestiunile imobiliare, tribunalul din Catel, de care in chestiunile penale, tribunalul din ţ Billet, care e un tribunal de comer , şi tribunalul de sîmb t , tribunal ele poli ieţ ă ă ţ corec ional . Guernesey export o et, vite şi fructe, clar se export maiţ ă ă ţ ă ales pe sine ; principalul s u comer îl formeaz ghipsul şi granitul.ă ţ ă Guernesey are trei sute cinci case nelocuite. De ce ? R spunsul, m cară ă pentru unele din ele. se găseşte poate într-unui din capitolele acestei c r i.ă ţ

Locuitorilor acestui arhipelag le plac îngr dirile sociale, ierarhia,ă izolarea. în caste, compartimentarea. Iar cei din Guernesey în special împing pîn acolo dragoste^ lor pentru insule, încît creeaz insule pîn şiă ă ă în rîndurile popula iei. în vîrful acestei mici orînduiri sociale şaizeci deţ familii — thesixty 1, care tr iesc cu totul izolate ; la mijloc, patruzeci deă familii — the forty 2, formeaz un alt grup, la fel de izolat ; iar în jurul loră poporul. Gît priveşte autorit ile, atît cele locale, cît şi celeăţ1 The siwty — cei şaizeci (în limba englez în text).ă3 The forty — cei patruzeci (în limba englez în text).ă201engleze, se împart dup ă eum urmeaz : zece parohii, zece preo i,ă ţ dou zeci de conetabili, o sut şaizeci de consilieri, o curte regal cuă ă ă procuror şi organe de control, un parlament cunoscut sub numele de „State", doisprezece judec tori numi i „juvats" şi un şef al puteriiă ţ

judec toreşti, numit „baillif". Ca lege, obiceiul p mîntului din Normandia.ă ă Procurorul este numit prin ordin regal, iar ,,baillif"-ul prin patent regal ,ă ă nuan deosebit de important pentru englezi. In afar de „baillif", înţă ă ă competen a c ruia cad chestiunile civile, exist decanul, care se ocup deţ ă ă ă problemele spirituale, şi guvernatorul, care le cîrmuieşte pe cele militare. Am nuntele privind celelalte func iuni sînt men ionate în „tabelul domniloră ţ ţ care de in funcţ iile cele mai înalte pe insul ".ţ ăAlte particularit iăţ

Locuitorii de pe-o insul tr iesc în rela ii de mare prietenie cu cei de peă ă ţ celelalte ; dar se şi iau în rîs unii pe al ii, îns . f r r utate. Aurigny, careţ ă ă ă ă depinde din punct ele vedere administrativ de Guernesey, se înfurie cîteodat , şi-ar dori ca şeful puterii judec toreşti s -şi mute reşedin a peă ă ă ţ teritoriul ei şi în felul acesta Guernesey s -i devin satelit . La careă ă ă Guernesey r spunde, f r mînie, prin urm toarea glum popular :ă ă ă ă ă ă „P zea, Pier, p zea, ă ă André, C te-altoieşte Guernesey".ă

Insularii aceştia, formînd o adev rata familie a m rii, sînt uneoriă ă am rî i, dar niciodat ursuzi.ă ţ ă

Aurigny, de altfel, îşi are şi ea importan a ei relativ .ţ ăPentru cei din Casquets, Aurigny e îns şi Londra. Fiica p zitorului de fară ă

Ilouguer, n scut la Casquets, a f cut pe cînd avea dou zeci de ani oă ă ă ă c l torie la Aurigny. Fu atît de buim cit de zgomotul de acolo, încît ceruă ă ă ă s plece numai- decît înapoi, la stîncile ei. Nu v zuse niciodat pîn atunciă ă ă ă un bou. Z rind un cal, exclama : „Ce cîine mare !"ă

...„Întotdeauna cu cei doi pe cele zece", spune o str veche zic toareă ă din partea locului. Şi ce vrea s spun ? C niciă ă ă odat , dac i-ai luat vreună ă ţ om cu ziua sau vreo femeie de serviciu, cei doi ochi ai t i nu trebuie să ă sl beasc o clip cele zece degete ale lor. Sfat de st pîn c rp nos, vecheaă ă ă ă ă ă neîncre-21

«are dă Pe fa vechea lenevie. Diderot povesteşte c pe cina era înţă ă Olanda, vrînd s înlocuiasc un geam spart de Ia o fereastr , v zu venindă ă ă ă cinci lucr tori: unul aducea geaă mul ce nou, altul chitul, unul g leata cuă ap , unul mistria fi un altul buretele. In dou zile, şi lucrînd to i cinci, auă ă ţ pus geamul la loc. -■■

Acestea sînt, trebuie s-o spunem, str vechile lîncezeli goă tice rezultat al lob giei, dup cum nep sarea creol e un rezultat al sclaviei, ambele fiindă ă ă ă vicii comune tuturor popoarelor şi care, în zilele noastre, în contact cu progresul, dispar de pretutindeni : de pe insulele Mînecii, ca şi din alte p r i, şi poate de aici mai repede ca de oriunde. In aceste harniceă ţ comunit i insulare, sîrguin a care face parte din îndeplinireaăţ ţ conştiincioas a îndatoririlor devine din ce în ce mai mult legea muncii.ăParticularit i (urmare)ăţ

Insulele Mînecii nu au deocamdat decît dou statui • una laă ă Guernesey a „prin ului-consort", cealalt la Jersev, numit „ttegele deţ ă ă Aur ; i se spune aşa, neştiindu-se pe cine reprezint şi nici pe cine vrea să ă imortalizeze. Se afl în centrul pie ei mari din Saint-Helier. O statuie, fie eaă ţ şi anonim , e totuşi o statuie şi asta m guleşte amorul propriu ală ă popula iei, caci a fost far îndoial ridicat în cinstea cuiva. Nimic'nuţ ă ă ă r sare mai anevoie din p mînt ca o statuie, dar în acelaşi timp nimic nu seă ă

înal cu mai mare repeziciune. Cînd nu pob avea un stejar, te mul umeştiţă ţ şi cu o ciuperc . Shake- «si aşteapt şi ast zi statuia în Anglia, Beccaria şi-ă ă ăo as- '< U■ ,l < mereu pe-a sa în Italia, dar se pare c domnul Dupin şi O vaă avea pe a lui în Fran a.ţ

Jersey urc „n „Munte al Spînzura ilor", ceea ce lipseşte la <'iieiiicsev.ţ Cu şaizeci de ani în urm a lost spînzurat la Jersey un om pentru c a luată ă dintr-un sertar şaizeci de centime ; e adev rat c în aceeaşi epoc a fostă ă ă spînzurat în Anglia un copil de treisprezece ani pentru c furase nişteă pr jituri, iar în fran a ă ţ a fost ghilotinat Lesurques, un nevinovat. Farmecul pedepsei cu moartea !

La Guernesey mai st ruie înc pedeapsa b t ii cu biciul ; ia jerseyă ă ă ă acuzatul e aruncat într-o cuşc de fier. Lumea îşiă22bate joc de relicvele sfin ilor, dar venereaz cizmele Iui Carol al II-leaEleţ ă sînt p strate cu sfin enie în castelul de la Saint-Quen.ă ţ

...Clima, o prim var veşnic . Exist şi iarn , şi var , f r îndoial ; dară ă ă ă ă ă ă ă ă cu m sur ; niciodat arşi a Senegalului, dar nici gerurile Siberiei. Insuleleă ă ă ţ Mînecii sînt pentru Anglia ceea ce insulele Hyeres sînt pentru Fran a.ţ Bolnavii de piept de pe insula Albionului vin aici s -şi îngrijească ă s n tatea.ă ăHomo edax

Dup un r stimp oarecare, configura ia unei insule se schimb . Oă ă ţ ă insul e o construc ie a oceanului. Materia e veşă ţ nic , nu îns şi înf işareaă ă ăţ ei. Construc iile m rii se pr buţ ă ă şesc ca oricare altele. Marea, care le înal ,ţă le şi d rîm .ă ă

Intr-un r stimp de o mie cinci sute de ani, numai între gurile Elbei şi aleă Rinului s-au scufundat şapte din cele dou sute cincizeci şi trei de insule.ă C uta i-le în fundul m rii. In secolul al XlII-lea marea a creat golfulă ţ ă Zuyderzee, în secolul al XV-lea a f urit golful Rier-Bosch, ştergînd de peă suprafa a p mîntului dou zeci şi dou de sate ; iar într-al XVI-lea a dat peţ ă ă ă neaşteptate naştere golfului Dollart, înghi ind Torum-ul. Acum o sut deţ ă ani, în fa a localit ii Bourg d'Ault, aşezat ast zi perpendicular pe falezaţ ăţ ă normand , se mai putea vedea sub ap clopotni a vechiului Bourg d'Ault,ă ă ţ care fusese înghi it de valurile m rii. La Ecre-Hou în mome.ntul refluxuluiţ ă se pot distinge cîteodat , dup cum spun unii, copacii, azi submarini, aiă ă p durii druidice scufundate în mare în secolul al VUI-lea. Odinioar , insulaă ă Guernesey era unit cu Herm, Herm cu Serk, Serk cu Jersey şi Jersey cuă Fran a. Un copil putea trece din- tr-o s ritur strîmtoarea care separaţ ă ă Fran a de Jersey. Iar cîrsd trebuia s treac episcopul de Coutances, seţ ă ă arunca peste ea un m nunchi de vreascuri, pentru ca episcopul s nu-şiă ă ude picioarele. ,

Marea cl deşte şi d rîm ; iar omul ajut m rii, nu îns pentru aă ă ă ă ă ă construi, ci pentru a distruge.

Nici o unealt a timpului nu lucreaz atît de intens ca tîrn copulă ă ă omului. Omul e un adev rat roz tor. Sub irtîinileă ă1 Carol al II-lea Stuart.23lui toiul se schimb şi totul se transform fie în bine, fie în rau, Omul,ă ă aceast fiin cu o existen atît de scurt , aceast vie uitoare care seă ţă ţă ă ă ţ

apropie cu fiecare zi ce trece de mormînt întreprinde ac iuni care sfideazţ ă infinitul. Tuturor ac iunilor şi reac iumlor naturii, elementelor care tind sţ ţ ă comunice cu alte elemente, fenomenelor lumii înconjur toare, vasteiă circula ii a tor elor dm admcul lucrurilor, omul le opune blocada sa. >i el,ţ ţ ţ la rindul lui, le spune : „Pe aici nu se trece". El are interesele sale şi universul trebuie s in seama de ele. Nu are el de altfel un univers ală ţ ă lui ? Şi în elege s dispun de el dup bunul sau plac.ţ ă ă ă 1

Totul tinde s îngr deasc pe om, dar nimic nu-1 poate opri Limitelor elă ă ă le r spunde prin salturi. Imposibilul e o frontiera care bate veşnic înă retragere în fata lui.

0 forma iune geologic , care are la baz n molul din timpul potopuluiţ ă ă ă şi în vîrf z pada veşnic , e pentru om un zid ca oricare altul : îl str pungeă ă ă şi trece mai departe. El taie istmuri, foreaza vulcanii, cresteaz stîncile deă pe malul m rii sapa galerii subterane, sf rîm promontorii. Odinioară ă ă ă toat munca asta gigantic o f cea pentru Xerxes ' ; azi. mai pu in naiv, oă ă ă ţ face pentru el însuşi. Aceast sc dere a prostiei se nuă ă meşte progres. Omul lucreaz pentru casa lui, şi casa lui e întreg pammtul, el schimbă ă ordinea lucrurilor, le mut , le mlatura, darim , scormoneşte, r scoleşte,ă ă ă sap , scobeşte, •sparge pulverizeaz , desfiin eaz ici, d rîm dincolo şiă ă ţ ă ă ă cl - <leş e din nou cu ceea ce a mai r mas din d rîm turi. Nimic "" ă ă ă ă 1 tace s şov ie, nieiomas , nici un bloc, nici o piedic nici rezisten a materiei,ă ă ă ă ţ nici maiestatea naturii. Cu tîrn copuiă

""";' "mnl P""/''»1«' Ni' ia eu asalt nem rginirea. Viitorul ^ as.sla ,»o«U- laă damnarea Alpilor. Clobule, nu te împotrivi sliadunnloi furnicii tale!

(a iva vis tori, unii dintre ei iluştri, au visat s readuc pe pamuitţ ă ă ă prim vara veşnic . Anotimpurile excesive, vara si iarna, sint rezultatulă ă prea marii înclin ri a axei p mîntului pe planul eclipticei. Pentru a suprimaă ă anotimpurile, ar fi suficient sa se îndrepte aceast ax . Nimic mai simplu.ă ă înfige i în pol un par care s p trund pîn în centrul globului, lega i de elţ ă ă ă ă ţ

1 Xerxes - FiuI lui Darius I, regele perşilor (485—465 î.e.n.) Dup ce a supusă Egiptul care se r sculase, a invadat Atica. A fost învins de * greci în luptaă de la Salamina.24un lan , g si i undeva în afara suprafe ei p mîntului un loc din care sţ ă ţ ţ ă ă pute i trage, procura i-v zece miliarde de atelaje cu cîte zece miliarde deţ ţ ă cai fiecare, da i bici cailor, axa se va înţ drepta şi ve i realiza astfelţ prim vara veşnic . Dup cum vede i, nu-i mare scofal 1ă ă ă ţ ă

Dar s c ut m în alt parte paradisul. Prim vara e un lucru minunat :ă ă ă ă ă libertatea şi dreptatea sînt, îns , cu mult mai pre ioase. Paradisul ine deă ţ ţ lumea spiritual , nu de cea maă terial .ă

Ca s fim liberi şi drep i, nu depinde decît de noi.ă ţSenin tatea e de natur interioar . Iar prim vara veşnic se afl în noiă ă ă ă ă ă

înşine.Bun tatea poporului din arhipelagă

Cine a vizitat arhipelagul normand îl iubeşte ; cine a tr it acolo îlă pre uieşte.ţ

Pe aceste insule tr ieşte un popor nobil, pu in numeros, dar mare prină ţ calit ile sale sufleteşti. Sufletul lui este sufletul m rii. Oamenii de peăţ ă insulele Mînecii apar in unei rase deoseţ bite. Ei se consider oarecumă

superiori „ rii celei mari" ţă 1 şi-i privesc de sus pe englezi, care sînt înclina iţ cîteodat s disă ă pre uiasc „cele trei sau patru-ghivece de flori dinţ ă heleşteul acela". Cele dou insule : Jersey şi Guernesey nu r mîn daă ă toare : „Noi stntem normanzii — spun locuitorii lor — şi noi am fost acei care-am cucerit Anglia". Po i surîde, desigur, dar s po i şi admira.ţ ă ţ

...Insula Guernesey este supus unei vaste ac iuni de d rî- mare.ă ţ ă Granitul de aici e bun, cine mai doreşte ? întregul şir de stînci de pe malul m rii a fost scos la licita ie. Locuitorii vînd insula cu de-am nuntul.ă ţ ă Ciudata stînc numit „Stînca Diaă ă volului" a fost vîndut de curînd, ca ună obiect de ocazie, pentru cîteva lire sterline şi dup ce imensa carier de Iaă ă Viile- Baudue va fi sec tuit , va veni rîndul alteia.ă ă

Piatra de aici e c utat în întreaga Anglie. Numai pentru digul care seă ă construieşte de-a lungul Tamisei vor trebui dou sute de mii de tone deă piatr , Persoanele devotate monarhiei, care in la tr inicia statuilor regale,ă ţ ă au regretat foarte mult1 Marea Britanie.25c piedestalul statuii de bronz a regelui Albert e din granit de Cliesseringă şi nu din minunatul granit de Guernesey. Dar, în sfîrşit, aceasta e situa ia :ţ

rmurile Guernesey-ului cad sub loviturile tîrn coapelor. In numai patruţă ă ani, în Saint-Pierre- Port a disp rut un munte, chiar de sub ferestreleă locuitorilor din la Falue.

Dar lucrurile acestea se petrec în America, la fel ca şi în Europa. In momentul de fa , Valparaiso e pe punctul de-a vinde la mezat jupaitorilorţă de stînci str vechile şi minunatele sale coline, care-au dat oraşului numeleă de Valea Paradisului.

Vechii locuitori din Guernesey nu mai recunosc insula. Şi ar fi ispiti iţ veşnic s spun : ă ă ¿2Vi s-a schimbat locul natal". Ad uga i la aceasta faptulă ţ c locuitorii din Guernesey, care vorbeau odinioar fran uzeşte, vorbescă ă ţ azi englezeşte ; înc o d rîmare.ă ă

Pîn în jurul anului 1805, insula Guernesey era t iat în dou . Un fluviuă ă ă ă care se v rsa în mare o str b tea de la un cap t la cel lalt, de la lan ulă ă ă ă ă ţ r s ritean Ia lan ul apusean al mun ilor Grevei. Acest bra al m rii înaintaă ă ţ ţ ţ ă pîn în dreptul stîncilor Fruquiers şi al celor dou Sauts-Roquiers ; el formaă ă mici golfuri care p trundeau adînc în uscat, unul întinzîndu-se pîn laă ă Salterns ; acest bra al m rii era cunoscut sub numele de Brave du Vaîle.ţ ă Saint-Sampson în secolul trecut era un loc pentru ancorat, situat de cele dou p r i ale unei str zi a oceaă ă ţ ă nului. Strad îngust şi întortocheat . Totă ă ă aşa dup cum olană dezii au secat lacul Harlem, transformîndu-1 într-o eîmpie, di".Iul de mita de nllicl, cei din Guernesey au astupat bra ul Hinveţ du Vallc Iruiisformal ast zi în p şune. Din strada*de ă ă «mIiiuo.ii i i i au I .icul H I undai ur ; aceast fund tur este |un Iul Sainl S iiimson.ă ă ă ă

< »11 di cil'" ui i se prezint prilejul, pescarii aceştia s raci dovedesc aă ă li i umeni cu adev rat excep ionali ; cînd au fost lansalc liste de subscrip iiă ţ ţ pentru victimele inunda iilor de la I ,yon si pentru înfometa ii de Iaţ ţ Manchester, Jersey şi Guernesey au contribuit cu mult mai mult decît Anglia şi Fran a la un loc, p strîndu-se, bineîn eles, propor iile ţ ă ţ ţ 1.

1 Iat , de pild , luînd numai cazul Guernesey-ului, propor ia snme- loiă ă ţ subscrise pentru ajutorarea victimelor inunda iilor din Fran a din anulţ ţ

1856 : Fran a a contribuit cu treizeci de centime de cap de locuiţ tor, iar Guernesey eu treizeci şi opt de centime, n.a.)26

Locuitorii acestor insule au p strat din vechea lor via deă ţă contrabandişti o atrac ie puternic pentru tot ce e riscant şi primejdios. Eiţ ă se r spîndesc peste tot locul. Roiesc. Arhipeă lagul normand colonizează ast zi, aşa cum coloniza odinioar arhipelagul grecesc. E una din gloriileă ă lui. întilneşti locuitori originari din Guernesey şi Jersey pîn în Australia,ă California şi Ceylon. In America de Nord exist un New-Jersey şi un New-ăGuernesey, acesta din urm în satul Qhio. Aceşti anglo- normânzi, deşiă inu i pu in în loc din cauza atîtor secte reliţ ţ ţ gioase, au totuşi o înclina ieţ

nest vilit pentru progres. întilă ă neşti la ei toate supersti iile, dar şi judecataţ cea mai s n toas . Oare Fran a n-a cunoscut şi ea tîlh ria la drumulă ă ă ţ ă mare ? Şi în Anglia n-a existat oare canibalismul ? S fim modeşti şi s neă ă gîndim la str moşii noştri tatua i !ă ţ

Jersey, Guernesey, Aurigny, str vechi cuiburi de ho i, sînt ast ziă ţ ă ateliere. Iar în locul stîncilor amenin toare, acum sînt porturi.ţă

Ce minunat diferen între naviga ia actual , de-a lungul coastelor,ă ţă ţ ă sau a rîurilor, cinstit , fr easc , şi vechea corabie de pira i, diform ,ă ăţ ă ţ ă avînd drept deviz : Homo homini mon- strumă 1. Barierele de alt dat s-auă ă pref cut în pun i. Obstaă ţ colul de ieri î i sare ast zi în ajutor. Piratul deţ ă odinioar a devenit acum pilot. Şi e mai întreprinz tor şi mai îndr zne caă ă ă ţ niciodat . Ast zi nu se mai pomeneşte decît cu bun voin despre vecheaă ă ă ţă piraterie din arhipelagul normand. în fa a tuţ turor acestor pînze, încînt toare şi luminoase, triumfal că ăl uzite de lantern şi de far printreă ă adev rate labirinte de taă lazuri şi de stînci submarine, te gîndeşti cu mul umirea adînc pe care i-o d înf ptuirea progresului, la acei b trîniţ ă ţ ă ă ă marinari mîndri, de odinioar , navigînd pe furiş în şalupe f r busol , peă ă ă ă valurile negre, palid luminate din loc în loc, din promontoriu în promontoriu, de str vechile focuri cu fl c ri tremu- rînde, pe care leă ă ă agitau cu violen în cuştile de fier în care ardeau n prasnicele vînturi aleţă ă oceanului.1 Homo homini monstrum — omul este monstru pentru alt om.

PARTEA ÎNTÎI SIEUR CLUBINCARTEA INTTICUM SE CREEAZ Ă O REPUTA IE PROASTŢ ĂUn cuvînt scris pe o pagin albă ă

Cr ciunul din 182... a fost la Guernesey de pomin . Nină ă sese în ziua aceea. In insulele Mînecii o iarn geroas e o iarn de neuitat, iar z padaă ă ă ă constituie un adev rat eveniment.ă

în diminea a acelei zile de Cr ciun, şoseaua care merge de-a lungulţ ă m rii de la Saint-Pierre-Port la Valle era în înă tregime albit . Ninsese de peă la miezul nop ii pîn -11 zori. C tre ora nou , pu in dup r s ritul soarelui,ţ ă ă ă ţ ă ă ă cum pentru anglicani nu era înc ora cînd trebuiau s se duc la bisericaă ă ă din Saint-Sampson, şi nici pentru wesleyeni1 momentul s-o porneasc spreă capela Eldad, drumul era aproape pustiu. Pe crîmpeiul de şosea care desparte prima turl de a doua nu se z reau decît trei trec tori : un copil,ă ă ă un b rbat şi o femeie. Mergînd la o oarecare distan unul de altul, eraă ţă

limpede c aceşti trec tori nu aveau nici în clin, nici în mînec unul cuă ă ă altul. Copilul, în vîrst de vreo opt ani, se oprise şi privea curios z pada.ă ă B rbatul venea la o distan de vreo sut de paşi în urma femeii. Mergea,ă ţă ă ca şi aceasta, spre Saint-Samp- son. B rbatul, tîn r înc , p rea muncitoră ă ă ă sau marinar. Era îmbr cat cu hainele lui de lucru : o bluz cafenie deă ă postav gros şi pantaloni cu jambiere gudronate, ceea ce d dea a înă elegeţ c deşi era zi de s rb toare, el n-avea de gîiid s mearg la nici una dină ă ă ă ă biserici. Bocancii lui greoi, din piele net bă ăcit , cu t lpile b tute în inteă ă ă ţ mari, l sau pe z pad o urm mult mai asem n toare cu lac tul uneiă ă ă ă ă ă ă închisori decît cu piciorul unui om. Cît priveşte femeia, ea era, f r urmă ă ă de îndoial , îmbr cat pentru biseric : avea o pelerin larg , de m taseă ă ă ă ă ă ă neagr , v tuit , sub care purta cu mult cochet rie oă ă ă ă ă

1 Wesleyeni — membrii unei secte religioase anglicane, foarte rigid ,ă fundat în secolul al XVIII-lea de c tre John Wes'tey.ă ă31rochie de poplin de Irlanda, cu benzi albe şi roz, si, dac n-ar ii avut ciorapiă roşii, ai fi putut-o lua drept parizian . Mergea plina de vioiciune, cu paşiă sprinteni şi uşori, şi dun mersul ei, mea neîmpov rat de greut ile vie ii,ă ă ăţ ţ ghiceai o lat tîn r . Avea în mişc ri acea gra ie trec toare, caracteristică ă ă ă ţ ă ă celei mai gingaşe dmtre vîrste — adolescen a — r s ritul şi apusul laoţ ă ă -lalt , începutul feminit ii şi sfîrşitul copil riei. B rbatul n-o b gase înc deă ăţ ă ă ă ă seam .ă

Deodat . în dreptul unui pîlc de stejari verzi de la cap tul unei gr dini,ă ă ă la locul numit „Casele scunde", fata îşi întoarse brusc capul şi această mişcare îl f cu pe tîn r s-o priveasc . Se opri, p ru c -1 examineaz oă ă ă ă ă ă clip , apoi se plec , si omul avu impresia c scrie ceva cu degetul peă ă ă z pad . Dup aceea se ridic , porni mai departe, iu indu-şi paşii, întoarseă ă ă ă ţ din nou capul, de data asta rîzînd, şi disp ru în stînga drumului, pe potecaă cu garduri de nuiele care duce la castelul din Lierre. Cmd se întoarse pentru a doua oar , b rbatul o recunoscu pe Deruchette, o îneînt toareă ă ă fat din partea locului.ă

Nu sim i de fel nevoia s se gr beasc , şi cîteva clipe mai tirziu ajunseţ ă ă ă în dreptul pilcului de stejari de la cap tul gr diă ă nii. Nici nu se mai gîndea îa fata care disp ruse pe potec , şi de bun seam c dac în momentulă ă ă ă ă ă acela vreun porc de mare ar fi s rit în mare sau vreun prihor ar fi tîsnit dină tufişuri omul şi-ar fi continuat drumul cu ochii int "la prihor sau la porculţ ă de mare. Din întîmplare, îns , el mergea cu ochii pleă ca i şi privirea îi c zuţ ă f r voie pe locul unde se oprise tîn ra fat . R m seser acolo urmele aă ă ă ă ă ă ă dou picioruşe, iar al turi putu citi cuvîntul acesta scris de ea pe z pad :ă ă ă ă Gilliatt. Era numele lui.

îl chema Gilliatt.R mase pironit locului mult vreme, privind numele acesta, urmaă ă

picioruşelor, z pada, apoi îşi continu drumul îngînduraă ă ţCap tul drumul«]!ă

Gilliatt locuia în parohia Saint-Sampson. Şi nu prea era iubit prm partea locului. Existau destule motive pentru aceasta.

In primul rînd, locuia într-o cas „bîntuit de stafii" Se intîmpl uneoriă ă ă ca la Jersey sau la Guernesey, la ar sauţ ă32

chiar în oraş, treeînd jfe o uli pustie sau pe o strad forfoţ ţă ă tind de lume, s dai de o cas cu intrarea baricadat ; b l riile astup uşa ; ferestrele deă ă ă ă ă ă la parter sînt acoperite cu scînduri, b tute în cuie, groaznice la vedere ;ă ferestrele de la etaje sînt închise şi deschise totodat , cercevelele sîntă z vorite, dar toate ochiurile sînt sparte. Dac în jurul casei e vreo curte,ă ă iarba crescut în voie o acoper în întregime, iar zidul împrejmuitor seă ă n ruie ; dac se afl şi vreo gr din , e invadat de urzici, m r cini şiă ă ă ă ă ă ă ă cucut , şi po i z ri acolo tot soiul de insecte neobişă ţ ă nuite ; coşurile casei sînt cr pate, acoperişul se pr buşeşte ; ceea ce se vede în interiorulă ă camerelor e o ruin ; lemnul e putred, iar piatra, acoperit cu mucegai.ă ă Tapetul de pe pere i se scorojeşte. Dar po i studia în voie vechile modeleţ ţ de tapete, grifonii din timpul imperiului, draperiile în form de semiă lun şiă coloanele truncheate din vremea lui Ludovic al XVI-lea. P ienjenişul e desă şi plin de muşte, semn c nimic nu vine s tulbure liniştea deplin aă ă ă p ianjenilor. Cîteodat z reşti pe o poli un vas spart. Asta e o casă ă ă ţă ă „bîntuit de stafii". Din cînd în cînd, diavolul vine noaptea pe-acolo.ă

O cas , ca şi un om, poate s moar . E de ajuns numai s se abată ă ă ă ă asupra ei cine ştie ce supersti ie. Atunci e îngrozitor. Asemenea caseţ moarte nu sînt de loc rare în insulele Mînecii, ranii, ca şi locuitorii de peŢă litoral, n-au pic de linişte din pricina diavolului. Popula ia din regiuneaţ Mînecii — din arhipelagul englez şi de pe coasta francez — posed dateă ă foarte precise în privin a lui. Diavolul are emisarii s i care împîn- zesc totţ ă p mîntul. Şi e absolut sigur c .Belfegor e ambasadoă ă rul Iadului în Fran a,ţ Hufgin în Italia, Belial în Turcia, Tha- muz în Spania, Martinet în Elve ia, iarţ Mammon în Anglia. Satan e un împ rat ca oricare altul. împ ratul Satan.ă ă Locuin a lui e foarte bine pus la punct; Dagon e mare pitar; Succorţ ă Benoth e c petenia eunucilor ; Asmodeu, bancherul jocurilor de noroc ;ă Kobal, director al teatrului, şi Verdeîet mare maestru de ceremonii; Nybbas e m sc rici, Wierus, mare înv at, bun strigolog şi demonografă ă ăţ erudit, îl numeşte pe, Nybbas „marele maestru al parodiei",

Cînd sînt pe mare, pescarii normanzi din Canalul Mînecii îşi iau nenum rate precau ii contra curselor pe care le întinde necuratul. Astfel,ă ţ mult vreme s-a crezut c sfîntul Maclou ar locui pe marea stînc p trată ă ă ă ă Ortach, care se afl în larg, între Aurigny şi Casquets. Mul i marinariă ţ b trîni de pe vremuriă3 — Oamenii m riiă33sus ineau c l-ar li v zut aici de multe ori, din dep rtare, stând jos şi citindţ ă ă ă o carte. De aceea, marinarii care treceau pe-acolo b teau tot timpulă m t nii când ajungeau în dreptul stâncii Ortach, pîn în ziua în careă ă ă legenda .s-a spulberat şi adev rul a ieşit la lumin . S-a descoperit anume,ă ă şi este ast zi îndeă obşte cunoscut, c acel care locuieşte pe stînca Ortaciiă nu este un sfînt, ci un diavol. Şi acest diavol, pe nume Jochmus, şi-a b tută joc de oameni f cîndu-i s cread , timp de mai multe secole, c el e sfîntulă ă ă ă Maclou. De altfel, biserica îns şi cade uneori în astfel de greşeli. Draciiă Raguhei, Oribel şi Tobiel au fost sfin i pîn în anul 745, cînd papa Zaharia,ţ ă mirosind înşel ciunea, le-a f cut vînt din pomelnicul sfin ilor. Dar ca să ă ţ ă faci asemenea cur enie, care e f r îndoial foarte folositoare, trebuie săţ ă ă ă ă fii foarte priceput în cele diavoleşti.

B trînii din partea locului povestesc — aceste lucruri îns s-au petrecută ă tare de mult — c popula ia catolic din arhipeă ţ ă lagul normand a fost pe vremuri, deşi împotriva voin ei ei, în leg turi înc şi mai strînse cuţ ă ă necuratul, decît popula ia hu- ghenot . De ce ? Nu ştim. E sigur îns cţ ă ă ă diavolul a pricinuit odinioar multe necazuri acestei minorit i. Prinseseă ăţ mare drag ue catolici şi obişnuia s -i viziteze chiar, ceea ce ar da s seă ă în eleag c diavolul e mai curînd catolic decît protestant.ţ ă ă

Casa în care locuia Gilliatt fusese bîntuit pe vremuri de stafii, dară acuma nu mai era. Ceea ce d dea şi mai mult de b nuit. Toat lumea ştieă ă ă c atu/tci cînd un vr jitor se mut într-o cas blestemat , diavolul socoateă ă ă ă ă c aceast cas este locuit de cine trebuie şi-i face vr jitorului favoareaă ă ă ă ă de a nu mai da pe acolo, afar doar de cazul cînd e chemat anume, cum eă chemat medicul.

Aceast cas era cunoscut sub numele de „Casa de la cap tulă ă ă ă drumului". Era aşezat la marginea unei fîşii ele pă ământ,, sau mai bine zis, de stânc , ce forma un mic loc aparte de ancorat în Golful Houmet-ăParadis. In acele locuri apa e adînc . Casa era singuratic , aşezat laă ă ă margine de tot, aproape în afara insulei, şi avînd împrejur doar atît p mîntă cât trebuie pentru o gr dini . Fluxul inunda câteodat gr dini a. Intreă ţă ă ă ţ portul Saint Sampson şi micul Golf Houmet-Paradis se g seşte un deală m rişor, pe care se înal acel bloc de turnuri şi de ieder numit castelulă ţă ă din V ile sau al Arhanghelului, aşa c din Saint-Sampson nu se puteaă ă vedea „Casa de la cap tul drumului".ă34

Nu exist nimic mai obişnuit la Guernesey decât un vr jitor. El îşiă ă practic meseria în mai multe parohii, şi faptul c ne afl m în veacul ală ă ă XlX-lea nu-i tulbur de fel. Şi au îndeletă niciri cu adev rat criminale. Fierbă aur. Culeg ierburi la miezul nop ii. Deoache vitele oamenilor. Iar lumea leţ cere sfaturi; ei cer s li se aduc în sticle „udul bolnavilor" şi-i auzi şoptindă ă : „CU de trist e udul". Unul din ei a descoperit într-o zi — era în martie 1856 —- şapte diavoli în udul unui bolnav. Vr jitorii sînt tem tori şi-nă ă acelaşi timp de temut. Unul a vr jit de curînd un brutar „împreun cuă ă cuptorul s u". Un altul e atît de tic los, încît lipeşte şi sigileaz cu cea maiă ă ă mare grij plicuri „în care nu se afl nimic". Un al treilea merge pîn acoloă ă ă încît ine în cas , pe un raft, trei sticle etichetate, purtînd inscrip ia „B".ţ ă ţ Aceste fapte monstruoase sînt pe deplin dovedite. Unii vr jitori sîntă binevoitori, şi în schimbul a dou sau trei guinee ă 1 î i iau boala cu mîna.ţ Pentru asta se zvîrcolesc în patul lor, urlînd cît îi ine gura. Şi în timp ce eiţ se sucesc şi se r suă cesc, spui deodat : „Uite, mi-a trecut !" Al ii teă ţ vindec de toate bolile, legîndu- i o batist în jurul corpului. Leacul e atîtă ţ ă de simplu, încît te minunezi c nimeni nu s-a gîndit la el pîn azi. Ină ă secolul trecut, curtea regal din Guernesey îi punea pe rug şi-i ardea deă vii. In zilele noastre îi condamn doar la opt" s pt mîni închisoare, patruă ă ă s pt mîni de pîine şi ap şi patru s pt mîni de regim celular, alternîndă ă ă ă ă unul cu cel lalt. Amant alterna catenaeă 2.

Ultima condamnare la ardere pe rug a avut loc la Guernesey în 1747. Oraşul folosise pentru acest lucru una din pie ele sale, r scrucea de laţ ă Bordage. Intre 1565 şi 1700 locul acesta a fost martor la arderea a unsprezece vr jitori. îndeobşte, vinoă va ii recunoşteau toate învinuirile ce liţ

se aduceau. Şi erau ajuta i s m rturiseasc prin torturi. R scrucea de laţ ă ă ă ă Bordage a adus şi alte servicii societ ii şi religiei. Acolo au fost arşi şiăţ eretici. Sub domnia M riei Tudor au fost arse acolo, împreun cu al iă ă ţ hugheno i, o mam şi cele dou fiice ale ei j, mama se numea Perrotineţ ă ă Massy. Una din fiice era îns rcinat . Şi n scu în jurul rugului. Cronicaă ă ă spune : „Pîntecu! ei plesni". Din pîn-1 Guinee — moned englez , valoreaz 21 şilingi.ă ă ă

2 Amant alterna catenae — lan urilor le plac schimb rile (în limba latinţ ă ă în text).S*35tecul acesta ieşi un copil viu ; nou-n scutul se rostogoli în afara foculuiă nimicitor; un oarecare Housse îl ridic . Judec torul Helier Gosselm, bună ă catolic, porunci s fie aruncat din nou în foc.ă„Pentru so ia la, cînd îe vei însura"ţ

S ne întoarcem la Gilliatt,ăOamenii din partea locului povesteau c o femeie, care avea cu ea ună

copilaş, venise spre sfîrşitul revolu iei s se staţ ă bileasc la Guernesey. Eraă englezoaic , afar doar dac n-a fost fran uzoaic . Copilul purta un numeă ă ă ţ ă oarecare, pe care felul de a pronun a al locuitorilor din Guernesey şiţ ortografia r neasc îl transformar în Gilliatt. Tr ia singur cu acestţă ă ă ă ă ă copil care, dup unii îi era nepot de frate sau de sor , dup al ii fiu, după ă ă ţ ă al ii nepot de fiu sau de fiic , iar dup al ii nu-i era nici un fel de rud .ţ ă ă ţ ă Avea ceva bani, atî ia doar cît s nu moar de foame. Cump rase un peticţ ă ă ă de p' mînt pentru p şune la Sergentee şi un loc de ar tur la Roque-ă ă ă ăCrespel, în apropiere de Rocquaine. „Casa de la cap tul drumului" era, înă acea vreme, bîntuit de stafii. De mai bine de treizeci de ani r m seseă ă ă nelocuit . Se n ruia pe zi ce trecea. Gr dina, pe care marea o vizita camă ă ă prea des, nu mai producea nimic. In afara zgomotelor din timpul nop ii şi aţ luminilor, îndeosebi de însp imânt tor la aceast cas era faptul c dacă ă ă ă ă ă l sai acolo seara pe vatr un ghem de lîn , andrele şi o farfurie cu sup ,ă ă ă ă g seai a doua zi diminea a farfuria goal , supa mîneat şi gata împletite oă ţ ă ă pereche de m nuşi femeieşti. Cocioaba era de vîn- zâre, împreun cuă ă demonul din ea, pentru cîteva lire sterline. Femeia o cump r , ispitită ă ă bineîn eles de diavol. Sau de pre ul aşa de sc zut.ţ ţ ă

Ea nu se mul umi numai s cumpere casa, ci se şi mut în ea împreunţ ă ă ă cu copilul; şi din acel moment casa îşi redo- bîndi liniştea. „Casa asta a dobind.it ce dorea" spuser oamenii din partea locului. Vraja încet . Nu seă ă mai auzir strig te în faptul zilei. Nu mai ap rur alte lumini decît aceea aă ă ă ă luminării de seu pe care o aprindea femeia în fiecare sear . Lumiă narea unei vr jitoare nu se deosebeşte cu nimic de f clia unui diavol. Această ă ă explica ie fu pe placul tuturor.ţ36

Femeia ştia s trag foloase de pe urma celor cîteva pr jini de p mîntă ă ă ă pe care le cump rase. Avea şi o vac bun , cu lapă ă ă tele gras. Cultiva fasole alb , bostani şi cartofi Golden Drops. Vindea, aşa cum se obişnuieşte,ă „p stîrnacul cu mia, ceapa cu suta şi bobul cu cîntarul". Nu se duceaă niciodat Ia tîrg, ci îşi vindea recolta în pia a de zarzavat de la Saint-ă ţSampson, prin intermediul lui Guilbert Falliot. Condica lui Falliot arat că ă

odat vînduse pentru ea pîn la dou sprezece bani e de cartofi timpurii,ă ă ă ţ aşa-zişi „de trei luni".

Casa fusese reparat ici şi colo ; atît doar cit s poat locui cineva înă ă ă ea. în camer , de plouat ă ñu ploua decît pe vreme de mare vijelie. Casa avea un parter şi un pod. Parterul era împ r it în trei înc peri, dou pentruă ţ ă ă dormit şi una pentru mîncat. în pod te urcai pe o scar . Femeia g tea şi îşiă ă înv a copilul s citeasc . Nu se ducea niciodat la biseric , ceea ce îi f cuăţ ă ă ă ă ă pe localnici s declare, dup o matur chibzuin , c e fran uzoaic . A nuă ă ă ţă ă ţ ă te duce „la nici o slujb " este un lucru grav.ă

într-un euvînt, erau nişte oameni de care nu merita s te ocupi.ăDup toate probabilit ile, femeia era fran uzoaic .ă ăţ ţ ăDup cîtva timp, femeia îmb trîni, copilul crescu. Tr iau singuri, iară ă ă

lumea îi ocolea. N-aveau nevoie de ajutorul nim nui. Lupoaica şi puiul deă lup se ling unul pe altul. Era şi aceasta una din formulele pe care le n scocise la adresa lor bun voin a celor din jur. Copilul deveni adolescent,ă ă ţ adolescentul se f cu b rbat şi atunci, aşa cum se întîmpl întotă ă ă deauna, b trînele tipare ale vie ii trebuind s dispar , mama muri. Ea îi l să ţ ă ă ă ă moştenire p şunile ă de la Sergentée, peticul de ar tur de la Roque-ă ăCrespel, „Casa de la cap tul druă mului" şi, pe lîng acestea, dup cumă ă sun inventarul ofiă cial, „o sut de guinee de aur puse la ciorap". Casa eraă destul de bine mobilat ; dou cufere de stejar, dou paturi, şase scauneă ă ă şi o mas , împreun cu toate cele necesare unei gosă ă pod rii. Pe o poli seă ţă aflau cîteva c r i, iar într-un ungher un cuf r, a c rui înf işare n-aveaă ţ ă ă ăţ nimic misterios, şi care fu deschis pentru întocmirea inventarului. Cuf rulă era din piele roşcat , cu arabescuri din cuie de aram şi stele de cositor, şiă ă con inea un trusou de fat nou-nou , din care nu lipsea nimic, croit dinţ ă ţ pînz fin ă ă de Dunkerque, c m şi şi fuste, mai multe buc i întregi deă ă ăţ m tase pentru rochii şi o hîrtieă37pe care citi aceste cuvinte, scrise de mina moartei : „Pentru so ia ta, cinciţ te vei însura".

Moartea femeii fu o grea lovitur pentru cel r mas în via . Pîn atunciă ă ţă ă fusese sfios, acum deveni de-a dreptul s lă batic. In jurul lui j>e f eu ună adev rat pustiu. Nu mai era vorba de singur tate, ci de un gol imens.ă ă Atîta timp cît sim i pe cineva al turi de tine, via a e suportabil . Singur, iţ ă ţ ă ţ se pare c n-ai s-o mai duci mult vreme. Şi nu mai faci nici o sfor are.ă ă ţ Aceasta e prima form a dezn dejdii. Mai tîrziu în elegi c datoria nu eă ă ţ ă decît un şir de consim minte. Priveşti via a, priveşti în fa moartea şiţă ţ ţă consim i la toate. Dar acest lucru te face s sângerezi.ţ ă

Gilliatt fiind tân r, rana i se cicatriza. La virsta asta, eă ţ suturile inimii se refac. Triste ea lui, care se risipea treptat- treptat, se contopi cu naturaţ din jur, se pref cu într-un fel de vraj care-1 atrase spre lucruri,ă ă îndep rtîndu-1 de oameni, şi-i contopi din ce în ce mai mult sufletul cuă singur tatea.ăDuşm ni«ă

Gilliatt, am mai spus-o, nu era iubit în parohie. Nimic mai firesc decît aceast aversiune. Motive se întîlneau cu duiumul. Mai îritîi, dup cum amă ă ar tat, casa în care locuia, apoi, originea lui. Cine era aceast femeie ? Şiă ă ce leg tur avea ea cu el ? Localnicilor, îndeobşte, nu le place ca str iniiă ă ă

s fie înv lui i în mister. Era apoi îmbr c mintea lui, întocă ă ţ ă ă mai ca a unui lucr tor, deşi, f r s fie bogat, avea cu ce tr i chiar f r s munceasc .ă ă ă ă ă ă ă ă ă Apoi, gr dina, pe care reuşea s-o cultive şi de unde strmgea recolte deă cartofi, în ciuda uraganelor din timpul echinoc iului. Apoi c r ile aceleaţ ă ţ groase pe care le inea pe poli şi din care citea.ţ ţă

Şi înc multe alte motive.ăCine-1 silea s tr iasc singur cuc ? „Casa de la cap tul drumului" eraă ă ă ă

un fel de lazaret ; Gilliatt era inut în caranţ tin ; de aceea nimic mai firescă decît s se minuneze oamenii de sih stria lui şi s -1 scoat tot pe elă ă ă ă vinovat pentru singur tatea la care ei înşişi îl condamnaser .ă ă

Nu se ducea niciodat la biseric . Ieşea deseori noaptea din cas .ă ă ă Vorbea cu vr jitorii. Fusese v zut într-o bun ziă ă ă38stînd în iarb , cu un aer mirat. Se ducea des la dolmenulă 1 de la Ancresse şi la pietrele vr jite, risipite ici-colo pe cîm- pie. Unii spuneau c sînt siguriă ă c l-au v zut salutînd poliă ă ticos Piatra care Cînt . Cump ra toate p s rileă ă ă ă care i se aduceau şi-apoi le d dea drumul. Era cît se poate de cuă viincios cu or şenii pe care-i întîlnea pe str zile din Saint- Sampson, dar f ceaă ă ă bucuros un ocol pentru a nu fi obligat s treac pe acolo. Mergea adeseaă ă la pescuit şi se întorcea totdeauna cu peşte. îşi lucra gr dina duminica.ă Avea un cimpoi, pe care-1 cump rase de la nişte solda i sco ieni în trecereă ţ ţ prin Guernesey, şi cînta din el la c derea nop ii, pe stîncile de pe malulă ţ m rii. F cea gesturi largi ca sem nă ă ă ătorii. Ce nu i se poate întîinpla, oare, unui inut în care tr ieşte un om ca acesta ?ţ ă

Cît despre c r ile pe care i le l sase r posata şi din care tot citea, nuă ţ ă ă prevesteau nimic bun. Reverendul Jaquemin Herode, pastorul din Saint-Sampson, intrmd în cas cu priă lejul îmnormînt rii femeii, citise pe cotorulă acestor c r i ură ţ m toarele titluri : „Dic ionarul horticultorului, Candide deă ţ Voltaire, Sfaturi pentru popor cu privire la s n tate de Tis- sot". Un nobilă ă francez emigrat, caic se retr sese la Saint-Sampă son, spusese : .„Trebuie s fie acel Tissot care a purtat în h capul prin esei de Lamballe".ă ăţ ţ

Pastorul observase pe una din aceste c r i urm torul titlu, cu adev rată ţ ă ă suspect şi amenin tor.,: De ţă K3iubarba.ro.

S recunoaştem totuşi c lucrarea, fiind scris în limba latin , după ă ă ă ă cum arat şi titlul, era -îndoielnic ca Gilliatt, care nu cunoştea această ă limb , s-o fi putut citi.ă

Dar tocmai c r ile pe care omul nu le poate citi sînt cele care îl acuză ţ ă mai mult. Inchizi ia din Spania s~a pronun at asupra acestei chestiuni,ţ ţ înl turînd orice îndoial în aceast privin .ă ă ă ţă

De altfel, cartea cu pricina nu era alta decît tratatul doctorului Tilingius „Despre revent" -, publicat în Germania în 1679.

1 Dolmen — monument format dintr-o lespede mare de piatr aşeă zată pe altele verticale. Astfel de monumente se g sesc în diferite p r iă ă ţale Europei şi chiar şi în Africa.3 Revent — plant a c rei r d cin se întrebuin eaz în medicin .ă ă ă ă ă ţ ă ă39

Existau b nuieli c Gilliatt ar face farmece, filtre şi „fieră ă turi". N-avea el oare fiole ?

Şi-apoi, de ce ieşea s se plimbe seara, cîteodat chiar pîn la miezulă ă ă

nop ii, pe stîncile de pe rm ? Desigur, pentru a sta de vorb cu duhurileţ ţă ă rele care r t cesc noaptea pe malul m rii, înv luite în fum.ă ă ă ă

Odat el ajutase chiar vr jitoarei din Torteval s -şi scoat c ru a careă ă ă ă ă ţ se împotmolise în noroi. Era vorba de o b trîn , numit Moutonne Gahy.ă ă ă

Cu prilejul unui recens mînt care se f cuse pe insul , înă ă ă trebat asupra meseriei sale, el r spunsese ; „Pescar, atunci cînd se g seşte peşte".ă ă Pune i-v în locul acelor oameni; v-ar pl cea, oare, un asemeneaţ ă ă r spuns ?ă

S r cia ca şi bog ia sînt relative. Gilliatt avea p mînt şi o cas şi, înă ă ăţ ă ă compara ie cu acei care n-aveau nimic, nu era s rac. într-o zi, pentru a-1ţ ă pune la încercare şi poate şi pentru a-1 îmbia, c ci exist femei care s-ară ă c s tori şi cu diaă ă volul dac ar fi bogat, o fat îi spusese lui Gilliatt; „Cînd aiă ă s te însori, oare ?" El r spunsese : „Îmi voi lua nevast atunci cînd îşi vaă ă ă lua b rbat Piatra care Cînt ".ă ă

Aceast Piatr care Cînt e un bolovan uriaş înfipt într-o gr din deă ă ă ă ă lîng proprietatea d-lui Lemezurier de Fry. E o piatr care trebuieă ă supravegheat îndeaproape. Nimeni nu i-a dat înc de rost. Auzi cîntîndă ă lîng ea un cocoş pe care nu-1 vezi ; fapt nemaipomenit de sup r tor. Şiă ă ă apoi, e lucra ştiut c ea a fost adus aici de duhurile rele, numiteă ă „sargusete".

Noaptea, cînd tun , dac vezi zburînd în v paia norilor şi în unduireaă ă ă aerului nişte f pturi, po i fi sigur c sînt „sară ţ ă gusete". O femeie care locuieşte la Grand-Mielles le cunoaşte bine. într-o sear , pe cînd se g seauă ă mai multe „sargusete" Ia o r scruce, aceast femeie strig unui c ru aş,ă ă ă ă ţ care nu ştia pe ce drum s apuce : „întreab -le pe ele care-i drumul : sîntă ă duhuri binevoitoare şi foarte politicoase cînd stau de vorb cu oamenii".ă Nu mai încape nici o îndoial c femeia e o vr jitoare.ă ă ă

Dreptul şi înv atul rege Jacques Iăţ 1 punea s fie fierte de vii femeile deă soiul acesta, gusta apoi fiertura şi, după

1 Jacques I — rege al Angliei între anii 1603—1625, cunoscut pentru autoritarismul s u religios şi persecu iile duse împotriva diziden iloră ţ ţ englezi.40gustul pe care-1 avea, spunea: „A fost vr jitoare", sau „N-a fostă vr jitoare".ă

Este regretabil c regii de azi nu mai au daruri de felul acesta, care teă f ceau s pricepi utilitatea monarhiei.ă ă

Existau motive serioase ca Gilliatt s fie luat drept vră ăjitor. In timpul unei furtuni, pe la miezul nop ii, fiind sinţ gur într-o barc pe mare înă dreptul locului numit Somnoroasa, fu auzit cum întreba:

— E loc de trecere ?O voce îi r spunse de pe în l imea unei stînci:ă ă ţ— Este. Curaj !Cu cine vorbea el oare, dac nu cu cineva eare-i r să ă pundea ? După

p rerea noastr , acest lucru constituie o doă ă vad neîndoielnic .ă ăîntr-o alt noapte furtunoas , atît de întunecoas c nu vedeai nimic înă ă ă ă

fa a ochilor, foarte aproape de stînca Cattau, care nu-i decît un dublu şiragţ de bolovani, unde vin vinerea s danseze vr jitorii, caprele şi duhurileă ă rele, a fost recunoscut în mod aproape sigur vocea lui Gilliatt înă

urm toarea conversa ie însp imânt toare :ă ţ ă ă— Cum îi merge lui Vesin Brovard ? (Era un zidar care c zuse de peă

acoperiş.)— Se vindec .ă— Ptiu, drace ! Şi-a c zut de la o în l ime mai mare ca stîlpul sta uriaş.ă ă ţ ă

Ce minune c-a sc pat f r s -şi frîng gîtul 1ă ă ă ă ă— A fost vreme frumoas la strîns.ul ierbii de mare, s pt rnînaă ă ă

trecut ?ă— Mai frumoas ca azi.■ ă— Cu siguran c nu va mai fi pic de peşte în pia .ţă ă ţă— Vîntul sufl prea tare.ă— Nu vor reuşi s întind n voadele.ă ă ă•— Ce face m tuşa Caterina ?ă— Minunat!„M tuşa Caterina" era, f r îndoial , o „sarguset ".ă ă ă ă ăDup cît se pare, Gilliatt f cea farmece în timpul nop ii. Cel pu in aşaă ă ţ ţ

b nuia lumea.ăEra uneori v zut turnînd ap pe jos, dintr-un urcior pe care îl avea. Dară ă

e lucru ştiut c apa pe care-o împr ştii pe jos ia chipul diavolilor.ă ăPe şoseaua care duce Ia Saint-Sampson, în fa a turnului de paz nr. 1,ţ ă

se g sesc trei pietre aşezate în form de scar . Pe platforma lor, azi goal ,ă ă ă ă se g sea odinioar o cruce ; afar doar dac nu fusese vreo spînzur toare.ă ă ă ă ă Aceste pietre sînt foarte primejdioase,

Oameni de-o cinste f r cusur şi persoane demne de toat încredereaă ă ă sus ineau c l-au v zut pe Gilliatt în apropierea acestor pietre stînd deţ ă ă vorb cu o broasc rîioas . Dar la Guernesey nu exist broaşte rîioase ; laă ă ă ă Guernesey sînt numai n pîrci, iar broaşte rîioase sînt numai la Jersey.ă Aceast broasc rîioas trebuie s fi venit înot de la Jersey, ca s stea deă ă ă ă ă vorb cu Gilliatt. Convorbirea era prieteneasc .ă ă

Aceste lucruri au fost pe deplin stabilite ; şi dovada st în faptul c celeă ă trei pietre se mai g sesc şi ast zi acolo. Iar cei care s-ar mai îndoi deă ă acest lucru n-au decît s mearg s le vad ; şi, mai mult chiar, la mică ă ă ă ă dep rtare de ele e o cas în col ul c reia se vede urm toarea firm :ă ă ţ ă ă ă Negustor de vite t iate şi vii, de frînghii vechi, fier, oase şi tutun deă mestecat; pl teşte şi serveşte imediat.ă

Ar trebui ca cineva s fie de rea credin ca s nege preă ţă ă zen a acestorţ pietre şi existen a acestei case, şi toate astea erau în dauna lui Gilliatt.ţ

Numai necunosc torii nu ştiu c regele auxcrinierilor reă ă prezintă primejdia cea mai mare a apelor Mînecii. Nici o vie uitoare a m rii nu eţ ă mai de temut ca el. Cine-1 z reşte, va naufragia cu siguran între un sfîntă ţă Mihail şi urm torul. E micu de tot, fiind pitic, şi e surd, fiind rege. El ştieă ţ numele tuturor celor care şi-au g sit moartea pe mare, şi locul precis înă care zac. Cunoaşte în cele mai mici am nunte cimiă tirul din fundul oceanului. Un cap uguiat, cu f lci puternice, un corp îndesat, un pînteceţ ă vîscos şi l b r at, easta numai noduri, picioare scurte, bra e lungi, în loculă ă ţ ţ ţ labelor înot toare, în locul mîinilor — gheare, o fa l t rea şi verde, iată ţă ă ă ţă ă cum arat acest rege. Ghearele îi sînt unite printr-o pieli , iar înot toareleă ţă ă au unghii. închipui i-v un peşte care e în aceţ ă laşi timp o fantom şi careă are figura unui om. Ca s -i vin de hac cineva, ar trebui s -1 vr jeasc sauă ă ă ă ă

s -1 pescuiasc . Pîn una alta îns , e însp imînt tor. Nimic nu e maiă ă ă ă ă ă neliniştitor decît s -1 z reşti. Distingi deasupra talazurilor şi în plin hul ,ă ă ă ă dincolo de negurile dese, un contur care e o f ptur ; o frunte joas , ună ă ă nas cîrn, urechi turtite, o gur enorm dină ă42care lipsesc din ii, un rînjet verde-albastru, sprincene dr ceşti şi ochiiţ ă mari, şugube i. E roşu cînd fulgerul e g lbui şi vîn t cînd fulgerul e roşu-ţ ă ăaprins. Are o barb aspr şi ondulat , t iat p trat, pe care o desf şoară ă ă ă ă ă ă ă pe-o membran în form de pelerin , împodobit cu paisprezece scoici,ă ă ă ă şapte în fa şi şapte în spate. Acei care se pricep la scoici spun c sînt neţă ă -maipomenite. Regele auxcrinierilor nu poate fi v zut decît pe timp deă furtun . El e m sc riciul lugubru al vijeliilor. Forma lui prinde consistenă ă ă ţă doar în negur , în uragane şi pe vreme de ploaie. Are un buric hidos. Oă carapace de solzi îi acoper coastele ca într-o vest . "EI se ridic înă ă ă picioare deasupra valurilor care îşnesc sub presiunea curen ilor şi seţ ţ r sucesc ca talaşul sub rindeaua tîmplarului. St cu tot corpul deasupraă ă spumei şi, dac z reşte cumva la orizont vapoare în primejdie, dansează ă ă în umbr , cu fa a luminat de str luă ţ ă ă cirea unui vag surîs, cu o înf işare deăţ nebun, îngrozitoare. Teribil mtîlnire ! Pe vremea cînd Gilliatt era înă centrul preocup rilor celor din Saint-Sampson, persoanele care-1 v zuă ă seră în ultima vreme pe regele auxcrinierilor declarau c pelerina acestuia nuă mai avea decît treisprezece scoici. Treisprezece ; asta îl f cea şi maiă primejdios. Dar ce se întîm- plase cu a paisprezecea ? O d ruise el oareă cuiva ? Şi cui anume ? Nimeni nu putea r spunde la asemenea întreb ri şiă ă lumea se mul umea s fac tot felul de presupuneri. Un fapt era însţ ă ă ă sigur. Şi anume c domnul Lupin-Mabier, de fel din Godaines, om cuă greutate, proprietar taxat la optzeci de pogoane, era gata s jure cu mînaă pe cruce c v zuse într-o zi în mîinile lui Gilliatt o scoic foarte ciudat .ă ă ă ă

Nu arareori se puteau auzi convorbiri de felul acesta între doi rani:ţă— Nu-i aşa, vecine, c am un bou frumos ?ă— Cam umflat, vecine.— Hm, da. Se pare c ai dreptate.ă—Are mai mult seu decît carne.—- Ptiu, drace ! i— Nu l-o fi deocheat oare Gilliatt ?Gilliatt se oprea uneori la marginea ogoarelor lîng pluă gari sau la

marginea gr dinilor lîng gr dinari şi se întîmpla s le arunce vorbeă ă ă ă misterioase :

— Cînd rnuşcatul-dracului înfloreşte, secer secara de toamn .ă ă43

(Parantez : muşcatul-draeului e totuna eu sipica.)ă— Frasinul înfrunzeşte, semn c nu va mai fi înghe .ă ţ— Solsti iuî de var , seaietele în floare.ţ ă— Dac nu plou în iunie, grîul va prinde rugin . Teme-te de m tur .ă ă ă ă ă—r Cînd leag cireşul s lbatic, fereşte-te de lun plin .ă ă ă ă— Dac vremea e în a şasea zi a lunii la fel cu cea din ziua a patra sauă

din ziua a cincea, ea va continua tot aşa luna întreag , în prima situa ie înă ţ nou cazuri din dou sprezece, şi în a doua în unsprezece cazuri dină ă

dou sprezece.ă— Nu- i sl bi din ochi vecinii cu care eşti în proces. Fe- reşte-te deţ ă

glumele r ut cioase. Dac dai porcului lapte fieră ă ă binte, moare. Dac freciă din ii unei vaci cu soc, ea nu mai poate mînca.ţ

— Pietroşelul se împerecheaz , aten ie la friguri.ă ţ— Dac ies broaştele, seam n pepeni.ă ă ă— Popivnicul iepuresc de înfloreşte, seam n orz.ă ă— Teiul de înfloreşte, coseşte- i iarba.ţ— Ulmul cu frunzele late de înfloreşte, deschide serele.— Tutunul de înfloreşte, acoper serele.ăŞi, lucru nemaipomenit, dac -i urmai sfaturile, mergeau toate strun .ă ăîntr-o noapte de iunie, în timp ce chita din cimpoi între dune, înspre

Demie de Fontenelle, pescuitul scrumbiilor d du greş.ăîntr-o sear , în timpul refluxului, o c ru înc rcat cu iarb de mare seă ă ţă ă ă ă

r sturn pe prundul din fa a „Casei de la cap tul drumului". îi fu pesemneă ă ţ ă fric c va fi dat în judecat , c ci îşi d du mult osteneal , ajutînd laă ă ă ă ă ă ă ridicarea c ru ei, pe care apoi o înc rc din nou el însuşi.ă ţ ă ă

Aflînd ca feti a unor vecini are p duchi, Gilliatt merse la Saint-Pierre-ţ ăPort, de unde se înapoie cu o alifie şi unse cu ea copila ; Gilliatt o sc pă ă astfel de p duchi, ceea ce dovedeşte c el fusese acela care-o umpluse.ă ă

Toat lumea ştie c exist farmece pentru a umple pe cineva deă ă ă p duchi.ă

Lumea spunea c Gilliatt obişnuieşte s se uite în fîntîni, ceea ce eă ă lucru primejdios atunci cînd ai ochi care deoache ; fapt sigur este c într-oă zi la Arculons, în apropiere de Saint- Pierre-Port, apa unei fîntîni se umplu dintr-o dat de mîl. Femeia c reia îi apar inea pu ul îi spuse lui Gilliatt : „Iaă ă ţ ţ te44uit , m rog, Ia apa asta". Şi îi întinse un pahar plin. Gilli tt m rturisi: „Eă ă ă ă drept — spuse el — apa e tulbure". Femeia, neîncrez toare, îi spuse:ă „Atunci, limpezeşte-o!" Gilli tt îi puse tot felul de întreb ri: „Dac areă ă ă staul, dac staulul are canal de scurgere, dac şan ul canalului deă ă ţ scurgere nu trece cumva pe lîng pu ; femeia r spunse c da. Gilli tt intră ţ ă ă ă ă în staul, treb lui un timp la canalul de scurgere, schimb direcă ă ia şan ului,ţ ţ şi apa din pu deveni din nou limpede. Lumea coment faptul în fel şi chip.ţ ă Apa unui pu nu poate fi rea de b ut şi-apoi dintr-o dat s devin bun ,ţ ă ă ă ă ă aşa, f r nici un motiv ; oamenii fur de p rere c n-a fost lucru curat, şiă ă ă ă ă într-adev r e greu de presupus ca Gilli tt s nu fi fermecat pu ul.ă ă ă ţ

La ar e obiceiul s se culeag tot soiul de informa ii despre oţ ă ă ă ţ persoan , se adun apoi toate dovezile la un Ioc, iar totalitatea loră ă formeaz ceea ce se numeşte renumele unui om.ă

într-o zi, Gilli tt fu surprins pe cînd îi curgea sînge din nas. Lucru destulă de grav. Proprietarul unei b rci, care c lă ă ătorise mult şi care f cuseă aproape înconjurul p mîntului, afirm c la tunguşi tuturor vr jitorilor leă ă ă ă curge sînge din ii as. Cînd vezi un om c ruia îi sîngereaz nasul, ştii bineă ă cu cine ai de-a face. Totuşi, s-au g sit şi oameni cu bun sim care-auă ţ observat c ceea ce-i caracterizeaz pe vr jitorii clin Tungusia poate să ă ă ă nu-i caracterizeze în aceeaşi m sur pe cei din Guernesey.ă ă

în preajma unui sfînt Mihail fu v zut opriridu-se într-o p şune situat înă ă ă

mijlocul cînepiştilor de la Huriaux, la marginea şoselei principale de la Videclins. Fluier , şi în clipa urm toare se ivi un corb, şi îndat dup asta oă ă ă ă co ofan . Faptul a fost confirmat de un om cu vaz , ajuns mai tîrziuţ ă ă consilier în consiliul celor doisprezece, c ruia i-a fost încreă din at sarcinaţ ă de a întocmi eviden a bunurilor regale.ţ

La Hamei, în circumscrip ia Epine, existau cîteva b trîne care spuneauţ ă c sînt absolut sigure, c au auzit într-d dimiă ă nea , în faptul zilei, nişteţă rîndunele chemîndu-1 pe Gilli tt. Ad uga i la toate acestea c nu era niciă ă ţ ă om bun. într-o zi, un biet om b tea un m gar. M garul nu se urnea din loc.ă ă ă St pînul îl izbi de cîteva ori cu sabo ii în pîntece, pm ce m garul c zu laă ţ ă ă ă p mînt. Gilli tt alerg repede s ridiceă ă ă ă45m garul dar m garul murise. Gilliatt îl p lmui atunci pe s rmanul om.ă ă ă ă

Intr-o alt zi, v zînd un b iat dîndu-se jos dmtr-un copac cu nişte pui deă ă ă pesc ruşi, abia ieşi i din g oace şi complet golaşi, Gilliatt lu puişorii dină ţ ă ă mîna b iatului şi împinse rau- tatea pîn acolo, încît îi puse înapoi în cuib.ă ă

,Nişte trec tori îl mustrar pentru asta, dar el se mul umi s le arateă ă ţ ă

perechea de pesc ruşi, care zburau ipînd în jurul conacului şi care seă ţ reîntorceau la cuib. Avea o adevarata sl biciune pentru p s ri. Acesta eă ă ă semnul dup care pot ti recunoscu i îndeobşte vr jitorii.ă ţ ă w

Cea mai mare pl cere a copiilor e s dibuiasca cuiburile pesc ruşilor şi aleă ă ă l stunilor din stîncile de pe malul m rii.ă ă

Ei se întorc cu mari cantit i de ou albastre, galbene şi verzi din careăţ ă fac tot felul de ornamente în form de rozeta pe peretele din fa a vetrei.ă ţ Dar cum stîncile de pe malul marii sînt foarte abrupte, uneori piciorul le alunec , ei caa şi-şi g sesc astfel moartea. Nimic nu-i mai frumos caă ă paravanele acelea împodobite cu cojile de ou ale p s rilor de mare !ă ă ă Gilliatt nu stia ce s mai n scoceasc pentru a face rau. I u- nîndu-şi via aă ă ă ţ în primejdie, el se c r pe povîrnişurile stoiăţă ă cilor de pe rm şi atîrnţă ă mald re de fin peste care puse pă ăl rii vechi si tot felul de momîi, în scopulă de a împiedica p s rile s -şi mai fac acolo cuibul, şi în felul acesta şi peă ă ă ă copii de a se c ra în c utarea lor.ăţă ăTat pentru ce oamenii din partea locului îl urau aproape Gilliatt. F. !>' fiă urît chiar şi pentru mai pu ine motive.ţ\|l,< înmiituri «U'-ule lui CiilIlBlt,< UIT lIrilltMIII llr llllllllitOpiul,i pul>1 u i nu i1 i 'incit piva bine l murit asupra lui (,||||.||| Iiitli'ulr.li',ă ă ci a luat drept ,,inarcou", adic om „înă muiat Unii îns mergeau pîn acoloă ă încît îl socoteau chiar , cambion". „Cainbionul" este copilul z mislit de oă femeie cu diavolul.

Cînd o femeie are de la acelaşi b rbat şapte b ie i in şir, al şapteleaă ă ţ este „marcou". Cu condi ia ca seria b ie ilor s nu fie întrerupt deţ ă ţ ă ă naşterea unei fete. Un „marcou" are o floare de crin întip rit pe corp,ă ă ceea ce-i d puterea de aă46îâffliivindeca scrofuloza, tot aşa de bine cum o vindecau şi ree;ii Fran ei.ţ

Astfel de oameni exist la Jersey, la Aurigny şi la Gueme- sey. Astaă

probabil din cauza drepturilor pe care Fran a le are asupra ducatuluiţ Normandiei. Altfel la ce bun floarea de crin ?

Pe insulele Mînecii exist de asemenea şi scrofuloşi, ceea ce face caă aceşti „marcou" s fie necesari.ă

într-o zi, pe cînd Gilliatt se sc lda în mare, câtorva peră soane care erau de fa li s-a p rut c -i v d floarea de crin. Punîndu-i-se unele întreb ri cuţă ă ă ă ă privire la aceasta, a început, drept r spuns, s rîd cu hohote. C ci rîdeaă ă ă ă şi el uneori, ca to i oamenii. Dar de-atunci n-a mai fost v zut sc ldîndu-ţ ă ăse ; obişnuia s se îmb ieze numai în locuri primejdioase şi sină ă guratice. Probabil în timpul nop ii, la lumina lunii ; lucru, trebuie s recunoaştem,ţ ă b t tor la ochi.ă ă

Acei care se înc p ânau s -J ia drept „cambion", adic pui de îazm ,ă ăţ ă ă ă se înşelau f r îndoial . C ci ar fi trebuit s ştie c numai în Germaniaă ă ă ă ă ă exist „cambioni". Dar la Valle şi la Saint-Sampson lumea era, acumă cincizeci de ani. cu totul neştiutoare.

A considera pe cineva din Guernesey drept pui de iazm , e, f ră ă ă îndoial , prea de tot.ă

Oamenii îi cereau sfaturi, tocmai pentru c prezen a lui îi tulbura.ă ţ ranii veneau la el plini de team s i se plîng de bolile lor. AceastŢă ă ă ă ă

team cuprinde în ea o doz de încreă ă dere ; la ar , cu cît medicul este maiţ ă deocheat, cu atît leacul e mai eficace. Gilliatt avea re etele iui proprii, peţ care le moştenise de la femeia care murise; le d dea tuturor celor care i leă cereau şi nu lua niciodat vreun ban. Vindeca sugelul cu cataplasme deă buruieni ; con inutul uneia din fiolele sale t ia fierbin eala; chimistul dinţ ă ţ Saint-Sampson, pe care noi în Fran a l-am numi farmacist, era de p rereţ ă c trebuie s fie o fiertur de chinin . Chiar şi cei mai pu in binevoitoriă ă ă ă ţ trebuiau s recunoasc c Gilliatt era un diavol destul de cumsecade cuă ă ă bolnavii atunci cînd era vorba de leacurile lui obişnuite ; dar cînd f ceaă cineva apel la calitatea lui de „marcou", nici nu voia s aud ; dac vreună ă ă scrofulos îi cerea s -i ating floarea de crin, Gilliatt, drept r spuns, îiă ă ă închidea uşa în nas ; el refuza cu înc p înare s fac minuni, ceea ce eă ăţ ă ă absolut47ridicol cîud eşti vr jitor. N-al deeît s uu ii, dar dar eşti, atunci f - iă ă ă ă ţ meseria cum trebuie.

Erau totuşi cîteva excep ii în ceea, ce privea duşm nia general . Sieurţ ă ă Landoys, din Glos-Landes, era ajutor de grefier al parohiei Saint-Pierre-Port, îns rcinat cu întocmirea acă telor şi cu paza registrului de naşteri, c s torii şi decese. Acest grefier Landoys se f lea c se trage dină ă ă ă vistiernicul Bretaniei, Pierre Landais, spîrizurat în 1485. Intr-o zi, pe cînd se sc lda în mare, sieur Landoys se îndep rt prea mult de rm şi fu cîtă ă ă ţă pe-aci s se înece. Gilliatt se arunc în mare, fu şi el pe punctul de a seă ă îneca, dar reuşi s -1 salveze pe Lană doys, Din ziua aceea, Landoys nu mai vorbi nimic pe socoteala lui Gilliatt. Iar celor care se ar tau mira i deă ţ purtarea sa, le r spundea : „De ce aş duşm ni un om care nu numai c nuă ă ă mi-a f cut nici un r u, ci dimpotriv mi-a f cut un mare bine". Ajutorul deă ă ă ă grefier ajunsese s lege chiar o oareă care prietenie cu Gilliatt. Era un om lipsit de prejudec i. Nu credea în vr jitori, îşi b tea joc de cei care seăţ ă ă temeau de strigoi. In ceea ce-1 privea, avea o luntre, pescuia cînd avea

r gaz, numai de pl cere, şi nu v zuse niciodat nimic extraoră ă ă ă dinar, afară doar de o femeie în alb care op ia deasupra apei Ia lumina lunii, dar niciţ ă chiar de asta nu era tocmai sigur. Moutonne Gahy, vr jitoarea dină Torteval, îi d duse un s cuă ă le ca s -1 poarte atîrnat la gît, pentru a fiţ ă ocrotit de duhurile reîe ; el îşi b tea joc de acest s cule şi nici nu ştiaă ă ţ m car ce era în untru ; îl purta totuşi, fiind parc mai în siguran atunciă ă ă ţă cînd îşi sim ea s cule ul la gît.ţ ă ţ

Cî iva oameni mai îndr zne i, urmînd pilda lui sieur Lanţ ă ţ doys, se încumetar s -i g seasc lui Gilliatt unele circumstan e uşur toare,ă ă ă ă ţ ă oarecari calit i, cum ar fi: cump tarea lui, fapăţ ă tul c nu bea rachiu şi niciă nu fuma, şi unii ajungeau pîn acolo c -1 l udau cam în felul urm tor :ă ă ă ă „Nu bea, nu fumeaz , nu mestec şi nu prizeaz tutun".ă ă ă

Dar cump tarea nu constituie o calitate decît dac e înă ă so it şi deţ ă altele.

Opinia, public îl urm rea pe Gilliatt cu vr jm şia ei.ă ă ă ăOrice s-ar fi spus îns despre el, în calitate de „marcou", Gilliatt puteaă

aduce numai foloase. într-un an, în vinerea mare, exact la miezul nop ii, ziţ şi ceas h r zite pentru aseă ă menea vindec ri, to i scrofuloşii de pe insul ,ă ţ ă plini de pl giă48eare- i inspirau mil , venir în mas la „Casa de îa cap tul drumului" — fieţ ă ă ă ă din pur inspira ie, fie în urma unei în eă ţ ţ legeri luate mai dinainte — implorîndu-1 pe Gilliatt, cu mîi- nile împreunate, s -i vindece. El refuz .ă ă Acest fapt d du la iveal toat cruzimea lui.ă ă ăBurduf ui

Acesta era Gilliatt.Fetele îl socoteau urît.Urît nu era el, dimpotriv , putem zice c era chiar fruă ă mos. Profilul s uă

î i amintea întrucîtva profilul unui barbar din vechime. Cînd dormea,ţ sem na cu un dac de pe Coă lumna lui Traian. Urechea îi era mic , delicat ,ă ă aproape f r lob, de o form minunat . în mijlocul frun ii avea acea seă ă ă ă ţ -mea cut vertical a omului îndr zne şi dîrz. Col urile gurii îi erauţă ă ă ă ţ ţ l sate, semn al am r ciunii; fruntea avea o linie noă ă ă bil şi senin ; privireaă ă sincer ; avea ochi buni, deşi pu in voala i de clipirea aceea continuă ţ ţ ă deprins de pescari din r s- frîngerea luminii pe valurile m rii. Avea un rîsă ă ă tineresc şi fermec tor. Nu exista fildeş mai luminos decît aceia al dină ilorţ lui. Din cauza vîntului şi a soarelui, fa a îi devenise aproape neagr . Nuţ ă po i înfrunta nepedepsit oceanul, furtuna şi nop ile ; la treizeci de aniţ ţ p rea de patruzeci şi cinci. Purta pe fa masca întunecat a vîntului şi aă ţă ă m rii.ă

Fusese supranumit Gilliatt cel meşter la toate.O legend indian spune : într-o zi, Brahma întreb For a : „Cine e maiă ă ă ţ

puternic decît tine ?" Ea r spunse : „Iscusin a". Un proverb chinez zice :ă ţ „Cîte n-ar face leul, dac-ar fi maimu ". Gilliatt nu era nici leu, niciţă maimu ; dar tot ceea ce f cea el venea atît în sprijinul proverbuluiţă ă chinez, cît şi în al legendei indiene. Deşi avea statura şi puterea unui om obişnuit, el reuşea totuşi — atît de inventiv şi de viguroas îi eraă ă îndemânarea —- s ridice greut i uriaşe şi s realizeze minuni demne deă ăţ ă un atlet.

Avea calit ile unui sportiv ; se folosea tot atît de bine de mîna stîng ,ăţ ă ca şi de cea dreapt .ă

Nu vîna, dar pescuia. Cru a p s rile, dar nu şi peştii. Vai de cei mu i !ţ ă ă ţ Era un înot tor excelent.ă

Singur tatea îi face pe unii oameni mai ageri, iar pe al ii îiă ţ îndobitoceşte. Gilliatt se înf işa sub amîndou aspectele. Uneori putea fiăţ ă v zut cu acel „aer mirat", despre care am mai vorbit, şi putea fi luat dreptă cretin. Alteori îns , avea privirea adîne şi p trunz toare.ă ă ă ă

într-un cuvânt, nu era decît un biet om care abia ştia s scrie şi să ă citeasc . Probabil c se afla la limita care separ pe vis tor de gânditor.ă ă ă ă Gânditorul voieşte, vis torul consimte. Cînd oamenii simpli tr iesc înă ă singur tate, ei devin, într-o oarecare m sur , complica i. se p trund peă ă ă ţ ă nesim ite de spaim în fa a necunoscutului. întunericul de care era înconţ ă ţ -jurat spiritul lui Gilliatt era alc tuit, în p r i aproape egale, din două ă ţ ă elemente obscure, amîndou , dar foarte deosebite : în el, neştiin a,ă ţ infirmitatea, în afara lui, misterul, imensitatea.

Tot c rîndu-se mereu pe stînci, suind urcuşuri pieptişe, cutreierînd peăţă orice vreme insulele arhipelagului, manevrînd cel dintîi vas care-i venea la mîn , punîndu-şi zi şi noapte via a în primejdie prin trec torile cele maiă ţ ă periculoase, el devenise, f r s trag nici un folos din asta. ci numai penă ă ă ă -tru propria Iui pl cere şi din pur fantezie, un uimitor om al m rii.ă ă ă

Era un pilot înn scut. Adev ratul pilot e acel marinar care navighează ă ă pe fundul m rii mai mult decît la suprafa . Valul e o problem exterioar ,ă ţă ă ă veşnic complicat de configura ia submarin a locurilor pe unde treceă ţ ă vasul. V zîndu-1 pe Gilă liatt cum merge cu vasul lui printre şirurile de stînci din arhipelagul normand, aveai impresia c trebuie s aib sub east oă ă ă ţ ă hart a adîncimilor m rii. Ştia totul şi înfrunta totul.ă ă

Cunoştea balizele 1 mai bine decît cormoranii care veneau s se aşezeă pe ele. Deosebirile imperceptibile care exist înă tre stîlpii semnalizatori de Ia Creux, Alligande, Trémies şi Sardrette erau perfect vizibile pentru el şi nu d dea greş nici pe vreme de cea .ă ţă

Cunoştin ele sale deosebite de marinar ieşir , cum nu se poate maiţ ă bine, la iveal , cu prilejul uneia din acele întreceri marin reşti, numiteă ă regate, care avu loc într-o zi la Guer- nesey. Întrecerea consta din urm toarele : s fii singur într-o ambarca iune cu patru pînze, s-o conduciă ă ţ de la Saint-Sampson

1 Baliz . — semnal înfipt in fundul apei şi cu un cap vizibil la suprafa ,ă ţă pentru a semnaliza prezen a unui obstacol pentru naviga ie.ţ ţ50Ia insula Herm, la dep rtare de-o leghe \ şi apoi s-o readuci de la Herm laă Saint-Sampson. Nu exist pescar care s nu poat conduce singur un vasă ă ă cu pateu pînze şi lucrul nu pare s fie prea greu, dar iat ce venea s -1ă ă ă complice : în primul rînd, îns şi ambarca iunea, una din acele largi şiă ţ masive b rci pîntecoase, aşa cum se construiau pe vremuri la Rotterdam,ă pe care marinarii din secolul trecut le numea „burdufuri olandeze", Şi ast zi se mai întilneşte uneori pe mare acest vechi model olandeză burduh nos şi turtit, avînd la babord şi tribord dou aripi care se pleacă ă ă dup vînt, cînd una, cînd alta, şi care înlocuiesc chila. în al doilea rînd,ă reîntoarcerea de la Herm, reîntoarcere care se complica printr-o grea

înc ră c tur de pietre. Plecai cu corabia goal , dar te întorceai cu ea plin .ă ă ă ă Premiul întrecerii îl constituia îns şi corabia. Ea urma s apar ină ă ţ ă înving torului. „Burduful" servise drept pi- lotin ă ă 2; pilotul care-o construise şi-o condusese timp de douăzeci de ani fusese cel mai robust dintre to i marinarii Mînecii ; dup moartea lui nu s-a g sit nimeni s poatţ ă ă ă ă conduce „burduful", şi atunci s-a luat hot rîrea s fie dat ca premiu învină ă -g torului unei regate. Corabia, deşi n-avea punte, avea unele calit i careă ăţ puteau ispiti un marinar. Catargul era situat în partea dinainte a cor biei,ă ceea ce m rea for a pînzelor. Şi-un alt avantaj, catargul nu stingherea deă ţ fel înc rc tura. Era o construc ie solid , greoaie, dar înc p toare şi careă ă ţ ă ă ă înfrunta cu seme ie largul; o adev rat barc — „cum tr ", cum i seţ ă ă ă ă ă spunea. S-au g sit mul i s şi-o dispute ; întrecerea era grea, dar r splataă ţ ă ă ispititoare. Şapte sau opt pescari, cei mai voinici de pe insul , seă prezentar . Ei încercar rînd pe rînd. Dar nici unul nu putu ajunge pîn laă ă ă Herm. Ultimul care primi lupta era renumit pentru faptul c trecuseă vîslind, pe timp de mare furtun , primejdioasa strîmtoare dintre Serk şiă Brecq-Hou, Lac de sudoare, reveni cu „burduful", spunând : „Nu se poate !" Atunci Gilliatt se urc în corabie, apuc mai întîi vîsla cu putere,ă ă înşf c apoi scotaă ă 3 cea mare şi-o porni în larg. Dup aceea, f r a în epeniă ă ă ţ 'scota, ceea

1 O leghe marin este egal eu aproape 3 mile marine. O mil marină ă ă ă are 1 852 metri.

2 Pilotin — vasul care serveşte pilotului pentru a ieşi înaintea naă velor ce trebuiesc pilotate.8 Scot — parîm menit s întind col ul de jos al velelor.ă ă ă ă ă ţ4*51ce ar fi constituit o impruden , şi f r a o sl bi, ceea ce îl f cu s fieţă ă ă ă ă ă st pîn pe vela cea mare, ci l sînd-o s alunece în voia vuitului de-a lungulă ă ă inelului, şi f r a deriva, inu echea ă ă ţ 1 cîrmei cu mîna sting . In trei sferturiă de or ajunse la Herm. Trei ore mai tîrziu, deşi între timp se stîrmse dină -spre miaz zi un vînt puternic care sufla spre rada de ă travels, „burduful" condus de Gilliatt îşi f cea intrarea în Saint- Sampson cu înc rc tura deă ă ă pietre. El ad ug înc rc turii, din pur bravad , micul tun de bronz de laă ă ă ă ă ă Herm, cu care insularii trag la 5 noiembrie, în semn de bucurie pentru moartea lui Guy Fawkes '.

Guy Fawkes, în treac t fie zis, e mort de dou sute şaiă ă zeci de ani; bucurie de lung durat deci.ă ă

Gilliatt, înc rcat peste m sur şi istovit, deşi avusese în plus în corabieă ă ă tunul lui Guy Fawkes şi în pînze vîntul de miaz zi, conduse înapoi — amă putea spune chiar aduse înapoi — „burduful" la Saint-Sampşon.

V zînd acest lucru, ă mess Lethierry exclam : „Iat un maă ă rinar curajos !"

Şi-i întinse mîna lui Gilliatt.Vom mai avea prilejul s vorbim despre ă mess Lethierry.Aceast întîmplare nu d un cu nimic poreclei sale de „cel iste ".ă ă ă ţCîteva persoane declarar c faptul nu avea nimic neobişă ă nuit în sine,

dat fiind c Gilliatt ascunsese în corabie o creang de moşmon s lbatic.ă ă ă Dar lucrul nu putu fi dovedit.

Din ziua aceea Gilliatt nu mai folosi alt vas decît „burduful". Pîn şi laă pescuit se ducea tot cu barca asta greoaie. El o lega de rm în micu ul,ţă ţ dar minunatul loc de ancorare de sub zidul casei sale de Ia „cap tulă drumului", pe care îl întrebuin a numai el. La c derea nop ii îşi aruncaţ ă ţ n vodul pe um r, str b tea gr dina, trecea zidul de piatr , cobora de pe oă ă ă ă ă ă stînc pe alta şi s rea drept în corabie. Şi-apoi în larg.ă ă

Prindea peşte mult, dar se şoptea c r murica de moşmon se aflaă ă veşnic în corabie. Nimeni nu v zuse creanga asta, dar toat lumea credeaă ă în existen a ei.ţ

Peştele de prisos nu-1 vindea niciodat , ci-1 d ruia.ă ă1 Eche .— bara fixat pe axul cîrmei servind la manevra acestuia.ă52

S racii îi primeau peştele, dar îi purtau totuşi pic din cauza crengiiă ă aceleia de moşmon. Sînt lucruri care nu se fac. Nu trebuie s înşeli marea.ă

Era pescar, dar nu era numai atît. înv ase, dintr-o porăţ nire l untric şiă ă din dorin a de a se distra, înc trei sau patru meserii. Era tîmplar, fierar,ţ ă rotar, calafagiu şi întrucîtva şi mecanic. Nimeni nu dregea o roat maiă bine ca el. îşi fabrica singur toate uneltele de pescuit, dup o metodă ă proprie. într-un ungher al „casei de la cap tul drumului" se afla un mică cuptor pentru topitul fierului şi o nicoval şi pentru c „bură ă duful" nu avea decît o ancor , îşi forj singur, f r ajutorul nim nui, înc una. Această ă ă ă ă ă ă ancor era minunat ; inelul prin care trecea cablul avea exact t ria care-iă ă ă trebuia, si Gilliatt, f r ca s -1 fi înv at cineva, g sise dimensiunileă ă ă ăţ ă exacte pe care trebuie s le aib traversa, pentru ca ancora s nu se deaă ă ă peste cap.

înlocuise cu mult r bdare toate cuiele bordajuluiă ă 1 cor biei cu cuie deă lemn, aşa încît rugina n-avea cum s mai vat me vasul.ă ă

In felul acesta, el îmbun t ise cu mult navigabilitatea „burdufului".ă ăţ Profitînd de aceasta, pleca din cînd în cînd s petreac o lun sau dou peă ă ă ă vreo mic insul singuratic , de pild la Chousey sau ă ă ă ă Casquéis. Lumea spunea : „Poftim ! Iar a plecat Gilliatt!" Dar nu-i p rea nim nui r u după ă ă ă el.Scaunul Gild-Hoim-'Ur

/Ar fi o munc zadarnic s cau i ast zi în micul golf Houmetcasa luiă ă ă ţ ă

Gilliatt gr dina lui şi micu a rad în care-şi ad postea corabia. „Casa de laă ţ ă ă cap tul drumului" nu mai exist . Mica peninsul , pe care era cl dit casa,ă ă ă ă ă a c zut sub tîrn copul d rîm torilor de stînci şi a fost înc rcat , c ru cuă ă ă ă ă ă ă ţă c ru , pe vasele negustorilor de piatr şi de granit. In capital , s-aă ţă ă ă transformat în cheiuri, biserici, palate. Toat aceast creast stîncoas ceă ă ă ă ieşea din mare a luat de mult drumul Londrei.

1 Bordaj scîndurîle sau t bliile care se prind pe coastele vasului înă exterior şi interior, formînd corpul navei.53

Aceste stînci care înainteaz în mare, cu cr p turile ior largi şi cuă ă ă creasta lor din at , sînt nişte adev rate mici lanţ ă ă uri de mun i ; v zîndu-le,ţ ţ ă ai aceeaşi impresie pe care ar avea-o un uriaş privind lan ul Cordilierilor,ţ In dialectul local li se spune „b nci". Aceste „b nci" au înf iş ri variate.ă ă ăţ ă Unele se aseam n cu o coloan vertebral , fiecare stînc reprezen- tîndă ă ă ă ă

o vertebr , altele cu un os de peşte, iar altele cu un croă codil care se adap .ă

La extremitatea „b ncii" de la „cap tul drumului" se afla o stîncă ă ă imens , pe care pescarii din Houmet o numeau „Coră nul fiarei". In timpul fluxului, valurile m rii separau stînc de „banc " şi „Cornul" r mîneaă ă ă ă r zle . In timpul refluxului ajungeai la ea printr-un istm format din stînciă ţ uşor de trecut. Curiozitatea acestei stînci o forma, cînd o priveai venind dinspre larg, un fel de scaun natural, s pat de valuri şi lustruit de ploi. Dară acest scaun era înşel tor. Erai atras spre el, aproape f r s - i dai seama,ă ă ă ă ţ de frumuse ea priveliştii ; te opreai acolo „de dragul prospectului", cum seţ spune la Guer- nesey ; era acolo ceva care te intuia locului ; e unţ adev rat farmec în orizonturile f r sfîrşit. Scaunul te îmbia s te aşezi peă ă ă ă el ; forma un fel de firid în fa ada abrupt a stîncii ; era uşor s te ca riă ţ ă ă ţă pîn la aceast firid ; marea care-o s pase în stînc t iase dedesubtul eiă ă ă ă ă ă un fel de scar alc tuit din pietre late, comod aşezate, unele deasupraă ă ă celorlalte ; prăpastia are uneori momeli de felul acesta ; fereşte-te de gin-g şiile ei; scaunul te ispitea, te urcai pîn acolo, te aşezai în el ; te sim eaiă ă ţ în largul t u ; fundul scaunului era din graă nit ros şi ruginit de spuma m rii,ă drept bra e dou scobituri care p reau f cute anume, iar drept sp tarţ ă ă ă ă zidul înalt şi vertical al stîncii, pe care-1 admirai pîn sus, deasupraă capului, f r s - i treac m car prin gînd c n-ai fi în stare s sari peste el.ă ă ă ţ ă ă ă ă Nimic mai uşor decît s cazi prad vis rii stînd în fotoliul acesta ; în fa iă ă ă ţă ţ s-aşternea toat imensitatea m rii; vedeai pîn -n dep rtare cum veneauă ă ă ă şi plecau cor biile, puteai urm ri cu privirea o pînz pîn ce disp reaă ă ă ă ă dincolo de Casquets, sub rotunjimea oceanului; erai uimit, priveai şi iar priveai, încercai o nemaipomenit bucurie, sim eai mîngîie- rea brizei şi aă ţ valurilor ; vîntul, cînd nu-i pustiitor, te adoarme. Contemplai marea, ascultai vîntul, te sim eai cuprins de toţ ropeala extazului. Cînd ochii î i sîntţ plini de prea mult fruă muse e şi lumin , e o pl cere nespus s -i închizi.ţ ă ă ă ă Te tre54zeai apoi dintr-o dat . Era prea tîrziu. Fluxul crescuse treptat-treptat.ă Marea împresura stînc din toate p r ile.ă ă ţ

Erai pierdut.Cel mai înfricoş tor asediu — marea care se umfl .ă ăFluxul creşte la început pe nesim ite, apoi din ce în ce mai repede.ţ

Ajuns în dreptul stîncilor, devine furios, spumeg . Nu reuşeşte întotdeaunaă s te salvezi înot printre bri- zan i. Foarte buni înot tori s-au înecat laă ţ ă „Cornul" de la „cap tul drumului".ă

A privi marea din anumite locuri, la anumite ore, e o adev rat otrav .ă ă ă Ca atunci cînd uneori priveşti o femeie.

Str vechii locuitori ai insulei Guernesey numeau odiă nioar , această ă firid s pat în stînc de valuri, „Scaunul Gild-Holm-'Ur" sau „Kidormur".ă ă ă ă Cuvînt celt (se spune), pe care cei care cunosc limba celt nu-1 în eleg, iară ţ cei care cunosc franceza îl în eleg. „Qui-dort-meurt". (Cine-adoarme-ţ moare.) Aşa îl traduc ranii.ţă

Exist şi îa Aurigny un scaun asem n tor, c ruia i se spune „Scaunulă ă ă ă c lug rului", atît de bine s pat de valuri şi cu o proeminen stîncoas atîtă ă ă ţă ă de izbutit , încît s-ar putea spune c marea a avut amabilitatea s - i pună ă ă ţ ă

un sc unel sub piă cioare.In timpul fluxului, cînd marea atingea cea mai mare în lă ime, scaunulţ

Gild-Holm-'Ur nu se rnai z rea de fel. Apa îl acoperea în întregime.ăScaunul Gild-Holm-'Ur se g sea în vecin tatea „Casei de la cap tulă ă ă

drumului". Gilliatt îl ştia şi st tea adesea pe el. Venea mereu pe-acolo.ă Medita ? Nu. Am mai spus-o, visa. El nu se l sa surprins de flux.ăCARTEA A DOUAMESS LETH.IERB.5fVia zbuciumat şi conştiin luminatţă ă ţă ă

Mess Lethierry, om cu vaz în ă Saint-Sampson, era un marinar grozav. Navigase mult. Fusese mus matelot la vele, gabiei- 2, timonier, contramaistru, şef de echipaj, pilot, c pitan. Acum era armator. Nu existaă altul care s cunoasc la fel de bine marea ca el. Era neînfricat cîndă ă trebuia s salveze pe cineva de la înec. Pe timp de furtun o lua de-aă ă lungul rmuţă lui cercetînd orizontul. Ce se petrece oare acolo departe ? Ci-neva e în primejdie. S rea într-o barc , chema doi-trei oameni îndr zne i,ă ă ă ţ se lipsea 1a nevoie şi de ei, îşi alc tuia un echipaj de unul singur, dezlegaă parîrna, punea mînâ pe vîsle, se avînta în larg, urca şi cobora, şi-apoi s ltaă din nou pe creasta valurilor, devenea una cu uraganul, d dea piept cuă primejdia. îl z reai astfel de departe în mijlocul vijeliei, stînd în picioare înă barc , cu apa curgînd şiroaie de pe el, prins între fulgere, cu o fa de leuă ţă care-ar avea coama de spum . Uneori îşi petrecea aşa ziua întreag ,ă ă riscîndu-şi via a în mijlocul valurilor, a vuiturilor, a grindinii, apropiindu-seţ de vasele gata s se scuă funde, salvînd oamenii, salvînd înc rc tura,ă ă c utînd parc priă ă cin furtunii. Seara se întorcea acas şi împletea oă ă pereche de ciorapi.

Dusese via a asta cincizeci de ani, de ia zece ani pîn la şaizeci, atîtaţ ă vreme cît se sim ise tîn r. La şaizeci de ani b g de seam c nu maiţ ă ă ă ă ă poate ridica cu o singur mîn nicovala din fier ria lui Varclin ; nicovalaă ă ă asta cînt rea o sut dou zeci de kilograme ; şi deveni dintr-o dată ă ă ă prizonierul reumatismelor. Fu silit s renun e la mare. Trecu atunci de laă ţ vîrsta1 Mus — elev marinar.

2 Gabier — marinar îns rcinat cu manevra velelor şi a manevrelor fixe şiă curente.56eroic la virsta patriarhal . Şi nu mai fu decît un simplu unchi aş.ă ă i

Dobîndi în acelaşi timp şi reumatismul, şi belşugul din cas . Acesteă dou rezultate ale muncii îşi in bucuros tovă ţ ăr şie. în momentul în careă devii bogat, î i dai seama c eşti şi paralizat. Asta e încoronarea vie ii.ţ ă ţ

Şi- i spui ; Acum bucur -te !ţ ăîn insulele de felul Guernesey-ului popula ia e alc tuit din oameni careţ ă ă

şi-au petrecut via a f cînd ocolul ogorului lor şi din oameni care şi-auţ ă petrecut via a f cînd ocoltd lumii, Sînt cele dou feluri de plugari : unii aiţ ă ă p mîntului, ceilal i ai m rii. Mess Lethierry f cea parte dintre cei din urm .ă ţ ă ă ă Totuşi cunoştea şi uscatul. Dusese o via grea, de muncitor. Cţă ăl torise peă continent. Fusese cîtva timp marangoz la Roche- fort, apoi la Cette. Am pomenit mai înainte de ocolul lumii; el f cuse ocolul Fran ei în calitate deă ţ meşter în breasla maran- gozilor. Lucrase şi la maşin riile care scoteauă

apa salinelor din Franche-Compté. în Fran a înv ase s citeasc , sţ ăţ ă ă ă cugete şi s voiasc . F cuse de toate, şi din tot ce f cuse se alesese cu oă ă ă ă înv tur : cinstea. Fondul firii sale era acel al marinarului. Elementul s uăţă ă ă era apa. Obişnuia s spun : „Peştii sînt acas la mine". într-un cuvînt,ă ă ă întreaga sa existen , cu excep ia a doi sau trei ani, fusese d ruitţă ţ ă ă oceanului: „azvîrlitâ în ap ", cum spunea el. Navigase pe m rile cele mari,ă ă în Atlantic şi în Pacific, dar prefera Marea Mînecii. Exclama cu dragoste : „Dintre toate, jasta-i cea cu adev rat s lbatic !" Acolo se n scuse şi totă ă ă ă acolo voia s moar . Dup .ce f cuse o dat sau de dou ori înconjurulă ă ă ă ă ă lumii, ştiind la ce se putea aştepta, se înapoiase la Guernesey, şi nu se mai clintise din loc. Singurele lui c l torii, de-atunci încolo, fuseser laă ă ă Granville şi la Saint- Malo.

Mess Lethierry era din Guernesey, adic normand, adic englez, adică ă ă francez. Purta în el aceast patrie cvadrupl , înă ă conjurat din toate p r ile,ă ă ţ aproape scufundat în marea lui patrie, oceanul. Toat via a şi peste totă ă ţ locul îşi p s rase obiă ţ ceiurile lui de pescar normand.

Aceasta nu-1 împiedica îns s deschid din eînd în cînd cîte o carteă ă ă veche, s se complac citind vreun volum care-i c dea la îndemîn , s ştieă ă ă ă ă cîteva nume de filozofi şi de poe i, şi s-o rup ni eluş în orice limb .ţ ă ţ ă57

Aceşti seme i marinari din arhipelagul normand sînt oaţ meni de spirit. Ştiu aproape cu to ii s citeasc . Po i vedea duminica mici marinari de cîteţ ă ă ţ opt ani şezînd pe cîte un colac de funii, cu o carte în min . Dintotdeaunaă le-a pl cut acestor marinari normanzi s fie batjocoritori şi au f cut, aşaă ă ă cum se spune ast zi, jocuri de cuvinte.ă

Unul din ei, îndr zne ul pilot Queripel, i-a aruncat în fa lui Mongomeryă ţ ţă >, refugiat la Jersey dup nenorocita lovitur de lance dat lui Henric al Il-ă ă ălea, urm toarea apostrof : „Un cap f r o doag a spart un cap sec".ă ă ă ă ă

Marinarii de pe insulele Canalului sînt nişte adev ra i gali din vechime.ă ţ Aceste insule, care în prezent se anglizea'z cu repeziciune, şi-au p strată ă mult vreme caracterul lor autohton. ranul din Seric vorbeşte limba luiă Ţă Ludovic al XlV-lea.

Acum patruzeci de ani, marinarii din Jersey şi Aurigny vorbeau jargonul clasic a marinarilor. Te-ai fi putut crede atunci în plin via marin rească ţă ă ă din secolul al XVII-lea. Vocabularul marin resc ai str moşilor noştri, aziă ă aproape complet reînnoit, mai era înc în uz la Guernesey c tre 1820.ă ă Ast zi e o limb moart . Argoul m rii e cu totul altul în prezent.ă ă ă ă

Limbajul semnelor nu s-a transformat nici el mai pu in ; cît de departeţ sînt cele patru fl c ri : roşie, alb , albastr şi galben , ale lui Laă ă ă ă ă Bourdonnais, de cele optsprezece pavilioane din timpurile noastre care, arborate dou cîte dou , trei cîte trei şi patra cîte patru, ofer nevoilor deă ă ă a comunica la distan e mari şaptezeci de mii de combina ii, care nu dauţ ţ greş niciodat şi care, ca s spunem aşa, prev d neprev zutul.ă ă ă ăPo i fi lovit în ceea ce iubeştiţ

Mess Letlrierry avea o fire deschis şi o inim generoas . Aceaă ă ă minunat calitate, încrederea, era cusurul lui. Avea un fel al lui de a-şi luaă un angajament; o f cea în mod solemn ; şi spunea : „Îmi dau cuvîntul deă onoare bunului Dumnezeu

1 Mongomery —-c pitan din garda sco ian din timpul domniei luiă ţ ă

Henric al Mea. Cu prilejul unui turnir (serbare militar cu prilejul c reia seă ă desf şurau lupte c lare cu arme ascu ite), îl r ni mortal pe rege (1530—ă ă ţ ă1574).58Şi, odat rostite aceste cuvinte, el mergea pîn -n pînzele albe. Credea înă ă bunul Dumnezeu şi în nimic altceva. Se ducea foarte rar la biseric , şiă atunci din polite e. Pe mare era suţ persti ios.ţ

Cu toate astea, niciodat o furtun nu 1-a f cut s dea înapoi, şiă ă ă ă aceasta din cauz c nu admitea s fie contrazis. Nu tolera acest lucru niciă ă ă din partea oceanului şi nici din a altcuiva. Voia s fie ascultat; cu atît maiă r u pentru mare, dac opunea rezisten ; nu-i r mînea decît s seă ă ţă ă ă resemneze. Mess Letliierry nu se l sa înduplecat cu una, eu dou . Niciă ă valul care se înal amenin tor, nici" vecinul pus pe har nu izbuteau s -ţă ţă ţă ă1 opreasc din drum. Ceea ce spunea odat , era bine spus ; ceea ce îşiă ă propunea s fac era ca şi f cut. Nu se pleca nici în fa a unei obiec ii, niciă ă ă ţ ţ în fa a unei furtuni. Penţ tru el nu exista nu ; nici în gura unui om, nici în bubuitul norilor. Trecea peste orice piedic . Nu îng duia nim nui s -iă ă ă ă refuze ceva. De aici înd r tnicia sa în via şi curajul s u neă ă ţă ă clintit pe ocean.

îşi g tea bucuros ciorba de peşte, cunoscînd bine cantitaă tea de piper şi de sare, precum şi ierburile trebuincioase, şi se desf ta tot atît de multă cînd o g tea, ca şi atunci cînd o mînca. O fiin pe care o flanel deă ţă ă marinar o transfigureaz şi c reia o redingot îi d un aer stupid, care, cuă ă ă ă p rul în vînt, seam n cu Jean Bart \ iar cu p l rie tare, cu Jocrisse ă ă ă ă ă 2, stîn- gaci în oraş, ciudat şi de temut pe mare, cu grumaz de hamal, neînjurînd niciodat , înfuriindu-se extrem de rar, cu un glas foarte dulce, care devineă tunet într-o pîlnie marin reasc , un ran care-a citit Enciclopedia, ună ă ţă guenesiez care a v zut revolu ia, un ignorant care ştie multe, o fire lipsită ţ ă de bigotism, dar avînd tot felul de viziuni, crezînd mai mult în Ştima apelor, decît în Sfînta Fecioar , posedînd for a lui Polifem ă ţ 3, voin a luiţ Cristofor Columb, logica unei sfîrleze, ceva dintr-un

1 Bart (Jean) — Renumit marinar francez. S-a f cut cunoscut prină str lucitele sale ac iuni din timpul r zboaielor navale ale Fran ei cu Angliaă ţ ă ţ si Olanda. Curajul, simplicitatea şi modestia sa au r mas proă verbiale (1650—1702).

2 Jocrisse — Personaj clin vechile farse franceze, înf işînd tipulăţ nerodului prin excelen şi al naivului de care to i îşi bat joc.ţă ţ3 Polifem — Fiul lui Neptun. Cel mai cunoscut dintre Ciclopi.59taur şi ceva dintr-un copil, un nas aproape cîrn, f lci puteră nice, o gur dină care nu lipseşte nici un dinte, o fa numai zbîrcituri, un obraz pe careţă pare s -I fi b t torit valurile şi peste care roza vînturilor s a învîrtit timp deă ă ă patruzeci de ani, un aer de vijelie pe frunte, carna ia unei stînci în plinţ ă mare, şi acum ad uga i acestei aspre înf iş ri privirea unui om bun, şi-1ă ţ ăţ ă ve i avea pe mess Lethierry.ţ

Mess Lethierry avea dou pasiuni : Durande şi De- ruchette.ăCARTEA A TREIAMJRANDE Şl DfiRUCHETTECiripit ai fum

O pas re cu înf işarea unei fete, ce poate fi mai încînt - tor ?ă ăţ ă închipui i-v c se afl în casa dumneavoastr şi c ar fi Deruchette.ţ ă ă ă ă ă Fermec toare f ptur ! Ai fi ispitit s -i spui: „Bun ziua, domnişoară ă ă ă ă ă codobatur 1" Nu i se v d aripile, dar i se aude ciripitul. Cîteodat eînt .ă ă ă ă Prin ciripit, ea e mai prejos decît omul; prin cîntec e mai presus. Cîntecul ei e plin de mister. Aştepînd via a, aceea care într-o zi va deveni marnţ ă continu s fie foarte mult vreme copil, feti a st ruie în tî- n ra fat , şi eă ă ă ţ ă ă ă ca o pitulice. Cînd o vezi, te gîndeşti: Ce drăgu din partea ei c nu-şi iaţ ă zborul! Aceast f ptur blînd , prietenoas , se familiarizeaz cu locuin a,ă ă ă ă ă ă ţ ramur cu ramur , vreau s spun camer cu camer , intr , iese, seă ă ă ă ă ă apropie, se îndep rteaz , îşi netezeşte penele sau îşi piapt n p rul, faceă ă ă ă ă tot soiul de mici zgomote delicate, î i şopteşte la ureche cine ştie ceţ ging şie ce nu se poate exprima prin cuvinte. Pune întreb ri, îi r spunzi; oă ă ă întrebi, ciripeşte. Tr nc neşti cu ea vrute şi ne vrute. S flec reşti pu in eă ă ă ă ţ o adev rat destindere dup o discu ie serioas . Aceast fiin poart înă ă ă ţ ă ă ţă ă ea cerul. A r spîndi bucurie, a radia fericire, a fi un izvor de lumin înă ă mijlocul lucrurilor întunecate, a fi ceea ce d farmec vie ii, a fi armonia,ă ţ gra ia, dr g l şenia înseamn a fi de folos celor din jur. Frumuse ea îmiţ ă ă ă ă ţ provoac mul umire prin simplul fapt c e frumoas . Exist fiin e care auă ţ ă ă ă ţ puterea magic de a feră meca pe to i-cei din jurul lor ; cîteodat , nici nu-şiţ ă dau seama de asta, ceea ce face şi mai str lucitoare feeria ; prezen a loră ţ lumineaz , apropierea lor înc lzeşte; trec pe lîng tine, eşti mul umit, seă ă ă ţ opresc, eşti fericit, le priveşti şi sim i c tr ieşti ; e aurora întruchipat înţ ă ă ă om; nu fac nimic altceva decît s existe, aceasta e de ajuns, î i transformă ţ ă casa în paradis, întreaga lor fiin r spîndeşte un farmec nespus ;ţă ă împ rt şescă ă61tuturor celor din jur extazul, f r s -şi dea alt osteneal decît de a respiraă ă ă ă ă al turi de ei.ă

Deruchette avea o c ut tur molatic şi agresiv în acelaşi timp, dară ă ă ă ă nu-şi d dea seama de asta. Ea nu cunoştea poate înă elesul adînc alţ cuvîntului dragoste, dar îi pl cea s vad c oamenii se îndr gostesc deă ă ă ă ă ea. Şi f cea acest lucru f r nici un gînd r u.ă ă ă ă

Deruchette avea cele mai frumoase mînuşi e din lume şi picioruşe careţ i se potriveau de minune : „Patru l bu e de musc ", cum spunea Messă ţ ă Lethierry. Avea în întreaga-i f pă tur bun tate şi ging şie ; drept familie şiă ă ă avu ie, pe Mess Lethierry, unchiul ei ; munca ei consta din pl cerea de aţ ă tr i ; talentul — în cîteva cînteee ; drept ştiin avea frumuse ea, dreptă ţă ţ spirit — candoarea, drept inim — naivitatea ; avea gra ioasa lenevieă ţ creol , amestecat cu nechibzuin şi cu vioiciune, veselia cic litoare aă ă ţă ă copil riei, cu o uşoar înclinare spre melancolie; rochii pu in camă ă ţ provinciale, elegante, dar nu prea bine croite, p l rii împodobite cu flori înă ă orice anotimp, fruntea senin , gîtul ml dios şi ispititor, p rul castaniu,ă ă ă pielea alb , punctat cu cî iva pistrui în timpul verii, gura mare şiă ă ţ s n toas , iar pe buze — gingaşa şi primejdioasa luă ă ă min a surîsului. Astaă era Deruchette.

Uneori, seara, dup apusul soarelui, în clipa în care marea şi noapteaă se contopesc, cînd crepusculul împrumut talazuriă lor un aspect însp imînt tor, vedeai intrînd în rada portului Saint-Sampson, purtat deă ă ă

mişcarea sinistr a valurilor, ceva ca o mas inform , o siluetă ă ă ă monstruoas care fluiera şi scuipa, o ar tare groaznic care horc ia ca oă ă ă ă fiar şi din care ieşea fum ca dintr-un vulcan, un fel de hidr c reia-iă ă ă curgeau balele în spuma m rii, care tîra dup ea o dîr de pîcl , ar tareă ă ă ă ă care se n pustea asupra oraşului cu o îngrozitoare b taie a ro ii şi cu oă ă ţ gur din care îşneau fl c ri. Aceasta era Durande.ă ţ ă ăEterna istorie a utopiei

A fost o nemaipomenit noutate prezen a unui vas cu aburi în apeleă ţ Mînecii în 182... Toat coasta normand a fost penă ă tru mult vremeă înfricoşat . Ast zi, cînd la orizont se încruciă ă şeaz zece sau dou sprezeceă ă vapoare, nimeni nu-şi mai întoarce62privirea, ele preocupa cel mult un moment vreun -cunosc tor careă deosebeşte dup culoarea iumului vaporul care arde c ră ă bune din Eales, de cel care întrebuin eaz c rbune din New- castle. Dac trec, foarte bine. N-ţ ă ă ăau decît s treac . Bun venit, de intr în port. Şi drum bun. de pleac .ă ă ă ă

In primul p trar al secolului nostru \ lumea privea cu neă linişte aceste inven ii, iar maşin riile şi fumul lor erau cu deosebire r u v zute deţ ă ă ă locuitorii din insulele Mîneeii. In acest arhipelag puritan, unde i s-a imputat reginei Angliei c a înc lcat preceptele bibliei *, deoarece la o naştere aă ă fost adormit cu cloroform, cel dintîi succes al vasului cu aburi a fost acelaă de-a fi botezat Vasal Diavolului (Devil-Boat). Acelor pescari cumsecade de pe atunci, catolici pe vremuri, dup aceea calvinişti, dar întotdeaunaă bigo i, acel vapor li s-a p rut un infern plutitor. Un predicator localţ ă dezb tu aceast proă ă blem : „Eşti îndrept it oare s pui s lucreze laolaltă ăţ ă ă ă apa şi focul, pe care Dumnezeu Ic-a desp r it ?ă ţ 3. Acest monstru de fier şi de foc nu seam n oare cu Leviatan * ? Nu înseamn s refaci în felulă ă ă ă acesta, în m sura în care-o poate face omul, haosul ? Nu este pentruă prima dat cînd progresul e calificat drept o „întoarcere la haos".ă

„Idee nes buit , eroare grosolan , absurditate", acesta a fost verdictulă ă ă Academiei de ştiin e consultat de c tre Napoţ ă ă leon, la începutul acestui secol, cu privire la vasul cu aburi ; li se poate trece cu vederea pescarilor din Saint-Sampson dac în domeniul ştiin ei ei nu ating decît nivelulă ţ geometrilor din Paris, iar în domeniul religiei nu i se poate cere unei insuli e ca Guernesey s fie mai luminat decît un mare continent caţ ă ă America. In 1807, cînd cel dintîi vapor al lui Fulton, sprijinit de Livingstone, înzestrat cu maşina lui Watt. trimis din Ană glia, avînd pe bord, în afar deă echipaj, doi c l tori frană ă cezi — André Michaud şi înc unul — cînd acestă prim vapor cu aburi a întreprins prima sa c l torie de la New York laă ă Albany, s-a nimerit s fie ziua de 17 august. Fapt care a deă1 Secolul al XIX-lea.2 Geneza, cap. III, versetul 16 : ..Vei naşte în dureri", (n. a.)8 Geneza, cap, I, versetul 4. (n.a.)

4 Leviatan — monstru uriaş de care se pomeneşte în cartea lui Iov din biblie. Numele lui a trecut în literatur în sensul de ceva uriaş şiă monstruos.63terminat .metodismul. s ia atitudine, şi în toate capelele preă dicatorii blestemar aceast maşin , declarînd c num rul şaptesprezeceă ă ă ă ă

reprezint totalul celor zece coarne şi al celor şapte capete ale fiarei dină Apocalips. Im America, vasul cu aburi era condamnat în numele Apocalipsului, iar în Europa în numele Genezei. Aceasta era singura deosebire.

Savan ii respinseser ideea vasului cu aburi ca pe un lucru imposibil,ţ ă preo ii la rîndul lor o respingeau ca pe o nelegiuire. Ştiin a condamnase,ţ ţ religia osîndise, Fulton era un fel de Lucifer. Oamenii simpli de pe litoral şi cei de la ar încercau acelaşi sentiment de împotrivire fa de nouaţ ă ţă inven ie din cauza neliniştei pe care le-o provoca noutatea. Fa de vapor,ţ ţă punctul de vedere al religiei era urm torul: apa şi focul sînt desp r iteă ă ţ printr-o pr pastie de netrecut. Aşa a poruncit Dumă nezeu. Nu trebuie să separi ceea ce Dumnezeu a unit; şi nu trebuie s uneşti ceea ce el aă separat. Punctul de vedere al ţăranilor era urm torul: sta e un lucru deă ă care mi-e fric .ă

Numai un om ca Mess Lethierry putea cuteza în acea epocă îndep rtat s întreprind o ac iune de felul acesta : punerea în circula ieă ă ă ă ţ ţ a unui vapor de la Guernesey la Saint- Malo. Numai el, ca liber-cuget tor,ă putea s-o conceap , şi ca marinar curajos s-o realizeze. Francezul careă sal şluia în el concepu ideea, iar englezul din el o înf ptui.ă ă

în ce împrejurare ? S-o spunem.Ban taineCu vreo patruzeci de ani înaintea epocii în care s-au petrecut faptele aci povestite exista la periferia Parisului, aproape de zidul de centur , întreă „Fosse-aux-Loups" şi „la Tombe Issoire", o cas cam deocheat . Era oă ă cocioab sină guratic , servind la nevoie şi drept capcan . Acolo locuia,ă ă împreun cu so ia şi copilul s u, un soi de burghez-bandit, fost copist laă ţ ă unul din procurorii de la Châtelet, care devenise apoi tîlhar pur şi simplu. Comp ru mai tîrziu în fa a Cur ii cu Juri. Numele familiei era Rantaine.ă ţ ţ Copilul creştea în cocioaba asta, laolalt cu crima. Tat l şi mama,ă ă deoarece f cuă ser parte din mica-burghezie, îl înv au s citeasc ; îlă ăţ ă ă instru-64iau. Mama, palid , aproape în zdren e, f cea în chip mecanio „educa iaă ţ ă ţ copilului, îl înv a s silabiseasc , şi-şi întrerupea apoi lec iile pentru a daăţ ă ă ţ o mîn de ajutor so ului în afacerile lui banditeşti, sau pentru a se daă ţ vreunui trec tor. In acest timp, cartea de rug ciuni, deschis la paginaă ă ă unde fusese lăsat , r mînea pe mas , şi copilul, al turi, aştepta vis tor.ă ă ă ă ă

Tat l şi mama, prinşi pîn la urm cu mî a-n sac, disp -i rur înă ă ă ţ ă ă noaptea penal . Copilul disp ru şi el.ă ă

Lethierry, într-una din c l toriile lui, întîlni un aventurier ca şi el, îlă ă scoase din nu se ştie ce încurc tur , îl ajut , prinse drag de el, îl lu cuă ă ă ă sine, îl aduse la Guernesey, îl g si priceă put la cabotaj1 şi şi-1 f cu asociat.ă Era micul Rantaine, care între timp crescuse.

Rantaine, ca şi Lethierry, avea grumaz vînjos, umeri la i şi puternici, peţ care putea c ra poveri mari şi şolduri de Her- cule-Famese. Lethierry şiă Rantaine aveau acelaşi mers şi acelaşi aer de familie ; Rantaine era doar mai înalt. Cine-i vedea din spate, plimbîndu-se prin port, unul lîngă cel lalt, spunea : „Iat -i pe cei doi fra i". V zu i din fa , lucrurile seă ă ţ ă ţ ţă schimbau. Tot ceea ce era deschis şi luminos la Lethierry, se mohora la

Rantaine. Rantaine era prudent. El mînuia armele de minune, cînta din armonic , nimerea mucul unei lumin ri cu un glon , de la dou zeci deă ă ţ ă paşi, avea un pumn grozav, recita versuri din Henriada şi t lm cea visele.ă ă Ştia pe dinafar Moră mintele de la Saint-Denis, de Treneuil. Spunea că fusese prieten cu sultanul din Calicut, „c ruia portughezii îi spun zamo-ă rinul". Dac cineva ar fi putut r sfoi carne elul pe care-I purta la el, ar fiă ă ţ putut g si, printre alte însemn ri, şi unele de felul acesteia : „La Lyon,ă ă într-o cr p tur din zidul uneia din celulele închisorii Sfîntul Iosif, seă ă ă g seşte ascuns o pil ". Vorbea cu o încetineal calculat . Spunea c eă ă ă ă ă ă fiul unui cavaler al Ordinului Sfîntului Ludovic. Lenjeria îi era despere-cheat şi însemnat un ini iale diferite. Nimeni nu era mai sensibil ca el laă ă ţ chestiuni de onoare ; se b tea şi ucidea. Avea ochi de codoaş .ă ă

For a servind de înveliş şireteniei, acesta era Rantaine,ţ1 Cabotaj — naviga ie de-a lungul coastelor, între porturi situate înţ

apropiere unele de altele.5 — Oamenii m riiă65

Frumuse ea loviturii sale de pumn, aplicat într-un bîlcî, pe o cabeza deţ ă moro 1 cucerise odinioar inima lui Lethierry.ă

La Guernesey nu se cunoştea nimic din aventurile lui, care erau deocheate de tot. Rantaine v zuse lume şi tr ise via a din plin.ă ă ţ înconjurase, navigînd, toate continentele. Avusese fel de fel de meserii. Fusese buc tar în Madagascar, cresc tor de p s ri în Sumatra, general înă ă ă ă Honolulu, redactor la un ziar religios în insulele Galapagos, poet în Oomrawutte, francmason în Haiti. Se declara de ras alb , pursînge, şi-iă ă ura pe negri; totuşi, cu siguran c l-ar fi admirat pe Soulouque ţă ă 2. Via a îiţ fusese un lung şir de eclipse ; ap rea, disp rea şi ap rea din nou... Nuă ă ă termina bine o blestem ie şi începea alta.ăţ

Era capabil de orice şi chiar şi de mai r u.ăIzbucnea uneori în rîs, dar îşi încrunta în acelaşi timp sprîncenele.

Forma gurii dezmin ea în elesul cuvintelor sale. N rile aduceau mai multţ ţ ă cu ale unui animal. Avea la coada ochiului o r scruce de zbîrcituri, în care-ăşi d deau întîlnire tot felul de gînduri ascunse. Secretul înf iş rii sale nuă ăţ ă putea fi dezlegat decît în acel loc. Laba gîştii se pref cuse la el într-oă adev rat ghear de vultur. Avea un cap uguiat: lat la tîm- ple, îngust laă ă ă ţ vîrf. Urechea sa diform şi acoperit de p r p rea c - i spune : Nu vorbiă ă ă ă ă ţ fiarei care s l şluieşte în vizuina asta.ă ă

într-o bun zi, la Guernesey nu se mai ştiu nimic de soarta lui Rantaine.ăAsociatul lui Lethierry „sp lase putina", golind casa asoă cia iei.ţîn aceast cas se g sea, de bun seam , şi partea lui Rantaine, dară ă ă ă ă

erau, de asemenea, şi cincizeci de mii de franci ai lui Lethierry.Lethierry, în meseria lui de navigator şi de marangoz, cîştigase, în

decurs de patruzeci de ani de munc şi de cinste, o sut de mii de franci.ă ă Rantaine fugi cu jum tate din ei.ă1 Cabeza de moro — cap de maur.

2 Soulouque — Negru din Haiti, proclamat împ rat al insulei în 1849 subă numele de Faustin I. Şi-a creat o faim trist prin actele sîn- geroase peă ă care le-a s vîrşit în timpul domniei sale. A fost r sturnat de la putere înă ă 1859.

66Lethierry, deşi pe jum tate ruinat, nu dezn d jdui şi se gîndi imediată ă ă

s -şi refac situa ia. Unui om de inim îi po i lua avutul, nu îns şi curajul.ă ă ţ ă ţ ă începuse tocmai s se voră beasc despre vapor. Lui Lethierry îi veni ideeaă s încerce maşina lui Fulton, atît de contestat , şi s lege arhipelagulă ă ă normand de Fran a printr-un vas cu aburi. Şi risc totul penţ ă tru această idee. Investi to i banii pe care-i mai avea. Şase luni dup fuga luiţ ă Rantaine, locuitorii înm rmuri i v zur ieşind din portul Saint-Sampson ună ţ ă ă vapor din care ieşea fum, care- i f cea impresia unui incendiu pe mare,ţ ă primul vas cu aburi care a navigat pe Marea Mînecii.

Acest vapor, c ruia ura şi dispre ul tuturor îi d ruir poă ţ ă ă recla de „Galera lui Lethierry", anun c va face cursa reţă ă gulat între Guernesey şi ă Saint-Malo.

Cum e şi uşor de în eles, lucrurile au mers la început r u de tot. To iţ ă ţ proprietarii de cutere, care f ceau cursa între insula Guernesey şi coastaă francez , începur s ipe cît îi inea gura. Ei se ridicar împotriva acestuiă ă ă ţ ţ ă atentat contra Sfintei Scripturi şi a monopolului lor. Cîteva fe e bisericeştiţ tunar şi fulgerar . Un oarecare pastor, pe numele Elihu, caă ă lific vaporulă drept „destr b lare", iar vasul cu pînze fu deă ă cretat ortodox. Fur v zuteă ă desluşit coarnele diavolului pe capul boilor pe care-i transporta şi-i debarca vaporul. Aceste proteste se f cur auzite o bun bucat deă ă ă ă vreme. Totuşi, treptat-treptat, lumea sfîrşi prin a-şi da seama c viteleă ajungeau la destina ie mai pu in obosite şi c se vindeau pe un pre maiţ ţ ă ţ bun, carnea fiind mai fraged ; c riscurile c l toă ă ă ă riei erau mai mici chiar şi pentru oameni ; c traversarea Mîă necii, mai pu in costisitoare, era şi maiţ sigur , şi de mai scurt durat ; c plecai la or fix şi c ajungeai la oră ă ă ă ă ă ă ă fix ; c peştele, fiind transportat mai repede, era mai proasp t şi c ,ă ă ă ă începînd de la acea dat , cantitatea de peşte care prisosea, lucru foarteă frecvent la Guernesey, putea fi desf cut pe pieă ă ele franceze ; c untulţ ă minunatelor vaci din Guernesey ajungea mai- repede la destina ie cuţ Vaporul Diavolului, decît cu cor biile cu pînze cu un singur catarg, şi c nuă ă pierdea din calitate, ceea ce f cea ca de la Dinan, la Saint-Brieuc şi de laă Rennes s vin mereu alte şi alte cereri ; c , în sfîrşit, mul umit a ceea ceă ă ă ţ ă se chema „Galera lui Lethierry", aveai siguran a c l toriei, un itinerarţ ă ă regulat, un du-te-vino5*67uşor şi rapid, o intensificare a circula iei, o l rgire a debu- şeurilor, oţ ă extindere a comer ului, aşa încît lumea trebui s se resemneze cu acestţ ă Vapor al Diavolului, care înc lca preă ceptele bibliei, dar care îmbog eaăţ insula. Cîteva spirite independente avur chiar curajul s -şi dea, într-oă ă oarecare măsur , aprobarea. Sieur Landoys, grefierul, acord toat consiă ă ă -dera ia sa acestui vapor. De altfel, acesta fu un gest obiectiv din parteaţ lui, deoarece nu-1 iubea de loc pe Lethierry.

Se al turar şi al ii lui sieur Landoys. încetul cu încetul evenimentul luă ă ţ ă propor ii; evenimentele sînt aidoma fluxului m rii; cu trecerea vremii şi înţ ă fa a succesului neîntrerupt şi mereu erescînd, precum şi a foloaselor deţ net g duit, creşteă ă rea bun st rii tuturora fiind fapt constatat, veni o zi înă ă care, cu excep ia cîtorva „în elep i", „Galera lui Lethierry" deţ ţ ţ veni obiectul

de admira ie al întregii insule.ţAst zi ar fi mai pu in admirat. Acest vas de acum patruă ţ zeci de ani i-ar

face s surîd pe constructorii din zilele noastre. Minun ia aceea eraă ă ăţ diform ; fenomenul acela era infirm. Ceea ce nu împiedica s fie oă ă capodoper . Orice emă brion al ştiin ei se prezint sub acest dublu aspect :ţ ă ca f t — un monstru ; ca germen — o minune.ăVaporul-diavol

„Galera lui Lethierry" nu avea catargele ridicate dup aşa-numitulă punct velic 1, ceea ce nu constituia un cusur, deoarece acest punct reprezint doar una din legile construc iei navale ; de altfel, vasul fiind pusă ţ în mişcare cu ajutorul aburului, pînzele treceau pe planul al doilea. S maiă ad ug m apoi c un vapor cu zbaturiă ă ă 2 e aproape indiferent la felul pînzelor care i se pun. „Galera" era prea scurt , prea roă tund , prea turtit ; eraă ă prea lat şi dinainte, şi dinapoi ; cuă rajul constructorului nu mersese pînă acolo încît s-o fac şi uşoar ; „Galera" avea unele din defectele şi uneleă ă din calit ile „burdufului".ăţ

1 Punct velic — punctul unde este aplicat rezultanta tuturor ac iuă ţ nilor vîntului asupra velelor unui vas.

2 Zbaturi — palele unei ro i care servesc la mişcarea (propulsarea)ţ navelor.68

Avea pu in tangajţ 1, dar mult ruliu 2. Tambuchiurile 3 erau prea înalte. Era cu mult prea lat fa de lungimea sa. Maă ţă şina, masiv , ocupa foarteă mult loc şi, pentru ca vasul s poat lua totuşi înc rc tur cît mai mult , aă ă ă ă ă ă trebuit ca bordajul vasului s fie în l at peste m sur , ceea ce constituiaă ă ţ ă ă un alt cusur. Fiind scurt , ar fi trebuit s vireze iute, timpul necesar uneiă ă gira ii a vasului fiind în raport direct cu lungiţ mea sa ; dar greutatea îi r pea avantajul pe care i-1 d dea scurtimea. Cuplul ei m iestru ă ă ă 4 era prea larg, ceea ce îi încetinea mersul, rezisten a apei fiind direct propor ionalţ ţ ă cu cea mai mare sec iune a suprafe ei udate şi cu p tratul viteţ ţ ă zei vaporului. Partea dinainte a vasului era vertical , ceea ce n-ar constitui oă greşeal în ziua de azi, dar în acea vreme se obişnuia în mod invariabil caă ea s fie înclinat cu 45°. Toate curbele corpului vasului erau bineă ă îmbinate, dar nu erau destul de lungi pentru înclinarea lor şi mai ales pentru paralelismul cu prizma de ap deplasat , care trebuie s fieă ă ă refulat întotdeauna numai lateral. Pe timp de furtun vaă ă sul se afunda prea tare în ap fie cu partea dinainte, fie cu partea dinapoi, semn că ă centrul de gravitate fusese greşit calculat. Cîrma era aceea de demult, nu eu roat ca cea din zilele noastre, ci cu eche, învîrtindu-se în nişte î îniă ţ ţ fixate în etambou 5 şi mişcîndu-se cu ajutorul unei grinzi orizontale, aşezat deasupra bol ii de la pupa. Dou b rci lunguie e erau ag ate deă ţ ă ă ţ ăţ nişte gruie 6. Vaporul avea patru ancore, ancora cea mare, cea de-a doua ancor , care. este ancora de lucru, ă working-anchor7 şi dou ancore deă afurcat8. Aceste patru

1 Tangaj — mişcarea de aplecare a vasului de la prova spre pupa şi viceversa.8 Ruliu — mişcarea oscilatorie lateral a vasului.ă

3 Tambuchiu — mica suprastructur pentru a proteja intrarea înă Interiorul navei.

1 Cuplu m iestru — sec iunea prin coasta de maxim l rgime.ă ţ ă ă5 Etambou — pies masiv de lemn din partea dinapoi' a vasului.ă ă

" Gruie — pies de fier, curbat în afara bordului, servind pentru aă ă ridica ancora, b rci, greut i ă ăţ etc.7 Working-anchor — în englezeşte „ancor lucr toare".ă ă

8 A afurca — a ancora cu dou ancore, astfel ca direc ia vîntului S fieă ţ ă perpendicular pe linia ancorelor.ă69ancore, fundarisite cu ajutorul lan urilor, erau manevrate, dupţ ă împrejur ri, de marele cabestan ă 1 de la pupa şi de micul cabestan de la prova. Neavînd decît dou ancore pentru afur- cat, una la tribord şi alta laă babord, vasul nu putea ancora în lab de gîsc , ceea ce îl f cea s fieă ă ă ă oarecum dezarmat în fa a unor anumite vînturi. Totuşi, în asemeneaţ cazuri, el putea folosi cea de-a doua ancor . Geamandurile erau normaleă şi în aşa fel construite, încît puteau ine greutatea lan ului ancorelor,ţ ţ continuînd totuşi s pluteasc . Barca avea dimenă ă siunile necesare. Era o adev rat rezerv a vasului; şi era suficient de solid ca s poat ridicaă ă ă ă ă ă ancora cea mare. Acest vas prezenta o inova ie ; era prev zut cu lan uri,ţ ă ţ ceea ce de altminteri nu r pea nimic din mobilitatea manevrelor cuă rente 2

şi nici din întinderea manevrelor fixe 3. Arborada, deşi de importanţă secundar , nu prezenta nici un defect de construc ie ; capelatura ă ţ 4, bine strîns şi bine degajat , abia era vizibil . Coastele vaporului erau solide,ă ă ă dar grosolan lucrate, lemn ria vaselor cu aburi necerînd execu ia aceea^ă ţ delicat a vaselor cu pînze. Vaporul naviga cu o iu eal de dou legheă ţ ă ă marine pe or . Cînd era imobilizat în larg, deă vierea provei din linia vîntului se efectua în condi ii mul uţ ţ mitoare. Aşa cum era ea, „Galera lui Lethierry" naviga bine, dar îi lipsea prova lansat , care despic valurile şi, în genere,ă ă nu se putea spune c se comporta prea elegant pe valuri. I i d deaiă ţ ă seama c , în cazul unei primejdii — tromb marin sau brizan i — numaiă ă ă ţ cu greu putea fi guvernat . Scîr îia din încheieturi ca un obiect diform. Şiă ţ f cea, alunecînd pe valuri, zgomotul unei ghete noi.ă

Vasul, special construit pentru a lua cît mai mult marf , ca toateă ă vapoarele construite mai curînd pentru comer decît pentru r zboi, eraţ ă amenajat exclusiv în scopul ca înc rcarea lui s se fac în cele mai buneă ă ă condi ii. Primea pu ini pasaţ ţ geri. Transportul vitelor se f cea în condi iiă ţ foarte grele şi în1 Cabestan — dispozitiv de ridicare format dintr-un cilindru.

2 Manevr curent — parîm mobil cu care se manevreaz vergile şiă ă ă ă ă velele.3 Manevr fix — parîm ce fixeaz şi înt reşte arborada.ă ă ă ă ă

4 Capelatura — locul unde se leag manevrele pe arbore, precum şiă toate accesoriile capei rii.ă70c rcarea ior cerea o aten ie deosebit . Vitele erau inute pe vremea aceeaă ţ ă ţ în cala vaporului, ceea ce d dea naştere la multe complica ii. Ast ziă ţ ă animalele se transport pe puntea de la prova. Tambuchiurile Vaporului-ăDiavol erau vopsite în alb, corpul vasului, pîn la linia de plutire, era deă culoarea focului, iar restul vasului, urmînd moda destul de urît a aceă lui secol, în negru.

F r înc rc tur , vasul avea pescajă ă ă ă ă 1 de şapte picioare, înc rcat — deă paisprezece.

Cît priveşte maşina, ea era puternic . For a ei era de un cal putereă ţ pentru fiecare trei tone, ceea ce reprezint aproape for a unui remorcher.ă ţ Ro ile cu zbaturi erau aşezate la locul potrivit, pu in înaintea centrului deţ ţ gravitate al vaporului. Presiunea maxim a maşinii era de dou atmosfere.ă ă înghi ea mult c rbune, deşi func iona pe baza principiului de conden- sa ieţ ă ţ ţ şi de expansiune. Era aşezat pe o plac de font di- tr-o singur bucat ,ă ă ă ă ă în aşa fel încît, chiar în cazul unei avarii grave, nici o izbitur a valurilor n-ăar fi putut s -i deranjeze echilibrul şi chiar deformarea corpului navei nuă ar fi avut repercusiuni asupra maşinii. Pentru a-i da şi mai mult soliă ditate, biela principal fusese aşezat lîng cilindru, ceea ce deplasa centrul deă ă ă oscila ie al balansoarului de la mijloc spre extremitate. In ultima vreme s-ţau inventat cilindri oscilan i care permit suprimarea bielelor ; în epocaţ aceea, îns , biela aşezat lîng cilindri însemna ultimul cuvînt al tehnicii.ă ă ă C lă darea era compartimentat prin pere i de metal şi prev zut cu oă ţ ă ă pomp de alimentare. Ro ile cu zbaturi erau foarte mari, ceea ce micşoraă ţ pierderea for ei motrice, iar coşul era foarte înalt, ceea ce m rea putereaţ ă de izbire a valurilor şi în l imea coşului — presiunea vîntului. Zbaturi deă ţ lemn, cîrlige de fier şi butuci de font , acestea erau ro ile, bine construiteă ţ şi, lucru uimitor, puteau fi demontate. Trei zbaturi se aflau în permanenţă sub ap . Viteza centrului zbaturilor nu dep şea decît cu o sutime vitezaă ă vaporului; aceasta constituia defectul ro ilor. Pe de alt parte, fusulţ ă manivelelor era prea lung, iar sertarul producea prea mare frecare cînd se d dea drumul vaporilor în cilindru. Pentru vremea ei, îns , aceast maşină ă ă ă p rea s fie, şi era într-adev r, o minune.ă ă ă1 Pescaj — în l imea vasului cît intr în ap cînd este înc rcată ţ ă ă ă71

Maşina fusese construit în Fran a în uzina metalurgic din Bercy. Intr-ă ţ ăo oarecare m sur , mecanicul care-o construise dup planurile luiă ă ă Lethierry, murise ; mess Lethierry fusese cel care o concepuse, aşa încît maşina aceasta era unic şi cu neputin de înlocuit. Desenatorulă ţă r m sese, constructorul îns lipsea. Maşina costase patruzeci de mii deă ă ă franci.

Lethierry îşi construise singur „Galera" pe cala acoperit de lîngă ă primul turn situat între Saint-Pierre-Port şi Saint- Sampson. Pentru a cump ra lemn ria fusese la Brema. îşi pusese întreaga lui iscusin deă ă ţă meşter marangoz în aceast construc ie şi-i puteai recunoaşte m iestriaă ţ ă dup felul cum erau împreunate scîndurile bordajului, înguste şi egaleă între ele şi acoperite cu mastic de India, mult mai bun decît gudronul. Dublura 1 vasului era solid fixat . Lethierry c tr nise carena ă ă ă 2 vaporului. Pentru a remedia rotunjimea prea mare a cocii, fixase s geataă 3

bompresului4, ceea ce-i permitea s adauge la marea pînz p trat aă ă ă ă bompresului înc una, fals , în ziua în care fu lansat vaporul el spuse :ă ă „Iat -m din nou pe linia de plutire 1" „Galera" reuşi în cele din urm ,ă ă ă dup cum am v zut.ă ă

Din întîmplare sau dinadins, vaporul fusese lansat într-o zi de 14 iulie. în ziua aceea, Lethierry, în picioare pe punte, între cele dou tambuchiuri,ă se uit int în larg şi strig : „Acum e rîndul t u ! Parizienii au cucerită ţ ă ă ă

Bastilia, azi te cucerim noi pe tine !"„Galera lui Lethierry" f cea naveta o dat pe s pt mîn întreă ă ă ă ă

Guernesey şi Saint-Malo. Pleca mar i diminea a şi se reîntorcea vineriţ ţ seara, în ajunul tîrgului de sîmb t . Lemnul din care era construit era maiă ă ă tare decît lemnul celor mai mari cutere de pe coasta întregului arhipelag, iar capacitatea fiindu-i în raport direct cu dimensiunea, o singur curs aă ă „Galerei" aducea un venit egal cu cel adus de patru curse ale unui cuter obişnuit. De aici, cîştig'uri frumoase. Renumeie unui vas depinde de felul în care i se stiveaz înc rc tura şi Lethierry se pricepea s -şi încarce vasulă ă ă ă de minune. în

1 Dublura — învelişul de cupru pentru protec ia cîrmei navelor de lemn.ţ2 Carena — corpul vasului din ap , de sub linia de plutire.ă8 S geata— vergea scurt cu care se lungeşte bompresul.ă ă4 Bompresul — arbore înclinat, aşezat la prova vasului72ziua in care el nu mai putu s lucreze pe mare, instrui un" marinar careă sa-1 înlocuiasc k stivarea înc rc turii vasului Dupa doi ani, vasul cu aburiă ă ă producea un venit net de şapteontsnSe26"1 dCJhe

f KterliT Pe an' ceea echivaleaz cu optsprezece mu de franciă francezi. Lira sterlin din Guer-ănesey valoreaz dou zeci şi patru de franci, cea din Anglia dou zeciă ă ă stemei, iar cea din Jersey dou zeci şi şase. AcÎte ciud enii^ suit mai pu ină ăţ ţ ciudate decît par ; b ncile sînt ină teresate sa men in aceste cursuriţ ă diferite.Lethierry suie treptele glorieir.lin''Gale,ra" proptea Mess Lethierry vedea apropiindu-se chpa cind avea sa devin „domnul" Lethierry. La Cuernesev nu eşti domn cu una, cu dou .ă ă Intre om şi domn exist o mtreaga scara ierarhic : la început, şi asta eă ă prima treapt , i se spune scm% pe nume, Petre, s zicem ; apoi, treaptaă ţ ă â doua, vecine Petre ; treapta a treia, „moş" Petre ; apoi a pa ra treapta, „sieur" Petre ; apoi, a cincea treapt , „mess" Fetre ; apoi, ajuns m vîrf,ă „domnul" Petre

Datorit ispr vii sale dus la bun sfîrşit, datorit aburului, datoritaă ă ă ă maşinii sale, datorit Vaporului-Diavol, mess Lethierry devenise cineva. Caă s -şi construiasc „Galera", fusese nevoit sa recurg la împrumuturi;ă ă ă f cuse datorii la Brema f cuseă ădatorie Saint"Mal° ; dar în fiecare a» stingea ceva dSt , Ce

cVa mult Cump rase pe credit, chiar la intrarea poră tului Samt-Sampson, o

frumoas cas de piatr , nou-nout , avmd marea de o parte şi o gr dină ă ă ă ă ă de alta. în col ul c reia se putea citi acest nume „Neînfricatele". Aceastţ ă ă cl dire a c rei fa ada f cea parte din însuşi zidul portului, atr gea atenă ă ţ ă ă iaţ prmtr-un dublu şir de ferestre, dintre care unul* cu fa a spre miazanoapte,ţ r spundea într-o curte plin cu flori iar celalalt, cu fa a spre miaz zi,ă ă ţ ă privea spre ocean ; în felul acestaspre tmnda&f îndreptat să ?re furtuni> cealaltă

Fa adele acestea p reau construite anume pentru cei doi locatari :ţ ă mess Lethierry şi miss Deruchette.

Casa „Neînfricatele" era foarte cunoscut în Saint-Samn- son, caciă mess Lethierry izbutise în cele din urm s devină ă ă

73popular. Popularitatea i se datora, într-o oarecare m sur , bună ă ăt ii,ăţ devotamentului şi curajului lui, oarecum faptului c sală vase un mare num r de oameni şi, într-o foarte mare m sur , succesului s u, precum şiă ă ă ă faptului c d ruise portului Saint- Sampson privilegiul plec rilor şi sosiriloră ă ă vasului cu aburi. V zînd c Vaporul-Diavol este, f r nici o îndoial , oă ă ă ă ă afacere . str lucit , Saint-Pierre, capitala insulei, reclamase vaporul penă ă tru portul ei, dar Lethierry nu ced cu nici un chip şi vaporul r mase la Saint-ă ăSampson. Era oraşul s u natal. „Aici am priă mit eu botezul m rii", spuneaă el. Şi datorit acestui fapt, el dobîndi o mare poularitate local . Calitateaă ă lui de proprietar care pl teşte d ri f cuse din el ceea ce la Guernesey seă ă ă numeşte un locuitor. Fusese numit consilier. Acest biet marinar ajunsese s urce cinci din cele şase trepte ale ierarhiei sociale din Guernesey ; eraă „mess" ; era aproape „domn", şi cine ştie dac într-o bun zi nu va reuşiă ă s p şeasc şi aceast treapt ? Cine ştie dac într-o bun zi nu se vaă ă ă ă ă ă ă putea citi în almanahul Guernesey-ului, la capitolul „Gentry and Nobility" 1, aceast nemaiauzit şi minunat men iune : „Lethierry esq." ă ă ă ţ 2 ?

Dar mess Lethierry dispre uia, sau mai curînd ignora acea latur aţ ă lucrurilor care se numeşte vanitate. Sim ea c -i foloţ ă sitor şi aceasta îl bucura. Faptul c era popular îl mul umea mai pu in decît acela de a se ştiă ţ ţ folositor. El nu avea, dup cum am mai spus, decît dou pasiuni, şi caă ă urmare numai dou amă bi ii : Durande şi D6ruchette.ţ

Oricum ar fi fost, el mizase la loteria m rii şi scosese lozul cel mare.ăLozul cel mare era Durande navigînd.

Acelaşi naş şi aceeaşi patroanăDup ce crease vaporul, Lethierry îl botez . Ii spuse Duă ă rande. Durande

— de-acum încolo nu-i vom mai spune altfel. S ne fie de asemeneaă îng duit, oricare-ar fi practica în tipoă grafie, s nu subliniem acest nume,ă conformîndu-ne în felul

1 Gentry and Nobility — Lumea bun şi nobilimea (în limba enă glez înă text.)2 Lethierry esq. — în limba englez , gentilom.ă74acesta inten iei lui Lethierry, pentru care Durande era aproape o fiin .ţ ţă

Durande şi Deruchette e unul şi acelaşi nume. Deruchette nu-i decît diminutiv. Acest diminutiv e foarte r spîndit în apusul Fran ei.ă ţ

Sfînta Durande e o sfînt din regiunile Angoumois şi Cha- rente. Fuseseă oare cuvioas ? Asta îi priveşte pe cei ce se ocup de vie ile sfin ilor.ă ă ţ ţ Cuvioas sau nu, i s-au închinat o sumedenie de biserici.ă

Lethierry, pe vremea cînd fusese la Rochefort, tîn r mariă nar, f cuseă cunoştin cu aceast sfînt , probabil în persoana vreunei dr gu eţă ă ă ă ţ charenteze sau poate a vreunei fetişcane cochete, cu unghiile îngrijite. Amintirea ei trebuie s fi fost destul de vie pentru ca s dea acest numeă ă celor dou iubite ale lui: Durande, „Galerei", şi Deruchette, fetei.ă

Era p rintele uneia şi unchiul celeilalte.ăDeruchette era fiica unui frate al s u care murise. Nu mai avea niciă

tat , nici mam . O adoptase Lethierry. Ii inea ioc de tat şi de mam .ă ă ţ ă ăDeruchette nu-i era numai nepoat . Ii era şi fin . El o iă ă ţ nuse în bra e laţ

botez. El fusese acela care-i alesese ca patroan pe sfînta Durande şi caă

nume de toat ziua, Deruchette.ăDeruchette, cum am spus, se n scuse la Saint-Pierre-Port. Numele eiă

figura în registrul parohiei la data respectiv . Letă hierry s-ar fi învoit bucuros s -şi m rite nepoata, îns aşa cum în elegea el. Ar fi vrut s -iă ă ă ţ ă g seasc un so dup chipul şi aseă ă ţ ă m narea lui, care s munceasc toată ă ă ă vremea, în timp ce ea s nu fac prea mare lucru. îi pl ceau mîinile negreă ă ă la b rba i şi mîinile albe la femei. Pentru ca Deruchette s nu-şi strice fruă ţ ă -moasele ei mîini, el o crescuse ca pe-o domnişoar . îi luase pian, profesoră de muzic , o mic bibliotec şi ceva a şi cîteva ace într-un coşule deă ă ă ţă ţ lucru. Ei îi pl cea mai mult s citeasc decît s coas , şi mai mult s cînteă ă ă ă ă ă decît s citeasc . întocmai aşa o voia mess Lethierry. Farmec, asta era totă ă ce-i cerea. El o crescuse mai mult ca pe-o floare decît ca pe-o femeip. Cine-i cunoaşte bine pe marinari va în elege lesne acest lucru. Acestorţ oameni aspri le place tot ce e gingaş. Pentru ca nepoata s întruchipezeă idealul unchiului, trebuia s fie şi boă gat . Aceasta era de altfel şi dorin aă ţ lui mess Lethierry. Uriaşa lui maşin plutitoare lucra în acest scop. Sarcinaă Durandei era de a o înzestra pe Deruchette.75Aria „Bonny Dundee"

Deruchette ocupa cea mai frumoas camer a „Neînfricateă ă lor", cu mobil de mahon şi împodobit cu un pat cu perdele în carouri verzi şiă ă albe, camer cu dou ferestre şi cu vederea înspre gr din şi înspre colinaă ă ă ă cea înalt pe care se g seşte castelul din Valle. De partea cealalt aă ă ă colinei se g sea „Casa de la cap tul drumului".ă ă

Camera Deruchettei, în care se afla şi pianul, era plin de cîntecele ei.ă Acompaniindu-se la pian, Deruchette cînta aria ei preferat , melancolicaă melodie sco ian „Bonny Dundee" ; tot farmecul înser rii era în aceastţ ă ă ă melodie, toat aurora era în glasul ei; aceasta crea un contrastă surprinz tor de pl cut; lumea spunea : „Miss Deruchette cînt la pian", şiă ă ă trec torii de la poalele colinei se opreau uneori în fa a zidului gr diniiă ţ ă „Neînfricatelor" pentru a asculta glasul ei atît de suav şi cîn- tecul acela atît de trist.

Deruchette umplea toat casa cu veselia ei şi o transforma într-oă veşnic prim var . Era frumoas , dar mai mult dr gu decît frumoas , şiă ă ă ă ă ţă ă mai mult dr g laş decît dr gu . Ea amină ă ă ă ţă tea b trînilor pilo i, prietenii luiă ţ mess Lethierry, de acea prin es dintr-un cîntec sold esc şi marin resc,ţ ă ăţ ă care era atît de frumoas , încît „i se dusese vestea în tot regimentul".ă Mess Lethierry spunea : „Are un p r des, de parc -i un cablu".ă ă

De mic copil fusese încînt toare. Nasul ei produsese mult vremeă ă îngrijorarea, dar micu a, probabil hot rît s se fac frumoas , nu s-a datţ ă ă ă ă ă b tut ; creşterea nu i-a jucat nici o fars ; nasul nici nu i se lungi preaă ă ă tare, nici nu i se scurt prea mult; şi mai tîrziu r m sese tot încînt toare.ă ă ă ă

Nu-i spunea niciodat unchiului ei altfel decît „tat ".ă ăEl îi trecea cu vederea micile ei înclina ii de gr din ri şi chiar deţ ă ă ţă

gospodin . îşi stropea singur straturile de nalbe, de molene purpurii, deă ă brum rele şi de c l unul-doamnei; seă ă ţ m na şi m crişori de culoare roz ;ă ă ştia s trag folos de pe urma climei din Guernesey, insul atît de prielnică ă ă ă florilor. Avea şi ea, ca to i ceilal i de altfel, aloeşi ce creşteau sub cerulţ ţ liber şi, ceea ce e mult mai greu, reuşea s cultive chiar scrîn- titoare deă

Nepal. Gr dini a ei de zarzavat era cultivat cu foarte mult pricepere ;ă ţ ă ă sem na spanacul dup ridichi şi maă ă z rea dup spanac ; ştia cînd să ă ă semene conopida olandez şi varza de Bruxelles, pe care le r s dea înă ă ă iulie, napii, pe care-i76recolta în august, cicoarea crea în septembrie, p stîrnacuî rotund înţă ă toamn şi b nica în iarn . Mess Lethierry o l sa s fac tot ce pofteşte,ă ă ă ă ă ă numai s nu umble prea mult cu sapa şi cu grebla, şi mai ales s nu pună ă ă îngr ş mintele cu mîna ei. Ii pusese la dispozi ie dou servitoare, pe careă ă ţ ă le chema Douce şi Grace, dou nume obişnuite la Guernesey. Grace şiă Douce se ocupau de cas şi de gr din şi aveau dreptul de a avea mîinileă ă ă roşii.

Cît despre mess Lethierry, el avea drept camer o od i cu fa a spreă ă ţă ţ port şi învecinat cu sala cea mare şi joas de la parter, unde se g seaă ă ă uşa de la intrare şi de unde porneau diferitele sc ri interioare ale casei.ă Camera era mobilat cu un hamac de marinar, un cronometru şi o pip .ă ă Se mai găseau acolo o mas şi un scaun. Tavanul, alc tuit din bîrne, eraă ă dat cu var, la fel ca şi cei patru pere i ; în dreapta uşii, b tut în cuie,ţ ă ă harta arhipelagului Mînecii, o frumoas hart maritim , purta urm toareaă ă ă ă men iune : W. Faden, 5 Charing Cross. Geograf al Maiest ii Sale ; iar laţ ăţ stînga era intuit în cuie una din acele basmale mari de bumbac, pe careţ ă erau înf işate în culori steagurile şi semnalele întregii marine de pe glob,ăţ avînd în cele patru col uri stindardele Fran ei, Ru- siei, Spaniei şi Statelorţ ţ Unite ale Americii, iar Ia mijloc steagul Imperiului Britanic.

Sala cea joas de la parter, adev rat hal , avînd un c min şi jură ă ă ă ă împrejur b nci şi mese, servise, în secolul trecut, drept loc de adunareă unui grup de refugia i francezi de religie proţ testant . Peretele de piatră ă avea o singur podoab : "o ram neagr de lemn care încadra o fîşie deă ă ă ă pergament, unde erau înşirate ispr vile ă lui Bénigne Bossuet, episcop de Meaux. Cî iva s rmani enoriaşi din dioceza acestui vultur, persecuta i deţ ă ţ el cu prilejul revoc rii edictului din ă Nantes 1 şi care g siser azil laă ă Guernesey, au atîrnat aceast ram pe peretele s lii, penă ă ă tru a servi drept m rturie despre faptele lui. Se puteau citi, dac reuşeai s descifreziă ă ă scrisul greoi şi îng lbenit de vreme,ă

1 Edictul din Nantes — edict dat de Henric al IV-lea, regele Fran ei, la 13ţ aprilie 1598, prin care se acorda protestan ilor dreptul de a aveaţ universit i, oraşe uit rile ăţ ă etc., şi prin care se autoriza cultul calvin. Toate aceste drepturi au fost anulate rînd pe rînd în timpul minorit ii lui Ludovicăţ al XIV-lea. Edictul a fost revocat în 1685. în urma revoc rii Edictului dină Nantes, un num r considerabil de protestan i s-au expatriat.ă ţ77urm toarele fapte pu in cunoscute : „La 29 octombrie 1685, d rîmareaă ţ ă templelor din Morcef şi Nanteuil, cerut regelui de domnul episcop deă Meaux". „La 2 aprilie 1686, arestarea lui Cochard tat l şi fiul din motiveă religioase, la rug mintea domă nului episcop de Meaux. Elibera ii, ambiiţ lep dîndu-şi reliă gia". „La 28 octombrie 1699, domnul episcop de Meaux trimite domnului de Pontchartrain un memoriu ar tînd din nou c ar fiă ă necesar ca domnişoarele de Chalandes şi de Neuville, care sînt de religie reformat , s fie închise în casa Noilor Catolice din Paris". „La 7 iulie 1703ă ă

se execut ordinul cerut regelui de domnul episcop de Meaux, în virtuteaă c ruia sînt închişi într-un ospiciu numitul Baudoin şi so ia sa, r i catoliciă ţ ă din Fublaines".

In fundul s lii, lîng uşa camerei lui mess Lethierry, o mic estrad deă ă ă ă scînduri, care servise hugheno ilor drept amvon, devenise, datorit unuiţ ă grilaj şi a unei deschiz turi, „oficiul"' vaporului, adic biroul Durandei, deă ă care se ocupa mess Lethierry în persoan . Pe vechiul pupitru de stejar, ună registru, pe foile c ruia erau scrise cuvintele : „Pasiv" şi „Activ", înă locuia biblia.Omul care I-a dibuit pe Ran taine

Atîta timp cît mess Lethierry putuse naviga, condusese singur pe Durande şi n-avusese alt pilot şi alt c pitan decît pe sine însuşi; dar veniseă ceasul, cum am ar tat mai sus, cînd mess Lethierry sim i nevoia s fieă ţ ă înlocuit. Alegerea sa s-a oprit asupra lui sieur Clubin din Torteval, un om t cut. Sieur Clu- bin se bucura pe întregul litoral de renumele unui om deă o cinste exemplar .ă

Deşi avea mai mult aerul unui notar decît al unui marinar, sieur Clubin era totuşi un marinar capabil, cum rar se întîl- neşte. Poseda toate însuşirile ce se cer pentru a înfrunta primejdia sub toate formele în care s-ar fi înf işat. Se pricepea s încarce cum trebuie un vapor, manevraăţ ă pînzele cu meticulozitate, ştia s boteze la perfec ie ancora şi lan urile,ă ţ ţ era un timonier vînjos, un pilot foarte îndemînatic şi un c pitan înă dr zne .ă ţ Era prudent şi împingea uneori pruden a pîn la cuţ ă tezan , ceea ceţă constituie o mare calitate cînd eşti pe mare.78Teama pe care-o resim ea în fa a probabilului era temperat de instinctulţ ţ ă posibilului. Era unul din acei marinari care înfrunt pericolul pîn la oă ă anumit limit , cunoscut numai de ei, şi care ştiu s trag folos din oriceă ă ă ă ă aventur . Toat siguă ă ran a pe care-o poate avea cineva, cînd se afl peţ ă mare, el o poseda în întregime. In afar de aceasta, sieur Clubin era şi ună înot tor c ruia i se dusese vestea ; f cea parte din categoă ă ă ria aceea de oameni deprinşi cu valurile, care stau în ap cît timp vor, şi care, la Jersey,ă pleac de la Havre-des-Pas, ocoă lesc capul Colette, fac înconjurul schitului şi al castelului Eli- saoeta şi revin, dup dou ore, Ia punctul de plecare.ă ă Era din Torteval şi se spunea c-ar fi str b tut de multe ori înot distan aă ă ţ atît de primejdioas dintre stîncile Hanois şi capul Plainmont.ă

Dar ceea ce a contribuit în gradul cel mai înalt ca Clubin sa cîştige încrederea lui mess Lethierry a fost faptul c , cu- noscîndu-1 sauă p trunzîndu-1 pe Rantaine, îl prevenise pe mess Lethierry despreă necinstea acestuia, spunîndu-i: „Rantaine are sa te fure într-o bun zi".ă Fapt care s-a şi adeverit. In mai multe rînduri, e drept c în ac iuni deă ţ pu in însemn tate, mess Lethierry pusese la încercare cinstea, împinsţ ă ă ă pîn la scrupul, a lui Clubin şi acum l sa toate treburile pe seama lui. Messă ă Lethierry spunea : „O conştiin deplin cere o încredere deţă ă plina .Povestiri din marile c l toriiă ă

Mess Lethierry, nesim indu-se în largul lui altfel, purta întotdeaunaţ hainele de bord, şi prefera bluza sa de marinar celeia de pilot. Lucrul acesta o f cea pe Deruchette s strîmbe din n scior. Nimic nu-i maiă ă ă dr gu ca o fiin gra ioas care se înfurie. Deruchette îl dojenea peă ţ ţă ţ ă

Lethierry, rîzînd : „Pfui! tat — striga ea — miroşi a catran". Şi-I loveaă uşurel peste grumazul lui vînjos. ,

Acest b trîn lup de mare adusese din c l toriile lui povesă ă ă tiri uluitoare. V zuse în Madagascar nişte pene de pas re atît de mari c trei din eleă ă ă ajungeau s po i acoperi o cas . V zuse în India tulpini de m criş înalte deă ţ ă ă ă nou picioare. V zuse în Noua Oland cîrduri de curcani şi de gîşte mînateă ă ă şi p zite,ă79ca de un cîine ciob nesc, de o pas re c reia i se zice agami V zuseă ă ă ă cimitire de elefan i. V zuse în Africa gorile, un soi de oameni-tigri, înal i deţ ă ţ şapte picioare. Cunoştea obiceiurile tuturor maimu elor, de la macaculţ s lbatic, c ruia îi spunea macaco bravo, pîn la macacul url tor, c ruia îiă ă ă ă ă spunea macaco barbado. In Chile v zuse o maimu -femel ce i înduioşaă ţă ă pe vîn tori ar tîndu-le puiul ei. V zuse în California un trunchi de arboreă ă ă scorburos c zut la p mînt, în interiorul c ruia un om c lare putea face oă ă ă ă sut cincizeci de paşi. V zuse în Maă ă roc mozabi i şi biskri b tîndu-se întreţ ă ei cu m ciuci şi cu r ngi de fier, pentru c mozabi ii le aruncaser biskriloră ă ă ţ ă cuvîntul kelb, ceea ce înseamn cîini, iar biskrii le spuseser mozabi iloră ă ţ khamsi, adic oameni din secta cincea. In China v zuse cum a fost t iat înă ă ă buc ele piratul Chanh-thong-quaularh-Quoi, pentru c asasinase peăţ ă starostele unui sat. La Thun-dau-Mot v zuse un leu r pind o b trîn în plină ă ă ă tîrg. Fusese de fa la sosirea marelui şarpe care venea de la Canton,ţă pentru a celebra la Saigon, în pagoda din Cholen, s rb toarea Quannam-ă ăei, zei a navigatorilor. Contemplase în tribul Moi pe marele Quan-Su. Laţ Rio de Janeiro v zuse cum femeile braziliene îşi pun seara în p r miciă ă globuri din m tase str vezie, con inînd fiecare cîte un fel de licurici, ceeaă ă ţ ce d impresia c poart în p r stele. Luptase în Uruguay cu furnici uriaşeă ă ă ă şi în Paraguay cu un soi de p ianjeni p roşi, mari cît un cap de copil, careă ă cuprind între labe a treia parte dintr-un cot, şi care atac oamenii,ă împungîndu-i cu epii lor, se înfig în carne ca sţ ăge ile, provooînd b şici cuţ ă puroi. Pe rîul Arinos, afluentul Tocantinului, în p durile virgine de la nordă de Diamantina, d duse ochi cu însp imînt torul popor al oamenilor-lilieci,ă ă ă aşa-numi ii murcilagos, oameni care se nasc cu p rul alb şi cu ochii roşii,ţ ă locuiesc în bezna p durilor, dorm în timpul zilei, se scoal noaptea şiă ă pescuiesc şi vîneaz pe întuă neric, v zînd mai bine în nop ile, f r lun .ă ţ ă ă ă Lîng Beyruth, în tab ra unei expedi ii din care f cuse şi el parte,ă ă ţ ă disp rînd un pluviometru dintr-un cort, un vr jitor, încins cu dou ^ sauă ă ă trei curele de piele, şi care sem na cu un om care s-ar fi îmbr cat numaiă ă cu bretele, scuturase cu atîta furie un clopo el ag at deţ ăţ

1 Agami — pas re originar din America de Sud, ceva mai mare decît oă ă g in de la noi. P zeşte p s rile în mijlocul c rora tr ieşte.ă ă ă ă ă ă ă"80cap tul unui corn, încît o hien sosi aducînd înapoi pluviome- trul. Hienaă ă fusese hoa a. Aceste întîmpl ri adev rate sem nau atît de mult cuţ ă ă ă basmele, încît o f ceau pe ă Déruchette s peă treac de minune.ă ,

P puşa de pe Durande era leg tura dintre vapor şi fat . Pe insuleleă ă ă normande se d numele de P puş ă ă ă 1 figurii t iate în prova vasului, statuieă de lemn rudimentar sculptat . De aceea 'in loc de „a naviga" seă întrebuin eaz expresia local : „a fi între pupa şi p puş " ţ ă ă ă ă 2.

P puşa de pe Durande îi era în mod deosebit drag im mess Lethierry.ă ă Ceruse tîmplarului s-o fac dup chipul şi aseă ă m narea ă Déruchettei. între aceast sculptur şi ă ă Déruchette era tot atîta asem nare cît poate fi între oă figur lucrat din topor şi o fiin omeneasc . Era un buştean care seă ă ţă ă str duia s seă ă mene cu o fa dr gu .ţă ă ţă

Blocul acesta, aproape diform, era un adev rat miraj penă tru mess Lethierry. îl admira cu religiozitate. Şi în fa a ţ acèsteî figuri era cu totul sincer. în ea o reg sea întru totul pe ă Déruchette.

Mess Lethierry avea dou mari bucurii pe s pt mîna : o bucurie mar iă ă ă ţ şi o bucurie vineri. Prima bucurie, cînd o vedea pe Durande plecînd, a doua bucurie, cînd o vedea înapoin- du-se. Se rezema cu coatele de fereastr , îşi privea opera şi era fericit.ă

Vinerea, prezen a lui mess Lethierry la fereastr era ca un semnal.ţ ă Cînd era v zut la geamul „Neînfricatelor", aprinzîn- du-şi pipa, lumeaă spunea : „Uite ! Vaporul e la orizont". Un fum îl anun a pe cel lalt.ţ ă

Cînd se întorcea în port, Durande îşi lega otgonul sub fereastra lui mess Lethierry de un inel mare de fier, fixat în temelia „Neînfricatelor". În nop ile acelea, Lethierry dormea fericit în hamacul lui ştiind-o, de o parte,ţ pe Déruchette adormit , şi de cealalt , pe Durande tras la rm.ă ă ă ţă

Locul unde acosta Durande se afla în vecin tatea clopotului din port.ă Exista acolo în fa a por ii „Neînfricatelor"> o f rîm de chei.ţ ţ ă ă

1 P puşa — figura din prova navei. Se mai numeşte ă galion.s In limba francez , joc de cuvinte, pupa numindu-se poupe, iar p puşa,ă ă

poupée.681

Cheiul „Neînfricatelor", casa, gr dina, ulicioarele str juite de garduri deă ă nuiele şi chiar cele mai multe dintre casele dimprejur nu mai exist ast zi.ă ă Exploatarea granitului din Guer- nesey a f cut ca aceste terenuri s fieă ă vîndute. Tot locul acesta e ocupat, în clipa de fa , de şantiereleţă sp rg torilor de piatr .ă ă ăScurt privire asupra eventualilor so iă ţ

Deruchette creştea, dar nu se m rita.ăMess Lethierry, f cînd din ea o fat cu mîiniîe albe, o fă ă ăcuse

preten ioas . Felul acesta de educa ie se întoarce mai tîr- ziu împotriv - i.ţ ă ţ ă ţDe altminteri, el era, în ceea ee-1 privea, înc şi mai preă ten ios.ţ

Lethierry voia ca so ul Deruchettei s fie într-o oareţ ă care m sur şi un soă ă ţ pentru Durande. Ar fi vrut s -şi c p - tuiasc dintr-o singur lovitură ă ă ă ă ă amândou fiicele. Ar fi vrut ca cel care-ar putea-o conduce pe una din ele,ă s-o poat pilota şi pe cealalt . Ce e oare un so ? C pitanul unei c l toriiă ă ţ ă ă ă pe mare. De ce nu acelaşi st pîn şi fetei, şi vaporului ? O c snicie are şi eaă ă fluxul şi refluxul ei. Cine ştie s conduc o barc , ştie s conduc şi oă ă ă ă ă femeie. Sieur Clubin, fiind numai cu cincisprezece ani mai tîn r decît messă Lethierry, nu putea fi pentru Durande decît un st pîn provizoriu ; trebuiaă un pilot tîn r, un st pîn definitiv, un adev rat urmaş al întemeietorului, ală ă ă inventatorului, al creatorului Pilotul definitiv al Durandei ar fi fost oarecum ginerele lui mess Lethierry. De ce s nu fie contopi i amîndoi ginerii într-ă ţunui singur ? Era o idee care-i pl cea. Veă dea şi el ap rîndu-i în vis ună logodnic. Un marinar viguros cu pielea bronzat şi cu p rul roşu, atlet ală ă

m rii, iat idealul lui. Nu prea era îns şi cel al Deruchettei. Visele ei erauă ă ă mai trandafirii.

Dar, indiferent de preferin ele lor, atît unchiul cît şi neţ poata p reauă în eleşi s nu se gr beasc . Cînd îşi d dur seama c Deruchette avea sţ ă ă ă ă ă ă ă fie moştenitoarea probabil a lui Lethierry, pretenden ii începur s seă ţ ă ă îmbulzeasc . Acest zel nu inspir întotdeauna încredere. Mess Lethierryă ă sim ea acest lucru. Şi morm ia : „Fat de aur, pe itori de bronz". Şi-i triţ ă ă ţ -mitea la plimbare. Aştepta. Şi ea de asemenea.82O excep ie în firea lui Lethierryţ

Mess Lethierry avea un cusur ; şi înc unul mare. Ura, dar nu pe cinevaă anume, ci ceva : pe popi. Intr-o zi, citind — c ci el citea — în Voltaire —ă c ci el citea Voltaire — aceste cuă vinte : „Popii sînt nişte motani", puse cartea deoparte şi fu auzit morm ind printre din i : „Simt c m prefac înă ţ ă ă cîine".

E necesar s ne reamintim c preo ii, atît cei luterani, cei calvini, cît şiă ă ţ cei catolici, îl comb tuser cu energie şi-1 perseă ă cutaser cu blînde e cuă ţ prilejul construirii Vaporului-Diavol. A avea idei revolu ionare în naviga ie,ţ ţ a încerca s legi numele arhipelagului normand de cel al progresului, aă acorda bietei insuli e Guernesey privilegiul de a lansa o nou inven ie eraţ ă ţ — noi nu ne-am ferit s-o spunem — o îndr zneal vrednic de anatem .ă ă ă ă De aceea 1-au şi damnat întrucîtva. Noi vorbim aici, nu trebuie s se uite,ă despre vechiul cler, foarte diferit de clerul de azi, care, aproape în toate bisericile locale, manifest o tendin liberal c tre progres. încercaseră ţă ă ă ă s -i z d rniă ă ă ceasc munca lui mess Lethierry în fel şi chip ; toate piedicileă care pot fi cuprinse în predici i-au fost puse în cale. Urît de c tre oameniiă bisericii, îi ura şi el la rîndu-i. Ura lor constituia circumstan a uşur toare aţ ă urii sale.

Dar aversiunea fa de preo i era la el o pornire fireasc . Ca s -i urascţă ţ ă ă ă n-avea nevoie s fie urît de ei. Dup cum obişă ă nuia s spun , el era cîineleă ă motanilor acelora. Era pornit împotriva lor din principiu şi, ceea ce e mai hot rîtor înc , din instinct. Sim ea ghearele lor ascunse şi-şi ar ta col ii.ă ă ţ ă ţ Nu întotdeauna cu mult chibzuin , trebuie s recunoaştem, şi nuă ţă ă întotdeauna la locul şi timpul potrivit. A nu face nici un fel de deosebire între ei e o greşeal Ura în bloc nu d întotdeauna rezultate bune. Niciă ă chiar vicarul din Savoia1 nu i-ar fi putut cîştiga încrederea. Nu-i sigur că pentru mess Lethierry exista vreun preot cumsecade. Filozofînd mereu, el pierdea pu in din în elepciune. Şi cei îng duitori sînt uneori intoleran i,ţ ţ ă ţ dup cum şi cei blînzi sînt cîteodat furioşi. Dar Lethierry era atît de blajin,ă ă încît nu putea urî cu adev rat. El mai mult respingea decît ataca. ineaă Ţ oamenii bisericii la distan . Ei îi pricinui-ţă

1 Vicarul din Savoia — „Profesiunea de credin a vicarului din Savoia"ţă — una din p r ile renumitei lucr ri a lui Jean Jacques Rousseau, Emile sauă ţ ă Despre Educa ie (1762).ţ6*83ser mult r u, el se mul umea s nu le fac bine. Diferen a de nuană ă ţ ă ă ţ ţă dintre ura lor şi ura lui e c ura lor era vr jm şie, iar a lui era antipatie.ă ă ă

In insula Guernesey, aşa micu cum este, se g seşte loc pentru douţă ă ă

religii. încape în ea şi religia catolic , şi religia protestant . Trebuie să ă ă ad ug m c nu-şi ad posteşte cele dou religii în'aceeaşi biseric . Fiecareă ă ă ă ă ă cult îşi are templul sau capela lui. La Guernesey, fiecare biseric îşi areă l caşul ei.ă

Exist acolo o parohie drept-credincioas şi una eretic . Po i alege. Niciă ă ă ţ una, nici alta, asta fusese alegerea lui mess Lethierry.

Acest marinar, acest lucr tor, acest filozof, acest om care-şi datoraă situa ia exclusiv muncii sale, atât de simplu în aparen , în fond nu eraţ ţă simplu de fel. Avea contradic iile şi înc p - în rile lui. Dar, în privin aţ ă ă ţ ă ţ popilor, era de neclintit. L-ar fi întrecut chiar şi pe Montlosier1.

Antipapismul lui nu reuşise s -1 împace cu anglicanii. Era tot atît deă pu in iubit de pastorii protestan i, ca şi de preo ii catolici. In prezen a celorţ ţ ţ ţ mai serioase dogme lipsa sa de respect fa de religie izbucnea aproapeţă f r nici o re inere. Fiind cu totul întâmpl tor de fa la o predic asupraă ă ţ ă ţă ă infernului, iţ nut de pastorul ă Jacquemin Hérode, predic minunat , plină ă ă de la un cap t la cel lalt de texte sfinte, care dovedeau existen aă ă ţ chinurilor veşnice, a supliciilor, a torturilor, a osîndirii ia muncile iadului, a blestemelor care te urm resc în vecii vecilor, a pedepselor neînduplecate,ă a arderilor f r sfîrşit, a mîniilor atotputerniciei, a furiilor cerului, aă ă r zbun rilor divine, lucruri incontestabile, putu fi auzit cînd ieşi de acoloă ă cu imul dintre credincioşi, şoptind : „Vezi, dumneata ! Eu am o idee n struşă nic . Cred c Dumnezeu e bun".ă ă

S mîn a asta de ateism o avea din timpul şederii lui în Fran a.ă ţ ţDeşi guerneseiez, şi înc get-beget, oamenii de pe insul îi spuneauă ă

„francezul", din cauza spiritului lui ireveren ios. Nici el nu f cea un seci ţ ă et din asta, era îmbibat de idei subversive. înverşunarea lui de-a duce la bun sfîrşit construirea vaporului cu aburi — a Vaporului-Diavol — o dovedise cu

1 Montlosier (François-Dominique) — Scriitor francez, renumit prin■ scrierile sale împotriva iezui ilor (1756—1838).ţ84prisosin . „Eu am supt laptele lui '89" — spunea el. Dup p rereaţă ă ă localnicilor, nu era un lapte prea bun.

De altfel, în ceea ce priveşte compromisurile, f cea şi el unele. E foarteă greu s r mîi integru în rile mici. In Fran a, s p streazi aparen ele, înă ă ţă ţ ă ă ţ Anglia, s fii respectabil, iat pre ul unei vie i tihnite. A fi respectabil, astaă ă ţ ţ implic p zirea unei serii întregi de reguli, de la respectarea cu sfin enie aă ă ţ duminicii, pîn la înnodarea corect a cravatei. „S nu te-arate lumea cuă ă ă degetul" — iat o alt lege teribil . A fi ar tat cu degetul e diă ă ă ă minutivul afuriseniei. Oraşele mici, cloac de bîrfeli, exceleaz în genul acesta deă ă r ut i, care izoleaz şi care sînt mai rele decît blestemele. Chiar şi ceiă ăţ ă mai curajoşi oameni se tem de asta. Po i înfrunta mitraliile, po i înfruntaţ ţ uraganul, dar dai înapoi în fa a mahalagismelor. Mess Lethierry era maiţ mult dîrz clecît logic. Dar sub aceast presiune, chiar şi tenacitatea lui seă încovoia. El turna — şi asta era o alt locu iune de-a lui, plin de concesiiă ţ ă ascunse, şi uneori de nem rturisit — „ap în vinul s u". Se inea departeă ă ă ţ de oamenii bisericii, dar nu le închidea cu hot rîre uşa casei. In împrejur riă ă oficiale şi în epocile fixate pentru vizitele pastorale, primea în chip mul umitor fie pe pastorul luteran, fie pe preotul papistaş. I se întîmpla caţ din cînd în cînd s-o înso easc la biserica anglican pe Deruchette, care,ţ ă ă

de altminteri, amintim, nu se ducea la biseric decît cu prilejul celor patruă mari s rb tori ale anului.ă ă

Intr-un cuvînt, aceste compromisuri pe care le f cea în sil îl enervauă ă şi, departe de a-1 apropia de oamenii bisericii, îi măreau antipatia fa deţă ei. Se desp gubea îns , b tîndu-şi joc de ei cu şi mai mult înverşunare.ă ă ă ă Acest om, care nu ştia ce-i r utatea, era veninos numai în această ă privin . Cu neputin s -1 schimbi.ţă ţă ă

De altminteri, f r doar şi poate, aceasta era firea lui, aşa c trebuia să ă ă ă te resemnezi.

Nu exista cler care s -i plac . Lipsa lui de respect fa de clericiă ă ţă îmbr ca un caracter revolu ionar. Nu prea f cea deoseă ţ ă bire între o formă de cult şi alta. Miopia lui în acest domeniu mergea pîn acolo, încît nuă vedea deosebirea dintre un preot protestant şi unul catolic. Şi confunda un pastor avînd titlul de doctor cu nu pop obişnuit. Spunea : „Wesley nu-iă mai breaz decît Loyola" Cînd vedea trecînd un pastor întov r şit deă ă1 Loyola (Inigo de) — Fondatorul ordinului religios al iezui ilor.ţ85so ia sa, îi întorcea spatele. „Pop însurat!" spunea el, cu accentul absurdţ ă pe care-1 avea în acea epoc , în Fran a, aceast împerechere de cuvinte.ă ţ ă Povestea c în timpul ultimei sale c l torii în Anglia o v zuse peă ă ă ă „episcopeasa Londrei". Revolta lui cu privire la astfel de c s torii mergeaă ă pîn la mînie. „Fust cu fust nu se cunun ", striga el. Demnitatea deă ă ă ă preot îi f cea impresia unui sex aparte. Ar fi spus cu pl cere : „Nici b rbat,ă ă ă nici femeie : pop ". întrebuin a, cu aceeaşi lips de gust şi fa de clerulă ţ ă ţă anglican, ca şi fa de cel catolic, aceleaşi epiţă tete dispre uitoare ; înv luiaţ ă ambele „sutane" în aceeaşi frazeologie ; şi nu-şi d dea nici m car silin aă ă ţ s varieze poreclele solă d eşti la mod pe atunci, în leg tur cu preo ii, fieăţ ă ă ă ţ ei catolici sau luterani. Deruchettei îi spunea : ,,M rit -te cu cine vrei,ă ă numai pop s nu fie".ă ăGra ia cuprinde în ea şi nep sareaţ ă

Cînd spunea mess Lethierry o vorb , era vorb ; cînd spuă ă nea Deruchette o vorb , o uita numaidecît. Iat ce deosebea pe unchi deă ă nepoat .ă

Deruchette, crescut aşa cum am v zut, se obişnuise cu lipsa deă ă r spundere. Intr-o educa ie, c ruia nu i se d prea mult aten ie, exist —ă ţ ă ă ă ţ ă insist m asupra acestui fapt — multe priă mejdii ascunse. Dorin a de a- iţ ţ vedea copilul fericit prea de timpuriu e poate lucru nechibzuit.

Deruchette credea c , de vreme ce ea era mul umit , totul mergeă ţ ă strun . Ea sim ea, de altfel, c unchiul s u e mul umit numai v zînd-o peă ţ ă ă ţ ă ea mul umit . Avea aproape aceleaşi idei ca ale lui mess Lethierry. Dacţ ă ă se ducea de patru ori pe an la biseric , era cu conştiin a împ cat . Amă ţ ă ă întîlnit-o în rochie de s rb toare, ducîndu-se la slujba de Cr ciun. In ceeaă ă ă ce privea via a, era cu totul neştiutoare. întreaga ei fire o predispunea sţ ă se îndr gosteasc , într-o bun zi, nebuneşte. Deocamdat , îns , eraă ă ă ă ă vesel .ă

Cînta cînd avea chef, tr nc nea tot ce-i trecea prin minte, tr ia f r niciă ă ă ă ă o grij , arunca o vorb la întîmplare şi apoi treă ă cea mai departe, începea un lucru şi-apoi îl l sa. Era, într-un cuvînt, încînt toare. Ad uga i la toateă ă ă ţ astea şi libertatea educa iei engleze. In Anglia, copiii umbl singuri, feteleţ ă

sînt propriile lor îndrum toare, adolescen a nu-i inut în frîu. Acesteaă ţ ţ ă86sînt moravurile. Mai cîrziu fetele acestea libere devin, ca femei, sclave. întrebuin m aceşti termeni în sensul lor cel mai bun : libere s creasc înţă ă ă voie, sclave ale îndatoririlor lor.

Deruchette se trezea în fiecare diminea f r s -şi mai aminteasc deţă ă ă ă ă ceea ce f cuse în ajun. Ai fi pus-o în mare înă curc tur dac-ai fi întrebat-oă ă ce f cuse c-o s pt mîn în urm , ceea ce n-o împiedica s aib , înă ă ă ă ă ă ă anumite ceasuri de nelinişte sufleteasc , un misterios sentiment deă triste e şi s simt parc trecerea unui nor de umbr peste veselia şiţ ă ă ă ă bucuria ei. Peste seninul tinere ii trec deseori asemenea nori. Dar noriiţ aceştia se risipeau repede. Se smulgea din neliniştea asta printr-un hohot de rîs, neştiind nici de ce fusese trist , nici de ce era din nou senin . Totulă ă era pentru ea prilej de joac . Ii pl cea s gluă ă ă measc cu trec torii. F ceaă ă ă glume r ut cioase pe socoteala bă ă ăie ilor. Chiar dac-ar fi întîlnit peţ necuratul în carne şi oase, nu l-ar fi cru at şi i-ar fi f cut şi lui cine ştie ceţ ă şotie. Era dr gu şi-n acelaşi timp atît de candid , încît abuza deă ţă ă dr g l şenia ei. Surîdea cu uşurin a cu care te zgîrie o pisicu . Cu atîtă ă ă ţ ţă mai r u pentru cel zgîriat. Nici nu-şi mai aducea aminte apoi de toateă acestea. Ziua de ieri nu exista pentru ea ; tr ia din plin ziua de azi. Iat ceă ă înseamn s fii prea fericit. Amintirile De- ruchettei disp reau cuă ă ă repeziciunea cu care se topeşte z pada.ăCARTEA A PATRACIMPOIULPrimele înv p ieri ale unui r s riî sau ale unui incendiuă ă ă ă

Gilliatt nu vorbise niciodat cu Deruchette. O cunoştea pentru c oă ă v zuse de departe, aşa cum cunoşti luceaf rul da diminea .ă ă ţă

Atunci cînd Deruchette 1-a întîlnit pe Gilliatt pe drumul dintre Saint-Pierre-Port şi Valle, şi cînd i-a f cut Surpriza de a-i scrie numele peă z pad , ea nu avea decît şaisprezece ani. Chiar în ajun, mess Lethierry îiă ă spusese : „S-a sfîrşit cu copil riile. Iat -te domnişoar !"ă ă ă

Numele acesta, Gilliatt, scris de aceast copil , p trunsese într-oă ă ă neb nuit adîncime sufleteasc .ă ă ă

Ce însemnau femeile pentru Gilliatt ? Nici el n-ar fi putut spune. Cînd întîlnea vreuna, el îi inspira team , iar la rîndul lui se temea şi el de ea. Nuă vorbea cu o femeie decît atunci cînd nu mai avea încotro. Nu fusese niciodat „dr gu ul" vreă ă ţ unei fetişcane de la ar . Cînd mergea singur peţ ă drum şi z rea o femeie apropiindu-se, s rea peste cel dintîi gard întîlnită ă sau se ascundea în vreun tufiş şi-apoi îşi continua drumul. Ocolea pîn şiă b trînele.ă

în diminea a aceea de Cr ciun, cînd o întîlnise pe Deruţ ă chette şi cînd ea scrisese numele lui rîzînd, se întorsese din drum. nemaiştiind de ce plecase de acas . Noaptea nu putu închide ochii. Se gîndi la mii deă lucruri : c-ar fi bine s semene ridichi negre în gr din ; c expozi iaă ă ă ă ţ fusese reuşit ; c nu v zuse trecînd vaporul de la Serk ; se întîmplaseă ă ă oare ceva cu vaporul ? C v zuse iarba gras în floare, lucru rar în acelă ă ă anotimp. La drept vorbind, el nu ştiuse niciodat cu adev rat ce fuseseă ă pentru el b trîna care murise. îşi zise c trebuie s -i fi fost cu sigurană ă ă ţă mam , şi atunci se gîndi la ea cu şi mai mult duioşie. Se gîndi la trusoulă ă

din cuf rul de piele. Se gîndi c pastorul Jacquemin Herode va fi probabilă ă numit peste pu inţtimp decan în Saint-Pierre-Port şi loc iitor al episcopului, aşa c rectoratulţ ă din Saint-Sampson va deveni vacant. Se gîndi c a treia zi de Cr ciun va fiă ă cea de-a dou zeci şi şaptea zi a lunii şi c , în consecin , fluxul va atingeă ă ţă cea mai mare în l ime la ora trei şi dou zeci şi unu de minute, că ţ ă ă retragerea apelor la jum tate va avea loc la ora şapte şi cincisprezeceă minute, c nivelul cel mai sc zut al refluxului va fi atins la ora nou şiă ă ă treizeci şi trei de minute şi c fluxul va atinge jum tate din în l imea saă ă ă ţ maxim la ora dou sprezece şi treizeci şi nou de minute. Îşi reaminti pînă ă ă ă în cele mai mici am nunte costumul sco ianului care-i vînduse cimpoiul.ă ţ Se deştept tîrziu şi primul s u gînd fu la Deruchette.ă ă

Noaptea urm toare dormi, dar tot timpul nop ii îi ap ru în vis soldatulă ţ ă sco ian. Il vis de asemenea şi pe b trînul pastor Jacquemin Herode.ţ ă ă Deşteptîndu-se, din nou se gîndi la Deruchette şi sim i împotriva ei o mînieţ violent ; îi p rea r u c nu mai era copil, pentru c s-ar fi dus s arunceă ă ă ă ă ă cu pietre în geamurile ei.

Apoi se gîndi c , dac-ar fi fost mic, mama i-ar mai fi tr it înc , şi începuă ă ă s plîng .ă ă

Se hot rî s plece pentru trei luni la Chousey sau la Min- quires. Totuşiă ă nu plec .ă

Nu mai puse niciodat piciorul pe drumul dintre Saint- Pierre-Port şiă Valle.

îşi închipuia c numele s u Gilliatt r m sese întip rit acolo pe p mînt şiă ă ă ă ă ă c s rea în ochii oric rui trec tor.ă ă ă ăIntrarea, pas cu pas, în necunoscut

In schimb el vedea în fiecare zi „Neînfricatele". N-o f cea dinadins, dară se întîmpla s aib treburi în direc ia aceea. Se nimerea mereu ca drumulă ă ţ lui s fie tocmai c rarea ce mergea pe lîng zidul gr dinii Deruchettei.ă ă ă ă ,

Intr-o diminea , fiind pe aceast c rare, o precupea care se întorceaţă ă ă ţă de la „Neînfricatele" spuse alteia : „Domnişoarei Lethierry îi place varza de mare".

El s p o groap în gr dina „Casei de la cap tul drumului" şi s di oă ă ă ă ă ă varz de mare. Varza de mare e o varz cu gustul de sparanghel.ă ă89

Zidul gr dinii „Neînfricatelor" era foarte scund ; puteai s ri peste el.ă ă Dar ideea de a s ri peste el i s-ar fi p rut îngroă ă zitoare. Totuşi, nu era oprit de-a auzi, în trecere, ca toat luă mea, vocile persoanelor care vorbeau în camere sau în gr dini. El nu asculta, dar auzea. Odat auzi pe cele două ă ă fete în cas , Douce şi Grace, certîndu-se. Era un zgomot de-al casei.ă Aceast ceart îi sun în urechi ca o muzic .ă ă ă ă

Alt dat deosebi un glas care nu era la fel cu al celor dou fete şi careă ă ă i se p ru c ar fi glasul Deruchettei. Şi o lu la goan .ă ă ă ă

Cuvintele pe care aceast voce le rostise îi r maser pentru vecieă ă ă întip rite în minte. Şi le repeta în fiecare clip . Aceste cuvinte erau: „Eştiă ă bun s -mi dai m tura P"ă ă ă

Treptat-treptat mai prinse curaj. îndr zni s se opreasc , într-o zi,ă ă ă Deruchette, pe care n-o putea z ri de afar , deşi feă ă reastra camerei ei era deschis , şedea la pian şi cînta. Cînta aria ei favorit : „Bonny Dundee". Elă ă

se f cu palid la fa , dar împinse curajul pin acolo, încît ascult melodiaă ţă ă ă pîn la cap t.ă ă

Sosi prim vara. într-o zi, Gilliatt avu o viziune : cerul se deschise.ă Gilliatt o v zu pe Deruchette stropind nişte l ptuci.ă ă

Cu timpul, f cu chiar mai mult decît s se opreasc cîtva timp locului.ă ă ă începu s -i studieze obiceiurile, observ orele cînd venea şi pleca, şi-oă ă aştepta.

îşi lu toate m surile ca s nu-1 vad nimeni.ă ă ă ăPu in cîte pu in, în timp ce desişurile se umpleau de fluturi şi deţ ţ

trandafiri, stînd nemişcat şi t cut ore întregi, ascuns înă d r tul zidului,ă ă nev zut de nimeni, inîndu-şi r suflarea, se obişnui s-o vad peă ţ ă ă Deruchette umblînd de colo pîn colo prin gr din . Te obişnuieşti cuă ă ă otrava.

Din ascunz toarea unde era, el o auzea deseori pe Deruă chette vorbind cu mess Lethierry, sub o bolt deas de veră ă dea sub care era o banc .ţă ă Cuvintele ajungeau foarte l murit pîn la el.ă ă

Ce drum lung str b tuse ! Ajunsese acum s pîndeasc şi s trag cuă ă ă ă ă ă urechea. Vai! Ce spion b trîn e inima omului!ă

Mai era şi alt banc , vizibil şi foarte apropiat , la cap tul unei alei.ă ă ă ă ă Deruchette venea s stea uneori acolo.ă

Dup florile pe care vedea c le culege şi le miroase Deruă ă chette, îi ghicise gusturile cu privire la parfumuri. Mirosul zorelelor îi era cel mai drag, veneau apoi garoafele, caprifoiul şi90iasomia. Trandafirul nu venea decît în rîndul al cincilea. Ea admira crinii, dar nu-i mirosea.

Dup parfumurile care-i pl ceau mai mult, Gilliatt şi-o f urea înă ă ă imagina ie. Fiec rui parfum îi corespundea o virtute.ţ ă

Numai gîndul c-ar putea sta de vorb cu Deruchette f cea s i seă ă ă zbîrleasc p rul în cap.ă ăAria „BONNY DUNDEE" trezeşte un r sunet pe colină ă

Dincolo de gardul gr dinii „Neînfricatelor", la un col al zidului îmbr cată ţ ă de ilice şi ieder , n p dit de urzici, cu o nalb s lbatic arborescent şi oă ă ă ă ă ă ă uriaş coada-lupului crescut pe granit, iat locul în care-şi petrecu Gilliattă ă ă aproape toat vara. St tea acolo nespus de îngîndurat. Şopîrlele care seă ă obişnuiser cu el se înc lzeau la soare pe aceleaşi pietre. Vara fu senin şiă ă ă blînd . Deasupra capului lui Gilliatt era un neconă tenit du-te-vino de nori. Şedea tot timpul pe-o piatr în iarb . V zduhul r suna de ciripitulă ă ă ă p s rilor. Gilliatt îşi lua capul în mîini şi se întreba : „Dar la urma urmei, deă ă ce mi-a scris ea numele pe z pad ?" Vîntul dinspre mare sufla cu putere.ă ă Din cînd în cînd, în îndep rtata carier de la Vauduc, trompeta mineriloră ă d dea brusc semnalul, vestind trec torii s se fereasc pentru c vaă ă ă ă ă exploda o min . Nu se vedea de acolo portul Saint-Sampson, dar seă z reau vîrfurile catargelor pe deasupra arborilor. Pesc ruşii zburau,ă ă r zle i. Gilliatt o auzise pe maic -sa spunînd c femeile se pot îndr gostiă ţ ă ă ă de b rba i şi c asta se întîmpl uneori, fii îşi r spundea : „Acum în eleg,ă ţ ă ă ă ţ Deruchette e îndr gostit de mine". Şi se sim ea trist pîn -n adîn- culă ă ţ ă sufletului. îşi spunea : „Dar şi ea, la rîndul ei, se gîndeşte la mine ; aşa-i trebuie". Se gîndea c Deruchette era bogat şi c el era s rac. Se gîndeaă ă ă ă

c vaporul e o inven ie groaznic , dezgust toare. Nu-şi putea aduceă ţ ă ă niciodat aminte în ce zi a lunii se afl . Se uita, privind în gol, la uriaşiiă ă b rz uni negri cu burta galben şi aripile scurte, care intrau cu zgomot înă ă ă cr p turile zidurilor.ă ă

Intr-o sear , Deruchette intr în camer s se culce. Se apropie deă ă ă ă fereastr s-o închid . Noaptea era întunecoas . Deă ă ă odat îşi a inti urechea.ă ţ In bezna aceea adînc plutea o meloă die. Cineva, care se afla probabil pe panta colinei, sau la91poalele turnurilor castelului din Valle, sau poate şi mai departe, cînta dintr-un instrument o melodie. Deruchette recunoscu aria ei preferată „Bonny Dundee", cîntat din cimpoi. Dar nu în elese nimic.ă ţ

De atunci, muzica se repeta din timp în timp la aceeaşi or , mai ales înă nop ile foarte întunecoase.ţ

Deruchettei nu-i prea era pe plac acest lucru.Pentru unchi şi tutori, persoane taciturne, serenadele înseamn scandaluriă nocturne(Versuri dintr-o comedie inedit )ă

Trecur patru ani.ăDeruchette avea s împlineasc în curînd dou zeci şi unu de ani şi nuă ă ă

se m ritase înc .ă ăCineva a scris odat : O idee fix e ca un sfredel. In fiecare an se maiă ă

adînceşte c-o învîrtitur . Dac-ar vrea cineva s ni-I smulg în primul an, niă ă ă l-ar scoate cu p r cu tot; în al doilea an, ne-ar sfîşia pielea ; în al treileaă an, ne-ar sf rîma oasele ; în al patrulea an, ne-ar smulge şi creierul.ă

Gilliatt ajunsese în acest al patrulea an.El nu-i spusese înc nici un cuvînt Deruchettei. Toate gîn- durile lui seă

îndreptau spre aceast fat încînt toare. Asta era tot.ă ă ăG sindu-se odat , din întîmplare, la Saint-Sampson, o v zu peă ă ă

Deruchette vorbind cu mess Lethierry în fa a por ii „Neînţ ţ fricatelor", poartă care d dea înspre şoseaua portului. Gilliatt îşi lu inima-n din i şi seă ă ţ apropie foarte mult de ei. Şi era aproape sigur c -n clipa în care trecuseă prin fa a lor, ea zîm- bise. Ceea ce de altfel nu era ceva imposibil.ţ

Deruchette continua s aud din cînd în cînd cîntecul cimpoiului,ă ăMess Lethierry îl auzea şi el. îşi d du seama în cele din urm deă ă

înverşunarea cu care era executat melodia sub feă restrele Deruchettei. Muzic duioas , circumstan agravant . Un îndr gostit care d tîrcoaleă ă ţă ă ă ă noaptea nu-i era pe plac. El voia s-o m rite pe Deruchette cînd i-o sosiă ceasul, cînd va dori ea şi cînd va dori şi el, pur şi simplu, f r roman şi f ră ă ă ă muzic . Pierzîndu-şi r bdarea, se puse la pînd şi era sigur c -1 z rise peă ă ă ă ă Gilliatt. îşi trecu degetele prin favori i, semn deţ92mînie, şi morm i : „Ce-i tot vine s îvleasc animalului sta ? O iubeşteă ă ţ ă ă pe Deruchette, e limpede. I i pierzi timpul, b iete. Cine-o vrea peţ ă Deruchette, trebuie s stea de vorb cu mine, nu s cînte din fluier".ă ă ă

Un eveniment de mare însemn tate, aşteptat înc de mult vreme, seă ă ă înf ptui. Se anun c pastorul Jaquemin Herode fusese numit loc iitor ală ţă ă ţ episcopului din Winchester, decan al insulei şi rector la Saint-Pierre-Port, şi c va p r si Saint- Sampson, pentru a pleca la ă ă ă Saint-Pierre imediat ce-şi

va instala succesorul.Noul rector trebuia s pice din zi în zi. Acest preot era un gentilom deă

origine normand , domnul ă Joe Caudray, anglizat Cawdry.Existau cu privire la viitorul rector am nunte pe care bineă voitorii şi

r uvoitorii le comentau în chip diferit. Se spunea despre el c e tîn r şiă ă ă s rac, dar c tinere ea îi era compenă ă ţ sat prin mult înv tur , iar s r ciaă ă ăţă ă ă ă prin mari speran e. în limbajul special, creat anume pentru moştenire şiţ avu ie, moarţ tea poart numele de speran . El era nepotul şi moştenitorulă ţă b trînului decan din Saint-Asaph, putred de bogat. Dac murea decanul,ă ă era un om avut.Succesul binemeritat stîrneşte întotdeauna pizma

Iat care era în acel moment bilan ul lui mess Lethierry, Durande îşiă ţ inuse f g duiala dat . Mess Lethierry îşi pl tise datoriile, îşi umpluseţ ă ă ă ă

golurile, îşi achitase creditorii din Brema, f cuse fa scaden elor dină ţă ţ Saint-Malo. îşi eliberase casa, „Neînfricatele" de ipotecile care o grevau ; r scump - rase toate poli ele locale pentru care garantase cu această ă ţ ă cas . Era de in torul unui mare capital productiv, Durande. Veniă ţ ă tul lui net era acuma de o mie de lire sterline şi creştea v zînd cu ochii. La dreptă vorbind, Durande îi era întreaga aVere. Era în acelaşi timp şi bog iaăţ întregului inut. Transportul boilor constituind unul din cele mai mariţ venituri ale vaporului, fusese nevoie, pentru a îmbun t i condi iile deă ăţ ţ înc rcare şi desc rcare, s suprime atît gruiele pentru ridicarea b rcilor,ă ă ă ă cît şi cele dou b rci. Fusese poate o mare nechibzuin .ă ă ţă93Durande nu mai avea decît o singur balenier , barca cea mare. Această ă ă barc , e drept, era excelent .ă ă

Trecuser zece ani de la furtul comis de Rantaine.ăProsperitatea Durandei avea şi o latur slab : nu inspira încredere ;ă ă

lumea credea c -i o simpl întîrnplare. Situa ia lui mess Lethierry eraă ă ţ socotit ca fiind o excep ie. Se spunea c f cuse un act de nebunie cuă ţ ă ă rezultat fericit. Cineva, care-i urmase exemplul la Cowes, pe insula Wight, nu reuşise. încercarea ruinase to i ac ionarii. Lethierry spunea : „Asta s-aţ ţ întîmplat deoarece maşina n-a fost bine construit ". Dar oamenii d deauă ă din cap cu neîncredere. Ceea ce caracterizeaz inova iile e faptul că ţ ă atunci cînd apar, toat lumea e împoă triva lor, şi cea mai mic greşeal leă ă compromite. Unul din oracolii comerciali ai arhipelagului normand, bancherul Jauge din Paris, consultat cu privire la specula iile asupraţ vaselor cu aburi, ar fi r spuns, se zice, întorcînd spatele : „Ceea ce-miă propune i e o conversiune. Conversiunea banilor mei în fum", în schimb,ţ vasele cu pînze g seau comanditari cî i voiau. Capiă ţ talurile se înc p înauă ăţ pentru pînze, împotriva cazanelor cu aburi. La Guernesey, Durande era un fapt, dar aburul nu constituia un principiu. Aceasta e înverşunarea nega iei în preţ zen a progresului. Despre Lethierry se spunea : „Toateţ bune, numai c n-ar mai lua-o de la cap t". Departe de a încuraja,ă ă exemplul lui însp imînta. Nimeni nu s-ar mai fi încumetat s rişte un ală ă doilea vas cu aburi.Norocul pe care-I avur naufragia ii de-a întîlni acest cuteră ţ

Echinoc iul se anun de timpuriu în Marea Mînecii. E o mare îngust ,ţ ţă ă care stînjeneşte vîntul şi-1 a î . Din luna feţ ţă bruarie încep s se stîrnească ă

vînturile de apus şi valurile dezl n uite br zdeaz marea în toate direc iile.ă ţ ă ă ţ Naviga ia devine nesigur : oamenii de pe coast privesc spre stîlpulţ ă ă semnalizator : lumea e preocupat de soarta vapoarelor care pot fi înă primejdie. Marea apare ca o capcan ; o goarn nev zut anun nu seă ă ă ă ţă ştie ce b t lie. Un suflu puternic şi violent r să ă ă toarn zarea ; sufl un vîntă ă n prasnic. întunericul fluier şiă ă94vuieşte. In adîncul norilor, chipul negru al furtunii îşi în- foaie obrajii.

Vîntul e o mare primejdie ; cea a, alta.ţCe urile au fost din toate timpurile temute de navigatori. Pe oceanţ

exist trei regiuni bîntuite de cea : una ecuatorial şi dou polare ;ă ţă ă ă marinarii le dau o singur denumire : primejdie !ă

In toate regiunile maritime, şi mai ales în Marea Mînecii, negurile echinoc iului sînt periculoase. Ele aştern dintr-o dat noaptea deasupraţ ă m rii. Unul din pericolele ce ii, chiar atunci cînd nu-i prea deas , e c teă ţ ă ă împiedic s deosebeşti adîncimea apei dup schimbarea coloritului; deă ă ă aici primejdia de-a nu- i mai da seama de apropierea brizan ilor şi aţ ţ locurilor de mic adîncime. Eşti la marginea pr pastiei şi nici nu b nuieştiă ă ă m car. De multe ori cea a nu las vapoarelor în mers alt poă ţ ă ă sibilitate de sc pare decît a pune în pană ă1 vasul sau de a arunca ancora. Sînt tot atîtea naufragii din cauza ce ii, ca şi din cauza vînturilor.ţ

Totuşi, dup o vijelie extrem de violent care urm unei zile bîntuite deă ă ă cea , sloop-ul poştal Cashmere sosi nev t mat din Anglia. El intr înţă ă ă ă Saint-Pierre-Port cînd cea dintîi raz de lumin se ivea din mare, chiar înă ă momentul în care, din castelul Cornet, se tr gea lovitura de tun ce vesteaă r s ritul soarelui. Cerul se înseninase. Cu acest sloop era aşteptat să ă ă soseasc noul rector din Saint-Sampson. Pu in dup sosirea sloop-ului seă ţ ă r spîndi în oraş ştirea c el fusese acostat pe mare, în timpul nop ii, de oă ă ţ barc în care se afla echipajul unui vapor naufragiat.ăNorocul pe care 1-a avut hoinarul de a fi fost z rit de un pescară

In noaptea aceea, Gilliatt, dup ce se potoli vîntu'l, plec îa pescuit,ă ă f r s -şi împing totuşi „burduful" prea departe de coast .ă ă ă ă ă

1 A pune în pan — a orienta astfel velele, încît vasul s r mmă ă ă ă aproape imobil.95

Intorcîndu-se, în plin flux, pe la ora dou dup -annaz , t'înd soarele eă ă ă foarte str lucitor, şi trecînd prin fa a „Cornului fiarei" ca s ajung înă ţ ă ă golfule ul „Casei de la cap tul drumuţ ă lui", i se p ru c z reşte pe luciulă ă ă apei, în dreptul locului unde se oglindea „Scaunul Gild-Holm-'Ur", o umbră care nu era a stîncii. îşi l s „burduful" s pluteasc într-acolo şi v zu ună ă ă ă ă om care şedea pe „Scaunul Gild-Holm-'Ur". Apele m rii se în l aseră ă ţ ă destul de mult; stînca era împresurat de valurile în creştere ale fluxului;ă întoarcerea nu mai era cu putin . Gilliatt f cu tot felul de semne omuluiţă ă de pe stînc . Acesta r mase nemişcat. Gilliatt se apropie. Omul adormise.ă ă Era îmbr cat în negru. „Pare s fie pop ", gîndi Gilliatt. Se apropie îns şiă ă ă ă mai mult şi v zu chipul unui adolescent.ă

Acest chip îi era necunoscut.Din fericire, stînca era vertical şi apa foarte adînc în locul acela.ă ă

Gilliatt trase „burduful" înd r t şi reuşi s -1 aşeze de-a lungul pereteluiă ă ă

stîncos. Fluxul ridica barca destul de sus, pentru ca Gilliatt, urcîndu-se pe marginea „burdufului", s poat atinge picioarele omului. El se sui peă ă marginea b rcii şi-şi ridic bra ele. Dac-ar fi c zut în acea clip , eă ă ţ ă ă îndoielnic dac-ar mai fi reap rut la suprafa a apei. Valurile loveau stînca. Aă ţ c dea între „burduf" şi stînc însemna moarte sigur .ă ă ă

Trase de picior pe cel care dormea :— Hei, ce faci acolo ?Omul se trezi.— M uit •— zise el. Trezindu-se de-a binelea, el contiă nu : Abia amă

sosit pe meleagurile astea şi-am ajuns aici plim- bîndu-m ; am petrecută noaptea pe mare, priveliştea mi-a plăcut mult, eram obosit şi-am adormit.

— Zece minute înc , şi te-ai fi înecat — zise Gilliatt.ă— Ei, aş !— S ri în barca mea !ăGilliatt inu barca pe loc cu piciorul, se prinse cu o mîn de stînc şiţ ă ă

întinse cealalt mîn omului îmbr cat în negru, care s ri sprinten în barc .ă ă ă ă ă Era un tîn r foarte frumos.ă

Gilliatt apuc vîsla şi în dou minute „burduful" ajunse în golfule ulă ă ţ „Casei de la cap tul drumului".ă

Tîn rul purta p l rie rotund şi cravat alb . Redingota lui neagr şiă ă ă ă ă ă ă lung era încheiat pîn la gît. Avea p rul blond, buclat, o fa femeiaseâ,ă ă ă ă ţă privirea senin , aerul grav.ă■între timp, „burduful" ajunsese la rm. Gilliatt trecu odţă gonul prin inelul

de ancorat, apoi se întoarse şi v zu mina ioarte alb a tîn rului întinzîndu-iă ă ă o moned ' englezeasc de aur.ă ă

Gilliatt îi înl tur uşor mîna. Urm un moment de t cere. Tîn rul oă ă ă ă ă întrerupse :

— Mi-ai salvat via a.ţ— Poate — r spunse Gilliatt.ăOdgonul era înnodat. Coborîr din barc .ă ăTîn rul repet :ă ă-— I i datorez via a, domnule.ţ ţ— Şi ce-i cu asta ?R spunsul lui Gilliatt fu urmat de o nou t cere.ă ă ă— Eşti din parohia asta ? întreb tîn rul.ă ă-— Nu — r spunse Gilliatt.■ ă— Din ce parohie eşti atunci ?Gilliatt ridic mîna dreapt , ar t cerul şi spuse :ă ă ă ă— Din aceea.Tîn rul salut şi plec .ă ă ă ,Dup cî iva paşi, el se opri, se scotoci în buzunar, scoase o carte şi seă ţ

întoarse spre Gilliatt, întinzîndu-i-o.— D -mi voie s - i d ruiesc asta.ă ă ţ ăGilliatt lu cartea.ăEra o biblie.O clip mai tîrziu, Gilliatt, rezemat cu coatele de parapetul casei sale,ă

se uit în urma tîn rului care. cotea dup col , pe c rarea ce duce spreă ă ă ţ ă Saint-Sampson.

Incet-încet, îşi l s privirea în jos, uit de noul venit, nu mai ştiu niciă ă ă dac „Scaunul Gild-Holm-'Ur" exista cu adev rat şi totul disp ru pentru elă ă ă în adîncurile f r fund ale reveriei. In Gilliatt exista un abis, Deruchette.ă ă

Un glas care-1 strig îl scoase din aceast uitare de sine :ă ă— Hei, Gilliatt!El recunoscu vocea şi-şi ridic privirea.ă— Ce s-a întîmplat, sieur Landoys ?Era într-adev r sieur Landoys, care trecea pe şosea, la o sut de paşiă ă

de „Casa de la cap tul drumului", în faetonul iui tras de un c lu . Se opriseă ă ţ pentru a-1 striga pe Gilliatt, dar p rea preocupat şi gr bit.ă ă7 — Oamenii m riiă97— Nout i mari, Gilîiatt.ăţ— Unde ?— La „Neînfricatele".— Ce anume ?— Sint prea departe ca s - i spun toat t r şenia, Gilîiatt se cutremur .ă ţ ă ă ă ă— Se m rit miss Dcruchette ?ă ă— Nu. Mai trece vreme pîn atunci!ă— Ce vrei s spui cu asta ?ă— Fugi la „Neînfricatele"! Ai s afli. Şi sieur Landoys d du bici calului.ă ăCARTEA A CINCEAREVOLVERULDiscu iile de la hanul lui Jeanţ

Sieur Clubin era omul care veşnic aşteapt prilejul.ăEra scund şi galben la fa , dar avea puterea unui taur. Marea nuţă

izbutise s -1 bronzeze. Pielea lui p rea de cear . Era de culoarea uneiă ă ă lumin ri şi avea în ochi limpezimea sobr a luminii ei. Memoria lui eraă ă nemaipomenit şi plin de ciuă ă d enii. Pentru el, a vedea o singur dat unăţ ă ă om însemna s -1 şi p streze aşa cum p strezi o însemnare într-ună ă ă registru. Privirea asta sumar str pungea. Pupila lui f cea mulajul unuiă ă ă chip şi-1 re inea ; chipul putea s îmb trîneasc , sieur Clubin îlţ ă ă ă recunoştea. N-aveai cum s -i aba i memoria asta tenace. Sieur Clubin eraă ţ concis, cump tat, rece, suprimase orice gest de prisos. înf işarea luiă ăţ candid te cîştiga din capul locului. Mul i îl socoteau naiv ; avea la coadaă ţ ochiului o cut care-i d dea un aer de uimitoare prostie. Nu exista marinară ă mai priceput ca el, am mai spus-o : nimeni nu se pricepea mai bine ca el s înt reasc o pînz , s micşoreze "presiunea vîntului în vele, sau să ă ă ă ă ă men in cu scotele velatura în b taia vîntului. Nimeni n-avea o reputa ieţ ă ă ţ mai bun în ceea ce privea cucerniă cia şi cinstea. Oricine l-ar fi b nuit deă ceva, ar fi devenit numaidecît suspect. Era bun prieten cu domnul Rebuchet, zaraf din Saint-Malo, de pe strada Saint-Vincent, lîng armuă rier, şi domnul Rebuchet spunea : „Mi-aş l sa toat pr v lia în paza lui Clubin".ă ă ă ă Sieur Clubin era v duv. Nevasta Iui fusese personificarea femeii cinstite,ă dup cum el era personificarea b rbatului cinstit. Ea murise, l sînd în.ă ă ă urm renumele unei virtu i exemplare. Dac judec torul i-ar fi şoptit vorbeă ţ ă ă dulci, ea l-ar fi pîrît regelui ; iar dac bunul Dumnezeu s-ar fi îndră ăgostit de ea, s-ar fi dus s -1 reclame preotului. Aceast pereche, sieur şi doamnaă ă Clubin, realizaser în Torteval idealul cuprins în epitetul engleză

respectable — „respectabil". Doamna Clubin7*99era ca leb da ; sieur Clubin era ca ermelinul. Ar fi murit dintr-o singură ă pat . Un ac s fi g sit, şi-i c uta numaidecît proprietarul. Ar fi b tut tobaă ă ă ă ă pentru o cutie de chibrituri, într-o zi, intrînd într-o circium din Saint-ăSevan, spuse cîrciu- marului : „Am mîncat aici acum trei ani şi ai greşit socoteala", şi restitui circiumarului şaizeci şi cinci de centime. Era cinstea personificat şi atr gea aten ia asupra ei printr-o calculat sub iere aă ă ţ ă ţ buzelor.

P rea c st veşnic la pînd . Pe cine pîndea ? Pe tîlhari, pesemne.ă ă ă ăIn fiecare mar i conducea vasul Durande de la Guernesey ţ la Saint-Malo.

Soseau la Saint-Malo mar i seara, r mînea acolo dou zile pentru a înc rcaţ ă ă ă vaporul, şi-o pornea spre Guernesey vineri diminea a.ţ

Era pe vremea aceea la Saint-Malo un mic. han, chiar în port, c ruia ă i se spunea Hanul lui Jean.

Cînd au fost construite cheiurile actuale, hanul a fost d rîmat.ăSieur Clubin tr gea la Hanul lui Jean. Acolo era biroul Durandei înă

Fran a.ţVameşii şi gr nicerii care asigur paza coastelor veneau s m nînce şiă ă ă ă

s bea Ia Hanul lui Jean. îşi aveau masa lor. Vameşii din Binic se întîlneauă acolo, în interes de serviciu, cu vameşii din Saint-Malo.

Proprietarii de vase veneau şi ei acolo, dar mîncau la alt mas .ă ăSieur Clubin se aşeza cînd Ia una, cînd la cealalt , dar cu mai mareă

pl cere la masa vameşilor decît la acqea a proprietaă rilor. Era binevenit la amîndou mesele.ă

Masa proprietarilor era prezidat de un b trîn c pitan de curs lung ,ă ă ă ă ă domnul Gertrais-Caboureau. Domnul Gertrais- Caboureau nu era un om, era un barometru. îndelungata lui deprindere cu marea îi d ruise oă uimitoare siguran a proţă nosticurilor. El decreta ce fel de vreme va fi a doua zi. Asculta vîntul; lua pulsul mareelor. Spunea norului: scoate limba. Adic fulgerul. Era doctorul talazului, al brizei, al vijeliei. Oceanul eraă pacientul lui; f cuse înconjurul lumii, aşa cum ai face înconjurul uneiă clinici, examinînd fiecare climat, şi pe Vreme bun , şi pe vreme rea ;ă cunoştea la perfec ie patologia anotimpurilor. II puteai auzi enun înd fapteţ ţ ca acestea :100„Odat , în 1796, barometru a coborît la trei linii sub fură tun ". Deveniseă marinar din pasiune. Ura Anglia cu intensitatea cu care iubea marea. Studiase cu luare-aminte marina englez , pentru a-i cunoaşte p r ile eiă ă ţ slabe. Explica în ce consta deosebirea dintre vasul Sovereign din 1637, Royal William din 1670 şi Victory din 1765. Compara între ele sculpturile şi ornamentele care împodobesc diferite vapoare. Regreta turnurile de pe punte şi gabiile 1 în form de pîlnie de pe corabia englez Great Harry dină ă 1514, şi asta probabil din punctul de vedere al ghiulelelor franceze, care p trundeau atît de bine în acele suprafe e. Na iunile pentru el nu existauă ţ ţ decît prin institu iile lor maritime. Era un izvor nesecat de informa ii; era şiţ ţ abecedar, şi almanah ; era etalon şi tarif. Ştia pe de rost taxele pe care le percep farurile, mai ales cele englezeşti: un penny de ton cînd treceaiă

prin fa a unuia, un farthing ţ a, cînd treceai prin fa a celuilalt. I i spunea :ţ ţ „Farul de la Smatt's Rock, care nu consuma clecît dou sute de galoane ă 3

de ulei, arde în prezent o mie cinci sute". într-o zi, pe punte, pe cînd z ceaă grav bolnav şi era socotit mai mult mort decît viu, iar echipajul vasului era strîns în jurul hamacului s u, îşi întrerupse horc ielile agoniei, ca s spună ă ă ă maistrului ma- rangoz : „Ar fi mai bine s se fac în grosimea butucilor ă ă 4

care unesc coloanele arborilor cîte o scobitur de fiecare parte, penă tru a fixa în untru raiul de font a unei macarale cu fusul s u de fier, ca s seă ă ă ă poat trece pe acolo nişte parîme groase". Toate astea contribuiau s facă ă ă din el o figur impun toare.ă ă

Rareori se întînipla ca la masa c pitanilor s se discute acelaşi subiectă ă ca la masa vameşilor. Cazul s-a întîmplat totuşi în primele zile ale lunii februarie, unde ne-au dus evenimentele pe care le povestim. Corabia cu trei catarge, Tamaulipas, condus de c pitanul Zuela, care sosise dină ă Chile, unde urma s se şi înapoieze, atrase aten ia celor dou mese. Laă ţ ă masa patro

1 Gabie •— o mic platform de veglie fixat pe colo na unui catarg.ă ă ă ă2 Farthing — veche moned divizionar englez .ă ă ă3 Galon — unitate de m sur echivalînd cu 1,5 litri.ă ă

4 Butucul coloanei unui arbore — piese de lemn sau fier cu dou g uriă ă — una p trat pentru gitul arborelui inferior şi una rotund penă ă ă ii u arborele superior.101nilor se vorbea despre înc rc tura ei, iar la masa vameşilor despre cele ceă ă se petreceau pe puntea ei.

C pitanul Zuela, din Copiapo, era un chilian, întrucîtva coă lumbian, care f cuse în mod independent r zboaiele pentru independen , fiind cînd deă ă ţă partea lui Bolivar cînd de partea lui Morillo 2, dup cum îi dictau interesele.ă Se îmbog ise adu- cînd servicii cînd unora, cînd altora. Nimeni nu era maiăţ credincios ca el Bourbonilor, nimeni nu era mai bonapartist, mai absolutist, mai liberal, mai ateu şi mai catolic. F cea parte din acel mareă partid care s-ar putea numi partidul osului de ros'. Din cînd în cînd îşi f cea apari ia în Fran a în scopuri comeră ţ ţ ciale ; şi, dac-ai fi dat crezare zvonurilor, el d dea azil pe puntea cor biei sale fugarilor, fali i frauduloşiă ă ţ sau proscrişi politici, pu in îi p sa, numai s pl teasc . Procedeul s u de-aţ ă ă ă ă ă îmbarca pe cineva era simplu. Fugarul aştepta într-un anumit punct pustiu de pe coast şi în momentul în care ridica ancora, Zuela trimitea o barcă ă s -1 ia. In felul acesta, cu prilejul ultimei sale curse înlesnise evadareaă unui condamnat în lips , din procesul Berton, iar de data aceasta avea deă gînd, dup cum se spunea, s transporte mai mul i indivizi compromişi înă ă ţ afacerea „Bidassoa3. Poli ia prevenit , nu-1 sl bea o clip din ochi.ţ ă ă ă

Ciudat lucru s consta i, şi faptul e aproape dovedit, c evadarea, maiă ţ ă ales a oamenilor necinsti i, d cele mai neaştepţ ă tate rezultate. Bruma de civiliza ie pe care un tic los o aduce cu sine de la Paris sau din Londra îiţ ă ine loc de zestre în rileţ ţă

1 Bolivar (Simon) — General şi om de stat din America de Sud. A condus luptele coloniilor spaniole împotriva jugului spaniol. A cucerit independen a Venezuelei şi a Columbiei şi a înfiin at, în 1824, noul statţ ţ independent al Boliviei. Pentru curajul şi energia de care a dat dovad înă

luptele împotriva colonialiştilor a fost supranumit Washingtonul Ame- ricii de Sud (1783—1830).

2 Morillo (Pablo) — General spaniol trimis de colonialiştii spanioli să reprime mişcarea de eliberare a popoarelor clin America de Sud. A fost înfrînt de Simon Bolivar.

3 Bidassoa — In 1823 guvernul reac ionar al Fran ei a trimis o exţ ţ pedi ieţ militar , în frunte cu ducele de Angouleme, s în buşe revolu ia spaniol .ă ă ă ţ ă Pe malurile rîului de frontier Bidassoa, trupele guvernului de la Paris s-auă ciocnit de un grup de republicani francezi, care au încercat s împiediceă trecerea interven ioniştilor în Spania.ţ102primitive sau barbare, îi serveşte drept scrisoare de recoman- da ie şi faceţ din el un inovator. Şi nu era de loc imposibil ca un aventurier, care sc paă aici de sub rigorile legii, s ajung acolo la sacerdo iu. Dispari ia avea înă ă ţ ţ ea ceva fantasmagoric şi nu o dat evadarea s-a terminat cu rezultateă nevisate. O fug de felul acesta ducea în plin necunoscut şi în ireal. Cutareă falit fraudulos fugit din Europa f r s -şi pl teasc datoriile a reap rută ă ă ă ă ă dup dou zeci de ani ca mare vizir al Mogol-ului, sau rege al Tasmaniei.ă ă

A înlesni evad rile constituia o industrie şi, dat fiind frecă ă ven aţ cazurilor, era o industrie aduc toare de mari profituri. Aceast specula ieă ă ţ era anexa unor anumite genuri de comer . Cine voia s fug în Anglia seţ ă ă adresa contrabandiştilor ; cine voia s fug în America se adresa pira iloră ă ţ de curs lung , de felul lui Zuela.ă ăCîubin z reşte pe cinevaă

Zuela venea uneori s ia masa la Hanul lui ă Jean. Sieur Cîubin îl cunoştea din vedere.

De altminteri, Clubin nu era trufaş ; nu se d dea în l turi s -i cunoască ă ă ă din vedere pe tic loşi. Mergea uneori chiar pîn acolo încît f ceaă ă ă cunoştin cu ei, dîndu-le mîna în plin strad şi spunîndu-le bun ziua.ţă ă ă ă Vorbea englezeşte cînd î jtîlnea vreun contrabandist de prin p r ile Anglieiţ ă ţ şi o scotea la cap t pe spanioleşte cînd era vorba de vreun contrabandistă spaniol sau sud-american. In privin a asta, îşi avea maximele lui : „Po iţ ţ trage bune foloase de pe urma cunoaşterii r ului". „P durarul profit stîndă ă ă de vorb cu braconierul". „Marinarul trebuie s sondeze piratul, piratulă ă fiind în felul lui o stînc subă marin ". „II încerc pe tic los, aşa cum încearcă ă ă medicul o otrav ". Nimic de spus împotriv . Toat lumea îi d dea drepă ă ă ă tate c pitanului Clubin. Faptul c nu era un moftangiu ridicol g sea aprobareaă ă ă tuturor. Cihe-ar fi îndr znit s -1 vorbeasc de r u ? Tot ceea ce f cea elă ă ă ă ă era, fireşte, „în folosul serviciului". Tot ce venea de la el era simplu. Nimic nu-1 putea compromite. Cristalul, chiar dac-ar vrea s se p teze, tot n-ară ă reuşi. Aceast încredere era dreapta r splat a unui îndelung r stimp deă ă ă ă probitate şi în asta const superioritatea reputa iilor bine stabilite. Orice-ă ţar fi f cut, sau oriee-ar fi p rut c face Clubin, era ină ă ă103terpretat în sensul cel mai bun ; îşi cucerise faima unui om care nu poate greşi; pe lîng toate astea, se spunea c e şi foarte prev z tor ; din cutareă ă ă ă sau cutare leg tur care-ar fi compromis pe oricare altul, cinstea lui ieşeaă ă consolidat şi cu o aureol de dib cie. Renumele lui de om dibaci seă ă ă împletea în mod armonios cu acela de om naiv, f r nici un fel de conă ă -

tradic ie sau de tulburare. Un naiv dibaci, asta s-a mai v zut doar. E unaţ ă din variantele omului cinstit, şi înc una dintre cele mai pre uite. Sieură ţ Clubin era unul din acei oameni pe care, dac -i auzi vorbind prieteneşteă cu un escroc sau cu un bandit, îi accep i ca atare, le ghiceşti gîndurile, îiţ în elegi, îi respec i cu atît mai mult; aceşti oameni îşi atrag asupr -leţ ţ ă surîsul satisf cut al stimei publice.ă

Vasul Tamaulipas terminase cu înc rcatul. Corabia se preă g tea să ă plece şi urma s ridice ancora în scurt vreme.ă ă

Intr-o mar i seara, Durande sosi la Saint-Malo, înc pe luţ ă min . Sieură Clubin, în picioare pe puntea de comand , supraă veghind manevra pe care-o f cea vasul pentru a se apropia de port, v zu lîng Petit-Bay, pe plaja deă ă ă nisip, între dou stînci, într-un loc foarte singuratic, doi oameni careă st teau de vorb , îşi îndrept spre ei luneta lui marin reasc şi recunoscuă ă ă ă ă pe unul din cei doi oameni. Era c pitanul Zuela. Se pare c -1 recunoscu şiă ă pe cel lalt.ă

Cel lalt era un om înalt, cu p rul pu in c runt. Purta o p l rie înalt şiă ă ţ ă ă ă ă îmbr c mintea sobr a membrilor unei secte religioase. Era probabil ună ă ă quaker. inea ochii pleca i cu modestie.Ţ ţ

Sosind la Hanul lui Jean, Clubin afl c Tamaulipas urma s ridiceă ă ă ancora peste vreo zece zile.

S-a aflat mai tîrziu c mai luase şi alte cîteva informa ii.ă ţCînd se înnopt , el intr la armurierul de pe strada Saint- Vincent şi-iă ă

spuse :— Ştii dumneata ce-i aia un revolver ?— Da — r spunse armurierul — e ceva de fabrica ie american .ă ţ ă— Este un pistol care reia conversa ia.ţ-— într-adev r, are şi întrebarea, şi r spunsul.ă ă— Şi replica.— E drept, domnule Clubin. Un butoiaş ce se învîrteşte.— Cu cinci sau şase gloan e.ţ

104„ Armurierul întredeschise col ul gurii şi l s s se aud plesţ ă ă ă ă c itul acelaă

al limbii care, atunci cînd e înso it de o anumit leg nare a capului,ţ ă ă exprim admira ia.ă ţ

— Arma e bun , domnule Clubin. Cred c va reuşi s -si croiasc drum.■ ă ă ă ă— Aş vrea un revolver cu şase focuri.— Nu posed aşa ceva.— Cum se poate una ca asta, dumneata, armurier ?— Nu in înc acest articol. Vede i dumneavoastr , e ceva nou. Abia aţ ă ţ ă

fost lansat. în Fran a nu se fabric deocamdat decît pistoale.ţ ă ă— Ei, drace !— Acest obiect nu exist înc în comer .ă ă ţ— Ei, drace !— Am, în schimb, pistoale minunate.— Eu vreau un revolver.— Recunosc c e mai bun. Dar stai pu in, domnule Clubin...ă ţ— Ce ?— Mi se pare c exist în momentul de fat unul de ocazie la Saint-ă ă ă

Malo.

—- Un revolver ?— Da.— De vînzare ?— Da.— Unde asta ?— Mi se pare c ştiu unde. Am s m interesez.ă ă ă— Cînd îmi po i da r spunsul ?ţ ă— E de ocazie. Dar bun.— Cînd s m -ntorc ?ă ă— Dac v procur eu un revolver, s şti i c -i bun.ă ă ă ţ ă— Cînd îmi po i da r spunsul ?ţ ă— Cu prilejul viitoarei dumneavoastr c l torii.ă ă ă— S nu spui c e pentru mine — zise Clubin.ă ă

Clubin duce şi nu mai aduce înapoiSieur Clubin încarc Durande, îmbarc un num r de vite şi cî ivaă ă ă ţ

pasageri şi, ca de obicei, plec din Saint-Malo spre Guernesey vineriă diminea a.ţ105

In aceeaşi zi, pe cînd vaporul se afla în larg, r stimp înă g duită c pitanului s lipseasc cîteva clipe de pe puntea de comand , Clubină ă ă ă intr în cabina lui, încuie uşa, lu un sac- valiz , pe care-1 avea, puse înă ă ă compartimentul elastic al acestuia nişte îmbr c minte, iar în cel laltă ă ă pesme i, cîteva cutii de conserve, o cantitate mai mare de cacao înţ batoane, un cronometru şi luneta marin reasc , închise sacul cu un lac tă ă ă şi trecu prin verigi o curea gata preg tit , pentru a-1 putea trage în sus, laă ă nevoie. Apoi coborî în cala vaporului, intr în sala caă blurilor şi fu v zută reîntorcîndu-se de acolo cu una din acele frînghii cu noduri, prev zut laă ă cap t cu un cîrlig, care foloă sesc, pe mare, la c l f tuirea cor biilor, iar peă ă ă ă uscat, tâlharilor. Aceste frînghii înlesnesc escalad rile.ă

Ajuns la Guernesey, Clubin se duse la Torteval. El petrecu acolo treizeci şi şase de ore. Luase cu sine sacul-valiz şi frîn- ghia cu noduri, dar nu leă mai adusese înapoi.

în acea epoc , contrabandiştii spanioli veneau pîn la Guernesey. Eiă ă aduceau ig ri din Havana şi vin de Xeres, pe care englezii îl numescţ ă sherry.

Trebuie s spunem o dat pentru totdeauna c Guerne- sey-ul despreă ă ă care e vorba în aceast carte e vechiul Guernesey, care nu mai exist şiă ă pe care ar fi cu neputin s -1 mai regţă ă ăseşti ast zi în alt parte decît laă ă ar . Acolo el mai tr ieşte înc , dar la oraş este mort. Observa ia pe care oţ ă ă ă ţ

facem pentru Guernesey este valabil şi pentru Jersey. Saint-Helier nu-i cuă nimic mai prejos decît Dieppe, iar Saint-Pierre-Port poate sta cu cinste al turi de Lorient. Mul umit progresului, mul umit admirabilului spirit deă ţ ă ţ ă ini iativ al acestui mic şi curajos popor insular, în ultimii patruzeci de aniţ ă totul s-a transformat în arhipelagul Mînecii. Acolo unde domnea întunericul, acuma străluceşte lumina. Şi acestea fiind spuse, s trecemă mai departe.

în acele timpuri care, din perspectiva dep rt rii, devin timpuri istorice,ă ă contrabanda era în floare pe Marea Mînecii. Cor biile contrabandiştiloră erau în special foarte numeroase pe coasta apusean a Guernesey-ului.ă

Persoanele foarte bine informate şi care cunosc pîn în cele mai miciă am nunte tot ceea ce se petrecea acum aproape o jum tate de secol potă ă cita chiar numele mai multor cor bii dintre acestea, mai toate din Âsturiiă şi din Guipuzcoa. Neîndoielnic e îns faptul c nu trecea nici o singură ă ă s pt mîn f r ca una sau dou dintreă ă ă ă ă ă106ele s nu-şi fac apari ia fie în micul Golf de la ă ă ţ Saints, fie la Plainmont. Aveai impresia c toate plec rile şi sosirile acestea f ceau parte dintr-ună ă ă serviciu regulat. O grot de la Serk, s pat în stînc , se chema, şi continuă ă ă ă ă s se cheme şi azi „du- ghenile", deoarece în grota asta venea lumea să ă cumpere m ră furile contrabandiştilor. Pentru nevoile acestui comer se vorţ -bea în arhipelagul Mînecii un fel de idiom al contrabandiştilor. azi dat uit rii, care sem na cu spaniola tot atît cît seam n vorbirea din Levantă ă ă ă cu italiana.

In multe puncte de pe litoralul englez şi francez exist o prietenească ă în elegere secret între contrabandişti şi comerţ ă cian ii cu firm şiţ ă autoriza ie în regul . Contrabanda avea inţ ă trarea liber la numeroşiă financiari de vaz , pe uşa de serviciu e adev rat; şi se infiltra pe c iă ă ă subterane în circula ia comerţ cial şi în toate arterele industriei. Pe fa ,ă ţă negustor, pe ascuns, contrabandist; aceasta era istoria a numeroase averi. Deşi urm rit de lege, contrabanda avea, lucru de net g duit, celeă ă ă ă mai înalte rela ii în lumea financiar . Ea între inea leg turi cu „lumea ceaţ ă ţ ă mai bun ".ă

De aici rezultau o seam de complicit i, asupra c rora se p stra oă ăţ ă ă des vîrşit t cere. Aceste mistere trebuiau s fie înă ă ă ă v luite în întunericulă cel mai complet. Un contrabandist cunoştea foarte multe lucruri, dar nu trebuia s sufle o vorb despre ele. Exista o tain a contrabandei, după ă ă ă cum exist o tain a spovedaniei.ă ă

Acest secret era p strat cu sfin enie.. Contrabandistul jura s nuă ţ ă dezv luie nimic şi-şi inea cuvîntul. Nu te puteai înă ţ crede în nimeni mai bine ca într-un contrabandist. Judec torul municipal din Oyarzun prinseă într-o zi un contrabandist din Port-seecs şi-1 puse la cazne, pentru a-1 sili s dest inuie nuă ă mele c m tarului care-1 finan a pe ascuns.ă ă ţ Contrabandistul nu spuse numele c m tarului. Acest c m tar era însuşiă ă ă ă judecătorul municipal. Dintre cei doi complici, judec torul şi contraă -bandistul, primul trebuise, de ochii lumii şi pentru a .respecta legea, să ordone tortura, iar cel lalt suport chinurile pentru a-şi respectaă ă jur mîntul.ă

Cei mai faimoşi contrabandişti, care veneau în acea vreme la Plainmont, erau Blasco şi Blasquito. Ei erau tocayos : tizi. La spanioli şi la catolici aceasta constituie un fel de înrudire, tizii avînd acelaşi patron în rai, lucru, trebuie s recunoaştem,ă107nu mai pu in demn de a fi luat în considera ie, ca acela de a avea acelaşiţ ţ tat pe p mînt.ă ă

Cînd cunoşteai, cu oarecare aproxima ie, itinerarul secret alţ contrabandiştilor, nimic nu era mai uşor decît s vorbeşti cu aceştiă oameni, dar în acelaşi timp nimic nu era mai greu. Era suficient s n-ai niciă un fel de prejudecat nocturn , s te duci la Plainmont şi s înfrun iă ă ă ă ţ

misteriosul punct de întrebare pe care-1 prezint acel loc.ăPlainmont

Plainmont, în apropiere de Torteval, e unul din cele trei vîrfuri ale „triunghiului", pe care-1 prezint insula Guernesey. La extremitateaă promontoriului se înal o colin acoperit cu verdea , care dominţă ă ă ţă ă marea.

Aceast în l ime e pustie.ă ă ţŞi e cu atît mai pustie, cu cît în acel loc se g seşte o cas . Ea adaug oă ă ă

not de groaz singur t ii.ă ă ă ăţEste, se zice, bîntuit de stafii.ăDar bîntuit sau nu de stafii, înf işarea ei e dintre cele mai stranii.ă ăţAceast cas cl dit din granit şi avînd un singur etaj e situat înă ă ă ă ă

mijlocul pajiştei. N-are nimic din aspectul unei case p r site. Ar putea fiă ă oricînd locuit . Pere ii îi sînt groşi şi acoperişul solid. Nu lipseşte nici oă ţ piatr din zid, nici un olan din acoperiş. Un coş de c r mid se înal într-oă ă ă ă ţă parte a acoperişului. Casa st cu spatele spre mare. Fa ada dinspre oceană ţ nu-i altceva decît un zid. Cercetînd totuşi cu aten ie aceast fa ad , po iţ ă ţ ă ţ deosebi o fereastr zidit . Pe p r ile lateă ă ă ţ rale sînt trei ferestrui, una c treă r s rit şi dou c tre apus, toate trei zidite. Numai fa ada dinspre uscat areă ă ă ă ţ o uş şi mai multe ferestre. Uşa e zidit . Cele dou ferestre de la parteră ă ă sînt şi ele zidite. La primul etaj — şi acesta e cel dintîi lucru care te izbeşte cînd te apropii —- sînt dou ferestre deschise : feă restrele zidite prezintă îns un aspect mai pu in însp imînt - tor decît aceste ferestre deschise.ă ţ ă ă Faptul c sînt deschise le face s apar negre în plin zi. N-au niciă ă ă ă geamuri, nici cerce- vele. Ele se deschid spre întunericul din untru. Aiă zice, orbitele goale ale unor ochi scoşi. în cas nu-i nimic. Z reşti prină ă ferestrele c scate toat ruina din interior. Nici tapet, nici lemă ă108n rie, numai piatr goal . Parc-ar fi un mormînt cu ferestre, dînd strigoiloră ă ă posibilitate s priveasc afar . Ploile surp teă ă ă ă melia casei dinspre mare. Nişte urzici b tute de vînturi mîngîie partea de jos a zidului. Cit vezi cuă ochii, nici urm de aşezare omeneasc . Aceast cas e o v g un undeă ă ă ă ă ă ă domneşte t cerea. Dac te opreşti şi- i lipeşti urechea de zid, auzi totuşiă ă ţ uneori un zgomot confuz, ca de fîlfîiri de aripi. Deasupra uşii zidite, pe lespedea care formeaz arhitrava, sînt s pate aceste litere : ELM-PBILG, şiă ă aceast dat : 1780. Noaptea p trunde în ea luna lugubr .ă ă ă ă

De jur împrejurul casei se întinde marea. Pozi ia casei e minunat şi, înţ ă consecin , sinistr . Frumuse ea locului devine o enigm . De ce nu maiţă ă ţ ă st nimeni aici ? Locul e frumos casa e bun . De ce-a fost atunci p r sit ?ă ă ă ă ă întreb rilor puse de raă iune li se adaug întreb rile imagina iei. Cîmpulţ ă ă ţ acesta e bun de cultivat, de ce-a r mas în paragin ? Nici un st pîn. Uşaă ă ă zidit . Ce are oare acest loc ? De ce fug oamenii, de el ? Ce se petreceă oare aici ? Şi, dac nu se petrece nimic, de ce nu e nimeni ? Cînd totul eă adormit, r mîne oare aici cineva treaz ? Aspectul acestei case î i evocă ţ ă vijelii întunecoase, vînturi, p s ri de prad , fiare care se ascund, fiin e peă ă ă ţ care nimeni nu le cunoaşte. C ror drume i le ofer ea g zduire ? î iă ţ ă ă ţ imaginezi nori grei de grindin şi de ploaie p trunzînd cu furie prin feă ă -restre. Şuvoaie de ap aduse de furtuni şi-au l sat urmele pe zidurile eiă ă interioare. Aceste camere zidite şi deschise totodat sînt vizitate deă

uragan. S-a s vîrşit oare vreo crim aici ? Ai impresia c noaptea această ă ă ă cas l sat prad întunericului trebuie s strige dup ajutor. St ea oareă ă ă ă ă ă ă mut tot timpul ? R zbesc de-acolo voci ? Cu cine are ea de-a face înă ă aceast pustietate ? Misterul ceasurilor întunecate e în elementul lui aici.ă Aceast cas î i d un fior de nelinişte chiar în miezul zilei ; cum arat ea,ă ă ţ ă ă oare, în puterea nop ii ? Privind-o, ai imţ presia c te g seşti în fa a uneiă ă ţ taine. Te întrebi, fantezia avîn- du-şi logica ei şi posibilul panta sa, ce se întîmpl cu aceast cas între crepusculul serii şi zorii dimine ii ?ă ă ă ţ întunericul care S l şluieşte în od ile acestea p r site e mai mult decîtă ă ă ă ă întuneric : e necunoscutul. Dup asfin itul soarelui, b rcile pescaă ţ ă rilor se vor întoarce din larg, cîntecul p s rilor va aniu i, p să ă ţ ă torul care-şi p zeşteă caprele înd r tul stîncii va porni spre cas , printre cr p turile zidurilor seă ă ă ă ă vor strecura f r sfial celeă ă ă109din ii tîrîtoare, stelele vor începe s clipeasc , vîntul de miazţ ă ă ănoapte se va stîrni, domnia întunericului va începe, iar cele dou ferestre vor continuaă s stea acolo holbate. Toate acesă tea deschid drum larg fanteziei.

„Casa este bîntuit de stafii" ; cuvîntul acesta d r spuns la toate.ă ă ă Spiritele credule îşi au explica ia lor ; dar spiritele pozitive şi-o au şi eleţ pe-a lor. Nimic mai simplu, spun ele, decît aceast cas . E un vechi postă ă de observa ie, p strat din timpul r zboaielor revolu iei şi ale imperiului şiţ ă ă ţ din vremea contrabandelor. In acest scop a şi fost construit acolo. R zboiul terminîndu-se, postul a fost p r sit. Casa n-a fost d rîmată ă ă ă ă deoarece ar mai putea fi de folos în viitor. Uşa şi ferestrele de îa parter au fost zidite pentru ca locuin a s nu se preschimbe într-un focar de infec ieţ ă ţ şi pentru ca nimeni s nu poat intra în untru ; ferestrele de pe cele treiă ă ă laturi dinspre mare au fost zidite şi ele din cauza vîntului de miaz zi şi deă r s rit. Iat toat explica ia.ă ă ă ă ţ

Ignoran ii şi credulii insist îns . Mai întîi, casa n-a fost construit înţ ă ă ă timpul r zboaielor revolu iei. Ea poart data — 1780 — anterioară ţ ă ă revolu iei. Apoi, ea n-a fost construit ca s serveasc drept post deţ ă ă ă observa ie : se pot vedea acolo ini ialele ELM-PBILG, care reprezintţ ţ ă monograma dubl a dou familii şi care indic , potrivit obiceiului, că ă ă ă aceast cas a fost construit pentru ca s primeasc în ea o tîn ră ă ă ă ă ă ă pereche. Deci, ea a fost locuit . Şi-atunci de ce nu mai este ? Dac uşa şiă ă ferestrele au fost zidite pentru ca nimeni s nu poat pă ă ătrunde în cas , deă ce-au fost l sate atunci dou ferestre desă ă chise ? Trebuia s se fi zidit totulă sau nimic. De ce nu sînt obloane ? De ce nu sînt cercevele ? De ce nu sînt geamuri ? De ce-au fost zidite ferestrele de pe o parte a casei, dac nu s-ăau zidit rşi cele de pe cealalt ? Nu laşi s intre ploaia pe la miaz zi, dar oă ă ă laşi s intre pe la miaz noapte.ă ă

Credulii se înşal , f r îndoial , dar e sigur c nici spiritele pozitive n-auă ă ă ă ă dreptate. Problema r mîne deschis .ă ă

Ceea ce e sigur e c aceast cas le-a servit, mai mult decît le-aă ă ă d unat, contrabandiştilor.ă

Groaza r peşte lucrurilor adev rata lor însemn tate. F r îndoial ,ă ă ă ă ă ă multe fenomene nocturne, dintre cele care-au acreditat încetul cu încetul legenda despre „strigoii care bîntuie casa", ar putea fi explicate prin prezen e necunoscute şi furişe, prin scurtele popasuri ale unor oameniţ

care se reîmbarcau în110grab , fie din prevedere, fie din cauza îndr znelii unor anumi i indiviziă ă ţ deochea i, care se ascundeau pentru a pune la cale tot felul de lovituri şiţ care se l sau v zu i doar atîta cît s le vîre localnicilor frica în oase.ă ă ţ ă

In acea epoc , acum îndep rtat , multe acte îndr zne e erau cuă ă ă ă ţ putin . Poli ia, mai ales în rile mici, nu era ceea ce este ast zi.ţă ţ ţă ă

Trebuie s ad ug m c , dac aceast cas era, aşa cum se spune, laă ă ă ă ă ă ă îndemîna contrabandiştilor, întîlnirile lor trebuiau s aib , pîn la ună ă ă oarecare punct, deplin siguran datorit tocmai renumelui acestei caseă ţă ă blestemate. Fiind vorba de-o cas blestemat , n-o putea denun a nimeni.ă ă ţ împotriva strigoilor nu te po i plînge nici vameşilor şi nici poli iei. Oameniiţ ţ supersti ioşi fac semnul crucii şi nu procese-verbale. Ei v d sau cred cţ ă ă v d, fug şi tac. Exist o în elegere tacit , involuntar dar totuşi real , întreă ă ţ ă ă ă cei care stîrnesc frica şi cei c rora le e fric . Oamenii în care-a intrat fricaă ă vorbesc pu in. Ai impresia c spaima le şopteşte : t cere !ţ ă ă

Dac-ar fi s dai crezare legendelor locale şi poveştilor oamenilor peă care-i întîlneşti, ai crede, dup cum spun ei, c supersti ia a mersă ă ţ odinioar pîn acolo, încît s-au atîrnat de zidurile casei din Plainmont, deă ă nişte cuie, a c ror urm se mai vede şi ast zi, şoareci f r labe, lilieci f ră ă ă ă ă ă ă aripi, schelete de animale, broaşte rîioase strivite între paginile unei biblii, firicele de nipral galben , bizare talismane, ag ate acolo de uniiă ă ăţ impruden i trec tori nocturni c rora li s-a p rut c-au surprins anumiteţ ă ă ă lucruri şi care n dâjduiau s dobîndeasc prin aceste daruri iertarea şi să ă ă ă îndep rteze duşm nia vampirilor, a iazme- lor şi a vîrcolacilor.ă ă

Oricum, dac în aceast cas se petrec lucruri ciudate, e o chestiuneă ă ă care-o priveşte ; în afar de cîteva cazuri cu totul întîmpl toare, şi deă ă cîteva excep ii, nimeni nu se duce s vad ce se petrece acolo, ea e l satţ ă ă ă ă în plata Domnului; nimeni nu doreşte s rişte a se întîlni cu necuratul.ă

Cum spaima o p zeşte şi îndep rteaz pe to i acei care-ar putea z riă ă ă ţ ă ceva şi depune m rturie, a fost dintotdeauna uşor s p trunzi noaptea înă ă ă cas , cu ajutorul unei sc ri de frînghie, sau, şi mai simplu, cu al celei dintîiă ă sc ri luat din vreo cînepişte din vecin tate. O mica provizie de alimenteă ă ă şi cîteva boarfe depozitate acolo î i permiteau s aştep i în toat siguţ ă ţ ă ran aţ eventualitatea şi norocul unei îmbarc ri clandestine, Tra-ă111f-dî ia povesteşte c , acum vreo patruzeci de ani, un fugar, urţ ă m rit, după ă unii, pentru ideile lui politice, dup al ii, pentru fraude comerciale, a stată ţ ascuns mult timp în „casa cu stafii" din Plainmont, de unde a reuşit s seă îmbarce pe o corabie de pescari şi s plece în Anglia. Din Anglia ajungiă lesne în America.

Aceeaşi tradi ie afirm c nimeni nu se atinge de proviziile depozitateţ ă ă în aceast cas p r sit , atît diavolul cît şi contraă ă ă ă ă bandiştii avînd tot interesul ca cel care le-a depozitat acolo s se reîntoarc .ă ă

De pe în l imea pe care e situat casa se z resc la sud-vest, ia o milă ţ ă ă ă de coast , stîncile Hanois.ă

Acest recif e renumit. El a pricinuit toate relele pe care le pot pricinuî nişte stînci. Era unul dintre cei mai temu i asasini de pe mare. Pîndea caţ

un tr d tor vasele în toiul nop ii. A contribuit mult la l rgirea cimitireloră ă ţ ă din Torteval şi Rocquaine.

în 1862 a fost instalat pe acest recif un far.Ast zi, stîncile Hanois lumineaz calea navelor, pe care alt dat leă ă ă ă

scufunda ; capcana ine o tor în mîn . Stînca de care odinioar te fereaiţ ţă ă ă ca de un r uf c tor o cau i azi la oriă ă ă ţ zont ca pe-un protector, ca pe-o c l uz . Stîncile Hanois, altă ă ă ădat spaima acestor întinse spa ii nocturne, leă ţ aduce ast zi siguran a. E ca un tîlhar care devine dintr-o dat jandarm.ă ţ ă Sînt trei stînci Hanois : marele Hanois, micul Hanois şi Hanois cel violet. Farul e instalat pe micul Hanois.

Ca un înot tor s str bat strîmtoarea dintre Hanois şi Plainmont eă ă ă ă lucru greu, dar nu cu neputin . Cititorul îşi reaminteşte c aceasta eraţă ă una din ispr vile cu care sieur Clubin se putea f li. înot torul careă ă ă cunoaşte bine locurile are îa îndemîn dou refugii unde se poate odihni :ă ă Stînca rotund şi, cotind pu in la stînga, mai departe, Stînca roşie.ă ţC ut torii de cuiburiă ă

Cam prin preajma acestei zile de sîmb t , pe care-o peă ă trecu sieur Clubin la Torteval, avu loc un fapt ciudat, pu in cunoscut atunci de c treţ ă cei din partea locului, şi care nu ieşi la iveal decît mult mai tîrziu. C ci oă ă sumedenie de lucruri — dup cum am ar tat — r mîn necunoscute tocmaiă ă ă112clin cauza spaimei pe care o inspir celor care au fost martori la f ptuireaă ă lor.

în noaptea de simb t spre duminic — preciz m data şi o credemă ă ă ă exact — trei copii escaladar povirnişul de la Plainmont. Aceşti copii seă ă reîntorceau în sat. Veneau dinspre mare. Erau ceea ce se numeşte în limbajul local: c ut tori de cuiburi. Oriunde se g sesc faleze şi cr p turi înă ă ă ă ă stîncile de deasupra m rii, întîlneşti un mare num r de copii care caută ă ă cuiburi. Am pomenit în treac t despre ei. Cititorul îşi reamină teşte c peă Gilliatt îl preocupa aceast chestiune, atît din pricina p s rilor, cît şi dină ă ă pricina copiilor.

C ut torii de cuiburi sînt un fel de ştrengari ai oceanului şi nu prea ştiuă ă ce-i sfiala.

Noaptea era foarte întunecoas . Straturi groase de nori ascundeauă zenitul. B tuse ora trei diminea a în clopotni a din Torteval, care e rotundă ţ ţ ă şi uguiat , aducînd cu scufa unui vr jitor.ţ ă ă

De ce se întorceau aceşti copii atît de tîrziu ? Nimic mai simplu. Fuseser la vîn toare de cuiburi de pesc ruşi la locul numit „Mormanul luiă ă ă Maz re" din Aval. Anotimpul fiind foarte blînd, epoca împerecheriiă p s rilor începuse de timă ă puriu. Copiii tot pîndind zborul masculilor şi al femelelor în jurul culcuşurilor, nici nu b gaser de seam , distra i deă ă ă ţ urm rirea asta îndîrjit , cum trecuse timpul. Fluxul îi împreă ă surase şi nu mai putuser ajunge la timp în micul golf unde-şi priponiser barca, aşa că ă ă trebuir s aştepte pe-o în l ime de pe „Mormanul lui Maz re" retragereaă ă ă ţ ă m rii. Aşa se explic reîntoarcerea lor nocturn . Aceste reîntoarceri sîntă ă ă aşteptate de îngrijorarea înfrigurat a mamelor care, imediat ce-şi rev dă ă odraslele, nemaiavînd motive de a fi îngrijorate, îşi revars bucuria înă mînie, şi mînia pe care lacrimile o a î se transţ ţă form într-o ploaie deă palme. De aceea ei zoreau spre case, destul de nelinişti i. Se gr beau înţ ă

felul acela în care bucuros ai mai z bovi, graba care ascunde dorin a de aă ţ nu mai sosi niciodat . îi aştepta o îmbr işare combinat cu palme.ă ăţ ă

Unul singur dintre aceşti copii nu avea de ce s se team . Era orfan.ă ă B iatul acesta era francez, f r tat şi f r mam , şi era mul umit în clipaă ă ă ă ă ă ă ţ aceea c n-avea mam . Nep sîndu-i nim nui de soarta lui, n-avea nici deă ă ă ă la cine mînca b taie. Ceilal i doi copii erau din Guernesey şi f ceau parteă ţ ă chiar din parohia Torteval.8113

Dup ce trecur coama înalt a stîncilor, cei trei c ut tori de cuiburiă ă ă ă ă ajunser pe platoul unde se afla „casa cu stafii".ă

La început le fu fric , aşa cum şi trebuie s -i fie oric rui trec tor, şi maiă ă ă ă ales oric rui copil la acea or şi în acel loc.ă ă

Tare-ar mai fi avut chef s-o ia la fug , dar în acelaşi timp tare ar fi dorită s se opreasc şi s se uite !ă ă ă

Se oprir .ăPrivir casa.ăEra în întregime neagr şi grozav de impresionant .ă ăEra în mijlocul platoului pustiu, un bloc întunecat, o bolt simetrica şiă

hidoas , o matahal înalt , p trat , ceva asemă ă ă ă ă ăn tor unui imens altar deă întuneric.

Primul gînd al copiilor fu acela de-a o rupe Ia fug , al doilea, de-a seă apropia. Niciodat nu v zuser casa la o or ca asta. Curiozitatea de-aă ă ă ă cunoaşte ce-i frica exist . Printre ei era şi un mic francez, ceea ce îiă determin s se apropie.ă ă

Se ştie c francezii nu cred în nimic.ăDe altfel, s înfrun i primejdia laolalt cu al ii, asta te mai linişteşteă ţ ă ţ

oarecum ; s - i fie fric în trei î i d curaj.ă ţ ă ţ ăŞi-apoi, nu degeaba erau ei vîn tori, nu degeaba erau doar copii :ă

tustrei laolalt n-aveau nici treizeci de ani; la aceast vîrst eşti înă ă ă c utarea lucrurilor ascunse, le scormoă neşti, le pîndeşti; şi-apoi, te po i opriţ în mijlocul drumului ? Cind î i vîri capul într-o v g un , cum s nu i-1 vîriţ ă ă ă ă ţ şi în vagauna cealalt ? Cînd ai pornit-o la vîn toare, eşti înfier- bintat deă ă febra vînatului; cînd ai pornit s descoperi ceva eşti prins ca într-ună angrenaj. Cînd te-ai uitat de atîtea ori m cuiburile p s rilor, nu te po iă ă ţ ab ine s nu te ui i pu in şi-n cuibul stafiilor. S scotoceşti prin iad ; de ceţ ă ţ ţ ă nu ?

In felul acesta vei afla ce-i şi cu basmele acelea cu care i-au vintţ p rin ii frica-n oase.ă ţ

Tot acest talmeş-balmeş de idei, în stare confuz si instincă tuala m mintea acestor c ut tori de cuiburi din Guernesev avu drept rezultată ă curajul lor nes buit. Ei pornir spre cas 'ă ă ă

De altfel, micu ul care Ie servea drept punct de sprijin în ac iunea lorţ ţ vitejeasc era demn de aceast încredere. Era un b iat hotarît, ucenică ă ă calafagiu, unul dintre copiii aceia care «nt aproape oameni în toat firea,ă oare se culc pe paie intr-un şopron de pe şantier, care-şi cîştig singuriă ă existen a, care au vocea groas , care se ca r bucuros pe ziduri si înţ ă ţă ă copaci, care n-au nici o prejudecat cu privire la merele» peă114

lîng care trec ; lucrase într-unui din bazinele de carenaj ale vapoarelor deă r zboi, şi era un copil al întîmpl rii, fiu al înă ă tâmpl rii, fiu al norocului, orfană vesel, n scut în Fran a, nu se ştie unde, dou motive pentru ca cineva să ţ ă ă fie îndr zne ; d dea bucuros de poman s racilor, era foarte r u şi-nă ţ ă ă ă ă acelaşi timp foarte bun, cu p rul blond b tînd în roşu şi, pe lîng toateă ă ă acestea, se putea l uda c st tuse de vorb cu nişte parizieni. Pentruă ă ă ă moment, el oîştiga un şiling pe zi lucrînd la c l f tuitul b rcilor de pescariă ă ă ă aflate în repara ie la Pequi- ries. Cînd îi venea chef, îşi lua singur vacanţ ţă şi o pornea dup cuiburi de p s ri. Acesta era micul francez.ă ă ă

Pustietatea locului avea ceva funebru în ea. Se sim ea acolo oţ inviolabilitate amenin toare. Era un loc înfricoş tor. Curba, în pantţă ă ă repede, a acestui platou t cut şi pustiu, se pierdea la foarte mic distană ă ţă în pr pastie. Jos, marea era t cut . Vîntul nu sufla de fel. Nici un firicel deă ă ă iarb nu se clintea.ă

Micii c ut tori de cuiburi înaintau cu paşi înce i, cu ochii a inti i asupraă ă ţ ţ ţ casei, micul francez mergînd în fruntea lor.

Unul din ei, povestind mai târziu faptele, sau ceea ce îşi mai amintea din ele, ad ug : „Casa era mut — nu spunea nimic".ă ă ă

Se apropiau inînciu~şi r suflarea, cum te-ai apropia de o fiar .ţ ă ăUrcaser panta dind r tul casei, care se termin în partea dinspreă ă ă ă

mare printr-un mic istm stâncos şi abrupt; ajunseser foarte aproape deă ea, dar nu vedeau decît peretele dinspre miaz zi, care e pe de-a-ntregulă zidit; nu îndr zniser s coteasc la stînga, c ci în felul acesta ar fi riscată ă ă ă ă s z reasc fa ada casei cu cele dou ferestre, ceea ce ar fi fostă ă ă ţ ă îngrozitor.

Totuşi, îşi f cur curaj ; tân rul ucenic c l f tuitor le spuă ă ă ă ă ă nea în şoapt :ă „S vir m spre stînga. Aceea-i partea cea frumoas . Trebuie s vedemă ă ă ă cele dou ferestre negre", ei „virar la stînga" şi ajunser la cealalt parteă ă ă ă a casei.

Cele dou ferestre erau luminate.ăCopiii o luar la fug .ă ăCînd ajunser destul de departe, micul francez întoarse capul.ă— Uite — zise el — lumina s-a stins.într-adev r, nu se mai vedea nici o lumin la ferestre. Silueta casei seă ă

profila ca t iat dup tipar pe cerul plumburiu.ă ă ă8*115

Frica nu-i p r si, îns curiozitatea puse din nou st pînire pe ei.ă ă ă ă C ut torii de cuiburi se apropiar din nou de cas .ă ă ă ă

Şi, dintr-o dat , lumina reap ru la amîndou ferestrele.ă ă ăCei doi b ie aşi din Torteval îşi luar din nou picioarele la spinare şi pe-ă ţ ă

aci i-e drumul. Dr cuşorul de francez nici nu înaint , dar nici înapoi nuţ ă ă d du.ă

R mase încremenit locului, stînd cu fa a spre cas şi priă ţ ă vind-o.Lumina se stinse, apoi str luci iar şi. Era tot ce poate fi mai îngrozitor.ă ă

Reflexul luminii arunca o vag dîr de foc pe iarba umezit de aburulă ă ă nop ii. La un moment dat, luţ mina reflect pe peretele interior al caseiă uriaşe profiluri negre, care se mişcau, şi umbrele unor capete enorme.

De altfel, casa neavînd nici tavane, nici pere i desp r iţ ă ţ tori, ci numai cele patru ziduri şi acoperişul, o fereastr nu putea fi luminat f r s nuă ă ă ă ă fie luminat şi cealalt .ă ă

V zând c ucenicul c l f tuitor st pe loc, ceilal i doi c ut tori deă ă ă ă ă ă ţ ă ă cuiburi se întoarser tiptil-tiptil, unul dup altul, tremurînd şi plini deă ă curiozitate. Ucenicul c l f tuitor le spuse în şoapt : „In casa asta sîntă ă ă ă strigoi. Am v zut nasul unuia". Cei doi b ie aşi din Torteval se pitulară ă ţ ă înd r tul francezului şi. ridicîndu-se în vîrful picioarelor, ad postindu-se înă ă ă spatele lui, luîndu-1 drept scut, epunîndu-i obiectului care le inspira team , sim indu-se oarecum în siguran , ştiindu-1 între ei şi duhurileă ţ ţă rele, se încumetar s priveasc şi ei peste umă ă ă ărul lui.

Casa, la rîndul ei, p rea c -i priveşte şi ea. în aceast bezn adânc şiă ă ă ă ă mut ap reau dou pupile roşii. Erau feă ă ă restrele. Lumina disp rea,ă reap rea, disp rea din nou, aşa cum se întîmpl de obicei cu astfel deă ă ă lumini. întreruperile acestea sinistre se explic , probabil, prin forfota dină iad. Parc se întredeschidea ceva şi-apoi se închidea la loc. R sufl toareaă ă ă mormântului produce efecte asem n toare cu ale unei lanterne cu careă ă po i vedea f r s fii v zut.ţ ă ă ă ă

Deodat , o mas neagr şi foarte opac , avînd forma unui om, ap ru laă ă ă ă ă una din ferestre, ca şi cum ar fi venit din afar , apoi disp ru în interiorulă ă casei. P rea c cineva intrase tocmai atunci în cas .ă ă ă

S intri pe fereastr e un lucru obişnuit la stafii.ă ăLumina se învior o clip , apoi se stinse şi nu mai reap ru. Casa seă ă ă

cufund iar şi în întuneric. Atunci se auzir din untruă ă ă ă116nişte zgomote. Aceste zgomote p reau glasuri omeneşti. Aşa-iă întotdeauna. Cînd vezi, nu auzi; şi cînd auzi, nu vezi.

Noaptea domneşte pe mare o linişte deosebit . Liniştea înă tunecimii e mai des vîrşit pe mare decît aiurea. Pe întinderea aceasta mişc toare,ă ă ă unde în mod obişnuit nu se aude nici zborul vulturului, cînd nu b tea vîntulă şi nu erau valuri, puteai auzi zburînd şi o musc . Aceast pace mormîntală ă ă dădea un caracter lugubru zgomotelor ce veneau din cas .ă

— S mergem s vedem — spuse micul francez.■ ă ăŞi f cu un pas spre cas .ă ăCelorlal i doi le era aşa de fric , încît se hot rîr s -1 urmeze. Nu maiţ ă ă ă ă

îndr zneau s se întoarc singuri.ă ă ăCînd trecur pe ling o gr mad de vreascuri care, nu se ştie din ceă ă ă ă

motiv, le insufla oarecare siguran în aceast singur tate, un ciufţă ă ă 1 o zbughi dintr-un tufiş. Ramurile se lovir unele de altele. Ciufii au un zboră ciudat, oblic, cu o înclina ie neliniştitoare. Pas rea trecu pieziş pe lîngţ ă ă copii, a intindu-şi, asupra lor ochii rotunzi, str lucitori în timpul nop ii.ţ ă ţ

Se isc oarecare team în grupul ce se afla în spatele miă ă cului francez.Acesta apostrof ciuful :ă— Vrabie, ai venit prea tîrziu. Nu mai am timp. Vreau s v d.ă ăŞi pomi înainte.M cieşii trosneau sub ghetele lui mari, intuite, dar aceasta nu-1ă ţ

împiedica s aud zgomotele ce veneau din cas şi care erau cînd maiă ă ă tari, cînd mai slabe, avînd intona ia calm şi continuitatea unui dialog.ţ ă

0 clip mai tîrziu el spuse :ă

— De altfel, numai proştii cred în strigoi.Sfidarea în clipele de primejdie cucereşte codaşii şi-i împinge înainte.Cei doi ştrengari din Torteval o pornir şi ei, urmîndu-1 pas cu pas peă

ucenicul c l f tuitor.ă ă ăAvur impresia c aceast cl dire bîntuit de stafii creşte din cale-ă ă ă ă ă

afar . In aceast iluzie pe care-o produce optica friciiă ă1 Ciuf — pas re de noapte (buh cu mo uri mici de trei-patruă ă ţpene;)117era şi un gr unte de adev r. Casa devenea din ce în ce mal mare, peă ă m sur ce se apropiau de ea.ă ă

Şi-n timpul acesta, glasurile din cas se f ceau din ce în ce mai clare.ă ă Copiii ascultau. Urechea îşi are şi ea puterea ei de-a m ri sunetele. Era cuă totul altceva decît un murmur, mai mult decît o şoapt şi mai pu in decît oă ţ rumoare. Din timp în timp se desprindeau unul sau dou cuvinte, pronună -ate limpede de tot. Cuvintele acestea, cu neputin de înţ ţă eles, sunauţ

bizar. Copiii se opreau, ascultau, apoi începeau din nou s înainteze.ă— Vorbesc strigoii între ei — murmur ucenicul c l f tui- tor — dar euă ă ă ă

nu cred în strigoi.B ie aşii din Torteval erau grozav de ispiti i s bat în retragere,ă ţ ţ ă ă

pitindu-se înd r tul gr mezii de vreascuri, dar acestea r m seser cuă ă ă ă ă ă mult în urm şi prietenul lor, calafagiu, continua s înainteze spre cas . Leă ă ă era grozav de fric s r mîn cu el, dar nici s -1 p r seasc nuă ă ă ă ă ă ă ă îndr zneau.ă

Pas cu pas şi foarte încurca i, îl urmau.ţMicul francez se întoarse spre ei şi le zise :— S şti i c nu-i nimic adev rat. Nu exist strigoi.ă ţ ă ă ăCasa devenea din ce în ce mai înalt . Vocile deveneau dină

ce în ce mai clare.Se apropiau.Cu cît se apropiau mai mult, cu atît îşi d deau mai limă pede seama c înă

cas ardea ceva ca o lumin acoperit . Era o lic rire foarte vag , unul dină ă ă ă ă efectele acelea de lantern oarb despre care am pomenit adineauri.ă ă

Cînd fur aproape de tot, se oprir .ă ăUnul din cei doi b ie i din Torteval îndr zni s fac reă ţ ă ă ă marca :-— Nu-s strigoi; sînt iele.— Ce atîrn la una din ferestre ? întreb cel lalt.ă ă ă— Parc -i o funie.ă— Nu, e un şarpe.— E funia unui spînzurat — spuse cu autoritate micul francez. Asta le

poart noroc. Dar eu nu cred nimic.ăŞi din trei paşi —- ce zic, din trei s rituri — fu lîng zidul casei. Era ună ă

gest de îndr zneal , plin de înfrigurare.ă ăCeilal i doi, tremurînd ca varga, îl urmar , şi venir s se lipeasc de el,ţ ă ă ă ă

strîngîndu-se unul în dreapta şi cel lalt înă118«stînga lui. Copiii îşi lipir urechea de zid. In cas discu ia coiitinua.ă ă ţIat ce spuneau fantomele :ă

— Asi, entendido está P— Entendido.— Dicho P— Dicho.

-—• Aquí esperará, un hombre, y podrá marcharse in Ingle- tena con Blasquito ?— Pagando P -— Pagando.— Blasquito tomará al hombre en su barca.— Sin tratar de conocer su pais P— No nos toca.—• Ni de saber su nombre P— ■ No se pregunta el nombre, peró, se pesa la bolsa. -— Bien. Esperaré el

hombre en esa casa. —- Tengo que comer.— Tendrá.— En donde P— En este saco que he traído.— Muy bien.— Puedo clexar el saco aqui P— Atunci, ne-am în eles ?ţ— în eles.ţ— Convenit ?— Convenit.

— Un om are s aştepte aici; va putea el oare s plece în Anglia cuă ă Blasquito ?— Pl tind ?ă— Pl tind.ă— Blasquito îl va lua în barca sa.— F r s caute s afle din ce ar este ?ă ă ă ă ţ ă— Asta nu ne priveşte. >— Nici s -1 întrebe de nume ?ă— Noi nu întreb m de nume : cînt rim punga.ă ă— Bine. Omul va aştepta în casa asta. -— Numai s aib de-aleă ă mînc rii.ă— Va avea. -— Unde ?-— în sacul sta pe care l-am adus cu mine.■ ă119

— Foarte bine.— Pot s las sacul aici ?ă

— Lon contrabandistas no son ladrones. —- Y vosotros, cuando os marchais P

— Manana por la mannana. Si su hombre de usted parado esta, podría venir con nosotros.

— Parado no está.— Hacienda suya.— Cuantos clias esperará alli P— Dos, tres, quatro dias. Menos a mas.— Es cierto que el Blasquito vendrá P— Cierto.

— A este Plainmont P -— A este Plainmont.

— En qué semana P— La que viene.— A qual día P

— El viernes, el sobado, o domingo. •— No puede faltar P»— Es mi tocayo.— Por qualquiera tiempo viene P— Contrabandiştii nu sînt ho i.ţ— Şi voi cînd pleca i ?ţ— Mîine diminea . Dac omul dumitale e gata, ar putea veni cu noi.ţă ă— Ñu-i gata.— îl priveşte.— Cîte zile va trebui s aştepte în casa asta ?ă— Dou , trei sau chiar patru. O zi mai mult sau una mai pu in.ă ţ— E sigur c Blasquito va veni ?ă— Sigur.— Aici ? La Plainmont ?— La Plainmont.— în care s pt mân ?ă ă ă— S pt mîna viitoare.ă ă— în ce zi ?— Vineri, sîmb t sau duminic .ă ă ă— S-ar putea s nu vin ?ă ă— E tizul meu.— Vine pe orice vreme ?

120— Qualquiera. No teme. Soy el Blasco, es el Blasquito.— Asi, no pue de faltar en venir á Guernesey P— Vengo yo un mes, y viene él otro mes.— Entendió.— A contar del otro sabaclo, desde hoy en ochidias, ne pasaran cinco

días sin que venga el Blaswuito.— Pero un mar muy malo P— Enguarraldia gdiztoa P— Si.

— No vendría el Blasquito tan pronto, pero vendría. — ■ De donde vendrá P

— De Vilvao.— A clonde irá P— A Portland.— Bien.— O á Torbay.— Mejor.— Su hombre de usted puede estar quieto.— No sera traidor el Blasquito P—• Pe orice vreme, Nu-i fricos. Eu sînt Blasco, el e Blas- quito.— Aşadar, va veni negreşit la Guernesey ?

— într-o lun vin eu, în cealalt lun vine el. —• în eleg.ă ă ă ţ— Începînd de sîmb ta viitoare, de azi în opt zile, nu vor trece cinci zileă

şi Blasquito va fi aici.

— Dar dac marea va fi furioas ? —- Adic , vreme rea ?ă ă ă— Da.— Atunci Blasquito nu va veni aşa de repede, dar totuşi va veni.— De unde vine ?— Din Bilbao.— Şi unde pleac ?ă 1

— La Portland.— Atunci e bine,— Sau la Torbay.— Şi mai bine.— Omúl dumitale poate fi liniştit.— Blasquito nu tr deaz ?ă ă

121— Los cobardes son traidores. Somos valientes. El mar es la iglesia del

invierno. La traición es la iglesia del infierno.— No se entiende lo que decimos P— Escucharnos y mirarnos es imposible. El espanto hace alli el desierio.— Lo sé.— ■ Quien se atrevería ă escuchar P— ■ Es verdad.

— Aun quando escuchiarian no entienderian. Hablamos una lengua fiera y nuestra que no se canooe. Despues que la sabéis sois de nosotros.

— Soy venido para componer las haciendas con ustedes.— Bueno.— Y ahora mevoy.— Corriente.— Dígame usted, hombre. Si el pasager o quiere que el Blasquito le

lleve á alguna otra parte que Portland o Torbay P— Numai laşii tr deaz . Noi sîntem oameni curajoşi. Marea e bisericaă ă

iernii. Tr darea e biserica iadului.ă— Nu ne-aude nimeni ?— Imposibil s ne-aud sau s ne vad cineva. Groaza face-un adev rată ă ă ă ă

pustiu împrejurul nostru.— Ştiu asta.— Cine s-ar încumeta s-asculte ?— E adev rat.ă— De altfel, chiar dac-ar asculta cineva, tot n-ar în elege mare lucru.■ ■ ţ

Noi vorbim o limb mîndr , numai a noastr , pe care n-o cunoaşte nimeni.ă ă ă Deoarece o vorbeşti şi dumneata, înseamn c eşti de-ai noştri.ă ă

—• Am venit s m în eleg cu voi.■ ă ă ţ— Bun.— Şi acum plec.— Fie.— Spune-mi, şi dac pasagerul ar vrea ca Blasquito s -1 conduc înă ă ă

alt parte decît Ia Portland sau Torbay ?ă— Tenga onzas.— El Blasquito hará lo que qidera el hombre P— El Blasquito hace lo que quieren las onzas. ,— Es menester mucho tiemp para ir á Torbay P '

— Como quiere el viento.— Ocho oras P

122— Menos, a mas.— El Blasquito abedecera al pasagera P— Si le obedece el mar á el Blasquito.— Bien pagado sera.— El oro es el oro. El viento es el viento. — ■ Mucho.

— El hombre hace lo que puede con el oro. Dios con el viento hace lo que quiere.

—- Aquí esta á viernes et que desea marcharse con Blas- quito.— Pues.— A qué momento llega, Blasquito P

—• A la noche. A la noche se llega, a la noche se marcha. Tenemos una muger que se llama el mar, y una hermana que se llama la noche. La muher puede faltar, la hermana no. — ■ Todo está dicho. Abur, hombres. ■—• Buenas tardes. Un trago de aguardiente ?— Gracias.— ■ ■ Es mehor que xarope.

— Tengo vuestra palabra.— Mi nombre est Pundonor.— Vaya usted con Dios.— ■ Sois gentleman y soy caballero. — S aib ■ ă ă cu el banii necesari.

— Blasquito va face ceea ce-i va cere omul ?— Blasquito va face ceea ce-i vor cere banii.— Cit ine c l toria pîn la Torbay ?ţ ă ă ă— Cit vrea vîntul.— Opt ore ?— Ceva mai mult sau ceva mai pu in.ţ— Blasquito va da el oare ascultare pasagerului ?— Dac marea îi va da ascultare lui Blasquito.ă— Va fi bine pl tit.ă— Aurul e aur, iar vîntul e vînt.— Ai dreptate.

— Omul face cu aurul ceea ce poate, Dumnezeu face cu vîntul ceea ce vrea.

— Omul care are de gînd s plece cu Blasquito va fi aici vineri.ă— Bine.— La ce or vine Blasquito aici ?ă123

—- In timpul nop ii. Venim noaptea. Plec m noaptea. Avem o nevastţ ă ă care se cheam marea şi o sor care se cheam noaptea. Nevasta ne maiă ă ă poate înşela, sora niciodat .ă

— Totul e deci hot rît ? La revedere, oameni buni.ă— Noapte bun . Un p h rel de rachiu ?ă ă ă— Mul umesc.ţ— E mai bun decît siropul.— Am deci euvîntul vostru.— Numele meu este „Cuvînt de onoare".

— La revedere.— Dumneata eşti gentleman, iar eu sînt cavaler.Era limpede c numai diavolii puteau vorbi în felul acesta. Copiii nuă

ascultar mai mult şi de data asta o luar de-a binelea la fug ; miculă ă ă francez, în sfîrşit convins, fugea mai iute decît ceilal i.ţ

In mar ea care urm acestei sîmbete, sieur Clubin se reînţ ă toarse la Saint-Malo, conducînd Durande.

Tamaulipas se mai g sea înc în rada portului.ă ăSieur Clubin, între dou puf ituri de lulea, îl întreb pe hangiul Hanuluiă ă ă

lui Jean :—• Ei bine, cînd are de gînd s plece Tamaulipas Pă— Poimîine, joi — r spunse hangiul.ăIn seara aceea Clubin mînc la masa gr nicerilor şi, împoă ă triva

obiceiului, plec imediat dup cin . Din aceast cauz , el nu mai putuă ă ă ă ă deschide biroul Durandei şi fu cit p-aci s nu-şi mai poat înc rca vasul.ă ă ă Ciudat lucru din partea unui om atît de punctual ct sieur Clubin !

Se pare c a stat cîteva minute de vorb şi cu amicul s u, zaraful.ă ă ăSe întoarse la han dou ceasuri dup ce Noquette sunase stingerea.ă ă

Clopotul brazilian o sun la ora zece seara. Era deci miezul nop ii.ă ţJacressarde

Acum patruzeci de ani exista la Saint-Malo o ulicioar nuă mit ulicioaraă Coutanchez. Aceast ulicioar nu mai exist , fiind înghi it de planul deă ă ă ţ ă înfrumuse are a oraşului.ţ124

Era format ă din dou rînduri ă de case de lemn înclinate unele spre altele, şi l sînd între ele doar atîta loc cît s treac un firicel de ap , c ruiaă ă ă ă ă i se spunea strad . Şi-o puteai trece dintr-o s ritur , lovindu-te cu capulă ă ă sau cu cotul de casele din dreapta sau din stînga. Aceste b trîne bar ciă ă din evul mediu normand aproape c au profiluri omeneşti. între coă cioabă şi vr jitoare nu-i mare deosebire. Caturile lor de jos intrate în untru, celeă ă de sus ieşite în afar , streşinile strîmbe şi tot m r cinişul lor de fier vechiă ă ă închipuiesc buze, b rbii, nasuri şi sprîncene, Ferestruia podului e ochiul cuă albea . Obrazul e peretele zbîrcit şi plin de pecingine. îşi ating aproapeţă frun ile, ca şi cînd ar pune la cale vreo lovitur .ţ ă

Una din casele de pe uli a Coutanchez, cea mai mare, cea maiţ faimoas sau cea mai deocheat se numea Jacressarde.ă ă

Jacressarde era ad postul celor f r de ad post. Exist , în toateă ă ă ă ă oraşele, şi mai cu seam în porturile maritime, pe ultima treapt aă ă popula iei, un rest, drojdia societ ii. Oaţ ăţ menii f r nici un c p tîi, cu careă ă ă ă nici justi ia nu reuşeşte s-o scoat la cap t, aventurieri de ultima spe ,ţ ă ă ţă vîn tori de exă pediente, chimişti escroci, încredin înd via a alambicului,ţ ţ toat gama zdren ei purtate în fel şi chip, cei care-au dat greş în ac iunileă ţ ţ lor necinstite, existen ele bancrutare, cunoştin ele faliţ ţ mentare, indivizii c rora nu le-au reuşit furturile prin efrac ie şi escaladarea ferestrelor şiă ţ coşurilor (c ci marii sp rg tori se men in mereu la suprafa şi nu se dauă ă ă ţ ţă niciodat la fund), r uf c torii şi r uf c toarele, nemernicii şi tic loasele,ă ă ă ă ă ă ă ă scrupulele ferfeni şi coatele rupte, pungaşii -ajunşi în mizerie, înţă r i iiă ţ prost r spl ti i, învinşii duelului social, hr p re ii ajunşi s fl mînzeasc ,ă ă ţ ă ă ţ ă ă ă infractorii de spe a g inarilor, golanii în duţ ă blul şi jalnicul în eles alţ

cuvîntului; aceştia erau obişnui ii locului. Inteligen a uman se înf işeazţ ţ ă ăţ ă acolo sub formele ei bestiale. Un morman de gunoaie sufleteşti. Toate acestea se îngr m desc într-un ungher, peste care trece din cînd în cîndă ă m turoiul raziei poli ieneşti. ă ţ La Saint-Malo, ungherul Jacressarde. i

în speluncile acestea nu vei g si mari criminali, bandi i, asasini deă ţ profesie, produsele prodigioase ale ignoran ei şi mizeriei. Cînd e şi crimaţ de fa , reprezentantul ei e cîte un be iv brutal; ho ia nu dep şeşte limitaţă ţ ţ ă furtului de buzunare. Întîlneşti acolo mai curînd ceea ce scuip societatea,ă decît ceea ce vars . Haimanale, da ; tîlhari de drumul mare,' nu.ă125Totuşi, trebuie s iii prudent. Aceast ultim spe de vagaă ă ă ţă bonzi cuprinde uneori exemplare nelegiuite. Intr-o zi, arun- cîndu-şi plasa asupra speluncii Episcié, care era pentru Paris ceea ce era Jacressarde pentru Saint-Malo, poli ia a pus mina pe Lacenaireţ

jacressarde era mai mult o ograd decît o cas , şi mai mult un puă ă ţ decît o ograd . Ea n-avea etaj spre strad . Un zid înalt în care seă ă deschidea o poart joas , aceasta îi era fa ada. Ap sai clan a, împingeaiă ă ţ ă ţ poarta şi te pomeneai în curte.

în mijlocul acestei cur i z reai o gaur rotund , împrejţ ă ă ă muit de un colacă de piatr la nivelul solului. Era un pu . Curtea era mic , pu ul era mare. Ină ţ ă ţ jurul ghizdului pavajul era desfundat.

Curtea, p trat , pe trei dintre laturi avea cl diri. Pe latura dinspreă ă ă strad nu era nimic, dar în fa a por ii, la dreapta şi la sting ei, se aflauă ţ ţ ă case.

Dac intrai acolo dup c derea nop ii, şi o f ceai riscîn- du- i pielea,ă ă ă ţ ă ţ auzeai zgomotul multor respira ii amestecate, şi dac era noapte cu lunţ ă ă sau cu destule stele ca s dea form contururilor întunecate care i seă ă ţ înf işau dinaintea ochilor, iat ce vedeai:ăţ ă

Curtea. Pu ul. În jurul cur ii şi terminîndu-se în dreptul por ii, un şopronţ ţ ţ cam în form de potcoav , dar oarecum p trat , galerie roas de c r i,ă ă ă ă ă ă ţ descoperit , cu tavanul din grinzi, sus inut de stîlpi de piatr aşeza i laă ţ ă ţ distan e inegale unul de altul; la mijloc, pu ul; în jurul pu ului, pe un aşterţ ţ ţ -nut de paie, închipuind un şirag circular de m t nii, t lpi verticale, tocuriă ă ă scîlciate, degete ieşind prin g urile bocancilor, numeroase c lcîie goale,ă ă picioare de b rba i, picioare de femei, picioare de «<®pii. Erau toateă ţ picioare de adormi i.ţ

Dincolo de aceste picioare, ochiul, p trunzînd în penumbra şopronului,ă deosebea trupuri, forme, capete a ipite, membre inerte, zdren e de haineţ ţ b rb teşti şi femeieşti, promiscuitatea în plin b legar, un nu ştiu ceă ă ă sinistru z c mînt omenesc. Era dormitorul oricui. Pl teai zece centime peă ă ă s pt mîn . Picioarele atingeau pu ul. In nop ile de vijelie ploua pesteă ă ă ţ ţ aceste picioare, în nop ile de iarn ningea peste aoeste trupuri.ţ ă

1 Lacenaire — Odios asasin din Fran a. Executat la Paris la 19 iaţ nuarie 183.6.126

Cine erau aceste fiin e ? Necunoscu ii. Veneau acolo noapţ ţ tea şi plecau diminea a. Unii se strecurau pe furiş pentru o noapte şi nu pl teau. Ceiţ ă mai mul i erau lihni i de foame, nu mîncaser nimic toat ziua. Toateţ ţ ă ă viciile, toate tic loşiile, toate urdorile, toate suferin ele ; acelaşi somn deă ţ

plumb pe acelaşi pat de tin .ăNu erau paie suficiente pentru toat lumea. Nenum rate «trupuriă ă

dezgolite z ceau pe pavaj ; se culcau frînte de oboă seal , se sculau cuă membrele în epenite. Pu ul, f r capac, veşnic descoperit, avea oţ ţ ă ă adîncime de treizeci de picioare. Ploua în untru, murd riile se scurgeauă ă tot în el, zoile cur ii se infiltrau tot acolo. Ciutura pu ului z cea al turi. Cuiţ ţ ă ă îi era sete bea din pu . Cui îi era sil de via se arunca în el. Din somnulţ ă ţă de pe b legar alunecai în somnul de veci. în 1819 fu scos de acolo un copilă de paisprezece ani.

Ca s nu rişti nimic în acel loc, trebuia s fii „de-ai casei"» „Str inii"ă ă ă erau prost v zu i.ă ţ

Se cunoşteau oare aceste fiin e între ele ? Nu. Ele se adulmecau.ţSt pîna casei era o femeie tîn r , destul de dr gu , care purta pe capă ă ă ă ţă

o bonet cu panglici, se sp la uneori cu apa din pu şi avea un picior deă ă ţ lemn.

în zorii zilei curtea se golea : obişnui ii casei îşi luau zborul.ţîn curte se puteau vedea un cocoş şi mai multe g ini care, cît era ziuaă

de mare, scurmau prin b legar. Curtea era t iat de o grind orizontală ă ă ă ă sus inut de stîlpi, care aducea cu o spînzur toare, un obiect care nu eraţ ă ă cu totul nelalocul lui acolo. în cîte-o zi, dup o noapte ploioas , vedeaiă ă uscîndu-se pe aceast grind o rochie de m tase, slinoas şi ud leoarc ,ă ă ă ă ă ă rochia femeii cu picior de lemn.

Deasupra şopronului, şi încadrînd ca şi el curtea, era un etaj, iar deasupra etajului un pod. O scar de lemn putred , trecut printr-oă ă ă sp rtur f cut în tavanul şopronului, ducea sus în pod ; scara se cl tinaă ă ă ă ă cînd pe ea urca cu zgomot, şov itoare, femeia cu picior de lemn.ă

Chiriaşii de o noapte sau de o s pt mîn dormeau în curte ; chiriaşiiă ă ă statornici locuiau în cas .ă

La ferestre, nici un geam ; în pervazuri, nici o uş ; coă şuri destule, dar nici o vatr ; asta era casa. Treceai dintr-o camer în alta, fie printr-oă ă deschiz tur dreptunghiular careă ă ă127fusese pe vremuri uş , fie printr-o sp rtur triunghiular între grinzile deă ă ă ă sus inere ale peretelui desp r itor.ţ ă ţ

Tencuiala c zut de pe pere i acoperea toat podeaua. Te întrebai cumă ă ţ ă de nu se d rîm şandramaua. Vîntul o zgîl- îia din temelie. Urcai cumă ă ţ puteai treptele lunecoase şi mîn- cate ale sc rii. Pretutindeni cr p turiă ă ă mari prin care p trundea lumina. Iarna intra în cocioab aşa cum intr apaă ă ă într-un burete. Belşugul de p ianjeni te liniştea în privin a pericolul luiă ţ imediat de pr buşire. Nici un fel de mobil . Prin col uri, dou -trei mindireă ă ţ ă plesnite, l sînd s se vad mai mult cenuş decît paie. Ici-colo, cîte ună ă ă ă ă urcior sau cîte-o strachin de lut, slujind la tot felul de nevoi. O duhoareă dulceag , gre oas , domnea peste tot locul.ă ţ ă

Ferestrele d deau spre curte.ăIn afar de popula ia flotant , instalat în curte, Jacres- sarde avea treiă ţ ă ă

locatari : un c rbunar, un gozorar şi-un „ală chimist". C rbunarul şiă gozorarul ocupau cele dou mindire de Ia etaj ; „alchimistul" locuia înă podul c ruia, nu se ştie pentru ă ce, i se spunea mansard . Nimeni nu ştia înă ce ungher dormea femeia. „Alchimistul" era întrucîtva poet. El ocupa, în

pod, sub olanele acoperişului, o înc pere cu o ferestruie îngust , şi o vatră ă ă mare de piatr , în care vîntul mugea ca într-un h u. Ferestruia, neavîndă ă cercevele, o acoperise cu o bucat de tabl rupt din t blia unui vapor.ă ă ă ă Aceast tabl l sa s treac lumin pu in şi mult frig. C rbunarul, dreptă ă ă ă ă ă ţ ă ă chirie, d dea din cînd în cînd eîte-un sac cu c rbuni, gozorarul d deaă ă ă s pt mînal cîte-o m sur de gr un e pentru p s ri, „alchiă ă ă ă ă ţ ă ă mistul" nu pl teaă nimic. Pîn una alta, el distrugea casa. Smulă sese bruma de lemn rie aă casei, şi mereu scotea din perete sau din acoperiş cîte o aşchie pentru a-şi înfierbînta ceaunul de fabricat aur.

Ceaunul de fabricat aur al „alchimistului" era o veche ghiulea plesnit ,ă decretat de el cazan, în care combina ină gredientele. Preschimbarea metalelor în aur era preocuparea lui de c petenie. Uneori le vorbea despreă asta descul ilor din curte, care rîdeau cu hohote. El spunea : „Oameniiţ aceştia sînt plini de prejudec i". Era hot rît s nu moar pîn ce nu va fiăţ ă ă ă ă spart cu piatra filozofal ferestrele ştiin ei. Cuptorul lui înghi ea multeă ţ ţ lemne. Balustrada sc rii disp ruse, luînd druă ă mul cuptorului şi, încetul cu încetul, întreaga cas urm aceă ă28laşi drum. Propriet reasa îi spunea : „N-ai s -mi mai laşi de- cît pere ii". Elă ă ţ o potolea f cîndu-i versuri.ă

Aceasta era Jacressarde.Un copil, sau poate un pitic, în vîrst de doisprezece sau de şaizeci deă

ani, guşat, veşnic cu m tura în mîn , era serviă ă torul casei.Obişnui ii, casei intrau pe poarta dinspre curte ; publicul intra prinţ

pr v lie.ă ăCe era aceast pr v lie ?ă ă ăZidul înalt care forma fa ada casei dinspre strad avea, în dreapta^ţ ă

por ii prin care p trundeai în curte, o deschiz tur în unghi drept, uş şiţ ă ă ă ă fereastr totodat , cu oblon şi cercevea, singurul oblon din toat casaă ă ă prev zut cu î îni şi cu z voare^ singura cercevea înzestrat cu geamuri.ă ţ ţ ă ă înd r tul acestei uşi cu geam care d dea în strad era o c m ru ,ă ă ă ă ă ă ţă înc pere rupt din spa iul şopronului-dormitor. Sa putea citi pe uşa dină ă ţ strad o inscrip ie mîzg lit cu c rbune : Aici g si i rarit i. Expresia eraă ţ ă ă ă ă ţ ăţ folosit înc de pe atunci. Pe trei policioare, formînd un fel de etajer , înă ă ă dosul geamului, puteai z ri cîteva oale de faian f r toarte, o umbrelă ţă ă ă ă de soare chinezeasc , pictat , rupt pe ici pe colo, cu neputin deă ă ă ţă deschis sau de închis, mai multe cioburi de fier şi de gresie, strîmbe şi stricate, p l rii de dam şi b rb teşti cu fundul calotei rupt, trei sau patruă ă ă ă ă scoici, mai multe pache ele cu nasturi vechi de os şi de aram , oţ ă tabacher cu portretul M riei Antoaneta şi un volum desperecheat dină ă Algebra din Boisbertrand. Asta era dugheana. Acest asortiment forma „rarit ile". Dugheana ce- munica, printr-o uş din fund, cu ograda undeăţ ă era putui. în c m ru se g sea o mas şi un sc unel f r sp tar. Femeiaă ă ţă ă ă ă ă ă ă cu picior de lemn era casieri a.ţCump r tori nocturni şi vînz tor deocheată ă ă

Clubin lipsise de la Hanul lui Jean toat seara de mar i; mai lipsi şiă ţ miercuri seara.

în ziua aceea, pe înserate, doi oameni apucar pe stradelaă Coutanehez ; ei se oprir în fa a Jacressardei. Unul din ei batu în geam.ă ţ

Uşa pr v liei se deschise. Intrar . Femeia cu picior de lemn le aruncă ă ă ă surîsul rezervat burghezilor. Pe mas ardea o luminare.ă9 — Oamenii m riiă329

Oamenii erau într-adev r doi burghezi.ăAcela care b tuse în geam spuse :ă— Bun ziua, femeie. Am venit dup obiect.ă ăFemeia cu picior de lemn surîse din nou şi ieşi pe uşa din fund, care

d dea în curtea unde se afla pu ul. Curînd dup aceea uşa se deschise dină ţ ă nou şi un om ap ru în prag. Omul purta şapc şi bluz . De sub bluz i seă ă ă ă reliefa un obiect. Avea fire de paie în cutele bluzei şi o privire de om abia trezit din somn.

înaint . Se m surar tustrei cu privirea. Omul în bluz avea un aer uluită ă ă ă şi viclean. El spuse ;

— Dumneata eşti armurierul ?Cel care b tuse în geam r spunse :ă ă— Da. Dumneata eşti parizianul ?— Zis Piele-Roşie. Da..— S vedem.ă— Poftim.Omul scoase de sub bluz un obiect foarte rar în acea vreme în Europaă

— un revolver.Revolverul era nou şi sclipitor. Cei doi burghezi îl examinar . Acela careă

p rea un obişnuit al casei şi pe care omul în bluz îl numise „armurierul"ă ă încerc mecanismul. Trecu obiectul celuilalt, care p rea a fi str in deă ă ă acest loc şi care st tea cu fa a în umbr .ă ţ ă

Armurierul continu :ă— Cît ?Omul în bluz r spunse :ă ă— L-am adus din America. Sînt oameni care aduc de acolo maimu e,ţ

papagali, animale s lbatice, ca şi cum frană cezii ar fi nişte s lbatici. Eu însă ă aduc de-astea. E o inven ie folositoare.ţ

— Cît ? relu armurierul.ă— E un pistol care se învîrte iute de tot.— Cît ?— Paf. Primul foc. Paf. Al doilea foc. Paf... grindin » ce mai una alta !ă

sta face treab bun .Ă ă ă— Cît?•— Are şase focuri.t— Ei bine, cît ?

130— Şase focuri, asta face şase ludovici'.— Vrei cinci ludovici ?-— Imposibil, Un ludovic de fiecare glon , sta-i pre ul.ţ ă ţ— Vrei s facem tîrgul ? Atunci fii om de în eles !ă ţ— i-am cerut cît face. Uit -te bine la el, domnule arŢ ă murier.— M-am uitat.—• Morişca se învîrte ca domnul Talleyrand■ 2. I-ar sta foarte bine în

dic ionarul sfîrlezelor. E un giuvaer.ţ

-— L-am v zut.ă— Cît priveşte eava, e de fabrica ie spaniol .ţ ţ ă— Am observat şi asta.— E fabricat din fir r sucit. Iat cum se fabric firele astea. Se deşartă ă ă ă ă

în cuptorul de topit tot coşul unui negustor de fiare vechi, caiele vechi de la potcoave, potcoave roase...

— Şi coase vechi.—• Asta voiam s spun şi eu, domnule armurier. Vîri toate vechiturileă

astea la foc zdrav n de sar scînteile, şi s vezi dumneata ce minunat aliajă ă de fier cape i.ţ

— Eşti de meserie ?— M pricep la toate meseriile.ă— Am spus, mi se pare, c - i vom da pentru acest obiect cinci ludovici ?ă ţ— îmi permit s atrag aten iunea domniei-voastre c am avut onoareaă ţ ă

s solicit şase ludovici.ăArmurierul coborî vocea :— Ascult , parizianule, profit de. ocazie. Descotoro- seşte-te de juc riaă ă ă

asta. Pentru voi, ştia, o arm ca asta nu foloseşte la cine ştie ce lucru.ă ă Doar ca s atragi aten ia asupra dumitale.ă ţ *1 Ludovic — moned francez de aur, care valora 34 de franci.ă ă

2 Talleyrand — om de stat şi diplomat francez. Sub vechiul regim dinaintea Revolu iei Franceze, episcop de Autun. Reprezentant al cleţ rului în statele generale. Se al tur burgheziei şi devine preşedinte al Adun riiă ă ă Na ionale în 1790. Ministru al Afacerilor Externe sub guvernulţ Directoratului, sub Consulat şi apoi sub imperiul lui Napoleon, pre-. şedin ele guvernului provizoriu dup c derea lui Napoleon, ministru deţ ă ă externe sub Restaura ie. A ' servit toate regimurile şi toate guvernele.ţ Despre el s-a spus : „Ii slujea pe cei puternici, îi dispre uia pe cei ne-'ţ îndemînatici şi îi p r sea pe cei nenoroci i". (1754—1838)ă ă ţ0* 131

— E drept c -i cam b t tor la ochi — spuse parizianul E mai nimerită ă ă pentru un burghez.

— Iei cinci ludovici ?—Nu, şase. Unul de fiecare gaur . ; — Ei bine, î i dau şase napoleoniă ţ— Eu vreau şase ludovici.— Nu eşti bonapartist ? S preferi dumneata ludovicul unui napoleon!ăParizianul, poreclit Piele-Roşie, surîse :— E de pre Napoleon — spuse el — dar Ludovic e rnai la pre .ţ ţ— Şase napoleoni.-— Şase ludovici. E pentru mine o diferen de dou zeci şi patru deţă ă

franci.— Nu-i chip s facem tîrgul în cazul sta.ă ă-— Nu-i nimic. P strez bibeloul.ă— P streaz -I, n-ai decît.ă ă-— Mai vrei şi rabat 1 Asta-i bun I Nu mi-aş fi închipuit c m voiă ă ă

desp r i în felul sta de-un obiect care-i o. adev rat inven ie.ă ţ ă ă ă ţ— Atunci, bun seara.ă-— E un mare progres fa de pistol ! Indienii chesapea- kes ţă 2 îi spun

Nortay-u-Hah,

— Cinci ludovici bani peşin e o avere.— Nortay-u-Hah, asta înseamn Puşc -scurt . Mul i habar n-au deă ă ă ţ

lucrul sta. Primeşti cinci ludovici şi al i cinci franci pe deasupra ?ă ţ • ,— Burghezule, am zis şase.Omul care st tea cu fa a în umbr şi care pîn atunci nu scosese oă ţ ă ă

vorb încercase tot timpul acesta mecanismul revolă verului. Se apropie de armurier şi-1 întreb şoptit, la ureche :ă

— E bun obiectul ?— Excelent.— Dau şase ludovici!Cinci minute mai tîrziu, în timp ce parizianul poreclit Piele-Roşie

strîngea în buzunarul secret de la subsuoara bluzei3 Napoleon — moned francez de aur care valora 20 de franci.ă ă8 Chesaoeajes — golf din S.U.A., pe coasta Atlanticului.132cei şase ludovici primi i, armurierul şi cump r torul, care purta înţ ă ă buzunarul pantalonilor revolverul, ieşeau din stradela Coutanchez.Carambolul1 biiei roşii şi al bilei negre

A doua zi, într-o joi, la mic dep rtare ă ă de Saint-Malo, iîng capulă Décollé, într-un loc unde faleza e înalt şi marea adînc , se petrecu ună ă fapt tragic.

Un promontoriu stîncos de forma unei suli e, legat de uscat printr-unţ istm îngust, se prelungeşte în mare şi se termin brusc printr-o uriaşă ă stînc dreapt ca un perete ; niă ă mic mai obişnuit în arhitectura m rii. Ca să ă ajungi, venind dinspre rm, pe platoul din vîrful stîncii perpendiculare,ţă trebuie s urmezi un drum pieptiş, al c rui urcuş e uneori destul deă ă anevoios.

Pe un platou de felul acesta st tea, c tre ceasurile patru dup -amiaz ,ă ă ă ă în picioare, un om înf şurat într-o manta larg , cu glug şi, dup anumiteă ă ă ă cute drepte şi col uroase pe care ţ íe f cea mantaua, era uşor deă recunoscut c dedesubt inea o arm . Creasta pe care se afla omul era oă ţ ă platform destul de întins , plin de cuburi mari de piatr , asem n toareă ă ă ă ă ă unor uriaşe lespezi de pavaj, l sînd între ele spa ii înguste de trecere.ă ţ Platforma aceasta, pe care creştea o iarb m runt şi deas , se terminaă ă ă ă înspre mare printr-o por iune stearp , la cap tul c reia se c sca vertical oţ ă ă ă ă rîp . Rîpa, mai înalt cu şaizeci de picioare decît nivelul m rii, p rea t iată ă ă ă ă ă cu firul cu plumb. Col ul stîng ţ i se m cina îns , formînd una din acele sc riă ă ă naturale des întîlnite pe falezele de granit, ale c ror trepte, pu ină ţ lesnicioase, î i cer uneori paşi gigantici sau salturi de m sc rici.ţ ă ă Rostogolirea asta de stînci cobora perpendicular pîn -n mare, afundîndu-ăse apoi în ea. Era un loc în care- i puteai frînge cu uşurin gîtul. Totuşi, laţ ţă nevoie, puteai coborî şi pe acolo, ca s te îmbarci chiar sub pere ii falezei.ă ţ

1 Carambol — ¡a biliard, atingerea pe rînd a dou bile dintr-o sină gură lovitur .ă133

Vîntul adia. Omul, înf şurat în mantaua lui, cu picioarele bine înfipte înă p mînt, cu mîna sting sprijinindu-şi cotul drept, închise un ochi şi-şiă ă apropie de cel lalt un ochean. P rea absorbit de o cercetare atent . Seă ă ă apropiase de marginea rîpii şi r m sese acolo nemişcat, cu privireaă ă

a intit în zare. Fluxul atinsese cea mai mare în l ime. Valurile izbeau, subţ ă ă ţ el, baza falezei.

Omul se uita eu aten ie la un vas din larg, care executa o manevrţ ă ciudat .ă

Acest vas, care p r sise abia de-o or portul ă ă ă Saint-Malo, se oprise după stîncile Banquetiers. Era o nav cu trei caă targe. Nu fundarisise ancora, poate din pricin c marea, nefiind acolo destul de adînc , lan ul ancoreiă ă ă ţ s-ar fi desf şuă rat foarte pu in în mare şi ancora ar fi putut fi prins subţ ă etrava navei; vaporul se mul umise deci s opreasc în pan .ţ ă ă ă

Omul, care era gr nicer de coast — ceea ce se putea b nui după ă ă ă mantaua lui de uniform — iscodea cu cea mai mare aten ie manevreleă ţ navei şi p rea c şi le noteaz în minte.ă ă ă

Era înc destul lumin , mai ales în largul m rii şi pe creasta falezei.ă ă ă ă Partea de jos a coastei începuse s se întunece.ă

Gr nicerul, absorbit cu totul de manevra vasului şi scru- tîndă conştiincios largul, nu se gîndise s cerceteze şi stînca da lîng el, sau ceaă ă de sub el. St tea cu spatele c tre scara pu in îmbietoare care lega platoulă ă ţ falezei cu marea, şi nu observ c acolo mişca ceva. Pe aceasta scar ,ă ă ă înd r tul unui cot pe care-1 f cea stînca, se g sea cineva, un om care,ă ă ă ă dup toate aparen ele, se ascunsese în acel loc înainte de sosireaă ţ gr nicerului. Din cînd în cîrid, din umbr , se ivea din dosul stîncii un cap,ă ă se uita în sus şi pîndea paznicul. Capul acesta, acoperit cu o p l rie mareă ă american , era cel al omului, al quaker-ului, care, cu vreo zece zileă înainte, vorbise, pe stîncile de la Petit-Bay, cu c pitanul Zuela.ă

Dintr-o dat , gr nicerul p ru s -şi dubleze încordarea. Şterse repede cuă ă ă ă mîneca sticla ocheanului şi-1 îndrept energic spre nava cu trei catarge.ă

Un punct negru se desprinse de nav .ăAcest punct, aidoma unei furnici pe mare, era o barei,P rea c are de gînd s trag la rm. Cei cl iva marinari care erau înă ă ă ă ţă ţ

barc vîsleau din r sputeri,ă ă134

Barca cîrmea pu in cîte pu in şi se îndrepta spre capui ţ ţ Décollé.Aten ia gr nicerului era încordat la maximum. Nu pierţ ă ă dea din ochi nici

o mişcare a b rcii. Se apropiase înc şi mai mult de marginea falezei.ă ăIn clipa aceea, un om înalt, quaker-ul, se ivi în spatele gr nicerului, înă

capul sc rii. Gr nicerul nu-1 vedea.ă ăQuaker-ul se opri o clip , cu bra ele atîrnînd pe lîng corp, cu pumniiă ţ ă

crispa i şi, cu precizia unui vîn tor gata s trag , m sur spateleţ ă ă ă ă ă gr nicerului.ă

Numai patru paşi îi desp r eau. F cu un pas înainte, apoi se opri, maiă ţ ă f cu înc unul, şi se opri din nou ; nu f cea alt mişcare decît aceeaă ă ă ă dinainte, tot restul corpului r mînîn- du-i încremenit ca o statuie ; piciorulă atingea iarba f r zgoă ă mot ; f cu al treilea pas şi se opri ; se apropiase atîtă de mult ele gr nicerul care continua s se uite nemişcat prin ochean, încîtă ă aproape c -1 atingea. Omul din spatele gr nicerului ridic încet mîinile, cuă ă ă pumnii încleşta i, pîn la în l imea umerilor, apoi, dintr-o dat , bra ele i seţ ă ă ţ ă ţ n pustir înainte şi amîndoi pumnii, desf cîndu-se, ca sub presiunea unuiă ă ă resort, izbir umerii gr nicerului. Lovitura fu îngrozitoare. Gr nicerul n-ă ă ă^puc s scoat m car un strig t. C zu din înaltul falezei, cu capul în jos,ă ă ă ă ă ă

în mare. I se mai v zur t lpile doar în r să ă ă ă timpul unei clipite. Fu ca o piatr aruncat în ap , apoi marea; acoperi totul.ă ă ă

Pe suprafa a întunecat a apei se ivir dou -trei cercuri.ţ ă ă ăNu mai r m sese decît ocheanul, -în iarb , c zut din mina lui.ă ă ă ăQuaker-ul se plec peste marginea rîpei, privi cum se toă peau cercurile

în valul m rii, aştept cîteva minute, apoi se ridic , fredonînd printreă ă ă din i :ţ„Muri şi domnul poli ist, Muri, pierzînclu-şi via a'Vţ ţi

Se mai aplec o dat , Nimic nu reap ru la suprafa a apei. Doar înă ă ă ţ dreptul locului unde gr nicerul fusese înghi it de valuri, la suprafa a apei,ă ţ ţ se formase un fel d® pat deas , da culoare brun , care se l rgea peă ă ă ă m sur ce-o leg nau valurile. Pesemne c gr nicerul îşi strivise capul deă ă ă ă ă vreo stînc subă135marin . Sîngele se ridica la suprafa şi p ta spuma m rii. Quaker-ul, cuă ţă ă ă ochii tot la aceast b ltoac roşiatic , relu :ă ă ă ă ă„Acum un sfert de ceas era, Şi-acuma nu mai este..."

Dar n-apuc s termine. Auzi înd r tul lui o voce foarte blînd , careă ă ă ă ă spunea :— Dumneata erai, Rantaine ? Bun ziua. Ai omorît un om. El se întoarseă şi v zu, la o distan de cincisprezece paşi,ă ţăîn desp r itura dintre dou stînci, un om scund care inea un revolver înă ţ ă ţ mîn . R spunse :ă ă— Dup cum vezi! Bun ziua, sieur Clubin. Omul cel scund tres ri;ă ă ă

— M recunoşti ?ă— Şi dumneata m-ai recunoscut doar pe mine —- spuse Rantaine.Se auzea în timpul acesta zgomot de vîsle pe mare. Era barca pe care-

o z rise gr nicerul şi tare acum se apropia.ă ăSieur Clubin spuse în şoapt , ca şi cînd şi-ar fi vorbit lui însuşi:ă— Ai lucrat repede,— Cu ce v pot servi ? întreb Rantaine.ă ă— Cu nimica toat . Aproape zece ani de cînd nu te-am v zut. Trebuieă ă

s fi învîrtit afaceri mari. Cum î i merge ?ă ţ— Bine —- spuse Rantaine. Dar dumneata ?

— Foarte bine — r spunse sieur Clubin, Rantaine f cu un pas spre sieură ă Clubin,

Un mic zgomot sec îi ajunse pîn la ureche. Sieur Clubin îşi înc rcaă ă arma.

— Rantaine, sîntem 3a cincisprezece paşi unul de altul. Tocmai cî iţ trebuiesc. Stai locului î

—- Ah 1 exclam Rantaine, Ai ceva cu mine ?ă— 'Am de vorbit cu dumneata,Rantaine nu mai f cu nici o mişcare. Sieur Clubin relu :ă ă

— Ai asasinat chiar adineauri un gr nicer. Rantaine îşi ridic pu ină ă ţ p l ria şi r spunse :ă ă ă

— Mi-ai mai f cut cinstea s mi-o spui,ă ă— în termeni mai pu in preeişi, Am spus.; un om. Şi acum precizez: unţ

gr nicer. Acest gr nicer purta numă ă ă

136rul 819. Era cap de familie. Las în urma lui o v duv si cinci copii,ă ă ă

— Se poate — zise Rantaine.Urm un scurt r stimp de t cere.ă ă ă— Sînt numai oameni tot unul şi unul aceşti gr niceri — spuse Clubin.ă

Aproape to i foşti marinari.ţ— Am remarcat — zise Rantaine — c r posa ii las în urm , de obicei,ă ă ţ ă ă

o v duv şi cinci copii,ă ăSieur Clubin continu :ă— Ghici cît m-a costat revolverul ?— E o pies frumoas — r spunse Rantaine.ă ă ă— La cît o pre uieşti ?ţ— Trebuie s fi costat o avere.ă— M-a costat o sut patruzeci şi patru de franci,ă—- Trebuie s-o fi cump rat de la dugheana de arme din stradaă

Goutanehez — spuse Rantaine.Clubin relu :ă— Nici n-a strigat m car. C derea î i ia glasul,ă ă ţ— Sieur Clubin, va fi vînt la noapte.— Numai eu cunosc taina,— Tragi tot la Hanul lui Jean ? întreb Rantaine.ă— Da, nu-i r u la han.ă— Mi-amintesc c-am mîncat acolo nişte varz c lit de toat bun tatea.ă ă ă ă ă— Trebuie s fii extrem de puternic, Rantaine. Ai nişte umeri... Nu mi-ă

aş dori un bobîrnac de la dumneata. Eu. cînd m-am n scut, eram aşa deă pl pînd. c se îndoiau to i dac-am s tr iesc.ă ă ţ ă ă

— Ai tr it totuşi, din fericire.ă— Mi-am p strai vechile deprinderi ; trag tot la b trînul Han al lui Jean,ă ă— Ştii, sieur Clubin, de ce te-am recunoscut ? Pentru c m-aiă

recunoscut şi dumneata pe mine. Mi-am zis : numai Clubin e în stare de un lucru ca sta.ă

Şi mai f cu un pas înainte,ă— Treci la locul dumitale, Rantaine.Rantaine se d du înapoi şi spuse, aşa, ca pentru sine:ă— Eşti ca un copil în fa a dr ciilor stora.ţ ă ăSieur Clubin continu ;ă

137— Situa ia-i asta. Avem la dreapta, spre Saint-Enogat, Ia trei sute deţ

paşi de-aici, un alt gr nicer, num rul 618, care se afl în via , şi la stînga,ă ă ă ţă spre Saint-Lunaire, un post de vam . Asta va s zic şapte oameniă ă ă înarma i, care pot fi aici în cinci minute. Stînca va fi împresurat . Potecaţ ă bine p zit . S evadezi, cu neputin . Mai e şi un cadavru la picioareleă ă ă ţă falezei.

Rantaine arunc o privire pieziş la revolver.ă ă— Ai dreptate, Rantaine. E o pies nostim . Poate c nu-i înc rcat decîtă ă ă ă

cu praf de puşc . Dar ce-are a face ? Ajunge un singur foc şi alearg spreă ă noi toat for a armat . Şi pot trage şase.ă ţ ă

Loviturile ritmice ale lope ilor se auzeau din ce în ce mai clar. Barca nuţ era departe.

B rbatul cel înalt îl privea pe cel scund într-un fel ciudat. Sieur Clubină vorbea cu o voce din ce în ce mai liniştit şi mai blînd :ă ă

— Rantaine, oamenii din ambarca ia pe care-o vezi veţ nind, aflînd ceea ce-ai s vîrşit aici adineauri, vor da o mîn de ajutor ca s fii arestat. Ştiuă ă ă c -i pl teşti zece mii de franci c pitanului Zuela ca s te treac dincolo.ă ă ă ă ă Intre noi fie vorba, ai fi sc pat mai ieftin cu contrabandiştii din Plainmont;ă dar ei nu te-ar fi dus , decît pîn -n Anglia, şi-apoi dumneata nu po i riscaă ţ s te ar i la Guernesey, unde toat lumea are onoarea de a te cunoaşte.ă ăţ ă Dar, s revin la chestiune. Dac trag, eşti arestat. Pentru fuga dumitale îiă ă pl teşti lui Zuela zece mii de franci. I-ai şi dat cinci mii de franci aconto.ă Zuela va p stra cei cinci mii de franci şi va pleca mai deă parte. Aşa ! Rantaine, te-ai împopo onat straşnic de bine. P l ria asta, haina astaţ ă ă caraghioas şi ghetele astea te schimb complet. Ai uitat ochelarii. Aiă ă f cut bine c i-ai l sat favori i.ă ă ţ ă ţ

Rantaine surise, dar surîsul lui aducea mai mult a rînjet. Clubin continu :ă

— Rantaine, ai nişte pantaloni americani cu dou buzuă nare. Intr-unul e ceasul dumitale. P streaz -1.ă ă

— Mul umesc, sieur Clubin.ţ— în cel lalt e o cutie mic de fier forjat, care se desă ă chide şi se închide

cu resort. E o veche tabacher de marinar. Scoate-o din buzunar şiă arunc -mi-o.ă

— Dar asta-i ho ie în lege !ţ138

—• Eşti liber s dai alarma.ăŞi Cîubin se uit int la Rantaine,ă ţ ă— Ascult , mess Clubin... — zise Rantaine, înaintînd un pas şiă

întinzîndu-şi mîna deschis .ăMess era o linguşire,— Stai pe loc, Rantaine !— Mess Clubin, s facem o învoial . I i dau jum tate.ă ă ţ ăClubin îşi încrucişa bra ele, l sînd s se vad eava revolţ ă ă ă ţ verului.— Drept cine m iei, Rantaine ? Eu sînt om cinstit. Şi dup o scurtă ă ă

pauz , ad ug : îmi trebuie tot.ă ă ăRantaine morm i printre din i:ă ţ— Cu sta nu-i de glumit.ăOchii lui Clubin sc p rar . Vocea îi deveni rece si t ioas ca o elul.ă ă ă ă ă ţ

Strig :ă— V d c te înşeli. Dumneata eşti acela care te numeşti Furt, eu mă ă ă

numesc Restituire. Ascult , Rantaine, acum zece am ai p r sit Guernesey-ă ă ău! în toiul nop ii, luînd din casa unei asocia ii cincizeci de mii de franci,ţ ţ care erau ai t i, dar ai uitat s laşi pe loc al i cincizeci de mii de franci,ă ă ţ care erau ai altuia. Aceşti cincizeci de mii de franci, pe care i-ai furat de la asociatul dumitale, excelentul şi distinsul mess Lethierry, fac azi, împreun cu dobînzile cuvenite pe timp de zece ani, optzeci şi unu de miiă şase sute şaizeci şi şase de franci şi şase centime. Ieri ai intrat la un zaraf. Am s - i spun şi numele, Rebuchet, dm strada Saint-Vincent. I-ai num rată ţ ă şaptezeci si şase de mn de franci în bilete de banc franceze, în schimbulă c rora ai primit trei bancnote de cîte o mie de lire sterline pius monedaă

m runt . Ai pus aceste bancnote în tabachera de fier, iar pe aceasta aiă ă pus-o în buzunarul cel mic din dreapta al cmg torii pantalonilor. Acesteă trei mii de lire sterline valoreaz şaptezeci şi cinci de mii de franci. înă numele lui mess Lethierry, m voi mul umi cu aceast sum . Plec mîine laă ţ ă ă Guernesey şi vreau s -i duc banii. Rantaine, vasul cu trei catarge careă sta ioneaz acolo este Tamaulipas. Ti-ai îmbarcat azi-noapte cuierele,ţ ă printre sacii şi bagajele echipajului. Vrei s p r seşti Fran a. Ai, desigur,ă ă ă ţ motivele dumitale. Pleci la Arequipa. Barea vine s te ia. O aştep i aici. Eă ţ aproape. I se aud vîslele. Depinde de mine s pleci sau s r mîi. Dar gataă ă ă cu vorb ria ! Arunc -mi tabachera de fier.ă ă139

Rantaine deschise buzunarul, scoase o cutie mic şi o arunc lui Clubin.ă ă Era tabachera de fier. Ea se rostogoli ia picioarele lui Clubin.

Clubin se cinchi, f r s -şi plece îns capul, şi ridic tabaă ă ă ă ă chera cu mîna sting , intindu-1 pe Rantaine cu cei doi ochi aî s i şi cu cele şase gloan eă ţ ă ţ ale revolverului. Apoi strig :ă

— Amice, întoarce-te cu spatele. | Rantaine se întoarse cu spatele.Sieur Clubin îşi puse revolverul la subsuoar şi ap s de resortulă ă ă

tabacherei. Cutia se deschise.Con inea patru bancnote, trei de cîte o mie de lire şi una de zece lire.ţîndoi cele trei bancnote de o mie de lire, le puse la loc în tabachera de

fier, închise cutia şi o puse în buzunar.Apoi lu de jos ,o pietricic , înf şur pietricica în hîrtia de zece lire şiă ă ă ă

spuse :— întoarce-te.Rantaine se întoarse.Sieur Clubin continu :ă-— i-am spus c m voi mul umi cu cele trei mii de lire, Iat cele zeceŢ ă ă ţ ă

lire pe care i le dau înapoi.ţŞi-i arunc lui Rantaine bancnota care învelea pietricica.ăRantaine, cu o lovitur de picior, f cu s zboare bancnota şi pietricicaă ă ă

în mare.— Cum vrei —- spuse Clubin. Atunci trebuie s fii bogat. Mi-ai luat oă

piatr de pe inim !ă ăZgomotul lope ilor, care se tot apropiase în r stimpul acesţ ă tui dialog,

încet . Semn c barca ajunsese la picioarele falezei.ă ă— Tr sura e jos. Po i pleca, Rantaine.ă ţRantaine se îndrept spre sc ri şi coborî printre stînci.ă ăClubin se apropie cu b gare de seam de marginea rîpii şi, întinzîndu-şiă ă

gîtul, îi privi cum coboar .ăBarca se oprise lîng ultima treapt pe care o formau stîn- cile, chiar înă ă

locul unde c zuse gr nicerul.ă ăTot uitîndu-se la Rantaine cum sare din piatr în piatr , Clubin morm i:ă ă ă— S rmane num rul 619 ! El se credea singur. Rantaine credea c nu-să ă ă

decît ei amîndoi. Eu singur ştiam c sîn- tem trei.ăZ ri la picioarele lui, în iarb , ocheanul pe care-1 sc pase gr nicerulă ă ă ă

din mîn . îl ridic .ă ă140

Zgomotul vîslelor se auzi din nou. Rantaine abia s rise în barc şiă ă

aceasta o şi pornise în larg.Cînd Rantaine se v zu în barc şi cînd, dup primele lovituri de vîsl ,ă ă ă ă

faleza începu s r mîn în urma lui, înde- p rtîndu-se, el se ridic brusc înă ă ă ă ă picioare, fa a ţ i se schimonosi îngrozitor şi, ar tînd cu pumnul, strig :ă ă

— Ha ! Pîn şi diavolul e-o canalie !ăCîteva clipe dup ă asta, Clubin, clin înaltul falezei, în momentul cînd

îndrepta ocheanul în direc ia b rcii, auzi desţ ă luşit aceste cuvinte rostite de o voce puternic în mijlocul vuietului m rii:ă ă

— Sieur Clubin, eşti un om cinstit; dar ai s -mi dai voie s -i scriu luiă ă Lethierry despre cele întîmplate. In barc e şi-un marinar din Guernesey,ă numit Ahier Tostevin, care face parte din echipajul lui Tamaulipas, şi care se va întoarce la Saint- Malo cu prilejul viitoarei c l torii a lui Zuela, şi vaă ă depune m rturie c i-am încredin at, pentru mess Lethierry, suma de treiă ă ţ ţ mii de lire sterline.

Era vocea lui Rantaine.Clubin era omul care, o dat ce începea un lucru, îl ducea pîn la cap t.ă ă ă

Neclintit ca şi gr nicerul şi chiar pe locul în care st tuse acesta, cuă ă ocheanul la ochi, el nu pierdu o clip din vedere barca. O v zu descrescîndă ă printre valuri, disp rînd şi reap rînd, apropiindu-se de nava care sta ionaă ă ţ în larg, lipindu-se de ea, şi apoi recunoscu statura înalt a lui Rană taine pe puntea lui Tamaulipas.

Cînd barca fu tras pe punte şi aşezat la locul ei, Taă ă maulipas porni, Vintul b tea dinspre uscat înte indu-se ; vasul îşi întinse toate pînzele.ă ţ Ocheanul lui Clubin r mase a intit asupra acestei siluete care devenea dină ţ ce în ce mai schematic , şi, o jum tate de or mai tîrziu, Tamaulipas nuă ă ă mai era decît un punct negru, pierzîndu-se în zare, pe cerul pal al crepusculului.informa ii folositoare pentru persoanele care aşteapt scrisori (ie dincoloţ ă de ocean sau care se tem de ele

Şi în seara aceea sieur Clubin se întoarse tîrziu.Una din cauzele întârzierii sale o constituia faptul c , înainte de a seă

întoarce la han, se dusese pîn la poartaă141Dinan, unde erau mai multe cîrciumi. El cump rase dintr-o circium , undeă ă nu era cunoscut, o sticl de rachiu, pe care-o pusese în buzunarulă înc p tor al bluzei sale marin reşti, ca şi cînd ar fi vrut s-o ascund ; apoi,ă ă ă ă întrucît Durande urma s plece a doua zi de diminea , Clubin f cu oă ţă ă inspec ie pe punte, pentru a se asigura c totul e în ordine.ţ ă

Cînd sieur Clubin se întoarse la Hanul lui Jean, în sala cea joas nu seă mai'' g sea decît b trînul c pitan de curs lung Gertrais-Gaboureau,ă ă ă ă ă care-şi sorbea halba şi-şi fuma pipa.

Domnul Gertrais-Gaboureau salut pe sieur Clubin între o sorbitur şiă ă un puf it.ă

— Good — bye, c pitane Clubin.ă— Bun seara, c pitane Gertrais.ă ă-— în sfîrşit, iat c-a plecat şi Tamaulipas.ă— Ah ! zise Clubin — nici n-am b gat de seam .ă ăC pitanul Gertrais-Gaboureau scuip şi zise :ă ă— A şters-o Zuela.

— Cînd ?— In seara asta.— încotro ?— La dracu'.— F r îndoial ; dar unde ?ă ă ă— La Arequipa.— Habar n-aveam — spuse Clubin. Şi ad ug : M duc s m culc.ă ă ă ă ăAprinse luminarea, se îndrept spre uş , dar se reînă ă toarse :— Ai fost vreodat la Arequipa, c pitane Gertrais ?ă ă— Da. E cam mult de-atunci.■-— Unde se face escal ?ă— Cîte pu in prin toate p r ile. Dar Tamaulipas nu va face nici o escal .ţ ă ţ ă

"*Domnul Gertrais-Gaboureau deşert pe marginea unei fară furii scrumul

pipei sale şi continu :ă— Cunoşti vasul de coast cu trei catarge Calul Troian şi frumosulă

Trentemouzin, tot cu trei catarge, care-au plecat la Cardiff. Eu nu eram de p rere s plece, din cauza vremii. în ce hal s-au întors ! Calul Troian eraă ă înc rcat cu terebentin , a luat ap şi, punînd în mişcare pompele, şi-aă ă ă pompat, o dat cu apa, toat înc rc tura. Cît priveşte Trentemouzin, aă ă ă ă suferit mai ales în p r ile de sus : galionul, brîul superior, vergaă ţ142gsibier trinchet de sus l, traversa ancorei de la babord, toate-s distruse. S-a întors într-un hal f r hal. Arborele trinchet n-a suferit nimic; a fost totuşiă ă serios zguduit. Toate leg turile de fier ale bompresului au disp rut şi,ă ă lucru de necrezut, bom- presul n-a fost decît strîmbat, îns cu totulă despuiat; c ptuă şeala vaporului e g urit la babord pe-o suprafa de pesteă ă ţă trei picioare p trate. Iat ce va s zic s n-ascul i de al ii.ă ă ă ă ă ţ ţ

Clubin pusese luminarea pe mas şi începu s mute un şir de ace cuă ă g m lie, care erau prinse în gulerul bluzei. EI continu :ă ă ă

— Parc spuneai, c pitane Gertrais, c Tamaulipas nu va face nici oă ă ă escal .ă

— Nici una. Merge direct spre Chile.— în cazul acesta, nu va putea trimite ştiri din drum.— Ba s-avem iertare, c pitane Clubin. în primul rînd, va putea trimiteă

depeşe prin toate navele cu vele pe care le în- tîlneşte şi care se îndreaptă spre Europa.

— Aşa-ij.— Apoi, unde mai pui cutia de scrisori a m rii ?ă— Ce-i aceea, cutia de scrisori a m rii ?ă•— Nu ştii ce-i aceea, c pitane Clubin ?ă— Nu.— Cînd treci strîmtoarea Magellan.— Ei, şi ?— Pretutindeni z pad , tot timpul vijelii, vînturi p că ă ă ătoase, o mare

îngrozitoare.— Şi-apoi ?— Dup aceea, treci de capul Marmouth.ă— Bine. Pe urm ?ă

— Apoi treci capul Valentin,— Şi-apoi ?— Apoi treci capul Isidore.— Şi-apoi ?— Apoi treci promontoriul Anna.— Bine, bine. Dar ce numeşti dumneata cutia de scrisori a m rii ?ă, ! y«S» gabier trichet de sus — grind de fier sau de metal lixata mă

virlul primului catarg.143

— Am ajuns şi ia asta. Mun i în dreapta, mun i în stînga. Pretutindeniţ ţ pinguini şi pesc ruşi vestitori de furtun . O reă ă giune însp imînt toare. Peă ă to i sfin ii! Pe toate maimu ele ! Ce h rm laie şi cum te mai loveşte !ţ ţ ţ ă ă Vîrtejul n-aşteapt s -i vin în ajutor cineva ! Acolo trebuie s - iă ă ă ă ţ supraveghezi traversa care ine lemn ria pupei! Acolo trebuie s - i reduciţ ă ă ţ pînza velelor. Acolo eşti silit s înlocuieşti vela mare cu flo- culă 1 şi flocul cu trinchetinul 2. Vijelie peste vijelie. Şi apoi, cîte patru, cinci, şase zile se stă Ia capa seac ă 3. De multe ori dintr-o velatură4 nou-nou nu- i mai r mîn .ţă ţ ă decît nişte zdren e. Ce mai dans ! Rafale care- i fac o corabie cu treiţ ţ catarge s op ie ca un purice. Am v zut pe un bric englez, True bine, ună ţ ă ă mic mus care lucra Ia ghiul5 m turat de pe bord şi aruncat în fundulă gheenei, cu s geat cu tot. Zbori în aer parc-ai fi fluturaş, ce mai încolo !ă ă Am v zut pe sub- maistrul de pe Revenue, o goelet frumuşic , smuls deă ă ă pe gabie6 trinchet şi ucis pe Ioc. Am avut şi eu copastia 7 distrus şi ramaă lacrimar ă 8 f cut piftie. Ieşi de-acolo cu toate velele ciuruite. Fregate cuă ă cincizeci de guri de foc iau ap ca nişte panere. Şi blestemata aia deă coast ! Nimic mai moho- rît. Stînci ciopîr ite, ca şi cînd cineva şi-ar fiă ţ f cut o joac din asta. Te apropii de Port-Famine. Acolo e mai r u ca oriă ă ă -unde. Cele mai grozave valuri pe care mi-a fost dat s le v d în via a mea.ă ă ţ Nişte regiuni infernale. Şi, deodat , z reşti aceste dou cuvinte scrise cuă ă ă roşu : Post-Office.1 Floc — vel triunghiular aflat la prova vasului.ă ă ă

2 Trinchetin — vel triunghiular legat la extremitatea spre pupa aă ă ă bompresului.

3 A sta la capa — a suporta un vînt puternic sub cîteva vele rezistente ; capa seac se ine numai cu o singur vel .ă ţ ă ă

4 Velatura — ansamblul velelor ce pot fi învergate în acelaşi timp pe o nav .ă

5 Ghiul — verga fixat cu un cap t la catarg şi servind la întină ă derea velelor numite rande.

6 Gabie — platforma aşezat deasupra butucului de leg tur întreă ă ă coloana şi arborele gabier. Serveşte ca loc de veghe pentru marinar.7 Copastie — rama parapetului.

8 Rama lacrimar — rama exterioar din jurul pun ii pentru scurgeă ă ţ rea apei.144Ce vrei s spui eu asta, c pitane Gertrais ?ă ă

- Vreau s spun, c pitane Clubin, c imediat ce-ai treă ă ă cut de promontoriul Anna, vezi pe-un bolovan înalt de-o sut de picioare un stîlpă solid. Iar de stîlpul sta e legat un butoi, Butoiul sta e cutia poştal .ă ă ă

Englezii s-au apucat s scrie pe cl: Post-Office. Cu ce drept se amestecă ă ei! E poşta oceanului ; şi nu apar ine acelui onorabil gentleman care eţ regele Angliei. Aceast cutie poştal e comua . Apar ine tuturor naă ă ă ţ iunilor.ţ Post-Office! Parc-ar fi pe chinezeşte ! I i face imţ presia unei ceşti de ceai, pe care diavolul i-o ofer pe neaşţ ă teptate. Şi-acum, iat cum func ionează ţ ă acest serviciu poştal. Fiecare barc cu scrisorile pe care cei de pe navă ă vor s le expedieze. Vasul care vine din Atlantic trimite scrisorile pentruă Europa, iar vasul care vine din Pacific trimite scrisorile pentru America. Ofi erul care î i conduce barca pune în butoi pachetul dumitale cu scrisoriţ ţ şi-1 ridic pe cel care se g seşte acolo. I i iei sarcina s expediezi acesteă ă ţ ă scrisori; iar nava care va trece pe-acolo în urma dumitale, îşi va lua sarcina s expedieze scrisorile dumitale. Intrucît naviga ia se face în sensă ţ contrar, continentul de unde vii dumneata este acela c tre care mă ă îndrept eu. Eu transport scrisorile dumitale, diminea a le transpor i pe-aleţ ţ mele. Butoiul e fixat de stîlp cu un lan . Şi plou !... Şi ninge !.,. Şi bateţ ă grindina !... P c toas mare ! P s rile zboar în toate direc iile. Tamauli-ă ă ă ă ă ă ţ pas va trece pe-acolo. Butoiul are un capac bun, cu balamale, dar n-are nici broasc , nici lac t. Dup eîte vezi, se poate scrie prietenilor. Scrisorileă ă ă ajung la destina ie.ţ

— E foarte nostim — murmur Clubin, gînditor.ăC pitanul Gertrais-Gaboureau se întoarse la halba lui.ă— S presupunem c tic losul sta de Zuela îmi scrie. Pungaşul îşiă ă ă ă

zvîrle mîzg leala în butoi la Magellan, şi peste patru luni primesc slovaă acestui nemernic. Dar, era s uit, c pitane Clubin ! Pleci mîine ?ă ă

Clubin, cufundat ca într-un fel de trans , nu ajizi. C piă ă tanul Gertrais repet întrebarea.ă

Clubin se trezi :— Sigur, c pitane Gertrais, E ziua mea de plecare. Treă buie s plecă

mîine diminea .ţă— In locul dumitale, eu n-aş pleca. Pielea cîinilor miroase a jilav,

c pitane Clubin. P s rile de mare dau de două ă ă ă10145nop i tîrcoale lanternei farului. Semn r u. Am un barometiu care face felţ ă de fel de tr sn i. Luna e la primul p trar ; e maximum de umiditate. Amă ă ă v zut adineauri cebareaua în- cnizîndu-şi frunzele şi-un cîmp plin de trifoiă cu tulpinele drepte ca luminarea. Rimele ies la suprafa , muştele înţă eap ,ţ ă albinele nu se mai dep rteaz de stup, vr biile in sfat. Iar sunetulă ă ă ţ clopotelor s-aude de la mari dep rt ri. Am auzit în aceast sear clopoteleă ă ă ă bisericii din Saint-Lunaire su- nînd toaca pentru vecernie. Şi-apoi, la asfin it, soarele era murdar. Mîine va fi cea mare. Nu te sf tuiesc sţ ţă ă ă pleci M tem mai mult de cea , decît de uragan. Mare parşiv -i si cea aă ţă ă ţ asta !CARTEA A ŞASEATIMONIERUL BEAT §1 C PITANUL CUMP TATĂ ĂStîncile Douvres

Cam cu cinci leghe îa sud de Guemesey, în largul m rii, în fa a capuluiă ţ Plainmont, între insulele Mînecii şi Saint-Malo' exist un şir de stînci ieşiteă pe jum tate din mare, numite stîncile ă Douvres. E un loc extrem de

primejdios.Punctul de pe coasta Fran ei cel mai apropiat de stîncile ţ Douvres este

capul Bréhant. Distan a dintre aceste stînci şi coasta Fran ei e ceva maiţ ţ mare decît aceea care desparte Fran a de prima insul din arhipelagulţ ă normand.

In aceste m ri ale lumii civilizate, chiar şi cele mai s lbatice regiuniă ă stîncoase sînt rareori pustii. Intîlneşti contrabandişti la Ilagot, vameşi la Binic, cel i ţ la Bréhant, cresc tori de striă dii la Cancale, vîn tori de iepuri peă insula lui Cezar, la Césambre, pescuitori de crabi la Brecq-Hou, pescari cu n voaă dele Ia Minquiers, pescari cu sacul Ia Ecré-Hou. Pe stîncile Douvres nu întâlneşti îns pe nimeni.ă

P s rile de mare sînt acolo ca la ele acas .ă ă ăNu exist întîlnire mai periculoas ." Stîncile Casquets, unde se spuneă ă

c a naufragiat Corabia Alb , bancul Calvadosului, stînci submarine lîngă ă ă insula Wikt, insula Ronesse, care trans- lorm rmul de la Beaulieu într-ă ţăun loc de groaz , fundul înalt ă de la Préel, care gîtuie de la Marquel, din care cauz geamandurile zugr vite în roşu trebuie s fie aşezate din două ă ă ă-zeci în dou zeci de bra e ă ţ 1, locurile înşel toare din jurul lui ă E tables şi Plouha, cei doi druzi de granit de la sud de Guer- nesey, b trînul Anderlo şiă micul Anderlo, Corbière, stîncile Hanois, insula Ras, pe care zicala : „Dacă treci pe lîng Ras şi nu mori, apoi te-alegi cu o spaim grozav , te loveşteă ă ă damblaua", o recomand ca pe-un loc înfior tor : „Femeileă ă1 Bra — m sur maritim egal cu aproximativ 1,62 m.ţ ă ă ă ă147Moarte", strîmtoarea dintre Boue şi Frouquie, „Ruina", dintre Guernesey şi Jersey, stînea Hardent, dintre Minquiers şi Chausey, „Calul R u", dintreă Golful Bouval şi Bameville, au o faim ceva mai bun . E preferabil să ă ă înfrun i toate aceste recifuri unul dup altul, decît stîncile Douvres oţ ă singur dat .ă ă

Cu excep ia stîncii Pater-Noster, dintre Guernesey şi Serk, nu exist peţ ă tot întinsul primejdioasei M ri a Mînecii — Maă rea Egee a Occidentului — stînci care s inspire atîta groaz ca stîncile Douvres.ă ă

Şi înc de pe Pater-Noster po i lansa un semnal; cei care naufragiază ţ ă acolo mai pot n d jdui un eventual ajutor. La nord se vede capul Dicard,ă ă sau al lui Icar, şi la sud reciful „Nasul Mare". De pe stîncile Douvres nu se vede nimic.

Vijelia, apa, norii, nem rginirea, pustiul. Nimeni nu trece prin fa aă ţ stîncilor Douvres, afar doar de cei ce r t cesc druă ă ă mul. Granitul are acolo o înf işare s lbatic şi hidoas . Peste tot numai pr p stii. Neospitalitateaăţ ă ă ă ă ă amenin toare a abisului.ţă

Eşti în largul m rii. Apa e foarte adînc . Un recif cu totul singuratic, deă ă felul stîncilor Douvres, atrage şi ad posteşte tot felul de animale, careă simt nevoia de a fi cît mai departe de oameni. E un fel de uriaş maclrepor submarin. Un labirint scufundat. Exist acolo, la adîncimi unde înot toriiă ă ajung cu greu, peşteri, grote subterane, v g uni, încruciş ri de drumuriă ă ă întunecoase. Specii din cele mai monstruoase mişun peste tot locul. Seă sfîşie unele pe altele. Crabii m nînc peştii şi sînt şi ei la rîndul lor sfîşia i.ă ă ţ Viet i însp imînt toare, create penăţ ă ă tru a nu fi v zute de ochiul omenesc,ă r t cesc vioaie în aceast bezn . Vagi forme embrionare ele guri, deă ă ă ă

antene, de tentacule, de înot toare, de aripioare, de f lci c scate, deă ă ă solzi, de gheare, de cleşti, plutesc, tremur , se umfl , se descompun şiă ă dispar într-o transparen sinistr . Însp imînt toare roţă ă ă ă iuri de animale acvatice se mişc de colo pîn colo, fiecare cu rostul lui. Este un adev rată ă ă stup de hidre.

Acum patruzeci de ani, dou stînci de-o form cu totul neobişnuită ă ă semnalau de departe reciful Douvres navigatorilor de pe ocean. Erau doi col i verticali, ascu i i şi încovoia i, ale c ror vîrfuri mai-mai c seţ ţ ţ ţ ă ă atingeau. i se p rea c vezi ieşind din mare fildeşii unui elefant înghi itŢ ă ă ţ de valuri. Numai c aceştia erau înal i cît nişte turnuri, parc ai unuiă ţ ă elefant mare cît un munte. Cele dou turnuri naturale ale întunecatuă lui oraş de monştri nu l sau între eîe decît o trecere îngust ,ă ă148in care se n pusteau talazurile. Aceast trecere, întortochiat şi lung deă ă ă ă mai mul i co i, p rea un crîmpei de strad strîns între dou ziduri.ţ ţ ă ă ă ă Acestor dou stînci gemene li se spunea cele dou Douvres. Erau : mareaă ă şi mica Douvres. Una era înalt de şaizeci de picioare, cealalt deă ă patruzeci. Necontenitul du- te-vino al valurilor a reuşit în cele din urm să ă fac o t ietur ca de fier str u la baza acestor turnuri, iar puterniculă ă ă ă ă uragan clin 26 octombrie 1859 a pr buşit unul din ele. Cea care-a r masă ă în picioare, mica Douvres, e retezat şi roas mereu de apele m rii.ă ă ă

Uneia din cele mai ciudate stînci din grupul Douvres î se spune Omul. Ea mai poate fi v zut şi ast zi. In secolul trecut, nişte pescari r t ci iă ă ă ă ă ţ printre aceste stînci au g sit în vîrful ei un cadavru. Lîng cadavru se aflauă ă o mul ime de scoici goale. Un om naufragiase în acele locuri şi seţ refugiase acolo. Tr ise un timp mîncînd scoici, şi-apoi murise. De aici şiă numele de Omul.

T cerile apei sînt lugubre. Zgomotul m rii în veşnic mişă ă ă care se contopeşte cu liniştea înconjur toare. Reciful Douvres e cufundat înă aceast singur tate. De jur împrejurul lui, cît vezi cu ochii, fr mîntareaă ă ă nesfîrşit a talazurilor m rii.ă ăRachiu c zut din ceră

Vineri diminea , a doua zi dup plecarea vasului Tamauli- pas,ţă ă Durande porni spre Guernesey.

Ea p r si Saint-Malo la ora nou .ă ă ăVremea era senin , nici urm de cea ; aveai impresia c b trînulă ă ţă ă ă

c pitan Gertrais-Gaboureau spusese baliverne.ăîndeletnicirile lui sieur Clubin îl siliser s -şi neglijeze aproape cu totulă ă

înc rc tura vasului. Nu îmbarcase decît cîteva colete cu m rfuri din Parisă ă ă pentru magazinele de lux din Saint- Pierre-Port, trei l zi pentru spitalul dină Guernesey, una cu s pun de sulf, alta cu lumin ri şi o a treia cu talpă ă ă francez şi cu piele fin de Cordova. Şi aducea înapoi din înc rc turaă ă ă ă precedent o lad de zah r tos şi trei jazi de ceai, care fuă ă ă seser respinseă de vama francez . Sieur Clubin îmbarcase puă ine vite ; doar cî iva boi.ţ ţ Aceşti boi erau în cala vaporului, lega i cam de mîntuial .ţ ă149

Pe punte se g seau şase pasageri: un localnic din Guer- nesey, doiă negustori de vite din Saint-Malo, un „turist", cum se spunea în acea vreme, un parizian semiburghez, probabil voiajor comercial, şi un

american care c l torea în scopul de-a împ r i biblii.ă ă ă ţDurande avea, f r a-1 pune la socoteal pe Clubin, c piă ă ă ă tanul

vaporului, un echipaj format din şapte oameni : un timonier, un marinar pentru manipularea c rbunilor, un marinar marangoz, un buc tar, care laă ă nevoie era şi gabier, doi fo- chişti şi un mus. Unul din cei doi fochişti era în acelaşi timp şi mecanic. Acest fochist mecanic, un negru olandez foarte curajos şi extrem de inteligent, evadat de pe plantatiile de zah r dină Surinam, se numea Imbrancam. Negrul Imb'rancam în elegea şi slujea deţ minune motorul. La început de tot, apari ia m mijlocul cazanelor a luiţ Imbrancam, negru din cap pma-n picioare, a contribuit şi ea în mare m sur la înf işa- - rea ^diabolic a Burandei.ă ă ăţ ă

Timonierul, n scut la Jersey, dar originar din Cotentin, se numeaă Tangrouille. TangrouiJie era dintr-o str veche familie de nobili.ă

Acest lucru era adev rat în sensul cel mai riguros al cu- vîntului.ă Insulele Mînecii sînt, ca şi Anglia, o ar care ine la ierarhie. Şi ast zi maiţ ă ţ ă exist acolo caste. Castele îşi au ideile lor, care constituie pav za lor.ă ă Aceste idei ale castelor sînt pretutindeni aceleaşi, atît în India cît şi în Germania. Noble ea se cucereşte prin'spad şi se pierde prin munc . Eaţ ă ă se p să treaz prin trînd vîe. A nu face nimic înseamn a tr i ca un nobil;ă ă ă ă sînt onora i numai cei care nu muncesc. O meserie deţ gradeaz . In Fran aă ţ de odinioar nu exista decît o singur exă ă cep ie, şi asta numai pentruţ meşterii sticlari. Golirea sticlelor contribuind oarecum la gloria nobililor, fabricarea lor nu era considerat ca o dezonoare. In arhipelagul Mînecii, caă de altfel şi în Anglia, cine vrea s r mîn nobil trebuie s r mîn bogat. Ună ă ă ă ă ă om care munceşte nu poate fi nobil. Chiar dac-ar fi fost, muncind pierde acest titlu. Cutare marinar se trage din cavalerii care ridicau o companie întreag de solda i dintre vasalii lor, dar acum nu mai e decît un simpluă ţ marinar. Străvechile catastife bisericeşti de la Coutances pomenesc despre o seniorie de Trangroville. Pe insulele normande, dac s r ceşti^ă ă ă eşti repede eliminat din rîndurile nobilimii. O schimbare în fe-150Iul de pronun are a numelui ajunge. Din Tangroville devii Tangrouille, şi cuţ asta totul s-a terminat.

E tocmai ceea ce i s-a întimplat timonierului, de pe Du- rande. Tangrouille p strase str vechea calitate a nobililor — cusur grav pentru ună ă timonier — aceea de-a se îmb ta.ă

Sieur Clubin se înc p înase s -1 p streze în serviciu. Gaă ăţ ă ă rantase pentru el în fa a lui mess Lethierry.ţ

Timonierul Tangrouille nu p r sea niciodat vasul şi doră ă ă mea la bord.In ajunul plec rii, cînd sieur Clubin, la o or destul de înaină ă tat dină

noapte, venise pentru a face inspec ia vaporului, Tanţ grouille era în hamacul s u şi dormea.ă

In timpul nop ii, Tangrouille se trezi. Era un vechi obicei al lui de-a seţ trezi noaptea. Orice be iv care e la st pîn îşi are mica lui ascunz toare.ţ ă ă Tangrouille şi-o avea şi el pe-a iui, pe care o numea c mar . C maraă ă ă secret a lui Tangrouille era în tancul de ap . El şi-o f cuse acolo, ca să ă ă ă nu-i dea nimeni de urm . Era convins c .ascunz toarea nu era cunoscută ă ă ă decît de el. Căpitanul Clubin, fiind un om cump tat, era sever. Pu inul romă ţ şi rachiu englezesc pe care-1 putea sustrage timonierul aten iei vigilente aţ

c pitanului era pus de-o parte în acest ungher misă terios al tancului de ap , care este fundul unui tub de sond \ şi avea aproape în fiecareă ă noapte o întîlnire de dragoste cu aceast c mar . Supravegherea eraă ă ă riguroas , de aceea cheful era s r c cios şi excesele nocturne ale luiă ă ă ă Tangrouille se m ră gineau de obicei s trag de dou -trei ori cîte-o duşcă ă ă ă pe furiş. Se întîmpla uneori ca şi c mara s fie goal . în noaptea aceea,ă ă ă Tangrouille g si aici o sticl de rachiu la care nu se aştepta. Bucuria îi fuă ă mare, dar mirarea şi mai mare înc . Din care cer îi c zuse oare sticla ? Nu-ă ăşi putea aminti nici cînd, şi nici cum adusese sticla asta pe vapor. O b uă imediat, într-o oarecare m sur din prevedere, dar mai ales de tem ca nuă ă ă cumva rachiul s fie descoperit şi confiscat. Dup aceea arunc sticla înă ă ă mare. A doua zi, cînd lu în mîn bara cîrmei, Tangrouille se cl tina pu in.ă ă ă ţ

Conduse totuşi vaporul aproape ca de obicei. ' îCît despre Clubin, el se întoarse, se ştie, s se culce la Hanul lui Jean.ă1 Sond — parîm sub ire gradat , avînd o greutate de plumb la ună ă ţ ă

cap t, cu care se m soar adîncimea apei.ă ă ă151

Clubin purta întotdeauna sub c maş o cing toare de piele în careă ă ă p stra, pentru orice eventualitate, o rezerv de dou zeci de guinee,ă ă ă cing toare de care nu se desp r ea decît în timpul nop ii. Pe parteaă ă ţ ţ interioar a cing torii era numele lui, sieur Clubin, scris chiar de mîna lui,ă ă pe pielea net b cit , cu cer- peal groas litografic , care nu se şterge.ă ă ă ă ă ă

Cînd se scul , înainte de-a pleca, el puse în buzunarul cmg torii cutiaă ă de fier cu cei şaptezeci şi cinci de mii de franci în bilete de banc , apoi îşiă strînse ca de obicei cing toarea în jurul trupului.ăConversa ii întrerupteţ

Plecarea avu loc într-o atmosfer plin de bun dispozi ie. C l torii,ă ă ă ţ ă ă imediat ee-şi îngr m dir cuierele şi geamantanele pe b nci şi sub b nci,ă ă ă ă ă trecur în revist vaporul, aşa cum se întîmpl întotdeauna, inspec ie careă ă ă ţ pare obligatorie, într-atît e de obişnuit . Doi dintre pasageri, turistul şiă parizianul, nu v zuser înc niciodat o nav cu aburi şi, de la primele în-ă ă ă ă ă vîrtituri ale ro ii, începur s admire spuma. Apoi admirar fumul. Eiţ ă ă ă examinar pies cu pies , şi aproape şurub cu şuă ă ă rub, pe punte ca şi între pun i, toate aceste unelte marin reşti cu puzderia lor de inele, de cîrlige,ţ ă de şuruburi şi de buloane care, mul umit preciziei şi felului cum sîntţ ă îmbinate între ele, sînt asemeni unui uriaş giuvaier ; giuvaier de fier poleit de furtuni cu rugin . F cur înconjurul micului tun de alarm amarat peă ă ă ă punte „cu un lan , ca un cîine de paz ", dup cum remarc turistul, şiţ ă ă ă „acoperit c-o bluza de pînz gudronat , ca s nu r ceasc ", ad ugă ă ă ă ă ă ă parizianul. Cînd vaporul se îndep rt de rm, se schimbar obişnuiteleă ă ţă ă reflec ii asupra perspectivei portului ţ Saint-Malo.

Saint-Malo se f cu mic în dep rtare, apoi disp ru.ă ă ăPe tot întinsul m rii domnea linişte complet . Dîra pe care o l saă ă ă

vaporul în urm era parc un drum nesfîrşit cu ciucuri de spum , care seă ă ă prelungea cît vedeai cu ochii', f r a face vreo cotitur .ă ă ă

Niciodat maşinile Durnadei nu func ionaser mai bine ca în acea zi.ă ţ ă Vaporul se comporta de minune.

C tre ora unsprezece, pe o boare r coroas care adia dinspre nord-ă ă ănord-vest, Duraade se g sea în larg, în dreptulă

152stîncilor Minquiers, cu maşinile sub presiune mic , navigînd spre apus cuă murele 1 din tribord şi cit mai strins de direc ia vîntului. Vremea seţ men inea senin şi frumoas . Totuşi navele de pescuit se înapoiau dinţ ă ă larg.

încetul cu încetul, ca şi cum fiecare s-ar fi gr bit s ajung în port,ă ă ă marea se golea de vase.

Nu se putea spune c Durande urmase cu exactitate druă mul ei obişnuit. Echipajul nu era îngrijorat, încrederea în c pitan fiind f ră ă ă margini; totuşi, poate din cauza greşelii timonierului, vaporul se ab tuseă pu in din drum. P rea c Durande se îndreapt mai curînd spre Jerseyţ ă ă ă decît spre Guer- nesey. Pu in dup ora unsprezece, c pitanul rectificţ ă ă ă direc ia şi vaporul porni f r şov ial spre Guernesey. Nu se pierţ ă ă ă ă duse decît prea pu in timp. în zilele scurte îns , timpul pierdut îşi areţ ă neajunsurile lui. Pe cer str lucea un minunat soare de februarie.ă

Tangrouille, în starea în care se afla, nu era nici prea sigur pe picioare şi nici prea st pîn pe bra ul s u. Din care cauz , bravul timonier f ceaă ţ ă ă ă dese ambardee 2, ceea ce încetinea mersul vaporului.

Vîntul încetase aproape de tot.C l torul din Guernesey, care inea în mînâ un ochian, îl îndrepta dină ă ţ

cînd în cînd asupra unui nouraş de cea cenuşie pe care vîntul îl totţă plimba spre marginea de apus a z rii, şi care sem na cu un p m tuf deă ă ă ă vat pr fuit .ă ă ă

C pitanul Clubin avea obişnuita lui înf işare auster de puritan. I iă ăţ ă ţ f cea impresia îns c e ceva mai atent ca de obicei.ă ă ă

Pe puntea Durandei domnea o atmosfer de linişte, de voioşie aproape.ă C l torii vorbeau. Închizînd ochii în timpul unei c l torii pe mare, î i po iă ă ă ă ţ ţ da seamş de starea m rii dup tonul convorbirilor. Deplina libertate deă ă spirit a c l torilor corespunde liniştei depline a apei.ă ă

E imposibil, de pild , ca o conversa ie de felul acesteia s aib loc înă ţ ă ă alte condi ii decît pe o mare foarte liniştit :ţ ă

— Ia uit -te, domnule, la musca aceia frumoas cu verde şi roşu,ă ă1 Se zice c o nav are murele la tribord, cînd ea merge cu vîntul strînsă ă

din tribord,2 Ambardee — deviere de drum153

— S-o fi r t cit pe mare şi se odihneşte şi ea pe vapor.ă ă— O musc nu oboseşte aşa de repede.ă— E drept, i-atît de uşoar ! O poart vîntul.ă ă— A fost cînt rit , domnul meu, o uncie ă ă 1 de muşte, s-au num rat apoiă

muştele şi s-au g sit, nici mai mult nici mai pu in de şase mii dou suteă ţ ă şaizeci şi opt.

Guerneseiezul cu ochian intr în vorb cu negustorii de vite din Saint-ă ăMalo şi flec reala lor decurgea cam în felul urm tor :ă ă

— Boul din Aubrac are trupul rotund şi îndesat, picioarele scurte şi p rul roşcat. E cam încet la lucru, din cauza picioarelor scurte.ă

— în privin a asta, boul din Salers îi e superior.ţ— Am v zut şi eu, domnule, doi boi frumoşi în via a mea. Primul aveaă ţ

picioarele scurte, pieptul masiv, pulpa plin , şolă durile largi, lungimea

dintre ceaf şi crup destul de mare, în l imea greab nului respectabil ,ă ă ă ţ ă ă pielea uşor de jupuit. Cel lalt avea toate semnele c fusese îngr şat cuă ă ă mult priă cepere. Trupul îndesat, gîtul zdrav n, picioarele sprintene, pieleaă alb-roşcat , partea dind r t atîrnîndu-i de plin ce era.ă ă ă ă

-—• Asta-i rasa Cotentin.— Da, dar în urma unei încruciş ri cu un taur angus sau cu un taură

suffolk,-—- Domnule, vrei sau nu s m crezi, dar în sudul Frană ă ei sîntţ

concursuri de m gari.ă— De m gari ?ă— De m gari. Aşa cum am avut onoarea s - i spun. Şi trebuie s ştii că ă ţ ă ă

cei mai urî i sînt cei mai pre ui i.ţ ţ ţ— Atunci e la fel cu iepele care fat catîri. Cele mai urîte sînt şi cele maiă

bune.— întocmai. Iajfa din Poittevin. Burta mare, picioarele groase.— Cea mai bun iap de felul sta cunoscut pîna azi e un butoi peă ă ă ă

patru stîlpi.Nouraşul de cea z rit în dep rtare crescuse. Forma acum la orizontţă ă ă

un arc de aproape cincisprezece grade. S-ar fi spus c -i un nor care seă tîr şte pe ap din lips de vînt. Vîntul nu mai b tea aproape de loc. Mareaă ă ă ă n-avea nici cea1 Uncie — m sur farmaceutic , egal cu 30,59 gr.ă ă ă ă154mai mic încre itur . Cu toate c nu era înc miezul zilei» soarele p lea.ă ţ ă ă ă ă Lumina, dar nu mai radia c ldur .ă ă

— Mi se pare — spuse turistul — c vremea are s se schimbe.ă ă— Poate-o s plou — r spunse parizianul.ă ă ă— Poate-o s fie cea — zise americanul.ă ţă— Domnule — r spunse turistul — în Italia, cea mai mic cantitate deă ă

ploaie cade la Molfetta, iar cea mai mare Ia Tolmezzo.La ora dou sprezece, potrivit obiceiului din arhipelag, clopotul anună ţă

masa. Cine dori, coborî la dejun. Cî iva paţ sageri aveau la ei coşurile cu provizii şi mîncar pe punte, înveselindu-se. Clubin nu mînc de fel.ă ă

In timpul mesei, conversa iile continuar cu aceiaşi înţ ă sufle ire.ţGuerneseiezul, adulmecînd bibiliile, se apropie, de american.

Americanul îi zise :— Cunoaşte i marea asta ?ţ-—• Fireşte, sînt doar de-aici.— Şi eu Ia fel -—- spuse unul dintre locuitorii din Saint- Malo.■Guerneseiezul consim i printr-o înclinare a capului şi continu :ţ ă— In momentul de fa sîntem în larg, dar nu mî-ar fi pl cut de fel s fiţă ă ă

avut cea cînd eram în dreptul stîncilor Minquiers.ţăAmericanul se adres locuitorilor din Saint-Malo :ă— Insularii pot fi considera i pe bun dreptate mai mult clecît cei de peţ ă

coast , oameni ai m rii.ă ă— E drept, noi cei de pe coast nu putem face baie de- cît pîn la brîu.ă ă— Ce sînt stîncile Minquiers ? continu americanul.ăLocuitorul din Saint-Malo r spunse :ă— Nişte pietricele tare p c toase.ă ă

— Mai sînt apoi stîncile Grelets — f cu guerneseiezul.ă— F r îndoial — r spunse maluinul.ă ă ă ă— Şi Chouas — ad ug guerneseiezulă ăMaluinul izbucni în rîs :— Da' dac st m s le num r m pe toate, mai sînt şi „S lbaticii".ă ă ă ă ă ă

155—• Şi „C lug rii" — observ guerneseiezul.ă ă ă—- Şi „Ra a" — exclam maluinul.ţ ă—- Domnule — r spunse guerneseiezul politicos — dumă neata ai

r spuns la toate.ă— Maluinul e om şiret Şi spunînd asta, maluinul f cu cu ochiul.ăTuristul interveni şi el cu o întrebare :— Va trebui oare s str batem tot şirul de stînci ?ă ă— De fel. L-am l sat în urm , spre sud-sud-est. Şi gueră ă neseiezul

continu : Cu mici, cu mari la un loc, reciful Grelets num r cincizeci şiă ă ă şapte ele vîrfuri.

— Şi Minquiers patruzeci şi opt — spuse maluinul.Aici dialogul continu numai între maluin şi guerneseiez :ă— Mi se pare, domnule din Saint-Malo, c mai sînt trei stînci pe care nuă

le-ai pus la socoteal .ă—Pot s le num r pe toate.ă ă— De la Deree pîn la Insula cea Mare ?ă— Da.— Şi „Casele" ?— Care sînt în num r de şapte în mijlocul stîncilor Mină quiers ! Da, şi pe

ele.— V d c ştii to i bolovanii.ă ă ţ— Dac n-am cunoaşte noi pietrele, n-am mai fi din Saint-Malo.ă— I i face pl cere s-auzi cum ra ioneaz un francez.ţ ă ţ ăMaluinul se înclin la rîndul s u şi zise :ă ă— „S lbaticii", trei stînci.ă— Şi „C lug rii", dou .ă ă ă— Şi „Ra a", una.ţ—„Ra a" arat singur c -i numai una.ţ ă ă ă— Nu, pentru c Suarda sînt patru stînci.ă— Ce numi i dumneavoastr Suarda ? întreb guerneţ ă ă seiezul.— Noi numim Suarda ceea ce numi i dumneavoastr Chouas.ţ ă— Nu-i recomandabil s treci între „Ra a" şi Chouas.ă ţ— Numai p s rile pot face aşa ceva,ă ă— Şi peştii.1 Maluin — în limba francez joc de cuvinte : malouin, m lin (ma- iouină ă

— locuitor din Saint-Malo ; rnalin — om şiret).156

Nu-i atît de uşor nici pentru ei. Pe furtun se izbesc do pere ii stâncilor.ă ţ— In Minquiers e şi nisip.— Da, în jurul „Caselor".— Din Jersey se pot vedea opt stînci.— De pe plaja Azette, ai dreptate. Dar nu opt, ci şapte.— în timpul refluxului te po i plimba printre stîncile Minquiers.ţ

— Da, apele descoper o suprafa destul de mare.ă ţă— Şi stîncile Dirouilles ?— Stîncile Dirouilles n-au nimic comun cu stîncile Minquiers.— Vreau s spun c sînt periculoase.ă ă— Dar numai spre Granville.— Se vede c şi vou , celor ă ă din Saint-Malo, v e drag, ca şi nou , să ă ă

naviga i în apele astea.ţ— Da — r spunse maluinul — cu singura deosebire c noi spunem :ă ă

„Obişnuim s navig m", pe cît vreme voi spuă ă ă ne i : „Ni~e drag sţ ă navig m",ă

— Sînte i marinari buni.ţ— Eu sînt negustor de vite.— Ia s vedem atunci, ă cine era din Saint-Malo ?— Surcouf1.— Şi altul ?— Duguay-Trouin a.Aici interveni voiajorul comercial din Paris :— Duguay-Trouin ? A fost prins de englezi, Era un om pe cît de

simpatic, pe atît de curajos. Şi a pl cut mult de tot unei tinereă englezoaice. Ea a fost aceea care 1-a scos din închisoare.

In acel moment o voce tun toare strig :ă ă— Eşti beat!

__________ i1 Surcouf — vestit corsar francez n scut ă la Saint-Malo, ridicat la rangul

de baron sub Napoleon Bonaparte (1773—1827).2 Duguay-Trouin — marinar francez, n scut ă la Saint-Malo. S-a distins

prin fap fle sale de vitejie în timpul r zboaielor lui Ludovic al XIV-lea (IB&-ţ ă1736).157Unde se dezv luie toate calit ile «le c pitan aîe lui Clubină ăţ ă

To i se întoarser .ţ ăEra c pitanul care-1 apostrofa pe timonier.ăSieur Clubin nu tutuia pe nimeni. Ca s arunce asemenea cuvinteă

timonierului Tangrouille, trebuia s fie tare furios, sau s in mult s pară ă ţ ă ă ă furios.

O explozie de mînie venit la timp te scap de r spună ă ă dere şi te ajută uneori s-o treci pe spinarea altuia.

C pitanul, în picioare pe puntea de comand , între ceîe două ă ă ap r toare ale ro ilor în zbaturi, se uita int la timoă ă ţ ţ ă nier. Repet printreă din i :ţ

-r- Be ivule !ţCinstitul Tangrouille îşi l s capul în jos.ă ăNegura se întinsese. Ea ocupa acum aproape jum tate din orizont.ă

înainta în toate direc iile dintr-o dat ; cea a se aseaţ ă ţ m n întrucîtva cu oă ă pic tur de ulei. Se l rgea pe nesim ite. Vîntul o împingea f r grab şiă ă ă ţ ă ă ă f r zgomot. Iar ea punea înă ă cetul cu încetul st pînire pe ocean. Veneaă dinspre nord-vest şi vaporul o avea în prov . Era ca o masiv faleză ă ă mişc toare şi cu contururile şterse. Intra în mare ca un zid. Intr-un anuă mit punct, imensa întindere de ap intra sub cea şi disă ţă p rea.ă

Distan a dintre vapor şi acest punct era înc de aproxiţ ă mativ o jum tateă de mil . Dac vîntul şi-ar fi schimbat direc ia, s-ar fi putut evitaă ă ţ cufundarea în negur : dar pentru asta ar fi trebuit s şi-o schimbeă ă numaidecît. Intervalul acela de-o jum tate de mil se scurta v zînd cuă ă ă ochii. Durande înainta, dar în acelaşi timp înainta şi negura. Ea se îndrepta spre vapor, şi vaporul se îndrepta spre ea.

Clubin d du ordin s se m reasc presiunea şi s se cîr- measc spreă ă ă ă ă ă r s rit.ă ă

Ocoli în felul acesta negura cîtva timp, dar ea înainta mereu. Totuşi vaporul'naviga înc în plin soare.ă

Se pierdea îns un timp pre ios cu aceste manevre, care anevoieă ţ puteau reuşi. Noaptea se l sa repede în luna feă bruarie.

Guerneseiezul examin cu aten ie cea a. Spuse malu- inilor :ă ţ ţ-— Neruşinat cea .■ ă ţă

158— O adev rat murd rie pe mare — observ unul dintre inaluini.ă ă ă ăCel lalt maluin ad ug :ă ă ă— Iat ce poate strica farmecul unei c l torii pe mare.ă ă ăGuerneseiezul se apropie de Clubin :— C pitane Clubin, ini-e team c cea a se va întinde pîn la noi.ă ă ă ţ ăClubin r spunse :ă— Voiam s r mîn ă ă la Saint-Malo, dar am fost sf tuit s plec.ă ă—- Cine v-a sf tuit ?ă— Nişte vechi marinari.— La drept vorbind — relu guerneseiezul — a i avut dreptate să ţ ă

pleca i. Cine ştie dac mîine nu va fi furtun ? în anotimpul sta nu te po iţ ă ă ă ţ aştepta la nimic bun.

Cîieva minute mai tîrziu, Durande intr în norul de cea .ă ţăFu o clip ciudat . Dintr-o dat , cei care se aflau la pupa vaporului nuă ă ă

mai v zur pe cei ce se g seau la prova. Un perete moale, cenuşiu, t iaă ă ă ă vaporul în dou .ă

Apoi întregul vapor disp ru în cea . Soarele nu mai era decît un fel deă ţă lun mai mare. Brusc, toat lumea începu s tremure. C l torii îşi puseră ă ă ă ă ă pardesiurile, iar marinarii mantalele de ploaie. Marea, aproape f r nici oă ă cut , ascundea recea amenin are a imobilit ii. S-ar p rea c excesulă ţ ăţ ă ă acesta de calm îşi are tîlcul lui. Totul era plumburiu şi opac. Coşul negru şi fumul negru luptau împotriva acestei lividit i care înv luia vaporul.ăţ ă

Abaterea spre r s rit nu mai avea acum nici un rost. Că ă ăpitanul îndreptă vasul spre Guernesey şi m ri presiunea.ă

Pasagerul guerneseiez, dînd tîrcoale compartimentului c ld rilor, auziă ă pe negrul Imbrancam vorbind cu camaradul lui, fochistul. Pasagerul ascult cu aten ie. Negrul spunea :ă ţ

— Azi-diminea , pe soare, mergeam încet; acum, în plin cea ,ţă ă ţă mergem repede.

Guerneseiezul reveni lîng sieur Clubin.ă— C pitane Clubin, nu-i nimic îngrijor tor, totuşi nu d m prea mareă ă ă

presiune .?— Ce s facem, domnule ? Trebuie s cîştig m timpul pierdut din cauzaă ă ă

be ivanului stuia de timonier.ţ ă

— E drept, c pitane Clubin.ăŞi Clubin ad ug :ă ă

159— Blesteinatule ! Ai manevrat greşit! Ai s provoci avarii. Ai merita să ă

fii pus în lan uri. Şterge-o de aici, be i- vule !ţ ţŞi lu el în mîinile sale cîrma.ăUmilit, timonierul se refugie printre manevrele de la prova.Cuerneseiezul spuse :— Acum sîntem salva i.ţVaporul continua s înainteze cu repeziciune.ăPe la orele trei, marginea de jos a ce ei începu s se ridice şi marea fuţ ă

v zut din nou.ă ă— Asta nu-mi place — zise guerneseiezul.■Cea a nu poate fi risipit decît de soare sau de vînt. Dac o risipeşteţ ă ă

soarele, e bine ; de o împr ştie vrutul, e mai pu in bine. Ca s-o risipească ţ ă soarele era prea tîrziu. In februarie, la orele trei dup amiaz , soarele nuă ă mai are putere. Iar dac vîntul începe s sufle la aceast or din zi, e ună ă ă ă lucru foarte nepl cut. Aceasta e adesea semnul prevestitor al uraganului.ă

De altfel, vîntul sufla atît de încet, încît abia îl sim eai.ţClubin, cu ochii la busol , inînd echea cîrmei şi guver- nînd, bomb neaă ţ ă

printre din i cuvinte de felul acesta, care ajungeau pîn la urechileţ ă pasagerilor :

— Nu-i timp de pierdut. Be ivul sta ne-a întîrziat destul.ţ ăFa a lui era, de altfel, complet lipsit de expresie.ţ ăMarea era mai pu in liniştit sub cea . Se întrez reau unele valuri;ţ ă ţă ă

*flaze de lumin rece, ca de ghea , pluteau la suprafa a apei. Acesteă ţă ţ pl ci de lumin jucînd deasupra valuă ă rilor produc îngrijorare marinarilor. Ele indic sp rturile f cute de vînturile care sufl la mari în l imi înă ă ă ă ă ţ tavanul ce ei. Cea a se risipea, dar se l sa apoi din nou, mai deas . Uneoriţ ţ ă ă opacitatea era complet . Vaporul era prins într-o adev rat banchiz deă ă ă ă cea . Din c-înd în cînd, cercul acesta periculos se întredeschidea ca unţă cleşte, l sînd s se întrevad o f rîrn de orizont, apoi se închidea la loc.ă ă ă ă ă

Guerneseiezul, înarmat cu ochianul s u, st tea ca o sană ă tinel la provaă vaporului.

O raz de lumin str b tu o clip prin cea , apoi disă ă ă ă ă ţă p ru.ăGuerneseiezul se întoarse însp imîntat ;ă— C pitane Clubin !ă

162— Ce-i ?— Mergem direct spre stîncile Hanois.

— Te înşeli — spuse rece Clubin. Guerneseiezul insist :ă— Sînt absolut sigur.— Imposibil.— Am z rit chiar acuma stînci la orizont.ă— Unde ?— Acolo.— Acolo-i largul. Imposibil.Şi Clubin continu s -şi conduc vaporul spre punctul ar tat de c l tor.ă ă ă ă ă ă

Guerneseiezul privi din nou prin ochian. In clipa urm toare alerg spreă ă

Clubin :— C pitane fă— Ei, ce mai e ?— întoarce.— De ce ?— Sînt sigur c-am v zut o stînc foarte înalt şi încît aproape de tot.ă ă ă

Este marele Hanois.— Ai v zut un sul de cea mai deas .ă ţă ă— E marele Hanois. întoarce, pentru numele lui Duhh* nezeu !■Clubin cîrmi brusc. v

Clubin stîrneşte culmea admira ieiţSe auzi o trosnitur . Sf rîmarea unui vapor pe-un fund mie în largulă ă

m rii e unul din zgomotele cele mai îngroziă toare pe care şi le poate închipui cineva. Durande se opribrusc.

Din cauza ciocnirii, mai mul i pasageri c zur şi se rostcH golir peţ ă ă ă punte. ,

Guerneseiezul ridic mîinile spre cer :ă— Ne -am ciocnit de Hanois ! Spuneam eu ! Un strig t ascu it r sun peă ţ ă ă vapor :

— Sîntem pierdu i!ţVocea lui Clubin, scurt şi uscat , domin strig tul Iă ă ă ă— Nimeni nu-i pierdut! Şi t cere Să

11*163

Bustul negru şi gol al lui Imbraneam ieşi prin deschizătura p trat aă ă s lii c ld rilor.ă ă ă

Negrul spuse calm :— C pitane, a început s intre apa. Şi-are s se sting focul.ă ă ă ăClipa fu îngrozitoare.Ciocnirea sem nase cu o sinucidere. S fi fost f cut anume şi tot n-ară ă ă ă

fi fost mai îngrozitoare. Durande se n pusă tise asupra stîncii, ca şi cînd ar fi vrut s-o ia cu asalt, Un vîrf ascu it intrase în vapor ca un cui. Mai mul iţ ţ metri p tra i din bordajul vasului se pref cu ser în nd ri, etrava eraă ţ ă ă ţă ă rupt , bompresul sf rîmat, prova distrus . Corpul deschis al navei sorbeaă ă ă apa m rii cu un gîlgîit oribil, Era o ran adînc prin care p trundeaă ă ă ă naufragiul. Ciocnirea fusese atît de violent , încît sf rîmase în parteaă ă dind r t a vaporului lan urile cîrmei care, smuls din locul ei, seă ă ţ ă b l b nea încoace şi încolo, Stînca g urise vaporul, şi-n jur nu se vedeaă ă ă ă decît negura deas şi compact , acum aproape neagr , Se l sa noaptea.ă ă ă ă

Durande se scufunda cu partea dinainte, ca un cal străpuns în m runtaie de coarnele unui taur.ă

Murise.Momentul cînd fluxul atinge jum tatea în l imii lui se f cea sim it peă ă ţ ă ţ

mare.Tangrouille se trezise din be ie ; nimeni nu r mîne beat în timpul unuiţ ă

naufragiu ; coborî în spa iul dintre cele dou pun i, apoi se urc din nou peţ ă ţ ă punte şi spuse :

— C pitane, apa n v leşte în cal . In zece minute va fi la nivelulă ă ă ă

g urilor de scurgere.ăC l torii fugeau de colo pîn colo pe puntea vasului, înă ă ă nebuni i deţ

spaim , frîngîndu-şi mîinile, aplecîndu-se peste bord, uitîndu-se la maşin ,ă ă f eînd toate mişc rile acelea inuă ă tile care înso esc clipele de groaz .ţ ă Turistul leşinase.

Clubin f cu semn cu mîna, şi se f cu linişte. Il întreb pe Imbraneam :ă ă ă— Cît timp mai poate func iona maşina ?ţ•— Cinci pîn la şase minute,ăApoi se adres c l torului din Guernesey :ă ă ă— Eram la cîrm . Dumneata ai z rit stînca. Pe care dintre stînciîeă ă

Hanois ne afl m ?ă— Pe cea violet . Adineauri, cînd s-a f cut pu in luă ă ţ ă min , amă

recunoscut-o foarte bine.164

— Fiind pe stînca cea violet — continu Clubin — uvem la babordă ă marele Hanois, iar la tribord micul Hanois. Sintem la o mil de uscat.ă

Echipajul şi c l torii ascultau, tremurînd de îngrijorare şi de încordare,ă ă cu ochii int la c pitan.ţ ă ă

S se descarce vaporul ar fi fost f r rost, şi de altfel imposibil. Ca să ă ă ă se arunce înc rc tura în mare, ar fi însemnat s se deschid saborziiă ă ă ă 1

parapetului şi s se m reasc periă ă ă colul p trunderii apei în vapor. S seă ă fundariseasc ancora n-ar mai fi folosit la nimic : vaporul era inut locului.ă ţ De altminteri, dac s-ar fi fundarisit ancora în acel loc, lan ul s-ar fiă ţ încurcat în travers . Maşina neavînd nici o stric ciune, şi putînd fi folosită ă ă atîta timp cît focul mai ardea, adic numai cîteva minute, ro ile cu zbaturiă ţ mai puteau fi puse în mişcare de aburi, vaporul dat înapoi şi smuls din recif. în acest caz, îns , vasul s-ar fi scufundat imediat. într-o oareă care m sur , stînca astupa deschiz tura şi împiedica n vala apei. Era un fel deă ă ă ă tampon. Dac s-ar fi destupat deschiză ătura, ar fi fost cu neputin sţă ă opreşti n vala apei, sau s ajungi la pompe. Cine scoate pumnalul dină ă ran , ucide nu- maidecît r nitul. Smulgerea vasului din stînc însemna pură ă ă şi simplu scufundarea lui.

Boii din cal ajunşi de ap începur a mugi,ă ă ăClubin ordon :ă— S se coboare şalupa.ăImbrancam şi Tangrouille se repezir şi desf cur parî- mele. Restulă ă ă

echipajului privea împietrit.— Toat lumea la manevr ! strig Clubin.ă ă ăDe data asta ascultar cu to ii.ă ţŞalupa fu coborît pe mare.ăIn acel moment, ro ile Durandei se oprir , fumul încet , focarul c ld riiţ ă ă ă ă

fu inundat.C l torii, lunecînd de-a lungul sc rii sau ag îndu-se de manevreleă ă ă ăţ

curente, c deau mai mult decît coborau în şalup . Imbrancam ridică ă ă turistul leşinat, îl duse în şalup , apoi se urc din nou în vapor.ă ă

Marinarii se îmbulzeau în urma c l torilor. Micul mus se rostogolise subă ă picioarele lor şi ei c lcau peste copil.ă

1 Sabord — deschiz tur f cut în parapetul sau în bordul navei pentruă ă ă ă a înc rca şi desc rca m rfuri etc.ă ă ă

165Imbrancam bar trecerea :ă— Nimeni nu trece înaintea copilului — spuse el.îndep rt cu bra ele lui negre pe marinari, ridic b ieă ă ţ ă ă aşul şi-1 întinseţ

c l torului guerneseiez care, stînd în picioare în şalup , primi copilul.ă ă ăCopilul fiind salvat, Imbrancam se d du la o parte şi spuse celorlal i:ă ţ— Trece i.ţîn timpul acesta, Clubin se duse în cabin şi împacheta documentele deă

bord şi instrumentele. Scoase busola din habitaclu '. D du documentele şiă instrumentele lui Imbrancam, iar busola lui Tangrouille, şi le spuse : „Coborî i în şalup ".ţ ă

Aceştia coborîr . Echipajul îi precedase. Şalupa era plin . Apa îiă ă ajungea pîn la margini.ă

— Acum —- strig Clubin — pleca i.ă ţUn strig t se ridic din şalup :ă ă ă— Şi dumneata, c pitane ?ă— Eu r mîn.ăNaufragia ii au pu in timp pentru discu ii şi înc şi mai pu in pentruţ ţ ţ ă ţ

înduioş ri. Totuşi, cei care erau în şalup şi, într-o oarecare m sur , înă ă ă ă siguran , încercar o emo ie, şi aceasta nu din cauza situa iei lor. Toateţă ă ţ ţ vocile st ruir în acelaşi timp :ă ă

— Vino cu noi, c pitane.ă— Eu r mîn.ăGuerneseiezul, care era un bun cunosc tor al m rii, r spunse:ă ă ă— Ascult , c pitane. Ai eşuat pe stîncile Hanois. De aici pîn laă ă ă

Plainmont nu ai decît o mil înot. Dar cu barca nu po i trage la rm decîtă ţ ţă la Roquaine, iar pîn acolo sînt dou mile. E cea şi o sumedenie deă ă ţă brizan i. Şalupa nu va ajunge la Roquaine înainte de dou ore. Şi se vaţ ă l sa noaptea. Fluxul creşte, vîntul se înte eşte. Se apropie furtuna. Am fiă ţ bucuroşi s ne întoarcem şi s te lu m, dar dac începe vijelia, va fi cuă ă ă ă neputin . Dac r mîi, eşti pierdut. Vino cu noi.ţă ă ă

Parizianul interveni:— Şalupa e plin , ba chiar prea plin , şi-un om în plus va fi un om preaă ă

mult. Dar sîntem treisprezece, ceea ce e1 Habitaclu — cutie metalic în care se g seşte busola.ă ă166r u pentru barc şi-i mai bine s-o suprame rc m cu un om, liecît cu oă ă ă ă cifr . Vino, c pitane.ă ă

Tangrouille ad ug :ă ă— Toate astea sînt din vina mea şi nu din a dumneavoastr . Nu-i dreptă

s r mîne i aici.ă ă ţ— R mîn — spuse Glubin. In noaptea asta vaporul va fi f cut buc i deă ă ăţ

furtun . Nu-1 voi p r si. Cînd vaporul e pierdut, c pitanul moare. Se vaă ă ă ă zice despre mine : „Şi-a f cut datoria pîn la cap t". Tangrouille, te iert. Şiă ă ă încrucişîndu-şi bra ele, strig : Aten ie la comand . Da i drumul parîmei înţ ă ţ ă ţ band . Afar prova ! Pleca i!ă ă ţ

Şalupa se cl tin . Imbrancam pusese mîna pe cîrm . Toate mîinile careă ă ă nu vîsleau se întinser spre c pitan. Din toate gurile se auzi un strig t:ă ă ă

— Ura pentru c pitanul Clubin !ă

— Minunat om ! zise americanul,— Domnule — r spunse guerneseiezul — e cel mai cină stit om de pe tot

întinsul m rii.ăTangrouille plîngea.— Dac-aş fi avut suflet — murmur el — aş fi r masă ă

cu el.Şalupa se cufund în cea şi disp ru.ă ţă ăNu se mai v zu nimic.ăZgomotul vîslelor descrescu, şi-apoi se pierdu cu totul.Clubin r mase singur.ă

/Interiorul unui abis luminat

Cînd omul acesta se v zu pe stînc , înconjurat de neguri, în mijloculă ă apei, departe de orice leg turi cu lumea, departe de orice zgomotă omenesc, socotit de ceilal i ca şi mort, singur între marea care creştea şiţ noaptea care cobora, el resim i o bucurie adînc .ţ ă

în sfîrşit, izbutise.îşi împlinise visul. Poli a cu scaden lung pe care-o emisese asupraţ ţă ă

soartei îi era achitat .ăPentru el, a fi p r sit însemna a fi mîntuit. Se g sea pe stâncile Hanois,ă ă ă

la o mil de rm ; avea asupra Iui şaptezeciă ţă167şi cinci de mii de franci. Nicicînd nu fusese înscenat un naufragiu cu mai mult pricepere. Nimic nu lipsise ; e drept îns c totul fusese prev zut.ă ă ă ă Clubin, înc din tinere e, nuă ţ trise un gîncl: s -şi pun cinstea ca miz laă ă ă ruleta vie ii, s treac drept om integru, şi-apoi s -şi aştepte momentul, sţ ă ă ă ă lase ca miza s creasc necontenit, s g seasc mijlocul cel mai bună ă ă ă ă pentru a-şi realiza planul, s descopere clipa cea mai potrivit ; şi-atunciă ă s nu dibuiasc , ci s înşface cu amîndou mîinile ; s dea o lovitur , dară ă ă ă ă ă s nu dea decît una singur , s termine printr-un jaf şi s -i lase în urma luiă ă ă ă pe imbecili cu gura c scat . în elegea s realizeze dintr-o dat ceea ce nuă ă ţ ă ă le reuşeau exerocilor de rîrtd în dou zeci de loviă turi la şir. Şi. în timp ce ei ajung la spînzur toare, el s ajung la avere. întâlnirea cu Rantaine fuseseă ă ă raza lui de lumin . îşi f uri numaidecât planul. S -1 sileasc pe Rantaineă ă ă ă s restituie tot ceea ce luase ; cît priveşte eventualele m ră ă turisiri ale acestuia, s le fac nule şi neavenite, disp rînd ; a trece drept mort e ceaă ă ă mai straşnic dispari ie ; pentru aceaă ţ sta trebuia distrus Durande. Acestă naufragiu era necesar. Şi-apoi, pe lîng toate astea, s dispar l sînd înă ă ă ă urma lui un renume bun, întreaga-i existen înf işîndu-se ca o capodoţă ăţ -per . Cine l-ar fi v zut pe Clubin în timpul naufragiului, ar fi crezut c areă ă ă în fa a sa un demon fericit.ţ

Tr ise o via întreag pentru aceast clip .ă ţă ă ă ăîntreaga lui f ptur exprima un singur cuvînt: în sfîrşit! O senin tateă ă ă

înspâimînt toare îşi arunc palida-i lumin pe fruntea asta întunecat .ă ă ă ă Ochii lui lipsi i de expresie, în fundul c rora i se p rea c vezi un perete,ţ ă ţ ă ă devenir profunzi şi îufricoşetori. Focul care-1 mistuia pe din untru seă ă r sfrîngea în privire.ă

Tic losul care s l şluia t inuit în Clubin f cu explozie.ă ă ă ă ăClubin privi întunericul nesfîrşit din jur şi nu-şi putu re ine un hohot deţ

rîs, înfundat şi sinistru.Era în sfîrşit liber I Era în sfîrşit la suprafa , îşi rezolva problema.ţăClubin avea tot timpul înaintea lui. Fluxul creştea şi, în consecin ,ţă

sus inea vaporul pe care, pîn în cele din urm , avea s -1 ridice chiar,ţ ă ă ă Vaporul era puternicr intuit de stânc ; nici un pericol s se scufunde. Peţ ă ă de alt parte trebuia l sată ă168şalupei timp destul s se dep rteze — s piar poate ; Clubin n d jduiaă ă ă ă ă ă din suflet acest lucru.

In picioare pe Durande naufragiat , îşi încrucişa bra ele, sorbind cuă ţ nesa aceast singur tate în mijlocul tenebrelor, Clubin r mase un timp peţ ă ă ă gînduri : îşi contempla onestitatea aşa cum îşi priveşte şarpele vechia-i piele n pîrlit .ă ă

Toat lumea crezuse în cinstea lui şi, într-o oarecare mă ăsur , chiar şiă el,

Izbucni într-un nou hohot de rîs,Aveau s -1 cread mort, pe cît vreme el era bogat. Aveau s -1 creadă ă ă ă ă

pierdut, pe cît vreme el era salvat. Ce straşnic renghi jucase el prostieiă universale !

Şi în aceast prostie universal era cuprins şi Rantaine. Clubin seă ă gîndea la Rantaine cu un dispre f r margini. Dispre ul dihorului fa deţ ă ă ţ ţă tigru I Aceast dispari ie care nu-i reuşise lui Rantaine, lui, lui Clubin, îiă ţ reuşise pe deplin. Ran- laine pleca în mod ruşinos, iar el, Clubin, disp reaă triumfător. Se substituise lui Rantaine în ceea ce privea fapta nelegiuit aă acestuia, şi cîştigul îi revenise lui, lui Clubin.

în ceea ce privea viitorul, ei nu avea un plan bine precizat. Avea, în cutia de fier ascuns în cing toare, cele trei bancnote. Aceast certitudineă ă ă îi era suficien . îşi va schimba numele. Exist ri în care şaizeci de mii deţă ă ţă franci valoreaz şase sute de mii. N-ar fi o solu ie rea s mearg într-unuiă ţ ă ă din acele col uri îndep rtate ale p mîntului şi s tr iasc cinstit cu baniiţ ă ă ă ă ă pe care-i luase înapoi de la ho omanul de Rantaine. S speculeze, s intreţ ă ă în marele comer , s -şi sporeasc capiţ ă ă talul, s devin cu adev rată ă ă milionar, nici asta n-ar fi tocmai r u.ă

De plid , la Costâ-Rica, unde marele comer cu cafea abia începea,ă ţ existau posibilit i de a cîştiga tone de aur. Avea s vad el.ăţ ă ă

Dar pu in îl interesau toate astea. Avea destul timp s se gîndeascţ ă ă mai tîrziu la ele.. Deocamdat , ceea ceă 1 fusese mai greu se şi f cuse. S -1ă ă despoaie pe Rantaine, s dispar împreun cu Duraiîde, asta fuseseă ă ă problema principal . Ea fuă sese rezolvat . Restul era simplu. Nici o piedică ă cu putin de -acum încolo. Nimic de care s -i fie team , Nimic nu maiţă ă ă putea surveni. Va ajunge la rm înot, noaptea va ajunge laţă169Plainmont, va escalada faleza, se va îndrepta spre „Casa en stafii", unde va intra f r nici o greutate cu ajutorul frîn- gîiiei cu noduri pe care şi-oă ă ascunsese dinainte în cr p tura unei stînci, va g si în cas sacul-valiz înă ă ă ă ă care se aflau veşminte uscate şi merinde, iar acolo va putea aştepta în tihn , ştiind foarte bine c nu vor trece nici opt zile şi contrabană ă dişti din Spania, probabil şi Blasquito, vor sosi la Piainmont şi, pentru cîteva guinee, îl vor duce nu la Torbay, cum îi spusese lui Blasco pentru a-i

îndep rta presupunerile şi pentru a-1 trage pe sfoar , la rîndul s u, ci laă ă ă Pasages sau la Bilbao. De acolo va pleca la Vera Cruz sau în Nouvelle Orléans. De altfel, sosise momentul s se arunce în ap , şalupa fiind deă ă -parte. O or de înot era un fleac pentru Clubin, şi numai o mil îlă ă desp r ea de uscat, întrucît se g sea pe stîncile Hanois.ă ţ ă

în acest punct al reveriei lui Clubin, o sp rtur se proă ă duse în negura care-1 înconjura. însp imânt toarele stînci ă ă Douvres îi ap rur în fa aă ă ţ ochilor.Intervine neaşteptata!

Clubin privea n uc. Era într-adev r pe îngrozitoarea stînc singuratic .ă ă ă ăEra cu neputin s te înşeli în privin a acestei siluete diforme. Celeţă ă ţ

dou stînci gemene se în l au într-un chip însp imânt tor, l sînd s seă ă ţ ă ă ă ă vad între ele, ca o capcan , deă ă fileul. S-ar fi zis c e o curs a oceanului.ă ă

Stîncile erau extrem de aproape. Cea a, asemenea unui complice, leţ ascunsese vederii.

în cea , Clubin greşise drumul. Deşi îşi încordase înţă treaga aten ie, i seţ întîmplase şi lui ceea ce i s-a întîmplat Iui Gonsalez, care-a descoperit Capul Alb, şi lui Femandez, eare-a descoperit Capul Verde. Cea a îl f cuseţ ă pe Clubin s r t ceasc dramul. I se p ruse excelent pentru a-şi cluee laă ă ă ă ă ă bun sfîrşit planul, îns cea a îşi avea riscurile ei. Clubin se ab tuse dină ţ ă drumul s u spre vest, dar se înşelase. C l torul guemeseiez, crezînd că ă ă ă recunoaşte stîncile Hanois, provocase manevra hot rîtoare a cîrmei.ă Clubin avusese convingerea c f cuse s eşueze vaporul pe stîncileă ă ă Hanois. '170

Durande, str puns de unul din brizan ii recifului, se afla îi mică ă ţ ă distan de cele dou Douvres.ţă ă

La vreo trei sute de metri mai departe se vedea un cub masiv de granit. Pe laturile pr p stioase ale acestei stînci se 'Aireau citevaă ă adîncituri şi ridicaturi, bune pentru escaladat, ('o l urile drepte ale acestorţ pere i abrup i în unghi drept lţ ţ ăsau s se întrevad existen a unui platou înă ă ţ vîrful stîncii.

Aceast stînc era Omul.ă ăOmul era şi mai înalt decît cele dou Douvres. Platforma sa dominaă

îngem natul lor pisc inaccesibil. Aceast platform , «•u marginileă ă ă pr v lite, avea o suprafa atît de regulat , încît p rea sculptat . Era cuă ă ţă ă ă ă neputin s - i închipui o priveţă ă ţ lişte mai jalnic şi mai înfior toare. Valurileă ă din larg veneau sa şi încre easc unda liniştit de pere ii p tra i ai acestuiţ ă ă ţ ă ţ enorm buştean negru.

Totul p rea împietrit. Doar cîte o adiere în aer, doar cîte-o cut peă ă întinsul apei. Ghiceai, sub pînza mut a apei, eferă vescen a vie ii dinţ ţ adîncuri.

Clubin v zuse deseori reciful Douvres din dep rtare.ă ăEra încredin at acum c se afla pe acele stînci şi nu în uit parte.ţ ă ăNu mai avea nici un fel de îndoial .ăSchimbare brusc şi îngrozitoare. Stîncile Douvres în loă cul stîncilor

Hanois. în loc de-o mil , cinci leghe marine. Cinci leghe marine 1ă Imposibilul 1 Stîncile Douvres pentru naufragiatul singuratic înseamnă apropierea, vizibil şi palpabil , a ultimelor lui clipe. Cu neputin să ă ţă ă

ajungi la rm.ţăClubin se cutremur . Se aruncase singur în ghearele mor ii. Omulă ţ

constituia singurul refugiu. De bun seam c în timpui nop ii se va stîrniă ă ă ţ furtuna, şi c şalupa Durandei se va scuă funda. Nici o ştire despre naufragiu nu va putea ajunge pîn la rm. Nu se va afla nici m car că ţă ă ă Clubin a fost l sat pe stînă cile Douvres. Nici o alt perspectiv , decît să ă ă moar de frig şi de foame. Cei şaptezeci şi cinci de mii de franci ai s i nu-iă ă vor putea oferi nici o îmbuc tur de pîine. Tot ceea ce pusese el la cale seă ă sfîrşea în capcana asta. Era arhitectul harnic al propriei sale catastrofe. Nici un ajutor de nic ieri. Nici o sală vare nu era cu putin . Triumful seţă transforma în pr buşire, în locul eliber rii, captivitatea. în locul unui viitoră ă fericit, agonia. Cît ai clipi din ochi, atît cît dureaz lumina unui fulă171ger, întreaga lui construc ie se pr buşise. Raiul visat de acest demon îşiţ ă reluase adev rata sa fa , mormîntul.ă ţă

între timp, se stîrnise vîntul. Cea a purtat de ici-colo, nuţ ă mai g uri,ă sfâşiat , era împins gr mad spre orizont în uriaşe fîşii f r form .ă ă ă ă ă ă ă întreaga suprafa a m rii ieşi la iveal .ţă ă ă

Boii, asalta i din ce în ce mai mult de valuri, tot mai muţ geau în cal .ăNoaptea se apropia, probabil şi furtuna.Durande, pe care fluxul o ridicase deasupra valurilor, se leg na cînd deă

la dreapta la stînga, cînd de la stînga la dreapta, şi începuse s seă învîrteasc în jurul stîncii de care era pripoă nit , ca în jurul unui pivot.ă

Era de aşteptat dintr-un moment în altul s-o ajung un val, s-o smulgă ă şi s-o tîrasc în adînc.ă

Nu mai era aşa întuneric ca în momentul naufragiului. Cu toate c eraă ora cu mult mai înaintat , se vedea totuşi mai limă pede. Cea a, risipindu-ţse, împr ştiase şi o parte din întuneric. La asfin it nu se mai vedea nici oă ţ urm de nor. în timpul creă pusculului, cerul e o imens întindere alb .ă ă Aceast vast li- viditate lumina marea.ă ă

Durande eşuase în plan înclinat, de la pupa spre prova. Clubin se urcă pe partea din pupa vasului, care era aproape în întregime în afara apei, şi-şi a inti privirea în zare. Situa ia era dezn d jduit ; dar aceast f pturţ ţ ă ă ă ă ă ă sinistr nu era înc desperat .ă ă ă

Clubin îşi spunea c dup lungul r stimp de negur , navele ancorateă ă ă ă sau oprite în pan din cauza ce ii îşi vor relua cursa şi c , poate, vreunaă ţ ă din ele se va ivi la orizont.

Şi, într-adev r, o pînz se ivi în dep rtare. Venea de la r s rit şi seă ă ă ă ă îndrepta spre apus.

Apropiindu-se, vasul se contura din ce în ce mai clar. N-avea decît un singur catarg şi greementul1 instalat ca la goe- let ă 2. Bompresul era aproape orizontal. Era un cuter.

în mai pu in de jum tate de or , el va naviga destul de aproape deţ ă ă reciful Douvres.

Clubin îşi spuse : „Sînt salvat".1 Greement — totalitatea manevrelor fixe şi curente de la bordul unei

nave.8 Goelet — vas mic cu vele, avînd de obicei dou catarge.ă ă172

Tritr-un moment ea acela pe care-1 tr ia el, primul gînd e s - i salveziă ă ţ via a.ţ

Se putea ca acest cuter s fie str in. Cine ştie dac nu era vreunul dină ă ă vasele contrabandiştilor care se îndrepta spre Plainmont ? Cine ştie dacă nu era chiar Blasquito ? In acest caz, nu i-ar fi salvat numai via a, ci şiţ averea. Şi-atunci faptul de-a fi eşuat pe stîncile Douvres, gr bind sfîrşitulă aventurii sale, suprimîndu-i aşteptarea la „Casa cu stafii" şi f cînd caă deznod mântul s se petreac în largul m rii, s-ar transforma într-ună ă ă ă incident fericit.

Acest spirit întunecat nutri din tîou, cu înfrigurare, credin a în siguran aţ ţ reuşitei.

E ciudat uşurin a cu care cred tic loşii c succesul e ceva care li seă ţ ă ă cuvine.

Nu r mînea decît un singur lucru de f cut.ă ăDurande, prinsa între stînci, îşi contopea silueta cu a acestora, se

confunda cu dantelura lor, în care nu însemna decît o linie în plus, putîndu-se cu greutate deosebi şi pier- zîndu-se în masa lor stîncoas . Dină cauza luminii slabe care domnea pe mare, n-ar fi putut atrage aten iaţ vaporului care avea s treac .ă ă

Dar o f ptur omeneasc , conturîndu-se în negru pe albuă ă ă riul crepuscular, în picioare pe platoul stîncii Omul şi dînrl semne c seă g seşte în primejdie, ar fi fost, f r nici o îndoă ă ă ial - z rit . Şi s-ar fi trimis oă ă ă barc pentru a salva naufragiatul.ă

Stînc Omul nu era decît la vreo trei sute de metri dep ră ă tare. S ajungiă la ea înot era o nimica toat , s te urci în vîrful ei, uşor de tot.ă ă

Nu mai era nici un minut de pierdut.Partea dinainte a Durandei era înfipt în stînc ; el trebuia deci s seă ă ă

arunce în mare de pe partea dind r t a vaporului adic tocmai din Locul înă ă ă care se afla.

Primul lucru pe care-i f cu fu s arunce o sond , şi-n felul acesta îşiă ă ă d du seama c sub pupa apa era foarte adînc . Scoiă ă ă cile microscopice ale foraminiferelor şi ale policistineelor, pe care seul sondei le adusese la suprafa , erau intacte, semn c în acele locuri se g seau grote adîncţă ă ă s pate în stînc , unde apa, indiferent de furtuna de la suprafa , eraă ă ţă veşnic liniştit . Se dezbr c , l sîndu-şi hainele pe punte. Haine va g si elă ă ă ă ă pe cuter.173

Nu-şi p str decît cing toarea de piele.ă ă ăCînd fu gol, duse mîna la cing toare, o strînse mai bine, pip i cutia deă ă

fier, cercet repede cu privirea direc ia pe care trebuia s-o apuce printreă ţ brizan i şi valuri pentru a ajunge la stînc Omul, apoi se arunc în ap .ţ ă ă ă

Deoarece s rise de la o mare în l ime, se afund adînc.ă ă ţ ăP trunse la mare adîncime, ajunse pîn la fund, îl atinse, înot o clipă ă ă ă

de-a lungul stîncilor submarine, apoi f cu o sforă are pentru a se ridica laţ suprafa .ţă

In acel moment se sim i apucat de picior.ţCARTEA A ŞAPTEAIMPRUDENTA DE A PUNE ÎNTREB RI UNEI C R IĂ Ă ŢNestemata din fundul pr pastie!ă

Cîteva minute dup scurta lui convorbire cu sieur Lan- doys, Gilliatt seă şi afla la Saint-Sampson.

îngrijorarea lui Gilliatt luase forma unei adinei tulbur ri sufleteşti. Ce seă întîmplase oare ?

La Saint-Sampson domnea zvon de stup însp imîntat. Toat lumeaă ă ieşise în fa a por ilor. Femeile vociferau. Unii p reau s povesteasc cevaţ ţ ă ă ă şi f ceau fel de fel de gesturi; se formau grupuri în jurul lor. Auzeaiă pretutindeni aceleaşi cuvinte ; Ce nenorocire ! Mul i zîmbeau.ţ

Gilliatt nu c ut s afle nimic. Nu era în firea lui s pun întreb ri. Deă ă ă ă ă ă altminteri, era prea mişcat ca s le vorbeasc unor oameni indiferen i. Nuă ă ţ avea nici un fel de încredere în poveştile unora şi-ale altora ; îi pl cea să ă afle totul dintr-o dat ; se duse direct la casa „Neînfricatelor".ă

Neliniştea îi era atît de mare, încît îi disp ru pîn şi frica de-a intra înă ă cas .ă

De altfel, uşa s lii celei scunde care da spre chei era larg deschis . Ină ă prag era un furnicar de b rba i şi femei. Toat lumea se îmbulzea s intre.ă ţ ă ă Intr şi el.ă

Cînd fu în untru, îl g si rezemat de uşorul uşii pe sieur Landoys, care-iă ă spuse în şoapt :ă

— Acum ştii ce s-a întîmplat ?— Nu.— N-am vrut s - i spun lucrul sta pe drum, ca s nu ara aerul de-aă ţ ă ă

cobi.-— Dar ce s-a întîmplat ?In sal era o gr mad de lume.ă ă ă

Grupurile vorbeau în şoapt , ca în camera unui bolnav.ăCei din fa , vecini, trec tori, simpli curioşi, oameni necuţă ă noscu i, seţ îngr m deau ling uş cu un fel de team , l sîndă ă ă ă ă ă175fundul s lii gol, unde mess Lethierry st tea în picioare, al turi deă ă ă Deruchette care plîngea.

St tea rezemat de peretele desp r itor din fundul camerei. Bereta-i deă ă ţ marinar îi c dea peste sprîncene. O şuvi de p r c runt îi aluneca peă ţă ă ă obraz. Nu scotea nici o vorb . Bra ele îi atîrnau f r vlag , gura îi eraă ţ ă ă ă parc lipsit de suflul vie ii. P rea un obiect neînsufle it, rezemat de ună ă ţ ă ţ zid.

V zîndu-1, sim eai c ai în fa un om din care via a se scursese.ă ţ ă ţă ţ Disp rînd Durande, via a lui Lethierry nu mai avea nici un rost. Inima luiă ţ era pe mare, şi inima aceasta se înecase. Ce-avea s se întîmple cu elă acuma ? S se scoale în fiecare diminea , s se culce în fiecare noapte.ă ţă ă S n-o mai aştepte pe Durande, s n-o mai vad plecînd, s n-o mai vadă ă ă ă ă întorcîn- du-se. Ce însemn tate mai avea pu inul ce-i mai r m sese deă ţ ă ă tr it, dac nu mai avea nici un el în via ? S bei, s m - nînci... şi peă ă ţ ţă ă ă ă urm ? Omul acesta îşi încoronase munca de-o via întreag printr-oă ţă ă capodoper , şi progresul pe care-1 realiă zase îi r spl tise toate sacrificiile.ă ă Progresul se n ruia ; capodo- pera sa era moart . S mai tr iasc încă ă ă ă ă ă vreo cî iva ani o via searb d ? La ce bun ? Nu mai n d jduia s maiţ ţă ă ă ă ă ă poat înf ptui ceva în viitor. La vîrsta asta nu mai po i relua lucrurile de laă ă ţ cap t; şi, apoi, era ruinat. Bietul b trîn !ă ă

Deruchette, plîngînd pe un scaun lîng el, îi inea în mîini pumnul.ă ţ Mîinile fetei erau împreunate, pumnul lui Lethierry era crispat. Nuan aţ dintre sentimentele de dezn dejde care-i copleşeau pe amîndoi eraă exprimat prin aceast atitudine. Mîinile împreunate exprim c maiă ă ă ă exist o raz de speran ; pumnul crispat arat c totul e pierdut.ă ă ţă ă ă

Mess Lethierry îşi l sase mîna sa între mîinile ei. Se l sa în voia soartei.ă ă Nu mai s l şluia în el decît o f rîm de via — atît cît r mîne celui lovită ă ă ă ţă ă de tr snet.ă

Grupurile vorbeau în şoapt . Fiecare povestea ceea ce aflase. Iat careă ă erau ştirile :

Durande eşuase în ajun pe stîncile Douvres, pe cea , cu aproape o orţă ă înainte de asfin itul soarelui. Cu excep ia c piţ ţ ă tanului, care nu voise să p r seasc vasul, to i ceilal i se salvaă ă ă ţ ţ ser cu şalupa. O vijelie care seă dezl n uise dinspre sud-vest dup ridicarea ce ii fusese pe punctul de a-iă ţ ă ţ face s naufraă gieze, pentru a doua oar , şi-i împinsese în larg, dincolo deă Guernesey. în timpul nop ii avuseser norocul de-a întîlni cu- terul poştalţ ă Cashmere, care-i lu pe bord şi-i aduse la Saint-ă176PierrePort. Totul se întâmplase din vina timonierului I ane;ro- uille, care fusese arestat. Comportarea lui Clubin fusese des - vîrşit .ă ă

Pilo ii, în num r extrem de mare printre persoanele care formauţ ă grupurile din sal , pronun au cuvîntul „reciful Două ţ vres" într-un chip cu toul deosebit. „P c tos han", spunea unul din ei.ă ă

Pe mas se putea vedea o busol şi un teanc de registre şi carnete ;ă ă erau f r îndoial busola Durandei şi documentele de bord pe care Clubină ă ă le predase lui Imbrancam şi lui Tangro- uille în momentul plec rii şalupei;ă minunat abnega ie din partea acestui om care în elegea s salveze pînă ţ ţ ă ă şi nişte hîr- oage, în momentul cînd se l sa prad mor ii; neînsemnatţ ă ă ţ am nunt plin de m re ie ; uitare sublim de sine însuşi.ă ă ţ ă

To i cei prezen i, f r excep ie, îl admirau pe Clubin şi cu to iiţ ţ ă ă ţ ţ împ rt şeau credin a c , pîn în cele din urm , el trebuie s se fi salvat.ă ă ţ ă ă ă ă Cuterul Shealtiel, care sosise cu cîteva ore dup Cashmere, aduseseă ultimele ştiri. Shealtiel navigase dou zeci i patru de ore în aceleaşi ape înă care navigase şi Durande. n timpul ce ii aşteptase cu r bdare, şi în timpulţ ă furtunii navigase în zigzag contra vîntului. C pitanul de pe Shealtiel se gă ă-sea şi el printre cei de fa .ţă

In clipa în care Gilliatt intrase în camer , c pitanul termiă ă nase tocmai de povestit lui mess Lethierry ceea ce ştia. Povestirea era un raport în toată puterea cuvîntului. Spre ziu , vijeă lia încetînd şi vîntul îmblînzindu-se, c pitanul de pe Shealtiel auzise nişte mugete în plin mare. Acest zgomotă ă de ar în mijlocul valurilor mirîndu-1 peste m sur , se îndrept într-acolo.ţ ă ă ă ă Z ri Durande între stîncile Douvres. Marea era destul de linişă tit , încît seă putu apropia. Strig în direc ia vasului naufraă ţ giat. Numai mugetul boilor care se înecau în cal fu singurul r spuns. C pitanul vasului Shealtiel eraă ă ă sigur c pe puntea Durandei nu se afla nimeni. Vasul oferea un ad postă ă sigur ; şi, oricît de puternic ar fi fost vijelia, Clubin ar fj putut sta toată ă noaptea pe puntea vasului. El nu era omul care s se lase doborît atît deă repede. Nefiind pe punte, era clar c trebuie s se fi salvat. Mai multeă ă cutere şi mai multe cor bioare din Granville şi Saint-Malo, care ieşiser dină ă

cea , trebuie s fi navigat, f r urm de îndoial , în ajun, destul deţă ă ă ă ă ă aproape de stîncile Douvres. Vreunul din ele trebuie s -1 fi luat negreşită12177pe bord pe c pitanul Clubin. Nu trebuie s uit m c şalupa Durandei eraă ă ă ă supraînc rcat în clipa în care p r sise vaporul naufragiat, c ea avea deă ă ă ă ă înfruntat multe riscuri, c un om în plus ar fi fost o povar şi mai mare şiă ă ar fi putut provoca scufundarea b rcii şi c mai ales aceasta trebuie s -1 fiă ă ă determinat pe Clubin s r mîn pe epav ; dar, de îndat ce-şi îndepliniseă ă ă ă ă datoria şi vaporul salvator se ivise, Clubin n-avea, desigur, nici un motiv s nu-1 foloseasc . A fi erou nu înseamn a fi neghiob. O sinucidere ar fiă ă ă fost un lucru absurd, întrucît lui nu i se putea aduce nici o învinuire. Vinovatul era Tangrouille, şi nu Clubin. Toate acestea erau concludente ; c pitanul de pe Sheală tiel avea perfect dreptate, şi toat lumea aşteptaă ă ca Clubin s -şi fac apari ia dintr-un moment în altul. Se pl nuia chiar să ă ţ ă ă fie primit în triumf.

Din relat rile c pitanului se desprindeau cu certitudine dou lucruri:ă ă ă Clubin era salvat si Durande pierdut .ă

în privin a Durandei nu mai r mînea nimic de f cut, catasţ ă ă trofa fiind iremediabil . C pitanul de pe Shealtiel asistase la ultima faz aă ă ă naufragiului. Stînca extrem de ascu it , în care Durande era oarecumţ ă pironit , rezistase tot timpul nop ii şi inuse piept furiei furtunii, ca şi cîndă ţ ţ ar fi vrut s -şi p streze pentru sine epava ; dar, diminea a, în clipa în careă ă ţ Shealtiel, constatînd c pe bord nu mai era nimeni care trebuie salvat, eraă pe punctul de-a se dep rta de vaporul naufragiat, se ivise unul din aceleă valuri uriaşe, care apar la sfîrşitul furtunilor, ca o ultim manifestare aă mîniei lor. Acest val s lt vaporul cu furie, îl smulse din stînca de care eraă ă intuit şi, cu iu eala şi precizia unei s ge i, îl arunc între cele dou stînciţ ţ ă ţ ă ă

Douvres. Se auzi o trosnitur „diabolic ", spunea c pitanul; Durande,ă ă ă ridicat de valul uriaş la o oarecare în l ime, fu aruncat în defileul dintreă ă ţ ă cele dou stînci, unde se înfund pîn la cuplul- maistru. Era din nouă ă ă pironit , dar mult mai solid decît fusese prima oar de stînca submarin .ă ă ă Avea s r mîn acolo, susă ă ă pendat , într-un chip jalnic, prad tuturoră ă vînturilor şi furiei valurilor.

Durande, dup spusele c pitanului de pe Shealtiel, era pe trei sferturiă ă sf rîmat . S-ar fi scufundat cu siguran în timpul nop ii, dac stînca n-ară ă ţă ţ ă fi re inut-o şi sus inut-o. C pitanul de pe Shealtiel examinase epava cuţ ţ ă ocheanul şi d dea cu precizia caracteristic marinarilor toate am nunteleă ă ă asupra dezastru178lui; vijelia devastase cu furie turbat vaporul. Din biga de înc rcare, fixată ă ă solid pe catargul din prova al vaporului, nu mai r m sese nimic — niciă ă urm din ea — ras complet — zvîrlit la to i dracii, cu parîma, cuă ă ă ţ macaralele şi cu lan urile ci cu tot. Durande era rupt în buc i; valurileţ ă ăţ m rii aveau s-o l rîmi eze. In cîteva zile nu va mai r mîne nimic din ea.ă ă ţ ă

Totuşi, maşina — lucru remarcabil, şi care dovedea cît era de trainică — nu suferise decît foarte pu in de pe urma deţ zastrului. C pitanul de peă Shealtiel spunea c are suficiente temeiuri s sus in c „manivela" n-ă ă ţ ă ăavea nici o stric ciune grav . Catargele vasului fuseser -smulse deă ă ă

furtun , îns coşul maşinii rezistase. Z brelele de fier ale pasarelei deă ă ă comand fuseser doar r sucite ; ap r torile ro ilor avuseser mai multă ă ă ă ă ţ ă de suferit, cuşca ro ilor era strivit , dar ro ilor p rea c nu le lipsea nici unţ ă ţ ă ă singur zbat. Maşina era neatins . Asta era conă vingerea c pitanului de peă Shealtiel. Fochistul Imbrancam, amestecat şi el între grupurile de fa ,ţă împ rt şea aceeaşi conă ă vingere. Acest negru, mai inteligent decît mul iţ albi, era un admirator al maşinii. El ridica bra ele r sfirîndu-şi cele zeceţ ă degete ale mîinilor lui negre, şi spunea mereu lui Lethierry, amu it cuţ totul: „St pîne, maşin ria tr ieşte".ă ă ă

Intrucît salvarea lui Clubin p rea sigur , iar scheletul navei considerată ă ca şi pierdut, discu iile din sînul diferitelor grupuri se învîrteau toate numaiţ în jurul maşinii. Lumea se interesa de ea ca şi cînd ar fi fost vorba de o fiin omeneasc . Se miţă ă nunau de felul în care se comportase în fa aţ dezastrului. — Solid cum tr , spuse un marinar francez. — Şi la ce bun ?ă ă ă exclam un pescar din Guernesey. — Dat dracului trebuie s fi fost —ă ă ă relu c pitanul de pe Shealtiel — ca s se aleag doar cu dou -treiă ă ă ă ă zgîrieturi.

încetul cu încetul, maşina deveni singura lor preocupare. Spiritele se înfierbîntar şi se iscar controverse. Avea prieteni, dar şi duşmani. Cî iva,ă ă ţ care aveau cîte un str vechi dar solid cuter cu pînze şi care sperau să ă pun mîna pe clien ii Duran- dei, nu erau chiar atît de mîhni i s vad că ţ ţ ă ă ă stîncile Douvres pedepsesc noua inven ie. Şoaptele se transformar înţ ă h rm laie. Discu iile erau purtate destul de zgomotos. Totuşi, zgomotulă ă ţ era într-o oarecare m sur discret şi, în r stimpuri, cei preă ă ă zen i coborauţ dintr-o dat glasul sub presiunea t cerii mormîa- tale a lui Lethierry,ă ă12*179

Din discu iile multilaterale care avur loc, se puteau trage urm toareleţ ă ă concluzii :

Maşina constituia esen ialul. S se refac vaporul era cu putin , s seţ ă ă ţă ă refac îns maşina, nu. Maşina aceasta era unic . Ca s se maiă ă ă ă construiasc una la fel n-ar fi fost nici bani, dar ar fi lipsit mai cu seamă ă constructorul, Se reamintea c acel care construise maşina murise. Eaă costase patruzeci de mii de franci. Nimeni nu s-ar mai încumeta să investeasc într-o opeă ra ie atît de pu in sigur un capital atît de mare ; cuţ ţ ă atît mai mult cu cît se dovedise acum c vapoarele cu aburi naufra- giauă tot atît de uşor ca şi celelalte ; accidentul actual al Duran- clei f cea s seă ă dea la fund toate victoriile trecute. Totuşi, era îngrozitor s te gîndeşti c ,ă ă în acel moment, maşina era înc întreag şi în bun stare şi c , în cinci sauă ă ă ă şase zile, va fi pref cut probabil în nd ri, întocmai ca şi corpul vasului.ă ă ţă ă Atîta timp cît mai era în fiin se putea spune oarecum c nu exist încţă ă ă ă naufragiu. Numai pierderea maşinii ar fi ceva iremediabil. S salveziă maşina însemna s repari dezastrul.ă

Era uşor îns de spus : s salvezi maşina. Dar cine s-ar fi încumetat să ă ă ia asupra sa o sarcin ca asta ? Şi era posibil oare acest lucru ? A face ună proiect şi a-l duce la îndeplinire sînt dou lucruri deosebite, şi dovada oă avem în faptul c e uşor s f ureşti un vis, dar e greu s -1 realizezi. Ins ,ă ă ă ă ă dac a existat vreodat un vis greu de realizat şi nes buit, apoi tocmaiă ă ă acesta era : s salvezi maşina eşuat printre stîneile Douvres. S triă ă ă mi iţ

acolo un vas şi un echipaj pentru a readuce maşina ar fi ceva absurd : nici prin gînd nu trebuia s - i treac aşa ceva. Era anotimpul vijeliiloră ţ ă n prasnice ; la prima furtun mai puă ă ternic , lan urile ancorelor ar fi fostă ţ t iate ca de fer str u, de crestele de sub ap ale stîncilor, şi vasul s-ar fiă ă ă ă sf rîmat în buc i de stîneile recifului. Ar însemna s trimi i un al doileaă ăţ ă ţ naufragiu în ajutorul celui dintîi. în gaura aceea din platoul superior în care se ad postise naufragiatul legendar care murise de foame, abia dac eraă ă loc pentru un singur om. Pentru ca s fie salvat maşina, trebuia, deci, caă ă un singur om s mearg la stîneile Douvres şi ca acel om s fie singur,ă ă ă singur pe aceast mare, singur în aceast pustietate, singur 1a cinci legheă ă de coast , singur în aceast groz vie, singur s pt mîni întregi, sină ă ă ă ă gur în fa a prev zutului şi a neprev zutului, f r nici un fel de provizii atunci cîndţ ă ă ă ă te trec fiorii spaimei de a muri de foame, f r nici un ajutor în împrejur riă ă ă 'dezn d jduite, f ră ă ă ă180nici o urm omeneasc , afar de aceea a fostului naufragiat mort acoloă ă ă din cauza lipsurilor de tot felul, f r nici un alt toă ă var ş decît cadavrul celuiă mort. Şi apoi, cum ar trebui s proă cedeze el ca s salveze maşina ? Pentruă aceasta ar fi trebuit s fie nu numai marinar, ci şi fierar. Şi la ce pericole s-ăar expune ? Omul care ar încerca acest lucru ar fi mai mult decît un erou ! Ar fi un nebun. C ci, în anumite ac iuni care dep şesc puterile obişnuiteă ţ ă ale unui om şi pentru care s-ar p rea c sînt neceă ă sare for eţ supraomeneşti, curajul se învecineaz cu nebunia. Şi-apoi, la urma urmei,ă s te jertfeşti pentru nişte fiare vechi, n-ar fi oare curat nebunie ? Nu,ă ă nimeni nu se va duce la stîn- cile Douvres. Trebuia s se renun e laă ţ maşin , ca şi la restul vasului. Salvatorul mult aşteptat n-avea s seă ă iveasc . Unde s se g seasc un astfel de om ?ă ă ă ă

Acestea, exprimate doar cu alte cuvinte, formau fondul tuturor discu iilor şuşotite de mul imea ce se afla acolo.ţ ţ

C pitanul de pe Shealtiel, care era un vechi pilot, rezum gîndul tuturoră ă prin aceast exclama ie f cut cu voce tare :ă ţ ă ă

— Nu ! S-a terminat. Nu exist om care s se încumete s meargă ă ă ă acolo şi s aduc maşina.ă ă

— Dac nu m duc eu — spuse Imbrancam — asta înă ă seamn c lucrulă ă e cu neputin .ţă

C pitanul de pe Shealtiel îşi flutur mîna sting , f cînd acel gest scurtă ă ă ă care exprima convingerea c un lucru e cu neă putin de înf ptuit, şiţă ă continu :ă

— Dac asemenea om ar exista...ăDeruchette îşi întoarse capul:— M- aş m rita cu el — spuse ea.ăUrm un r stimp de t cere.ă ă ăUn b rbat foarte palid ieşi din mijlocul mul imii şi zise ?ă ţ— Te-ai m rita cu el, miss Deruchette ?ăEra Gilliatt.între timp, ochii tuturor se a intiser asupra lui. Mess Le- thierry îşiţ ă

îndreptase spinarea. în privirea sa lucea o lumin stranie.ăîşi smulse bereta de marinar de pe cap şi-o arunc jos, apoi priviă

solemn în fa a lui, f r s vad pe nimeni din cei preţ ă ă ă ă zen i, şi spuse :ţ

— Deruchette s-ar m rita cu el. îmi dau cuvîntul de onoare în fa a luiă ţ Dumnezeu.181Mare vîlv pe coasta de apusă

în noaptea care urm zilei aceleia, luna trebuia s r sar la Ora zece.ă ă ă ă Totuşi, cu toate c noaptea se anun a frumoas , iar vîntul şi marea nuă ţ ă inspirau îngrijorare, nici un pescar, din nici un port, mare sau mic, de pe insula Guernesey, n-avea de gînd s ias la pescuit. Şi asta era foarteă ă firesc ; cocoşul cîntase la miezul zilei.

Cînd cocoşul cînt la o or neobişnuit , e semn c nu va fiă ă ă ăpeşte.

în seara aceea, totuşi, la c derea nop ii, un pescar care se întorcea laă ţ Omptolle, avu o surpriz . în dreptul lui Houmet- Paradis, dincolo de celeă dou Brayes şi de cele dou ă ă Gruñes, la stînga c rora e baliza ă de la Plattes Fougères cu înf işarea ei de pîlnie r sturnat , iar la dreapta baliza de laăţ ă ă Saint-Sampson cu înf işarea unui chip omenesc, ăţ i se p ru c z reşte o aă ă ă treia baliz . Ce era cu baliza asta ? Cînd fusese fixat în locul acela ?ă ă Asupra c rei primejdii atr gea ea aten ia ? Baliza r să ă ţ ă punse numaidecât acestor întreb ri ; ea se mişc : era o nav cu pînze. Uimirea pescarului nuă ă ă sc zu îns . O baliz era ea sină ă ă gur un semn de întrebare ; un vas cuă pînze, unul şi mai mare. De pescuit nici nu putea fi vorba. Cînd toată lumea se reîntor- cea în port, un singur om ieşea în larg. Cine ? De ce ?

Zece minute mai tîrziu, vasul cu pînze, navigînd încet, ajunse la oarecare distan de pescarul din Omptolle. Acesta nu fu în stare sţă ă recunoasc ambarca iunea. Desluşi doar zgoă ţ motul a dou vîsle. După ă toate probabilit ile, era un singur om. Vîntul b tea dinspre miaz noape ;ăţ ă ă omul naviga f r înă ă doial cu scopul de a ieşi în b taia vîntului, dincolo deă ă capul Fontanelle. Acolo îşi va desf şura probabil pînzele. Avea deci deă gînd s treac dincolo de Ancresse şi de muntele Grevei. Ce însemna oareă ă asta ?

Vasul cu un singur catarg trecu, iar pescarul se înapoie în portîn aceeaşi noapte, pe coasta de apus a Guernesey-ului, observatori

întâmpl tori, şi la oarecare distan unii de al ii, fă ţă ţ ăcur , la diferite ore şi înă diferite puncte, unele constat ri.ă

Pu in timp dup ce pescarul din Omptolle trase la rm un c ru aş careţ ă ţă ă ţ c ra iarb de mare la o jum tate de mil mai departe, dînd bice cailor peă ă ă ă drumul pustiu de la Clôtures, în132iipropierea cromleh 1-ului din vecin tatea posturilor de obseră va ie 6 şi 7,ţ v zu pe mare, destul de departe, la orizont, într-un loc pu in frecventat,ă ţ deoarece era nevoie s -1 cunoşti foarte bine, în direc ia Roque-Nord şiă ţ Sablonneuse, un vas care-şi întindea pînza. D du de altfel pu ină ţ ă importan faptului, deţă oarece îl interesa mai mult c ru a decît barca cuă ţ pînze.

La aproape o jum tate de or dup ce c ru aşul z rise aceast pînz ,ă ă ă ă ţ ă ă ă un zidar care se reîntoarcea de la lucru din oraş, f cînd ocolul b l ii ă ă ţ Pelée, se g si dintr-o dat aproape fa în fa cu o barc cu pînze careă ă ţă ţă ă p trunsese cu mult înă ă dr zneal între stîncile ă ă de la Quenon, Rousse de Mer şi Grippe de Rousse. Noaptea era întunecoas , dar marea eraă

luminoas , ceea ce se întîmpl adesea, din care cauz se putea distingeă ă ă cea mai mic mişcare din larg. Pe mare nu era decît aceast barc .ă ă ă

Pu in mai spre miaz zi şi pu in mai tîrziu, un culeg tor de languste,ţ ă ţ ă tr gîndu-şi luntrea pe bancul de nisip dintre Port ă Soif şi Port Enfer, nu pricepea nici în ruptul capului ce c uta acolo o barc cu pînze care seă ă strecura între Boue Corneille şi Moultte. Trebuia s fii un bun pilot şi s fiiă ă extrem de gr bit s ajungi undeva, ca s te încume i s treci prin aceleă ă ă ţ ă locuri.

Dup o zi furtunoas , cînd marea nu e înc pe deplin poă ă ă tolit , acestă itinerar era pu in sigur. Era o impruden s -1 alegi, afar doar dacţ ţă ă ă ă cunoşteai pe dinafar locurile de trecere.ă

La ora nou şi jum tate, la Equerrier, un pescar care-şi aducea n vodulă ă ă din larg se opri cîtva timp s se uite între Colombelle şi Souffleresse Iaă ceva care p rea s fie un vas. Acest vas se expunea din cale-afar . Acesteă ă ă locuri sînt bîntuite de rafale neaşteptate şi extrem de primejdioase. Stînca Souffleresse se cheam aşa din cauz c de pe ea vîntul sufl cu putereă ă ă ă asupra b rcilor cu pînze.ă

In clipa în care luna ap ru pe cer, iar în mica strîmtoare de la Li-Houă fluxul atingea în l imea maxim şi marea era sta ionar , pazniculă ţ ă ţ ă singuratic de pe insula Li-Hou trase o spaim grozav : v zu trecînd întreă ă ă lun şi el o silpet lung de culoare neagr . Aceast siluet neagr , îftaltă ă ă ă ă ă ă ă şi îngust , sem na cu un giulgiu care s-ar fi sculat în picioare şi ar fiă ă

1 Cromleh — monument preistorie alc tuit din blocuri de piatr dispuseă ă în cerc uneori ; în mijlocul cercului se afl un bloc de piatr mai mare.ă ă183luat-o la s n toasa. Ea aluneca încet deasupra pere ilor acelora pe care-iă ă ţ formeaz şirurile de stînci. Paznicul din Li-Hou crezu c o are în fa aă ă ţ ochilor pe „Doamna cea neagr ".ă

In cazul cel mai r u, aceast siluet neagr putea s fie şi o pînz ,ă ă ă ă ă ă Lungul baraj de stînci peste care p rea c alunec putea s ascund , într-ă ă ă ă ăadev r, corpul unei nave cu vele, care ar fi navigat înd r tul lor, l sînc! să ă ă ă ă se vad numai pînza. Dar paznicul se întreba ce vas s-ar fi încumetat să ă navigheze la aceast or între Li-Hou, La Pecheresse, Anguilleres şi Lereeă ă Point ? Şi cu ce scop ? Se aştepta s fie mai degrab „Doamna ceaă ă neagr ".ă

Exist pe coasta de miaz zi a Guernesey-ului, în spatele Plainmont-ului,ă ă în fundul unui mic golf format numai din rîpe şi din stînci înalte ca nişte ziduri, t ind perpendicular supraă fa a m rii, un port bizar pe care unţ ă francez ce locuieşte pe insul din 1855, acelaşi poate care scrie acesteă rînduri, 1-a botezat Portul de la etajul patru, nume adoptat aproape în unanimitate ast zi. Acest port, numit în acea vreme Moies, e un platouă stîncos, jum tate natural şi jum tate t iat de mîna omului, cu vreoă ă ă patruzeci de picioare deasupra nivelului m rii şi comunicînd cu ea prin doiă dulapi groşi, paraleli, aşeza i în plan înclinat. B rcile, ridicate cu for aţ ă ţ bra elor, cu ajutorul lan urilor şi al scripe ilor, se urc din mare şi coboarţ ţ ţ ă ă la loc de-a lungul acestor dulapi, ca şi cum ar aluneca pe dou şine.ă Oamenii se folosesc de-o scar . Acest port era pe-atunci foarte frecventată de contrabandişti. Fiind foarte greu de ajuns la el, era locul cel mai potrivit pentru ei.

în jurul orei unsprezece, nişte contrabandişti, poate chiar aceia pe care se bizuise Clubin, se aflau cu tot bagajul lor în vîrful acestei platforme a portului Moies. Cine face contraband , st veşnic de veghe : pîndeau. Fură ă ă peste m sur de mira i v zînd o pînz care se desprinse brusc din siluetaă ă ţ ă ă neagr a capului Plainmont, Luna lumina din plin. Contrabandiştiiă supraveghear mult vreme pînza, temîndu-se s nu fie cumva vreun vasă ă ă îns rcinat cu paza rmului, eare-ar inten iona s se piteasc dup mareleă ţă ţ ă ă ă Hanois şi s r mîn acolo, la pînd . Dar pînza trecu de stîncile Hanois, l să ă ă ă ă ă în urma ei, la nord- vest, Boue Blondei şi se pierdu în larg, în plumburiul pîclei de la orizont.184

Unde dracu" s-o fi ducînd barca asta ? îşi ziser contraă bandiştii.In aceeaşi sear , pu in dup asfin itul soarelui, cineva b tu hi poartaă ţ ă ţ ă

„Casei de la cap tul drumului". Era un tinerel îmbră ăca! în haine cafenii, cu ciorapi galbeni, ceea ce ar ta c e an mie slujbaş al parohiei. Poartaă ă „Casei de la cap tul drumului" era închis , iar obloanele trase. O b trînă ă ă ă pesc ri care, cu un felinar în mîn , umbla de colo pîn colo pe bancul deă ţă ă ă nisip din fa a casei, în c utare de scoici şi alte „fructe de mare", slrigţ ă ă b iatul şi între b trîn şi micul slujbaş al parohiei avu loc urm torul dialogă ă ă ă în fa a „Casei de la cap tul drumului" sţ ă

— Ce vrei, b iatule ?ă— li caut pe omul de-aici.— Nu-i acas ,ă— Unde-i ?— Nu ştiu.— Dar mîine-1 g sesc ?ă— Nu ştiu,—A plecat ?— Nu ştiu.— Vezi c noul rector al parohiei, reverendul Ebenezer Caudray, ar vreaă

s -i fac o vizit .ă ă ă— Nu ştiu.— Reverendul m-a trimis s -1 întreb pe omul care locuieşte în „Casa deă

la cap tul drumului" dac mîine diminea va fi acas .ă ă ţă ă— Nu ştiu.

Nu ispiti i bibliaţIn urm toarele dou zeci şi patru de ore, mess Lethierry nu dormi, nuă ă

mînc , nu b u, o s rut pe frunte pe Deruchette, se interes de soarta luiă ă ă ă ă Clubin, care nu d duse înc nici un semn de via , semn o declara ieă ă ţă ă ţ cum c nu în elege 's înaină ţ ă teze nici un fel de plîngere şi ob inu astfelţ punerea în libertate a lui Tangrouille.

Ziua urm toare şi-o petrecu stînd pe jum tate rezemat de masa dină ă biroul Durandei, nici în picioare, nici şezînd, r s- punzînd cu blînde e cînd iă ţ se vorbea. De altfel, curiozitatea oamenilor potolindu-se, liniştea se aşternuse din nou peste casa185m iiI

„Neînfricatele". în zelul pe care-1 pui cînd comp timeşti pe cineva intr înă ă bun parte şi dorin a de-a iscodi. Uşa se închiă ţ sese din nou ; Lethierry r m sese singur cu Deruchette. Fulă ă gerul care str lucise o clip în ochii luiă ă mess Lethierry se stinsese ; privirea i se mohorî iar şi, ca în clipa în careă aflase vestea catastrofei.

Deruchette, neliniştit , urmînd sfatul slujnicelor, pusese lîng el, peă ă mas , f r s spun un cuvînt, perechea de ciorapi pe care-i împletea înă ă ă ă ă momentul în care sosise ştirea cea tragic .ă

El surise cu am r ciune şi zise :ă ă.— Prin urmare, m crede i stupid !ă ţDup un sfert de or de t cere ad ug :ă ă ă ă ă— Maniile astea sînt bune numai atunci cînd eşti fericit.Deruchette f cu s dispar de pe mas perechea de ciorapi şi, profitîndă ă ă ă

de acest prilej, îndep rt şi busola şi documentele de bord pe care messă ă Lethierry le cerceta prea des cu privirea.

'în cursul dup -amiezii, pu in înainte de ora ceaiului, uşa se deschise şiă ţ intrar doi oameni, îmbr ca i în negru, unul b trîn, altul tîn r.ă ă ţ ă ă

Pe cel tîn r l-am z rit, poate, în cursul acestei povestiri.ă ăOamenii aceştia aveau amîndoi un aer serios, dar fiecare în alt chip ;

b trînul avea ceea ce-am putea numi seriozitatea profesiei sale ; tîn rulă ă avea o seriozitate fireasc . Haina o imă prim pe cea dintîi, gîndirea o d peă ă cea de-a doua.

Erau, dup cum ar tau şi veşmintele lor, dou fe e biseriă ă ă ţ ceşti apar inînd bisericii de stat.ţ

Ceea ce la tîn rul acesta ar fi surprins din primul moment pe oriceă observator, era faptul c seriozitatea care i se r sfrîn- gea adînc în privireă ă şi care, f r îndoial , era fireasc , contrasta cu chipul s u. întrucît eraă ă ă ă ă preot, trebuia s fi avut cel pu in dou zeci şi cinci de ani; p rea îns deă ţ ă ă ă optsprezece. Era blond, rumen în obraz, proasp t, cu obraji de fat şi mîiniă ă delicate, foarte fin şi foarte ml dios în costumul s u sobru ; avea un felă ă de-a fi vioi şi natural, deşi re inut. Din toat înf işarea lui se desprindeaţ ă ăţ farmec, elegan şi, am putea spune, chiar voţă luptate. Frumuse ea priviriiţ lui era ca un corectiv al acestui exces de gra ie. Surîsul lui sincer, careţ l sa s se întrevad nişte din i de copil, era trist şi smerit., Avea în elă ă ă ţ ging şia unui paj şi demnitatea unui episcop.ă186

Sub p rul lui des şi blond, atît de auriu încît p rea nenaă ă tural, fruntea se boltea înalt şi pur . O cut fin , bifurcat spre cele dou sprîncene,ă ă ă ă ă ă deştepta în mod nel murit ideea pă ăs rii gîndirii, planînd cu aripileă desf cute în mijlocul acestei frun i.ă ţ

Tinere ea lui transparent l sa s i se str vad maturitatea interioar .ţ ă ă ă ă ă ă Al turi de slujitorul bisericii cu p rul c runt, care-i înso ea, el p rea, laă ă ă ţ ă prima vedere, a-i fi fiu, dar dac te uitai mai bine la el, aveai impresia c -iă ă era tat .ă

B trînul nu era altul decît doctorul Jacquemin Herode. Doctorulă Jacquemin Herode apar inea ritului anglican, care e o varietate aţ catolicismului roman, dar f r pap . Era arogant, corect, cu vederi îngusteă ă ă şi plin de sine. Nu ieşea nici cu o iot din litera c r ii. De altfel, trufaş... Iiă ă ţ

pl cea s -şi dea imă ă portan . Avea mai mult aerul unui prelat italian, decîtţă pe acel al unui pastor protestant. Redingota lui aducea într-o oarecare m sur cu croiala unei sutane. Mediul s u potrivit ar fi fost Roma. Eraă ă ă prelat de curte înn scut. P rea c fusese anume creat spre a împodobiă ă ă cortegiul unui pap şi a merge în urma scaunului papal, împreun cuă ă întreaga curte pontifical , în veşminte violete. Accidentul de a se naşteă englez şi educa ia lui teologic bazat mai mult pe vechiul decît pe noulţ ă ă testament împiedicaser împlinirea acestui m re destin, întreaga-iă ă ţ str lucire se reducea la calitatea de rector în Saint- Pierre-Port, decan ală insulei Guernesey şi loc iitor al episcopuţ lui de Winchester. Era şi asta, f ră ă îndoial , un fel de glorie.ă

Aceast glorie nu-1 împiedic pe domnul Jacquemin Herode s fie, laă ă ă urma urmei, un om destul de cumsecade.

Avea înf işarea unui om înv at, clipea extrem de des şi plin deăţ ăţ importan , avea n rile p roase, din ii ieşi i, buza do sus îngust , iar ceaţă ă ă ţ ţ ă de jos groas , mai multe diplome, un fruă muşel venit bisericesc, prieteni printre barone i, încrederea episcopului, şi veşnic o biblie în buzunar.ţ

Mess Lethierry era atît de absorbit de gîndurile sale, încît intrarea celor doi preo i nu-i produse decît o uşoar încruntare a sprîncenelor.ţ ă

Domnul Jacquemin Herode înaint , salut , reaminti în cî- teva cuvinteă ă severe şi sobre, dar pline de trufie, recenta sa avansare şi spuse c venea,ă potrivit obiceiului, „s introduc " pe lîng notabilit i — şi pe lîng .messă ă ă ăţ ă Lethierry în special — pe succesorul s u în parohie, noul rector din Saint-ă137Sampson, reverendul Joe Ebenezer Caudray, de azi încolo pastorul lui mess Lethierry.

Deruchette se ridic .ăTîn rul preot, care nu era altul decît reverendul Ebenezer, se înclin .ă ăMess Lethierry se uit la domnul Ebenezer Caudray şi morm i printreă ă

din i : „N-ar fi bun de marinar".ţGrace aduse cîteva scaune. Cei doi pastori se aşezar lîng mas .ă ă ăDoctorul Herode începu un mic discurs. Aflase despre cele întîmplate.

Durande naufragiase. Venea, în calitate de pastor, s aduc mîngîiere şiă ă s dea sfaturi. Acest naufragiu era o neă norocire, dar era în acelaşi timp şi un prilej fericit. S pă ătrundem în noi înşine ; prosperitatea nu ne face oare îngîmfa i ? Valurile fericirii sînt primejdioase. Nu trebuie s vedem nuţ ă mai p r ile rele ale unei nenorociri. C ci necunoscute sînt c ile Domnului.ă ţ ă ă Mess Lediierry era ruinat. Ei bine, a fi bogat înseamn s fii pe margineaă ă pr pastiei. I i faci prieteni pref cu i. S r cia îi alung . R rnîi singur. Solusă ţ ă ţ ă ă ă ă eris. Durande producea, se spune, un venit de o mie de lire sterline pe an. Pentru un în elept e prea mult. S fugim de ispit , s dispre uim aurul. Sţ ă ă ă ţ ă primim cu recunoştin dezastrul şi p r sirea. S nu ne reţă ă ă ă volt mă împotriva hot rîrilor de nep truns ale providen ei. Iov, un adev rat sfînt,ă ă ţ ă dup ce-a cunoscut mizeria a devenit şi mai bogat de cum fusese. Cineă ştie dac pierderea Durandei nu va fi r spl tit chiar şi prin cîştiguriă ă ă ă materiale ? Astfel, de pild , el, doctorul Jacquemin Herode, învestiseă oarecare capitaluri într-o afacere foarte rentabil , în curs de realizare laă Sheffield ; dac mess Lethierry, cu fondurile care-i mai r mîneau, ar vreaă ă s intre în aceast afacere, şi-ar putea reface averea ; era vorba de aă ă

furniza cantit i mari de arme arului, care se preăţ ţ g tea s în buşeă ă ă r scoala din Polonia. Se putea realiza un cîştig de trei sute la sut .ă ă

Cuvîntul iar p ru c -1 trezeşte pe Lethierry. îl întrerupse pe doctorulă ă Herode :

— N-am chef de ar.ţReverendul Herode r spunse :ă— Mess Lethierry, st pînitorii sînt unşii Domnului. St scris „S d mă ă ă ă

Cezarului ce e al Cezarului". arul, adic Cezar !Ţ ăLethierry, cufundat din nou în gîndurile sale, murmur :ă

188Gine-i la Cezar ? N-am auzit de el.ă

Reverendul Jacquemin Herode îşi continu discursul de înă curajare. Nu mai st rui asupra afacerii din Slieffield. Dac eşti Împotriva lui Cezar,ă ă înseamn c eşti republican. Reverendul în elegea c poate fi cineva şiă ă ţ ă republican. In cazul acesta, mess Lethierry ar putea s aib în vedere oă ă republic ; el şi-ar puă ica reface averea în Statele Unite mai cu succes chiar decît în Anglia. Dac-ar vrea s -şi înzeceasc ceea ce-i mai r mînea, u-aveaă ă ă decît s cumpere ac iuni ale marii companii de exploaă ţ tare a planta iilorţ din Texas, unde lucrau peste dou zeci de mii de negri,ă

— Sînt împotriva sclaviei —- r spunse Lethierry.ă— Sclavia — replic reverendul Herode — este de naă tur divin . Stă ă ă

scris : „Dac st pînul îşi loveşte sclavul, nu i se va întîmpla nimic, c ciă ă ă sclavul e bunul s u".ă

Crace şi Douce, din pragul uşii, sorbeau, într-o stare .iproape de extaz, cuvintele reverendului rector. Reverendul continu . De fapt era, cum amă mai spus, un om cumsecade ; şi, oricît de mari ar fi fost deosebirile de vederi dintre el şi mess Lethierry, în privin a castelor şi a persoanelor, elţ venise, cu toat sinceritatea, s -i aduc acestuia din urm tot sprijinulă ă ă ă spiritual şi chiar şi pe cel vremelnic, de care el, doctorul Jacquemin Herode, era capabil.

Dac mess Lethierry era într-atît de ruinat încît s nu poat participa cuă ă ă nici un folos la vreo specula ie oarecare, ruseasc sau american , de ce n-ţ ă ăar intra în administra ie, priţ mind un post bine pl tit ? Erau libere locuriă foarte onorabile, şi reverendul era gata s -1 recomande pe messă Lethierry. Func ia de deputat-viconte era tocmai vacant la Jersey. Messţ ă Let- liierry era iubit şi stimat şi reverendul Herode, decan în Guer- nesey şi loc iitor al episcopului, garanta s ob in pentru mess Lethierry func ia deţ ă ţ ă ţ deputat-viconte de Jersey. Deputatul-vi- conte e un slujbaş foarte important; el ia parte, în calitate de reprezentat al maiest ii sale, laăţ judec i, la dezbaterile din pia a public şi la executarea sentin elorăţ ţ ă ţ judec toreşti,ă

Lethierry îşi a inti privirea asupra doctorului Herode.ţ— Nu-mi place ştreangul — spuse el.Doctorul Herode, care pîn atunci pronun ase cuvintele pe acelaşi ton,ă ţ

avu de data aceasta un acces de severitate şi o alt intona ie în glas :ă ţ189

— Mess Lethierry, pedeapsa cu moartea e l sat de îa Dumnezeu.ă ă Dumnezeu a pus spada în mîna. omului. St scris : „Ochi pentru ochi şiă dinte pentru dinte".

Reverendul Ebenezer îşi apropie pe nesim ite scaunul de acel alţ reverendului Jacquemin şi-i spuse, în aşa fel încît s nu fie auzit decît deă acesta :

— Spusele acestui om îi sînt dictate.— De cine ? De ce ? întreb cu acelaşi ton reverendul Jacquemină

Herode.Ebenezer r spunse în şoapt :ă ă— De conştiin a sa.ţReverendul Herode îşi scotoci buzunarul şi scoase de acolo o carte

mic şi groas , legat , cu încuietoare', o puse pe mas şi spuse cu voceă ă ă ă tare :

— Conştiin a, iat-o 1ţCartea era o biblie.Apoi doctorul Herode se îmblîhzi. .Dorin a.Iui era de'a-i fi de folos Iuiţ

mess Lethierry, pentru care avea mare stim , c ci în calitatea lui deă ă pastor avea dreptul şi datoria de a da pove e ; totuşi, mess Lethierry eraţ liber s fac tot ce poftea.ă ă

Mess Lethierry, cufundat din nou în descurajarea lui şi în gîndurile-i negre, nu-1 mai asculta. Deruehette şezînd lîng el, la fel de îngîndurat ,ă ă nu-şi ridica ochii din podele şi ad uga acestei conversa ii şi aşa lipsit deă ţ ă însufle ire, stinghereala pe care-o poart cu sine prezen a cuiva care taceţ ă ţ tot timpul. Un martor care nu scoate nici un cuvînt e un fel de povoară nedefinit . De altfel, doctorul Herode p rea c nu se prea sinchisea deă ă ă asta.

Dup ce spuse ce avu de spus, se ridic .ă ăEbenezer, care-1 înso ea, se ridic şi el. Crace şi Douce, b nuind c ceiţ ă ă ă

doi pastori erau pe punctul de a pleca, deschiser uşa cu dou canaturi.ă ăMess Lethierry nu vedea şi nu auzea nimic.Domnul Jacquemin Herode spuse în şoapt domnului Ebe- îaezeră

Caudray :— Nici nu ne salut m car. Asta nu, mai e sup rare, ci adev rată ă ă ă ă

abrutizare. I i vine s crezi c şi-a pierdut min ile.ţ ă ă ţSpunînd acestea, lu de pe mas mica biblie şi o inu între mîinile-iă ă ţ

întinse, aşa cum ii o pas re de care î-e fric s nu-şi ia zborul. Acest gestţ ă ţ ă ă spori aten ia celor de fa . Crace şi Douc'e îşi întoarser gîtul, curioase.ţ ţă ă190

Herode f cu tot ce-i st tu în putere ca s dea vocii sale un ton solemn :ă ă ă— Mess Lethierry, s nu ne desp r im f r a citi o pagin din carteaă ă ţ ă ă ă

sfînt . C r ile desluşesc toate întîmpl rile vie ii, I 'rima carte care- i cadeă ă ţ ă ţ ţ în mîn , deschis la întîmplare, î i dezv luie voin a lui Dumnezeu. Ea e înă ă ţ ă ţ special bun pentru cei îndurera i. Fa de aceştia, trebuie s consul iă ţ ţă ă ţ cartea sfînt f r s alegi capitolul, şi trebuie s citeşti cu inima curată ă ă ă ă ă pasajul pe care l-ai nimerit. Ceea ce omul nu alege, Dumnezeu alege. Dumnezeu ştie de ceea ce avem trebuin . Degetul lui nev zut se opreşteţă ă deasupra pasajului neaşteptat pe care-1 citim. Oricare-ar fi această pagin , ea r spîndeşte în mod negreşit lumin . S nu c ut m alt lumin ,ă ă ă ă ă ă ă ă s ne mul umim cu cea pe care am descoperit-o. Este cuvîntul Celui deă ţ Sus. Soarta ni se descoper într-un fel tainic în textul evocat cu încredereă şi cu smerenie. S ascult m şi s lu m aminte. Mess Lethierry, dumă ă ă ă neata

suferi; iar aceasta este cartea care- i aduce mîngîiere. Dumneata eştiţ bolnav, iar aceasta este cartea care- i aduce sţ ăn tate.ă

Reverendul Jacquemin Herode desf cu încuietoarea c r ii, îşi strecură ă ţ ă unghia la întîmplare între dou pagini, îşi puse o clip mîna peste carteaă ă deschis , se reculese, apoi, plecîndu-şi ochii cu autoritate asupra c r ii,ă ă ţ începu s citeasc cu glas tare :ă ă

Iat ce citi :ă—„Isaac se plimba pe drumul care duce la Fîntîna numit a aceluiaă

care tr ieşte şi care vede"-.ăRebeca z rindu-1 pe Isaac, zise : „Cine este b rbatul cara vine întruă ă

întâmpinarea mea ?Atunci Isaac o pofti în cortul s u, o f cu femeia lui, şi draă ă gostea lui

pentru ea fu mare",Ebenezer şi Deruehette se uitar unul la altul.ă

CARTEA ÎNTIIRECIFULLocul unde ajungi anevoie şi de unde pleci cu greu

Barca cu pînze care fusese în cursul nop ii precedente în mai multeţ puncte de pe coasta Guernesey-ului, la ore diferite, n-a, a i ghicit,ţ „burduful". Giîliatt alesese trec toarea îngust dintre stînci, de-a lungulă ă coastei; era un drum periculos, dar «•rit direct, S-apuce pe drumul cel mai scurt îi fusese singura grij . Naufragiile nu aşteapt , marea nu- i d r gază ă ţ ă ă şi-o or de întârziere putea fi de neînlocuit. Voia s vin cît mai repede ă ă ă ¡u ajutorul maşinii aflate în primejdie.

Una din preocup rile lui Giîliatt, atunci cînd plecase din Guernesey,ă p rea s fie aceea de-a nu atrage aten ia asupra lui. Plec aşa cum pleacă ă ţ ă ă cei care evadeaz . Avea oarecum aeă rul c se ascunde. Evit coastaă ă r s ritean ca unul care-ar g si inutil s treac prin dreptul portului Saint-ă ă ă ă ă ăSampson şi al portului Saint-Pierre, alunec liniştit, s-ar putea spune că ă aproape se strecur de-a lungul coastei opuse, care e prea pu in locuit .ă ţ ă Cînd ajunse printre stînci fu nevoit s vîsleasc ; dar Giîliatt mînuia vîslaă ă potrivit legii hidraulice : o înfunda f r s iză ă ă beasc apa, apoi o scotea f ră ă ă grab , şi-n felul acesta reuşi s navigheze în întuneric cu multă ă ă repeziciune şi aproape f r zgomot. Ai fi crezut c pune la cale cine ştie ceă ă ă fapt rea.ă

Adev rul este c , aruncîndu-se orbeşte într-o ac iune care p rea dină ă ţ ă toate punctele de vedere imposibil şi riscîndu-şi via a, eu aproape toateă ţ şansele împotriva lui, se temea de concuren .ţă <

Cum începu s se lumineze de ziu , într-unui din locurile cele maiă ă singuratice şi mai primejdioase din largul m rii, puă tur fi distinse două ă siluete, între care distan a descreşte v zând cu ochii, uiia apropiiudu-seţ ă de cealalt . Una, aproape inviziă bil în uriaşa ffaiiiîntare a valurilor, era oă barc cu vele ; în aceast barc se afla un om : era „burduful" în care seă ă ă g seaă13*195GilHatt. Cealalt , încremenit , uriaş , neagr , avea deasupra apelor oă ă ă ă form neaşteptat . Doi stîîpi, înal i sprijineau deasupra valurilor în golulă ă ţ dintre ei, ua fel de travers orizontal , ase meni unei pun i aruncat întreă ă ţ ă

vîrfurile lor. Traversa, atît de inform , încît din dep rtare era cu neputină ă ţă s ghiceşti ce era» se contopea aproape cu cele dou stînci verticale,ă ă întregul î i f cea impresia unei por i uriaşe. La ce putea servi oare oţ ă ţ poart în aceast imens întindere, deschis de jur împrejur, care e mareaă ă ă ă ? Aceast siluet s lbatic se contura pe seninul ceruluiă ă ă ă

Lumina dimine ii creştea din ce în ce mai mult spre r sţ ă ărit ; geana albă a z rii sporea întunecimea apelor. în fa , în partea cealalt , luna apunea.ă ţă ă

Aceşti doi stîlpi erau stîncile Douvres. Masa diform care • se îmbuca înă ele ca o grind între dou 'pervazuri era Durande.ă ă

Iar reciful, inîndu-şi în felul acesta prada şi expunînd o vederii, eraţ înfricoş tor ; lucrurile neînsufle ite au uneori penă ţ tru om un fel de duşm nie sumbr şi f iş . Era o adev rat sfidare în atitudinea acestoră ă ăţ ă ă ă stînci. P rea c sînt în aşteptare.ă ăNimic mai trufaş şi mai seme decît aceast îmbinare ; vaţ ă porul învins, abisul st pîn. Cele doua stînci, de pe care se mai scurgeau înc şiroaie deă ă ap în urma furtunii din ajun, p reau nişte lupt tori de pe care curgeă ă ă■ sudoarea. Vîntul se domolise, j marea era doar uşor încre it ; se ghicea,ţ ă aproape de supra- : fa , existen a cîtorva stînci submarine, peste careţă ţ panaşe de spum se rostogoleau gra ios ; dinspre larg venea un murmură ţ asemeni zumzetului de albine. Totul era la acelaşi nivel, în afar de celeă dou Douvres, verticale şi drepte, ca dou coă ă loane negre. Ele erau pîn laă oarecare în l ime în întregime acoperite de catifeaua algelor. Şoldurile loră ţ aveau povîrnişuri cu sclipiri de armur . Erau parc gata s reînceapă ă ă ă lupta. I i dţ ădeai seama c sub ap erau adine dmplîntate într-un masivă ă muntos. Respirau un fel de atotputernicie tragic .ă

De obicei marea îşi d loviturile po ascuns. Ii place s r ~ mîn înă ă ă ă umbr . Rareori se întâmpl ca misterul s renun e la taina sa. Marea e şiă ă ă ţ deschis şi ascuns , umbl pe ocolite, nu-i place s -şi dea în vileagă ă ă ă faptele. Provoac un naufragiu, şi-1 ascunde nmnaidecît; pudoarea eiă const în a-şi înghi i victiă ţ mele. Valurile sînt f arnice; ele ucid, prad ,ăţ ă ascund, se fac c nu ştiu nimic şi surîd. Rag şi apoi spumeg .ă ă196

Aid, nimic din toate acestea. Stâncile Douvres, ridieînd dens npca valurilor trupul mort al Durandei, aveau un aer triumf tor. Ai fi zis două ă bra e monstruoase ieşind din abis şi ar - tînd furtunilor acest cadavru deţ ă nav , ca un ucigaş care se fă ăleşte cu tic loşia lui.ă

Gilliatt era îmbr cat cu hainele pe care obişnuia s le poarte cînd seă ă afla pe mare ; c maşa de lîn , ciorapi de lîn , ghete intuite, bluză ă ă ţ ă marin reasc tricotat , un pantalon de stof groas şi aspr , cu buzunare,ă ă ă ă ă ă iar pe cap o bonet roşie de lîn , dintr-acelea pe care le purtau pe-atuneiă ă marinarii, şi c rora li se spunea în secolul trecut „ocnaşe".ă

Recunoscu reciful şi pomi spre el.Durande era tocmai contrariul unui vapor scufundat; era un vapor care

spînzura în aer.Cu greu de închipuit o ac iune de salvare mai ciudat ea aceasta.ţ ăEra ziua-n amiaza mare cînd Gilliatt ajunse în apele recifului.Marea era, dup cum am mai spus, liniştit . Singurele vaă ă luri care se

agitau la suprafa a apei erau doar cele iscate de strînsoarea dintre stînci,ţ In orice bra al m rii, fie el mare sau mic, apa fream t . înl untrul uneiţ ă ă ă ă

strîmtori valurile spumeg veşnic.ăGilliatt se apropie prev z tor de cele dou Douvres.ă ă ăArunc sonda de mai multe ori.ă #Trebuia s fac o mic debarcare.ă ă ăObişnuit s lipseasc de-acas vreme îndelungat , el avea întotdeaunaă ă ă ă

gata preg tite cele necesare pentru o c l torie. Un sac cu pesme i, un sacă ă ă ţ cu f in de secar , un coş cu peşte s rat şi cu carne afumat , un bidonă ă ă ă ă uriaş cu ap de b ut, o l di norvegian pictat cu flori, în care erauă ă ă ţă ă ă cîteva c m şi groase de lîn , mantaua de ploaie, jambierele lui gudronateă ă ă şi-o blan de oaie pe care noaptea şi-o arunca peste bluz . In momentulă ă plec rii de-acas pusese în grab toate lucrurile acestea în „burduf", iară ă ă pe deasupra mai ad ugase şi-o pîine proasp t . în graba plec rii îşi luaseă ă ă ă doar cîteva unelte de lucru ; un ciocan de fier rie, un topor şi-o secure, ună fier str u şi o frînghie cu noduri, prev zut la cap t cu un cîrlig de fier. Cuă ă ă ă ă o scar de felul acesta şi folosind-o cu iscusin , pantele cele mai repeziă ţă devin accesibile, şi un marinar priceput reuşeşte s -şi croiasc drum peă ă povârnişurile cele mai abrupte.197

Plasele, undi ele sale şi toate sculele de pescuit erau în barc . Leţ ă pusese acolo din obişnuin în mod mecanic, c ci urma, dac avea s -şiţă ă ă ă înf ptuiasc planul, s r mîn mult vreme într-un arhipelag de stînci,ă ă ă ă ă ă unde astfel de unelte sînt cu totul nefolositoare,

în momentul în care Gilliatt ajunse în dreptul recifului, marea descreştea, ceea ce constituia o împrejurare prielnic . Valurile, care seă retr geau treptat, treptat, l sau s se vad , la poalele micii Douvres, maiă ă ă ă multe lespezi plate sau pu in încliţ nate, evocînd destul de bine imaginea consolelor care sus in o bîrn . Aceste suprafe e, cînd înguste, cînd largi,ţ ă ţ înşiruite la distan e inegale de-a lungul monolitului vertical, se prelunţ geau într-un fel de corniş sub iric pîn dedesubtul Durandei, care ieşeaă ţ ă ă înafara celor dou stînci, unde era strîns ca într-o menghin .ă ă ă

Aceste platforme puteau fi lesne folosite, atît pentru debarcare, cît şi pentru cercetarea am nun it a locurilor. Proă ţ ă viziile pe care Ie adusese Gilliatt în „burduf" puteau fi desc ră cate în mod provizoriu acolo. Nu era îns timp de pierdut, c ci platformele nu r mîneau deasupra apei decîtă ă ă acoperite iar şi de valurile m rii.ă ă

în fa a acestor stînci, unele plane, altele în pant , îşi îmţ ă pinse şi-apoi îşi opri Gilliatt „burduful".

Un strat umed şi alunecos de iarb de mare le mveşrnînta ; povîrnişulă era ici, colo mai pieptiş, ceea ce f cea alunecuşul mai periculos,ă

Gilliatt se desc l , s ri cu picioarele goale pe iarba de mare şi-şiă ţă ă priponi „burduful" de un col de stînc .ţ ă

Apoi înaint cît putu mai departe pe cornişa îngust de granit, ajunseă ă sub vaporul suspendat în aer, îşi ridic ochii şi începu s studieze.ă ă

Durande era prins , suspendat şi oarecum potrivit între cele două ă ă ă stînci, la o în l ime de aproape dou zeci de picioare deasupra m rii.ă ţ ă ă Valurile trebuie s fi fost grozav de puternice ca s-o azvîrle la asemeneaă în l ime.ă ţ

Aceste ispr vi de pomin nu sînt de natur s -i minuneze pe oameniiă ă ă ă m rii. Ca s nu cit m decît un singur exemplu, la 25 ianuarie 1840, înă ă ă

golful Stora, în clipa în care se potolea furtuna, unul din ultimele ei talazuri se dezl n ui cu atîtaă ţ195lurie, încît dint-o singur lovitur arunc un bric întreg deasuă ă ă pra scheletului corvetei Marne, care eşuase în acele locuri în- iigîndu-1 cu bompresul înainte, între dou faleze.ă

De altminteri între cele dou Douvres nu mai era decît jum tate dină ă Durande.

Vasul, smuls din mijlocul valurilor, fusese oarecum dezrăd cinat dină ap de uragan. Vîrtejul vîntului îl r sucise, vîrte- jul apei îl intuise şi vasul,ă ă ţ prins între cei doi pumni ai vijeliei, din care unul îl împingea înainte şi cel lalt îl inea pe loc, se rupsese ca o şipc . Partea dind r t, cu maşina şiă ţ ă ă ă cu ro ile, riţ dicat deasupra valurilor spumegînde şi aruncat cu toat fuă ă ă ria ciclonului în defileul dintre cele dou Douvres, se înfundase între stînciă pîn la jum tate şi r m sese acolo. Ciclonul apliă ă ă ă case lovitura cu putere şi cu mult precizie,; pentru a înfunda aceast parte a vasului în defileulă ă dintre cele dou Douvres, uraganul se transformase în m ciuc . Parteaă ă ă dinainte a Du- randei, smuls şi rostogolit de rafalele puternice aleă ă vîntului, se sf rîmase de stînci.ă

Din cala desfundat a vaporului, boii îneca i c zuser în mare.ă ţ ă ăO mare por iune din pere ii din fa ai vaporului nu se desf cuse încţ ţ ţă ă ă

complet de partea dind r t şi spînzura în aer, sus inut de ap r torileă ă ţ ă ă ă ro ilor din stînga prin cîteva leg turi şubrede, uşor de sf rîmat cu lovituriţ ă ă de topor.

Se vedeau, ici-colo, în scobiturile mai îndep rtate ale reciă fului, bîrne, scînduri, fîşii de pînz , crîmpeie de lan , tot felul de r m şi e de-aleă ţ ă ă ţ vaporului încremenite pe stînci.

Gilliatt studia cu aten ie vasul naufragiat. Chila ţ 1 vaporului forma un fel de platou deasupra capului s u.ă

Zarea, unde apele f r de margini se mişcau alene, era senin . Soareleă ă ă se în l a maiestuos din aceast nesfârşit întină ţ ă ă dere albastr .ă ,

Din cînd în oînd, câte-o pic tur de ap se prelingea de pe epav - şiă ă ă ă c dea în mare.ă

1 Chila — grind solid de lemn sau fier în partea cea mai de jos aă ă navei, baza scheletului vasului, ce se întinde de la prova la pupa.2 Epav — resturile unei nave eşuate şi p r site de echipaj.ă ă ă199Perfec iunea dezastruluiţ

Cele dou Douvres se deosebeau între ele atît ea form , cît şi caă ă în l ime.ă ţ

Pe mica Douvre, încovoiat şi ascu it , se vedeau rarnifi- cîndu-se, deă ţ ă la baz spre vîrf, vinele lungi ale unei roci de cuă loare c r mizie, de nuană ă ţă destul de deschis , care învrîsta cu dungile ei masa de granit a stîncii. Ină locurile în care dungile acestea roşcate p trundeau în granitul stîncii seă formaser un fel de cr p turi foarte folositoare unei ascensiuni. Una dină ă ă aceste cr p turi, care se afla chiar deasupra epavei, fusese atît de bineă ă şlefuit şi l rgit de loviturile valurilor, încît se trană ă ă sformase într-un fel de firid , în care s-ar fi putut aşeza o staă tuie. Granitul micii Douvre era rotunjit la suprafa şi neted ca o piatr de încercat aurul, netezime careţă ă

nu-i r pea nimic din duritate. Vîrful micii Douvre era ascu it ca un corn.ă ţ Cea mare, lucioas , omogen , neted , perpendicular şi ca t iat cu firulă ă ă ă ă ă cu plumb, era format dintr-un singur bloc şi p rea f cut din fildeş negru.ă ă ă ă Nici o adîncitur , nici un relief. Povîrnişul îi era neospitalier ; ocnaşului nuă i-ar fi putut folosi pentru a evada, şi nici unei p s ri ca s -şi cl dească ă ă ă ă acolo cuibul. In vîrful ei se afla, ca şi pe stînca Omul, o platform ; numaiă c aceast platform era inaccesibil .ă ă ă ă

Te puteai urca pe mica Douvre, îns nu puteai r mîne acolo timp maiă ă îndelungat; puteai r mîne cît doreai pe cea mare, dar era cu neputin să ţă ă ajungi în vîrful ei.

Giiliatt, dup ce v zu despre ce-i vorba, se reîntoarse la „burduf",ă ă descarc totul pe cea mai lat dintre cornişele de deasupra apei, f cu dină ă ă toate lucrurile astea, foarte reduse la num r, un soi de balot pe care-1ă înf şur într-o prelat , trecu prin nodul balotului o frînghie cu cîrlig laă ă ă cap t, împinse baă lotul într-un ungher al stîncii, unde s nu-1 ajungă ă valurile, apoi, c rîndu-se cu mîinile şi cu picioarele, din col de stînc înăţă ţ ă col de stînc , îmbr işînd mica Douvre, cramponîndu-se de cele mai miciţ ă ăţ neregularit i, se sui pîn la nava eşuat în aer.ăţ ă ă

Ajuns la în l imea ro ilor cu zbaturi s ri pe punte.ă ţ ţ ăInteriorul epavei era lugubru.Durande oferea vederii toate urmele unei agresiuni violente şi

însp immt toare. Era violul îngrozitor al furtunii Viă ă jelia se comport ca oă band de pira i. Nimic nu seam n maiă ţ ă ă2t)Gmult cu un atentat ca un naufragiu. Norii, tunetul, ploaia, vîn- turile, talazurile, stîncile, toat banda asta de complici e odioas .ă ă

Pretutindeni se vedeau urmele furiei turbate ale furtunii. Felul ciudat în care erau r sucite unele piese de fier î i deză ţ v luia violen a cu careă ţ furtuna, ca ieşit din fire, le azvîrlise în toate direc iile. Spa iul dintre pun iă ţ ţ ţ sem na cu celula unui nebun care a spart toate lucrurile.ă

Nu. exist fiar care s -şi sfîşie prada cu mai mult s lbă ă ă ă ă ăticie ca marea. Apa m rii e toat numai gheare. Vîntul muşc , valurile sfîşie : talazul e oă ă ă gur cu col i ascu i i. El sfîşie şi striveşte în acelaşi timp. Lovituraă ţ ţ ţ oceanului e la fel cu aceea a unei labe de leu.

Pr p dul de pe Durande se caracteriza prin aceea c totul fuseseă ă ă distrus cu minu iozitate, bucat cu bucat . Parc totul ar fi fost jumulit înţ ă ă ă mod îngrozitor. Multe stric ciuni p reau f cute înadins. I i venea s spui:ă ă ă ţ ă Ce r utate 1 Pere ii vasului fuseser jupui i cu art . E un fel de-a pustiiă ţ ă ţ ă propriu ciclonului. Acest devastator uriaş se complace în a ciopîr i şi în aţ sub ia. Distrugerile pe care le s vîrşeşte seam n cu nişte torţ ă ă ă turi. El extermin şi diseac în acelaşi timp.ă ă

Cicloanele se întîlnesc rar în clima noastr şi sînt cu atît mai de temut,ă cu cît se ivesc cînd nici nu te gîndeşti. O stînc pe care-o întîlneşti în drumă poate sili vijelia s i se învîrteasc în jurul ei ca în jurul unei axe. Probabilă ă c furtuna s-a învîrtit în spiral în jurul stîncilor Douvres şi din ciocnirea cuă ă reciful s-a în l at brusc o tromb marin , ceea ce explic aruncareaă ţ ă ă ă vaporului pe stînci, la o în l ime aşa de mare. Cînd bîntuie ciclonul, ună ţ vapor nu cînt reşte în fa a vîntului mai mult ca o pietricic într-o praştie.ă ţ ă

Durande avea o ran adînc , la fel cu aceea pe care-ar avea-o un omă ă

t iat în dou ; era un trunchi deschis prin care se scurgea un amestec deă ă sf rîm turi, asemeni unor m runtaie. Funii fîlfîiau în aer şi se zb teau înă ă ă ă vînt; lan uri se leg nau de colo-colo, z ng nind ; fibrele şi nervii vaporuluiţ ă ă ă erau despuia i şi atîrnau. Ceea ce nu era sf rîmat în buc i era dezţ ă ăţ -articulat ; crîmpeie din c ptuşeala interioar a vaporului dă ă ădeau impresia unor esale b tute în cuie ; totul era o ruin ; nimic care s nu fie smulsţ ă ă ă din loc, s rit din cuie, cr pat, strîm- bat, ros, g urit, distrus ; nici un fel deă ă ă coeziune în acest morman resping tor ; totul era spart, dislocat şi rupt,ă prezentînd 901■

aspectul acela de inconsisten fluid care caracterizeaz oriceţă ă ă înv lm şeal , începînd cu cea omeneasc , numit cîmp de b t lie, şiă ă ă ă ă ă ă terminînd cu înv lm şeala elementelor, numit haos. Totul se pr buşea,ă ă ă ă totul se scurgea, şi un şuvoi de scînduri, de t blii, de fiare vechi, de cabluriă şi de bîrne se oprise la marginea marii fracturi a chilei, de unde cea mai mic zgu- duitur le putea rostogoli în mare. Ceea ce mai r m sese dină ă ă ă aceast solid caren , atît de falnic odinioar , adic numai parteaă ă ă ă ă ă dind r t, spînzurat între cele dou Douvres şi poate gata s seă ă ă ă ă pr buşeasc oricînd, era cr pat ici şi colo şi l sa s se vad prin g urileă ă ă ă ă ă ă ă ei largi interiorul întunecat al vaporului.

Iar spuma scuipa de jos pe epava asta jalnic .ăTeaf r , dar nu salvată ă ă

Gilliatt nu se aşteptase s g seasc numai jum tate de vapor. Nici unaă ă ă ă din indica iile,, totuşi atît de precise, ale cţ ăpitanului de pe Shealtiel, nu d duser a în elege c vaporul fusese t iat în dou pe la mijloc. Probabilă ă ţ ă ă ă c sp rtura se proă ă dusese sub presiunea maselor orbitoare de spum ,ă atunci cînd c pitanul de pe Shealtiel auzise „trosnitura aceea diabolic '.ă ă C pitanul plecase, f r îndoial , în clipa în care vijelia d dea lovitura deă ă ă ă ă gra ie Durandei, şi ceea ce luase el drept un talaz uriaş fusese o trombţ ă marin . Mai tîrziu, cînd se apropiase s vad vaporul naufragiat, el nuă ă ă putuse z ri decît partea ană terioar a epavei, restul, adic marea sp rtură ă ă ă care separase partea dinainte a vaporului de partea dind r t, fiindu-i asă ă -cuns de gîtul îngust al recifului.

Cu excep ia acestui am nunt, tot ceea ce spusese c piţ ă ă tanul de pe Shealtiel fusese exact. Corpul vasului era pierdut, maşina îns r m seseă ă ă neatins .ă

Asemenea întîmpl ri se întîlnesc adesea atît în timpul naugrafiilor, cît şiă în timpul incendiilor. Nu putem p trunde logica dezastrelor.ă

Catargele, rupte, c zuser ; coşul îns nici nu se clintise ; placa ceaă ă ă mare de fier a postamentului maşinii reuşise s -1 p streze în întregimeă ă intact. Scîndurile ce c ptuşeau ro ile cu zbaturi erau desprinse una deă ţ alta, întocmai ca lamele unei jaluzele ; dar printre ele se puteau vedea cele dou ro i în perfect stare. Lipseau doar cîteva zbaturi.ă ţ ă202

In afar de maşin rezistase şi marele cabestan din pupa vaporului.ă ă Lan ul îi era înf şurat împrejur şi, datorit fapţ ă ă tului c fusese fixat zdrav nă ă într-un cadru de scînduri groase, mai putea fi înc întrebuin at, cu condi iaă ţ ţ ca efortul f cut pentru a-1 pune în mişcare s nu distrug complet puntea.ă ă ă Scîndurile pun ii se îndoiau peste tot locul sub cea mai mic greutate.ţ ă

Toat aceast diafragm se cl tina.ă ă ă ăIn schimb, cum am mai spus, por iunea corpului vasului care se aflaţ

între cele dou Douvres era de neclintit şi p rea s reziste.ă ă ăFaptul c maşina r m sese intact era ca un fel de b taie de joc şiă ă ă ă ă

ad uga catastrofei o nuan de ironie. Maşina era salvat , ceea ce n-oă ţă ă împiedica îns s fie pierdut . Oceanul o p stra pentru a o distruge peă ă ă ă îndelete. Jocul de-a pisica cu şoarecele.

Durande avea s -şi tr iasc agonia, desf cîndu-se bucat cu bucat .ă ă ă ă ă ă Avea s devin juc ria valurilor turbate. Avea s se micşoreze pe zi ceă ă ă ă trece şi, ca s spunem aşa, s se toă ă peasc . Ce se putea face? Numaiă gîndul c .un asemenea bloc uriaş, alc tuit din mecanisme şi angrenaje,ă ă masiv şi delicat totodat , condamnat s nu poat fi mişcat din loc dină ă ă cauza greut ii sale, l sat în aceast regiune singuratic , prad for elorăţ ă ă ă ă ţ distructive, pus de stînci, la discre ia vîntului şi a valurilor, ar putea fi, înţ condi iile acestui mediu neîndurţ ător, salvat de la o nimicire lent , p reaă ă nebunie curat .ă

Durande era prizoniera celor dou Douvres.ăCum s-o eliberezi ?Cum s-o smulgi de-acolo ?Evadarea unui om e lucru greu ; dar ce problem repreă zint evadareaă

unei maşini !Cercetarea local prealabilă ă

Gilliatt era încol it din toate p r ile numai de probleme urgente. Ceaţ ă ţ mai urgent îns era aceea de a g si un loc de ancorat pentru „burduf",ă ă ă apoi un ad post pentru el însuşi.ă

Durande fiind strivit mai puternic la babord decît la tri- bord,ă ap r toarea ro ii din dreapta era mai ridicat decît cea din stînga.ă ă ţ ă203

Gilliatt se urc pe ap r toarea ro ii din dreapta. De acolo el dominaă ă ă ţ partea de jos a stîncilor şi, cu toate c şirul îngust al stîncilor dind r tulă ă ă celor dou Douvres şerpuia, formînd mai multe cotari, Gilliatt putu să ă cerceteze în voie planul geometral al recifului.

îşi începu lucrul prin aceast ac iune de recunoaştere.ă ţCele dou Douvres, dup cum am mai ar tat, erau ca doi stîlpi uriaşiă ă ă

stînd de straj la intrarea îngust a unei stradele alc tuit din mici falezeă ă ă ă din granit cu fa adele perpendicuţ lare. Nu rareori întîlneşti în forma iunileţ submarine primitive asemenea coridoare ciudate, care par cioplite cu toporul.

Acest defileu, extrem de întortocheat era întotdeauna plin cu ap , chiară în timpul refluxului. Un curent foarte agitat II str b tea veşnic de la ună ă cap t la cel lalt. Cotiturile repezi ale acestui fel de canal erau, după ă ă natura vîntului care-1 r să colea, eînd bune, cînd rele ; cîteodat d deauă ă hula peste cap, îndep rtînd-o ; alt dat o îndîrjeau. Şi acest din urm cază ă ă ă era cel mai frecvent; obstacolul înfurie valurile şi le împinge la excese ; spuma e semnul creşterii nem surate a valului.ă

Vijelia de-a lungul defileurilor dintre dou stînci e supus peste tot loculă ă aceleiaşi presiuni şi prezint aceeaşi primejdie. Suflul uriaş r mîne uriaşă ă de Ia un cap t la cel lalt al defileuă ă lui, biciuind doar mai ascu it. E m ciucţ ă ă şi s geat totodat . Str punge şi zdrobeşte în acelaşi timp.ă ă ă ă

Cele dou şiruri de stînci, care l sau între ele acest soi de „stradă ă ă marin ", se orînduiau în platforme mai joase de- cît cele dou Douvres şiă ă descreşteau treptat-treptat, apoi se afundau amîndou sub ap laă ă oarecare distan . La cap tul acela se g sea o alt intrare gîtuit , maiţă ă ă ă ă joas decît intrarea dintre cele dou Douvres, care forma intrarea dinspreă ă r s rit a defileului. Era uşor de ghicit c dubla prelungire a celor două ă ă ă şiruri de stînci continua strada sub ap pîn la stînca Omul, aşezat ca oă ă ă cet uie patrat la cealalt extremitate a recifului.ăţ ă ă

De altfel, în timpul refluxului, şi era tocmai reflux cînd Gilliatt cerceta aceste locuri, cele dou şiraguri de stînci subă marine l sau s li se vadă ă ă crestele, unele f r pic de umeă ă zeal pe ele, vizibile toate şi înşiruindu-seă una dup alta f r întrerupere.ă ă ă204

Omul limita şi proptea în partea de r s rit întreaga mas de stînci aă ă ă recifului, care se rezema înspre apus de cele dou Douvres.ă

V zut de sus, întregul recif p rea un şirag de m t nii ală ă ă ă c tuit dină brizan î, avînd la un cap t cele dou Douvres, iar la cel lalt Omul.ţ ă ă ă

Aceast stradel în zigzag, şerpuind ca un fulger, avea, aproape pesteă ă tot, aceeaşi l ime. Oceanul o construise astfel. Natura, în veşnicăţ ă mişcare, produce uneori regularit i din acestea ciudate.ăţ

De la un cap t la altul al defileului, cei doi pere i paraleli de stîncă ţ ă st teau fa în fa , la o distan pe care l rgimea Durandei o acopereaă ţă ţă ţă ă aproape exact. între cele dou Douvres, o adîncitur a Douvrei cele mici,ă ă curbat şi pr v lit în acel loc, d duse ad post ro ilor eu zbaturi. în oriceă ă ă ă ă ă ţ alt loc, ro ile ar fi fost strivite.ţ

Dubla fa ad interioar a recifului avea un aspect îngroziţ ă ă tor. Tot ceea ce Gilliatt, de pe în l imea epavei, putea z ri din defileu, îl f cea s i seă ţ ă ă ă încre easc pielea de groaz . De multe ori defileurile de granit aleţ ă ă oceanului î i ofer o stranie şi permanent întruchipare a naufragiului.ţ ă ă Defileul celor dou Douvres o oferea şi el pe-a lui proprie,ă însp imînt toare. Qxi- zii rocilor l sau ici-colo pe povîrnişul stîncos urmeă ă ă roşiatice, ca nişte pete de sînge închegat. Era ca sudoarea îrisîngerat aă unui cavou plin de cadavre, ca şi cum reciful ar fi ascuns o cript . Aspraă piatr marin , diferit colorat ici din cauza desă ă ă compunerii amalgam urilor metalice, clin compozi ia rocilor, colo datorit mucegaiului, prezenta înţ ă unele locuri pl gi groază nice, purpurii, în altele pete de un verde suspect, împroşcaturi de un roşu închis, care evocau ideea asasinatului şi a ex-termin rii. i se p rea c ai în fa peretele unei camere de tortur de peă Ţ ă ă ţă ă care sîngele nu se uscase înc . Ai fi zis c trupuă ă rile strivite ale oamenilor şi-au l sat acolo urma ; iar stînca perpendicular purta un fel de amprentă ă ă a unor agonii acumulate. în unele locuri, sîngele celor ucişi p rea c seă ă mai prelinge înc de pe pere ii umezi şi aveai impresia c dac ai atingeă ţ ă ă cu degetul stînca, i l-ai înroşi de sînge. Urme de masacru ap reauţ ă pretutindeni. La picioarele dublului şir de stînci paralele, uriaşi bolovani rotunji i de valuri, unii de unţ205roşu aprins, al ii negri sau viole i, vizibili peste tot locul — la suprafa aţ ţ ţ m rii, sub valuri şi în adînciturile s pate de ap în stînc — f ceauă ă ă ă ă impresia unor viscere. S-ar fi zis c pîntecele unor uriaşi fuseseră ă

deşertate acolo. In peşterile pe care le sap apele m rii asemeneaă ă aspecte se întîlnesc destul de des.Un grajd pentru cal

Pentru cei pe care neprev zutul c l toriilor îi condamn s locuiască ă ă ă ă ă cîtva timp pe un recif în mijlocul oceanului, forma recifului nu le este nicidecum indiferent . Sînt recife- piramid , o unic creast s getînd dină ă ă ă ă valuri, recife-colac, ceva ca un rotocol de bolovani; exist şi recife-coridor.ă

Un recif-coridor are o direc ie. Aceast direc ie e de mare importan .ţ ă ţ ţă De felul cum e orientat reciful depinde şi influen a pe care-o exercit elţ ă asupra aerului şi apei. Reciful-cori- dor ac ioneaz asupra valurilor şiţ ă vîntului în mod mecanic, prin forma sa, şi ca un element galvanic, prin gradul diferit de magnetizare a planurilor sale verticale, mase al turate şiă antagonice.

Acest fel de recife atrage toate for ele dezl n uite ale uraganului şiţ ă ţ exercit asupra vijeliei o ciudat putere de con- centra iune.ă ă ţ

De unde, în regiunile cu astfel de stînci, o sporire a violen ei furtunilor.ţGilliatt se pricepea destul de bine la recife, ca s nu subă aprecieze

seriozitatea situa iei în care se g sea pe stîncile Douvres. înainte de toate,ţ ă dup cum am mai spus, trebuia s -şi pun la loc sigur „burduful".ă ă ă

Dubla spinare stîncoas , ce se prelungea ca o tranşee, şeră puitor. în spatele celor dou Douvres, alc tuia ici şi colo grupuri împreun cu alteă ă ă stînci, şi puteai lesne ghici existen a unor fund turi şi a unor peşteri careţ ă r spundeau în stradela dintre stînci şi care se legau de defileul principal,ă ca ramurile de tulpin .ă

Partea inferioar a stâncilor era c ptuşit cu alge, iar pară ă ă tea superioară cu licheni. Nivelul uniform al algelor pe toate stîncile indica nivelul cel mai ridicat al fluxului, peste care206apele m rii nu mai cresc. Vîrfurile stîncoase, pe care apa nu le atingeaă niciodat , aveau fulguiala aceea de argint şi de aur pe care i-o dă ă granitului marin amestecul de licheni albi şi de licheni galbeni.

Pe alocuri, stîneile erau acoperite cu scoici de form coă nic şi- i f ceaă ţ ă impresia c erau mîncate de lepr . Caria usă ă cat a granitului.ă

In unele locuri, în unghere ascunse, unde se strînseser mormane deă nisip fin cu suprafa a unduit mai mult de vînt decît de valuri, creşteauţ ă pilcuri de scaie i albaştri.ţ

In unele scobituri rareori sc ldate de valurile m rii se veă ă deau adînc s pate mici vizuini ale ariciului de mare. Acest arici-molusc , un fel deă ă bulg r viu care umbl rostogolin- du-se pe epi, a c rui carapace esteă ă ţ ă alc tuit din peste zece mii de piese artistic împreunate şi sudate şi aă ă c rui gur se cheam , nu se ştie de ce, lanterna lui Aristotel, g ureşte graă ă ă ă -nitul cu cei cinci din i ai s i care muşc piatra, şi-apoi se inţ ă ă staleaz acolo.ă In alveolele acestea îl g sesc c ut torii de „fructe de mare". Ei îl taie înă ă ă patru şi-1 m nînc crud, ca pe o stridie. Unii obişnuiesc s -şi înmoaieă ă ă punea în aceast carne gelatinoas . De aici şi denumirea de ou de mare.ă ă

Vîrfurile îndep rtate ale stîncilor submarine, descoperite de reflux,ă formau chiar la poalele Omului un fel de golfule , împrejmuit aproape deţ jur împrejur de pere ii stîncoşi ai recifului. Era limpede c -n locul acela s-ţ ăar putea amenaja o mic rad . Gilliatt examin golfule ul. Avea forma uneiă ă ă ţ

potcoave şi era deschis numai într-o singur parte, în direc ia vîntuluiă ţ dinspre r s rit, cel mai pu in primejdios dintre vîn- turile care bîntuie înă ă ţ acele locuri. Z g zuit , marea era în acel loc aproape ca o ap st t toare.ă ă ă ă ă ă Acest golfule putea oferi un ad post. De altminteri, Gilliatt nu prea aveaţ ă de unde alege.

Dac voia s profite de reflux, trebuia s se gr beasc .ă ă ă ă ăTimpul continua de altfel s se men in frumos şi liniştit. Trufaşulă ţ ă

ocean era în toane bune.Gilliatt coborî, se înc l , desf cu parîma, se urc în barc şi o împinseă ţă ă ă ă

în larg. El navig de-a lungul p r ii exterioare a recifului, folosindu-se deă ă ţ vîsle.

Ajuns în dreptul Omului, examin cu aten ie intrarea golfule ului.ă ţ ţ207

Un fel de unduire imperceptibil In mobilitatea valurilor, cut invizibilă ă ă pentru oricine altul decît un marinar, indica locul de trecere,

Gilliatt studie o clip aceast curb , aproape f r de conă ă ă ă ă tur în noianul apelor, împinse pu in barca spre larg ca s poat întoarce şi s -şi croiascţ ă ă ă ă mai cu uşurin dram şi-apoi, repede, dintr-o singur lovitur de vîsl ,ţă ă ă ă intra în golfule .ţ

Arunc sonda.ăLocul de ancorat era într-adev r minunat.ă„Burduful" era la ad post, aproape împotriva tuturor eventualit iloră ăţ

anotimpului.Fîn şi cele mai periculoase stînci au asemenea ascună zişuri liniştite.

Ad posturile pe care le întîlneşti printre stînci au ceva din ospitalitateaă beduinului : sînt sigure şi te po i încrede în ele.ţ

Gilliatt trase „burduful" cît mai aproape de Omul, totuşi Ia o oarecare distan de locul unde atingea fundul, şi arunc cele dou ancore aleţă ă ă vasului.

Dup ce termin , îşi încrucişa bra ele şi începu s se sfă ă ţ ă ătuiasc cu elă însuşi.

„Burduful" era la ad post; aceast problem o rezolă ă ă vase ; dar mai r mînea înc una. Unde s se ad posteasc el acum ?ă ă ă ă ă

Dou ad posturi se prezentau : „Burduful" însuşi, cu f - rîma lui deă ă ă cabin care putea fi, de bine, de r u, folosit , şi platoul Omului, pîn laă ă ă ă care puteai urca cu uşurin .ţă

Şi dintr-un ad post şi din cel lalt puteai ajunge, în timpul refluxului,ă ă s rind din stînc în stînc , aproape f r s te uzi, pîn la defileul dintreă ă ă ă ă ă ă cele dou Douvres, unde se g sea Durande.ă ă

Dar refluxul nu dureaz decît un moment, aşa c tot restul timpuluiă ă erai desp r it fie de ad post, fie de epav , printr-o distan de peste treiă ţ ă ă ţă sute de metri. S îno i printre stînci e lucru greu, iar cînd marea acoperă ţ ă stîncile, e cu neputin .ţă

Nu r mînea decît s renun e şi la „burduf", şi la Omulă ă ţNici un ad post cu putin între stîncile vecine. Vîrfurile inferioare aleă ţă

stîncilor se afundau de dou ori pe zi sub apele fluxului.ă205

Vârfurile mai înalte erau sp late f r încetare de spuma valurilor.ă ă ă Ac iune inospitalier .ţ ă

R mînea doar epava.ăEra oare cu putin s locuiasc acolo ?ţă ă ăGilliatt nutri aceast speran .ă ţă

O camer pentru c l toră ă ăDup o jum tate de or , Gilliatt, aflîndu-se din nou pe epav , urca şiă ă ă ă

cobora de pe puntea superioar pe puntea ină ferioar şi de acolo în cal ,ă ă aprofurldînd examenul sumar făcut cu ocazia primei lui vizite.

Cu ajutorul cabestanului urcase pe puntea Durandei ba■ lotul pe care-1 f cuse din înc rc tura „burdufului". Cabesta- nul func ionase bine.ă ă ă ţ Manelele 1 pentru a-1 pune în mişcare nu lipseau pe punte. Gilliatt n-avea decît s întind mîna în vraful acesta de piese r v şite, eaă ă ă ă v s -şi aleag peă ă cea pe care-o dorea.

G si în mormanul de resturi o dalt , c zut f r îndoial din cutiaă ă ă ă ă ă ă dulgherului, cu care-şi îmbog i l di a de scule.ăţ ă ţ

De altminteri — atunci cînd te afli într-o situa ie preţ car şi cel maiă neînsemnat lucru are valoare — îşi avea briceagul în buzunar.

Gilliatt lucr toat ziua la epav , cur ind, eonsolidmd, înl turînd totă ă ă ăţ ă ceea ce era de prisos.

Cînd veni seara, el ajunse la Urm toarea concluzie :ăîntreaga epav tremura în b taia vîntului. Carcasa ei se cutremura laă ă

fiecare pas al lui Gilliatt. Numai acea parte din corpul vasului în care se afla maşina, prins ca într-un cleşte între stînci, era solid fixat şi nu seă ă clintea din loc. Traversele erau puternic proptite în granitul stîncilor.

S se instaleze pe Durande ar fi fost o nechibzuin . Ar fi însemnat oă ţă povar în plus ; şi epava nu numai c nu treă ă buia supraînc rcat , ciă ă dimpotriv , era nevoie s fie uşurat .ă ă ă

Ruina aceasta trebuia cru at cît mai mult cu putin . Era ea un bolnavţ ă ţă care trage s moar . Vîntul avea s-o maltraă ă teze îndeajuns.1 Manel — pîrghie de lemn pentru învîrtit cabestanul etc.ă209

însuşi faptul de a fi silit s lucrezi pe nav era d un tor pentru ea.ă ă ă ă Activitatea pe care epava va trebui s-o suporte o va obosi în mod sigur, poate peste puterea ei de rezisten a.ţ

Şi apoi, dac vreun accident de noapte ar surveni in timpul somnului luiă Gilliatt, a te g si în epav ar fi însemnat s te scufunzi o dat cu ea. Niciă ă ă ă un ajutor cu putin a ; totul ar fi fost pierdut. Deci, ca s po i salva epava,ţ ă ţ trebuia sa te afli în afara ei.

S fii în afara ei şi în acelaşi timp lîng ea — aceasta eraă ăproblema.

Era din ce în ce mai complicat.Unde s g seşti un ad post în aceste condi ii ?ă ă ă ţGilliatt c zu pe gînduri.ăNu r mîneau decît cele dou Douvres. Dar ele pareauă ă

pu in primitoare.ţSe z rea de jos, pe platoul din vîrful marii Douvre, un tel de ridic tur .ă ă ă

Poate c în acest crîmpei de stînc se g sea vreo scobitur . O gaur înă ă ă ă ă care s te po i cuib ri; Gilliatt nici nu cerea mai mult.ă ţ ă

Dar cum s ajungi pîn la platou ? Cum s te urci pe acest pereteă ă ă vertical, dur şi lustruit ca o pietricic , pe jumă ătate acoperit de alge verzi şi

vîscoase, cu înf işarea luneăţ coas a unei suprafe e bine s punite ?ă ţ ăErau mai bine de treizeci de picioare între puntea Duran- dei şi creasta

platoului.Gilliatt scoase din lada lui cu unelte funia cu noduri şi-o prinse cu

cîrligul de cing toare şi începu s escaladeze mica Douvre. Pe m sur ceă ă ă ă se urca, ascensiunea devenea tot mai anevoioas . Uitase s -şi scoată ă ă ghetele, ceea ce f cea ca ură cuşul s fie şi mai greu. Ajunse cu multă ă cazn în vîrf se ridic în picioare. Nu era loc decît atîta cît s poat s -şiă ă ă ă ă pun picioarele. S -şi înjghebeze un ad post era aproape cu neputin . Ună ă ă ţă stîlpnic 1 ar fi fost foarte mul umit şi cu atîta ; Gilliatt, mai preten ios, voiaţ ţ ceva mai mult.

Mica Douvre era aplecat în direc ia celei mari, ceea ce de departeă ţ f cea impresia c o salut ; iar distan a dintreă ă ă ţ

1 Stîlpnic — anahoret care îşi petrece via a în vîrful unui munte. (n.a.)ţ210. ele dou Douvres, care la poale era de vreo dou zeci de picioare, spreă ă virf nu era decît de opt pin la zece picioare.ă

De pe piscul unde se urcase, Gilîiatt v zu şi mai limpede globul stîncosă care acoperea în bun parte platforma mani Douvre.ă

Aceast platform era la o în l ime de cel pu in trei stm- jeni deasupraă ă ă ţ ţ capului sau.

O pr pastie îl desp r ea de ea.ă ă ţPovîrnişul micii Douvre, foarte înclinat, îi fugea de sub picioare.Gilîiatt desf cu de la cing toare funia cu noduri, m sur repede cuă ă ă ă

privirea distan a şi arunc cîrligul pe platform ,ţ ă ăCîrligul rîcîi stînca, apoi alunec . Funia, la c p tai că ă ă ăreia se g seaă

cîrligul, c zu sub picioarele lui Gilîiatt, de-a lungul micii Douvre.ăGilîiatt încerc din nou, aruncînd funia mai departe şi intind ridic turaă ţ ă

de granit de pe platforma unde z rea o seam de cr p turi şi de şan uri.ă ă ă ă ţAruncarea funiei fu f cut cu atîta îndemînare şi cu atita precizie, încîtă ă

cîrligul r mase înfipt.ăGilîiatt trase cu putere de frînghie. Stînca se sf rîm şi funia seă ă

rostogoli din nou în pr pastia de sub el.ăGilîiatt arunc cîrligul pentru a treia oar .ă ăDe data asta nu mai alunec . Trase cu putere de frînghie. Ea rezist .ă ă

Cîrligul se fixase undeva.Se oprise pe platou în vreun col .de stînc , pe care Gilţ ă îiatt nu-1 putea

vedea.Era silit s -şi încredin eze via a acestui suport necunosă ţ ţ cut. Gilîiatt nu

şov iăNu era vreme de pierdut. Trebuia s aleag solu ia cea mai rapid . Deă ă ţ ă

altfel, era aproape cu neputin s coboare pe puntea Durandei, pentru aţă ă chibzui k alt posibilitate. Alune- cuşul era probabil, iar pr buşireaă ă aproape sigur . De urcat urci, dar nu ştii dac te mai po i întoarce,ă ă ţ

Gilîiatt avea, ca to i marinarii destoinici, mişc rile sigure. El nu-şi iroseaţ ă niciodat puterile. Nu f cea decît eforturi m surate. Din care cauz f ceaă ă ă ă ă minuni de b rb ie, deşi avea muşchi obişnui i; nu era mai vînjos ca al ii,ă ăţ ţ ţ dar în schimb14*

211era mai cutez tor. La el, puterea, care e de natur fizic , se îmbin cuă ă ă ă energia, care e de natur moral .ă ă

Lucrul pe care trebuia s -1 fac era periculos.ă ăS str bat , ag at de funie, spa iul dintre cele dou Dou- vres, astaă ă ă ăţ ţ ă

era problema.Gilliatt încerc pentru a doua oar cîrligul; dar acesta nici nu se clinti.ă ăGilliatt îşi înf şur mîna stîng cu o batist , apuc cu puă ă ă ă ă tere frînghia cu

mîna dreapt , peste care puse mîna stîng , apoi, întinzînd un picioră ă înainte, iar cu cel lalt lovind cu puă tere stînc , pentru ca for a brînciului să ţ ă opreasc r sucirea frînghiei, se arunc din vîrful micii Douvre spre fa aă ă ă ţ abrupt a celei mari.ă

izbitura fu puternic . Cu toate precau iunile luate, frînghia se r suci şiă ţ ă el se izbi cu um rul de stînc . Fu împins înapoi. Pumnii i se lovir la rîndulă ă ă lor de stînc . Batista alunecase. Mîinile i se zdrelir . Pu in lipsi ca s nu-iă ă ţ ă fie strivite.

Gilliatt r mase o clip ame it, atîrnînd în gol.ă ă ţFu totuşi destul de st pîn pe sine, chiar în clipa cînd îi veni ame eal ,ă ţ ă

ca s nu dea drumul frînghiei.ăCîtva timp se scurse în leg n ri şi zvîcnete, înainte ca el s izbutească ă ă ă

a prinde frînghia între picioare. In cele din urm reuşi.ăRevenindu-şi în fire şi inînd frînghia atît cu mîinile cît şi cu picioarele,ţ

privi în jos.Lungimea funiei, care-i servise de multe ori s ating în l imi şi maiă ă ă ţ

mari, nu-1 neliniştea. Cap tul ei, se tîra înă tr-adev r pe puntea Durandei,ăGilliatt, avînd siguran a c va putea coborî, începu s se urce.ţ ă ăîn cî eva clipe fu pe platou.ţNici o f ptur , în afar de cele înaripate, nu c lcase vreoă ă ă ă dat pe-acolo.ă

Platoul era acoperit peste tot cu g ina . Avea forma unui trapez neregulat,ă ţ t iat în acea prizm uriaş de granit purtînd numele de marea Douvre şiă ă ă era scobit la mijloc ca o covat . Opera ploilor,ă

Gilliatt, de altfel, f cuse cele mai îndrept ite presupuă ăţ neri. Se vedeau, în unghiul de la baza trapezului, o seam de stînci suprapuse, resturiă provenite probabil din surparea vîrfu-212lui stîncii. Aceste stînci, asemenea unui morman de uriaşe lespezi de pavat, l sau destul loc ca s se strecoare printre ele vreo fiar s lbatic ,ă ă ă ă ă r t cit pe piscul acesta.ă ă ă

Nu se vedea nici un fel de grot , nici o peşter , ci numai g uri ca într-ă ă ăun burete. Una din aceste vizuini i-ar fi putut servi lui Gilliatt drept ad post.ă

Vizuina avea un aşternut de iarb şi de muşchi. Gilliatt ar fi fost acoloă strîns ca într-o teac .ă

Iatacul avea la intrare o în l ime de dou picioare. Dar se îngusta cu cîtă ţ ă p trundeai mai în untru, Sieriile de piatr au uneori aceast form .ă ă ă ă ă Mormanul de stînci fiind îndreptat cu spatele spre sud-vest, vizuina era ferit de ploi, dar era expus vîntului de miaz noapte.ă ă ă

Gilliatt o g si pe gustul lui.ăCele dou probleme fuseser rezolvate : „burduful" avea un ad post,ă ă ă

iar el avea o locuin .ţăPartea bun a acestei locuin e era c se afla în apropierea epavei.ă ţ ăCîrligul frînghiei cu noduri, care c zuse între dou blocuri de stînc , seă ă ă

înfipsese acolo solid. Gilliatt îl mai înt ri, punînd deasupra lui şi ună bolovan. Apoi intr imediat în leg tur direct cu Durande. De-acumă ă ă ă încolo era ca la el acas .ă

Marea Douvre îi era casa. Durande îi era şantierul.S plece şi s se întoarc , s se urce şi s coboare, nimic nu era maiă ă ă ă ă

simplu.Coborî cu vioiciune pe punte, eu ajutorul frînghiei.Ziua era frumoas , lucrurile începuser bine, era mul uă ă ţ mit şi b g deă ă

seam c i se f cuse foame.ă ă ăîşi desf cu coşul cu provizii, deschise briceagul, t ie o halc de carneă ă ă

afumat , muşc o îmbuc tur de pîine neaă ă ă ă gr , trase o duşc din plosca cuă ă ap dulce şi se osp ta îmă ă p r teşte.ă ă

Cînd termin masa, soarele nu apusese înc . Profit de lumina care maiă ă ă d inuia şi începu s uşureze epava, opera ie ce nu mai putea suferi nici oă ă ţ întîrziere.

Petrecuse o parte din zi triind r m şi ele. Depozit în ungherul solid înă ă ţ ă care se g sea maşina tot ceea ce-i putea fi de folos ; lemn rie, fier rie,ă ă ă funii, pînze. Arunc în mare tot ceea ce era nefolositor.ă213

înc rc tura „burdufului", pe Care-o ridicase pe punte cu ajutorulă ă cabestanului, deşi foarte redus , constituia totuşi o povar . Gilliatt z ri înă ă ă peretele micii Douvre o scobitur în form de firid , care nu era la oă ă ă în l ime prea mare, aşa încît puteai ajunge la ea doar întinzînd mîna. Seă ţ v d deseori s pate în stînc asemenea dulapuri naturale» ce-i drept, înă ă ă permanen deschise. Gîndi c şi-ar putea depozita acolo lu-ţă ă crurile.^Aşez în fund cele dou l di e, cea cu scule şi cea cu haine, ceiă ă ă ţ doi saci, f ina de secar şi pesme ii, iar în fa puse, poate pu in preaă ă ţ ţă ţ aproape de marginea firidei, dar din lips de spa iu nu avea de ales, coşulă ţ cu provizii.

Avusese grij s -şi scoat din l di a cu îmbr c minte blana de oaie,ă ă ă ă ţ ă ă mantaua de ploaie cu glug şi jambierele guă dronate. Pentru ca vîntul să nu-i poarte frînghiâ cu noduri de colo-colo, îi leg cap tul de jos de ună ă cîrlig de pe epav .ă

Trebuia s se îngrijeasc şi de cealalt extremitate a frîn- ghiei A-iă ă ă imobiliza partea de jos era foarte necesar, dar în vîrful pr pastiei, în loculă unde frînghiâ cu noduri se freca de muchea platformei, era primejdie s i-ăo taie muchea ascu it a stîncii.ţ ă

Gilliatt scotoci prin vraful de resturi pe care le pusese deoparte şi luă de-acolo cîteva fîşii de pînz de vele, iar dintr-un crîmpei de parîm vechi,ă ă cîteva fire lungi de sfoar , cu care îşi burduşi buzunarele.ă

Un marinar ar fi b nuit numaidecît c are de gînd s c ptuşeasc cuă ă ă ă ă buc ile astea de pînz şi cu capetele de sfoar cotul pe care-1 f ceaăţ ă ă ă frînghiâ cu noduri pe muchea ascu it a stîncii pentru a feri funia s seţ ă ă road ; opera ie ce se cheam „patronare".ă ţ ă

Dup ce se apro-vizion din belşug cu petice, îşi puse jambierele, îşiă ă trase mantaua de ploaie peste bluz şi gluga peste bonet , îşi înnod înă ă ă

jurul gîtului blana de oaie şi îmbr cat în panoplia asta din care nu lipseaă nimic, apuc funia, solid fixat de data asta la marginea marii Douvre şiă ă porni s ia cu asalt acest turn întunecat al m rii.ă ă

Gilliatt, în ciuda faptului c avea mîinile zdrelite, ajunse cu uşurin peă ţă platou.

Cele din urm pîlpîiri ale apusului se stingeau. Pe mare se l saseă ă noaptea. Peste vîrful Douvres mai d inuia înc o lic rire de lumin .ă ă ă ă214

Gilliatt profit de aceast slab str lucire pentru a îmă ă ă ă bl ni frînghia cuă noduri. O înf şur , pe por iunea care atină ă ţ gea muchia stîncii, într-un bandaj format din mai multe straturi de pînz , legînd strîns cu sfoar fiecare strată ă în parte. Dup ce termin aceast opera ie, Gilliatt, care st tuse pînă ă ă ţ ă ă atunci pe vine, se ridic în picioare.ă

în vreme ce sfîrşea fixarea acestor zdren e împrejurul fnnghiei cuţ noduri, auzi în v zduh un fel de fîşîit ciudat.ă

Zgomotul aducea, în liniştea înser rii, cu fîlfîitul aripiă lor unui uriaş liliac.Gilliatt ridic ochii spre cer. Un imens rotocol negru i se rotea deasupraă

capului, pe cerul adînc şi alb al crepusculului.Se v d, în tablourile vechi, astfel de cercuri în jurul caă petelor sfin ilor.ţ

Numai c acelea sînt de aur, pe un fond înă tunecat, pe cînd acesta era sumbru, pe un fond luminos. Nimic mai bizar. Ai fi zis c e aureola deă noapte a marii stînci Douvre.

Acest cerc se apropia de Gilliatt şi apoi se îndep rta, se micşora şi apoiă se l rgea.ă

Erau pesc ruşi, goelanzi, cormorani, l stuni, un nor de p s ri de mareă ă ă ă înfricoşate, speriate.

Probabil c marea Douvre le era hanul şi c ele veneau s se culce, iară ă ă Gilliatt ocupase una din camere. Acest locatar neaşteptat le neliniştea.

Un om pe meleagurile astea, aşa ceva nu v zuser niciă ă odat !ăZborul lor speriat dur cîtva timp.ăSe p rea c p s rile aşteapt plecarea lui Gilliatt.ă ă ă ă ăGilliatt, uşor îngîndurat, le urm rea cu privirea.ăVîrtejul zbur tor sfîrşi prin a se resemna, cercul se desă f cu brusc înă

spiral şi stolul de p s ri de mare se l s la cap tul cel lalt al recifului, peă ă ă ă ă ă ă Omul.

Acolo p reau c in sfat şi comenteaz întîmplarea. Iar Gilliatt, în timpă ă ţ ă ce se cuib rea în culcuşul lui de granit şi-şi punea sub cap o piatr dreptă ă c p tâi, auzi înc mult vreme p s rile gl suind una dup alta, cînd îiă ă ă ă ă ă ă ă venea fiec reia rîn- dul la cronc nit.ă ă

Apoi t cur şi totul adormi, p s rile pe stînca lor, iar Gilliatt pe a lui.ă ă ă ă215ImjMirtunaeque voiucres 1

Gilliatt dormi bine. Totuşi îi fu frig şi se deştept de câă teva ori în timpul nop ii. Se culcase, fireşte, cu capul în praţ gul vizuinii şi cu picioarele în fundul ei, şi nu avusese grij s scoat din culcuş mul imea aceea deă ă ă ţ pietricele ascu ite care nu-i f ceau cu nimic somnul mai uşor.ţ ă

Din cînd în cînd, întredeschidea ochii.Auzea în r stimpuri detun turi puternice. Erau valurile fluxului careă ă

n v leau în grotele recifului, f cînd un zgomot asem n tor bubuitului deă ă ă ă ă

tun.Adormea îns din nou şi vedea de data asta în vis „Casa de la cap tulă ă

drumului", casa „Neînfricatelorportul Saint- Sampson ; o auzea cîntînd pe Deruchette ; parc tr ia aieă ă vea. Cînd adormea, i se p rea c e treaz, iară ă cînd se trezea, î se p rea c viseaz .ă ă ă

Şi, într-adev r, de-aici înainte totul avea s se petreac aidoma, ca într-ă ă ăun vis.

C tre miezul nop ii, un foşnet prelung se isc în v zduh. Gilliatt îlă ţ ă ă percepu în mod nedesluşit prin somn. Probabil c se stîrnea vîntul.ă

0 dat , scuturat de un fior de frig, întredeschise pleoaă pele ceva mai mult decît pîn atunci. în înaltul cerului se îngr m deau nori grei; lunaă ă ă aluneca printre ei, urm rit de o stea uriaş .ă ă ă

Spre ziu , Gilliatt era pe jum tate înghe at şi dormea adînc.ă ă ţLumina dimine ii care-1 lovise brusc în fa îl smulse din acest somnţ ţă

care ar fi putut deveni, poate, primejdios. Iatacul îi era aşezat cu fa a spreţ r s rit.ă ă

Gilliatt c sc , se întinse şi se strecur afar din bîrlog.ă ă ă ăDormise aşa de adînc, încît nu-şi d du seama imediat unde se g seşte.ă ăTreptat-treptat îşi redobîndi sim ul realit ii, şi înc în aşa m sur , încîtţ ăţ ă ă ă

strig : „La mas !"ă ăVremea se potolise, cerul era rece şi senin. Norii se risipiser , vîntul dină

timpul nop ii limpezise zarea, iar r s ritul soarelui f g duia o zi frumoas .ţ ă ă ă ă ă înc o zi minunat , care înă ă cepea. Gilliatt era plin de voioşie.

1 Importunaeque voiucres — şi zbur toarele nepoftite (în limba laă tin înă text)216

îşi scoase mantaua de ploaie şi jambierele, le înf şur în pielea de oaie,ă ă cu blana în untru, leg sulul cu o sfoar şi-1 împinse în fundul vizuinii, laă ă ă ad post de-o eventual ploaie. Apoi îşi f cu patul, adic arunc afară ă ă ă ă ă toate pietricelele. Cînd patul fu gata, coborî pe funie pîn pe punteaă Durandei şi alerg la firida în care-şi depozitase coşul cu provizii.ă

Dar coşul nu se mai afla acolo. Cum îl pusese foarte aproape de marginea firidei, vîntul care suflase în timpul nop ii îl smulsese de acolo şi-ţ1 aruncase în mare. In afar de pesme i şi f ina de secar , nu-i maiă ţ ă ă r mîneau lui Gilliatt decît scoicile cu care se hr nise şi naufragiatul careă ă murise de foame pe stînca Omul.

Cît priveşte pescuitul, trebuia s -şi mute gîndul de la aşa ceva. Peşteluiă nu-i plac şocurile şi de aceea se fereşte de stînci; vîrşele şi n voadele îşiă pierd zadarnic vremea printre stînci, crestele lor nu-s bune decît ca s leă rup ochiurile.ă

Gilliatt mînc doar cîteva scoici, aşa-zişii „p duchi de stînc ", pe care leă ă ă desprinse cu mare greutate. Era s -şi rup briceagul din cauza lor.ă ă

în timp ce lua aceast s r c cioas gustare, auzi un ciuă ă ă ă ă dat tumult venind de pe mare. Privi în direc ia aceea.ţ

Era stolul de pesc ruşi şi de goelanzi, care se n pustiser asupra uneiă ă ă stînci mai joase, fîlfîind din aripi, ciocnindu-se unii de al ii, strigînd şiţ chemînd. Se îngr m deau claie peste gr mad în jurul unui anumit punct.ă ă ă ă Aceast hoard cu cioc şi cu gheare devora ceva.ă ă

Acel ceva era coşul lui Gilliatt.

Coşul, aruncat de vînt pe un col de stînc , se sp rsese. P s rileţ ă ă ă ă alergar în grab într-acolo. Purtau în ciocuri tot felul de buc i. Gilliatt îşiă ă ăţ recunoscu de departe carnea afumat şi peştele s rat.ă ă

P s rile trecur la represalii. Gilliatt le luase ad postul, ele îi luară ă ă ă ă mîncarea.Reciful şi felul de a se folosi de el

Trecu o s pt mîn .ă ă ăDeşi era anotimpul ploilor, totuşi nu ploua, şi lucrul acesta îl bucura

nespus de mult pe Gilliatt.217

De altfel, ceea ce întreprindea el dep şea, cel pu in în aparen ,ă ţ ţă puterea omeneasc . Succesul p rea atît de pu in sigur, încît încercareaă ă ţ ap rea nebunie curat .ă ă

Cînd te apuci serios de un lucru, ies la iveal piedicile şi greut ile.ă ăţ Numai începînd ceva, î i dai seama cît de anevoie vei ajunge la cap t.ţ ă Orice început e greu. Primul pas pe care-1 faci î i dest inuie f r cru areţ ă ă ă ţ ceea ce va urma. Şi orice piedic te în eap ca un m r cine.ă ţ ă ă ă

Pentru ca maşina Durandei s fie scoas din locul unde-o aruncaseă ă vijelia şi unde era pe trei sferturi prins între stînci şi pentru a încerca, cuă oarecare sor i de izbînd , asemenea opera ie de salvare într-un asemeneaţ ă ţ loc şi într-un asemenea anotimp, p rea c e nevoie de o trup întreag ,ă ă ă ă de oameni, şi Gilliatt era singur ; trebuia un întreg utilaj de tîmpl rie şiă maşini de tot felul, şi Gilliatt avea un fer str u, un topor, o dalt şi ună ă ă ciocan ; era nevoie de un atelier şi de-o magazie solid , şi Gilliatt n-aveaă nici m car un acoperiş ; trebuiau provizii de alimente, şi Gilliatt n-avea niciă m car o pîine.ă

Dac cineva, în aceast prim s pt mîn , l-ar fi v zut pe Gilliatt lucrîndă ă ă ă ă ă ă pe stîncile recifului, nu şi-ar fi putut da seama ce are de gînd s fac .ă ă P rea c nu se mai gîndeşte nici la Durande, nici la cele dou Douvres. Seă ă ă ocupa numai de ceea ce se g sea pe stînci; p rea preocupat de salvareaă ă micilor resturi de pe vaporul naufragiat. Profita de ceasurile de reflux pentru a despuia stîncile de tot ceea ce le d ruise nauă fragiul. Mergea din stînc în stînc , adunînd ceea ce arună ă case marea acolo: fîşii din velele vaporului, crîmpeie de funii, buc i de fier, aşchii din bocapor ileăţ ţ vaporului, dulapii din bordajul sf rîmat, verge r sucite, ici o grind , coloă ă ă un lan . dincolo o macara.ţ

In acelaşi timp, el studia toate v g unile stîncilor. Nici una nu-i puteaă ă servi de ad post, spre marea dezam gire a lui Gilliatt, c ruia noaptea îiă ă ă era frig în spa iul îngust str juit de lespezi de pe creasta marii Douvreţ ă unde locuia ; el ar fi dorit s -şi g seasc o mansard mai bun .ă ă ă ă ă

Dou din aceste v g uni erau destul de înc p toare ; cu toate că ă ă ă ă ă podeaua de roc naturali era aproape pretutindeni oblic şi inegal ,ă ă ă puteai totuşi sta în picioare şi umbla prin ele. Ploaia şi vîntul erau ca la ele acas , dar nici fluxul cel mai puternic n-ajungea pîn acolo. Erau vecine cuă ă mica Douvre şi puteai ajunge cu uşurin şi oricînd la aceasta.ţă2î8Gilliatt hot rî ca una din ele s fie magazie, iar cealalt ateă ă ă lier de fier rie.ă

Cu ajutorul tuturor sache ilor ţ 1 de înf şurat velele pe vergi şi aă parîmelor de întins tendele 2 pe straj ă 3, pe care reuşi s le adune, f cuă ă

baloturi din resturile sc pate de la înec, adu- nînd fier ria şi lemn ria înă ă ă m nunchiuri, iar velele în suluri. Le leg cu grij pe toate. Pe m sur ceă ă ă ă ă Fluxul ajungea pîn la ele, f cîndu-le s pluteasc , Giiiiatt le tîra printreă ă ă ă stînci pîn la magazia sa. G sise într-o adîneitur o, parîm groas , cuă ă ă ă ă ajutorul c reia putea trage chiar şi p r i mai mari din corpul epavei.ă ă ţ Scoase din mare, în acelaşi mod, numeroase buc i de lan ce se aflauăţ ţ risipite printre stînci.

Era uimitoare dîrzenia cu care Giiiiatt îndeplinea aceast munc grea.ă ă F cea tot ce-şi propunea s fac . Nimic nu rezist voin ei înverşunate de aă ă ă ă ţ reuşi.

La sfîrşitul s pt mînii, Giiiiatt depozitase în perfect oră ă ă dine, în acest şopron de granit, tot acest talmeş-balmeş pe care-1 crease furtuna. Fiecare obiect salvat îşi avea locul lui. Tot naufragiul se afla acolo, clasat şi etichetat. Era ceva asem n tor haosului, pus în rafturi.ă ă

0 bucat de pînz , deşi foarte g urit , din velastraiă ă ă ă 4, fixat cu nişteă bolovani, acoperea tot ceea ce ploaia ar fi putut strica.

Aşa sf rîmat cum era partea dinainte a Durandei, Giiiiatt reuşi totuşiă ă s salveze cele dou gruie ale b rcii împreun cu cele trei macarale.ă ă ă ă

Reg si bompresul şi avu mult de furc pîn s desf şoare funia ceă ă ă ă ă p rea lipit de el. Giiiiatt reuşi totuşi s-o desf şoare, aceast funie groasă ă ă ă ă putîndu-i fi de mare folos.

G si de asemenea şi ancorotul, care r m sese între dou stînci de peă ă ă ă fundul m rii, şi marea, retr gîndu-se, îl expunea vederii.ă ă1 Sache i — saule lungi cu care se leag vela înf şurat pe verg .ţ ă ă ă ă

2 Tend — pînz ce se monteaz deasupra pun ii pentru a o ap ra deă ă ă ţ ă soare.3 Straj — sîrm pe care se întind tendele.ă ă

4Velastrai — vel triunghiular sus inut de un strai. Strai — peă ă ţ ă rima care sus ine arborele în sens longitudinal,ţ219

G si, în <«ea ce fusese odinioar cabina lui Tangrouille, o bucat deă ă ă cret , pe care-o lu cu grij . Cîteodat eşti nevoit s faci cîte-o însemnare.ă ă ă ă ă

O g leat de piele pentru incendii şi mai multe hîrdaie în stare destulă ă de bun îi completau utilajul de lucru.ă

Tot ce mai r m sese din înc rc tura de c rbuni de pe Du- rande fuă ă ă ă ă transportat în magazie.

în opt zile, aceast opera ie de salvare a r m şi elor fu terminat ;ă ţ ă ă ţ ă stîncile erau cur ate, iar epava Durandei uşurat de tot ceea ce era deăţ ă prisos. Nu mai r m sese pe epav decît maşina.ă ă ă

Partea dinainte a bordajului, care se mai inea înc de parţ ă tea dinapoi, nu îngreuna carcasa. Ea atîrna f r s trag epava In jos, fiind sus inută ă ă ă ţ ă de un col de stînc . Era de altfel mare şi lat , şi ar fi fost şi. greu de tîrît,ţ ă ă iar în afar de asta ar fi ocupat prea mult loc în magazie. Gilliatt o l să ă ă deci acolo unde se g sea.ă

La intrarea în magazie şi în fa a ei se vedeau dou morţ ă mane de rebuturi, unul cu obiecte de fier, bune de retopit, şi unul cu obiecte de lemn, bune de ars.

Gilliatt îşi începea munca în zorii zilei. In afara orelor de somn, el nu se odihnea nici o clip .ă

Cormoranii, rotindu-se de colo pîn colo, îl priveau cum roboteşte.ăAtelierul de fier rieă

Dup ce-şi orîndui magazia, Gilliatt îşi f uri şi atelierul de fier rie.ă ă ăGea de-a doua grot aleas de Gilliatt era un soi de coriă ă dor lung şi

îngust, destul de adînc. La început se gîndi s se instaleze acolo ; dară vîntul de la miaz noapte nu înceta o clip şi sufla cu atîta înverşunare înă ă coridorul acela îngust, încît trebui s renun e la aceast idee. Aceste foaieă ţ ă îi sugerar ideea unui atelier de fier rie. Grota, neputîndu-i servi dreptă ă camer , va fi transformat în atelier. S te serveşti de obstacolul care- iă ă ă ţ st în cale, asta înseamn un pas important spre izbînd . Vînă ă ă tul era duşmanul lui Gilliatt; Gilliatt porni s şi-1 fac servitor.ă ă220

Fier ria pe care voia s şi-o înjghebeze Gilliatt era schi at în linii mariă ă ţ ă de natur ; dar ca s îmblînzeşti aceast înc pere rudimentar în m sură ă ă ă ă ă ă de-a i-o face util , şi s transformi aceast peşter într-un laborator,ţ ă ă ă ă nimic nu era mai anevoios şi nimic nu cerea eforturi mai mari. Din trei sau patru stînci late, scobite în form de pîlnie şi care se terminau printr-oă cr pă ătur îngust , întîmplarea f urise în acel loc un fel de suflant uriaşă ă ă ă ă şi diform , cu mult mai puternic decît acele vechi foaie ale str moşilor,ă ă ă lungi de paisprezece picioare, care produceau la fiecare ap sare numaiă circa doi metri cubi de aer, Aici era cu totul altceva. For a uraganului nuţ poate fi calculat .ă

Acest exces de for avea un neajuns : era greu s modifici suflul.ţă ăPeştera avea dou neajunsuri: vîntul o str b tea de la un cap t laă ă ă ă

cel lalt şi apa de asemenea.ăNu erau valurile m rii, ci o şiroire care curgea într-una, mai curînd oă

prelingere decît un torent.Spuma m rii, pe care talazurile ce se izbeau de recif o aruncau uneoriă

pîn la o în l ime de peste o sut de picioare, reuşise cu timpul s umpleă ă ţ ă ă cu ap de mare un fel de cad naă ă tural , s pat în stîncile înalte careă ă ă dominau coridorul. Apa care se rev rsa peste marginile acestui rezervoră forma pu in mai înd r t, pe povîrniş, o cascad micu , lat de cel mult unţ ă ă ă ţă ă ol şi înalt de vreo patru sau cinci stînjeni. Ploile înnoiau meţ ă reu apa din

cad . Din cînd în cînd, cîte un nor v rsa în treă ă cere cîte o nou r p ial înă ă ă ă acest rezervor, veşnic plin şi care se rev rsa într-una. Apa era s lcie,ă ă nepotabil , dar limpede, deşi s rat . Aceast minuscul cascad formaă ă ă ă ă ă şuvi e sub iri ce se prelingeau în chip fermec tor la capetele algelor verzi,ţ ţ ă aşa cum se prelinge apa la vîrful firelor de p r,ă

Gilliatt se gîndi s foloseasc apa din cad pentru a supune vîntul. Cuă ă ă ajutorul unei pîlnii, a dou sau trei jgheaburi f cute din scînduri trase laă ă rindea şi potrivite în grab unele lîng altele, dintre care.unul prev zut cuă ă ă un robinet, şi cu ajutorul unui hîrd u foarte larg, servind drept rezervoră inferior f r burduf şi f r contragreut i, completînd toat aparatura astaă ă ă ă ăţ ă printr-un fel de strangulare în partea de sus şi prin nişte g uri aspiratoareă în partea sa de jos, Gilliatt, care era, dup cum am mai spus, şi pu ină ţ fierar, şi pu in mecanic, reuşi s înjghebe, pentru a înlocui foalele care-iţ ă lipseau, un aparat mai pu in perţfect decît acela care se numeşte azi „cagniardelle", dar mai pu inţ rudimentar decît acela care se numea pe vremuri în Pi- rinei „tromp ".ă

Din f ina de secar pe care-o avea f cu pap de lipit; iar din funiileă ă ă negudronate, cîl i. Cu cîl ii, cu papul şi cu cîteva pene de lemn, astupţ ţ ă toate cr p turile stîncii, nel sînd decît o mic gur pentru aer, f cută ă ă ă ă ă ă dintr-un crîmpei de fitil pe care-1 g sise pe Durande şi care servise caă palinargiu micului tun de semnalizare. Aceast gur de aer era îndreptat ,ă ă ă orizontal, în direc ia unei lespezi mari pe care Gilliatt instalase vatraţ fier riei. Un dop fabricat dintr-un crîmpei de odgon înă chidea la nevoie orificiul.

Dup asta, Gilliatt îngr m di c rbuni şi lemne în vatr , sc pară ă ă ă ă ă ă amnarul chiar de stînc , aprinse cu el o mîn de cîl i şi cu cîl ii arzînd d duă ă ţ ţ ă foc lemnelor şi c rbunilor.ă

încerc suflanta. Func iona de minune.ă ţGilliatt sim i o mîndrie de ciclop : era st pînul aerului, al apei şi alţ ă

focului.St pîn al aerului: d ruise vîntului un soi de pl mîn, crease în granit ună ă ă

aparat respirator şi transformase suflul vîntului în foaie. St pîn al apei: dină micu a cascad f cuse un injector de aer. St pîn al focului: din aceastţ ă ă ă ă stînc inundat de ap f cuse s îşneasc focul.ă ă ă ă ă ţ ă

Hruba fiind aproape din toate p r ile descoperit , fumul se în l a înă ţ ă ă ţ voie, înnegrind povîrnişul stîncilor înclinate. Aceste stînci, care p reauă create anume pentru spuma m rii, cu- noscur de data asta funinginea.ă ă

Gilliatt îşi alese drept nicoval un bolovan ros de ape, ală c tuit dintr-oă roc foarte dens granulat şi care aproape avea forma şi dimensiuneaă ă trebuincioas . Oferea o baz de lovire foarte periculoas , putîndu-seă ă ă sparge în mii de nd ri. Una din extremit ile acestui bloc, rotunjit şiţă ă ăţ ă sfîrşind printr-un vîrf ascu it, putea înlocui, la nevoie, vîrful conic alţ nicovalei, dar cel lalt vîrf, vîrful piramidei, lipsea. Era asemenea stră ăvechii nicovale de piatr a troglodi ilor. Suprafa a lustruit de valuri aveaă ţ ţ ă aproape duritatea o elului.ţ

Gilliatt regret c nu-şi adusese nicovala lui. Neştiind c Durandeă ă ă fusese t iat în doir de furtun , n d jduise s gă ă ă ă ă ă ă ăseasc lada dulgheruluiă cu toate sculele trebuincioase, care, în mod obişnuit se afla în partea din fa a calei. Numai c tocţă ă mai partea din fa a navei fusese smuls deţă ă valuri.222

Cele dou hrube pe care Gilliatt le r pise recifului se înă ă vecinau. Magazia şi fier ria comunicau între ele.ă

In fiecare sear , dup o zi de munc , Gilliatt se osp ta cu o bucat deă ă ă ă ă pesmet muiat în ap , cu un arici de mare, cu cîte o scoic sau cu cî ivaă ă ă ţ cornaci1, singurul vînat cu putin pe aceste stînci, şi apoi, tremurînd ca şiţă funia cu noduri, se urca s se culce în gaura lui de pe marea stîncă ă Douvre.Descoperire

Un recif situat în apropierea coastei e cercetat uneori de oameni; un recif din largul m rii, niciodat . Ce-ar avea, de pild , de c utat acolo ? Ună ă ă ă recif doar nu-i o insul . N-ai nici o posibilitate s te aprovizionezi; nu-s niciă ă arbori fructiferi, nici p şuni, nici vite, nici izvoare de ap dulce. Este un locă ă sterp, într-un inut pustiu. Numai stînci goale, cu povîrnişuri repeziţ deasupra apei şi cu vîrfuri ascu ite sub ap . Nu te po i aştepta la nimicţ ă ţ

altceva, acolo, decît la naufragii.Acest soi de recife, care în vechea limb marin reasc se numeauă ă ă

„Singuraticele", sînt cum am mai spus, nişte locuri ciudate. Marea e singura st pîn şi face tot ce-i place. Nici picior de p mîntean nu vine s-oă ă ă tulbure. Prezen a omului msp imînt marea ; ea nu are încredere în el şiţ ă ă de aceea-i ascunde adev rata ei fa şi-i t inuieşte ac iunile ei. In drepă ţă ă ţ tul recifelor din larg marea se simte în siguran ; ştie c omul nu se vaţă ă încumeta s vin pîn acolo. Monologul valuă ă ă rilor nu va fi tulburat de nimeni. Marea lucreaz necontenit la recif, îi repar stric ciunile, îi ascuteă ă ă vîrfurile, îi f ureşte altele noi, îl renoveaz , îl men ine în bun stare. îlă ă ţ ă str punge în toate direc iile, f rîmi eaz roca mai slab , o dezgoleşte peă ţ ă ţ ă ă cea dur , o despoaie, îi las numai scheletul, sap , disec , sfredeleşte,ă ă ă ă g ureşte, taie canaluri, pune excava iunile în coă ţ munica ie, umple recifulţ cu înc peri, imit în mare buretele, scobeşte interiorul, sculptează ă ă exteriorul. Şi-şi f ureşte în ină teriorul acestui munte, ale c rui taine nu leă cunoaşte nimeni şi care-i apar in numai ei, peşteri, sanctuare, palate ; areţ la dispozi ie o vegeta ie hidoas şi-n acelaşi timp minunat , alţ ţ ă ă1 Cornaci — fructul unor plante acvatice ierboase.223c tuit din ierburi plutitoare care muşc , şi din monştri care prindă ă ă r d cin ; şi t inuieşte în întunericul apei aceast splendoare ceă ă ă ă ă însp imânt . De pe reciful r zle nimeni 11-0 su pravegheaz , nimeni n-oă ă ă ţ ă spioneaz şi nimeni n o stinghereşte ; ea-şi poate desf şura acolo în voieă ă latura ei misterioas , inacă cesibil omului. Acolo-şi strînge ea toateă viet ile îngroziăţ toare care prind form în adîncurile ei. Tot ceea ceă t inuieşte marea, acolo g seşti.ă ă

Promontoriile, eapurile, limbile de nisip, fîşiile de p mînt sub iri ca nişteă ţ ace, stîncile, recifele, sînt — insist m asupra acestui lucru — adev rateă ă construc ii. în compara ie cu parţ ţ tea care-i revine oceanului în formarea lor, originea lor geologic reprezint extrem de pu in. Aceste construc iiă ă ţ ţ au alveole ca un fagure, cuşti ca într-o menajerie, tuneluri ca galeriile cîrti ei, celule ca o închisoare, tranşee ca un cîmp de b t lie. Au por i, însţ ă ă ţ ă baricadate, coloane, îns truncheate, turnuri, îns aplecate, pun i, însă ă ţ ă rupte. Compartimentarea e foarte strict ; aici e loc numai pentru p s ri,ă ă ă dincoace e loc numai pentru peşti. Nu se trece dintr-o parte în alta. Pe alocuri zăreşti bol i însp imânt toare, gata s se pr buşeasc , dar careţ ă ă ă ă ă totuşi nu se surp . Te miri cum de pot sta în picioare aceste construc ii ce-ă ţi provoac ame eal numai cînd le priveşti. Oriunde te-ai întoarce veziţ ă ţ ă

numai stînci povîmite, blocuri care- i dau impresia c nu se sprijin peţ ă ă nimic, goluri imense, stînci suspendate, care par s -şi bat joc de toateă ă legile.

Aceast arhitectur îşi are capodoperele ei, care te înm ră ă ă muresc. Reciful Douvres este una dintre ele.

Marea îl construise şi îl dusese la des vârşire cu o draă goste unic înă felul ei. Valurile ar goase îi lingeau într-una. Era groaznic la înf işare,ţă ăţ viclean, întunecos şi plin de peşteri.

Avea un întreg sistem venos alc tuit din grote submarine ce seă ramificau pîn la adîncimi de nep truns. Mai multe din deschiz turileă ă ă acestui labirint submarin ap reau deasupra apei în timpul refluxului. Cineă

voia, putea s intre. Pe r să ă punderea sa, bineîn eles.ţîn vederea opera iilor de salvare a maşinii, Gilliatt fu silit s cercetezeţ ă

cu de-am nuntul toate aceste grote. Nu era una care s nu teă ă îngrozeasc . Oriunde, în peşterile acestea, veă deai reprodus, la dimensiunile exagerate ale oceanului, aceT2Alaşi aspect de abator şi de m cel rie, atît de straniu întip rit !>< stâncileă ă ă ■ defileului dintre cele dou Douvres. Acela care n-a v zut, în interiorul uneiă ă grote de felul acesta, pe pere ii de granit care desfid timpul, acesteţ groaznice fresce create de uatur , nu-şi poate face o imagine despreă înf işarea lor.ăţ

Aceste grote înfior toare erau nişte adev rate capcane ; nu trebuia să ă ă z boveşti prea mult timp în interiorul lor. Cînd venea fluxul, apa le umpleaă pîn -n tavan.ă

„P duchii de stînc " şi „fructele de mare" foiau în toate p r ile.ă ă ă ţTe izbeai peste tot locul de bolovanii pe care marea-i rostogolise şi-i

îngr m dise în mormane uriaşe în fundul bol ilor. Mul i dintre ei cînt reauă ă ţ ţ ă mai mult de-o ton . Erau de toate m rimile şi de toate culorile ; cei maiă ă mul i p reau stropi i cu sînge ; al ii, acoperi i cu alge p roase şi vîscoase,ţ ă ţ ţ ţ ă sem nau cu nişte uriaşi soboli verzi scormonind în granit.ă

Multe din peşterile acestea se terminau brusc printr-un cot dublu. Altele, artere ale unui sistem de circula ie misteţ rios, se prelungeau în interiorul stîncii prin nişte hrube întortocheate şi întunecoase. Erau str zileă abisului. Pe m sur ce înaintai, hrubele se îngustau ; un om n-ar fi putută ă trece prin ele. O tor aprins ar fi luminat doar întunecimi de pe care seţă ă prelingeau pic turi de ap ,ă ă

într-o zi, Gilliatt, tot scotocind mereu, se aventur în ină teriorul uneia din aceste hrube. Fiind vremea refluxului, ora era potrivit pentru asemeneaă aventuri. Era o zi frumoasa, plin de linişte şi de soare. Nu era de temută nici un fel de piedic din partea m rii, care s complice riscul acesteiă ă ă explor ri.ă

Cum am amintit mai sus, dou erau motivele care-1 îmă pingeau pe Gilliatt s se aventureze în asemenea ac iuni: s caute, pentru opera iileă ţ ă ţ de salvare a maşinii, resturi folositoare şi s g seasc crabi şi languste cuă ă ă care s -şi asjâmpere foamea. Scoicile începeau s se împu ineze peă ă ţ Douvres.

Hruba era extrem de îngust şi trecerea aproape ai neă putin . Laţă cap tul ei, Gilliatt z ri lumin . F cu mari sfor ri, se lipi de pere i, seă ă ă ă ţă ţ r suci cît putu mai mult şi înainta cît îi fu cu putin mai departe.ă ţăJ5 — Oamenii m riiă225

El se afla, f r s b nuiasc m car, în interiorul stîncîi de virtul careiaă ă ă ă ă ă f cuse Clubin s se ciocneasc Durande. Gil fiatt se afla sub acest vîrf.ă ă ă Stînca, abrupt pe dinafar şi cu neputin a de escaladat, era scobit peă ă ţ ă din untru. Avea galeă rii, pu uri şi camere, ca un mormînt de rege egiptean.ţ Dintre toate labirinturile recifului, acesta era unul din cele mai com-plicate ; oper a apei, m cinare datorat valurilor neobosite, Ramifica iileă ă ă ţ acestui tunel de sub mare comunicau probabil cu marea imens deă dincolo de intrarea lui prin numeroase deschiz turi, unele c scate laă ă

nivelul apei, altele, pîlnii adinei şi nev zute. în imediata apropiere a aceluiă loc — dar Giîliatt nu ştia acest lucru — se aruncase Clubin în mare.

în aceast cr p tur bun doar pentru crocodili, unde crocodilii, eă ă ă ă ă drept, nu erau de temut, Giîliatt d dea din coli în col , se tîra pe burt , seă ţ ă c ra, lovindu-se cu fruntea de pere ii peşterii, se încovoia, se în l a dinăţă ţ ă ţ nou, sim ea cum îi fuge stînca de sub picioare, o reg sea iar şi, înaintîndţ ă ă cu foarte mare greutate. Pu in cîte pu in coridorul începu s se l rgeasc ,ţ ţ ă ă ă ap ru o gean de lumin şi dintr-o dat Giîliatt pă ă ă ă ătrunse într-o peşteră cum nu s-a mai v zut.ăInteriorul unui edificiu submarin

Aceast gean de lumin venise la timp.ă ă ăînc un pas, şi Giîliatt ar fi c zut într-o ap poate f r fund. Apeleă ă ă ă ă

peşterilor sînt atît de reci şi- i paralizeaz atît de repede membrele, încîtţ ă de multe ori nici ebiar cei mai buni înot tori nu reuşesc s se salveze.ă ă

De altminteri, nu exist nici un mijloc ca s ieşi la suă ă prafa şi s teţă ă ag i de povîraişul stînrilor între care eşti ca şi zidit.ăţ

Giîliatt se opri brusc. Coridorul din care ieşea se termina printr-o mică platform îngust şi vîscoas , un fel de balcon t iat în peretele vertical.ă ă ă ă Giîliatt se lipi de perete şi privi.

Se afla într-o peşter mare. Deasupra capului s u era o bolt ^ careă ă ă sem na cu fundul unui craniu uriaş. Ca plafon, piatr ; ca podea, ap ;ă ă ă învolbur rile mareei, strînse întreă226«vi patru pere i ai grotei, p reau nişte largi lespezi unduiţ ă toare. Peştera era închis de jur împrejur. Nici o ferestraie, nici o r sufl toare ; nici oă ă ă sp rtur în perete, nici o cr pă ă ă ătur în bolt . Lumina venea de jos, prină ă ap . Era un fel de str lucire a întunericului.ă ă

Gilliatt, ale c rui pupile se dilataser în cursul travers rii coridoruluiă ă ă cufundat în întuneric, deosebea acum totul în aceast lumină ă crepuscular .ă

Ajunsese s le cunoasc bine, pentru c le vizitase de neă ă ă num rate ori,ă peşterile Piemont de la Jersey, „Grota cu zăbrele" de la Guernesey şi „Dughenele" din Şerk, numite astfel clin cauza contrabandiştilor care-şi desf ceau acolo m rfuă ă rile ; dar nici una din aceste caverne minunate nu se putea asemui cu înc perea subteran şi submarin în care se aflaă ă ă acum.

în fa a lui, Gilliatt desluşea sub ape un fel de bolt arţ ă cuit . Această ă bolt , ogiv natural , meşteşugit lucrat de valuri, era str lucitoare întreă ă ă ă ă cei doi stîlpi de sus inere ai ei, adînci şi negri. Prin acest portic submarinţ intra în peşter lumina din largul m rii. Lumin stranie, prilejuit de o scuă ă ă ă -fundare.

Lumina aceasta se împr ştia sub ap ca un evantai imens şi seă ă r sfrîngea apoi pe stîncile peşterii. Razele ei drepte, tă ăiate în lungi fîşii încremenite pe fundul sumbru al peşterii, luminîndu-se sau întunecîndu-se de la o adîncitur la alta, l ceau efectul unor pl ci de sticl puse una subă ă ă ă alta. Eia lumin în peşter , dar o lumin nemaiv zut înc . N-avea nici oă ă ă ă ă ă asemuire cu lumina zilei noastre p mîntene. î i venea s crezi c aiă ţ ă ă p truns pe alt t rîm. Razele soarelui, str b tînd acest portic plin pîn -nă ă ă ă ă vîrf de o mas sticloas de ap de mare, deveneau verzi ca razele luiă ă ă

Aldebaran. Apa, inundat de aceast lumin potolit , p rea un smaraldă ă ă ă ă topit. O nuan verde-alb struie, de o ging şie nemaiîntîlnit , înv luia înţă ă ă ă ă -treaga peşter . Pe bolt tremura o delicat r sfrîngere ă ă ă ă verde- alburie, ca de agat . Unduirile valurilor, oglindite pe plafon, se desf ceau şi seă ă ref ceau la infinit, cînd l rgindu-şi, cînd îngustîndu-şi zalele lor de aur, cuă ă mişc rile ritmice ale unui dans misterios. De protuberan ele bol ii şi deă ţ ţ zgrun urii stîn- cilor atîrnau plante lunguie e şi sub iratice, care-şi sc ldauţ ţ ţ ă15*227probabil r d cinile dincolo de fîşia de granit, în vreo pînz de ap dină ă ă ă p r ile superioare ale peşterii, şi de pe care se preă ţ lingea^, rînd pe rînd, cxte o pic tur de ap , cîte o nestemat . M rg ritarele acestea c deau înă ă ă ă ă ă ă adîncul pr pastiei cu un zgoă mot uşor, delicat. Toate acestea î i produceauţ o impresie de nespus. Era cu neputin s - i închipui ceva mai fermec tor,ţă ă ţ ă şi nici s întîlneşti ceva mai lugubru.ăCeea ce vezi şi ceea ce întrevezi acolo

Întuneric orbitor de lumin , aşa ar ta locul acela uimitor.ă ăSim eai, în aceast peşter , pulsa ia m rii. Mişcarea ritţ ă ă ţ ă mic a valuriloră

din afar f cea s se umfle şi-apoi s des- creasc pînza de ap dină ă ă ă ă ă interiorul peşterii, cu regularitatea ritmului respira iei.ţ

Apa era de o transparen fermec toare şi Gilliatt putea deosebi, laţă ă diferite adîncimi, mici platforme inundate de valuri, suprafe e alc tuite dinţ ă stînci ascu ite, de un verde din ce în ce mai intens. Unele cavit iţ ăţ întunecoase trebuie s fi fost f r fund.ă ă ă

De amîndou p r ile porticului submarin se vedeau, abia schi ate, bol iă ă ţ ţ ţ foarte joase, numai bezn , care l sau s se ghiă ă ă ceasc existen a unor mieiă ţ peşteri laterale, cotloane ale cavernei centrale şi pîn la care se puteaă probabil ajunge în perioadele de mare reflux.

Aceste grote aveau plafoanele în plan înclinat, cu unghiurile mai mult sau mai pu in deschise. Plaje micu e, date la iveal de neconteniteleţ ţ ă s p turi ale m rii, largi de cîteva piă ă ă cioare, se înfundau şi se pierdeau sub aceste tavanuri piezişe.

Ici-colo, ierburi lungi de peste un stînjen se leg nau, sub ap , cuă ă mişcarea unduitoare a pletelor în b taia vuitului. Se întrez reau p duriă ă ă întregi de liane de mare.

întreg peretele grotei, atît por iunea de deasupra apei, cît şi cea de subţ ea, de sus pîn jos, din bolt pîn la punctul unde se f cea nev zut, eraă ă ă ă ă acoperit de acea uimitoare flor a oceanului, atît de rar întrez rit deă ă ă ochiul omului şi pe care vechii navigatori spanioli o botezaser „praderiasă del228mar" — „p şunile m rii". Un "muşchi vîrtos, care avea toate nuan eleă ă ţ m slinului, ascundea şi amplifica excrescen ele graă ţ nitului. De sub toate streşinile îşneau sub iraticele cureluşe încre ite ale algelor, din careţ ţ ţ pescarii îşi fac barometre. Suflul întunecat al peşterii leg na aceste şuvi eă ţ sclipitoare.

Sub aceast vegeta ie ba ascundeau, ba ar tau vederii cele inai rareă ţ ă giuvaeruri din scrinul oceanului; fildeşuri, camee, diademe, coifuri, scoici de purpur , melci. Ciorchini de moă luşte, asemenea unor colibe

microscopice, erau pretutindeni lipite de stînca şi se grupau în s tule e, peă ţ uli ele c rora r tţ ă ă ăceau de eolo-eolo chitonii, aceşti c r buşi ai valurilor.ă ă Bolovanii, nereuşind decît cu mare greutate s p trund pîn aici, peşteraă ă ă ă era locul de refugiu al scoicilor. Scoicile sînt persoane foarte simandicoase, care, îmbr cate numai în horbote şi ceaprazuri, ocolescă aspra şi necivilizata atingere cu gloata, cu stirpea de rînd a pietrelor. Gr mezile str lucitoare de scoici r spîndeau pe sub valuri, în unele locuri,ă ă ă neasemuite iradia ii, printre care întrevedeai un amalgam de azururi, deţ sidefuri şi de reflexe aurii de toate nuan ele apei.ţ

Pe pere ii peşterii, pu in deasupra nivelului fluxului, o plant minunatţ ţ ă ă şi neobişnuit forma marginea covorului de alge, pe care-1 continua parcă ă şi-1 des vîrşea. Aceast plant , fibroas , deas , extrem de încîlcit şiă ă ă ă ă ă aproape neagr , se înă f işa ca o pînz larg , împletit în toate sensurile şiăţ ă ă ă întunecat la culoare, peste tot pres rat cu nenum rate şi micu e flori deă ă ă ă ţ un albastru fermec tor. In ap , aceste flori p reau c se aprind şi sclipeauă ă ă ă ca un jeratic: cu -reflexe alb strii. Deă asupra apei erau flori, sub ap erauă safire ; aşa c apele, atunci cînd creşteau şi inundau partea de jos aă peşterii care era îmbr cat cu plantele acestea, acopereau stînca cuă ă pietre scumpe.

Stîncile constituiau una din minunile acestei peşteri. Aceste stînci, cînd perete, cînd bolt , cînd prova sau pilastro, erau în unele locuri aspre şiă golaşe, apoi, chiar al turi, cizeă late în chipul cel mai delicat.

Ce artist neîntrecut e abisul! Bucata aceea de perete, t iat p trat şiă ă ă acoperit de reliefuri, închipuind mişc ri şi atitudini, p rea un vagă ă ă basorelief; puteai, în fa a acestei sculpturi cu contururile ce oase, s teţ ţ ă gîndeşti Ja Prometeu229cioplind in granit forme pe care Midiei Angelo avea s le desavirşeasc . Seă ă p rea c numai din cîteva lovituri de ciocan artistul de geniu ar fi putută ă împlini ceea ce începuse titanul. In alte locuri, stîiica era încrustat cu aură şi cu argint ca un scut sarazin, sau înflorat , cu smal negru ca un havuză ţ florentin Avea uneori panouri care p reau bronzuri de Corint, apoiă arabescuri ca portalul unei moschei, apoi, asemenea unei pietre rumce, crest turi f cute cu unghia parc , întunecate şi şterse de vreme. Plante cuă ă ă r murele în spiral sau r sucite ca nişte circei de vi se împleteau peă ă ă ţă deasupra lichenilor aurii, acoperind stîncile cu filigrane. Era o peşter careă amin-

"ltrucîtva PaIatul unui rege maur. Era întâlnirea dintre s lb ticie şi arta cea maiă ă m iastr în m rea a şi monstruoasa arhitectur a întîmpl rii.ă ă ă ţ ă ă

Minunatele mucegaiuri marine c ptuşeau cu catifea ună gherele pere ilorţ de granit. Povîrnişurile erau împodobite cu gliirlande de liane uriaşe, care abia se ineau s nu cad si care p reau înzestrate cu inteligen proprie,ţ ă ă ă ţă atît de des vîr- şit întruchipau ornamenta ia. Paracherni a, cu buchetele eiă ţ ţ ciudate, îşi etala cu gust şi în locurile cele mai potrivite m nunchiurile eiă de flori. Era cu neputin s - i închipui o peşţă ă ţ ter împodobit cu mai multă ă ă m iestrie. Neobişnuita lumin paradisiac ce venea de sub ap , penumbră ă ă ă ă marin şi str luă ă cire de rai totodat , înv luia toate formele într-un fel deă ă nebulozitate de vis. Fiecare val era o prism . Conturul lucruă rilor, sub unduirile acestea de toate nuan ele curcubeului, avea coloritul lentilelorţ

optice prea convexe ; spectre solare pluteau pe sub ap . In această ă lumin diafan , asem n toare aurorei, i se p rea c vezi r sucindu-seă ă ă ă ţ ă ă ă crîmpeie de curcubeu, scufundate. In alte locuri, apa p rea sc ldat în clară ă ă de lumin . Toate splendorile p reau amalgamate acolo spre a crea dină ă îngem narea lor imaginea a ceva nebulos şi nocturn. Nimic mai tulbur toră ă şi mai enigmatic decît fastul care domnea în aceast peşter . Totul eraă ă înv luit într-o atmosfer de vraj . Vegeta ia fantastic şi stratificareaă ă ă ţ ă inform a rocilor se îmbina de minune într-un tot plin de armonie. Era oă fericit împerechere a acestor lucruri s lbatice. Ramifica iile planteă ă ţ lor se ag au de stînci cu atîta ging şie, încît p rea c abia le ating.ăţ ă ă ă230

Gilliatt, care era un fel de vizionar al naturii, medita, cuprins de o vagă emo ie.ţ

Deodat , la cîteva picioare dedesubtul s u, în transparen aă ă ţ fermec toare a acestei ape, care p rea o mas de pietre pre- lioaseă ă ă topite, z ri ceva ce nu poate fi descris prin cuvinte. Printre valurileă unduitoare se mişca un fel de zdrean lung . Aceast zdrean nu plutea,ţă ă ă ţă ci înota ; avea o int , mergea undeva, se mişca cu repeziciune. Cîrpaţ ă aceasta avea forma unei marote 1 de bufon, o marot cu panglici; acesteă panglici l b r ate unduiau ; zdrean a p rea acoperit cu o pulbere, peă ă ţ ţ ă ă care apa nu reuşea s-o moaie. Era ceva mai mult decît îngrozitor, era murdar. Era ceva ireal în lucrul acesta ; era o vie uitoare, afar doar c nuţ ă ă va fi fost o ar tare. P rea c se îndreapt spre partea întunecoas aă ă ă ă ă peşterii şi se cufund acolo. P turile de ap de deasupra ei se umbrir .ă ă ă ă Aceast siă luet alunec şi apoi disp ru, sinistr .ă ă ă ă1 Marot — sceptru ru clopo ei pe care-1 purtau bufoftîi.ă ţCARTEA A DOUA .MUNC ISTOVITOAREĂMijloacele celui care nu are nimic

Peştera aceasta nu Ias s -i scape prada cu una cu dou . Intrarea nuă ă ă fusese uşoar , ieşirea îns era şi mai grea. Gil liatt reuşi totuşi s scape deă ă ă acolo şi nu se mai întoarse. Nu g sise nimic din ceea ce c utase, iar ca s -ă ă ăşi satisfac curioziă tatea n-avea timp.

Puse imediat în func iune fier ria. îi lipseau unele unelte, dar şi leţ ă fabric .ă

Drept combustibil avea epava Durandei, apa drept motor, iar vîntul avea s -i a î e focul. O piatr îi inea loc de nicoă ţ ţ ă ţ val , instinctul — deă ştiin , iar voin a— de for .ţă ţ ţă

Gilliatt se avînt cu înfl c rare în aceast munc cu persă ă ă ă ă pective atît de sumbre.

P rea c timpul îl favorizeaz . El se men inea uscat şi aproape cu totulă ă ă ţ lipsit de tulbur rile atmosferice care anun echinoc iul. Luna martieă ţă ţ sosise pe nesim ite. Zilele creşteau. Seninul cerului, blînde ea f rţ ţ ă ă seam n a m rii nesfîrşite, calmul amiezilor p reau c exclud oriceă ă ă ă schimbare brusc a vremii. Marea zîmbea cu veselie soarelui. Oă dezmierdare prealabil înso eşte de multe ori tr d rile. In astfel de mîn-ă ţ ă ă gîieri marea nu-i zgîrcit , Cînd ai de-a face cu aceast feă ă meie, nu trebuie s te încrezi în surîsul ei.ă

Vîntul sufla uşor, foalele hidraulice mergeau cu atît mai bine. Un suflu

prea puternic ar fi stînjenit mai mult decît ar fi ajutat.Gilliatt avea un fer str u ; el îşi fabric şi o pil ; cu ajutorul fer str uluiă ă ă ă ă ă

porni ofensiva împotriva lemnului, cu ajutorul pilei porni la atac contra metalului; apoi îşi lu drept ajutoare cele dou mîini de fier, ale f urarului,ă ă ă cleştele şi dalta ; cleştele strînge, dalta mînuieşte ; primul se com232port ca încheietura mîinii, cea de-a doua ca «Ml deget. Utiă lajul e un adev rat organism. Treptat-treptat, Gilliatt îşi lua alte ajutoare şi-şi f ureaă ă armur . Dintr-o t blie de fier subă ă ire şi lat îşi construi o streaşinţ ă ă deasupra vetrei fier riei sale.ă

Una din principalele lui griji fu aceea de-a tria şi de-a repara macaralele. Drese tocurile şi raiurile1 macaralelor, T ie de pe grinzi toateă strujiturile şi le rotunji din nou capetele ; avea, dup cum am mai spus,ă pentru nevoile lucr rilor sale de dulgherie, o sumedenie de coaste dină osatura vasului naufragiat, pe care le înmagazinase şi le aranjase după form , dimensiuni şi esen e, stejarul de o parte, bradul de alta, pieseleă ţ curbe, cum erau de pild coastele, separate de cele drepte, ca rameleă bocapor ilor. Era rezerva lui de stîlpi de sus inere şi de pîrghii, de care-ar fiţ ţ putut, la un moment dat, s aib mare nevoie.ă ă

Cine are de gînd s construiasc un palaneă ă 2 trebuie s se îngrijeasc deă ă bîrne şi de macarale ; dar asta nu-i de ajuns, mai trebuiesc şi funii. Gilliatt repar cablurile şi parîmele. întinse velele sfîşiate de valuri şi reuşi să ă scoat din ele o sfoar minunat , din care împleti frînghii sub iri; şi cu frîn-ă ă ă ţ ghiile înn di parîmele. Numai c înn diturile acestea ar fi putrezit dac-ar fiă ă ă stat prea mult vreme în ap ; Gilliatt treă ă buia s foloseasc funiile şiă ă cablurile cît mai repede. Nu izbutise s -şi înjghebeze decît funii albe,ă smoala lipsindu-i cu desavîrşire.

Dup ce-şi cîrpi parîmele, el trecu la repararea lan urilor.ă ţReuşi, cu ajutorul crestei laterale a bolovanului-nicoval , care inea locă ţ

de vîrf conic, s f ureasc nişte inele rudimenă ă ă tare, dar solide. Cu aceste inele el uni frînturile lan urilor sf rîmate şi le d du lungimea dorit .ţ ă ă ă

S ba i fierul de unul singur şi f r nici un ajutor e mai mult decît greu.ă ţ ă ă Reuşi totuşi s înving toate greut ile. E drept c -n fier ria lui n-avu deă ă ăţ ă ă f urit decît piese m runte : cu mîna în care avea cleştele el le r sucea deă ă ă pe o parte pe alta, iar cu cealalt le cioc nea.ă ă

1 Rai roti de lemn sau de metal cu care este prev zut macaţă ă ă raua.2 Palane — sisteme de macarale simple sau multiple, prin care se trece

o parîin numit curent.ă ă233lalt . Aceast distan , prea mare ca s nu prezinte primejdii, fuseseă ă ţă ă probabil cerut de necesit ile opera iei, care urma s fie efectuat .ă ăţ ţ ă ă Palancurile erau puternice şi macaralele solide. De palancurile acestea atîrnau numeroase cabluri, care din dep rtare p reau nişte fire de a , iară ă ţă dedesubtul acestui aparat aerian format din macarale şi din scînduri, masiva epav a Durandei p rea suspendat de firele de a .ă ă ă ţă

Cu adev rat suspendat nu era înc . Dedesubtul grinzilor şiă ă ă perpendicular pe ele se puteau vedea opt deschiz turi efectuate în punteaă epavei, patru la dreapta şi patru la sting maşinii, şi dedesubtul lor, înă carena vasului, alte opt deschizături. Parîmele care coborau vertical din

cele patru macarale intrau în puntea vasului, apoi ieşeau din caren prină deschiz turile din dreapta maşinii, treceau sub chil şi sub maşin ,ă ă ă reintrau în vapor prin deschiz turile din stânga maşinii şi, urcîndu-seă iar şi, str b teau din nou puntea, reveneau s se înf şoare în jurul celoră ă ă ă ă patru macarale ale grinzilor, unde le apuca un fel de tipsie şi f cea din eleă un m nunchi legat înă tr-un cablu unic, care putea fi mînuit cu o singură mîn . Un cîrlig şi un m r c l uzaă ă ă ă 1, prin gaura c ruia trecea şi se desă f şuraă acest cablu unic, completau aparatul şi, la nevoie, putea ine loc şi deţ frîn . Felul cum fusese alc tuit aparatul asigura punerea în mişcare înă ă mod simultan a celor patru macarale şi, adev rat frîn a for elor deă ă ă ţ gravita ie, cîrma ©forţ turilor dinamice în mîna conduc torului întregiiă lucr ri, menă inea echilibrul tuturor for elor. Lungimea cablurilor varia înţ ţ raport cu înclina ia inegal a grinzilor, şi corecta oarecum aceastţ ă ă inegalitate. Funiile erau primejdioase şi puteau s se rup oricînd ; ar fiă ă fost mult mai indicate lan urile, dar acesţ tea alunecau anevoie pe raiurile macaralelor.

Toat aceast maşin rie, plin de cusururi, dar înf pă ă ă ă ă tuit de un singură om, te uimea.

De altminteri, vom prescurta explica iile. Ni se va ierta c trecem pesteţ ă midte am nunte care-ar l muri poate lucruă ă rile pentru oamenii de specialitate, dar ar îngreuia în elegerea lor pentru ceilal i.ţ ţ

Partea de sus a coşului maşinii trecea printre cele dou grinzi dină mijloc.

1 M r c l uza — pies de lemn în form de lentil , g urit la mijloc.ă ă ă ă ă ă ă ă238

Gu toate lipsurile aparaturii, Gilliatt era pliu de încredere. Era atît de sigur de reuşit , încît, în ziua în care cobo- rise în barc , el fixase peă ă p r ile laterale ale „burdufului" dou perechi de inele de fier, fa în fa ,ă ţ ă ţă ţă exact la aceeaşi distan unele de altele, ca şi cele patru inele aleţă Durandei de care erau legate cele patru lan uri ale coşului.ţ

Gilliatt avea desigur un plan al s u, foarte am nun it şi bine stabilit.ă ă ţ Avînd to i sor ii împotriva lui, voia s -şi alieze toate m surile deţ ţ ă ă prevedere.

F cea unele lucruri care p reau cu totul nefolositoare, semnul cel maiă ă sigur al unei serioase chibzuieli.

Felul lui de a proceda ar fi dezorientat, cum am mai spus, orice observator, fie el chiar un cunosc tor.ă

Dac , de pild , l-ar fi v zut cineva f cînd sfor ri exă ă ă ă ţă traordinare şi riscînd din clip în clip s -şi frâng gîtul, pentru a înfige cu lovituri deă ă ă ă ciocan opt sau zece din piroanele pe care şi le fabricase singur în temelia celor dou Dou- vres, chiar la intrarea în defileul recifului, cu greu s-ar fiă l murit de rostul lor şi de bun seam s-ar fi întrebat la ce bun toat trudaă ă ă ă asta.

Şi dac l-ar fi v zut cineva m surând crâmpeiul din boră ă ă dajul din prova Durandei care, v reaminti i, r m sese atîr- nat de epav apoi fixînd deă ţ ă ă ă marginea de sus a acestui crâmpei un cablu solid, t ind cu toporulă buc ile de dulapi care ineau restul bordajului de epav , tîrînd bordajul înăţ ţ ă afara defileului, cu ajutorul refluxului care-i împingea partea de jos, în timp ce Gilliatt tr gea partea de sus, fixînd în sfîrşit cu caă blul această

mas grea de scînduri şi de bîrne, mai larg decît îns şi intrarea defileului,ă ă ă de piroanele înfipte în postamentul micii Douvre, acest observator ar fi în eles înc şi mai pu in şi s-ar fi întrebat de ce, dac Gilliatt voia sţ ă ţ ă ă libereze pentru a-şi uşura lucrul defileul dintre cele dou Douvres deă aceast mas de lemn rie, de ce n-o arunca pur şi simplu în mare, deă ă ă unde ar fi fost luat de valuri ?ă

Gilliatt avea, pesemne, motivele lui,Pentru a fixa piroanele în postamentul celor dou Două vres, Gilliatt

folosea cea mai mic cr p tur a granitului, l ră ă ă ă ă gind-o la nevoie şi înfigînd acolo mai întîi nişte pene de lemn ce alc tuiau un fel de temelie unde să ă poat intui bine piă ţ roanele de fier. F cu exact aceleaşi preg tiri şi pe celeă ă două237stînci care se în l au la cel lalt cap t al recifului, la intrarea dinspre r s rită ţ ă ă ă ă a strîmtorii ; prev zu toate plesniturile stână cii eu- pene de lemn, ca şi cum le-ar fi preg tit s poat primi şi ele, oricînd, crampoanele de fier ; p reaă ă ă ă îns o simpl m sur de prevedere, c ci nu înfipse în ele nici un cui. Eă ă ă ă ă lesne de în eles c , fa de lipsurile de tot felul de care suţ ă ţă ferea, pruden aţ cerea s nu întrebuin eze materialele de care dispunea, decît în m suraă ţ ă necesit ilor şi în momentul în care acestea o cereau. Era şi aceasta oăţ complica ie care se ad uga la atîtea alte greut i.ţ ă ăţ

Imediat ce termina un lucru, se ivea numaidecît altul. Giiliatt trecea f r s crîeneaşc de la unul la altul şi-şi ducea cu liot rîre munca luiă ă ă ă ă gigantic .ăSub re1

Omul care înf ptuia toate acestea devenise înfricoş tor la vedere.ă ăGiiliatt, în truda lui multipl , îşi cheltuia toate for ele din- tr-o dat ; leă ţ ă

ref cea îns anevoie.ă ăLipsurile pe de o parte, oboseala pe de alta îl sl biser mult. P rul şiă ă ă

barba îi crescuser . Nu mai avea decît o sină gur c maş care s nu fi fostă ă ă ă ferfeni . Umbla descul , vîn- tul îi luase una din ghete, iar marea peţă ţ cealalt . nd rile ce s reau din nicovala primitiv şi extrem deă Ţă ă ă ă periculoas de care se servea îi r nir mîinile şi bra ele în mai multeă ă ă ţ locuri, urm ri nepl cute ale muncii. Aceste r ni, mai mult zdreli- turi, nuă ă ă erau prea adinei, dar apa s rat şi frigul le zgînd - reau veşnic. -ă ă ă

Ii era foame, îi era sete, îi era frig.Plosca lui de ap dulce era goal , f ina lui de secar o consumase cuă ă ă ă

prepararea papului, sai.i o mîncase. Nu mai avea decît eî iva pesme i.ţ ţNeavînd ap în ce s -i moaie, îi sf râma între din i.ă ă ă ţTreptat-treptat, şi zi de zi, for ele îi sl beau.ţ ăAcest recif îngrozitor îi sorbea toat vlaga.ă

1 Sub re — în toiul lucrului (în limba latin în text.)ă238

Apa era o problem ; mîncarea era o problem ; dormiă ă tul era o problem .ă

Mînea doar atunci cînd reuşea s pun mina pe vreun garid, pe vreună ă rac de mare sau pe vreun crab ; bea doar atunci cînd z rea vreo pas reă ă de mare l sîndu-se în vîrful unei stînci. Se c ra pîn acolo şi g sea maiă ăţă ă ă întotdeauna o cr p tur cu pu in ap dulce. Bea dup pas re, uneori de-ă ă ă ţ ă ă ă ă

a valma cu ea, c ci pesc ruşii şi l stunii se obişnuiser cu el şi nu-şi maiă ă ă ă luau zborul cînd se apropia de ei. GiBiatt, nici chiar atunci cînd sim ea cţ ă se sfîrşeşte de foame, nu le f cea nici un r u. P s rilor, la rîndul lor,ă ă ă ă v zîndu-1 cu p rul înă ă grozitor de zbîrlit şi cu barba lung , nu ă le mai era fric de el ; aceast schimbare a înf iş rii lui Gilliatt le liniştea ; ele nuă ă ăţ ă mai vedeau în el un om, ci un animal.

P s rile şi Gilliatt deveniser acum buni prieteni. Aceste s rmaneă ă ă ă f pturi se ajutau între ele. Atîta timp cît mai avusese secar , le împ r iseă ă ă ţ firimituri din turtele pe care şi le f cea ; iar acuma ele îi ar tau, la rîndulă ă lor, locurile unde putea g si ap de b ut,ă ă ă

Mînca scoicile crude ; într-o oarecare m sur , scoicile astîmp r setea.ă ă ă ă Cît priveşte crabii, îi frigea ; neavînd tingire, îi cocea între dou pietreă înroşite la foc, în felul s lbaă ticilor de pe insulele Féroé.

Intre timp se apropiase echinoc iul ; începuser ploile ; şi parc plouaţ ă ă cu duşm nie. Nu cu r p ieli şi nici turnînd cu g leata, ci cu nişte ace lungi,ă ă ă ă sub iri, reci ca ghea a, p trunţ ţ ă z toare, ascu ite, care treceau prin -haineleă ţ lui Gilliatt şi-1 p trundeau pîn la piele, iar de la piele îi ajungeau pîn laă ă ă os. Ploi care nu- i astîmp rau deeît în parte setea, dar în schimb te maiauţ ă bine.

Zgircit în binefaceri, darnic în sîcîieli de tot felul, aşa era ploaiaă ă aceasta, nedemn de cer, Gilliatt o sim i pe pieă ţ lea lui timp de mai bine de o s pt mîn , zi şi noapte.ă ă ă

Noaptea, în vizuina lui din stîne , adormea frîpt de oboă seal . Uriaşiă în ari de mare veneau s -1 în epe. Se scula plin de umfl turi.ţ ţ ă ţ ă

Avea friguri şi asta îl sus inea în munc ; febra e un stimuţ ă lent care ucide. In mod instinctiv mesteca mereu licheni sau sugea frunze de lingurea s lbatic , firav vegeta ie a cr p tuă ă ă ţ ă ă239rilor neinundate ale unui reeif. De altfel, nu d dea mare atenă ieţ suferin elor sale, N-avea timp s se sustrag ocupa iilor de fiecare zi dinţ ă ă ţ cauza persoanei sale. Maşina Durandei n-avea nimic de suferit. Asta îi era de ajuns.

în fiecare clip , potrivit cerin elor lucrului s u, se arunca în ap , apoi seă ţ ă ă reîntorcea pe uscat. Intra şi ieşea din ap aşa cum ai trece dintr-oă înc pere într-alta.ă

Hainele nu i se mai zvîntau niciodat . Erau îmbibate cu apa ploilor careă nu mai conteneau, şi cu apa de mare care nu se usuc niciodat . Totă ă timpul Gilliatt era ud leoarc .ă

S tr ieşti murat ca" un cîine, te obişnuieşti şi cu asta. S ră ă ă manele grupuri de irlandezi, b trîni, mame, fete tinere care umbl aproape goaleă ă şi copii care-şi petrec iarna sub cerul liber, expuşi ploilor toren iale şiţ ninsorii, ghemui i unii în al ii în gangurile caselor de pe str zile Londrei,ţ ţ ă tr iesc şi mor astă fel, uzi pîn -n m duva oaselor.ă ă

S fii ud leoarc din cap pîn -n picioare şi s - i fie sete ; Gilliatt înduraă ă ă ă ţ şi aceast tortur bizar . îşi sugea din cînd în cînd mîneca bluzei.ă ă ă

Nu izbutea s se înc lzeasc la focul pe care-1 f cea ; focul în aer liberă ă ă ă nu- i foloseşte decît pe jum tate ; te coci pe o parte şi degeri pe cealalt .ţ ă ă

Lac de sudoare, Gilliatt tremura ca varga.Toate din jur i se împotriveau, înv luindu-1 într-o linişte înfricoş toare.ă ă

îşi d dea seama c e considerat ca un duşman. II treceau n duşelile şi-1ă ă ă scuturau frigurile. Focul îl ardea, apa îl înghe a, setea îi d dea fierbin eli,ţ ă ţ vîntul îi sfîşia hainele, foamea îi str pungea m runtaiele. Sim ea asupr -iă ă ţ ă ap sarea istovitoare a unui tot plin de duşm nie. Obstacolul, t cut, uriaş,ă ă ă purtînd iresponsabilitatea aparent a fatalit ii, dar p truns de nu ştiu ceă ăţ ă consens general al înverşun rii, îl strîngea din toate p r ile pe Gilliatt, caă ă ţ într-un cleşte. Gilliatt îi sim ea pretutinţ deni prezen a necru toare. Nici unţ ţă mijloc de sc pare. Avea parc de-a face c-o f ptur vie. Gilliatt aveaă ă ă ă sentimentul unei for e întunecate şi a unei duşm nii care se silesc s -1ţ ă ă distrug . Nu depindea decît de el s fug de-acolo ; dar, pentru c r -ă ă ă ă ă mînea locului, era silit s înfrunte aceast vr jm şie de neînă ă ă ă eles.ţ Neputîndu-1 alunga, aceste for e c utau s -1 doboare.ţ ă ă240

Situa ia lui Gilliatt în acest mediu îngrijor tor sem na cu aceea a unuiţ ă ă duel suspect, în care e amestecat şi un tr d tor.ă ă

Era înconjurat de-o adev rat coali ie de for e potrivnice, Sim ea înă ă ţ ţ ţ jurul lui hot rîrea de-a se descotorosi de el. Cam în .tcelaşi fel împingeă ghe arul blocul eraticţ

Aproape f r s aib aerul c -1 atinge, aceast coali ie asă ă ă ă ă ă ţ cuns îlă despuia, îl umplea de sînge, îl încol ea şi, ca s spuţ ă nem aşa, îl scotea din lupt înainte ca lupta s fi început. Aceasta nu îl f cea îns s muncească ă ă ă ă ă mai pu in şi nici mai f r r gaz ; numai c , pe m sur ce lucrarea prindeaţ ă ă ă ă ă ă via , via a lucr torului se scurgea. S-ar fi zis c aceast natur s lţă ţ ă ă ă ă ă batic ,ă temîndu-se de sufletul din om, hot rîse s -1 sec tuiasc . Gilliatt rezista euă ă ă ă înd r tnicie şi aştepta. Abisul începuse prin a i slei for ele. Ce-avea deă ă ţ gînd s mai fac abisul pe urm ?ă ă ă

Reciful celor dou Douvres, acest balaur de granit care stă ătea la pînda în mijlocul m rii, îl acceptase pe Gilliatt. îl l sase s intre şi-i îng duise să ă ă ă ă fac ce voia. Aceast primire sem na cu ospitalitatea unui bot largă ă ă deschis, ce st gata s te sfîşie.ă ă

Totul împotriva lui, nimic de partea lui; era izolat, p r sii, sl bit, istovit,ă ă ă uitat. Sacul de alimente îi era gol, parte din unelte stricate, iar parte abia dac mai puteau fi folosite, foaă mea şi setea în timpul zilei, frig noaptea, tot numai r ni şi zdren e, cîrpe rupte peste copturi, g uri în haine şi-nă ţ ă carne, mîini zdrelite, picioare însîngerate, trupul numai piele şi os, fa aţ palid , şi-n ochi scînteindu-i o flac r .ă ă ă

Flac r minunat , icoana voin ei. Ochiul omului e în aşa fel f cut, că ă ă ţ ă ă întrevezi în el toate virtu ile. Pupila ochiului nosţ tru dezv luie întreagaă cantitate de omenie din noi. Ne afirm m prin lumina care str luceşte subă ă sprîncenele noastre. Conştiin ele mici clipesc mereu din ochi, celeţ puternice arunca fulgere. Dac nu s-aprinde nimic înd r tul pleoapei,ă ă ă înseamn c nici un gînd nu încol eşte în minte, înseamn c nici un senă ă ţ ă ă -timent de dragoste nu clocoteşte în inim . Acela care iubeşte, acela are şiă voin , iar voin a înfl c reaz privirea omului. Hoţă ţ ă ă ă t rîrea toarn foc înă ă privire ; foc minunat iscat de 'arderea gîndurilor timide.

Oamenii dîrzi sînt sublimi. Cine nu-i decît viteaz, n-are decît o singură pornire l udabil , cine nu-i decît îndr zneă ă ă ţ1 Bloc eratic — stînc , bloc transportat la mari distan e de ghe ari.ă ţ ţ16

241n-are deeît o singur însuşire, cine nu-i decît curajos n-are decît o singură ă virtute ; numai cel care st ruie pe drumul adev rului are m re ie. Aproapeă ă ă ţ toat taina sufletelor mari st în aceste cuvinte : ă ă „Perseverando !" — „Să perseverezi !"

Pe cei slabi chiar numai aparen a unui obstacol îi face s dea înapoi; peţ ă cei tari, îns , nu. Ei consider pieirea ca pe-o posibilitate, iar izbînda caă ă pe-o certitudine.

Toate sfor rile lui Gilliatt p reau c se aga de imposiţă ă ă ţă bil, izbînda se anun a modest sau înceat , şi era nevoit s cheltuiasc mult, pentru caţ ă ă ă ă s dobîndeasc pu in ; şi tocmai de aici îi venea m re ia, şi tocmai de-aiciă ă ţ ă ţ îi venea patetismul.

C pentru a aşeza patru grinzi deasupra unui vapor nauă fragiat, pentru a desp r i, şi pentru a izola de pe acest vapor partea care mai putea fiă ţ salvat , pentru a fixa pe aceast epav şi în interiorul epavei patruă ă ă macarale cu cablurile lor, avusese nevoie de atîtea preg tiri, de atîtaă trud , de atîtea dibuiri, de atîtea nop i petrecute pe p mîntul gol şi deă ţ ă atîtea zile de munc istovitoare, aceasta se datora condi iilor mizerabileă ţ ale lucrului de unul singur. Aceste condi ii, Gilliatt nu numai c leţ ă acceptase, dar le şi c utase. Temîndu-se de un concurent, pentru c ună ă concurent i-ar fi putut deveni rival, se ferise s -şi ia un ajutor. îşi asumaseă singur riscurile acestei ac iuni copleţ şitoare, cu toate primejdiile, cu truda din zi în zi mai anevoioas , cu eventualitatea pieirii salvatorului în îns şiă ă ac iunea de salvare, cu foametea, frigurile, cu lipsurile enorme şi cu toateţ chinurile îngrozitoare, Era şi asta un egoism, în felul s u.ă

Se g sea parc sub un îngrozitor clopot pneumatic. Vlaga se scurgeaă ă din el încetul cu încetul. Dar el abia dac -şi d dea seama de acest lucru.ă ă

Istovirea foi elor nu istoveşte îns şi voin a. Voin a şi nu credin aţ ă ţ ţ ţ constituie tor a principal . Credin a despre care se spune c-ar fi în stare sţ ă ţ ă mute mun ii din loc nu reprezint nimic fa de ceea ce poate înf ptuiţ ă ţă ă voin a. Pe m sur ce vigoarea lui Gilliatt descreştea, voin a lui neclintitţ ă ă ţ ă de a izbuti creştea. Sl birea for elor lui fizice sub loviturile acestei naturiă ţ s lbatice avea ca efect c lirea for elor lui morale.ă ă ţ

Gilliatt nu sim ea oboseala, sau, mai bine zis, nu voia sa in seama deţ ţ ă ea. Sufletul care nu-şi pleac urechea la poticneă lile trupului constituie o for de neînvins.ţă242

Gilliatt vedea cum progreseaz munca lui şi nu vedea nimic ă ¡illceva. Era un nenorocit, inconştient de nenorocirea lui. inta lui de care era aşaŢ de aproape îi crea o stare de continu haluă cina ie. Suferea toateţ suferin ele acestea, st pînit de un singur gînd : înainte !ţ ăGilliatt aşaz „burduful" în pozi ie de plecareă ţ

Ac iunea de salvare a maşinii, pl nuit de Gilliatt, era, cum am maiţ ă ă spus, o adev rat evadare şi se ştie de cit r bdare «• nevoie pentruă ă ă ă organizarea unei evad ri.ă

Marea, adev rat temnicer, îl supraveghea.ăDe altminteri, trebuie s recunoaştem c ploaia, oricît de i uleioas şiă ă ă

de duşm noas fusese, îi venise chiar într-ajutor. îi "•f cuse într-oă ă ă oarecare m sur provizia de ap dulce ; dar avea o sete de nepotolit şiă ă ă

golea plosca aproape tot atît de repede pe cît o umplea.într-o bun zi, cea din urm zi din aprilie, cred, sau poate prima zi deă ă

mai, totul fu gata.Postamentul maşinii era ca şi încadrat între cele opt cabluri ale

palancurilor, patru de o parte, patru de alta. Cele şaisprezece deschiz turiă prin care treceau aceste cabluri erau legate între ele, atît pe punte cît şi sub caren , prin t ieturi f cute cu fer str ul. Scîndurile fuseser t iate cuă ă ă ă ă ă ă fer str ul, osatura corpului cu toporul, fier ria cu pila şi tabla sub ire deă ă ă ţ arama cu care era c ptuşit vasul cu foarfeca. Por iunea din chila care seă ţ g sea dedesubtul maşinii fusese pur şi simplu t iat în dou locuri şi eraă ă ă ă gata s alunece o dat cu maşina, sus inînd-o în acelaşi timp. Tot hamaculă ă ţ acesta înfricoş tor nu mai atîrna decît de un lan care, la rîndul s u, atîrnaă ţ ă doar de o singur t ietur de pil . Cînd un lucru e atît de aproape deă ă ă ă sfîrşit, pruden a cere s te gr beşti.ţ ă ă

Era de altfel momentul potrivit, apele m rii fiind în sc dere.ă ăGilliatt reuşise s demonteze şi arborele ro ilor cu zbaturi, ale c ruiă ţ ă

extremit i ar fi putut constitui un obstacol şi ar fi putut împiedicaăţ alunecarea maşinii. El izbutise s lege în poziă ie vertical aceast piesţ ă ă ă grea, în însuşi batiul maşinii.16*243

Era timpul s termine totul. Gilliatt, cum am mai spus. nu era obosită pentru c nu voia s fie ; uneltele sale îns erau peste m sur . Eraă ă ă ă ă aproape imposibil s se mai foloseasc de fier rie. Piatra care-i serviseă ă ă drept nicoval cr pase. Foalele începuser s nu mai func ioneze cumă ă ă ă ţ trebuie. Minuscula cădere de ap , alimentat cu ap de mare, nu maiă ă ă d dea randaă mentul de la început, din cauza s rii care se depusese la înă -cheieturile aparatului.

Gilliatt se duse în micul golf al stîneii Omul, f cu revizia complet aă ă „burdufului", se convinse c totul era în ordine, controla mai cu seamă ă cele patru inele fixate la babord şi la tribord, ridic apoi ancora, şi, vîslind.ă reveni cu „burduful" în dreptul celor dou Douvres.ă

Defileul dintre cele dou stînci era destul de larg pentru „burduf". Era şiă destul de larg şi destul de adînc. Gilliatt îşi d duse chiar din prima ziă seama c barca putea fi împins pîn sub epava Durandei.ă ă ă

Manevra era îns extrem de grea. Ea cerea o precizie de giuvaergiu, şiă aducerea b rcii în defileu era cu atît mai anevoioas , cu cît, pentru scopulă ă pe care şi-1 propusese Gilliatt, era necesar ca vasul s p trund în recif cuă ă ă pupa, adic avînd cîrma înainte. Trebuia ca atît catargul cît şi tachelajulă b rcii s r mîn în afara epavei, în direc ia gîtului strimt de la intraă ă ă ă ţ rea defileului.

Aceste complica ii ale manevrei f ceau ca opera ia s fie anevoioasţ ă ţ ă ă chiar şi pentru un marinar încercat ca Gilliatt. Nu mai era vorba, cum fusese cazul cînd p trunsese în micul goli al stîneii Omul, de o simplă ă mînuire a cîrmei, acuma erau necesare o serie întreag de opera ii: să ţ ă împing barca înainte, s-o trag , s vîsleasc şi s sondeze apa. Gilliatt seă ă ă ă ă chinui mai bine de un sfert de or . Şi pîn în cele din urm izbuti.ă ă ă

In cincisprezece sau dou zeci de minute „burduful" fu aşezată dedesubtul Durandei. St tea atît de fix, încît p rea legat cu parîme. Gilliattă ă

arunc în ap amîndou ancorele. Ancora cea mare fu în aşa felă ă ă fundarisit , încît s poat înfrunta vîntul dinspre apus, cel mai primejdiosă ă ă dintre vînturile din acea regiune. Apoi cu ajutorul unei pîrghii şi al cabestanului, Gilliatt coborî în „burduf" cele dou l zi care con ineau ro ileă ă ţ ţ demontate, frînghiile de desc rcat fiind preg tite cu mult înainte. Celeă ă dou l zi inur loc de lest.ă ă ţ ă244

Sc pînd de grija l zilor, Gilliatt leg de cîrligul lan ului « ahestanukuă ă ă ţ birul mandarului regulator menit s frîneze pa- luncurile.ă

Pentru ceea ce inten iona s fac Gilliatt, defectele „burţ ă ă dufului" se dovedeau calit i, barca neavînd punte, înc rc tura putea intra mai adîncăţ ă ă în camera b rcii şi se putea sprijini direct po paiolă 2 ; catargul fiind aşezat în fa , poate chiar prea în fa , înc rc tura avea s dispun de mai multţă ţă ă ă ă ă spa iu, şi catarţ gul g sindu-se în felul acesta în afara epavei, nimic nuă putea stingheri ieşirea „burdufului" din defileu ; avea forma unui sabot, ori nimic nu-i mai- stabil şi nimic nu-i mai rezistent pe mare decît o ambarca iune în form de sabot.ţ ă

Deodat , Gilliatt b g de seam c marea creşte. C ut s vadă ă ă ă ă ă ă ă ă dincotro b tea vîntul.ăO primejdie neaşteptată

Sufla un vînt slab, îns sufla dinspre apus. E un prost obiă cei al vîntului, mai cu seam în perioada echinoc iului, de a sufla din aceast direc ie.ă ţ ă ţ

Potrivit vîntului care sufla în acel moment, mareea se comport felurită în defileul recifului Douvres. Valurile intr în coridor cînd dinspre apus,ă cînd dinspre r s rit, dup felul rafalei care le împinge. Dac marea intră ă ă ă ă dinspre r s rit, e blînd şi binevoitoare ; dac intr dinspre apus, eă ă ă ă ă vijelioas . Aceasta din cauz c vîntul de r s rit, b tînd dinspre uscat, n-ă ă ă ă ă ăare putere, pe cît vreme vîntul dinspre apus, care str bate tot Atlanticul,ă ă aduce cu sine toat puterea spa iilor f r margini. Chiar o pal slab deă ţ ă ă ă ă vînt, dac vine de la apus, te poate pune pe gînduri. Vîntul rostogoleşteă talazurile uriaşe ale oceanului nesfîrşit şi împinge valuri peste valuri în gîtul strimt al recifului.

Apa care n v leşte cu furie e totdeauna înfricoş toare. Apa e ca şiă ă ă mul imea ; o mul ime e un lichid ; cînd .cantitaţ ţ tea care poate intra undeva e mai mic decît aceea care vreaă

1 Mandarul regulator (ehitibuş) — este format dintr-o macara simplă care alunec pe un curent.ă

' Paiol — c ptuşeala interioar din km sau metal a fundului unei nave.■ ă ă245s intre, atunci, dac sînt oameni, se strivesc, iar dac sînt ape seă ă ă învolbureaz . Cînd bate vîntul de la asfin it, oricît de slab ar fi el, celeă ţ dou Douvres sînt supuse de mai multe ori pe zi acestui asalt al valurilor.ă Valurile cresc, fluxul d ghies, stînca ine piept, gîtul dintre cele două ţ ă stînci nu se deschide decît cu greutate, valurile împinse cu for îşnesc înţă ţ sus şi mugesc ca ieşite din min i, talazurile izbesc cele dou fa adeţ ă ţ interioare ale defileului. Aşa se face ca reciful Douvres, atunci cînd suflă cel mai slab vînt dinspre apus, ofer acest spectacol ciudat : în larg, peă mare, linişte ; în recif, adevărat vijelie. Acest tumult local şi care nuă dep şeşte cadrul deă fileului n-are nimic comun cu o furtun ; nu e decît oă

r zmeă ri de valuri, îns îngrozitoare. Cît priveşte vînturile de laţă ă miaz noapte şi de la miaz zi, ele p trund în recif de-a curmeă ă ă zişul şi nu ridic de cît pu ine valuri în coridor. Intrarea dinspre r s rit a recifului,ă ţ ă ă am nunt care merit s fie reaă ă ă mintit, duce la stînca Omul; iar deschiz tura primejdioas dinspe apus e la cealalt extremitate, chiară ă ă între cele dou Douvres.ă

în aceast intrare dinspre apus se g sea Gilliatt împreun cu Durandeă ă ă eşuat şi cu „burduful" solid fixat între cele dou stînci.ă ă

O catastrof p rea de neînl turat. Vîntul care sufla, deşi slab, aveaă ă ă destul putere totuşi pentru a dezl n ui, dintr-un moment în altul, această ă ţ ă catastrof .ă

In pu ine ore, talazurile fluxului, care creştea neîncetat, aveau s seţ ă n pusteasc vijelios asupra strîmtorii dintre cele dou Douvres. Zvonulă ă ă în buşit al celor dinfii valuri se şi auzea. Apele umflate de la intrareaă defileului, vîrtej format prin presiunea întregului Atlantic, vor avea înd r tul lor toat masa de ap a oceanului. Nici valuri furtunoase, niciă ă ă ă talazuri furioase, ci un simplu val, hot rîtor, avînd o for de impulsiuneă ţă care, pornind din America şi ajungînd în Europa, produce o îşnitur deţ ă dou mii de leghe. Acest val, gigantic vîrtej al oceanului, va întilniă deschiderea recifului şi, sp rgîndu-se de cele dou , Douvres, turnurile deă ă straj ale intr rii, stîlpii deă ă fileului, umflat de flux, umflat de bariera care-i st în cale, respins de stînc , înt rîtat de vînt, se va n pusti cu îndîrjireă ă ă ă asupra recifului şi, zvîrcolindu-se ca un turbat din cauza piedicilor, va p trunde între cele dou ziduri ; cu toat furia tala-ă ă ă246•/urilor st vilite, va g si acolo „burduful" şi Durande, pe care Ic va sf rîmaă ă ă în buc i.ăţ

Împotriva acestei eventualit i trebuie un scut. Gilliatt îl .ivea gataăţ preg tit.ă

Trebuia oprit fluxul de a p trunde dintr-o dat în recif, tic a se izbi cuă ă furie în pere ii defileului, dar f r s i se pun stavil creşterii, s i seţ ă ă ă ă ă ă bareze trecerea, f r s i se refuze ină ă ă trarea ; trebuia s i se reziste şi s iă ă se cedeze în acelaşi timp, trebuia s se previn presiunea valului asupraă ă gîtului strimt al defileului, c ci aici era toat primejdia : trebuia procedată ă în aşa fel ca apa s nu n v leasc în recif, ci s p trund înă ă ă ă ă ă ă cetul cu încetul, în aşa fel încît talazul s -şi piard furia şi violen a ; această ă ţ ă turbat dezl n uire de for e trebuia îmblîn» zit . Trebuia înlocuită ă ţ ţ ă obstacolul care înt rîta, cu un obstacol care linişteşte.ă

Gilliatt, cu îndemînarea lui obişnuit , mai puternic decît lor a lui fizic ,ă ă ţ ă mişcîndu-se cu agilitatea unei capre s lbatice pe un pisc de munte, sau cuă dib cia unei maimu e într-o pă ţ ădure folosindu-se pentru salturile lui nesigure şi ame itoare pîn şi de cele mai mici vîrfuri de piatr , s rind înţ ă ă ă ap , ieă şind din ap , înotînd în mijlocul vîrtejurilor, c rîndu-se pe stînci,ă ăţă cu o funie între din i şi un ciocan în mîn , desf cu parîma care ineaţ ă ă ţ ag at şi lipit de temelia micii Douvre erîmpeiul de bordaj din parteaăţ dinainte a Durandei, f cu, foă losindu-se de mai multe buc i de frînghieăţ groas , un soi de î îni cu ajutorul c rora fix acest panou de piroaneă ţ ţ ă ă înfipte în granit, învîrti în jurul acestor î îni întreaga arm tur de scînduriţ ţ ă ă care aducea cu un chepeng de st vilar, o expuse apoi cu partea laterală ă

b t ii valurilor, aşa cum se face cu şafranulă ă 1 cârmei, iar valurile împinseră panoul în aşa fel, încît una din marginile ei se opri pe marea Douvre, în timp ce î înile de frînghie re ineau cealalt margine pe mica Douvre cuţ ţ ţ ă ajutorul piroanelor pe care le înfipsese mai înainte şi la temelia marii Douvre, el fix pe aceast stînc şi cealalt margine a panoului, aşa cumă ă ă ă procedase şi pe mica Douvre, pirqnind-o solid de cei doi stîlpi ai defileului; puse de-a curmezişul acestui st vilar un lan , ca o curea de-a curmezişulă ţ unui scut, şi în mai pu in de o or acest z gaz se ridic în fa a fluxului;ţ ă ă ă ţ stradela recifului fu închis întocmai ca o poart .ă ă1 Şafran — partea cîrmei care lucreaz asupra apei.ă247

Aceast construc ie solid , mas greoaie de birne şi de scînduri, care,ă ţ ă ă culcat , ar fi putut ine loc şi de plut , iar în picioare era ca un zid, fuseseă ţ ă mînuit de Gilliatt cu ajutorul valurilor, cu o iscusin de m sc rici. Seă ţă ă ă putea spune c festa fusese jucat înainte ca marea, care creştea mereu,ă ă s fi b gat de seam .ă ă ă

Fusese o împrejurare dintr-acelea cînd Jean Bart ar fi pronun atţ faimoasele lui cuvinte pe care le arunca m rii ori de cîte ori reuşea să ă scape de naufragiu : „Te-am tras pe sfoar , englezule !" (Se ştie c atunciă ă cînd Jean Bart voia s insulte oceanul, îi spunea „englezule".)ă

Dup ce termin opera ia de z g zuire a defileului, Gilliatt se gîndi laă ă ţ ă ă „burduf". El înf şurase destul cablu pe ambele ană core, pentru ca o dat cuă fluxul s se poat ridica şi barca. Toate acestea nu constituiau pentruă ă Gilliat o surpriz ; el pre v zuse totul ; un om de meserie şi-ar fi dat;ă ă imediat seama de asta dup cele dou macarale-galoş ă ă 1 fixate în partea dindăr t a „burdufului" prin care treceau dou frînghii ale c ror capeteă ă ă erau înf şurate în jurul inelelor celor dou ancore, cu scopul de a le înt ri.ă ă ă

Intre timp, apele crescuser ; fluxul ajunsese la jum tate din în l imeaă ă ă ţ sa maxim ; acesta e momentul în care valurile, chiar dac apele crescă ă liniştit, pot da loviturile cele mai puternice. Planul lui Gilliatt se împlini întocmai. Valurile se rostogoleau cu furie spre st vilar, se izbeau de el, seă învolburau şi treceau pe sub el. In afara st vilarului bîntuia hula, din coaceă de el apa se infiltra liniştit. Gilliatt realizase ceva cam ca nişte furci caudine ale m rii. Fluxul era învins.ăMai curînd peripe ii derît deznod mîntţ ă

Sosise clipa cea mai grea.Se punea acum problema coborîrii maşinii în barc .ăGilliatt r mase cîteva clipe pe gînduri, cu cotul mîinii stingi în mînaă

dreapt , şi fruntea în mîna stîng .ă ă1 Macara-galoş — macara lung şi turtit , avînd una din fe e t iat ,ă ă ţ ă ă

pentru ca s poat fi introdus parîma.ă ă ă248

Se urc apoi pe epav ; parte din ea, aceea pe care se g sea maşina,ă ă ă trebuia desprins , iar cealalt parte, carcasa, urma s r mîn pe loc.ă ă ă ă ă

T ie cele patru parîme care fixau de bordajul Durandei, la tribord şi laă babord, cele patru lan uri ale coşului. Parîmele fiind din cînep , briceagulţ ă le veni repede de hac.

Cele patru lan uri, eliberate, c zur atîmînd de-a lungul coşului.ţ ă ăDe pe epav , Gilliatt se urc pe aparatura construit de el, încerc cuă ă ă ă

piciorul soliditatea bîrnelor, cercet cu aten ie macaralele, se mai uit oă ţ ă dat la palancuri, pip i cablurile, examina matiselile ă ă l, se convinse că parîmele nec tr nite nu erau p trunse prea tare de umezeal , se asigură ă ă ă ă c nimic nu lipseşte şi c nimic nu amenin s se rup , apoi, s rind de peă ă ţă ă ă ă marginea bocaportului pe punte, se instal lîng cabestan, în acea parte aă ă Durandei care urma s r mîn mai departe agă ă ă ă at între cele douţ ă ă Douvres. Acolo îşi fix el postul de coă mand .ă

Grav şi emo ionat doar atîta cît trebuia, Gilliatt se mal uit o dat laţ ă ă palancuri, apoi lu o pil şi începu s taie lan» ul care inea toat această ă ă ţ ţ ă ă maşin rie în suspensie.ă

Prin vuietul m rii se auzea scrîşnetul pilei.ăLan ul cabestanului, legat de mandarul regulator, era foarte aproapeţ

de el, încît putea s -1 ajung cu mîna.ă ăDeodat se auzi o trosnitur . Veriga pe care-o pilea, tă ă ăiat mai mult deă

jum tate, se rupse, toat aparatura se puse în mişcare, Gilliatt abia avuă ă timp s se arunce asupra curern tului mandaruluî.ă

Lan ul rupt plesni cu putere stînca, cele opt cabluri se înţ tinser ,ă întregul bloc t iat şi cioplit se smulse cu violen din corpul epavei,ă ţă pîntecele Durandei se c sc , iar planşeul de fier al maşinii, ap sînd greuă ă ă pe cabluri, ap ru dedesubtul chilei.ă

Dac Gilliatt n-ar fi apucat la timp curentul mandarului, maşina s-ar fiă pr buşit. Dar mîna lui puternic era acolo ; şi maşina coborî lin.ă ă

Cînd fratele lui Jean Bart, Pieter Bart, acest be iv' viguros şi ager laţ minte, pescar s rman din Dunkerque, care-1 tutuia pe marele amiral ală Fran ei, salv galera „Langeron", gata sţ ă ă

1 Matiseala — împreunare a dou capete de parîm , trecînd şuviă ă ele lorţ unele x^rm altele.249se scufunde în micul golf d'Ambleteuse, cînd, pentru a smulge această greoaie mas plutitoare din mijlocul stîncilor pe timp de furtun , el legă ă ă vela cea mare, f cut sul, cu trestie maă ă rin , intind ca trestia, rupîndu-seă ţ de ia sine, s desf şoare vela în b taia vîntului, el se bizuise atunci peă ă ă ruperea trestiei, aşa cum Gilliatt se bizuise pe ruperea lan ului, şi ambeleţ ac iuni, îndr zne e şi ciudate, fur încununate de acelaşi sucţ ă ţ ă ces uimitor.

Mandarul pe care-1 apucase Gilliatt rezist şi func iona de minune.ă ţ Rolul s u era, v aminti i, de-a amortiza for ele, unite într-una singur şiă ă ţ ţ ă supuse unei mişc ri unice de ansamblu. Acest mandar se aseam nă ă ă întrucîtva cu bra ul unei buline numai c , în loc s orienteze o vel , eaţ ă ă ă asigura echilibrul unui întreg mecanism.

Gilliatt, stînd în picioare şi inînd strîns cabestanul, avea în min , ca sţ ă ă spunem aşa, tot pulsul aparatului.

In clipa aceea ieşi la iveal toat dib cia scornelilor lui Gilliatt.ă ă ăFor ele în prezen îşi exercitar ac iunea în aşa fel, încît seţ ţă ă ţ

completar .ăîn timp ce maşina Durandei, desprins dintr-o dat , coă ă bora spre

„burduf", „burduful" suia c tre maşin . Epava şi barca de salvare,ă ă ajutmdu-se în sens contrar, venea una înaintea celeilalte. Ele se c utauă una pe alta, economisindu-şi astfel jum tate din munc .ă ă

Fluxul, umflîndu-se f r zgomot între cele dou Douvres, ridica barca,ă ă ă

apropiind-o de epav . Mareea era mai mult de- cît învins , eraă ă domesticit . Oceanul f cea acuma parte din însuşi mecanismul lui Gilliatt.ă ă

Crescînd, apele urcau „burduful", f r smucituri, lin, aproaă ă pe cu b gareă de seam , ca şi cînd ar fi fost un obiect din poră elan.ţ

Gilliatt combina şi propor iona cele dou mişc ri, cea a apei şi cea aţ ă ă aparatului, şi, încremenit lîng cabestan, ca o statuie înfricoş toare c reia-ă ă ăi d deau ascultare toate for ele dintr-o dat , potrivea ritmul coborîriiă ţ ă maşinii dup ritmul creşterii apelor.ă

1 Bulin — manevr care serveşte la orientarea în vînt a velelor p trate.ă ă ă250

Apele urcau lin, palancurile func ionau f r smucituri Era o ciudatţ ă ă ă colaborare a tuturor for elor naturii, subjugate de om. Pe de o parte for aţ ţ de gravita ie aducînd maşina, pe de alt parte fluxul aducînd cu elţ ă ambarca iunea. Puterea de atrac ie a astrelor, care produce fluxul, şiţ ţ puterea de atrac ie a p mîntului, care este gravita ia ; se în eleseserţ ă ţ ţ ă parc între ele ca s -1 slujeasc pe Gilliatt. Ele îl slujeau f r s şov ie şiă ă ă ă ă ă ă f r r gaz, şi sub impulsul energiei unui singur om, aceste for e pasive seă ă ă ţ transformaser în auxiliare active. Din minut în minut lucrul înainta :ă distan a dintre barc şi epav descreş- tea pe nesim ite. Apropierea seţ ă ă ţ f cea în linişte şi cu o oareă care team parc de omul care se afla acolo.ă ă Elementele naturii primeau un ordin şi-1 executau.

Aproape exact în momentul în care fluxul se opri din creştere, parîmele încetar s se mai desf şoare. Dintr-o dat , dar f r cea mai mică ă ă ă ă ă ă smucitur , macaralele se oprir , Maşina, ca şi cînd ar fi fost pus cu mîna,ă ă ă lu loc în „burduf". St tea drept, în picioare, nemişcat , fixat solid.ă ă ă ă Postamentul de sus inere al maşinii se rezema cu cele patru col uri ale luiţ ţ pe paiolul b rcii.ă

Totul se sfîrşise cu bine.Gilliatt se uita înm rmurit.ăBucuria nu-1 prea r sf ase pîn atunci pe bietul om. Fu .copleşit de oă ăţ ă

fericire imens . Sim ea cum i se moaie picioaă ţ rele ; şi în fa a triumfului s u,ţ ă el, care nu sim ise nici o tulţ burare pîn atunci, începu dintr-o dat să ă ă tremure.

Privea aiurit „burduful" de sub epay şi maşina din „bură duf". Nici nu-i venea s -şi cread ochilor. S-ar fi zis c nu se aşteptase s fac ceea ceă ă ă ă ă f cuse. F urise minunea cu mîi- nile lui şi-o contempla acuma cu uimire.ă ă

Dar tulburarea-i fu ele scurt durat .ă ăGilliatt f cu mişcarea omului care se deşteapt din somn, apuc repedeă ă ă

fer str ul, t ie cele opt cabluri, apoi, la o disă ă ă tan de numai zece picioareţă de burduf, din cauza creşterii fluxului, s ri în barc , lu un sul de frînghie,ă ă ă f cu repşde patru funii cu la , le trecu prin inelele pe care le preg tiseă ţ ă dinainte şi fix cu ajutorul lor, de ambele p r i, la bordajul „burduă ă ţ fului", cele patru lan uri ale coşului care, cu o or mai înainte, fuseser încţ ă ă ă legate de bordul Durandei.

Dup ce fix , Gilliatt înl tur de pe partea de sus a maă ă ă ă şinii buc ileăţ epavei care mai atîrnau de ea. Un crîmpei pă251trat din tablierul pun ii Durandei era înc prins de maşin şi Gilliatt îiţ ă ă scoase cuiele şi eliber „burduful" de toat înc ră ă ă c tura asta de scînduri şiă

de grinzi pe care-o arunc pe stînci. Aceast uşurare era binevenit .ă ă ăDe altminteri, „burduful", cum era şi de aşteptat, rezistase straşnic de

bine sub greutatea maşinii. „Burduful" nu se afundase decît pîn la liniaă lui de plutire. Maşina Durandei, deşi atîrna greu, era totuşi mai uşoară decît mormanul de pietre şi decît tunul pe care le adusese odinioară Gilliatt de la Herm în „burduf".

Se terminase deci totul. Nu-i mai r mînea decît s plece acas .ă ă ăO victorie oare na ine «uitţ

Dar nu se terminase totul.Nimic nu era mai urgent decît redeschiderea gîtului strimt al defileului

barat de crîmpeiul din bordajul Durandei şi scoaterea neîntîrziat aă „burdufului" din recif. Cînd te afli pe mare orice clip e pre ioas . Vîntă ţ ă slab, abia cîteva cuie în larg ; seara, deosebit de frumoas , promitea oă noapte minunat . Marea era sta ionar , dar refluxul începuse s se şi facă ţ ă ă ă sim it; momentul era minunat pentru plecare. Refluxul avea ş -i uşurezeţ ă ieşirea din reciful celor dou Douvres, şi tot reă fluxul avea s -'i ajuteă intrarea în Guernesey. Ar fi putut fi la Saint-Sampson în zorii zilei.

Dar un obstacol neaşteptat se ivi. Exista o lacun în plaă nurile lui Gilliatt.

Maşina era liber ; coşul îns nu era.ă ăFluxul, apropiind „burduful" de epava suspendat în aer, micşoraseă

primejdia coborîrii maşinii în barc şi scurtase şi timpul opera iei deă ţ salvare ; dar aceast micşorare a intervaluă lui dintre barc şi epav f cuseă ă ă ca partea de sus a coşului s r mîn prins în deschiz tura din corpulă ă ă ă ă desf cut al epavei Coşul era prins ca între patru pere i.ă ţ

Valul îl servise pe Gilliatt, dar nu f r oarecare vicleni«!. P rea că ă ă ă marea, for at s asculte de voin a lui, avusese toţ ă ă ţ tuşi un gînd ascuns,

E drept îns c r ul pe ea re-l pricinuise fluxul avea s -1 Separeă ă ă ă refluxul.282

Coşul, înalt de peste-trei stânjeni, p trundea în corpul Du- randei pe oă distan de vreo opt picioare ; or, nivelul apei avea s scad cuţă ă ă dou sprezece picioare ; coşul, coborînd îmă preun cu barca o dat cuă ă retragerea apelor, ar fi cu aproape patru picioare dedesubtul epavei şi s-ar putea elibera.

Dar cît timp trebuia pentru aceast eliberare ? Şase ore.ăPeste şase ore va fi aproape miezul nop ii. Cum va ieşi oare laţ

asemenea or ? Şi ce drum s aleag în mijlocul tutuă ă ă ror acestor stânci, printre care abia dac reuşeai s - i croieşti drum în timpul zilei, şi cum să ă ţ ă se expun în toiul nop ii ne ă ţ num ratelor curse pe care i le întindea mareaă în aceste locuri ?

N-avea încotro. Trebuia s aştepte ziua urm toare. Aceste şase oreă ă odat pierdute, pierdeai cel pu in dou sprezece.ă ţ ă

Nici m car nu trebuia s - i treac prin gînd s te pripeşti şi s deschiziă ă ţ ă ă ă gîtul recifului. St vilarul avea s -i fie iar şi de folos la apropiata creştere aă ă ă apelor.

Lui Gilliatt nu-i r mînea decît s se odihneasc .ă ă ăS stea cu bra ele încrucişate, era singurul lucru pe care nu-l f cuseă ţ ă

înc de cînd se afla pe reciful Douvres.ă

Aceast odihn for at îl mînie şi-1 umplu aproape de reă ă ţ ă volt , ca şi cîndă ar fi fost vina lui. îşi spuse : „Oare ce-ar ghidi despre mine Deruchette, dac m-ar vedea trmd vind ?"ă ă

Totuşi, refacerea for elor sale nu-i era poate nefolositoare.ţ„Burduful" stîndu-i acum la dispozi ie, hot rî s -şi peţ ă ă treac noaptea înă

el.Se duse s -şi caute blana de oaie pe marea Douvre, se înapoie, mîncă ă

nişte moluşte de stânc şi doi sau trei coranci, apoi, fiindu-i tare sete, deteă pe gît ultimele înghi ituri de ap dulce de pe fundul ploştii, se înf şur înţ ă ă ă blana de oaie, în care îi era atît de bine, se culc lîng maşin , asemeneaă ă ă unui cîine de paz , îşi trase gluga pe ochi şi adormi.ă

Dormi adînc. Un somn dintr-acela care vin dup ce ai dus cu bine ună lucru la cap t.ăiAvertismentele m riiă

în mijlocul nop ii, dintr-o dat , şi ca şi cînd ar fi fost îmţ ă pins de un resort, se trezi.

Deschise ochii.253

Cele dou Douvres care se în l au deasupra capului s u p reauă ă ţ ă ă luminate ca de r sfrîngerea unui uriaş jeratic alb. Pe întreaga fa adă ţ ă neagr a recifului se juca parc refluxul unui foc.ă ă

De unde venea acest foc ?Din ap .ăMarea era nemaipomenit .ăP rea c s-au aprins apele m rii. Cît puteai cuprinde cu ochii, atît înă ă ă

interiorul recifului cît şi în afara lui, marea pîl- pîia ca o flac r . Această ă ă vîlv taie nu era roşie ; n-avea niă mic din v paia vulcanilor sau aă cuptoarelor încinse. Nici scîn- teiere, nici dogoare, nici purpuriul fl c rilor,ă ă nici zgomot. Lungi dîre alb strii închipuiau pe valuri cutele unui giulgiu. Oă vast lic rire palid înfiora apele. Nu era un incendiu ; era spectrul unuiă ă ă incendiu.

închipui i-v o bezn înv p iat .ţ ă ă ă ă ăNoaptea, noaptea nem rginit , tulbure şi difuz , p rea s in loc deă ă ă ă ă ţ ă

combustibil pentru acest loc de ghea . Era nu ştiu ce fel de lumin , iscatţă ă ă din întunecimi. întunericul intra ca element component în aceast lumină ă fantom .ă

Marinarii de pe Marea Mînecii cunosc cu to ii aceste fosţ forescen e deţ nedescris, pline de avertismente pentru navigatori.

Iu aceast lumin , lucrurile îşi pierd materialitatea. îmbiă ă bate de pîlpîirea spectral , ele par str vezii. Stîncile nu mai sînt decît nişteă ă contururi. Cablurile ancorelor par nişte bare de fier încins. Sub ap ,ă plasele pescarilor sînt ca nişte împletituri de foc. Jum tate din vîsl e deă ă abanos, cealalt juă m tate, de sub val, e de argint. Pic turile de ap ce seă ă ă preling de pe vîsl şi cad în mare se aprind ca nişte stele. Fiecare barcă ă trage dup ea o comet . Cor bierii, împroşca i cu ap şi luminoşi, pară ă ă ţ ă nişte ruguri vii. Afunzi mîna în ap şi-o sco i înm nuşat în fl c ri; dară ţ ă ă ă ă fl c rile sînt moarte, nu le sim i. Bra ul i-e un t ciune aprins. Formele deă ă ţ ţ ţ ă sub valuri par purtate de un curent de foc. Spuma scînteiaz . Peştii sîntă

asemenea unor limbi de foc sau unor frînturi de fulger şerpuind în adîncurile palid luminate.

Aceast lumin str b tuse prin pleoapele închise ale lui Gilliatt.ă ă ă ă Datorit ei se trezi.ă

Şi se trezi la timp.254

Apele m rii se retr seser , dar începeau s creasc din nou. Coşulă ă ă ă ă maşinii, care se desprinsese de sub epav în timpul somnului lui Gilliatt,ă avea s fie prins din nou între pere ii deschiz turii care se c sca deasupraă ţ ă ă lui.

Se reîntorcea încetişor în acelaşi loc.Doar un picior mai avea coşul pîn s intre iar şi în desă ă ă chiz tura dină

corpul Durandei.Creşterea apei cu un picior e pentru flux chestiune de o jum tate deă

or . Gilliatt avea deci înainte-i o jum tate de or pentru a folosi situa iaă ă ă ţ favorabil care era din nou priă mejduit ,ă

Se ridic brusc în picioare.ăTotuşi, oricît de urgente erau m surile pe care trebuia s le ia, r maseă ă ă

pe gînduri cîteva minute, intuit locului, privind cu aten ie fosforescen a.ţ ţ ţGilliatt cunoştea extrem de bine marea. Cu toate c de atîtea ori îlă

bruftuise, el îi era de mult vreme tovar ş. Nu era gînd pe care această ă ă fiin misterioas — oceanul — s -1 nuţă ă ă treasc , şi Gilliatt s nu i-1 poată ă ă ghici. Gilliatt, stînd mereu singur, observînd şi v zînd, devenise aproapeă un prezic tor al vremii, ceea ce în englezeşte se numeşte weatherioise —ă un proroc al timpului.

Gilliatt alerg la parîmele cele mari şi le d du drumul puă ă in ; apoi,ţ nemaifiind re inut de ancorele afurcate, prinse cu putere cangeaţ „burdufului" şi, sprijinindu-se de stînci, împinse barca spre gîtul defileului, la cî iva metri de Durande, foarte aproape de st vilar. In mai pu in de zeceţ ă ţ minute „burduful" fu scos de sub carcasa eşuat . Nici o primejdie ca deă acum încolo coşul s mai fie prins în curs . Fluxul putea creşte în voie.ă ă

Totuşi, Gilliatt n-avea de fel aerul unui om care are de gînd s plece.ăCercet înc o dat fosforescen a m rii şi ridic ancorele ; dar nuă ă ă ţ ă ă

pentru a le scoate definitiv din ap , ci pentru a ană cora din nou «„burduful", şi înc foarte solid ; de data aceaă sta, e drept, ling ieşire.ă

Nu folosise gîn atunci decît cele dou ancore ale „bură ă dufului", nu întrebuin ase înc ancora cea mic a Durandei, pe care, v reaminti i, oţ ă ă ă ţ g sise printre stînci. Acgast ancor fusese pus „gata pentru oriceă ă ă ă împrejurare", într-un ungher al ¿burdufului", dimpreun cu o provizieă întreag de parîmeă255şi de macarale, şi cu cablul ei, prev zut dinainte cu bo uri' foarte rigide,ă ţ care opresc deriva2 vasului. Gilliatt arunc şi cea de-a treia ancor , avîndă ă grij s lege cablul ei de un ot- gon care avea un cap t înf şurat de jură ă ă ă împrejurul inelului ancorei, iar cel lalt în jurul cabestanului orizontal ală „burdufului". El realiz în felul acesta un fel de afurcare „în lab de gîsc ",ă ă ă cu mult mai solid decît afurcarea cu dou ancore. Toate acestea erauă ă semnul unei vii îngrijor ri şi a sporirii m surilor de precau ie. Un marinară ă ţ ar fi recunoscut în aceast opera ie un soi de ancorare de vreme rea, cînclă ţ

te aştep i ca vreun curent s aduc nava sub vînt.ţ ă ăFosforescen a pe care Gilliatt o supraveghea şi asupra cţ ăreia îşi avea

veşnic a inti i ochii îl amenin a poate, dar în acelaşi timp îi aducea şiţ ţ ţ foloase. F r ea, Gilliatt ar fi r mas mai departe prizonierul somnului şi ară ă ă fi c zut în cursa pe care i-o întindea noaptea. Ea îl trezise şi tot ea îi şiă lumina drumul.

în recif d inuie un fel de lumin suspect . Dar aceast str lucire, oricîtă ă ă ă ă de neliniştitoare i s-ar fi p rut ea lui Gilliatt, îşi avusese şi partea ei bun ,ă ă întrucît îl f cuse s vad peă ă ă ricolul şi îi d duse putin a s manevreze barca.ă ţ ă De acum înainte, oricînd ar fi vrut Gilliatt s ridice ancora şi s plece,ă ă „burduful" în care se g sea maşina era liber.ă

Numai c Gilliatt p rea c se gîndeşte din ce în ce mai pu in la plecare.ă ă ă ţ Dup ce barca fu ancorat , Gilliatt se duse în „magazia" lui, de unde luă ă ă cel mai solid lan pe care-l g si şi, legîndu-1 de piroanele b tute în celeţ ă ă dou Douvres, înt ri pe din untru, eu ajutorul lui, barajul de scînduri şi deă ă ă grinzi, pe care mai înainte îl înt rise pe dinafar cu ajutorul celuilalt lan ,ă ă ţ pus de-a curmezişul. Departe de-a deschide ieşirea defileului, el o astupă şi mai bine înc .ă

Fosforescen a continua s -1 lumineze, dar începuse s des- creasc înţ ă ă ă intensitate. E drept c începuse s se şi lumineze de ziu .ă ă ă

Deodat , Gilliatt ciuli urechea. * -ă1 Bo — leg tur menit s opreasc alunecarea unor parime saur aţ ă ă ă ă ă

unui lan .ţ2 Deriva — deplasarea sub influen a vîntului sau a curentului a naveiţ

ancorate (sau a navei în mers).256Cine are urechi de auzit, s audă ă

I se p ru e aude, venind de la mari dep rt ri, un vuiet slab,ă ă ă ă nedesluşit.

Adîncurile scot, la anumite ore, un fel de bubuit.El ascult din nou. Zgomotul îndep rtat se repet . Gilliatt cl tin dină ă ă ă ă

cap ca omul care ştie despre ce este vorba.Cîteva minute dup asta era la cealalt extremitate a de- lileuluiă ă

recifului, la intrarea dinspre r s rit, care pîn atunci fusese deschis şi, cuă ă ă ă lovituri puternice de ciocan, înfipse mai multe piroane în granitul celor dou stînci ce str juiau gîtul dinspre stînca Omul, aşa cum f cuse şi laă ă ă intrarea defileului dintre cele dou Douvres.ă

Cr p turile acestor stînci erau gata preg tite pentru asta şi prev zuteă ă ă ă din abunden cu pene de lemn, aproape toate din inim de stejar. Recifulţă ă era foarte d r p nat în partea aceea şi prezenta numeroase cr p turi, aşaă ă ă ă ă c Gilliatt putu s împlînte un num r şi mai mare de piroane decît în posă ă ă -tamentul celor dou Douvres.ă

La un moment dat, ca şi cînd ar fi suflat cineva deasupra ei, fosforescen a se stinse ; aurora, din clip în clip mai str lucitoare, îi luţ ă ă ă ă locul.

Dup ce înfipse piroanele, Gilliatt aduse bîrne, apoi frână ghii, apoi lan uri, şi f r s -şi lase o singur clip lucrul din ochi, f r s -şi abatţ ă ă ă ă ă ă ă ă ă aten ia un singur moment, începu s construiasc de-a curmezişul gîtuluiţ ă ă strimt dinspre Omul, cu ajutorul unor scînduri groase de stejar fixate

orizontal si legate între ele cu otgoane, unul din acele st vilare cu spa iiă ţ libere între scînduri, pe care ştiin a modern şi le-a însuşit acuma în urmţ ă ă şi pe care le-a botezat „sparge-valuri".

Aceste st vilare sînt gardurile de sîrm ghimpat ale foră ă ă tifica iilorţ ridicate în calea furtunilor. Nu po i lupta împotriva m rii decît bizuindu-teţ ă pe putin a de a-i m cina for a, divi- zînd-o.ţ ă ţ

între timp, soarele se ridicase plin de str lucire. Cerul era senin, mareaă era liniştit .ă

Gilliatt d dea zor. Era liniştit şi el, îns graba lui l sa sa se întrevadă ă ă ă îngrijorarea.17 — Oamenii m rită257

Alerga, f cînd s rituri uriaşe, de pe-o stînc pe alta, de la' st vilar laă ă ă ă magazie şi de la magazie la st vilar. Se reîntoreea de acolo tîrînd cuă violen ba o coast , ba o grind de carţă ă ă ling ă 1. Utilitatea acestor provizii ieşea curînd la iveal . Era limpede c Gilliatt era pus în fa a uneiă ă ţ eventualit i pe care o prev zuse.ăţ ă

O puternic bar de fier îi inea loc de pîrghie pentru a muta dintr-ună ă ţ loc în altul bîrnele.

Lucrarea se înfiripa cu atîta repeziciune, încît p rea c-o Vezi crescînd cuă ochii. Cine n-a v zut un genist lucrînd ca s înjghebeze un pod, nu-şiă ă poate da seama de repeziciunea cu care lucra Gilliatt.

Gîtul dinspre r s rit era şi mai îngust decît gîtul dinspre apus. N-aveaă ă decît cinci sau şase picioare l ime. Aceasta îi convenea lui Gilliatt. Spa iulăţ ţ care urma s fie înt rit şi închis fiind foarte strîmt, st vilarul avea s fie cuă ă ă ă atît mai solid şi mai uşor de f cut. Erau de ajuns numai grinzile orizontale,ă nu mai era nevoie şi de ruşi.ţă

Dup ce aşez primele traverse ale „sp rg torului de vaă ă ă ă luri", Gilliatt se urc pe ele şi ascult cu aten ie.ă ă ţ

Vuietul devenea tot mai desluşit.Gilliatt continu s lucreze la st vilar. îl înt ri cu dou gruie de peă ă ă ă ă

Durande, legîndu-le de eşafodajul de grinzi cu nişte frînghii trecute prin cele trei roti e ale macaralelor gru- ielor. Apoi leg totul cu lan uri.ţ ă ţ

Aceast construc ie nu era altceva decît un fel de gr tar enorm cuă ţ ă bîrne şi lan uri drept gratii.ţ

P rea mai curînd împletit decît construit .ă ă ăGilliatt dubl leg turile şi mai b tu piroane în locurile unde mai eraă ă ă

nevoie.Cum g sise o gr mad de bare de fier îndoite pe_epav , avusese dină ă ă ă

ce s -şi fac o mare provizie de cuie de acestea.ă ăTot lucrînd, sf rîma într-una pesme i între din i. îi era sete, dară ţ ţ

nemaiavîifd ap dulce, nu şi-o putea astîmp ra. Goă ă lise plosca în timpul cinei din ajun.

Mai b tu înc patru-cinci scînduri, apoi se urc din nou pe st vilar. Ciuliă ă ă ă urechea.

Zgomotul dep rtat încetase. Domnea o linişte mormîn- tal .ă ă1 Carling — grinda longitudinal de leg tur a osaturii navei.ă ă ă ă253

Marea era liniştit şi nespus de frumoas ; merita toate madrigalele peă ă

care i le închin burghezii, atunci cînd sînt satisf cu i de ea : „oglind ",ă ă ţ ă „lac", „untdelemn, nu alta", „o juc rie", „blînd ca mieluşelul". Verdeleă ă adînc al oceanului r spundea albastrului adînc al cerului. Un smarald şi ună safir care se admirau unul pe altul. Nu-şi puteau g si nici un cusur. Nici ună nor în înaltul cerului, nici urm de spum deaă ă supra m rii. Şi-n toată ă splendoarea asta p şea maiestuos soaă iele de aprilie. Era cu neputin sţă ă întîlneşti vreodat vreme mai frumoas .ă ă

Departe, în zare, un lung şirag negru de p s ri c l toare învrîsta cerul.ă ă ă ă Zburau cu repeziciune. Se-ndreptau spre uscat, în zborul lor era ceva ce aducea a fug .ă

Gilliatt continu s înal e st vilarul.ă ă ţ ăIl în l cît putu, atît cît îi permitea rotunjimea stîncilor.ă ţăSpre amiaz , soarele i se p ru mai fierbinte decît s-ar fi cuvenit.ă ă

Amiaza e ora primejdioas a zilei; Gilliatt, stînd în picioare pe trainiculă baraj de gratii pe care-1 sfîrşise chiar atunci, începu s cerceteze din nouă zarea.

Marea era mai mult decît liniştit ; era ca o ap st tă ă ă ătoare. Nu se z reaă nici o pînz . Pe cer, nic ieri, nici un nor ; numai c din albastru cerulă ă ă devenise alb. De un alb ciudat, în zare, spre apus, se vedea doar o pată micu care nu preţă vestea nimic bun. Pata nu se clintea din loc, dar creştea. în. dreptul stîncilor, valurile frem tau uşurel.ă

Gilliatt fusese bine inspirat construind barajul.Se apropia furtuna.Abisul se hot rîse s dea b t lia.ă ă ă ă

254LUPTAExtremele se ating, iar contrariile se anun unele pe alteleţă. „Nimic nu4 mai Primejdios decît vijelia echinoc iului cînd mtirzie.ţ

Un fenomen însp imînt tor se isc atunci pe mare feă ă ă nomen care ar putea fi numit „n vala vînturilor din W"ă

in orice anotimp, dar mai ales în epoca conjunc iilor s°au a opozi iilorţ ţ unei planete cu soarele, în clipa cînd te aştepti mai pu in, marea-iţ cuprins dintr-o dat de o linişte stranie Aceasta uriaş şi necontenită ă ă ă fr mîntare a valurilor se potoă leşte ; a ipeşte ; lîncezeşte ; pare c-ar vrea sţ ă se odihneasc • ai putea crede c-a obosit. Toate zorzoanele marin reşti,ă ă înce- pmd cu ghidonul b rcilor de pescari şi terminînd cu flamurile vaseloră de r zboi stau pleoştite de-a lungul catargelor.ă

Apoi, dintr-o dat , toate peticile astea încep s fream te uşurel.ă ă ăE timpul, dac pe cer sînt nori, s pîndeşti formarea noă ă rilor cirus, dacă

soarele e la asfin it, s cercetezi roşata amurţ ă gului ; iar dac e noapte cuă lun , s -i supraveghez! cearc n nele.ă ă ă

Exist expresia : „Sub piatr st pitit iparul" ; ar fi mai potrivit s seă ă ă ţ ă spun : „înd r tul liniştii se ascunde furtuna".ă ă ă

Ore întregi, uneori zile întregi se scurg în felul acesta. Pilo ii vaselor îşiţ îndreapt ocheanele cînd într-o direc ie, cînd într-alta. Chipul b trîniloră ţ ă marinari se în spreşte de mî- nia ce clocoteşte în ei, pricinuit deă ă aşteptarea îndelungat .ă

Deodat se aude un murmur puternic şi nedesluşit. E ca un fel deă dialog misterios, undeva în v zduh.ă

Nu se z reşte nimic.ă260

Marea r mîne liniştit .ă ăIns zgomotul creşte, se înte eşte, se înal . Dialogul de- \ ine din ce înă ţ ţă

ce mai puternic.S-ar p rea c dincolo de zare e cineva. Cineva însp imînt tor : vîntul.ă ă ă ăExplica ia zgomotului auzit de Gilîiattţ

Marea n val a vînturilor asupra uscatului are loc în timă ă pul echinoc iilor.ţ

E vremea furtunilor.Marea aşteapt şi tace.ăUneori, cerul e posomorit. E plumburiu, un m nunchi uriaş de noriă

cenuşii îl acoper aproape în întregime. Mariă narii privesc cu îngrijorare chipul sup rat al întunericului.ă

Dar de înf işarea lui mul umit le e şi mai fric . Un cer str lucitor laăţ ţ ă ă ă vremea echinoc iului ascunde totdeauna vijelie. Ie o vreme liniştit caţ ă aceasta, „Turnul Bocitoarelor" din Amsterdam se umplea de femei care cercetau neliniştite zarea.

Cînd furtuna de prim var sau de toamn întîrzie, e semn ca va izbucniă ă ă cu şi mai mult furie. îşi ine for ele în rezerv , ca s pustiiasc .ă ţ ţ ă ă ă

Cînd aşteptarea e prea lung , marea nu-şi d pe fat neă ă ă r bdarea decîtă printr-o linişte sporit . Numai c tens'iunea magnetic se manifest prină ă ă ă ceea ce am- putea numi „aprinderea apei". Lic riri se înal din valuri.ă ţă V zduh înc rcat cu electricitate, mare fosforescent . Marinarii se simtă ă ă istovi i. Aceast clip e îndeosebi periculoas pentru vasele construţ ă ă ă ite din metal; carcasa lor metalic poate produce devieri de busol , care le duc laă ă pieire. în felul acesta a pierit transatlanticul Iowa.

în acest timp, de acolo, din larg, din dep rt rile de nepă ă ătruns, din orizontul plumburiu al singur t ilor, din str fună ăţ ă durile libert iiăţ nez g zuite, vin vînturile.ă ă

Aten ie, echinoc iul se preg teşte de lupt .ţ ţ ă ăOrice furtun e precedat de un murmur. Dincolo de Zare, uraganeleă ă

se sf tuiesc mai întîi în şoapt .ă ă261

Asta se aude ca un zvon în întunecimi, departe, deasupra liniştii înfricoş toare a m rii.ă ă

Şopotul acesta amenin tor îl desluşise atunci Gilliatt. Fosforescen aţă ţ fusese cel dintîi semn ; şopotul, cel de-al doilea.între dou releă «

Atîta timp cît „burduful" fusese ancorat în micul golf al Omului, iar maşina solid fixat în podeaua epavei, Gilliatt fusese de neînfrînt.ă „Burduful" era în siguran , maşina la ad post; cele dou Douvres, întreţă ă ă care era prins maşina, o condamnau la o distrugere lent , dar o ap rauă ă ă împotriva oric rei surprize. în orice caz, lui Gilliatt îi mai r mînea un mijă ă loc de salvare. Chiar dac maşina era" distrus , Gilliatt nu era pierdut. El aveaă ă la îndemîn „burduful" cu care putea pleca oricînd.ă

Dar s aştep i ca „burduful" s fie scos din golfule ul unde era ancorată ţ ă ţ în siguran , s -1 laşi s intre în defileul ceţă ă ă lor dou Douvres, s ai r bdareă ă ă pîn -1 vezi pe el, de asemeă nea, prizonierul recifului, s -i îng dui lui Gilliattă ă

s duc la bun sfîrşit ac iunea de salvare a maşinii, scoaterea din epav şiă ă ţ ă transbordarea ei pe „burduf", s nu pui nici un fel de pieă dic acesteiă minunate opera ii menite s strîng laolalt în barc toate piesele slavate,ţ ă ă ă ă s consim i la des vîrşirea acestei victorii, aici era cursa.ă ţ ă

în clipa aceasta maşina, „burduful" şi Gilliatt se g seau reuni i înă ţ defileul recifului. Ei alc tuiau un singur tot. Era de ajuns o singur sfor are,ă ă ţ îndreptat asupra unui singur punct, pentru ca „burduful" s fie sf rîmată ă ă de stînci, maşina înghi it de valuri, Gilliatt înecat. Toate acestea puteau fiţ ă s vîrşite dintr-o dat şi f r irosirea for elor ; putea fi distrus totul dintr-oă ă ă ă ţ singur lovitur .ă ă

Rar situa ie mai grea decît cea în care se g sea Gilliatt.ţ ăSfinxul ipotetic, pe care imagina ia vis torilor îl b nuise undeva,ţ ă ă

înd r tul beznei, p rea s -1 pun în dilem .ă ă ă ă ă ăS r mîn , sau s plece ?ă ă ă ă

262S plece era nebunie curat , s r mîn era ceva însp i- mînt tor.ă ă ă ă ă ă ă

LuptaGilliatt se urc pe marea Douvre.ăDe acolo putea vedea tot întinsul m rii.ăSpre apus era ceva de necrezut. Se ridica dintr-acolo un zid. Un zid

imens de nori, acoperind de Ia un cap t la cel lalt toat suprafa a m rii,ă ă ă ţ ă se în l a încet de la orizont c tre zenit. Acest zid dreptunghiular, vertical,ă ţ ă f r nici o sp rtur pe toat în l imea lui, f r nici o sp rtur pe creast ,ă ă ă ă ă ă ţ ă ă ă ă ă p rea conă struit cu firul cu plumb, iar muchiile trase cu sfoar . Un nor careă se asem na cu granitul. Povîrnişul acestui nor, perfect perpendicular înă partea de miaz zi, se rotunjea pu in spre miaz noapte ca o t blie deă ţ ă ă tinichea îndoit la un cap t, suge- rînd uşoara alunecare a unui plană ă înclinat. Acest perete "ele negur se l rgea şi creştea f r ca partea luiă ă ă ă superioar s înă ă ceteze o clip de a fi paralel cu linia orizontului, aproapeă ă de nedesluşit în întunericul ce se l sa pe mare. Acest zid al v zduhului seă ă în l a ca şi cînd ar fi fost dintr-o bucat , în t cerea deplin . Nici o unduire,ă ţ ă ă ă nici o cut , nici un ascu iş care s ias în afar sau care s se rup dină ţ ă ă ă ă ă masa compact . Aceast imobilitate în mişcare avea un aspect lugubru.ă ă Soarele, palid înd r tul unei neguri de o transparen boln viă ă ţă ă cioas ,ă lumina aceast viziune de apocalips. Norul acoperea acum aproapeă jum tate din bolt . S-ar fi zis c ai în fa a ta însp imînt torul povîrniş ală ă ă ţ ă ă abisului. Era ceva care aducea cu creşterea unui munte de întuneric între cer şi p mînt.ă

în plin zi se l sa noaptea.ă ăV zduhul era încins ca un cuptor. Un abur umed ca de etuv seă ă

împr ştia în aceast îngr m dire ciudat de nori. Cerul, care din albastruă ă ă ă ă devenise alb, din alb se f cuse cenuă şiu. Parc-ar fi fost o plac enorm deă ă ardezie. Marea, dedesubt, tulbure şi plumburie, era o alt plac uriaş deă ă ă ardezie. Nici o adiere, nici un tremur pe ape ; nici un zgomot. Cît puteai cuprinde cu ochii, marea era pustie. Nic ieri nici o pînz . P s rile seă ă ă ă ascunseser .ă263

Creşterea acestei mase compacte de întuneric se f cea pe nesim ite.ă ţ Apropierea ei era înfior toare.ă

Gilliatt privi fix norul ce se apropia şi morm i printre din i : „Mi-e seteă ţ şi-mi vei da s beau !"ă

R mase cîteva clipe nemişcat, cu ochii a inti i asupra noă ţ ţ rului. S-ar fi zis c m soar din cap pîn în picioare furtuna. Scoase din buzunarul bluzeiă ă ă ă sale „ocnaşa" şi şi-o puse pe cap. Apoi lu , din scobitura în care dormiseă atî'ta vreme, toat reă zerva lui de oale, îşi trase jambierele şi-şi îmbr cţ ă ă mantaua de ploaie întocmai ca un cavaler care-şi pune armura în mo-mentul începerii b t liei. Se ştie c nu mai avea ghete, dar piă ă ă cioarele i se b t toriser tot umblînd mereu pe stînci.ă ă ă

Preg tit astfel de lupt , cercet cu aten ie st vilarul, înă ă ă ţ ă şfac cu energieă funia cu noduri, coborî de pe platoul Dou- vre, puse piciorul pe stîncile de jos şi alerg la magazie. Cîă teva clipe mai tîrziu, se puse pe lucru. Dacă norul ar fi avut auz, ar fi putut auzi loviturile lui de ciocan. Ce f cea Gil-ă uatt ? Cu ceea ce-i mai r m sese din piroanele, funiile si bîrnele sale, elă ă ridic de-a curmezişul intr rii înguste dină ă spre r s rit un al doilea baraj deă ă gratii, la zece sau dou spreă zece picioare înd r tul primului.ă ă

Continu s domneasc o linişte adînc . Firicelele de iarb dintreă ă ă ă ă cr p turile recifului nici nu clinteau.ă ă

Deodat , soarele disp ru. Gilliatt în l capul.ă ă ă ţăNorul, care se urca necontenit, acoperise soarele. Parc lumina zilei s-ă

ar fi stins dintr-o dat şi ar fi r mas numai r s- frîngerea ei palid şiă ă ă ă tulbure.

Zidul de nori îşi schimbase înf işarea. îşi pierduse forma compact ,ăţ ă unitar . Atingînd zenitul, se încre ise în lat şi atîrna pieziş pe restul bol ii.ă ţ ţ Norul avea acum un fel de etaje. Procesul de z mislire a furtunii se citeaă ca într-o sec iune de tranşeu. Se puteau deosebi straturile de ploaie şiţ z c mină ă tele de grindin . Nu se vedeau fulgere, ci numai' o înfricoă ş toareă lic rire difuz , c ci ideea de groaz se poate foarte bine lega şi de ideeaă ă ă ă de lumin . Se auzea, nedesluşit , r suă ă ă flarea vijeliei. T cerea care domneaă în v zduh zvîcnea înă ăbuşit. Gilliatt, t cut şi el, se uita cum i se strîngă deasupra capului toate blocurile acestea de pîcl şi cum se iscă ă diformitatea norilor. La orizont se aşternea greoi şi se l ea un brîu deăţ negur de culoare cenuşie, iar la zenit o fîşie de culoareaă264

pi limbului ; zdren e p mîntii atîrnau din în l imile norilor peste cea aţ ă ă ţ ţ groas de jos. Tot fundalul scenei alc tuit din ziă ă dul de nori avea o nuanţă spectral , l ptoas , p mîntie, poă ă ă ă somorit , de nedescris. Un sub iratic noră ţ alburiu, transversal, Venit nu se ştie de unde, t ia pieziş, dinspreă miaz noapte c tre miaz zi, zidul cel înalt şi întunecat. Unul dn capeteleă ă ă acestui nor se tîra deasupra m rii. Şi, în locul unde atingea v lm şagul deă ă ă valuri, se z rea în întuneric un cl buc de abur roşu. Dedesubtul şuvi eiă ă ţ acesteia lungi de nori sp lă ăciri, nouraşi negri de tot, şi la o în l ime foarteă ţ mic , zburau iu sens contrar, ea nişte bezmetici, ca şi cum n-ar mai fi ştiută ce-i eu ei. Norul uriaş, care servea drept fundal, creştea din toate p r ileă ţ dintr-o dat , m rind întunecimea şi con- ti'iuîndu-şi înaintarea lugubr . Nuă ă ă mai r m sese, spre r să ă ă ărit, în spatele lui Gilliatt, decît un portal de cer albastru, care urma s se închid şi el. F r s se fi sim it în aer nici ceaă ă ă ă ă ţ mai mic adiere, o stranie risip de puf cenuşiu trecu prin v zduh,ă ă ă

împr ştiindu-se peste tot locul şi f rîmi îndu-se, ca şi cînd înd r tulă ă ţ ă ă acestui zid de întuneric ar fi jumulit cineva o pas re uriaş . Se formase ună ă tavan negru compact, care în lundul z rii atingea marea şi se contopea cuă ea în bezn . Sim eai cum înainteaz ceva. Ceva uriaş, greoi şi cumplit,ă ţ ă întunericul creştea. Dintr-o dat izbucni un tunet asurzitor.ă

Gilliatt resim i şi el zguduitura.ţNici un fel de desc rcare electric nu înso i tunetul. Fuă ă ţ sese ca un tunet

negru. Liniştea se aşternu din nou. Era ca o pauz înaintea unei lu ri deă ă pozi ie. Apoi se iscar , unul dup altul şi cu încetineal , fulgere uriaşe,ţ ă ă ă f r form . Erau fulă ă ă gere mute. Nici o bubuitur . De fiecare dat cîndă ă fulgera, întreg v zduhul se lumina. Zidul de nori se preschimbase acumă într-o peşter . Avea bol i şi arcade. în untru z reai umbre. Se înfiripauă ţ ă ă capete monstruoase ; p reau c se întind gîturi; elefan i, purtîndu-şiă ă ţ turnurile pe spinare, care abia se întrez reau şi disp reau numaidecît.ă ă

G coloan de negur , dreapt , rotund şi neagr , deasuă ă ă ă ă pra c reiaă plutea un abur alb, închipuia coşul unui vapor uriaş, înghi it de valuri,ţ care-şi încinge cazanele sub ap şi fumeg . Pînze largi de nori unduiau caă ă faldurile unor drapele.265

Gilliatt sim i dintr-o dat c -i trece un suflu prin plete. Trei sau patruţ ă ă p ianjeni mari de ploaie fur zdrobi i de stînc în preajma lui. Şi, pentru aă ă ţ ă doua oar , bubui tr sneă ă tul. Se stîrni vîntoasa.

întunecimea îşi pierduse r bdarea ; cea dintîi bubuitur a tunetuluiă ă r scolise marea, cea de-a doua spintec peretele de nori de sus şi pînă ă ă jos, se ivi o cr p tur şi toat apa iă ă ă ă ţ nut în suspensie n v li pe-acolo,ă ă ă cr p tura se pref cu înă ă ă tr-o gur deschis care vomita ploaie, şi spasmeleă ă furtunii se pornir .ă

înfricoş toare clip !ă ăAvers , uragan, fulgere, detun turi, valuri pîn -n nori, spum ,ă ă ă ă

bubuituri, zvîrcoliri frenetice, strig te, urlete r guşite, şuier turi, toate de-ă ă ăa valma. Dezl n uirea monştrilor.ă ţ

Vîntoasele izvorau ca nişte fulgere. Iar ploaia nu c dea, se pr buşea.ă ăPentru un biet om, prins ca Gilliatt cu o cor bie supraă înc rcat într-ună ă

defileu de stînci la largul m rii, nu exista nimic mai amenin tor. Primejdiaă ţă fluxului, pe care Gilliatt îl învinsese, nu era nimic pe lîng primejdiaă furtunii. Iat care era situa ia :ă ţ

Gilliatt, înconjurat din toate p r ile de primejdii, desfă ţ ăşura în ultimul moment şi-n fa a pericolului suprem o straţ tegie extrem de iscusit . El îşiă fixase punctul de sprijin chiar la inamic ; se unise cu reciful ; stînca Douvre, duşmanul lui alt dat , îi era acum tovar ş în acest uriaş duel.ă ă ă Gilliatt îl îngenunchease. Din acest mormînt, Gilliatt îşi f cuse fortă ărea a.ţ El se fortificase în aceast ruin formidabil din mijă ă ă locul m rii. Era blocată acolo, dar şi împrejmuit de ziduri de ap rare. Avea, ca s spunem aşa,ă ă spatele acoperit de recif, şi da piept cu uraganul. Baricadase strîmtoarea, aceast şoă sea a valurilor. Era, de altminteri, singurul lucru care-i mai r m sese de f cut. Se pare c oceanul, care e şi el un despot, poate fiă ă ă ă totuşi pus la punct cu ajutorul baricadelor. „Burduful" putea fi socotit în siguran din trei p r i. Strîns îrstre cei doi pere i interiori ai recifului,ţă ă ţ ţ afurcat „în lab de gîsc ", era ap rat dinspre miaz noapte de micaă ă ă ă

Douvre, iar spre miaz zi de Douvre cea mare, povîrnişuri s lbatice multă ă mai deprinse s dezl n uie catastrofa, decît s-o împiedice. Dinspre apusă ă ţ vasul era ap rat de t blia de bîrne, legat cu otgoaneă ă ă266i intuit de stînci, baraj încercat, care învinsese apriga viiţ ţ ă toare a fluxului,

adev rat poart de fort rea , avînd drept stîlpi înşişi coloanele recifuluiă ă ă ă ţă — cele dou Douvres. Nimio de temut din partea asta. Primejdia veneaă dinspre r s rit.ă ă

Spre r s rit nu era decît sparge-valuri. Un sparge-valuri o un aparată ă care pulverizeaz . Cel pu in dou baraje de graă ţ ă tii îi sînt necesare. Dar Gilliatt n-avusese timp s ridice deă cît unul singur. Construia acuma în plin furtun pe cel de-al doilea.ă ă

Din fericire, vîntul sufla dinspre nord-vest. Marea are şî ea stîng ciile ei.ă Acest vînt, str vechiul vînt dinspre nord- vest, nu se sim ea prea tare peă ţ stîncile Douvres. El asalta reciful de-a curmezişul şi nu împingea valurile nici în prima, nici într-a doua intrare a defileului, aşa încît, în loc s pă ă-trund într-o strîmtoare, se izbea de un zid. Furtuna d duse un atac greşit.ă ă

Dar vîntul te atac mai adesea din coast , nu pieptiş, şi * trebuie s teă ă ă aştep i în orice moment la cine ştie ce ocoluri bruşte. Dac aceastţ ă ă schimbare de direc ie s-ar fi produs dinspre r s rit, înainte ca cea de-aţ ă ă doua barier cu gratii s fi fost gata, primejdia ar fi fost mare. Vijelia ar fiă ă n v lit în defileul dintre stînci şi totul ar fi fost pierdut.ă ă

Zbuciumul furtunii creştea mereu. Vijelia d lovitur dup lovitur f ră ă ă ă ă ă întrerupere. în asta îi st t ria ; dar tot în asta şi sl biciunea.ă ă ă Dezl n uindu-se tot timpul, ca o turbare, se expune inteligen ei omuluiă ţ ţ care se ap r ; dar ce istovire !ă ă

Nimic mai monstruos. Nici un r gaz, nici o întrerupere, nici un momentă de linişte, m car cît s - i tragi r suflarea. E un fel de laşitate în risipaă ă ţ ă aceasta a for elor nesecate. Ai sim mîntul c respir pl mînul infinitului.ţ ţă ă ă ă

Toat nem rginirea în tumult se n pustea asupra recifuă ă ă lui Douvres. Auzeai glasuri f r de num r. Cine s poat oare striga aşa ? Spaimaă ă ă ă ă provocat de anticul zeu Pan era şi ea acolo. Erau clipe cînd auzeaiă glasuri, ea şi cum ar fi dat cineva o comand . Apoi strig te, sunete ca deă ă goarn , trepida ii stranii şi urletul acela m re c ruia marinarii îi spun cheă ţ ă ţ ă -marea oceanului, Vîrtejuri de vînt nedefinite şi iu i ca fulţ gerul r suceau cuă şuier valurile, talazurile, care jucau rolul de discuri pentru vîrtejurile acestea, erau azvîrlite asupra stîncilor ca nişte haltere gigantice mînuite de atle i nev zu i.ţ ă ţ267Mormanele de spum f ceau stîncile s par despletite. Sus torente, josă ă ă ă bale. Apoi mugetele se înte eau. Nici un fel de larm omeneasc sau deţ ă ă r get bestial n-ar fi în stare s dea nici pe departe vuietul asurzitor cuă ă care valurile se smulg din mare. Norii bombardau, grindina mitralia, hula, valurile se c rau pe metereze. In unele locuri p rea tot nemişcat. Inăţă ă altele vîntul sufla cu patruzeci de pr jini pe secund . Cît vedeai marea cuă ă ochii, era toat alb ; pe o suprafa de zece leghe se întindeau cl buciiă ă ţă ă de s pun spre zare. Por i de foc se deschideau şi se închideau. Noriiă ţ p reau a fi luat' foc unii de la al ii şi deasupra gr mezilor de neguri roşiiă ţ ă aidoma jeraticului, se în l au ca fumurile norii negri. " Tot felul de formeă ţ

plutitoare se ciocneau şi se împleteau, deformîndu-se unele pe altele. Curgea la ap cu nemiluita. Pe bol ile ceruă ţ lui r p iau salve de puşc . Ină ă ă mijlocul tavanului de întuneric era ca un fel de coşarc r sturnat , dină ă ă care curgeau de-a valma trombele, grindina, norii groşi şi deşi, fl c rile,ă ă fosforescen ele, bezna, lumina, zgomotul, fulgerele, într-atît. sint deţ înfricoş toare aceste surp ri de abise !ă ă

Gilliatt p rea c nici nu ie ia în seam . Cu capul în jos, nu vedea decîtă ă ă ce lucra el. începea s se înfiripe al doilea z gaz. La fiecare lovitur deă ă ă tr snet, el r spundea printr-o lovitur de ciocan. în haosul acesta, leă ă ă puteai distinge caden a. Era cu capul gol. O rafal îi smulsese „ocnaşa"ţ ă din cap.

Setea îl chinuia. Avea, pesemne, febr . B ltoace de ap de ploaie seă ă ă formaser prin preajm , in scobiturile stîncilor. Din cînd în cînd lua ap înă ă ă pumni şi bea. Apoi, f r s -i pese de mersul furtunii, îşi reîncepea lucrul.ă ă ă

Totul depindea de un moment. Ştia ce-1 aşteapt dac nu termina laă ă timp st vilarul. La ce bun s mai pierzi o clip ui- tîndu-te cum i seă ă ă ţ apropie moartea ?

în jurul lui totul fierbea ca într-un cazan sub presiune. Numai bubuituri şi larm . Cîte o clipit p rea c fulgerul coă ă ă ă boar o scar . Scînteile electriceă ă se îndreptau tot timpul spre crestele aceloraşi stînci, pesemne din pricina vinelor de dio- rit . Grindina era adesea cît pumnul. Gilliatt trebuia s -şiă ă scuture mereu cutele bluzei. Chiar şi buzunarele i se umplu- şer deă m z riche.ă ă268

Vijelia se ab tuse acum spre apus şi izbea st vilarul dină ă tre cele două stînci Douvres ; dar Gilliatt avea încredere în siiivilarul acesta şi pe bună dreptate. St vilarul, f cut din t blia cea mare de la prova Durandei,ă ă ă primea f r s -i pese lov iturile valurilor ; elasticitatea înseamnă ă ă ă rezisten ; calcuţă lele lui Stevenson stabilesc c , împotriva valului, elastică şi el, o construc ie de lemn de orice m rime, cu goluri între grinzile prinseţ ă într-un anumit fel, opune o mai mare rezisten decît un st vilar de zid.ţă ă St vilarul dintre cele dou fitînci Douvres îndeplinea aceste condi ii; el eraă ă ţ de altminteri atît de iscusit ancorat de stînci, încît talazul, izbindu-1, na ca un ciocan care împlînt din ce în ce mai adînc cuiul, c ci îl proptea şi maiă ă vîrtos de stînci şi-i m rea puterea de rezisten ; ca s -1 d rîme, ar fiă ţă ă ă trebuit r sturnate cele dou Douvres. Furtuna nu izbutea, într-adev r,ă ă ă decît s trimit în „burduf", pe deasupra obstacolului, cîteva bale deă ă spum împroşcat . în partea aceasta datorit st vilarului, furtuna slîrşeaă ă ă ă jalnic, în chip de scuipat. Gilliatt nici nu se sinchisea de sfor area ei. Auzeaţ f r s se tulbure opintelile acestea turbate şi zadarnice.ă ă ă

Spuma, zburînd în toate direc iile, p rea fulgi sau lîn . Valuri uriaşeţ ă ă inundau înt rîtate stîncile, le acopereau, intrau printre ele, p trundeau înă ă re eaua de cr p turi interioare şi ieşeau apoi din masa lor de granit prinţ ă ă deschiz turi înguste ca nişte izvoare nesecate care, în mijlocul acestuiă potop, păreau nişte biete cişmele paşnice. Ici-colo c deau gra ios în mare,ă ţ din cr p turile acestea, şuvi e argintii. Grilajul de înă ă ţ t rire al st vilarului deă ă la r s rit era aproape gata. Mai erau de f cut cîteva noduri la frînghie şiă ă ă lan , şi-i venea şi grilaţ jului vremea s lupte, la rîndul lui.ă

Deodat se limpezi totul, ploaia încet , norii se împr ş- tiar , vîntul îşiă ă ă ă

schimb brusc direc ia, la zenit se deschise un fel de fereastr înalt ca deă ţ ă ă crepuscul şi fulgerele se stinser ; ai fi zis c era sfîrşitul furtunii. Dar abiaă ă începea'.

Vîntul, care suflase de la sud-vest, începu s sufle dinspre nord-est.ăFurtuna avea s reînceap cu trupe proaspete de noi uragane. Nordulă ă

se preg tea de atecuri violente. Marinarii numesc aceast temut reluareă ă ă rafal r sturnat . Vîntul deă ă ă269miaz zi e mai bogat în ploi, cel de miaz noapte — în fulgere.ă ă

Dezl n uindu-se dinspre r s rit, atacul avea s se înă ţ ă ă ă drepte acum spre punctul cel mai slab.

De data aceasta, Gilliatt îşi întrerupse lucrul. Se uit îmă prejur.Se sui în picioare pe o stînc ieşit în afar , deasupra ceă ă ă lui de-al doilea

grilaj, gata şi el. Dac prima înt ritur a st - vilarului ar fi fost smuls deă ă ă ă ă ape, ea ar fi sf rîmat-o pe cea de-a doua, care nu era înc pe deplină ă consolidat , iar Gilliatt ar fi fost strivit sub d rîm turi. Gilliatt ar fi fostă ă ă strivit, în locul pe care şi-1 alesese, înainte de a apuca s -şi vad „bură ă -duful", şi maşina, şi toat munca lui nimicite de pr p d. Asta îl aştepta,ă ă ă dar Gilliatt accepta aceast eventualitate şi, ceea ce era mai fioros, o şiă dorea.

în acest naufragiu al tuturor speran elor sale, s moar chiar de laţ ă ă început era tot ce voia ; s moar cel dintîi c ci maşina i se p rea o fiin .ă ă ă ă ţă îşi d du la o parte, cu mîna stîng , p rul pe care ploaia i-1 lipise deă ă ă pleoape, strînse cu putere în mîna dreapt credinciosul s u ciocan, seă ă plec pu in pe spate, amenin înd la rîndul lui, şi aştept .ă ţ ţ ă

Aşteptarea nu-i fu prea lung .ăO sc p rare de fulger d du semnalul, fereastra albicioas de la zenit seă ă ă ă

închise, b ierile cerului se dezlegar , totul se întunec din nou, şi nu seă ă ă mai v zu decît f clia fulgerelor. Atacul cel temut se apropia.ă ă

O hul uriaş , ce se putea vedea ca lumina fulgerelor care sc p rauă ă ă ă f r întrerupere, se ridic dinspre r s rit de dincolo de stînca Omul.ă ă ă ă ă Sem na cu un uriaş t v lug de stiă ă ă cl . Era de culoare verde-alb strie şiă ă f r pic de spum , şi se pusese de-a curmezişul m rii. înainta spreă ă ă ă st viîar. Cu cît se apropia, cu atît se umfla mai mult; era ca un fel de ciă -lindru imens de întuneric rostogolit pe ocean. Tunetul bubuia surd.

Hula ajunse în dreptul stîncii Omul şi, lovindu-se de ea, se rupse în dou , apoi trecu mai departe. Cele dou capete se reunir din nou şi nuă ă ă mai erau decît unul şi acelaşi munte de ap . De unde pîn atunci hulaă ă înaintase paralel cu z gaă zul, acum venea perpendicular pe el. Era un talaz uriaş, de forma unei bîrne.270

Acest berbec se n pusti asupra st vilarului. Izbitura fu înso it de ună ă ţ ă muget însp imînt tor. Spuma acoperi totul, Nu-şi poate nimeni închipui,ă ă dac nu le-a v zut, avalanşele acestea de z pad pe care şi le ia mareaă ă ă ă într-ajutor, şi sub care se îneac stînci de peste o sut de picioareă ă în l ime, ca de pild Marele Anderlo de la Guernesey, sau Coama de laă ţ ă Jersey.

Timp de cîteva clipe nu se mai v zu nimic sub mormaă nul de ape, decît n vala valurilor furioase, o spumegare din cale-afar de bogat , albulă ă ă

lin oliului fîlfîind de vîntul morţ ii, un mald r de zgomote şi de furtunţ ă ă dincolo de care lucrau for ele nimicirii.ţ

Spuma se risipi. Gilliatt tot în picioare era.Barajul rezistase. Nici un lan rupt, nici un cui smuls. Pus la încercare,ţ

barajul f cuse dovada celor dou însuşiri ale oric rui st vilar ; fuseseă ă ă ă ml dios ca o împletitur şi tare ca un zid. Hula fusese pref cut în ploaie.ă ă ă ă

Un şuvoi de spum , şerpuind de-a lungul pere ilor întoră ţ tochea i aiţ defileului, se stinse dedesubtul „burdufului".

Omul care pusese botni oceanului nu-şi îng dui o clip de odihn .ţă ă ă ăDin fericire, vijelia îşi schimb un timp direc ia. înverşuă ţ narea valurilor

se ab tu asupra pere ilor stîncoşi ai recifului. Era un r gaz. Gilliatt seă ţ ă folosi de el pentru a completa grilajul din partea dind r t.ă ă

Ziua se încheia, şi el tot nu-şi sfîrşise corvoada. Vijelia turbat b teaă ă mereu coastele recifului cu o m re ie lugubr . Urnele de ap şi cele deă ţ ă ă jeratic care se afl în norii groşi şi deşi se goleau şi se umpleau continuu.ă V lurirea se în l şi unduirile joase ale v zduhului aduceau cu zvîrcolirileă ă ţă ă unui balaur.

Cînd se însera, era noapte de mult. Nici nu se b g de seam .ă ă ăDe altminteri, nu era cu totul întuneric. Vijeliile, cu ilumin ri orbitoareă

de fulgere, schimb bezna cu lumina. Totul e alb, apoi deodat totul seă ă face negru.

O zon incandescent , roşie ca roşul aurorei boreale, pluă ă tea ca o zdrean de flac r fantom , înd r tul norilor groşi. Din pricina asta,ţă ă ă ă ă ă plutea peste toate o lumin mohorît . Dî- rele de ploaie erau luminoase.ă ă271

Lumina asta îi ajuta lui Gilliatt şi-i ar ta drumul. Odat , el se întoarseă ă chiar şi-i vorbi fulgerului : „ ine-mi lumiŢ narea !"

Izbuti, la lumina aceasta, s înal e z gazul dind r t mai sus decît celă ţ ă ă ă din fa . St vilarul era, astfel, aproape gata. în timp ce Gilliatt fixa deţă ă grinda de sus a provei un otgon de sus inere, vîntul de nord îl izbi drept înţ fa . Asta îl f cu s -si ridice capul. Vîntul începea s bat din nou prinţă ă ă ă ă defileu. îsi schimbase iar direc ia brusc, suflînd de la nord-est. Asaltulţ împotriva curm turii de la intrarea de r s rit a defileului reîncepea. Gilliattă ă ă îşi arunc privirea în larg. St vilarul avea s i e atacat iar şi. Se apropia oă ă ă ţ ă nou furtun .ă ă

Izbit cu putere în st vilar, valul fu urmat de un al doiă lea, apoi de altul şi de înc unul, cinci sau şase, cu plesnet aproape de-a valma ; în sfîrşit, celă de pe urm , mai fioros deă cît toate.

Valul acesta, care era ca vectorul median al unui cuplu de for e, aveaţ ceva din aspectul unei fiin e vii. i-ai fi putut uşor închipui în masa astaţ Ţ burduh noas şi transparent contururi de branhii şi aripi înot toare.ă ă ă ă Izbindu-se de st vilar, talazul se turti şi se stîlci. Forma lui, aproapeă animal , fu sfîrtecat de stmci şi îşni în sus. Era ca şi cînd s-ar fi strivit deă ă ţ blocul de stînci şi de lemn rie o hidr . Dîndu-si duhul, hula niă ă micea totul in calea ei. Talazul p rea c se ine cu toate puă ă ţ re ciful StînCl Şi ° mUŞCă ă' Un cutremur

Puternic zgudui„ Cînd se retrase spuma, l s ochilor priveliştea unei adeă ă v rate pustiiri. Acestă din urm asalt f cuse treab , nu glum . De data asta, st vilarul avuseseă ă ă ă ă de suferit. O bîrn lung şi grea, smuls din z gazul din fa , fuseseă ă ă ă ţă

aruncat peste înă t ri tura dind r t, chiar pe stînca povîrnit pe careă ă ă ă Gilliatt şi-o alesese o vreme ca post de comand . Din fericire, îns , nu seă ă mai întorsese pe ea. Altfel ar fi fost ucis pe loc.'

Chipul ciudat în care se pr v lise bîrna o împiedicase de a mai s ri încă ă ă ă o dat , ceea ce-1..salv pe Gilliatt de lovituri în ricoşeu şi deă ă contralovituri. Chipul cum se produsese căderea i-a mai fost util, cum se va vedea mai jos, si în alt privin .ă ţă

Intre stînca ieşit în afar şi povîrnişul interior al defiă ă leului era un interval, un gol mare destul de asem n tor cuă ăo crest tur de bard sau cu urma unei pene de despicat buşă ă ă teni. Unul din capetele grinzii, azvîrlite în aer de talaz, pătrunsese c zînd, în acest gol.ă Golul se l rgi.ă

Lui Gilliatt îi veni o idee. S apese pe cel lalt cap t!ă ă ăGrinda, prins cu un cap t în cr p tura stîncii, pe care o l rgise, seă ă ă ă ă

întindea dreapt ca un bra omenesc. Acest soi de bra mergea paralel cuă ţ ţ fa ada interioar a defileului, de-a lungul ei, iar cap tul liber al grinzii eraţ ă ă la aproximativ optsprezece pîn la dou zeci de palmace departe deă ă punctul de sprijin. Distan a numai bun pentru încercarea la care avea sţ ă ă fie supus .ă

Gilliatt se propti cu laba picioarelor, cu genunchii şi cu pumnii de povîrnişul stîncii, iar cu spatele se rezem de pîr- ghia aceasta imens .ă ă Grinda era lung , ceea ce sporea for a ap s rii. Stînca era şi aşaă ţ ă ă zdruncinat . Totuşi Gilliatt fu nevoit s se opinteasc de patru ori. Din p r,ă ă ă ă sudoarea i se scurgea' de-a valma cu ploaia. A patra oar se opinti cuă furie. în stînc se auzi o trosnitur , deschiz tura, prelungit printr-oă ă ă ă cr p tur , se c sc asemenea unei f lci şi masa grea de granit se pr buşiă ă ă ă ă ă ă în spa iul strimt dintre pere ii defileului cu un zgomot asurziţ ţ tor, ca un r spuns dat tr snetelor.ă ă

Masa de granit c zu drept, dac se poate spune aşa, adic f r s seă ă ă ă ă ă sparg . închipui i-v un menhir pr v lit dintr-o dat .ă ţ ă ă ă ă

Grinda-pîrghie se rostogoli şi ea o dat cu stînca, şi Gilliatt, c ruia totulă ă îi fugea de sub picioare, era gata s aib şi el aceeaşi soart .ă ă ă

Fundul defileului era plin de pietre în locul acela şi apa era mic .ă Monolitul, stîrnind un fream t de spum care-l împroşc pe Gilliatt din capă ă ă pîn -n picioare, se aşternu între cele dou mari stînci paralele aleă ă defileului, f cînd între ele un zid transversal, un soi de tr s tur de unireă ă ă ă între cele dou povîrnişuri. Capetele lor atingeau stâncile defileului ; eraă pu in cam prea lung, şi creasta Iui, format dintr-o roc turtit , se sf rîmţ ă ă ă ă ă în clipa îmbuc rii cu peretele defileului. De pe urma acestei pr buşiri seă ă form o fund tur ciudat , care se poate vedea şi ast zi. înd r tul acesteiă ă ă ă ă ă ă bariere de piatr , apa e mai totdeauna liniştit .ă ă

Era un meterez şi mai de neînvins decît t blia de la prova Durandei,ă fixat între cele dou stînci Douvres,ă ă

Acest meterez venise tocmai la timp.18273

Vijelia îşi urma cursul. Talazul se înverşuneaz totdeauna cînd i se puneă ceva împotriv . Atins, primul z gaz începea s -şi desfac z brelele dină ă ă ă ă încheieturi. Un nod "desf cut în re eaua unui st vilar este o avarie grav .ă ţ ă ă

Inevitabil, gaura se l rgeşte şi nu exist nici un mijloc de a repara ceva peă ă loc. Pe cel ce-ar încerca l-ar lua valurile.

0 desc rcare electric , care ilumin tot reciful, îi deză ă ă v lui lui Gilliattă stric ciunile care începuser s se produc îa st vilar, grinzile strîmbate,ă ă ă ă ă capetele de frînghie şi capetele de lan care începur s se b l b neascţ ă ă ă ă ă ă în aer şi o sp rtur chiar în mijlocul arm turii. Cel de-al doilea z gaz eraă ă ă ă neatins.

Blocul de piatr azvîrlit de Gilliatt cu atîta for în deă ţă fileu, înd r tulă ă st vilarului, era cel mai solid baraj, avea îns un cusur : era prea scund.ă ă Talazurile nu-1 puteau sf rîma, dar îl puteau trece.ă

S -1 mai înal e, nici nu se putea gîndi. Doar blocurile tă ţ ăiate din stîncă ar mai fi putut fi cu folos suprapuse peste zăgazul acesta de piatr ; dară cum s le desprinzi din stînc , cum s le tîr şti pîn acolo, cum s le ridici,ă ă ă ă ă ă cum s le pui unele peste altele, cum s le fixezi ? Po i ad uga scînduri;ă ă ţ ă stînci nu po i ad uga.ţ ă

Gilliatt nu era Encelade 1.în l imea redus a acestui mic istm de granit îl nelinişă ţ ă tea pe Gilliatt.Urm rile acestui cusur nu întîrziar s se fac sim ite. Raă ă ă ă ţ falele de valuri

nu mai d deau r gaz st vilarului ; nu se mai putea spune c seă ă ă ă înverşunau împotriva lui, ci mai curînd c nu se mai dezlipeau de el. Peă schel ria asta aşa de zguduă it se auzea un fel de trop it.ă ă

Deodat , un crîmpei din bordajul epavei, desprins din mormanul deă piese r zle e, s ri dincolo de-al doilea z gaz, zbur pe deasupra stînciiă ţ ă ă ă transversale şi c zu în defileu, unde apa puse st pînire pe el şi-1 tîrî prină ă cotiturile fund turii.ă

1 Encelade — Personaj mitologic, unul din titanii care s-au revoltat împotriva lui Jupiter. Potrivit mitologiei, Jupiter 1-a fulgerat şi 1-a îngropat în adîncurile vulcanului Etna din Sioilia. El continu totuşi s respire şiă ă atunci cînd respir ies aburi şi fl c ri din craterul vulcanului, iar cîndă ă ă încearc s se întoarc în adîncurile vulcanului, muntele se zguduie.ă ă ă274Gilîiatt îl pierdu din ochi. Cu siguran c aceast bucat de bîrn avea sţă ă ă ă ă ă ciocneasc „burduful". Din fericire, îns , în interiorul recifului, apa, închisă ă ă din toate p r ile, se resimă ţ ea foarte pu in de clocotul de afar . Era un locţ ţ ă cu valuri mici şi izbitura n-avea cum s fie prea puternic . De altfel, Gilîiattă ă n-avea timp s se ocupe de stric ciunea asta, dac era într-adev r vreoă ă ă ă stric ciune ; primejdiile îl încol eau toate dintr-o dat , furtuna îşiă ţ ă concentra atacurile asupra punctului celui mai slab, pericolul iminent era în fa .ţă

Se f cu, pentru o clip , bezn adînc ; fulgerele înceă ă ă ă tar ;ă însp imânt toare complicitate ; norii şi valurile nu mai erau decît unul şiă ă acelaşi lucra ; se auzi o lovitur în buşit .ă ă ă

Dup lovitur urm o trosnitur .ă ă ă ăGilîiatt ciuli urechea. Z gazul din fa , fruntea st vila- rului, era zdrobit.ă ţă ă

Se vedeau capetele bîrnelor s ltînd din vaă luri. Marea se slujea de primul z gaz pentru a-1 distruge şi pe cel de-al doilea.ă

Gilîiatt încerc sentimentul pe care l-ar tr i un general care şi-ar vedeaă ă avangarda b tînd în retragere.ă

Al doilea rînd de bîrne rezist izbiturii. Arm tura dină ă d r t era puternică ă

legat şi bine proptit de stînci, Dar ză ă ăgazul smuls de valuri cînt rea greuă şi era la bunul plac al valurilor care-1 azvîrleau cînd înainte, cînd înapoi ; nodurile care-i mai r m seser întregi îl împiedicau s se disloce şi-iă ă ă ă men ineau neştirbit volumul, iar propriet ile pe care i le imţ ăţ primase Gilîiatt spre a sluji drept arm de ap rare sfîrşiser prin a face din el ună ă ă excelent instrument de distrugere. Din scut, devenise m ciuc . Ba maiă ă mult, capetele de grinzi sf - rîmate ieşeau peste tot locul ca nişte epi. Şiă ţ era parc nuă mai col i şi pinteni. Ce arm de distrugere ar putea fi rnaiţ ă amenin toare şi mai nimerit în mîinile furtunii ?ţă ă

Z gazul era proiectilul, iar marea era catapulta.ăLoviturile c deau una dup alta cu un fel de regulariă ă tate tragic .ă

Gilîiatt, pe gînduri, înd r tul acestei por i pe care o baricadase, ascultaă ă ţ cum cioc neşte moartea dornic s intre.ă ă ă

Se gîndea cu am r ciune c , f r coşul Durandei, care era re inut înă ă ă ă ă ţ chip atît de fatal de epav , el s-ar g si în cJipa asta, şi înc ajuns deă ă ă diminea , la Guernesey, în port, iar „burduful" ar fi fost în siguran . Şiţă ţă maşina salvat .ă18*275

De ce-i era fric nu sc p . Z gazul se rupse. Fu ca un horc it. Toată ă ă ă ă ă schel ria st vilarului, împreun cu cele dou arm turi amestecate şiă ă ă ă ă strivite, se n pustir de-a valma cu tromba hulei asupra barajului deă ă piatr , ca un haos care s-ar abate asupra unui munte, şi se opri. Nu maiă r mase decît o harababur de resturi, un m r ciniş inform de bîrne prină ă ă ă care p trundeau valurile dislocîndu-le necontenit. Acest meă terez învins se lupta eroic cu moartea. Marea îl sf rîmase, iar el sf rîma la rîndul luiă ă marea. Doborît, el r mînea înc într-o oarecare m sur folositor. Stînca ceă ă ă ă bara drumul, obstacol peste care nu se putea trece, îl inea de picioare.ţ Defileul era, cum am mai spus-o, foarte strimt în locul acela ; rafala biruitoare înghesuise, amestecase şi pisase tot st vi- larul, în loc, înă curm tura aceasta a defileului ; îns şi violen a presiunii, îngr m dindă ă ţ ă ă masa aceasta într-un spa iu restrâns şi vîrînd una în aita piesele sf rîmate,ţ ă f cuse din mormanul acesta de d rim turi un bloc compact. Era cevaă ă ă distrus, dar de neclintit. Cîteva buc i de lemn fur totuşi smulse din loc.ăţ ă Una dintre ele zbur prin aer foarte aproape de GlI- liatt. îi sim i suflul peă ţ frunte.i Dar cîteva talazuri dintre talazurile acelea uriaşe, care revin în timpul vijeliilor cu o regularitate pe care nimic n-o poate tulbura s reau pesteă d rîm turile st vilarului. Ele că ă ă ădeau în defileu şi, în ciuda cotiturilor pe care le f cea fună d tura, stîrneau valurile. Apa din defileu începea s seă ă agite amenin tor. S rutul valurilor se lipea din ce în ce mai cu foc deţă ă stîncile defileului.

Cum s mai împiedici atunci agita ia asta a valurilor, de a se întindeă ţ pîn la „burduf" ?ă

Nu le trebuia prea mult valurilor ca s stîrneasc furtuna şi în interiorulă ă defileului şi, dup cîteva izbituri, „burduful" ar fi fost g urit şi maşinaă ă scufundat .ă

Gillxatt se gîndea şi se înfiora la gîndul acesta.Dar nu-şi pierdea cump tul de fel. Pentru el nu exista cale întoars .ă ă

Uraganul g sise unde era buba şi se azvîrlea turbat între cele două ă ziduri ale strîmtorii.

Deodat , r sun la oarecare distan înd r tul lui un trosnet maiă ă ă ţă ă ă îngrozitor decît tot ce auzise Gilliatt pîn atunci, iar ecoul se prelungi întreă pere ii defileului.ţ276

Zgomotul venise din direc ia „burdufului".ţSe întîmplase, pesemne, vreo nenorocire acolo.Gilliatt se gr bi s vad .ă ă ăDe la intrarea de r s rit a defileului unde se afla, nu puă ă tea vedea

„burduful" din cauza cotiturilor stradelei. La ultima cotitur se opriă aşteptînd Un fulger.

Fulgerul nu întîrzie, şi-i dezv lui situa ia.ă ţAtacului dat de valuri împotriva intr rii dinspre l s rit a defileului îiă ă ă

r spunsese un atac al vîntului împotriva intr rii dinspre apus. Se anun aă ă ţ un dezastru.

„Burduful" nu p rea s aib vreo stric ciune ; în epenit cum era peă ă ă ă ţ dou ancore, era foarte pu in expus ; dar scheă ţ letul Durandei era la ananghie.

Epava expunea furtunii acesteia atît de puternice o suprafa preaţă mare. Era cu totul deasupra apei, în aer, ofe- rindu-se. Deschiz tura peă care i-o f cuse Gilliatt pentru a scoate maşina sl bise şi mai mult corpulă ă epavei. Grinda chilei era sf rîmat . Scheletul acesta avea coloanaă ă vertebral rupt .ă ă

Uraganul o izbise în plin.Nici nu-i trebuia mai mult. Podeaua se îndoise ca o carte care se

deschide. Dezmembrarea se produsese. Acesta era trosnetul care, ridicîndu-se deasupra vijeliei, ajunsese pîn la urechile lui Gilliatt.ă

Ceea ce v zu Gilliatt cînd se apropie p rea f r leac.ă ă ă ăT ietura p trat pe care o f cuse el în podeaua epavei se transformaseă ă ă ă

într-o ran . Vîntul rupsese marginile acestei r ni în mai. multe locuri.ă ă Sp rtura aceasta transversal împ r ea epava în dou . Partea dind r t aă ă ă ţ ă ă ă epavei care se învecina cu „burduful" r m sese nev t mat în menghinaă ă ă ă ă ei de granit. Partea dinainte, care se afla fa în fa cu Gilliatt, atîrna înţă ţă aer. O ruptur , cît vreme ine, e ca o balama. Aceast mas se.ă ă ţ ă ă b l ng nea pe grinzile sf rîmate ca în jurul unor î îni, iar vîntul o cl tinaă ă ă ă ţ ţ ă cu un zgomot înfricoş tor.ă

Din fericire, „burduful" nu mai era dedesubtul ei.Dar leg narea aceasta zdruncina şi cealalt jum tate din corpul epavei,ă ă ă

care era înc nemişcat , înfipt bine între cele dou stînci Douvres. De laă ă ă ă clintirea din loc şi pîn la smulă gerea total nu-i decît un pas. Subă înverşunarea vîntului, partea dislocat a epavei putea s tîrasc dup ea,ă ă ă ă deodat ,ă277şi cealalt ^ parte, care atingea aproape „burduful", şi totul, „burduful"ă împreun cu maşina, ar fi pierit o dat cu pră ă ăbuşirea ei.

Lui Gilliatt i se p rea c şi vede toate acestea în fa a ochilor.ă ă ţAsta însemna catastrofa.Cum putea fi înl turat ?ă ă

Gilliatt era dintre oamenii care-şi fac din îns şi primejdie un aliat. St tuă ă o clip s -şi adune gîndurile.ă ă

P şi apoi spre arsenalul s u şi-şi lu barda.ă ă ăCiocanul îşi f cuse cu vîrf şi îndesat datoria, venise acum rîndulă

toporului.Dup asta, Gilliatt se urc pe epav . Se instal pe por iunea de podeaă ă ă ă ţ

care nu cedase înc şi, aplecat deasupra pr pastiei defileului dintre celeă ă dou stînci Douvres, începu s taie bîrnele frînte şi s înl ture tot ce maiă ă ă ă inea epava care spîn- zura în aer de cea fix .ţ ă

S duc la cap t separarea celor dou buc i ale epavei, s eliberezeă ă ă ă ăţ ă jum tatea r mas nev t mat , s arunce în vaă ă ă ă ă ă ă luri tot ce luase în st pînireă vîntul, s dea furtunii ceea ce i se cuvenea, aceasta era opera ia pe careă ţ trebuia s-o duc la bun sfîrşit. O opera ie mai curînd primejdioas decîtă ţ ă anevoioas . Jum tatea epavei care spînzura în aer, tras în jos de vînt şiă ă ă de propria ei greutate, nu mai era prins de ceaă lalt jum tate decît înă ă cîteva puncte. Epava luat în întreă gime se asem na cu un diptic, avîndă unul din obloane pe jum tate ieşit din cuie, şi care se izbea de cel lalt.ă ă Doar cinci sau şase piese din osatura bordurilor, îndoite şi numai ples-nituri, dar nerupte, mai rezistau înc . Cr p turile lor scîr- îiau şi seă ă ă ţ l rgeau la fiecare pal de vînt, aşa c toporului nu-i mai r mînea, ca să ă ă ă ă zicem aşa, decît s dea o nun de ajutor vîntului. Aceste leg turi pu ine laă ă ă ţ num r uşurau munca, dar constituiau în acelaşi timp şi o primejdie. C ciă ă totul se putea pr buşi dintr-o dat sub greutatea lui Gilliatt. Furtuna ajună ă -sese la paroxism. Pîn atunci fusese doar înfricoş toare, acum deveniă ă îngrozitoare. Cerul se molipsi şi el de zvîrcolirile m rii.ă

In timpul furtunilor pe mare exist un moment cînd, pe negrul noriloră apare, nu se ştie de ce, pentru a spiona tulburarea general , cercul acelaă slab de lumin alb struie pe careă ă278vechii marinari spanioli îl numeau „ochiul furtunii", el ojo de tempestad. Ochiul acela lugubru era a intit asupra lui Gilliattţ

Gilliatt, la rîndul s u, se uita la nori, Îşi inea capul sus acuma. După ţ ă fiecare lovitur de topor se ridica, seme . Era, sau p rea a fi, prea frînt,ă ţ ă pentru ca un sentiment de mîndrie s nu ia naştere în el. îl cuprinseseă cumva desperarea ? De fel. în fa a accesului suprem de furie al oceanuluiţ era pe cît de curajos, pe atît de prudent. Nu c lca decît pe locurile siă gure ale epavei. Se expunea, dar se şi cru a. Şi el ajunsese la paroxism. Energiaţ i se înzecise. Hot rîrea lui de a înfrunta pericolul nu mai cunoştea margini.ă Loviturile bardei lui răsunau ca nişte sfid ri. Gilliatt p rea s fi cîştigat înă ă ă luciditate ceea ce pierduse furtuna. Patetic lupt ! Pe de o parte, foră ă eleţ nesecate ale naturii, pe de alta, for ele neobosite ale omului. Care pe careţ avea s -1 dea gata ? Nori însp imînt - tori modelau pe bolta nem rginită ă ă ă ă a cerului capete de gor- gone \ tot ce putea spori intimidarea se dezl n uise, ploaia îşnea din valuri, spuma se rev rsa din nori, paleleă ţ ţ ă vuitului îşi coeîrjau stafiile-n v zduh, din meteori se înv p iau chipuri, şiă ă ă disp reau numaidecît şi dup dispari iile acestea întunericul se l saă ă ţ ă fioros ; nu mai erau deoît torente de ap ce se reă v rsau din toate p r ileă ă ţ odat , era o fierbere în tot universul; întunericul se rev rsa în mas ; noriă ă ă Cumulus doldora de grindin , sc lîmbi şi de culoarea cenuşei, p reauă ă ă

cuprinşi ele un soi de nebunie giratorie. în v zduh era un zgomot ca deă ma- - z re uscat , scuturat într-o sit , electricit ile de sens conă ă ă ă ăţ trar studiate de Volta îşi aruncau de la nor la nor, ca şi com s-ar fi jucat, fulgere, prelungirile desc rc rilor electrice erau însp imînt toare,ă ă ă ă tr snetele c deau chiar pe lîng Gilliatt.ă ă ă

Gilliatt p rea c stîrnise uimirea abisului. Umbla încoace şi încolo peă ă epava Duraridei, f cînd s se cutremure puntea sub paşii s i, lovind,ă ă ă t ind, cioplind, despicînd, cu mina înă cleştat pe bard , palid în luminaă ă fulgerelor, cu p rul vîlvoi,ă

1 Gorgone — Monştri legendari în num r de trei : Meduza, Euryale şiă Stheno. Legenda Ie atribuie puterea de a transforma în stane de piatr peă to i acei care se încumet s le priveasc . în literatur gorgonele în-ţ ă ă ă ă chipuiesc o putere însp imînt toare, un soi de amestec de întuneric,ă ă cruzime şi groaz .ă279descul , zdren uit, scuipat de balele m rii, m re în mijlocul acestorţ ţ ă ă ţ limburi în care se n şteau fulgerele.ă

For elor naturii în delir, doar iscusin a le poate tine piept, iscusin a eraţ ţ ţ cheia biruin ii lui Giliiatt.'El urm rea ca toate sf rîm turile dislocate s seţ ă ă ă ă pr buşeasc dintr-o dat . Pentru asta el sl bea puterea de rezisten aă ă ă ă ţă rupturilor, f r s Ie taie cu totul, l sînd adic totuşi cîteva leg turi sub iri,ă ă ă ă ă ă ţ care s men in tot restul. Se opri brusc, cu toporul ridicat. Opeă ţ ă ra iaţ reuşise. Toat partea dislocat se desprinse.ă ă

Jum tatea aceasta a scheletului epavei alunec între cele dou stînciă ă ă Douvres, dedesubtul lui Giliiatt care, în picioare pe cealalt jum tate deă ă epav , st tea şi se uita, aplecat. Ea se afund perpendicular în ap ,ă ă ă ă împroşc stîucile cu spum , şi se opri în curm tura defileului, înainte de aă ă ă atinge fundul. Partea r mas deasupra apei era destul de înalt pentru aă ă ă domina talazurile cu mai mult de dou sprezece piă cioare ; podeaua, în pozi ie vertical , se în l a ca un zid între cele dou stînci Douvres ; ca şiţ ă ă ţ ă stînca azvîrlit de-a curmeă zişul strîmtorii pu in mai în susul defileului,ţ podeaua abia l sa s se preling o şuvi de spum pe la cele dou extreă ă ă ţă ă ă -mit i ; era cea de-a cinceâ baricad înjghebat de Giliiatt împotrivaăţ ă ă furtunii în aceast strîmtoare a m rii.ă ă

Orb, uraganul ajutase şi el la ridicarea acestei ultime baricade.Giliiatt era fericit c îngustimea curm turii împiedicase barajul acestaă ă

ş se duc la fund. Asta îl f cea s se înal e mai mult deasupra apei; pe deă ă ă ă ţ alt parte, apa putea circula în voie pe dedesubtul obstacolului, şi astaă sc dea ceva din for a talazurilor. Ceea ce se strecoar pe dedesubt nuă ţ ă poate s ri pe deasupra. Aceasta constituie, în mare parte, secretul st vi-ă ă larelor plutitoare.

De acum înainte, orice-ar fi avut de gînd norii, nu mai era nici un pericol pentru „burduf" ori pentru maşin . Apa nu putea s se maiă ă învolbure în jurul lor. La ad post între barajul dintre cele dou stînciă ă Douvres, care le ap ra dinspre apus, şi noul baraj care le ocrotea dinspreă r s rit, nici talaă ă zurile m rii şi nici vîrtejurile vîntului nu le mai puteauă atinge.

Giliiatt ştiuse s smulg mîntuirea chiar din catastrof , Intr-un cuvînt,ă ă ă îns şi furtuna îl ajutase.ă

280Odat treaba terminat , Gilliatt lu dintr-o b ltoac fă ă ă ă ă ăcut de ploaieă

pu in ap în c uşul palmelor, b u, şi le strig norilor : „N t r ilor !" ţ ă ă ă ă ă ă ă ă 1

E o mare bucurie, în care intr şi destul ironie, pentru ină ă teligen aţ combativ , s vad stihiile turbate şi monumental de Stupide, ajungîndă ă ă pîn la urm s aduc servicii omului.ă ă ă ă

Gilliatt coborî în „burduf" şi se folosi de lumina fulgerelor pentru a-1 cerceta. Avea mare nevoie de ajutor biata corabie, c ci o zdruncinaseă binişor ora ce trecuse şi începuse acum s se lase pe o coast . F cîndu-i oă ă ă revizie sumar , Gilliatt nu descoperi cu prilejul acesta nici o stric ciune.ă ă Totuşi, era sigur c „burduful" avusese de suferit izbituri vioă lente. Dar cum se liniştir apele, corpul vasului se îndrept de la sine ; ancorele seă ă purtaser bine ; cît priveşte maşina, cele patru lan uri cu care fuseseă ţ legat o inuser de minune.ă ţ ă

Gilliatt era pe sfîrşite cu trecerea vasului în revist , cînd o fluturareă alb trecu pe lîng el şi se cufund în întuneric. Era un pesc ruş.ă ă ă ă

Ce i se poate n z ri în fa a ochilor mai îmbucur tor, în timpulţ ă ă ţ ă furtunilor pe mare ! Cînd vin p s rile, e semn c pleac furtuna.ă ă ă ă

Alt semn bun : se înte eau tunetele.ţCînd violen a furtunii ajunge la apogeu, ea începe s se dezorganizeze.ţ ă

To i marinarii ştiu lucrul acesta, ultimele opintiri ale furtunii sînt cumplite,ţ dar de scurt durat . Exă ă cesul de fulgere anun sfîrşitul.ţă

Ploaia se opri dintr-o dat . Apoi nu se mai auzi decît o huruial prină ă nori, neprietenoas . Furtuna st tu, ca o seîn- dur c zut la p mînt. Seă ă ă ă ă ă sparse, dac se poate spune astfel. Imensa sp rtur a norilor seă ă ă dezagreg . O gean de cer senin despic beznele. Gilliatt r maseă ă ă ă înm rmurit ; era ziua în amiaza mare.ă

Furtuna inuse aproape dou zeci de ore.ţ ăVîntul care o adusese o lua acum înapoi. O mas de bezn difuză ă ă

astupa orizontul. Fîşii zdren uite de neguri mişc toare se strînser claieţ ă ă peste gr mad ; de la un cap t la cel lalt al frontului de nori se produseseă ă ă ă o mişcare de retragere ; un vuiet prelung, din ce în ce mai stins, se f cuă auzit şi cele

1 In limba francez , joc de cuvinte : cuvîntul „cruche" folosit de autoră însemnînd şi „urcior" şi „n t r u".ă ă ă281din urm pic turi de ploaie se scuturar ; apoi toat întuneă ă ă ă cimea aceasta fierbînd de tunete se îndep rt ca un v lm şag de înfricoş toare careă ă ă ă ă antice.

Cerul se f cu dintr-o dat albastru.ă ăGilliatt prinse de veste c era obosit. Somnul se abate peste cel trudită

ca o pas re de prad . Gilliatt sim i cum i se taie genunchii şi se l s moaleă ă ţ ă ă jos, în corabie, chiar pe locul unde se afla, f r s mai aleag . Adormi.ă ă ă ă R mase aşa timp de cîteva ceasuri, lungit şi nemişcat, prea pu in deosebită ţ de bîrnele şi de parii în mijlocul c rora z cea.ă ă

Cînd se trezi, sim i c -1 roade foamea.ţ ăCARTEA A PATRATAINELE RECIFULUICui e foame, îşi afl perecheaă

Marea se potolea. In larg mai era îns destul fr mîntare, a a c despreă ă ă ţ ă o plecare imediat nici nu putea fi vorba. De altminteri, era şi tîrziu. Cuă înc rc tura pe care-o avea „bură ă duful", ca s ajungi înainte de miezulă nop ii la Guernesey, trebuia s pleci dis-de-diminea .ţ ă ţă

Cu toate c foamea nu-i d dea astîmp r, cel dintîi lucru pe eare-1 f cuă ă ă ă Gilliatt fu s se dezbrace la piele, c ci numai aşa se putea înc lzi pu in.ă ă ă ţ

Hainele îi erau ude leoarc din cauza vijeliei, dar apa de ploaie oă sp lase pe cea de mare, aşa c acuma se puă ă teau usca.

Gilliatt nu-şi p str pe el decît pantalonii, pe care şi-i suflec pîn subă ă ă ă genunchi.

îşi întinse la uscat pe unde apuc , atîrnîndu-le de col uă ţ rile stîncilor din jur şi fixîndu-le cu bolovani, c maşa, bluia, mantaua, jambierele şi blanaă de oaie.

Dup aceea se gîndi şi la mîncare.ăGilliatt se folosi de briceag, pe care avea întotdeauna grij s -1 ascută ă ă

şi s -1 p streze în bun stare, şi desprinse de pe granit cî iva „p duchi deă ă ă ţ ă stînc ", scoici care seam n întrucîtva cu aşa numitele „clovisses" aleă ă ă Mediteranei. Se ştie c acestea se m nînc crude. Dar, dup toat muncaă ă ă ă ă lui din ajun, atît de variat şi de istovitoare, osp ul era prea s r c cios.ă ăţ ă ă ă Nu mai avea nici pesme i. Cît priveşte apa, acum nu mai ducea lips . Nuţ ă numai c -şi potolise setea, dat era aproape inundat.ă

Profit de faptul c marea se retr gea, pentru a umbla printre stînci înă ă ă c utarea langustelor. Refluxul scosese la iveal o sumedenie de stînci, aşaă ă c n d jduia într-o reă ă ă colt bogat .ă ă283

Numai c -i sc pase din vedere c nu va mai avea cum s le g teasc .ă ă ă ă ă ă Dac-ar fi avut timpul s se duc pîn la magaă ă ă zie, ar fi g sit-o pr buşită ă ă sub ploaia toren ial . Tot lemnul şi c rbunii erau sub ap şi din toatţ ă ă ă ă provizia lui de cîl i, care-i inuser loc de iasc , nu-i mai r m sese nici unţ ţ ă ă ă ă firicel neudat. Nu mai avea cum aprinde focul.

De altminteri, foalele erau alandala ; streaşina de deasupra vetrei fier riei fusese smuls din loc ; vijelia îi devastase în întregime laboratorul.ă ă Cu ceea ce-i mai r mînea din scuă lele care sc paser de pe urmaă ă pr p dului, Gilliatt putea, în cazul cel mai bun, s mai fac unele lucr ri deă ă ă ă ă dulgherie, dar nici m car una singur de fier rie. Dar Gilliatt, deocamă ă ă dat ,ă nici nu se gîndea la atelierul lui.

Foamea îi d dea ghies şi el porni, f r s mai stea mult pe gînduri, înă ă ă ă c utarea hranei. Şi r t cea nu printre stîncife din untrul defileului, ciă ă ă ă înafar , pe creasta recifului. Aici, de partea aceasta a recifului, se ciocniseă Durande cu zece s p- t mîni înainte de stîncile care ieşeau din mare.ă ă

Pentru vîn toarea la care pornise Gilliatt, exteriorul deă fileului era cu mult mai indicat decît interiorul. Crabii, pe timpul refluxului, obişnuiesc să ias din ascunzişurile lor ca s ia aer. Şi le place s se pr jeasc la soare.ă ă ă ă ă Acestor f pturi diforme le place amiaza. E un spectacdH ciudat ieşirea loră din ap în plin lumin . Colc iala lor te revolt aproape. Cînd le vezi, cuă ă ă ă ă mersul lor stîngaci şi pieziş, suind greoi, din prag în prag, caturile de jos ale stîncilor,'asemeni treptelor unei sc ri, eşti silit s - i m rturiseşti că ă ţ ă ă oceanul îşi are şi el parazi ii lui.ţ

De mai bine de dou luni, Gilliatt se hr nea cu aceşti parazi i.ă ă ţ

In ziua aceea, îns , racii de mare şi langustele se ascună deau. Furtuna îi silise pe aceşti singuratici s intre în ascună zişurile lor, de unde n-aveau curajul s ias înc . Gilliatt inea în mîn briceagul deschis şi smulgea dină ă ă ţ ă cînd în cînd cîte-o scoic de sub varec. O mînca mergînd tot mai departe.ă

Trebuie s fi ajuns nu departe de locul unde disp ruse sieur Clubin.ă ăTocmai cînd Gilliatt hot rîse s se mul umeasc cu arici de mare şiă ă ţ ă

cornaci, auzi deodat un plesc it la picioarele sale. Un crab mare, speriată ă de apropierea lui, s rise în ap . El nuă ă284ro afund îns prea repede, aşa c Gilliatt îl mai z ri cilva timp.ă ă ă ă

Gilliatt începu s alerge dup crab, urm rindu-1 de pe teă ă ă melia recifului. Crabul fugea şi el.

Şi deodat nu se mai v zu nimic.ă ăCrabul se vîrîse, pesemne, în vreo cr p tur , dedesubă ă ă tul stîncii.Gilliatt se ag cu n dejde de nişte col i de granit şi-şî întinse gîtul săţă ă ţ ă

cerceteze dedesubtul blocurilor de piatr .ăAcolo se g sea, într-adev r, o adîncitur , în care se ascună ă ă sese cu

siguran crabul.ţăEra mai mult decît o adîncitur . Era un fel de portal.ăMarea p trundea sub acest portal, dar nu era adînc . Se vedea fundulă ă

m rii, plin de pietre rotunjite de valuri. Aceste pietre, de un verde-ăalb strui, erau îmbr cate în alege, semn ca st teau veşnic sub ap .ă ă ă ă P reau nişte creştete de copii cu p rul verde.ă ă

Gilliatt îşi lu briceagul în din i, coborî din vîrful povîrni- şului ajutîndu-ă ţse de mîini şi de picioare şi s ri în ap . Apa îi ajungea aproape la um r.ă ă ă

Intr sub portal. Se pomeni într-un fel de coridor rudimenă tar, cu un început de bolt în ogiv deasupra capului. Pere ii coridorului erau lustrui iă ă ţ ţ şi netezi. Nici urm de crab. Gilliatt p şea pe fundul apei. Cu cît înainta,ă ă lumina devenea mai slab . începu s nu mai deosebeasc nimic.ă ă ă

Dup vreo cincisprezece paşi, bolta de deasupra capului s u seă ă termina. Ieşise din coridor. Era mai mult l rgime şi, prin urmare, maiă ă mult lumin ; de altfel pupilele i se dilataă ă ser ; vedea destul de bine. Şi fuă cuprins de uimire.

Intrase iar şi în acea peşter ciudat în care mai fusese odat , cu oă ă ă ă lun înainte.ă

Numai c de data aceasta intrase acolo dinspre mare.ăTrecuse acum prin arcada aceea pe care, cu o lun înainte, o v zuseă ă

scufundat sub ap . Uneori, în perioada refluxului, se putea trece pe subă ă ea.

Ochii începeau s i se obişnuiasc . Vedea din ce în ce mai bine şiă ă privea înm rmurit. Se g sea din nou în acel palat extraordinar ală ă întunericului, revedea bolta, coloanele, acele pete roşii care erau sau sînge, sau scoici de purpur , vegeta ia aceea cu str luciri de nestemate şiă ţ ă în fund, cripta.285asemeni unui sanctuar, dimpreun cu piatra aceea care pă ărea un altar,

Nu-şi mai aducea aminte de toate am nuntele, dar i se întip rise înă ă minte imaginea acestui interior, în întregul ei, pe care acum îl revedea aievea.

Revedea în fa a lui, la o oarecare în l ime în peretele povîrnit alţ ă ţ peşterii, adîncitura prin care p trunsese acolo pentru prima dat şi care,ă ă din locul unde se afla el acum, p rea inaccesibil .ă ă

Revedea, al turi de arcada în ogiv , acele grote scunde p întunecoase,ă ă adev rate cavouri ale peşterii, pe care le mai z rise o dat de departe.ă ă ă Acum, era lîng ele. Cea mai aproă piat de el era zvîntat şi se puteaă ă p trunde uşor înl un- trul ei.ă ă

Dar şi mai aproape înc decît de aceast adîncitur el observ ,ă ă ă ă deasupra nivelului apei, şi venindu-i foarte la înde- mîn , o cr p tură ă ă ă orizontal în granit. Crabul era probabil acolo.^ îşi vîrî mîna cît putu maiă adînc şi începu s scormoă neasc în aceast adîncitur întunecoas .ă ă ă ă

Dintr-o dat se sim i apucat de bra .ă ţ ţCeea ce încerc în clipa aceia fu un sentiment de negr it oroare.ă ă ăCeva sub ire, aspru, plat, rece ca ghea a, lipicios şi viu se încol cise peţ ţ ă

întuneric în jurul bra ului s u gol. Iar acum îi înainta c tre piept. Era caţ ă ă strînsoarea unei curele şi împunsătura unui burghiu. In mai pu in de-oţ secund , un soi de spiă ral i se r suci în jurul încheieturii mîinii şi a cotului,ă ă şi-i atinse um rul. Vîrful îi scormonea subsuoara.ă

Gilliatt încerc s se dea înapoi, dar abia se putu clinti dm -loc. Eraă ă parc intuit în cuie. Cu mîna stîng r mas liber , apuc briceagul peă ţ ă ă ă ă ă care-1 inea între din i şi cu mîna asta, mînd briceagul, se propti de stîncţ ţ ţ ă şi f cu o sfor are dezn d jduit , ca s -şi smulg bra ul din strînsoare. Nuă ţ ă ă ă ă ă ţ reuşi decît s stîrneasc faşa care se strînse şi mai tare. Era mlă ă ădioas caă pielea, tare ca o elul, rece ca noaptea.ţ

O a doua curea, îngust şi ascu it , ieşi din adîncitura stîncii. Era ca oă ţ ă limb ieşind din botul unei fiare. Linse înă tr-un chip îngrozitor torsul gol al lui Gilliatt şi, dintr-o dat ,ă286lungindu-se peste m sur şi sub iindu-se, i se lipi de piele îucol cindu-i-seă ă ţ ă în jurul corpului.

în acelaşi timp, o durere nemaipomenit , care nu se poate asem na cuă ă nici o alta, punea st pînire pe Gilliatt, f cînd s i svîcneasc muşchiiă ă ă ă încorda i. El sim ea p trunzîndu-i în carne o sumedenie de corpuriţ ţ ă rotunde, îngrozitoare. I se părea c un num r nesfîrşit de buze, lipite deă ă pielea lui, c utau s -i sug sîngele.ă ă ă

O a treia curea undui afar din stînci, îl pip i, îi biciui coastele ca oă ă frînghie ud şi se fix în jurul lor.ă ă

Spaima eînd ajunge la paroxism î i ia graiul. Gilliatt nu scotea un ip t.ţ ţ ă Era destul lumin ca s poat vedea formele acelea resping toare care iă ă ă ă ă se lipiser de trup. O a patra pană glic , mişeîndu-se de data asta cu iu ealaă ţ unei s ge i, zvîcni încol cindu-se în jurul pîntecului.ă ţ ă

Cu neputin de t iat sau de smuls curelele acelea vîs- coase, care seţă ă lipiser de corpul lui Gilliatt prin nenum rate puncte de contact. Fiecareă ă din aceste puncte era un focar de durere stranie şi îngrozitoare. Era ceea ce ai fi sim it dac ai fi fost devorat dintr-o dat de o sumedenie da guriţ ă ă prea mici.

O a cincea prelungire îşni din scobitur . Ea se supraţ ă puse celorlalte şi încol ci mijlocul lui Gilliatt. Senza ia de în buşire veni s se adaugeă ţ ă ă groazei: Gilliatt abia mai putea s r sufle.ă ă

Aceste curele, ascu ite la vîrf, se l eau treptat-treptat ca lama uneiţ ăţ s bii spre mîner. Toate cinci porneau, f r înă ă ă doial , din acelaşi punct. Eleă umblau şi se tîrau pe trupul lui Gilliatt. Sim ea cum se mut dintr-un loc înţ ă altul aceste ap s ri ciudate, care i se p reau a fi nişte guri.ă ă ă

Deodat , o mare vîseozitate rotund şi turtit ieşi din adîncul scobiturii.ă ă ă Era centrul; cele cinci curele porneau dintr-acolo, ca spi ele din butuculţ ro ii, puteai z ri în partea opus a acestui disc dezgust tor r d cina altorţ ă ă ă ă ă trei tentacule care r m seser în fundul scobiturii. în mijlocul acesteiă ă ă mase vîseoase erau doi ochi care priveau.

Aceşti ochi îl vedeau pe Gilliatt.Gilliatt recunoscu caracati a.ţ

287Monstrulochfcuta* dai S6ama Ce înseamn 0 caraă cati , trebuie s daiţă ănovSfPTfratie- C" caracati a, balaurul cu şapte capete din poveste te face saţ zîmbeşti.jf.Balena c fn°rm , caracati a e mic ; hipopotamul are plaă ţ ă toşa caracati a eţ goala; şarpele Jararaca şuier , caracatita e muta ; rinocerul are un corn,ă caracati a n-are corn ; scorpionulţ

CaraCTti a nţ "are aC ; ^orpionul Butus are cleşte, caracati a n-are cleşte ;ţ maimu a url toare are o coad cu care mha a prada, caracati a n-areţ ă ă ţ ţ coad ; rechinul are înot toareă ăîre £ nf n™ caracatif n-are înot toare ; liliacul-vampir are aripi prev zute cuă ă unghii, caracati a n-are aripi ; ariciulţoa Htl caracati a n-are epi ; espadonul* are o spad , cara-ţ ţ ăse shZZeFăja ;Pe?t?le:t°rpil electrocuteaz , caracatita nu se ujeşte deă ă desc rc ri electrice ; broasca rîioas secret un virus caracati a n-areă ă ă ă ţ virus ; vipera are venin, caracati a n-are venin ; leul are ghiare, caracati aţ ţ n-are ghiare, vulturul are cioc, caracati a n-are cioc ; crocodilul are o gurţ ă ca un fier să tr u, caracati a n-are din i.ă ţ ţ

Caracati a n-are muşchi, nu scoate strig te amenin toare, n-areţ ă ţă platoşa, n-are corn, n-are ac, n-are cleşte, n-are coad cu care sa apuceă sau cu care s striveasc , n-are înot toare cu care sa poata taia, n-areă ă ă aripi prev zute cu unghii, n-are epi, n-are spada, n-are electricitate, n-areă ţ virus, n-are venin n-are ghiare, n-are cioc, n-are din i. Dar dintre to'ateţ animaS e cea mai perfect înarmat .ă

Dar, în definitiv, ce-i o caracati ? E o ventuz In recifele din largulţă ă m rii, acolo unde apa îşi expune «i-si ascunde toate splendorile, înă adînciturile stîncilor, unde nu pătrunde nici o fnn omeneasc , înţă ă peşterile necunoscute, unde-i belşug de vegeta ie, de crustacee şi deţ scoici, sau sub adîncile portaluri ale oceanului, înot torul care se încumetă ă ispitit d-iTot^T^' ? ajUngă T aC0Îă °' -tîCsctUac-o mtilneşti vreodata, nu fi curios, fugi cît mai repede Intri acolo fermecat şi ieşi îngrozit. P

^Espadoa - pe5te cu falca de sus prelungit în form de lamă ă ăosoas .ă288

Iat ce înseamn aceast întîlnire, întotdeauna cu putin printreă ă ă ţă

stîncile din largul m rii.ăO form cenuşie care şerpuieşte prin ap , de grosimea bra ului şi lungă ă ţ ă

de aproape o jum tate de cot; o cîrp ; seaă ă m n cu o umbrel închis ,ă ă ă ă f r mîner. Aceast zdrean vine spre tine încet-încet. Deodat seă ă ă ţă ă deschide, opt raze se desf şoar brusc în jurul unei fe e cu doi ochi ;ă ă ţ aceste raze sînt vii; unduirea lor e ca o vîlv taie ; alc tuiesc un fel deă ă roat ; pe de-a-ntregul desf şurt , are un diametru de cinci picioare.ă ă ă Groaznic desf şurare care se n pusteşte asupra ta.ă ă ă

Hidra apuc omul cu cangea.ăAceast lighioan se lipeşte de prada ei, o acoper şi o leag strîns cuă ă ă ă

panglicile ei lungi. Partea de dedesubt e de culoare g lbuie, cea deă deasupra e p mîntie ; cu neputin s gă ţă ă ăseşti vreo asem nare acesteiă curioase nuan e colb ite ; ai spune c -i o vietate alc tuit din cenuş şiţ ă ă ă ă ă care tr ieşte în ap . Cînd se înfurie devine violet. E moale, fapt care te.ă ă însp imînt , f Nodurile ei leag fedeleş ; atingerile ei paralizeaz .ă ă ă ă

E ca o lighioan atins de scorbut şi acoperit de gan- grene.ă ă ăCaracati a nu poate fi smuls cu nici un chip. Se face una cu prada. Iiiţ ă

ce fel ? Prin vid. Cele opt bra e, groase la r dţ ă ăcin , se sub iaz treptat-ă ţ ătreptat şi se termin prin nişte ace asă cu ite. Sub fiecare din ele se înşirţ ă dou rînduri paralele de mici umfl turi, adev rate tumori purulente, careă ă ă merg descres- cînd, cele mai mari la r d cin , cele mai mici la vîrf ;ă ă ă fiecare şir are dou zeci şi cinci de asemenea umfl turi; fiecare tenă ă tacul are cincizeci, iar animalul are în total patru sute. Aceste umfl turi sîntă ventuze.

Aceste ventuze sînt nişte zgîrciuri cilindrice, r sfrînte, p - mîntii. Laă ă caracati ele mari, ventuzele merg descrescînd de la un diametru cît alţ unei monede de cinci franci pîn la grosiă mea unui bob de linte. Aceste crîmpeie de tub ies din animal şi-apoi reintr în el. Ele pot p trunde înă ă corpul victimei pîn la o adîncime de mai bine de un palmac,ă 1

Acest aparat de supt are fine ea unei claviaturi. Se ridica şi-apoiţ coboar . Ascult pîn şi de cele mai neînsemnate doă ă ă rin e ale lighioanei.ţ Nu exist sensibilitate care s egaleze înă ă suşirea de a se contracta pe care o au aceste ventuze, contrac- iuni care sînt întotdeauna propor ionale cuţ ţ mişc rile l untrice!ă ă19 — Oamenii m riiă289ale animalului şi cu excita iile dinafar . Balaurul are sensibiţ ă litatea unei mimoze.

Acestui monstru marinarii îi spun „pulp ", ştiin a îi spune cefalopod, iară ţ mitologia îi spune „kraken". Marinarii englezi îi spun „Devil-fish" — „Peştele-Diavol". Ii mai spun şi „Blood- sucker" —- „Vampir". In insulele Mînecii i se spune caracati .ţă

E foarte rar la Guernesey ; foarte mic la Jersey ; foarte mare şi destulă ă de des întîlnit la Serk.ă

0 gravur a lui Sonniniă 1 din edi ia lui Buf fon ţ 2 înf iăţ şeaz un cefalopodă strîngînd între tentacule o fregat . Denis de Montfort socoate c prină ă regiunile nordice exist caracati e în stare s scufunde un vapor. Boryă ţ ă Saint-Vincent neag acest lucru, dar afirm c în regiunile noastreă ă ă caracati a atac omul. Duce i-v la Serk şi ve i vedea lîng Brecq-Hou oţ ă ţ ă ţ ă

scobitur într-un stei de stînc unde cu cî iva ani înainte o caracati aă ă ţ ţă înh at, paralizat şi înecat un pescuitor de homari. Peron şi Lamark seăţ înşal atunci cind pun la îndoial faptul c o caă ă ă racati care nu areţă înot toare poate totuşi înota.ă

Cel ce scrie aceste rînduri a v zut cu ochii lui la Serk, în peştera zisă ă „dughenele", o caracati urm rind înot un om care se sc lda. Dup ce-aţă ă ă ă fost omorît , a fost m surat ; avea un diametru de patru picioare englezeă ă ă 3 şi-au putut fi numărate patru sute de ventuze. Lighioana pe moarte le scotea înc înafar cu mişc ri convulsive.ă ă ă

Cînd înoat , caracati a st , cum s-ar spune, în teac . înoat cu toateă ţ ă ă ă bra ele strînse. închipui i-v o mînec cusut cu un pumn în untru. Acestţ ţ ă ă ă ă pumn, care e capul, împinge apa şi înainteaz cu o mişcare ondulatorie,ă abia perceptibil . Cei doi ochi ai ei, deşi mari, nu se pot deosebi decîtă anevoie, fiind de culoarea apei.

Cînd vîneaz sau cînd st la pînd , caracati a se face nevă ă ă ţ ăzut ; seă micşoreaz , se comprim ; se reduce la cea mai simă ă

1 Charles Sonnini — Naturalist francez, colaboratorul lui Buffon (1751—1812).

2 George Louis Leclerc Buffon —- Naturalist şi scriitor francez, autorul celebrei „Istorii naturale" ap rut în 1749 şi 1789 (1707—1778).ă ă8 Patru picioare engleze sînt egale cu un metru şi un stert.290pl expresie a ei. Se confund cu penumbra. Pare o cut a vaă ă ă lurilor? Seam n a orice, numai a f ptur vie nu.ă ă ă ă

Caracati a e ipocrit . N-o bagi în seam ; şi dintr-o dat se deschide.ţ ă ă ăO vîscozitate înzestrat cu voin , ce poate fi mai îngroziă ţă tor ? Clei

pl m dit eu ur .ă ă ăIn cele mai limpezi şi mai albastre ape îşneşte aceast hidoas şiţ ă ă

lacom stea a m rii. Ceea ce e mai îngrozitor e c nici n-o sim i cînd seă ă ă ţ apropie. Aproape întotdeauna, în clipa în care ai z rit-o te-a şi înh at.ă ăţ

Noaptea totuşi, şi mai cu seam în epoca rutului, ea e fosă forescent .ă Aceast sperietoare îşi are şi ea dragostele ei. Aşă teapt s fie nuntit . Şiă ă ă se g teşte, se aprinde, se ilumineaz , şi din înaltul vreunei stînci, o po iă ă ţ z ri dedesubtul t u, în adîn- cimea beznelor, înflorit într-o iradia iuneă ă ă ţ palid , parc-ar fi un soare-fantom .ă ă

Caracati a înoat ; dar şi umbl . E oarecum peşte, ceea ce n-oţ ă ă împiedic s fie un pic reptil . Ea se tîr şte pe fundul m rii. Cînd merge,ă ă ă ă ă se foloseşte de cele opt bra e. Şi se tîr şte în felul unei omizi.ţ ă

Nu are oase, nu are sînge, nu are carne. E flasc . Inl un- trul ei nu seă ă g seşte nimic. E o piele. Ii po i întoarce tentacuă ţ lele pe dos aşa cum întorci degetele unei m nuşi.ă

Are un singur orificiu, la mijloc, în locul de unde pornesc razele. Aceast dechiz tur unic e anusul ? E gura ? E şi una, şi alta.ă ă ă ă

Acelaşi orificiu îndeplineşte ambele func iuni. Intrarea e totodat şiţ ă ieşire. Lighioana are corpul rece.

Nu exist strînsoare care s se poat compara cu aceea aă ă ă cefalopodelor.

C ci eşti atacat de-o maşin pneumatic . Ai de-a face cu vidul prev zută ă ă ă cu picioare. Nu i se înfig în piele nici unghii, nici col i; e un fel de crestareţ ţ

inclescritibil a pielii. O muşcă ătur e lucru de temut; dar nu atîta cît oă sugere. Ghiara nu-i nimic pe ling ventuz . Ghiara înseamn animalul careă ă ă pătrunde în carnea ta ; ventuza înseamn corpul t u care se scurge înă ă animal. Muşchii i se umfl , tendoanele i se r sucesc, pielea- i plesneşteţ ă ţ ă ţ sub ap sarea spurcat , sîngele îşneşte şi se amestec într-un chipă ă ţ ă înfricoş tor cu limfa moluştei. Animalul te acoper cu o mie de guriă ă hidoase ; lighioana se încorporeaz omului ; om şi lighioan devin ună ă amalgam. Te contopeşti cu19*291ea. Aceast imagine de coşmar î i st pe trup. Tigrul nu poate decît s teă ţ ă ă sfîşie ; caracati a, oroare ! te aspir . Te trage spre ea v în ea, şi, ferecat,ţ ă n cl it, neputincios, te sim i încet-în- cet v rsat în acest sacă ă ţ ă însp imînt tor, care e un monstru.ă ă

Mn i mult decît faptul groaznic de-a fi mîncat de viu e faptul de neînchipuit de-a fi supt de viu,Alt form a luptei în adîncul abisuluiă ă

Aşa arat vie uitoarea care, de cîteva clipe, îl avea în puă ţ terea ei pe Gilliatt.

Monstrul era locuitorul acelei grote. Era însp imînt torul duh al locului.ă ă Un fel de demon întunecat al apelor.

Toate aceste splendori aveau în mijloc oroarea.Cu o lun în urm , cînd Gilliatt p trunsese pentru prima oar în această ă ă ă ă

grot , pata neagr , f r form definit , pe care-o întrez rise printre cuteleă ă ă ă ă ă ă acestei ape misterioase, nu era altceva decît aceast caracati .ă ţă

Acolo îşi avea ea s laşul.ăCînd Gilliatt, intrînd pentru a doua oar în aceast peşă ă ter în urm rireaă ă

crabului, z rise cr p tura în care credea el c se pitise crabul, caracati aă ă ă ă ţ st tea în gura aceea, la pînd .ă ă

Gilliatt îşi vîrîse bra ul acolo ; caracati a i-1 înh ase.ţ ţ ăţŞi nu-i mai d dea drumul.ăGilliatt era musca acestui p ianjen.ăEl st tea cufundat în ap pîn Ia brîu, cu picioarele înă ă ă cleştate de

rotunjumea pietrelor lunecoase, cu bra ul drept strîns cu putere şiţ în epenit de încol cirile curelelor plate ale caracati ei, cu bustul acoperitţ ă ţ aproape complet de faşele încrucişate ale acestui bandaj îngrozitor.

Din cele opt bra e ale caracati ei, trei se ineau de stînca, iar cinci îlţ ţ ţ înl n uiau pe Gilliatt. In felul acesta, cramponîn- , du-se pe de-o parte deă ţ granit, iar pe de alta de om, îl pironeau pe Gilliatt de stînc . Gilliatt aveaă pe el dou sute cinciă zeci de lipitori. Sentimentului de spaim i se ad ugaă ă şi cel de dezgust. S fii strîns într-un pumn uriaş ale c rui degete elasă ă tice, lungi de aproape un metru, sînt c ptuşite cu ventuze vii care- i r v şescă ţ ă ă carnea !292

Am mai spus-o, nu te po i smulge din înl n uirea unei caţ ă ţ racati e. Dacţ ă încerci, te sim i şi mai straşnic legat. Ea nu face decît s se strîng şi maiţ ă ă tare. Efortul ei de-a te înc tuşa creşte în raport cu efortul t u de-a teă ă elibera. Cu cît te zba i mai mult, cu atît te încleştezi mai mult.ţ

Gilliatt n-avea decît un singur mijloc de salvare : cu itul.ţ

Nu-i era liber decît mîna sting ; dar se ştie c se servea de ea cuă ă ă uşurin . S-ar fi putut spune despre el c avea dou mîini drepte.ţă ă ă

Briceagul lui, deschis, era în mîna asta.Tentaculele caracati ei nu pot fi retezate ; e cu neputin s le taiţ ţă ă

pielea, c ci ea alunec sub lama cu itului; şi-apoi ele se înfig atît de adîncă ă ţ în piele, încît o t ietur în aceste curele ar p trunde pîn -n carneaă ă ă ă victimei.

Caracati a e formidabil ; exist totuşi un mijloc de a-i veni de hac.ţ ă ă Pescarii din Serk îl cunosc ; cine i-a v zut execu- tînd în plin mareă ă anumite mişc ri repezi, ştie ce înseamn acest lucru.ă ă

Porcii de mare îl cunosc şi ei; ei muşc în aşa fel sepiile, încît le retează ă dintr-o dat capul. De aceea în largul m rii se v d atîtea sepii, atî iaă ă ă ţ calmari1 şi-atîtea caracati e decaţ pitate.

într-adev r, caracati a nu poate fi r nit decît l cap.ă ţ ă ă ăGilliatt ştia asta foarte bine.Nu v zuse îns niciodat o caracati de asemenea proporă ă ă ţă ii.ţ

Intîmparea f cuse s aib de-a face chiar de prima dat cu o caracatiă ă ă ă ţă din spe a cea mare. Un altul şi-ar fi pierdut cumţ p tul.ă

Cînd te lup i cu o caracati , ca şi atunci cînd eşti încol it de un taur,ţ ţă ţ exist un moment care nu trebuie s - i scape ; e clipa în care caracati a îşiă ă ţ ţ întinde capul şi clipa în care taurul îşi pleac grumazul; r stimp de-oă ă clipit . Cine-1 scap e pieră ă dut.

Tot ceea ce am povestit pîn acum se desf şurase doar în cîtevaă ă minute. Gilliatt sim ea totuşi c e din ce în ce mai supt de cele dou suteţ ă ă cincizeci de ventuze.

1 Calmar — cel mai mare dintre cefalopozii cunoscu i — „uriaşulţ Cefalopodelor", cum i se mai spune.293

Caracati a e plin de vicleşuguri. Ea caut mai întîi s -si paralizezeţ ă ă ă prada. O înha şi-apoi aşteapt cît poate mai mult.ţă ă

Gilliatt inea briceagul în mîn . Ventuzele îl sugeau din ce în ce maiţ ă puternic.- El se uita la caracati şi ea se uita la el.ţă

Deodat , lighioana desprinse de pe stînc cel de-al şaselea bra şi,ă ă ţ azvîrlindu-1 spre Gilliatt, c ut s -i apuce şi bra ul stîng.ă ă ă ţ

In aceeaşi clip , ea îşi întinse cu repeziciune şi capul. înc o secund , şiă ă ă gura ei anus s-ar fi lipit de pieptul lui Gilliatt. Cu şoldurile supte de sînge şi cu bra ele ferecate, Gilliatt ar fi fost pierdut.ţ

Dar Gilliatt veghea. Pîndit de caracati , o pîndea şi el Ia rîndul lui.ţăReuşi s evite tentaculul şi, în momentul în care lighioana era gata s -iă ă

înfig gura în piept, pumnul s u înarmat se ab tu asupra ei.ă ă ăUrmar dou zvîcnituri în sens contrar, a caracati ei si-a lui Gilliatt.ă ă ţFu ca o lupt între dou fulgere.ă ăGilliatt înfipse vîrful briceagului în vîscozitatea turtit şi, cu o mişcareă

circular , asemeni rotirii unui bici, t ie un cerc în jurul ochilor lighioanei şi-ă ăi smulse capul, aşa cum ai smulge un dinte.

Şi lupta se sfîrşi.Lighioana se desprinse dintr-o dat .ăC zu la p mînt ca o cîrp . Pompa aspiratoare fiind disă ă ă trus , disp ru şiă ă

vidul. Cele patru sute de ventuze d dur druă ă mul în acelaşi timp şi stîncii, şi omului. Zdrean c zu pe funţă ă dul apei.

Gilliatt, gîfîind din pricina sfor rilor din timpul luptei, z ri la picioareleţă ă lui, pe bolovani, dou gr mezi gelatinoase, diforme, de o parte capulă ă caracati ei, şi de cealalt restul. Spunem restul, c ci ar fi greu s spunemţ ă ă ă corpul.

Temîndu-se totuşi de cine ştie ce zvîcneli spasmodice ale lighioanei în agonie, Gilliatt se dep rt cît putu mai mult de tentaculele ei.ă ă

Dar animalul murise de-a binelea.Gilliatt îşi închise briceagul.

294Nimic nu se ascunde şi nimic nu se pierde

Era şi timpul s se termine cu caracati a. Era aproape suă ţ focat ; bra ulţ drept şi torsul i se învine iser ; mai mult de dou sute de umfl turi,ţ ă ă ă începeau s ias la iveal ; sîngele îşnea din cîte unele, ici şi colo. Leaculă ă ă ţ acestor r ni e apa s rat . Gilliatt se afund în mare, frecîndu-şi pielea cuă ă ă ă latul palmei. In urma fric ion rii, umfl turile disp reau treptat-treptat.ţ ă ă ă

Tot dîndu-se înapoi şi afundîndu-se tot mai adînc în ap , el seă apropiase, f r s bage de seam , de grota în form de cript , pe care-oă ă ă ă ă ă z rise mai înainte şi care se afla lîng adînci- tura unde fusese înh at deă ă ăţ caracati .ţă

Acest cavou se prelungea dedesubtul pere ilor înal i ai peşţ ţ terii printr-o hrub pieziş şi complet uscat . Bolovanii care se îngr m diser cu timpulă ă ă ă ă ă acolo ridicaser fundul hrubei deasuă pra nivelului obişnuit al fluxului. Hruba era un soi de bolt larg l sat în jos spre mijloc ; un om ar fi putută ă ă ă p trunde acolo numai aplecîndu-se. Str lucirea verzuie a grotei submaă ă rine p trundea în untru şi-o lumina slab.ă ă

Tot frecîndu-şi pielea tumefiat , cu mişc ri repezi, Gilliatt ridic ochii înă ă ă mod mecanic, Privirea-i p trunse adînc în cavou.ă

Şi fu scuturat de-un fior.I se p ru c z reşte în fundul acestei grote, în umbr , ceva asem n toră ă ă ă ă ă

unui chip de om care rîde.Gilliatt nu auzise niciodat cuvîntul halucina ie, dar cuă ţ noştea senza ia.ţHruba era întru totul asem n toare unui cuptor de var. Era o firidă ă ă

joas , larg arcuit , ai c rei pere i bolti i şi abrup i se îngustau pe m sură ă ă ţ ţ ţ ă ă ce se apropiau de fundul criptei, unde pietrişul şi bolovanii se împreunau cu bolta, închizînd fundătura. ,

Intr în cript şi, aplecîndu-şi capul, se îndrept spre ceea ce se vedeaă ă ă în fundul ei.

Era într-adev r ceva care rîdea acolo.ăEra un cap de mort.Nu era numai capul, ci tot scheletul.în cript z cea scheletul unui om.ă ă

295Cînd un om îndr zne d cu ochii de aşa ceva, el vrea s ştie cu totă ţ ă ă

dinadinsul despre ce-i vorba.Gilliatt se uit cu aten ie în jur.ă ţEra înconjurat de o sumedenie de crabi. Dar nu mişca nici unul. Cam

aşa trebuie s arate un furnicar mort. To i aceşti crabi erau epeni. Erauă ţ ţ

carcase goale.Gr mezile lor, sem nate ici şi colo, desenau pe caidarîmul de bolovaniă ă

care încurcau trecerea constela ii diforme.ţGilliatt, cu ochii a inti i în alt parte, c lcase peste ele f r s leţ ţ ă ă ă ă ă

observe.în fundul criptei unde ajunsese Gilliatt se afla un strat mai gros de

carcase. Era o zbîrlire încremenit de antene, de mană dibule şi de picioare. Cleştii lor deschişi r m seser rigizi şi f r putin a de a se mai stânge.ă ă ă ă ă ţ Carapacele osoase st teau neă mişcate sub crusta lor de epi; cîte unele,ţ r sturnate, îşi ară ătau cavitatea lor interioar , vîn t . Aceast îngr m direă ă ă ă ă ă î i sugera ideea unei hoarde de asediatori şi prezenta încîlceala unuiţ m r ciniş.ă ă

Scheletul z cea sub mormanul acesta.ăSe întrez rea, sub puzderia de tentacule şi de carapace, craă niul cu

striurile lui, vertebrele, cele dou tibia, femurele, degeă tele lungi şi noduroase cu unghiile lor. Coşul pieptului era plin de crabi. în untrul luiă b tuse cîndva o inim . Mucegaiuri marine c ptuşeau cavit ile ochilor.ă ă ă ăţ Moluştele de stînc îşi lă ăsaser balele în fosele nazale. De altfel, nu existaă în acest ungher al peşterii nici iarb de mare, nici alge, nici alt vegeă ă ta ieţ şi nu sim eai nici cea mai uşoar adiere de vînt. Nici o mişcare. Din iiţ ă ţ rînjeau.

Acest minunat palat al abisului, brodat şi încrustat cu toate nestematele m rii, se hot rîse, în sfîrşit, s -şi dest inuie secretul. Era oă ă ă ă vizuin ; în ea tr ia caracati a ; şi un mormînt; în el z cea un om.ă ă ţ ă

Imobilitatea spectral a scheletului şi-a lighioanelor se leă g na încetişoră din cauza luminii pe care-o r spîndeau apele subterane şi care seă r sfrîngeau tremur toare peste mormîntul împietrit. Crabii, talmeş-balmeşă ă îngrozitor, p reau c sînt pe punctul de a-şi termina dejunul.ă ă

Gilliatt avea în fa a ochilor c mara caracati ei. Crabii mîn- caser omul,ţ ă ţ ă caracati a mîncase crabii.ţ296

Lîng cadavru nu se g sea nici o urm de veşminte. Omul trebuie s fiă ă ă ă fost înh at gol.ăţ

Gilliatt începu s dea la o parte crabii de deasupra scheă letului, cercetînd totul cu aten ie. Cine era acest om ? Caţ davrul fusese disecat cu m iestrie. S-ar fi zis c e o pies ds anatomie ; toat carnea fusese luată ă ă ă ă de pe oase ; nu-i mai răm sese m car un muşchi, nu-i lipsea un singur os.ă ă Dac Gilliă att ar fi fost de specialitate, şi-ar fi putut da imediat seama de acest lucru. Dezgolite, membranele fibroase care învelesc oasele erau albe, lucioase şi p reau lustruite. Dac n-ar fi z rit, pe ici pe colo, urmeleă ă ă verzi ale algelor, ai fi crezut c -i fildeş. Membranele cartilaginoaseă fuseser sub iate eu delicate e şi cru ate cu grij . Mormintele oferă ţ ţ ţ ă ă cîteodat priveliştea unor asemenea bijuterii sinistre.ă

Cadavrul p rea înmormîntat sub crabii mor i; Gilliatt înă ţ cepu s -iă dezgroape.

Deodat , el se plec cu înfrigurare.ă ăZ rise în jurul coloanei vertebrale un soi de cing toare.ă ăEra o cing toare de piele cu care, f r îndoial , omul fusese încins înă ă ă ă

timpul vie ii.ţ

Pielea prinsese mucegai. Catarama era ruginit .ăGilliatt trase de cing toare. Vertebrele rezistar şi el fu nevoit s leă ă ă

rup . Cing toarea era neatins . O crust de scoici începuse. s se formezeă ă ă ă ă pe ea.

O pip i şi sim i în interiorul ei un obiect tare, de form p trat .ă ţ ă ă ă Catarama era atît de tare închis , încît nici prin gînd. nu-i trecu s-oă deschid . Gilliatt t ie pielea cu briceagul.ă ă

In buzunarul cing toarei se g sea o cutiu de fier şi cîteva monede deă ă ţă aur. Gilliatt Ie numara ; erau dou zeci de guinee.ă

Cutia de fier era o veche tabacher de marinar, care se deschidea cuă ajutorul unui arc. Era foarte ruginit şi închis ermetic. Arcul, în întregimeă ă oxidat, nu mai func iona de fel.ţ

Şi de data asta briceagul îl scoase din încurc tur pe Gilă ă liatt. Introduse Iama briceagului între capac şi cutie, ap s cu putere şi capacul s ri înă ă ă sus.

Cutia se deschise.în untru nu se g sea decît -hîrtie.ă ăUn mic teanc de hîrtii sub iri, împ turite, garnisea fundul cutiei. Erauţ ă

ude, dar nu şi distruse. Cutia, ermetic închis , le p strase neatinse. Gilliattă ă le desf cu.ă297

Erau trei bancnote de cîte o mie de lire sterline fiecare însumind şaptezeci şi cinci de mii de franci.

Gilliatt Ie împ turi din nou, Ie puse la loc în cutie, profit de miculă ă spa iu gol care mai r mase pentru a pune în untru şi cele dou zeci deţ ă ă ă guinee şi închise cutia cît putu mai bine rLxamma apoi cu aten ieţ cing oarea. Pielea, alt dat lustruit pe dinafar , era nelucrat peăţ ă ă ă ă ă din untru Pe acest fond de culoare roşcat erau însemnate cu tuş gros, deă ă tipar, care. nu se şterge, cîteva litere. Gilliatt Ie descifra şi citi: sieur Clubin.în spa iul care separ şase palraace de dou picioare e Joc destul spre aţ ă ă g zdni moarteaă. Gilliatt puse cutia înd r t în buzunarul cing toarei' iar cingatoarea o puseă ă ă într-unui din buzunarele pantalonilor s iă

Cit priveşte scheletul, el îl l s în voia crabilor cu caă ă racati a moartţ ă lîng el.ă

în timp ce Gilliatt se g sea în fundul hrubei, al turi de caă ă racati şi deţă schelet, fluxul în creştere inundase coridorul Strimt de la intrare. Gilliatt nu putu ieşi de-acolo decît îno- tînd pe sub portal. El trecu uşor dedesubtul bol ii arcuite ; cunoştea ieşirea şi era maestru în acest fel de gimnasticţ ă marin reasc .ă ă

E lesne de întrev zut drama care se petrecuse acolo cu zece s pt mîniă ă ă în urm . Un monstru îl înh ase pe cel lalt. Caracati a îl atacase pe Clubin.ă ăţ ă ţ

Acesta fusese, în bezna de nep truns, ceea ce s-ar putea numiă întîlnirea ipocriziilor. Avusese loc în fundul abisului ciocnirea între cele dou f pturi croite din întuneric si aşteptare, şi una, care era animalul, oă ă nimicise pe cealalt , care era omul. Sinistr justi ie !ă ă ţ

Crabul se hr neşte cu hoituri, caracati a se hr neşte cu crabi.ă ţ ă Caracati a atac orice animal pe care-1 întîlneste îno- tînd în calea ei,ţ ă

vidr , cîine, om, şi dac poate, bea sîngele şi apoi le las cadavrele peă ă ă fundul apei. Crabii sînt c r buşii necroforiă ă 1 ai oceanului. Putreziciunile îi atrag ; ei vin, m - nînc hoitul, iar caracati a îi m nînc pe ei. Hoiturileă ă ţ ă ă dispar1 Necrofor — care îşi depune ou le pe cadavre.ă298în crab, crabul dispare în caracati . Am mai amintit despre aceast lege.ţă ă

Clubin c zuse prad caracati ei.ă ă ţCaracati a 1-a înh at şi apoi I-a înecat; iar crabii l-au sfîrtecat. Un val aţ ăţ

împins cadavrul în fundul hrubei, unde 1-a g sit Gilliatt.ăIeşit de acolo, Gilliatt scotoci prin toate cr p turile s uiă ă ţ cilor, c utîndă

arici de mare şi moluşte de stînc ; renun ase definitiv la crabi. I s-ar fiă ţ p rut c e carne de om ceea ce m nînc .ă ă ă ă

De altminteri, nu mai avea acum decît o singur preocuă pare : s seă osp teze din belşug înainte de plecare. Nimic nu-i mai st tea în cale de-ă ăacum încolo. Marile furtuni sînt urmate întotdeauna de o perioad deă calm, care dureaz uneori mai multe zile. Din partea m rii nu se maiă ă putea aştepta la nici un fel de primejdie. Gilliatt era hot rît s plece aă ă doua zi. Din cauza fluxului, barajul pe care-1 construise între cele două Douvres trebuia men inut şi în timpul nop ii; dar Gilliatt avea de gînd s -1ţ ţ ă desfac în zorii zilei, s împing apoi „burduful" în afara celor două ă ă ă Douvres şi s porneasc spre Saint- Sampson. Briza liniştit care sufla, şiă ă ă sufla dinspre sud-est, era tocmai vîntul de care avea nevoie.

Era începutul lunii mai ; zilele erau destul de lungi. a,Gînd Gilliatt, dup ce-şi terminase raita printre stîncile recifului şi după ă

ce-şi astîmp rase întrucâtva foamea, se reînă toarse în strimtul defileu dintre cele dou Douvres unde se g sea „burduful", soarele asfin ise, iară ă ţ lumina crepusculului era dublat de lumina palid pe care-o r spîndeşteă ă ă cornul lunii noi; fluxul atinsese nivelul s u maxim şi apele începeau acumă s se retrag . Coşul maşinii, care st tea în picioare în barc , fuseseă ă ă ă acoperit în timpul furtunii de valurile spumoase ale m rii, cu un strat deă sare, pe care-1 poleia luna.

Aceasta îi reaminti lui Gilliatt c vijelia îi umpluse barca cu ap deă ă ploaie şi de mare şi c , dac voia s plece ,a doua zi, trebuia s golească ă ă ă ă mai întîi barca.

Constatase, cînd p r sise „burduful" pentru vân toarea de crabi, c înă ă ă ă camera b rcii apa era de aproape şase pahnace. Ispolulă 1 de scos ap îi vaă fi de ajuns pentru a goli barca.1 ,Ispol — lingur de lemn pentru golit ambarca iunea de ap .ă ţ ă299

Cînd se întoarse înapoi în barc , Gilliatt fu cuprins de spaima. Apa dină „burduf" atingea acum o în l ime de aproape doua picioare.ă ţ 1

împrejurare foarte grav : „burduful" lua ap .ă ăIn lipsa lui Gilliatt barca se umpluse încetul cu încetul cu apa. Incarcată

cum era, dou zeci de palmace de an în olus însemnau o povară ă ă periculoas . înc pu in şi barca s-ar fi scuă ă ţ fundat. Daca Gilliatt ar mai fi întîrziat un singur ceas, pro-şi catargul ^ ^ g SÎt deasuă Pra aPei decît coşul maşinii

Nu mai avea nici un minut de pierdut. Trebuia s caute sp rtur , s-oă ă ă

astupe şi apoi s goleasc corabia, sau cel pu in s-o mai uşureze. Pompeleă ă ţ Durandei se pierduser în timpul naufragiului; Gilliatt nu avea la îndemînă ă decît ispolul de scos ap a .„burdufului".ă

înainte de toate, îns , trebuia g sit sp rtura. Aceasta era problemaă ă ă ă cea mai urgent .ă

. Tremurînd de frig, Gilliatt se puse imediat pe lucru ne- vnnd sa piardă nici o singur clip cu îmbr catul. Nu mai sim ea acum nici frigul, niciă ă ă ţ foamea.

„Burduful" se umplea necontenit; Din fericire, vîntul nu mai sufla de fel. Cel mai neînsemnat val ar fi scufundat barca.

Luna apuse.Gilliatt, dibuind prin întuneric, îndoit din sale, cufundat în ap pînă ă

peste brîu, c ut mult vreme. Descoperi în sfîrşit avaria.ă ă ăIn timpul vijeliei, în momentul critic cînd „burduful" se aplecase pe o

parte, vînjoasa barc atinsese fundul cu c lcîiul t lpoaiei şi se izbise cuă ă ă destul violen de stînc . Unul din col urile micii Douvre f cuse oă ţă ă ţ ă sp rtur în corpul vasului, la tribord.ă ă

Sp rtura era, din nenorocire, şi în chip aproape perfid, situat laă ă punctul de întîlnire dintre dou înt rituri, ceea ce, ad ugat z p celii dină ă ă ă ă timpul vijeliei, împiedicase pe Gilliatt s-o descopere atunci cînd, în toiul furtunii, f cuse pe întuneă ric o revizie sumar a b rcii.ă ă

Ceea ce era îngrijor tor la aceast sp rtur era l rgimea ei, şi ceea ce-iă ă ă ă ă micşora gravitatea era faptul c , deşi pentru moă ment era acoperit deă apa care crescuse în interiorul corăbiei, ea se g sea totuşi deasupra linieiă de plutire.300

în clipa în care se produsese sp rtura, valurile se rostogoă leau cu furie în defileu, aşa încît nu mai exista nivel de plutire, talazurile n v liser prină ă ă sp rtur în „burduf" şi „burduă ă ful", sub povara acestei supraînc rcaturi, seă afundase cu cî- teva degete ! Apoi, chiar dup ce marea se potolise,ă greutatea apei care p trunsese în barc , f cînd s i se ridice linia deă ă ă ă plutire, men inuse sp rtura sub ap . De aici şi primejdia care amenin a înţ ă ă ţ fiecare moment „burduful". Apa din barc cresă cuse de la şase palmace la dou zeci. Dar dac izbutea s astupe gaura, „burduful" putea fi golit şiă ă ă îndat ce apa va înceta s mai p trund în barc , aceasta se va ridicaă ă ă ă ă pîn la linia ei normal de plutire, sp rtura va ieşi de sub ap şi, la vedere,ă ă ă ă repararea va fi uşoar sau, în cel mai r u caz, cu putin de efectuat.ă ă ţă Gilliatt, dup cum am mai amintit, îşi avea uneltele de dulgherie în stareă destul de bun înc .ă ă

Dar cîte peripe ii înainte de-a ajunge pîn acolo! Cîte primejdii ! Cîteţ ă nenorociri nu se puteau ivi pîn atunci S Gilă liatt auzea apa îşnind f rţ ă ă încetare. O singur smucitur , şi totul se ducea la fund. Cîte necazuri!ă ă Cine ştie dac nu era prea tîrziu !ă

Gilliatt se învinui amarnic. Ar fi trebuit s dibuiasc nu- maidecîtă ă stric ciunea. Cele şase palmace de ap din cal ar fi trebuit s -1 pun înă ă ă ă ă gard . Avusese neghiobia de a pune apa din barc pe seama ploii şi aă ă spumei valurilor. Se învinov i c dormise şi c mînease ; se învinov i căţ ă ă ăţ ă fusese frînt de oboseal , se învinov i chiar şi de dezl n uirea furtunii, şiă ăţ ă ţ de căderea nop ii. Totul era din vina lui.ţ

Toate aceste mustr ri şi le f cea în timp ce alerga de colo pîn coloă ă ă prins cu tot felul de trebuii, şi acest lucru nu-1 împiedic de fel să ă chibzuiasc la tot ce mai avea de f cut.ă ă

G sise sp rtura, asta însemna un prim pas ; s-o astupe cu cîl i era celă ă ţ de-al doilea. Nu putea face mai mult pentru moment. Nu se pot efectua lucr ri de tîmpl rie sub ap .ă ă ă

O împrejurare favorabil f cuse ca sp rtura din corpul vaă ă ă sului s seă produc în spa iul dintre cele dou lan uri care fixau la tribord coşulă ţ ă ţ maşinii. Cîl ii puteau fi lega i de aceste lan uri.ţ ţ ţ

între timp, apa creştea. în l imea ei dep şise dou picioare.ă ţ ă ăLui Gilliatt apa îi trecea de genunchi.

301De proiuodis ad aliem1

în rezerva de accesorii de tot felul de care putea dispune Gilliatt era şi o prelat gudronat , prev zut la cele patru caă ă ă ă pete cu nişte sfori lungi.

Lu prelata, leg cu ajutorul sforilor dou din capetele ei de cele patruă ă ă inele ale lan urilor care fixau coşul de acea parte a cor biei unde seţ ă produsese sp rtura, şi o arunc peste bord. Prelata c zu ca un cearşafă ă ă între mica Douvre şi barc şi se cufund în ap . Valurile, împingîndu-se să ă ă ă p trund în cal , o aplecar deasupra sp rturii. Cu cît presiunea apei eraă ă ă ă ă mai mare, cu atît se lipea prelata mai strîns de vas. Vasul însuşi obloji cu ea fractura. Rana b rcii era astfel pansat .ă ă

Aceast pînz gudronat se interpunea între interiorul calei şi valurileă ă ă din afar . Nu mai p trundea nici un strop de ap .ă ă ă

Sp rtura era acoperit , dar nu era înc astupat .ă ă ă ăAvea totuşi un mie r gaz.ăGilliatt apuc ispolul şi începu s goleasc „burduful". Era de altfel şiă ă ă

timpul s -1 uşureze de asemenea greutate. Lucrai îl mai înc lzi pu in, dară ă ţ oboseala lui trecuse de orice limit . Era silit s -şi m rturiseasc c nu vaă ă ă ă ă putea merge pîn la cap t şi c nu-i va fi cu putin s golească ă ă ţă ă ă „burduful". Nu mîncase mai nimic şi halul de istovire în care ajunsese îl umilea.

M sura progresul muncii sale dup sc derea nivelului apei de laă ă ă genunchii s i. Apa descreştea îns încet.ă ă

De altminteri, p trunderea apei în corabie fusese numai întrerupt .ă ă Pericolul era doar îndep rtat, nu definitiv înl turat. Prelata, împins deă ă ă valuri în sp rtur , începea s se umfle în interiorul calei. Această ă ă ă umfl tur sem na cu un pumn ascuns sub prelat , silindu-se s-o sparg .ă ă ă ă ă Pînza, fiind groas şi gudroă nat , rezista ; dar presiunea apei şi umfl turaă ă creşteau neîncetat şi nu exista nici o siguran c pînza nu avea's cedezeţă ă ă şi umfl tura putea plesni în orice clip . Şi atunci n vala apei ar fiă ă ă reînceput.

1 De profundis ad altum — din adîncuri pe culmi (în limba latin în text).ă302

In cazuri de felul acesta, echipajele vapoarelor în primejdie de-a se scufunda ştiu foarte bine c nu exist alt salvare de- cît un tampon.ă ă ă Strîngi tot soiul de petice care- i vin la în- demîn , tot ceea ce în limbajulţ ă marin resc se numeşte „blan ", şi împingi cu ele cît po i mai adînc pungaă ă ţ prelatei în sp rtura vasului.ă

Gilliatt n-avea nici un fel de asemenea „blan ". întreaga cantitate deă petice şi de cîl i pe care reuşise s-o strîng în maţ ă gazie fusese ori întrebuin at de el în diferitele lucr ri pe care le întreprinsese, oriţ ă ă împr ştiat de furtun .ă ă ă

La nevoie, ar mai fi putut g si ceva resturi scotocind prină tre stînci. Barca era acum destul de uşurat de povara ei, penă tru ca s poat lipsiă ă timp de un sfert de or ; dar cum s înă ă treprind aceast ac iune f ră ă ţ ă ă lumin ? Era bezn de-a bi- nelea, nu mai era nici lun ; nimic decîtă ă ă întunecatul cer înstelat. Gilliatt n-avea nici sfoar sub ire şi uscat pentruă ţ ă a-şi face feştil , nici seu pentru a-şi face luminare, nici foc s şi-o aprind ,ă ă ă şi nici felinar s şi-o fereasc de vînt.'Pe barc şi pe întregul recif nu seă ă ă distingea nimic cu claritate, totul era confuz. Auzeai doar apa gîlgîind în jurul cor biei r nite, nici mă ă ăcar sp rtura n-o puteai z ri; doar pip ind cuă ă ă mîinile îşi d dea seama Gilliatt de presiunea continu a prelatei. In întuă ă -nericul care domnea era cu neputin s exploreze cu folos locul spre aţă ă g si eventualele resturi de frînghii şi de vele, ră ăv şite printre brizan i.ă ţ Cum s culegi toate zdren ele astea f r s vezi nimic ? Gilliatt privea cu"ă ţ ă ă ă triste e în noapte. Atîtea stele şi nici m car o singur luminare !ţ ă ă

Masa lichid din interiorul b rcii împu inîndu-se, preă ă ţ siunea din afară creştea. Punga prelatei se umfla tot mereu. Se balona din ce în ce mai tare. Era ca un abces gata s sparg . Situa ia care se îmbun t ise la ună ă ţ ă ăţ moment dat se agravase iar şi.ă

Un tampon era absolut necesar.Gilliatt nu mai avea la îndemîn decît veşmintele sale.ăLe pusese, dup cum v aminti i, la uscat pe vîrfurile stîn- cilor de peă ă ţ

mica Douvre.Se duse s le strîng de acolo şi le îngr m di pe marginea „burdufului".ă ă ă ăLu mantaua lui gudronat şi, îngenunchind în ap , o înă ă ă fund înă

sp rtur , împingînd umfl tura prelatei în afar şi goă ă ă ă303lind-o astfel de ap . Dup manta puse blana de oaie, dup blana de oaieă ă ă c maşa de lin , dup c maşa de lin , bluza. Le D g pe toate.ă ă ă ă ă ă ă

Nu mai avea pe el decît pantalonii, dar şi-i scoase şi pe aceştia, îi vîrî în sp rtur , consolidînd astfel locul astupat. Tamponul era gata şi nu p reaă ă ă de loc neîndestul tor.ă

Acest tampon r bufnea în afara sp rturii, prelata servin- du-i dreptă ă înveliş. Iar valul încereînd s p trund în barc ap sa asupra obstacolului,ă ă ă ă ă turtindu-1 cît mai mult peste fractur , m rindu-i astfel puterea deă ă rezisten . Era ca un fel de compres exterioar .ţă ă ă

Dup ce mijlocul umfl turii fu împins în afar , marginile ei formar înă ă ă ă interiorul „burdufului", de jur împrejurul sp ră turii şi a tamponului, un fel de pung circular pe care »©reă ă gularit ile sp rturii o fixau pe loc, f cînd-oăţ ă ă s stea şi mai strîns lipit de peretele interior al b rcii. Gaura prin care pă ă ă ă-trundea apa era astupat .ă

Dar nimic nu era mai nesigur. Reliefurile ascu ite aîe sp rţ ă turii care fixau prelata puteau oricînd s-o str pung si, prin g urile acestea, apa ar fiă ă ă n v lit din nou. Gilliatt, în întuneă ă ricul care domnea, nici nu-şi d deaă seama de acest lucru. Era pu in probabil ca tamponul s poat rezistaţ ă ă pîn în zorii zilei. Zbuciumul lui Gilliatt nu mai era acelaşi ca mai înainte,ă

dar el îl sim ea crescînd pe m sur ce puterile îl p r seau,ţ ă ă ă ăReîncepu s goleasc cala, dar bra ele lui istovite abia mai puteauă ă ţ

ridica ispolul plin cu ap . Era gol şi tremura din tot corpul.ăGilliatt sim ea apropierea sinistr a sfîrşitului.ţ ăCa un fulger îi trecu prin minte ideea c o salvare ar mai fi posibil . S-ă ă

ar putea ivi o corabie în larg ! Un pescar care-ar trece din întîmpîare prin apele celor dou Douvres i-ar putea sari într-ajutor. Sosise momentul înă care prezenta unui colaborator era absolut necesar . Un om şi o lantern ,ă ă şi totul putea fi salvat. In tov r şia cuiva, camera b rcii ar putea fi uşoră ă ă golit : sp rtura fiind astupat şi barca nemaiavînd această ă ă ă supraînc rc tur de lichid, s-ar ridica din nou deaă ă ă supra, şi-ar rec p taă ă linia obişnuit de plutire, sp rtura ar iesi dm apa, repara ia ar putea fiă ă ţ efectuat , tamponul înlocuit imediat pnntr-o pies de c ptuşit vasele şiă ă ă repara ia provizorie transformat într-una definitiv . Altfel, Gilliatt trebuiaţ ă ă s aşă304tepte pîn -n zori. S aştepte o noapte întreag ! Intîrziere tragie , care i-ă ă ă ăar putea aduce pieirea. Gilliatt trecea prin frigurile ner bd rii. Dac dină ă ă îatîmplare s-ar ivi la -orizont luminile vreunui vas, Gilliatt ar putea de pe în l imea marii Douvre s -i atrag aten ia. Vremea era calm , -vântul nuă ţ ă ă ţ ă b tea de fel, marea n-a\ea nici un val, iar un om care s-ar agita pe fondulă cerului înstelat avea toate şansele s fie z rit. Nu exist că ă ă ăpitan de vas sau chiar simplu patron al vreunei b rci de pescuit care, trecînd noapteaă prin apele celor dou Douvres, s nu-şi a inteasc ocheanul în direc iaă ă ţ ă ţ recifului; e o m sur elementar de prevedere.ă ă ă

Gilliatt n d jduia s fie v zut.ă ă ă ăEl se sui pe epav , apuc frânghia cu noduri şi se urc pe mareaă ă ă

Douvre.Nici o pînz la orizont. Nici o lumin . C-ît vedeai eu ochii, marea eraă ă

pustie.Nici o posibilitate de-a fi ajutat, nici o posibilitate de a rezista.Gilliatt, lucra care nu i se mai întâmplase niciodat pân atunci, seă ă

sim i dezarmat.ţEl şi cu barca lui, eu maşina Durandei, cu toat truda lui de pîn atunci,ă ă

cu toat izbânda, cu tot curajul lui erau menite abisului. Nu mai dispuneaă de nici un mijloc de lupt ; se l s în voia întâmpl rii. Cum ar fi putută ă ă ă împiedica fluxul s vin , apele s creasc , noaptea s fie noapte ?ă ă ă ă ă Tamponul acesta era unicul s u punct de sprijin. Gilliatt îşi sleise toateă puterile şi se despuiase complet ea s -i poat înjgheba şi completa ; nu-1ă ă mai putea nici înt ri, nici m ri; tamponul bun, r u cum era, nu mai putea fiă ă ă schimbat, aşa încît, în mod fatal, orice strădanie era de prisos. Acest bandaj improvizat în prip peste sp rtura b rcii era la discre ia valurilor.ă ă ă ţ Cum avea oare s se comporte acest obstacol inert ? Tamponul era acelaă care ducea in prezent lupta şi nu Gilliatt. Peticul acesta şi nu spiritul unui om înfrunta acum primejdia. învolburarea unui singur val ar fi fost suficient ca s destupe gaura. Presiune mai mare sau mai mic ; la asta seă ă reducea acum întreaga problem .ă

Deznod mântul depindea de o lupt mecanic între dou cantit i deă ă ă ă ăţ energie. Gilliatt nu mai putea de acum înainte nici s -şi ajute tovar şul deă ă

lupt , nici s in piept duşmanu-ă ă ţ ă20305lui. Nu mai era decît un simplu spectator al vie ii sau al mor ii sale. Acestţ ţ om, care fusese întruchiparea unor calit i supraăţ naturale aproape, era, în momentul suprem, înlocuit printr-o for de rezisten oarb .ţă ţă ă

Nici una din marile încerc ri şi nici una din spaimele prin care trecuseă pîn atunci nu puteau fi comparate cu ceea ce resim ea el în clipa de fa .ă ţ ţă

Punînd piciorul pe reciful Douvres, el se v zuse dintr-o dat înconjurată ă şi oarecum înl n uit de singur tate. Aceast singur tate nu numai c -1ă ţ ă ă ă ă înv luise, dar pusese chiar st pînire pe el. Mii de primejdii îşi ar taser ,ă ă ă ă dintr-o dat , col ii. Vîn- tul era nelipsit, gata oricînd s r bufneasc ;ă ţ ă ă ă marea la fel, gata oricînd s mugeasc . Cu neputin s pui c luş gîtlejuluiă ă ţă ă ă vîn- toaselor ; cu neputin s smulgi col ii din gura m rii. Şi, toţă ă ţ ă tuşi, el s-a luptat; om, el a înfruntat într-o lupt corp la corp oceanul, el s-a luat laă trînt cu vijelia.ă

Dar cîtor alte amenin ri nu le-a inut el piept ? ! Cîtor lipsuri nu Ie-aţă ţ f cut el fa ? ! Toate nenorocirile s-au ab tut asupra Iui. A fost nevoit să ţă ă ă lucreze f r unelte, s ridice greuă ă ă t i enorme, f r nici un ajutor, săţ ă ă ă rezolve probleme f r s aib preg tirea necesar , s -şi astîmpereă ă ă ă ă ă ă foamea şi setea f r nici un fel de provizii, s doarm f r pat şi f ră ă ă ă ă ă ă ă acoperiş.

Pe acest recif, adev rat capr de tortur , el a fost supus, rînd pe rînd,ă ă ă ă la tot felul de cazne, de nenum ratele manifesă t ri crîncene ale naturii,ă blajin ca o mam cînd crede ea de cuviin , c l u cînd are ea chef.ă ă ţă ă ă

El a învins singur tatea, a învins foamea, a învins setea, a învins frigul,ă a învins febra, a învins greut ile muncii, a învins somnul. A întîlnit în cale,ăţ pentru a-i opri trecerea, toate piedicile unite împotriva lui. Dup lipsurileă cele mai grele, for ele naturii; dup valurile mareei, uraganul; dup vijelie,ţ ă ă caracati a ; dup monstru, spectrul.ţ ă

Sinistr ironie final ! In acest recif clin care Gilliatt nă ă ăd jduia s iasă ă ă biruitor, Clubin, mort, îl privea rînjind.

Rînjetul spectrului era îndrept it. Gilliatt se credea pierăţ dut, Gilliatt se şi vedea mort ca şi Clubin.

Iarna, foamea, oboseala, demontarea pies cu pies a epaă ă vei, transbordarea maşinii, uraganul, vîntul, tr snetul, caraă cati a, toateţ acestea nu însemnau nimica fa de sp rtura b rcii. Puteai lupta, şi Gilliatţă ă ă luptase, împotriva frigului cu aju306torul focului, împotriva foamei cu ajutorul scoicilor de pe stînci, împotriva setei cu ajutorul apei de ploaie împotriva greut ii opera iilor de salvare aăţ ţ maşinii cu ajutorul iscusin ei şi a energiei, împotriva fluxului şi a vijeliei cuţ ajutorul s tocilarelor, împotriva caracati ei cu cu itul. împotriva sp rturii,ţ ţ ăîns , n-aveai nimic.ă „ , , ,

Uraganul îsi lua în felul acesta sinistru ramas bun de ia el. Era ultima sa lovitur , lovitur dat prm surprindere, atac furiş al învinsului împotrivaă ă ă înving torului. Batmd m reă tragere, viielia mai arunca în urma.ei aceasta^sageata. lnvm- sulf fugind în dezordine, se întorcea şi lovea din nou. Era lovitura tr d toare a abisului.ă ă . .

Po i lupta împotriva furtunii; dar cum sa lup i împotrivaţ ţapei c'are se prelinge pic tur cu pic turaă ă ăP Dac tamponul ar ceda, dac gaura s-ar deschide din nou nimic n ar maiă ă putea salva „burduful" de la naufragiu. Ar n i ca atunci cînd se dezleagă brusc bandajul pus pe rana unei artere. Şi, odat „burduful" seu undat cuă supramcai ca- tura pe care-o avea, nimic nu l-ar mai fi putut readuce la su nrafafâ Dou luni de munc titanic , de eforturi extraordi- naret seă ă ă terminau, aşadar, printr-un dezastru complet S-o ia de k cap t era cuă neputin . Gilliatt nu mai avea nici heratia nici materialele necesare. Poateţă c m zorii zilei u va c at s -si vad tot rodul muncii lui scufundindu-seă ă ă încetul cu m-liS SW^bîne aceast for întunecat !ă ţă ă

Abisul îl tr gea spre el.ă . . „Odat barca înghi it de valuri, lui nu i-ar mai i ramas decît s moară ţ ă ă ă

de foame şi de frig, ca şi celalalt, naufragiatulde pe stînca Omul. , ,

Acest eroism f r seam n se termina astfel prm neputin a, această ă ă ţ ă lupt formidabil primit de bun voie, acest r zboi purtat de un singură ă ă ă ă om împotriva tuturor for elor coalizate ale naturii, aceast Iliadţ ă ă întreprins de unul singur se încheiaăastfel prin dezn dejde.ă fA f

Gilliatt, pierdut, se uita la întinderea nesfirşita din ia a. Nu mai avea pe elţ nimic. Era gol în fa a nem rginirii.^ _ Şi atunci, copleşit de întreagţ ă ă aceast imensitate ale c rei rosturi nu le putea p trunde, neştiind la ceă ă ă trebuie s se mai aştepte, fat în fa cu întunericul, înconjurat de aceastaă ă ţă302bezn neînduplecat ,, de foşnetul apelor, al valurilor, al taă ă lazurilor, al Mei, al vîrtejurilor clocotitoare, al raialelor, sub norii care pluteau pe cer, sub suflul vînturilor, sub for a uriaş pe care o sim ea pretutindeni, avînd înţ ă ţ jurul şi dedesubtul lui 0t^ai.î\l1'.iar deasuPra lui constela iile, Gilliatt' se pr buşiţ ă dezn d jduit, renun la lupt , se întinse pe spate pe o stînc , cu fa aă ă ţă ă ă ţ îndreptat spre stele, învins şi împreunîndu-şi mîinile ca pentru oă rug ciune, în fa a adâncurilor cumplite ale ceruă ţ lui, el strig nem rginirii :ă ă „îndurare !"

Era singur în aceast noapte, pe aceast stînc , în mijlocul acesteiă ă ă m ri, r pus de oboseal , cu înf işarea unui om lovit de tr snet, gol ca ună ă ă ăţ ă gladiator în arena'circului.

I se^ p rea c -şLsimte trupul destr mîndu-i-se în frig, în oboseal , înă ă ă ă neputin , în rug ciune, c devine una cu întuţă ă ă nericul. Şi ochii i se închiser .ăV Exist e ureche în necunoscută

Trecur c-îteva ore.ăSoarele r s ri, str lucitor.ă ă ăPrimele raze luminar pe platoul marii Douvre o form încremenit . Eraă ă ă

Gilliatt.Continua s stea întins pe stînc .ă ăTrupul s u gol, înghe at şi eap n, nu d dea nici un semn de via .ă ţ ţ ă ă ţă

Pleoapele-i închise erau vinete. Cu greu s-ar fi putut spune dac nu era ună cadavru.

Soarele p rea c -1 priveşte.ă ăDac acest om despuiat nu era mort, el era atît de aproape de moarte,ă

încît cea mai slab adiere de vînt rece ar fi fost de ajuns ca s -1 r pun .ă ă ă ăVîntul începu s sufle, îns un vînt c ldu şi învior tor ; adiereaă ă ă ţ ă

prim v ratic a lunii mai.ă ă ăIntre timp, soarele se în l a pe adînca bolt albastr ; raă ţ ă ă zele sale, acum

mai pu in orizontale, se împurpurau. Lumina sa se transform în c ldur .ţ ă ă ă Ea îl înv lui pe Gilliatt.ă

Gilliatt nici nu mişc . Dac mai respira, o f cea cu r suă ă ă ă flarea aceea gata s se sting , care abia dac-ar fi aburit o oglind .ă ă ă308

Soarele continua s se înal e pe cer, razele sale c zînd din ce în ce maiă ţ ă pu in pieziş peste Gilîiatt. Vuitul, care la început nu fusese decît c ldicel,ţ ă era acuma cald.

Corpul adela eap n şi gol nu f cea înc nici o mişcare ; totuşi, pieleaţ ă ă ă p rea mai pu in vîn t .ă ţ ă ă

Soarele, cu cît se apropia mai mult de zenit, cu atît raze- le-i c deauă mai perpendicular pe platoul Douvres. Din înaltul cerului se rev rsa oă ploaie de lumin ; vasta r sfrîngere a luă ă minii de c tre marea albastr seă ă uni cu c ldura soarelui; stînca începu s se încing şi înc lzi omul.ă ă ă ă

Un suspin adînc s lt pieptul lui Gilîiatt.ă ăTr ia.ăSoarele continua s -1 înv luie în razele sale mîngîietoare, acumă ă

aproape fierbin i. Vîntul, vînt de amiaz şi aproape vînt de var , seţ ă ă apropie de Gilîiatt ca o gur , suflînd uşor.ă

Gilîiatt începu s mişte.ăPacea m rii era de nedescris... Murmura ca o doic lîng pruncul ei.ă ă ă

Valurile p reau c leag n reciful.ă ă ă ăP s rile de mare, care-1 cunoşteau bine pe Gilîiatt, zburau deasupraă ă

lui, neliniştite. Nu cu neliniştea lor s lbatic de odinioar , ci o nelinişteă ă ă duioas . Scoteau strig te scurte. Pă ă ăreau c -1 cheam . Un pesc ruş, care-ă ă ă1 îndr gise pesemne, merse cu familiaritatea pîn acolo, încît veniă ă aproape de tot. Începu sa-i vorbeasc . Se p rea c Gilîiatt nu-1 aude.ă ă ă Pesc ruşul îi s ri pe um r şi-i ciuguli uşurel buzele.ă ă ă

Gilîiatt deschise ochii.P s rile, bucuroase şi speriate în acelaşi timp, îşi luar zborul.ă ă ăGilîiatt se ridic în picioare, se întinse, aşa cum face leul cînd seă

trezeşte din somn, alerg pe marginea platformei şi privi dedesubtul luiă defileul îngust dintre cele dou Douvres.ă

„Burduful" era la locul s u, nev t mat. Tamponul reă ă ă zistase ; se vede că marea nu-1 maltratase din cale-afar .ă

Totul era salvat.Lui Gilîiatt îi trecuse oboseala. For ele i se ref cuser . Leţ ă ă şinul în care

c zuse fusese un somn adînc, odihnitor.ăGoli „burduful", deşert toat apa din cal şi sp rtura ieşi la suprafa ,ă ă ă ă ţă

se îmbr c , b u, mînc şi se sim i plin de voioşie.ă ă ă ă ţSp rtura, studiat la lumina zilei, cerea mult mai mult osteneal decîtă ă ă ă

îşi închipuise Gilîiatt la început. Era o avarie309

destul de grav . Abia dac -i ajunse ziua întreag pentru a o repara.ă ă ăA doua zi, în zori, dup ce desf cu barajul şi deschise din nou intrareaă ă

defileului, îmbr cat în zdren ele cu care reuşise s astupe sp rtura, avîndă ţ ă ă asupra lui cing toarea lui Clubin şi cei şaptezeci şi cinci de mii de franci, înă picioare pe „burduful" reparat, ling maşina pe care o salvase, pe o mareă admirabil şi bucurîndu-se de un vînt prielnic, Gilliatt ieşi din reă ciful Douvres.

Porni spre Guernesey.In momentul în care se îndep rta de recif,ă dac-ar fi fost

acolo cineva, l-ar fi putut auzi fredonînd aria „Bonny Pundee".CARTEA XNTXXNOAPTE ŞI LUNĂClopotul din port

Ast zi, ă Saint-Sampson e aproape un oraş ; acum patruzeci de ani Saint-Sampson era aproape un sat.

Cînd venea prim vara şi cl cile de iarn luau sfîrşit, locuiă ă ă torii scurtau serile şi se culcau de cum se înnopta. Saint- Sampson era una din vechile parohii în care clopotele anun au stingerea şi care p strase obiceiul de-aţ ă sufla în luminare foarte devreme. Oamenii se culcau şi se sculau o dat cuă g inile.ă

Trebuie s mai ad ug m c locuitorii din ă ă ă ă Saint-Sampson sînt cu excep ia cîtorva familii de burghezi, înst ri i, în marea lor majoritate,ţ ă ţ cioplitori de piatr şi tîmplari. Portul e un port pentru reparatul vaselor. Cîtă e ziua de mare se scot pietre din cariere şi se fabric scînduri groaseă pentru vapoare ; ici cazmaua, colo ciocanul. F r întrerupere se lucrează ă ă la prelucrarea lemnului de stejar şi a granitului. Seara, muncitorii cad frîn iţ de oboseal şi somnul lor e ca de plumb. Munca istovitoare face somnulă greu.

într-o sear de pe la începutul lunii mai, dup ce se uitase cîteva clipeă ă la cornul lunii ce se strecura printre arbori şi ascultase paşii Deruchettei care se plimba singur în r coarea nop ii prin gr dina „Neînfricatelor",ă ă ţ ă mess Lethierry intrase în camera sa aşezat cu fa a spre port şi se culc .ă ţ ă Douce şi Grace se culcaser şi ele. In afar de Deruchette, toat lumea dină ă ă cas dormea. Toat lumea dormea de asemenea şi în Saint- Sampson.ă ă Uşile şi ferestrele erau pretutindeni închise. Pe str zi, nici o mişcare. Ici-ăcolo, rare lumini pîlpîind ca sclipirea ochilor gata s se închid împurpurauă ă ferestruiele din acoperişuri, semn c se culcau şi servitorii. Trecuse cîtvaă timp de cînd b tuse orele nou în str vechea clopotni roman , acoă ă ă ţă ă313perit de ieder , care împarte cu biserica Saint-Brelade din ă ă Jersey ciud enia de-a purta o dat format din patru de unu : 1111 ; ceea ceăţ ă ă înseamn anul una mie o sut unsprezece.ă ă

i opularitatea lui mess Lethierry la Saint-Sampson se datora succesului s u. Succesul disp rînd, în juru-i se crease golul. I i Vine s crezi că ă ţ ă ă ghinionul e molipsitor şi c oamenii f ra noroc sînt ciuma i, atît e deă ă ţ rapid punerea lor în caă rantin . Tinerii din „familiile bune" o ocoleau peă Deruchette. Izolarea din jurul casei „Neînfricatelor" era atît de mare, încît nici nu se aflase acolo despre micul eveniment de mare importan local ,ţă ă care pusese în fierbere tot portul Saint-Samp- son, în ziua aceea. Rectorul

parohiei, reverendul Joe Ebenezer Cuadray, devenise om bogat. Unchiul s u, ilustrul decan din Samt-Asaph, îşi d duse sfârşitul la Londra. Ştireaă ă fusese adus de corabia poştal Cashemere, care sosise din Anglia chiară ă în diminea a aceea şi al c rei catarg se z rea în racla portului Samt-Pierre.ţ ă ă Cashemere urma s plece a doua zi la amiaz la ă ă Southampton şi, după cum se spunea, avea s ia pe bord si pe reverendul rector, rechemat înă mare grab în Anglia pentru deschiderea oficial a testamentului f r să ă ă ă ă mai men ion m celelalte chestiuni urgente legate de primirea unei mariţ ă moşteniri.De diminea pîn seara, lumea din ţă ă Saint-Sampson a r st lm cit în fel şi chip evenimentul. Cashemere, reverendul Ebenezer,ă ă ă unchiul s u decedat, bog ia sa, plecarea lui, poă ăţ sibila avansare în viitor, toate acestea au format fondul fream tului... O singur cas , unde nu seă ă ă aflase nimic, r m sese tacuta, casa „Neînfricatelor".ă ă

Mess Lethierry se trîntise în hamac, asa îmbr cat cum era. De când cuă catastrofa Durandei, a sta în hamac era pentru el o aimare. A sta lungit pe patul lui de mizerie este leacul pe care-1 încearc orice prizonier, şi ă mess Lethierry era prizonierul propriei sale mîhniri. Se culca; era doar un r gază o pauza pentru a-şi rec p ta for ele şi a-şi alunga gîndurile negre. Dormeaă ă ţ el oare ? Nu. Veghea el oare ? Nu. La drept vorbind, de dou luni şiă jum tate — c ci trecuser de atunci doua luni şi jum tate — ă ă ă ă mess Lethierry tr ia într-o stare de ă somnambulism. Nu-şi venise complet în fire. Era în starea aceea tulbure şi confuz pe care-o cunosc to i cei copleşi i deă ţ ţ o mare dezn dejde. Ideile care-i pluteau prin minte nu erau pro- priu-zisă gîndire, somnul s u nu era propriu-zis odihn . Ziua nu era un om treaz,ă ă noaptea nu era un om adormit. Era în picioare314apoi culcat, atît şi nimic mai mult. Cînd st tea lungit în haă macul s u, uitaă un pic de toate şi el numea asta somn ; deasupra lui pluteau vedenii, iar în untrul lui un nor nocturn, plin de fe e nedesluşite, îi înv luia creierul;ă ţ ă împ ratul Naă poleon îi dieta memoriile, avea mai multe Deruchette, p s riă ă bizare st teau coco ate pe arbori, str zile din Lons-le-Saulnier seă ţ ă transformau în şerpi. Coşmarul era r stimpul de odihn al dezn dejdii. îşiă ă ă petrecea nop ile visînd şi zilele dus pe gînduri.ţ

St tea uneori cîte o dup -amiaz întreag încremenit la fereastraă ă ă ă camerei sale care, v reaminti i, cl dea^ spre port, cu ochii în jos, cuă ţ ă capul între mîini, cu coatele sprijinite de pervazul de piatr , nep s tor faă ă ă ţă de tot ce se petrecea în jurul s u, privind int la vechiul inel de fier fixată ţ ă în zidul casei sale', la o mic distan de fereastr , unde odinioar acostaă ţă ă ă Durande. Se uita la rugina care se aşternea peste inelul acesta.

Via a lui mess Lethierry se reducea la o înşiruire de acteţmecanice, ,

Mess Lethierry medita tot timpul — dac faptul de-a^ ti absorbit deă gînduri se poate numi medita ie — pr buşit înţ ă tr-un fel de pr pastieă tulbure. De multe ori l sa s -i scape vorbe pline de am r ciune, caă ă ă ă acestea : „Nu-mi mai r mîne decît s -mi cer de la Cel de Sus foaia deă ă drum".

Trebuie notat o contradic ie în firea lui Lethierry, tot atît de complexă ţ ă ca şi aceea a m rii, al c rei produs, ca s spunem aşa, era : messă ă ă Lethierry nu se ruga niciodata. ^

Nu exista pentru el, în starea sufleteasc în care se gasea, decît oă singur imagine clar : surîsul Derucliettei. Dincolo de surîsul acesta, totulă ă era cufundat în întuneric.

De cîtva timp, f r îndoial din cauza pierdem Durandei, a c reiă ă ă ă lovitur o resim ea şi ea, fermec torul surîs al Deruche - tei era din ce înă ţ ă ţ ce mai rar. P rea fr mîntat de gînduri. Micile ei ging şii de p s ric şi deă ă ă ă ă ă ă copil disp ruser . N-o mai vedeai diminea a, cînd lovitura de tun anun aă ă ţ ţ ivirea aurorei, f cînd o plec ciune şi spunînd soarelui care r s rea :ă ă ă ă „Bon... jour. Intra i, v rog". Avea uneori o înf işare foarte serioas , lucruţ ă ăţ ă trist la o f ptur atît de dr g laş . îşi d dea toă ă ă ă ă ă tuşi toat silin a s rîd şiă ţ ă ă s -1 distreze pe mess Lethierry, dar veselia ei se întuneca pe zi ce treceaă şi se pr fuia, ca aripile unui fluture str puns de un ac. S mai ad ug m c ,ă ă ă ă ă ă fie din cauza mîhnirii pe care o resim ea pentru mîhnirea unchiului ei, c ciţ ă exist dureri care se r sfrîng de la o persoan la alta,ă ă ă315fie dm alte cauze, ea p rea s aib acum o mare înclina ie pentru religie.ă ă ă ţ Pe vremea fostului rector, domnul Jaquemein Herode, ea nu se ducea, se ştie, decît de patru ori pe an la biserica. Acuma, îns , mergea foarte des.ă Nu lipsea de la nici o slujb , nici duminica, nici joia.ă

Seara, ori de cîte ori era vreme frumoas , ea se plimba o or sau două ă ă prin gr dina „Neînfricatelor". Se plimba întotă deauna singur şi eraă aproape tot atît de îngîndurat ca şi mess Letmerry. Deruchette se culcaă întotdeauna cea dm urm ,ă

Mess Lethierry, din cauza v lului care i se asternuse deă asupra min ii,ţ nu b g de seam aceste mici schimb ri în obiă ă ă ă ceiurile Deruchettei. De altfel, el nu avea nimic din firea plictisitoare a unei guvernante b trîne. Nuă b gase de seam nici m car cît de regulat se ducea Deruchette laă ă ă biseric . Dîrz in prejudec ile sale împotriva a tot ceea ce ine de biserică ăţ ţ ă — lucruri şi oameni — el n-ar fi privit cu ochi buni regularitatea cu care frecventa Deruchette biserica.

Asta nu însemna c starea lui sufleteasc nu era pe punctul de a seă ă schimba şi ea. Mîhnirea — asemenea unui "nor — îşi schimb mereuă forma.

Oamenii dintr-o bucat , am mai spus-o, sînt cîteodat , cînd vină ă nenorocirile peste ei, puternic zdruncina i, dar nu dobo- rî i. Oamenii c li iţ ţ ă ţ sufleteşte, de felul lui lithierry, reac ioţ neaz dup un anumit timp.ă ă

In momentul în care-1 întîlnim din nou, toropeala în care c zuse înă primul moment al desper rii sale încenuse de aproape o s pt mîn , s seă ă ă ă ă risipeasc ; f r a fi mai pu in trist Lethierry vadea ceva mai mult vlag ,ă ă ă ţ ă ă era mereu întunecat dar nu mai era moroc nos; începea s -şi dea din nouă ă seama' într-o oarecare m sur , de faptele şi evenimentele din jur; şiă ă începea s resimt ceva din acel fenomen care s-ar putea iiumi reintrareaă ă în via a real .ţ ă

Astfel, în timpul zilei, pe cînd st tea în camera joas , el îiu ascultaă ă cuvintele oamenilor, dar le auzea. într-o diminea , Grace veniţă triumf toare s anun e Deruchettei c mess Lethierry desf cuseă ă ţ ă ă banderola unui ziar.

Ceea ce 1-a readus pe mess Lethierry Ia sim ul realit ii a fost oţ ăţ întîmplare care 1-a zguduit puternic.

S povestim ce anume îl zguduise.ă316

Intr-o dup -amiaz , între 15 şi 20 aprilie, se auzir în uşa s lii joase dină ă ă ă casai „Neînfricatelor" cele dou lovituri care anun sosirea factoruluiă ţă poştal, Douce deschise uşa. Era într-adev r o scrisoare.ă

Scrisoarea fusese expediat de pe mare. Era adresat lui messă ă Lethierry. Purta ştampila Lisboa l.

Douce duse scrisoarea lui mess Lethierry, care era închis în camera lui. El lu scrisoarea, o puse în mod mecanic pe mas şi nici nu se uit m cară ă ă ă la ea.

Scrisoarea r mase pe mas o s pt mîn întreag , f r s ă ă ă ă ă ă ă ă ă £ie deschis .ăSe întîmpl totuşi ca într-o diminea , Douce s spun lui messă ţă ă ă

Lethierry :— Domnule, pot şterge praful care s-a aşternut peste scrisoarea

dumitale ?Lethierry p ru c se trezeşte.ă ă— E adev rat — spuse el.ăŞi deschise scrisoarea.Citi urm toarele :ă„Pe mare, 10 martie.Lui mess Lethierry din Saint-Sampson.Ve i citi cu pl cere ştirile mele. M aflu pe Tamaulipas, în drum spreţ ă ă

ara Urmelor Pierdute. Printre oamenii din echipaj se g seşte un marinarŢ ă pe nume Ahier-Tostevin din Guernesey, care, spre deosebire de mine, se va reîntoarce şi va avea multe lucruri de povestit. M folosesc de întîlnireaă cu vasul Heman Cortez, care se îndreapt spre Lisabona, pentru a vă ă trimite aceast scrisoare, Oricît v-ar surprinde acest lucru, trebuie s şti iă ă ţ c sînt un om cinstit.ă

Cel pu in tot atît de cinstit ca şi sieur Clubin,ţN d jduiesc c şti i cele ce s-au întîmplat; totuşi, socot c nu e deă ă ă ţ ă

prisos s vi le comunic şi eu.ăIat faptele :ăV-am restituit banii. vrAm împrumutat de la dumneavoastr , este drept, într-un fel camă

necinstit, cincizeci de mii de franci. înainte de-a p r si Saint-Malo, amă ă încredin at omului dumneavoastr de încredere, sieur Clubin, spre a v fiţ ă ă remise, trei bancnote de cîte o mie de lire sterline fiecare, ceea ce echivaleaz cu şapă1 Lisboa — numele portughez al Lisabonei, capitala Portugaliei.317tezeci şi cinci de mii de franci. Sper c ve i g si aceast restiă ţ ă ă tuire satisf c toare.ă ă

_ Sieur Clubin a luat ap rarea intereselor dumneavoastr şi a încasată ă banii dumneavoastr cu energie. Mi s-a p rut chiar foarte zeîos ; aceasta eă ă şi cauza pentru care v informez desă pre cele petrecute.

Cel lalt om de încredere al dumneavoastr ,ă ăRantaine

Post-scriptum. Sieur Clubin avea un revolver şi acesta-i motivul pentru care nu am chitan ."ţă

Atinge i peştele-torpil , atinge i o butelie de Leyda înţ ă ţ c rcat , ve i sim iă ă ţ ţ ceea ce a sim it mess Lethierry citind aceast scrisoare.ţ ă

Cele cuprinse în plicul acesta, pe aceast foaie de hîrtie împ turit şiă ă ă c reia în primul moment îi d duse atît de pu in aten ie, erau de natur să ă ţ ă ţ ă ă provoace o adev rat como ie.ă ă ţ

; Recunoscu scrisul, recunoscu semn tura. Cît priveşte fapă tul despre care era vorba în scrisoare, la început el nu în eţ lese nimic.

Zguduirea fu atît de puternic , încît îşi veni complet în fire.ăRelatarea uimitoare cu privire la cei şaptezeci şi cinci de mii de franci

încredin a i de Rantaine lui Clubin fiind o enigm , ea constituia latura utilţ ţ ă ă a şocului, întrucît for a creieţ rul lui Lethierry s lucreze. A face oă presupunere, asta înseamn pentru creier o îndeletnicire s n toas .ă ă ă ă Ra iunea se deşteapt , logica e chemat în ajutor.ţ ă ă

De cîtva timp, opinia public din Guernesey începuse s reconsidereă ă cazul lui Clubin, omul cinstit care fusese ani de-a rîndul admis în mod unanim în sanctuarul stimei. Lumea îşi punea întreb ri, unii începur s seă ă ă îndoiasc , se f ceau r mă ă ă ăşaguri pentru şi contra. Fapte ciudate începură s ias la iveal . Purt rile lui Clubin începur s apar în adev rata loră ă ă ă ă ă ă ă lumin , adic deveneau negre.ă ă

O anchet judiciar se deschisese la Saint-Malo, pentru a se şti ce seă ă întîmplase cu gr nicerul 619. Justi ia îndrept cercet rile ei pe un f gaşă ţ ă ă ă greşit, ceea ce i se întîmpl deseă ori. Ea pornise de la presupunerea că gr nicerul de coast trebuie s fi fost ademenit de Zuela şi îmbarcat peă ă ă Tamauli- pas, în dram spre Chile. Aceast ipotez ingenioas atrase după ă ă ă sine o serie de alte concluzii greşite. Miopia justi ieiţ318nici nu-I z rise m ear pe Rantaine. Dar, în cursul cercet rilor, magistra iiă ă ă ţ instructori descoperir şi alte urme. întunecata afacere se complicase.ă Clubin îşi f cuse intrarea în misterul care înv luia cazul. Se stabilise oă ă coinciden , poate o leg tur între plecarea lui Tamaulipas şi pierdereaţă ă ă Durandei. în circiuma de la poarta Dinan, unde Clubin credea c nu-1 cuă -noaşte nimeni, fusese recunoscut; patronul cîrciumii îşi spusese cuvin tul: Clubin cump rase o sticl de rachiu. Pentru cine ? Armurierul de pe stradaă ă Saint-Vincent de asemenea vorbise ; Clubin cump rase un revolver.ă Pentru a-1 folosi împotriva cui ? Hangiul de la Hanul lui Jean vorbise : Clubin lipsise f r nici un motiv de mai multe ori de la han. C piă ă ă tanul Gertrais-Gaboureau vorbise : Clubin se înc p înase cu tot dinadinsul să ăţ ă plece, deşi fusese prevenit şi deşi ştia foarte bine c avea de luptat cuă cea a. Echipajul Durandei vorbise. De fapt, înc rc tura vasului fuseseţ ă ă f cut la voia întîmpl rii şi marfa aruncat de-a valma în cala vasului,ă ă ă ă neglijen uşor de în eles atunci cînd c pitanul are de cînd s scufundeţă ţ ă ă vaporul. Pasagerul din Guernesey vorbise : Clubin crezuse c vaporulă eşuase pe stîncile Hanois. Locuitorii din Torteval vorbiser : cu cîteva zileă înainte de naufragiul Durandei, Clubin venise acolo şi se plimbase pe drumul ce duce la Plainmont, care se învecineaz cu stîncile Hanois. Aveaă cu el un sac-valiz . „Plecase cu el şi se întorsese f r ". C ut torii deă ă ă ă ă cuiburi vorbiser ; se p rea c povestea lor putea fi pus în leg tur cuă ă ă ă ă ă dispari ia lui Clubin, eu singura condi ie ca strigoii s fie înlocui i cuţ ţ ă ţ contrabandişti. în sfîrşit, „casa cu stafii" din Plainmont vorbise şi ea :

oamenii hot rî i s l mureasc misterul escalaă ţ ă ă ă daser zidul şi ce g siră ă ă în untru ? Tocmai sacul-valiz al lui Clubin. Judec toria din Torteval puseă ă ă mîna pe valiz şi disă puse s fie deschis . Con inea provizii alimentare, ună ă ţ ochean, un cronometru, îmbr c minte b rb teasc şi ruf rie purtîndă ă ă ă ă ă ini ialele lui Clubin. în discu iile care avur loc la Saint-Malo şi Guernesey,ţ ţ ă toate aceste fapte, înl n uite între ele, .duceau Ia concluzia c Clubină ţ ă voise s comit un act de baraterie Se f cea leg tura între tot felul deă ă ă ă indicii confuze, se constata un dispre ciudat fa de sfaturile primite, oţ ţă acceptare a riscurilor ce ii, o neglijen care da de b nuit în ceea ce priţ ţă ă1 Baraterie — fraud comis de un c pitan în dauna înc rc turilor.ă ă ă ă ă319

vea înc rc tura vasului, o sticl de rachiu, un timonier beat, înlocuireaă ă ă timonierului cu c pitanul, o manevr a cîrmei despre care, în cazul cel maiă ă bun, putea fi socotit neînde- mînatic . Eroismul de a r mîne pe epav seă ă ă ă transforma în tic loşie. Clubin, de altminteri, se înşelase asupra stîneilor.ă Inten ia de baraterie, odat admis , era lesne de în eles de ce aleseseţ ă ă ţ Clubin tocmai stîncile Hanois, de unde se putea ajunge cu uşurin a la rmţ ţă înot, şi odat ajuns la rm, ar fi r mas cîtva timp în „casa cu stafii",ă ţă ă aşteptînd ocazia de a fugi. Sacul-valiz , proviziile acestea pentru cazuriă neprev zute conă stituiau proba probelor. Ce leg tur exista între această ă ă aventur şi cealalt întîmplare, aceea a dispari iei gr nicerului de ' coasta,ă ă ţ ă era un lucru pe care nu-1 în elegea nimeni. Se b nuia ca exist o leg turţ ă ă ă ă între ele ; dar atît şi nimic mai mult. Se întrevedea, cu privire la gr nicerulă de coast nr. 619, o înă treag tragedie. Clubin putea s nu fi jucat nici ună ă rol, dar îl z reai între culise.ăf„ ^,Barateria nu explica îns totul. Mai r mînea un revolver f r de nici oă ă ă ă întrebuin are. Acest revolver îşi avea, probabil, rolul în cealalt afacere.ţ ă

Oamenii din popor ştiu s adulmece şi nu dau niciodat greş. Instinctulă ă public e foarte priceput în restabilirea adev rului, bizuindu-se numai peă întîmpl ri neînsemnate şi pe crîmpeie. Numai c faptele acestea din careă ă se desprindea probabilitatea existen ei unui act de baraterie d deauţ ă naştere la serioase îndoieli.

Faptele se legau strîns între ele, totul concorda; lipsea îns baza.ăNu scufunzi un vapor pentru pl cerea de a-I scufunda. Nu te expui uneiă

serii întregi de primejdii ca cea a, reciful, înotul, ascunz toarea şi fuga,ţ ă f r un scop anumit. Ce scop a urm rit oare Clubin ?ă ă ă

I se vedea fapta, dar nu i se vedea înc motivul.ăDe aici, îndoiala din mintea multora. Unde nu exista motiv, se pare că

nu exist nici fapt .ă ăLacuna era serioas .ăOr, scrisoarea lui Rantaine venea s umple aceast lacun .ă ă ăAceast scrisoare dezv luia motivul lui Clubin. O prad de şaptezeci şiă ă ă

cinci de mii de franci.320

Rantiane era deus ex machina. El cobora din nori cu luminarea în mîn .ăScrisoarea lui arunca lumin deplin asupra acestui caz,ă ăEa explica totul şi, f r s mai fie nevoie, anun a şi o m rturie, aceea aă ă ă ţ ă

lui Ahier Tostevin.

Şi, fapt hot rîtor, ea explica şi felul în care fusese folosit revolverul.ăF r îndoial c Rantaine era extrem de bine informat. Scrisoarea lui teă ă ă ă

f cea s vezi Cit se poate de clar cele în- tîmplate.ă ăNici o circumstan atenuant pentru tic loşia lui Clubin. El pusese laţă ă ă

cale naufragiul; dovada acestei premedit ri o formau proviziile ad postiteă ă în „casa cu stafii". Şi, chiar pre- supunînd c ar fi fost nevinovat şiă admi înd c naufragiul era o simpl întîmplare, n-ar fi trebuit el oare, înţ ă ă ultimul moment, cînd se hot rîse s se sacrifice pe epav , s încredin ezeă ă ă ă ţ cei şaptezeci şi cinci de mii de franci ai lui mess Lethierry oamenilor care se salvau pe şalup ? Adev rul s rea în ochi. Dar ce se întîmplase după ă ă ă aceea cu Clubin ? Fusese, probabil, victima propriei sale greşeli. F ră ă îndoial c pierise pe reciful Douvres.ă ă

Acest eşafodaj de presupuneri, foarte conforme, dup cum se vede, cuă realitatea, preocup timp de mai multe zile spiritul lui mess Lethierry.ă Scrisoarea lui Rantaine îi f cu serviciul de a-1 obliga s gîndeasc . După ă ă ă cea dintîi zguduire a surprizei, el f cu efortul de a începe s gîndeasc .ă ă ă Apoi f cu şi ceă l lalt efort, mai greu înc , acel de a a se informa. Fu obligată ă s primeasc şi chiar s caute oameni cu care s poat sta de vorb .ă ă ă ă ă ă Dup opt zile redevenise, pîn la un anumit punct, un om practic, puteaă ă s -şi concentreze gîndurile şi era aproape vindecat. Ieşise din stareaă tulbure în care se aflase pîn atunci.ă

Scrisoarea lui Rantaine, admi înd c mess Lethierry ar fi putut nutriţ ă oarecare speran în ceea ce priveşte restituirea banilor fura i, f cu s i seţă ţ ă ă risipeasc şi aceast ultim iluzie.ă ă ă

La catastrofa Durandei ea avea s adauge un nou nauă fragiu, acela al celor şaptezeci şi cinci de mii de franci'. Ea îl repuse pe Lethierry în posesia acestei sume doar atîta timp eît îi trebui ca s -şi dfea seama c aă ă pierdut-o. Aceast scriă soare îi dezv lui cît era de ruinat.ă

Din aceast cauz , el resim i o durere nou şi foarte puă ă ţ ă ternic , despreă care am amintit adineauri. începu, lucru pe21 — Oamenii m riiă321ca» nu-1 mai f cuse de dou luni, s se preocupe de cas , de ceea ce seă ă ă ă va întîmpla cu ea, de schimb rile pe care va trebui s i le aduc . Sup r riă ă ă ă ă mici care te împungeau cu mii de ace, aproape mai rele decît dezn dejdea. S fii lovit de o nenoroă ă cire în rate, s lup i pas cu pas ca să ţ ă recucereşti terenul pe care faptul împlinit i 1-a r pit, e ceva îngrozitor. Cuţ ă nenorocirea care vine ca o avalanş te mai împaci, cu aceea care vineă pic tur cu pic tur — niciodat . Nenorocirea care te loveşte dintr-o dată ă ă ă ă ă te copleşeşte, dar am nuntul te tortureaz . Adineauri, catastrofa teă ă fulgera, acuma ea te h r uieşte.ă ţ

E umilirea care vine s agraveze pr buşirea' E o a doua nimicire, careă ă se adaug celei dintîi şi-i dezgust toare. Coă ă bori înc o treapt în neant.ă ă Dup lin oliu, vin zdren ele.ă ţ ţ

S reflectezi la dec derea ta. Nu exist gînd mai ucig tor.ă ă ă ăS fii ruinat pare nimica toat . Lovitur violent ; bruă ă ă ă talitatea soartei; o

catastrof care te loveşte o dat pentru totdeauna. Fie. O accep i. Totul s-ă ă ţa sfîrşit. Eşti ruinat. Bine, ai murit. Dar nu. Eşti viu. Chiar de-a doua zi î iţ dai seama de asta. Cum ? Prin mii de în ep turi. Cutare trec tor nu te maiţ ă ă

salut , facturile negustorilor încep s curg . Iat un duşman care rîde deă ă ă ă ultimul joc de cuvinte al lui Arnal, dar asta n-are importan , jocul deţă cuvinte îi pare atît de amuzant tocmai din cauz c te vede c eşti ruinat.ă ă ă Citeşti dec derea ta chiar şi în privirile celor indiferen i; cei care luauă ţ masa la tine g sesc c f ceai prea mare risip servind trei feluri de bucateă ă ă ă la prînz ; cusururile tale sar în ochi tuturor ; nerecunoştin a,ţ nemaiaşteptînd nimic din partea ta, îşi d arama pe fa ; to i imbecilii auă ţă ţ prev zut ceea ce i se întîmpl acum ; cei r i te sfîşie, iar cei şi mai r i teă ţ ă ă ă deplin«. Şi-apoi, sute de nimicuri josnice. Grea a urmeaz lacrimilor. Pînţ ă ă acum beai vin, vei bea de acum înainte cidru. Dou servitoare ! ? Una e deă prisos 1 Va trebui s-o dai afar pe una şi s-o împov rezi peste m sur peă ă ă ă cealalt . Sînt prea multe flori în gr din , ai s s deşti în locul lor cartofi.ă ă ă ă ă D - ruiai fructele prietenilor, acum le vei vinde în pia . La mas toată ţă ă ă lumea tace. i se pare c to i cei din jur î i poart pic . Chipurile celorŢ ă ţ ţ ă ă dragi sînt îngrijorate. Iat ce înseamn s decazi. Nu mori o singur dat ,ă ă ă ă ă ci mori în fiecare zi. S cazi nu înseamn nimic, e cuptorul cel mare încins.ă ă S deă cazi înseamn moarte lent , la flac r mic .ă ă ă ă ă322

In seara despre care am vorbit şi care era una dintre cele din ii seri deţ mai, Lethierry, l sînd-o pe Deruehette s se plimbe în gr din sub clar deă ă ă ă lun , se culcase mai trist ca oricînd.ă

Toate aceste am nunte meschine şi dezgust toare, comă ă plica ii aleţ averilor pierdute, toate aceste preocup ri de puă in importan , careţ ă ţă încep prin a fi plictisitoare şi sfîrşesc prin a fi jalnice, se îmbulzeau în capul lui. Mohorît îngră ăm dire de necazuri de tot felul. Mess Lethierry îşi sim eaă ţ pr buşirea definitiv . Ce aveau s se fac ? Ce avea s se întîmple cu ei ?ă ă ă ă ă Ce sacrificii va trebui s impun Deruchet- tei ? Pe care s-o concedieze, peă ă Douce sau pe Grace ? Vor fi sili i oare s vînd casa „Neînfricatelor" ? Nuţ ă ă vor trebui oare s p r seasc insula ? S nu fi nimic acolo unde ai fost toă ă ă ă ă -tul, e o dec dere pe care n-o poate suporta nimeni.ă

Şi cînd te gîndeşti c totul s-a sfîrşit! Şi cum era oare posibil s nu- iă ă ţ reaminteşti de cursele acelea care legau Fran a cu arhipelagul, deţ plec rile acelea de mar i şi reînă ţ toarcerile de vineri, de mul imea aceea deţ pe^thei, de marile înc rc turi, de activitatea aceea febril , de bog iileă ă ă ăţ acelea, de naviga ia aceea direct şi curajoas , de maşina aceea, cţ ă ă ăreia omul îi imprim voin a sa, de c ldarea aceea atotputeră ţ ă nic , de fumulă acela, de via a aceea ? ! Vaporul e compleţ tarea busolei; busola indică drumul cel bun, aburul o urmeaz . Una propune, cealalt execut . Undeă ă ă se g sea oare acum Durande a lui, aceast minunat şi maiestuoasă ă ă ă Durande, aceast st pîn a m rii, aceast regin , care-1 încoronaseă ă ă ă ă ă rege ? ! Dup ce-ai fost în ara ta omul de idei, omul de sucă ţ ces, omul care revolu ioneaz , s renun i! S abdici! S nu mai fi nimic ! S stîrneşti rîsul!ţ ă ă ţ ă ă ă S fii un sac în care-a fost cîndva ceva! S fii trecutul, dup ce-ai fostă ă ă viitorul! S ajungi s te comp timeasc cu un aer protector to i idio ii! Să ă ă ă ţ ţ ă vezi cum triumf rutina, înc p înarea, deprinderile înă ă ăţ vechite, egoismul, ignoran a ! S vezi cum îşi reîncep stupiţ ă dele lor curse cuterele acelea demodate, aruncate de colo' pîn colo pe valuri! S vezi întinerind toateă ă vechiturile ! S - i vezi ratat întreaga via ! Dup ce-ai fost îns şi lumina,ă ţ ă ţă ă ă s dispari în umbr ! Ah ! Ce minunat era s vezi pe valurile m rii acel coşă ă ă ă

mîndru, acel cilindru uriaş, acea coloan cu capitel de fum, acea columnă ă mai semea decît coloana Ven-ţă323dôme 1, c ci pe aceasta din urm nu-i decît un om, pe cînd pe cealalt eă ă ă însuşi progresul ! Oceanul era dedesubt. Era cer titudinea plutind în largul m ri. Şi toate acestea au putut fi v zute pe insula asta mic , în acest mică ă ă port, în acest mic Saint-Sampson. Da, toate acestea au fost v zute ! Da,ă au fost v zute, şi nu vor mai fi v zute niciodat de-acum înaă ă ă inte.

Toat obsesia asta a p rerilor de r u îl tortura pe Lethierry. Gîndurileă ă ă par uneori c plîng în hohote. Niciodat poate nu resim ise cu mai multă ă ţ ă am r ciune pierderea suferit . O anumit stare de toropeal urmează ă ă ă ă ă acestor accese acute. Sub povara acestei triste i, el a ipi.ţ ţ

R mase aproape dou ore cu ochii închişi, mai şi adormi pu in, dară ă ţ gîndi mult, cu mintea înfierbîntat . Toropeala asă cunde o adînc activitateă a creierului, foarte obositoare. Mai tîrziu, c tre ora dou sprezece, poateă ă pu in mai devreme sau pu in mai tîrziu se smulse din somnolen . Seţ ţ ţă deştept , desă chise ochii şi pe fereastra care se afla în fa a hamacului v zuţ ă un lucru extraordinar. în fa a ferestrei se contura o siluet . O siluetţ ă ă nemaipomenit . Coşul unui vapor cu aburi.ă

Mess Lethierry se ridic brusc. Hamacul se leg n , ca zguduit deă ă ă furtun . Lethierry privi cu aten ie. în fa a feă ţ ţ restrei era o vedenie. Portul, inundat de lumina lunii, se încadra între tocurile ferestrei, şi-n această lumin , foarte aproape de cas , se contura, dreapt , rotund şi neagr , oă ă ă ă ă siluet superb .ă ă

în fa a ochilor s i se afla coşul unei maşini.ţ ăLethierry s ri jos din hamac, alerg la fereastr , o desă ă ă chise, se aplecă

în afar şi-o recunoscu. Coşul Durandei stă ătea în fa a lui. Era la locul s uţ ă obişnuit.

Cele patru lan uri ale sale îl ineau legat de marginile unui vas,ţ ţ în untrul c ruia, sub coş, se distingea o mas cu o form foarteă ă ă ă complicat .ă

Lethierry se d du înapoi, se întoarse cu spatele la- feă reastr şi c zuă ă iar şi în hamac.ă

Se întoarse şi v zu din nou ar tarea.ă ăUn moment mai tîrziu, cît ai clipi din ochi, fu pe chei, finind în mîn ună

felinar,1 Coloana Vendôme — coloan în l at în Pia a ă ă ţ ă ţ Vendôme din Paris, în

amintirea victoriilor militare ale lui Napoleon,324

De vechiul inel de acostare al Durandei era legat o barc în care, laă ă pupa ei, se g sea un bloc masiv de unde ieşea coşul drept, care se în l aă ă ţ în fa a ferestrei casei „Neînţ fricatelor", Partea dinainte a vasului trecea dincolo de col ul casei, fiind la nivel cu cheiul,ţ

în vas nu era nimeni.Vasul avea form caracteristic , pe care întregul Guerne- sey ar fiă ă

putut-o descrie. Era „burduful".Lethierry s ri în untru. Alerg la masa care se vedea dină ă ă colo de catarg.

Era maşina.Era acolo, întreag , complet , neatins , aşezat cu grij peă ă ă ă ă

postamentul ei de font ; c ldarea era şi ea intact ; ară ă ă borele ro ilor st teaţ ă drept în picioare şi era legat al turi de c ldare ; pompa aspiratoare era laă ă locul ei; nu lipsea nimic,

Lethierry examin maşina.ăLuna şi felinarul se ajutau reciproc spre a o lumina.Cercet cu de-am nuntul întregul mecanism. V zu cele dou l zi careă ă ă ă ă

se g seau al turi. Privi arborele ro ilor.ă ă ţMerse în cabin . Era goal .ă ăReveni lîng maşin şi o atinse cu mîna. îşi vîrî capul în c ldare.ă ă ă

îngenunche pentru a-i cerceta interiorul.Puse felinarul în cuptor şi razele lui luminau întreaga maşin , dîndă

impresia înşel toare a unei maşini în care arde focul.ăApoi izbucni într-un hohot de rîs şi, ridicîndu-se în picioare, cu ochii

a inti i asupra maşinii, cu bra ele ridicate spre coşul vaporului, strig :ţ ţ ţ ă „Ajutor !"

Clopotul portului se afla pe chei doar la cî iva paşi; el alerg spre el,ţ ă apuc lan ul cu putere şi trase clopotul cu violen .ă ţ ţăIar şi clopotul «lin portă

Gilliatt, într-adev r, dup o traversare f r incident, dar cam înceată ă ă ă ă din cauza greut ii înc rc turii „burdufului", ajunsese la Saint-Sampson peăţ ă ă înnoptate, mai aproape de ora zece decît de ora nou .ă

Gilliatt calculase timpul sosirii. Fluxul atingea jum tate din în l imea saă ă ţ maxim . Era o noapte cu lun şi apa era adînc ; se putea intra în port.ă ă ă325

Micul port era adormit. Doar cîteva vase ancorate, cu velele înf şurate,ă cu gabia şi cruceta 1 capelate2 şi cu felinarele stinse. In dep rtare seă z reau cîteva nave în repara ie, în bazinul de carenaj, golite de ap .ă ţ ă

Gilliatt, imediat ce trecu de intrarea strimt din fa a poră ţ tului, examină portul şi cheiul. Nu se vedea nic ieri lumin , nici în casa „Neînfricatelor",ă ă nici în alt parte. Nu se vedea nici un trec tor, în afar de unul singură ă ă poate, un b rbat, care intrase în locuin a portului sau ieşise de acolo. Şiă ţ nici nu puteai fi sigur dac era într-adev r cineva, c ci noapă ă ă tea imaginile sînt înşel toare, iar razele lui es numai obiecă ţ te nedesluşite. Dep rtareaă se ad uga întunericului. Casa preă otului se afla situat în acea vreme deă cealalt parte a poră tului, într-un loc unde se afl azi un bazin ele carenajă descoperit.

Gilliatt trase la rm f r zgomot, în dreptul „Neînfriţă ă ă catelor" şi legă „burduful" de inelul Durandei, sub fereastra lui mess Lethierry.

S ri apoi din barc şi puse piciorul pe uscat. L sînd în urma luiă ă ă „burduful" tras la chei, ocoli casa, apuc pe o straă del , apoi pe alta, niciă nu privi m car r scrucea de unde pornea poteca ce ducea spre „Casa deă ă la cap tul drumului" şi, dup cîteva minute, se opri în ungherul acela ală ă zidului unde creşteau iîice, o nalb s lbatic , în iunie cu flori roze, iederă ă ă ă şi urzici. De acolo, ascuns dup m r cini, şezînd pe o piatr , de atîtea oriă ă ă ă în zilele de var , ore şi luni întregi, priă vise, dus pe gînduri, peste creasta zidului, atît de scund c te îmbia s -1 sari, gr dina „Neînfricatelor", iară ă ă printre ramurile copacilor dou ferestre ale unei camere din acea cas . îşiă ă reg si piatra, m r cinii, zidul tot aşa de scund, ungherul, tot atît deă ă ă întunecos şi, ca o s lb ticiune care se reîntoarce în viziunea sa,ă ă

strecurîndu-se mai mult decît mergînd, el se piti acolo. Din acel moment, nu mai f cu nici o mişcare. Privi. Rev zu gr dina, aleile, tufişurile,ă ă ă straturile de flori, casa, cele dou ferestre ale camerei. Luna îi luminaă acest vis. Nevoia de a respira e uneori un lucru îngrozitor. F cea tot ce-îă st tea în putin ca s nu respire.ă ţă ă1 Cruceta — platforma fixat pe arborele gabier.ăa A capela — a lega o manevr de un arbore.ă326

'Avea impresia c vede un paradis fantom . Ii era team s nu dispară ă ă ă ă totul. Era aproape cu neputin ca lucrurile astea s se g seasc aievea inţă ă ă ă fa a ochilor lor. O adiere, şi totul s-ar putea risipi. Gilliatt se cutremur laţ ă gîndul acesta.

Aproape, foarte aproape de el, in gr din , la marginea unei alei, seă ă g sea o banc de lemn vopsit în verde. V reă ă ă ă aminti i de aceast banc .ţ ă ă

Gilliatt nu sl bea din ochi cele dou ferestre. Se gîndea la somnul uneiă ă anumite f pturi din acea camer . Dincolo de peretele acela, cinevaă ă dormea. Ar fi vrut s nu fie acolo unde era. Dar ar fi preferat s moară ă ă deeît s plece.ă

Deodat , o v zu chiar pe ea.ă ăDintr-un tufiş, ale c rui ramuri se îndesiser o dat eu venireaă ă ă

prim verii, ieşi, cu o încetineal spectral şi cereasc de nedescris, oă ă ă ă fiin , o rochie, un chip divin, o f ptur care p rea aproape transparent înţă ă ă ă ă razele lunii.

Gilliatt sim i c se sfîrşeşte — era Deruchette.ţ ăDeruchette se apropie. Se opri. F cu cî iva paşi cu intenă ţ ia de a seţ

îndep rta, se opri din nou, apoi reveni şi se aşez pe banca de lemn. Lunaă ă str lucea printre arbori, cî iva nori r t ceau printre stele pale, mareaă ţ ă ă vorbea cu întunericul în şoapt , oraşul dormea, dinspre orizont se în l aă ă ţ cea a, meţ lancolia serii era profund , gînditoare. Deruchette îşi plecă ă fruntea cu privirea pierdut în gol. Penumbra îi modela mâiă nile ei de statuie, rochia ei avea una din acele nuan e care în timpul nop ii par albe,ţ ţ ramurile frem tau înfiorate parc de vraja pe care o r spîndea în jurulă ă ă ei; .genele ei plecate şi uşor contractate p reau c vor s re in o lacrimă ă ă ţ ă ă sau s alunge un gînd ; bra ele ei aveau nesiguran a fermec toare aă ţ ţ ă mîinilor care n-au de ce se sprijini, gesturile ei aveau ceva diafan în ele, fiin a ei p rea mai mult o lic rire decît o luţ ă ă min . Era atît de'aproape de el,ă încît el se îngrozi. Gilliattîi auzea respira ia.ţ

Emo ia pe care-o resim ea nu se poate exprima prin cuţ ţ vinte ; sentimentul e veşnic nou, iar cuvîntul a fost întrebuin at mereu, de undeţ neputin a de a reda o emo ie prin cuvinte. Po i fi copleşit de sentimentulţ ţ ţ unei admira ii neţ m rginite. S-o vezi pe Deruchette, s-o vezi în carne şiă oase, s -i vezi rochia, boneta, panglica pe care o înf şoar în juă ă ă rul degetului, era oare cu putin un asemenea lucru ? Saţă327fii atit de aproape de ea, e oare cu putin ? S-o vezi res- pirînd, ea respirţă ă deci ! Atunci şi aştrii respir ! Gilliatt treă mura de emo ie. Era cel maiţ nefericit şi cel mai îmb tat dină tre oameni. Nu ştia ce s fac . Bucuriaă ă negr it de a o vedea îl paraliza. Cum 1 Ea era cea care st tea acolo, şi elă ă ă

era cel de-aici !S se scoale, s sar zidul, s se apropie de ea şi s -i spun : „Iat -mă ă ă ă ă ă ă ă

1" S vorbeasc cu Deruchette, acest gînd nici nu-i trecea prin minte. Şiă ă dac i-ar fi trecut, ar fi luat-o ia fug . Singurul lucru asem n tor unui gîndă ă ă ă care reuşea s încol easc în mintea sa era doar c Deruchette e acolo, că ţ ă ă ă el nu mai avea nevoie de nimic altceva şi c începea veşă nicia,

Un zgomot îi trezi pe amîndoi, pe ea din visare, pe el din extazul în care c zuse.ă

Cineva umbla prin gr din . Nu se vedea cirie, din cauza copacilor. Erauă ă paşi de b rbat.ă

Deruchette îşi ridic privirea.ăPaşii se apropiar , apoi nu se mai auzi nimic. Persoana care mergea seă

oprise. Trebuia s fie foarte aproape. Poteca pe care se g sea banca seă ă pierdea între dou tufişuri. Acolo trebuie s se fi oprit persoana aceea,ă ă între tufişuri, la oî iva paşi de banc .ţ ă

Întîmplarea f cuse ca ramurile s fie în aşa fel îndreptate, încîtă ă Deruchette s-o poat vedea, îns Gilliatt nu.ă ă

Luna aşternea pe p mînt, de la marginea tufişului pîn la banc , oă ă ă umbr .ă

Gilliatt vedea aceast umbr . El o privi pe Deruchette.ă ăEra foarte palid . Pe buzele ei întredeschise se ivise .uri strig t deă ă

mirare. Se ridicase pe jum tate de pe banc , apoi rec zuse iar şi ; înă ă ă ă atitudinea ei se amesteca dorin a de a fugi şi sentimentul de vraj care-oţ ă copleşise. Uimirea ei era o încîntare plin de team . Avea pe buzeă ă aproape str lucirea surîsului, iar în ochi lic rirea lacrimilor. Prezen a aceleiă ă ţ persoane p rea c-o transfigureaz . Se p rea c fiin a pe care-o vedea nuă ă ă ă ţ apar inea p mîntului.ţ ă

Fiin a care nu era pentru Gilliatt decît o umbr vorbi. O voce mai dulceţ ă decît glasul unei femei se auzi din tufiş, Era o voce de b rbat totuşi,ă Gilliatt auzi aceste cuvinte ;328

— Domnişoar , te v d în fiecare duminic şi în fiecare joi; mi s-a spusă ă ă c alt dat nu veneai atît de des. î i cer ieră ă ă ţ tare, dar lucrul acesta a fost observat. N-am vorbit niciodat cu dumneata, c ci nu era de datoria mea ;ă ă ast zi î i vorbesc, c ci e de datoria mea. în primul rînd, trebuie s mă ţ ă ă ă adresez dumitale. Cashmere pleac mîine. Şi de aceea am venit. Te plimbiă în fiecare sear prin gr din . Ar fi urît din partea mea s - i cunoscă ă ă ă ţ obiceiurile, dac n-aş nutri pentru dumneata anuă mite gînduri. Domnişoar , eşti s rac ; de azi-diminea eu sînt bogat. Vrei s teă ă ă ţă ă c s toreşti cu mine ?ă ă

Deruchette îşi împreun mîinile, ca pentru o rug fieră ă binte, şi se uit laă cel care-i vorbea, t cut , cu privirea fix » tremurînd din cap pîn -nă ă ă ă picioare.

Vocea continu :ă— Te iubesc. Dumnezeu n-a f cut inima omului pentru ea ea sa: tac .ă ă

Pentru mine nu exist decît o singur femei© pe p mînt, dumneata.ă ă ă Credin a mea este în Dumnezeu şi speran a mea este în dumneata. Eştiţ ţ via a mea şi ai început s fii cerul meu,ţ ă

— Domnule —- zise Deruchette — nu e nimeni în casă

care s v poat da un r spuns.ă ă ă ăVocea se ridic din nou :ă— Te iubesc cu pasiune, domnişoar . Eşti nevinov ii personificat . Ştiuă ăţ ă

bine c e ora cînd toat lumea doarme, dar nu puteam alege alt moment.ă ă î i reaminteşti pasajul acela din biblie care s-a citit atunci ? Geneza,ţ capitolul dou zeci şi patru. De atunci m-am gîndit mereu la el. L-am recitită adesea. Reverendul Herode îmi spunea : „Trebuie s te însori cu o femeieă bogat ". l-am r spuns : „Nu, mie îmi trebuie o femeie s rac ".ă ă ă ă Domnişoar , î i vorbesc f r s m apropii de dumneata, şi sînt gata să ţ ă ă ă ă ă m dau înapoi dac nu vrei ca umbra mea s - i ating picioarele,ă ă ă ţ ă Dumneata eşti aceea care vei hot rî : vei veni cu mine numai dac vrei.ă ă Iubesc şi aştept, Dumneata eşti întruchiparea vie a binecuvânt rii.ă

— Domnule — îngîn Deruchette — nu ştiam c sînt b gat în seamă ă ă ă ă duminica şi joia.

Vocea continu :ă— Dumnezeu a vrut s -şi manifeste inten iile Sale creînd florile, aurora,ă ţ

prim vara, şi voin a Sa este s iubeşti. în înă ţ ă329tunericul misterios al nop ii eşti atlt de frumoas ! Aceast gr din a fostţ ă ă ă ă îngrijit de dumneata şi în parfumul florilor ei e ceva şi din respira iaă ţ dumitale. Domnişoar , întâlnirea dină tre dou inimi e independent deă ă voin a lor. Nu este vina noastr . Dumneata veneai la slujb , nimic maiţ ă ă mult; eu.eram. acolo, nimic mai mult. Uneori am ridicat ochii asupra dumi-tale. Am greşit, dar ce puteam face ? Totul s-a întâmplat astfel fiindc te-ăam privit. E un lucru care nu poate fi împiedicat. Inima e cel dintîi dintre temple. Fie ca f ptura dumitale s -mi împodobeasc locuin a, acesta eă ă ă ţ paradisul terestru spre care n zuiesc ; consim i la asta ? Cît timp am fostă ţ s rac, nu i-am spus nimic. Ştiu vlrsta dumitale. Dumneata ai dou zeci şiă ţ ă unu de ani, eu am dou zeci şi şase. Plec mîine ; dac m respingi, nu mă ă ă ă mai întorc niciodat . Vrei s fii logodnica mea ? Ochii mei, de nenum rateă ă ă ori, şi f r voia mea, i-au întrebat pe-ai dumitale. Te iubesc, r spunde-mi !ă ă ă Voi vorbi cu unchiul dumitale de îndat ce m va putea primi, dar înă ă primul rînd m îndrept spre dumneata. Afar doar dac nu m iubeşti.ă ă ă ă

Deruchette îşi plec fruntea şi murmur :ă ă— Ah 1 îl ador !Spuse totul atît de încet, încît numai Gilliatt auzi.Ea r mase cu fruntea plecat , vrînd parc s -şi ascund gîndurile.ă ă ă ă ăUrm un r stimp de t cere. Frunzele copacilor nu mai foşneau. Eraă ă ă

acea clip grav şi liniştit , cîr.d somnul lucruriă ă ă lor sporeşte somnul vie uitoarelor şi când noaptea pare c asţ ă cult b t ile inimii naturii. înă ă ă aceast atmosfer de reculegere se în l a, ca o armonie care completează ă ă ţ ă t cerea, vuietul imens al m rii.ă ă

Vocea relu :ă— Domnişoar ... .ăDeruchette tres ri.ăVocea continu :ă— Vai! Aştept.— Ce aştepta i ?ţ-— R spunsul dumitale.ă

— Dumnezeu 1-a auzit — spuse Deruchette.în clipa aceea glasul deveni aproape sonor şi. în acelaşi timp mai dulce

ca oricînd. Cuvintele acestea se desprinser dintre arbori ca dintr-un tufişă în fl c ri:ă ă330

— Eşti logodnica mea. Ridic -te şi vino. Fie ca albastrul adînc undeă str lucesc aştrii s fie martorul primirii sufletului meu de c tre sufletul t uă ă ă ă şi ca prima noastr s rutare s se contopeasc cu cerul.ă ă ă ă

Deruchette se ridic şi r mase o clip nemişcat , cu priă ă ă ă virea a intitţ ă drept înainte, f r îndoial asupra unei alte priviri. Apoi, cu paşi înce i, cuă ă ă ţ capul sus, cu bra ele l sate în jos şi cu degetele mîinilor r sfirate, caţ ă ă atunci cînd te bizui pe un sprijin nev ztit, ea se îndrept spre tufiş şiă ă disp ru îndă ăr tul Iui.ă , ;f|Sf

O clip mai tîrziu, în locul unei singure umbre, pe nisip, erau dou , careă ă se contopeau, şi Gilliatt vedea la picioarele lui îmbr işarea celor douăţ ă umbre.

Timpul curge din noi ca dintr-un ceasornic cu nisip, dar noi nu sim imţ fuga asta, mai ales în unele clipe supreme. Aceast pereche pe de oă parte, care ignora prezen a acestui martor şi nu~l vedea, de cealaltţ ă parte martorul care nu vedea perechea, dar care o ştia acolo, cîte minute vor fi r mas ei aşa, în aceast suspensie misterioas ? Cu neputin deă ă ă ţă spus. Deodat , un zgomot bubui în dep rtare, o voce strig : „Ajuă ă ă tor !" şi clopotul din port începu s sune. Probabil c cei doi îndr gosti i, careă ă ă ţ tr iau clipele unei fericiri divine, n-au auzit nimic.ă

Clopotul continua s sune. Dac cineva l-ar fi c utat pe Gilliatt înă ă ă ascunzişul s u din ungherul zidului, nu l-ar mai fi g sit acolo.ă ăCARTEA A DOUARECUNOŞTIN ŢĂ ÏN PLIN DESPOTISMBucuria şi suferin aţ

Mess Lethierry tr gea clopotul cu furie. Deodat se opri. [Un om cotiseă ă de dup col ul cheiului. Era Gilliatt.ă ţ

Mess Lethierry începu s alerge spre el sau mai bine-zis se n pustiă ă asupra lui, îi lu mîna între mîinile sale şi îl privi un moment drept în ochi,ă f r un cuvînt, una din acele t ceri care sînt exploziile ce nu-şi g sesc locă ă ă ă pe unde s r bufneasc .ă ă ă

Apoi, mai mult cu for a, zgîl îindu-l şi tr gîndu-1 dup el şi strîngîndu-1ţ ţ ă ă în bra e, îl f cu pe Gilliatt s intre în sala cea joas a caseiţ ă ă ă „Neînfricatelor", împinse cu piciorul uşa care r m sese întredeschis , seă ă ă aşez , sau mai bine-zis c zu pe un scaun de lîng o mas mare, luminată ă ă ă ă de lun , ale c rei raze aruncau o slab lic rire pe fa a lui Gilliatt, şi, cu ună ă ă ă ţ glas în care se amestecau hohote de rîs cu sughi uri de plîns, strig ;ţ ă

— Ah ! Fiul meu ! Omul cu cimpoiul! Gilliatt! Ştiam eu bine c tu eraiă acela ! „Burduful", drace ! Povesteşte-mi tot. Aşadar, ai fost acolo ! Acum o sut de ani ai fi fost ars pe rug. E curat vr jitorie. Nu lipseşte nici ună ă ă şurub. M-am uitat peste tot, am reg sit totul, am încercat toate piesele.ă B nuiesc c ro ile sînt în cele dou l zi. lat -te, în sfîrşit! Te-am c utat înă ă ţ ă ă ă ă cabin . Am tras clopotul î Te c utam. Îmi spuneam : Unde e, s -1 m nînc !ă ă ă ă Trebuie s recunoşti c se petrec lucruri extraordinare. Animalul sta seă ă ă reîntoarce de pe stîncile Dou- vres. Şi-mi aduce via ! Mii de tr znete !ţă ă

Eşti un înger. Da, da, da, e maşina mea. Nim nui nu-i va veni s cread .ă ă ă Oamenii o vor vedea şi vor zice ; Cu neputin ! Ce mai la deal, la vale !ţă Toate-s la locul lor. Totul e neschimbat! Nu lipseşte nici o serpentin . Nuă lipseşte nici un tub. Tubul prizei de ap nici n-a fost mişcat din loc. E deă necrezut cum de-a332sc pat maşina asta iar nici o stric ciune. Trebuie uns doar cu pu in ulei.ă ă ă ă ţ Dar cum ai reuşit s faci una ca sta ? Şi cînd te gîndeşti c Durande vaă ă ă naviga din nou ! Arborele ro ilor a fost demontat ca de mîna unuiţ ceasornicar. D -mi cuvîntul t u de onoare c nu sînt nebun.ă ă ă

Se scul în picioare, respir adînc şi continu :ă ă ă— Jur -mi numaidecît asta! Ce revolu ie ! M ciupesc şi-mi dau seama■ ă ţ ă

c nu visez. Eşti copilul meu, eşti b iatul meu, eşti bunul Dumnezeu. Ah,ă ă fiule ! Cînd te gîndşşti c s-a dus s -mi caute afurisita mea de maşin ! înă ă ă largul m rii! în capă cana aceea a recifului! Am v zut multe dr cii în via aă ă ţ mea, dar una ca asta nu mi-a fost dat s v d. Am v zut parizienii, care-să ă ă diavoli adev ra i. Te asigur c n-ar reuşi s fac un aseă ţ ă ă ă menea lucru ! E mai grozav ca Bastilia. Am v zut gauclios ă 1 arînd p mîntul în pampas cuă crac de-un cot în loc de plug şi cu o leg tur de m r cini tras de-oă ă ă ă ă ă curea în loc de grap . Şi cu astea ei recolteaz boabe de grîu mari cîtă ă alunele. Dar e un fleac fa de ceea ce ai f cut tu. Ai f cut o adev ratţă ă ă ă ă minune, ce mai una alta ! Ah ! Tic losule ! Vino sa-mi s ri de gît, Totă ă inutul î i va fi recunosc tor. Ce-au s mai mîrîie cei din Saint-Sampson !ţ ţ ă ă

M pun numaidecît pe lucru şi-mi refac luntrişoara. E uimitor cum de-aă sc pat chiar şi biela teaf r . Domnilor, el a fost la Douvres. Repet,ă ă ă Douvres. Şi-a fost acolo singur. Douvres ! Nu exist stînc mai rea ca asta.ă ă Ai aflat.? Nu i-a spus nimeni ? Acuma-i sigur, totul a fost pus la cale,ţ Clubin a scufundat Durande ca s -mi şterpeleasc banii pe care trebuia să ă ă mi-i aduc . L-a îmb tat pe Tangrouille. E-o poveste lung , am s - iă ă ă ă ţ povestesc alt dat toat tîlh ria. Şi eu, dobitoc stupid, am avut încredereă ă ă ă în Clubin. Dar el şi-a s pat singur groapa, c ci n-a mai ieşit de acolo.ă ă Exist un Dumnezeu, canalie ! Vezi tu, Gilliatt, trebuie s ne punemă ă numaidecît pe lucru, şi repede-repede, s refacem Durande. Şi înc cuă ă dou zeci de picioare mai lung . Vapoarele se conă ă struiesc azi mai lungi ca alt dat . Voi cump ra lemn de la Danzig şi Brema. Acum, c am maşina,ă ă ă ă îmi vor da ei şi pe datorie şi creditul îmi va renaşte.

Mess Lethierry, ducîndu-şi degetul mijlociu de la mîna dreapt peă frunte, semn c în mintea Iui încol ise un plan, spuse :ă ţ

' Gauchos — cresc tori de vite şi cultivatori din Argentina.ă333

— In orice caz, pentru ca s reîncep totul pe o scar mal larg , cevaă ă ă numerar mi-ar fi prins de minune. Ah ! Dac aş avea cele trei bancnote,ă cei şaptezeci şi cinci de mii de franci pe care tîlharul de Rantaine mi i-a restituit şi pe care tîlharul de Clubin mi i-a furat!

Gilliatt, f r a rosti un cuvînt, c ut ceva în buzunar, scoase un obiectă ă ă ă şi-1 puse în fa a lui. Era cing toarea de piele pe care-o adusese cu sine.ţ ă Desf cu şi întinse pe mas aceast cing toare, în interiorul c reia luminaă ă ă ă ă lunii l sa s se citeasc cuvîntul : Clubin ; scoase din buzunarulă ă ă cing toarei o cutie, şi din cutie trei hîrtii împ turite, pe care le desf cu şiă ă ă

le întinse lui mess Lethierry.Mess Lethierry examin cele trei hîrtii. Era destul lumin pentru caă ă ă

cifra 1000 şi cuvîntul thousand 1 s poat fi limpede v zute. Lu cele treiă ă ă ă bancnote, le puse pe mas una lîng alta, se uit la ele, se uit la Gilliatt,ă ă ă ă r mase un moment n ucit, apoi fu ceva ca o erup ie dup o explozie :ă ă ţ ă

— Şi asta ! Eşti formidabil ! Bancnotele mele, toate trei S De cîte o mie fiecare ! Cei şaptezeci şi cinci de mii de franci ai mei! Ai coborît deci pîn -ăn infern. E cing toarea lui Clubin. Drace ! Citesc în untru scîrn via lui deă ă ă nume. Gilliatt aduce înapoi maşina şi pe deasupra mai aduce şi banii! E de dat îa ziar, nu alta ! Voi cump ra lemn de cea mai bun calitate. Pricepă ă acum, i-ai g sit scheletul, Clubin putrezit în cine ştie ce col ! Vom cump raă ţ ă lemnul de brad de la Danzig şi cel de stejar de la Brema, vom face un bordaj minunat, vom pune stejar în interior şi brad pe dinafar . Alt dată ă ă navele se construiau mai pu in bine şi ineau mai mult : asta pentru cţ ţ ă lemnul era mai bine ales, fiindc nu se construia aşa de mult ca acuma.ă Poate ar fi mai bine s facem corpul vasului din ulm. Lemnul de ulm eă minunat pentru p r ile care stau în ap ; zvîntat şi muiat tot mereu, asta-1ă ţ ă putrezeşte ; ulmul are nevoie s stea tot timpul în ap , el se hr neşte cuă ă ă ap . Ce minunat Durande vom construi ! Nu mi se va impune nici oă ă condi ie. Nu mai am nevoie de credit. Am b nişorii mei. S-a mai v zutţ ă ă vreodat un om ca Gilliatt ? ! Eram la p mînt, strivit, mort. Şi el m puneă ă ă din nou pe picioare ! Şi eu care nici nu m mai gîndeam la el! îmi ieşise cuă totul din minte.1 Thousand — o mie (în limba englez în text).ă334Acum îmi reamintesc totul perfect de bine. Bietul b iat! Ah! Uitasem, ştii,ă ai s te însori cu Deruchette 1ă

Gilliatt se sprijini de perete, ca unul care abia se mai ine pe picioare, şiţ cu vocea slab , dar foarte l murit , spuse :ă ă ă

— Nu.Mess Lethierry avu o tres rire brusc :ă ă— Cum asta, nu ?Gilliatt r spunse :ă— N-o iubesc.Mess Lethierry se duse la fereastr , o deschise şi o închise la loc, seă

întoarse la mas , lu cele trei bancnote, le împ turi, puse deasupra cutiaă ă ă de fier, se sc rpin în cap, lu cing toarea lui Clubin, o arunc cu violenă ă ă ă ă ţă de perete şi zise :

— E ceva la mijloc. îşi înfund mîinile în cele dou buzuă ă nare şi continu : N-o iubeşti pe Deruchette ! Atunci pentru mine cîntai tu dină cimpoi ? !

Gilliatt, care continua s stea rezemat de perete, p li ca un om careă ă peste cîteva clipe va înceta s mai respire. Pe m sur ce el se îng lbenea,ă ă ă ă Lethierry se-înroşea.

— Iat un adev rat imbecil! N-o iubeşte pe Deruchette ! Ei bine, f ce-ă ă ăai face şi s-o iubeşti, c ci nu se va m rita decît cu tine. Ce poveste vii s -ă ă ămi îndrugi mie aici ? Şi tu î i înţ chipui c eu te cred ! Eşti bolnav poate ?ă Foarte bine, trimite dup doctor, dar nu vorbi pr p stii. Nu-i cu putin să ă ă ţă ă fi p.vut timpul s v certa i şi s te superi pe ea. E drept c îndr gosti iiă ă ţ ă ă ă ţ

sînt aşa de proşti! Ai poate vreun motiv serios ? Dac ai, spune-mi-l şiă mie ! Nu face cineva pe prostul aşa, f r nici un motiv. Şi-apoi, eu am vată ă ă în urechi, poate n-am auzit bine, repet ce-ai spus.ă

Gilliatt r spunse :ă— Am zis nu.— Va s zic , ai zis nu. Se înc p îneaz , dobitocul! F r îndoial c eă ă ă ăţ ă ă ă ă ă

ceva la mijloc ! Ai zis nu ! Iat o prostie care le-ntrece pe toate. Li se facă duşuri reci unora pentru mai pu in lucru decît atîta. Ah ! N-o iubeşti peţ Deruchette ! Atunci de dragul b trînelului ai f cut tu tot ce-ai f cut ?ă ă ă Pentru ochii frumoşi ai t ticului te-ai dus tu la Douvres, ai îndurat frigul, aîă îndurat c ldura, ai cr pat de foame şi de sete, te-ai hr nit cu verminaă ă ă stîncilor şi-ai avut cea a, ploaia şi vîntul drept ad post, şi te-ai trudit s -miţ ă ă readuci maşina, aşa cum se aduce335anei femei frumoase canarul care-a sc pat din colivie i Şi furtuna de acumă trei zile 1 I i închipui c eu nu-mi dau seama de ce-a însemnat acest lucruţ ă I Trebuie s fi avut straşnic de furc . De dragul c p înii mele b trîne aiă ă ă ăţ ă t iat tu piatra şi lemnul, ai strunjit, te-ai învîrtit în toate p r ile, ai c rată ă ţ ă greut i, ai pilit, ai t iat cu fier str ul, ai cioplit lemnul, ai n scocit, aiăţ ă ă ă ă sf rîmat şi ai f cut, de unul singur, mai multe minuni decît to i sfin ii dină ă ţ ţ paradis la un loc ? Ah, idiotul! Şi cît m-ai plictisit, totuşi, cu cimpoiul t u îă în Bretagne i se zicea biniou. Şi mereu aceeaşi melodie, animalul ! Şi zi aşa, n-o iubeşti pe Deruchette ! Habar n-am ce-i cu tine. îmi amintesc foarte bine cum s-au petrecut lucrurile. St team în ungherul sta şiă ă Deruchette a spus : „M voi m rita cu el". Şi se va m rita cu tine ! Şi ziciă ă ă c n-o iubeşti! Gricît m-aş c zni s pricep, nu pricep nimic. Sau tu eştiă ă ă nebun, sau eu. Şi-acum privi i-1 cum a amu it. Nu-i îng duit s faci totţ ţ ă ă ceea ee-ai f cut, şi-apoi s spui : N-o iubesc pe Deruchette. Nu faci cuivaă ă un serviciu, ca s -1 înfurii pe urm s -şi ias din min i. Ei bine, dac nu teă ă ă ă ţ ă însori cu ea, nu se va m rita niciă odat . In primul rînd, eu sînt acela careă am nevoie de tine. Vei fi pilotul Durandei. Te înşeli, b iete, dac - i închipuiă ă ţ c-am s te las s pleci aşa, cu una, cu dou ! A ! Nu ! Asta nu, inimioaraă ă ă mea ; nu- i mai dau drumul acuma. Te in, nici nu vreau s-aud ce-mi spui.ţ ţ Unde mai g sesc eu un marinar ca tine ! Tu eşti omul de care am nevoie.ă Dar vorbeşte odat !ă

Intre timp, clopotul trezise toat lumea din cas şi de prin vecini. Douceă ă şi Graee se sculaser şi intraser tocmai în sala cea joas , buim cite şiă ă ă ă neputînd rosti un singur cuvînt. Grace inea în mîn o luminare. Mai mul iţ ă ţ vecini, burghezi, marinari şi rani, care ieşiser în grab , st teau pe cheiţă ă ă ă privind înlemni i coşul Durandei, care se afla în „burduf". Cî iva, auzindţ ţ glasul lui mess Lethierry în sala cea joas , începur s se strecoare înă ă ă t cere prin uşa întredeschis . între chipurile a dou cumetre se vedeaă ă ă ieşind capul lui sieur Lah- doys, care avea norocul s se g sească ă ă întotdeauna acolo unde ar fi regretat dac nu ar fi fost.ă

Marile bucurii nu cer decît s aib public. Punctul de sprijin, pu in camă ă ţ nestabil, pe care li-1 ofer mul imea, Ie place ; de acolo, ele pornesc maiă ţ departe. Mess Lethierry b g deodat de seam c în jurul lui se adunaseă ă ă ă ă lume mult . Şi fu mul umit de auditoriu.ă ţ336

— Ah ! lat -v şi pe voi. Foarte bine e-a i venit, Şti i noutatea ! Omulă ă ţ ţ aeesta a fost acolo şi s-a întors cu ceea ce-a i v zut. Bun ziua, sieurţ ă ă Landoys. Adineauri Cînd m-am trezit am v zut coşul. Era chiar subă fereastra mea, nu-i lipseşte maşin riei nici un singur cui. Se fac gravuri cuă Napoleon ; ei bine, mie-mi place mai mult isprava asta decît b t lia de laă ă Austerlitz, Abia a i ieşit din pat, oameni buni, Durande vi s~a întors înapoiţ pe cînd dormea i. In timp ce voi v pune i scufele pe cap şi stinge iţ ă ţ ţ lumin rile, exist oameni care fac acte de eroism. Nu sîntem decît o ceată ă ă de laşi şi de trîntori, nu facem altceva decît s ne înc lzim reumatismele,ă ă dar din fericire asta nu împiedic s existe şi spirite înfierbîntate. Ei mergă ă acolo unde trebuie şi fac ceea ce trebuie. Omul din „Casa de la cap tulă drumului" vine de pe stîncile Douvres. El a pescuit Durande din fundul m rii, a pescuit banii din buzunarul lui Clubin, o v g un şi mai adînc .ă ă ă ă ă Dar cum ai reuşit s faci toate astea ? Tot iadul era împotriva ta, vîntul şiă mareea, mareea şi vîntul. Nu se poate s nu fi vr jitor. Cei ce spun astaă ă nu-s chiar atît de proşti, Durande s-a reîntors ! Furtunile pot fi ele şi crîncene, Durande îşi rîde de ele. Prieteni, v anun c de azi înainte nuă ţ ă mai exist naufragii. Am inspectat maşina. E ca şi nou , întreag , ce maiă ă ă tura-vura S Sertarele de vapori func ioneaz perfect ! S-ar zice c-abia ieriţ ă a ieşit din fabric . Şti i c apa care se scurge din vapor iese printr-un tub,ă ţ ă aşezat în alt tub prin care intr şi toate astea pentru a se folosi c ldura ; eiă ă bine, amîndou tuburile sînt neatinse ! Ca toat maşina de altfel ! Şi ro ileă ă ţ de asemeni! Ah S Ai s te-nsori cu ea !ă

— Cu cine ? Cu maşina ? întreb sieur Landoys.ă— Nu, cu fata. Ba da, cu maşina. Cu amîndou . îmi va fi de dou oriă ă

ginere. Va fi c pitanul. Gooel-bye, c pitane Gilliatt, O s fie straşnică ă ă ă Durande ! Ce afaceri vom mai face, şi ce curse, ce nego , ce transporturiţ de boi şi oi i N-aş schimba Saint-Sampson pentru toat Londra. Şi iată ă cine-i autorul. V spun c e ceva care iese din comun. Vom citi despreă ă asta sîmb t în gazeta lui moş Mauger, Gilliatt cel iste e într-aă ă ţ dev r iste .ă ţ Dar ce-i cu ludovicii ştia de aur ?ă

Mess Lethierry z rise tocmai, prin cr p tura capacului, c în cutiaă ă ă ă aşezat peste bancnote se g seau mai multe monede de aur. Lu cutia, oă ă ă deschise, deşert con inutul în palm şi puse apoi pumnul de guinee peă ţ ă mas .ă22337

— Pentru s raci, sîeur Landoys, d banii ştia din partea meaă ă ă conetabilului din Saint-Sampson. Cunoaşte i scrisoarea lui Rantaine ! V-amţ ar tat-o ; ei bine, am şi bancnotele. Am cu ce s -mi cump r şi stejar, şiă ă ă brad, şi am şi cu ce face lucr rile de tîmpl rie. Dar s l s m asta. Vă ă ă ă ă ă reaminti i de vijelia de acum trei zile ? Ce furtun şi ce ploaie 1 î i f ceaţ ă ţ ă impresia c cerul trage cu tunul. Şi Giîliatt a înfruntat toate acestea peă Douvres. Asta nu 1-a împiedicat îns s scoat epava, aşa cum îmi scot euă ă ă ceasul din buzunar. Datorit lui, eu devin din nou cineva. Vaporulă b trînului Lethierry îşi va relua serviciul, doamnelor şi domnilor. O coajă ă de nuc cu dou ro i şi cu un ciubuc de pip , sînt nebun dup asemeneaă ă ţ ă ă inven ie ! Mi-am zis întotdeauna ; voi face şi eu una la fel. E povesteţ veche ; e o idee care mi-a venit într-o zi la Paris, într-o cafenea din col ulţ

str zilor Christine şi Dauphine, pe cînd citeam un ziar în care se vorbeaă despre asta. Şti i voi c Giîliatt nu s-ar sfii de fel s pun maşina lui Marlyţ ă ă ă în buzunarul cel mic de la cing toarea pantalonilor şi s se plimbe aşa cuă ă ea ? Omul sta e fier forjat, o el c lit, nu alta, diamant, marinar straşnic,ă ţ ă fierar, om de isprav , f r pereche. Iat ceea ce numesc eu om cuă ă ă ă adev rat deştept. Noi sîntem nişte terchea-berchea. Lupi de mare,ă dumneata, eu, noi to i; leul m rii, îns , iat -1! Ura, Giîliatt! Nu ştiu ce-aţ ă ă ă f cut, dar e un drac şi jum tate, şi atunci, cum vre i s nu i-o dau peă ă ţ ă Deruchette ?

De cîteva clipe, Deruchette se afla în sal . Nu rostise un singur cuvînt şiă nu f cuse nici cel mai mic zgomot. Se strecuă rase ca o umbr . Se aşezaseă aproape neobservat , pe un scaun, în spatele lui mess Lethierry, careă st tea în picioare şi vorbea f r întrerupere, vijelios, cu voce tare, vesel,ă ă ă gesticulînd. La scurt timp dup ea, altcineva îşi f cu în sal apari ia, f ră ă ă ţ ă ă s scoat un cuvînt. Un b rbat îmbr cat în negru, cu cravat alb , inîndu-ă ă ă ă ă ă ţşi p l ria în mîn , se oprise în pragul uşii. în grupul care devenise din ce înă ă ă ce mai numeros se vedeau acum mai multe lumin ri. Ele luminau dintr-oă parte pe omul acesta îmbr cat în negru ; profilul lui, de o fr gezime tineă ă -reasc şi fermec toare, se desena pe fondul întunecat cu o puritate deă ă medalie ; se sprijinea cu cotul de una din t bliile uşii şi-şi inea fruntea cuă ţ mîna stîng , atitudine fireasc , plin de gra ie, care f cea s ias înă ă ă ţ ă ă ă eviden m rimea frun ii în compara ie cu micimea mîinii. Se vedea o cutţă ă ţ ţ ă de adînc neă linişte în col ul buzelor sale strînse. El privea şi asculta cuţ338aten ie încordat . Cei prezen i recunoscîndu-1 pe reverendul Ebenezerţ ă ţ Caudray, rectorul parohiei, se d dur în l turi spre a-i face loc s treac ,ă ă ă ă ă dar el r mase în pragul uşii. Gesturile lui tr dau oarecare şov ial , dar înă ă ă ă privire i se vedea hot rîrea. Privirea lui o întîlnea din cînd în cînd pe aceeaă a Deruchettel. Cît despre Gilliatt, fie din întîmplare, fie dinadins, st tea înă umbr şi chipul aproape c nu i se vedea.ă ă

Mess Lethierry nu-1 z rise la început pe Domnul Ebenezer, dar o z riseă ă pe Deruchette. Se duse la ea şi o s rut cu toat înfl c rarea care poate fiă ă ă ă ă cuprins într-o s rutare pe frunte. In acelaşi timp întinse mîinile spreă ă ungherul întunecos unde se g sea Gilliatt.ă

— Deruchette — spuse el — iat -te din nou botezat şi iat - i şi so ul!ă ă ă ţ ţDeruchette ridic fruntea şi, cu priviri r t cite, c ut înă ă ă ă ă

întuneric.Mess Lethierry continu :ă— Vom face nunta imediat, chiar mîine, dac e cu putin , vom ob ineă ţă ţ

dispens ; de altfel, formalit ile nu sînt complicate la noi, decanul faceă ăţ ceea ce vrea, te trezeşti c s torit înainte de-a avea timpul s strigiă ă ă „p zea", nu-i ca în Fran a, unde e nevoie de strig ri, de publica ii, deă ţ ă ţ termene, de o droaie de formalit i inutile, şi-ai s te po i l uda c eştiăţ ă ţ ă ă nevasta unui om de isprav , şi pe lîng toate astea, a unui marinar înă ă toatji puterea cuvîntuÎui, lucru pe care l-am crezut chiar din prima zi cînd l-am v zut întorcîndu-se din Herm, cu trupul cel mic. Acum el se întoarceă de la Douvres cu averea ta şi-a mea, cu averea întregului inut; e un omţ despre care se va vorbi într-o zi cum nu se poate mai bine ; tu ai zis : „Mă voi m rita cu el", şi te vei m rita cu el; şi ve i avea copii, şi eu voi fi bunic,ă ă ţ

şi tu vei avea norocul s fii o lady, lîng acest b rbat serios, careă ă ă munceşte, care-i folositor, care-i uluitor, care face cît o sut , care salvează ă inven iile altora, care e o providen , şi tu, cel pu in, tu nu te vei m rita,ţ ţă ţ ă ca aproape toate .ciumele bogate de pe-aici, cu vreun soldat sau cu vreun preot, adic ori cu un om care ucide, ori cu un om care minte. Dar ce faciă în col ul t u, Gilliatt ? Nu te vede nimeni. Douce, Grace, voi to i, lumin !ţ ă ţ ă Lumina i-mi ginerele a giornoţ 1. V logodesc,ă1 A giorno — ca în plin zi (în limba italian în text).ă ă22*339copiii mei, şi iat - i b rbatul şi iat -mi ginerele, Gilliatt de Ia „Cap tulă ţ ă ă ă drumului", b iatul de isprav , marele marinar ; şi eu nu voi avea altă ă ginere, iar tu nu vei avea alt so , îmi dau din nou cuvîntul de onoare înţ fa a lui Dumnezeu. Ah, iat -te şi pe dumneata, domnule pastor, ai s -miţ ă ă cununi pe tinerii ştia.ă

Privirea lui mess Lethierry se oprise asupra reverendului Ebenezer.Douce şi Crace îndepliniser porunca. Dou lumin ri aşeă ă ă zate pe mas îlă

luminau pe Gilliatt din cap pîn în picioare.ă— Cît e de frumos ! exclam Lethierry.ăGilliatt ar ta îngrozitor.ăEra aşa cum ieşise în diminea a aceea chiar, din reciful Douvres, înţ

zdren e, cu coatele rupte, cu barba peste m sur de mare, cu p rul zbîrlit,ţ ă ă ă cu ochii injecta i şi roşii, cu fa a jupuit , cu mîinile însîngerate, era descul .ţ ţ ă ţ Cîteva din b şicile pe care i le l saser ventuzele caracati ei se maiă ă ă ţ vedeau înc pe bra ele lui p roase.ă ţ ă

Lethierry îl privea cu admira ie.ţ— E adev ratul meu ginere ! Cum s-a b tut el cu marea ! E numaiă ă

zdren e ! Şi ce umeri! Ce palme ! Cît eşti de frumos IţGrace alerg în grab lîng Deruchette şi-i sprijini capul. Deruchetteă ă ă

leşinase.Cuf rul de pieleă

întregul Saint-Sampsoh se sculase o dat cu rev rsatul zorilor, iară ă Saint-Pierre-Port începea şi el s soseasc . învierea Durandei stîrnise peă ă insul o vîlv asem n toare aceleia pe care o provocase în sudul Fran eiă ă ă ă ţ La Salette. Lumea se îmbulzea pe chei pentru a privi coşul Durandei, care ieşea din „burduf". Cu to ii ar fi vrut s vad şi s pip ie pu in maşina; darţ ă ă ă ă ţ Lethierry, dup ce f cuse din nou şi de data asta la lumina zilei inspec iaă ă ţ triumf toare a maşinii, postase în barc doi marinari cu sarcina de-aă ă împiedica apropierea curioşilor. De altminteri, era destul lucru s admiri şiă coşul. Lumea privea şi se minuna. Nu se vorbea decît despre Gilliatt. Se comenta şi se sublinia porecla de „cel iste " ; admira ia se sfîrşea în modţ ţ obişnuit cu aceast fraz ; ,,-Nu-i întotdeauna pl cut s ai pe insulă ă ă ă ă oameni în stare de asemenea ispr vi".ă335

De afar , mess Lethierry putea fi v zut şezînd la masa sa în fa aă ă ţ ferestrei şi scriind, cu un ochi pe hîrtie şi cu cel lalt la maşin . Era atît deă ă absorbit, încît nu se întrerupse decît o singur dat , ca s-o „strige" peă ă Douce şi s-o întrebe ce face Deruchette. Douce r spunsese : „Domnişoaraă s-a sculat şi a plecat". Mess Lethierry spusese : „Foarte bine c s-a dus să ă

ia aer. I s-a f cut r u ast -noapte din cauza c ldurii. Era foarte mult lumeă ă ă ă ă în sal . Şi-apoi, surpriza, bucuria, şi pe lîng toate astea, ferestreleă ă închise. Ce rnîndru so are s mai aib !" şi începu din nou s scrie.ţ ă ă ă Parafase şi sigilase dou scrisori adresate celor mai de seam meşteriă ă constructori de vapoare din Brema. Tocmai terminase de lipit cea de-a treia scrisoare.

Zgomotul unei ro i pe chei îl f cu s -şi ridice capul. Se plec pesteţ ă ă ă pervazul ferestrei şi de pe c rarea care ducea spre „Casa de la cap tulă ă drumului" v zu venind un b iat împingînd o roab . B iatul se îndreptaă ă ă ă spre Saint-Pierre- Port. în roab se g sea un cuf r de piele galben , b tută ă ă ă ă ă în cuie de aram şi de cositor.ă

Mess Lethierry îl întreb :ă— Unde te duci, b iete ?ăB iatul se opri şi r spunse ;ă ă— La Cashmere.— Ce-ai de f cut acolo ?ă— Duc cuf rul sta.ă ă— Bine, atunci vei duce şi scrisorile astea trei.Mess Lethierry deschise sertarul mesei, lu un cap t de sfoar , legă ă ă ă

laolalt cele trei scrisori pe care le scrisese şi arunc pachetul b iatului,ă ă ă care-1 prinse din zbor cu amîndou mîinile.ă

— S -i spui c pitanului de pe Cashmere c eu i le-am trimis şi s aibă ă ă ă ă grij de ele. Sînt pentru Germania-Brema, via Londra.ă

— Nu pot vorbi cu c pitanul, mess Lethierry.ă— De ce ?— Cashmere n-a acostat la chei.— Ah!— E în rad .ă— Ai dreptate, din cauza m rii.ă— Nu pot vorbi decît cu patronul b rcii.ă— S -i spui c -s scrisorile mele,ă ă

341— Da, mess Lethierry.— La ce or pleac Cashmere ?ă ă— La ora dou sprezece.ă— La prînz, ast zi, fluxul creşte. Va avea fluxul împotriv .ă ă— Dar are vîntul de partea lui.— B iete — zise mess Lethierry, întinzînd ar t torul spre coşul maşiniiă ă ă

— vezi tu asta ? Asta îşi bate joc şi de vînt, şi de flux.B iatul puse scrisorile în buzunar, apuc bra ele roabei şi-şi continuă ă ţ ă

drumul spre port. Mess Lethierry strig :ă— Douce ! Grace !Grace întredeschise uşa :— Ce s-a întîmplat, mess ?■— Intr şi aşteapt .ă ăMess Lethierry lu o foaie de hîrtie şi începu s scrie. Dac Grace, careă ă ă

st tea la spatele lui, ar fi fost curioas şi şi-ar fi întins gîtul în timp ce elă ă scria, ea ar fi putut citi, peste um rul lui, urm toarele :ă ă

„Scriu la Brema pentru lemn rie. Am toat ziua de lucru cu marangoziiă ă

pentru deviz. Reconstruc ia vaporului va merge repede. In ceea ce teţ priveşte, du-te la decan pentru a c p ta dispensele. Doresc ca această ă ă c s torie s se încheie cît mai curînd posibil, chiar imediat, dac ar fi cuă ă ă ă putin . Eu m ocup de Durande, tu ocup -te de Deruchette".ţă ă ă

Dat scrisoarea şi semn : Lethierry.ă ăNu-şi d du osteneala s pun biletul în plic, îl împ turi şi-1 d du fetei.ă ă ă ă ă— Du asta lui Gilliatt.— La „Casa de la cap tul drumului" ?ă— La „Casa de la cap tul drumului".ă

CARTEA A TREIAPLECAREA CASHMERE-ULUIGoîfuleful din apropierea bisericii

In tîrguri şi tîrguşoare ştirile zboar repede. S se duc şi s vad coşulă ă ă ă ă Durandei sub ferestrele lui mess Lethierry devenise înc în zorii zileiă problema cea mai important a cetă ă enilor din Guernesey. In fa a acestuiţ ţ eveniment, toate celelalte trecuser pe planul doi. Nici un cuvînt despreă moartea decanului din Saint-Asaph : nimeni nu mai aducea vorba nici despre reverendul Ebenezer Cuadray, nici despre îmbog irea saăţ neaşteptat , nici despre plecarea sa cu vasul Cashmere. Reă aducerea maşinii Durandei de pe stîncile Douvres constituia singura chestiune la ordinea zilei. Nim nui nu-i venea s cread . Naufragiul p ruse un lucruă ă ă ă extraordinar, salvarea vaporului îns de-a dreptul cu neputin . Trebuia să ţă ă se conving cu propriii lor ochi. Orice alt preocupare era amînat . Lungiă ă ă şiruri de or şeni cu întreaga lor familie, începînd cu „vecinii" şi terminîndă cu „mess"-ii, b rba i, femei, gentelmeni, mame cu copii şi copii cu p puşiă ţ ă se îndreptau pe to'ate drumurile din Sa- int-Pierre-Port spre lucrul „care trebuie neap rat v zut", la casa „Neînfricatelor". Multe pr v lii din Saint-ă ă ă ăPierre-Port erau închise ; în Comercial-Arcade încetase complet orice vînzare şi orice fel de comer ; aten ia tuturor era îndreptat spre Du-ţ ţ ă rande ; nici un negustor „nu f cuse saftea" ; în afar de-un giuvaiergiuă ă care se minuna c vînduse o verighet de aur „unui ins care p rea foarteă ă ă gr bit şi care-1 întrebase de locuin a domnului decan". Pu inele pr v liiă ţ ţ ă ă care r m seser deschise se transformaser în locuri de întîlnire unde seă ă ă ă comenta zgomotos salvarea miraculoas a maşinii. Pe Hyvreuse, care seă chiam ast zi, nu se ştie bine pentru ce, Cambridge Park, nu se plimbaă ă nimeni; în High-street, care se chema pe vremea aceea La Grand'Rue, nu se vedea ipenie de om, de asemeneaţ343nici în Smith-street, care se numea pe atunci strada Fierarilor, şi nici în Hautville. Esplanade îns şi era deşart . S-ar fi zis c -i duminic . Toată ă ă ă ă tulburarea asta, provocat de un om atît de neînsemnat ca acest Gilliatt,ă f cea pe oamenii gravi şi persoanele corecte s ridice din umeri.ă ă

Biserica din Saint-Pierre-Port se afla pe malul m rii, în fundul portului,ă chiar pe debarcader aproape. Aceast biseric constituie majuscula linieiă ă lungi care formeaz fa ada oraşului spre ocean.ă ţ

Ea este în acelaşi timp parohia districtului din Saint-Pierre- Port şi sediul decanului întregii insule. Slujba e oficiat de locă iitorul episcopului,ţ pastor cu depline puteri.

Portul din Saint-Pierre, foarte frumos şi foarte larg în prezent, era în

acea vreme, şi chiar acum zece ani, mai pu in înţ semnat ca portul Saint-Sampson. Erau doar dou ziduri cicloă pice, în form de semicerc, careă plecau de pe rm, unul spre stînga şi altul spre dreapta, atingîndu-seţă aproape la cel lalt cap t al lor, unde mai puteau fi v zute înc cele două ă ă ă ă verigi ale lan ului care, în Evul Mediu, închidea intrarea, permitea trecereaţ vapoarelor. Imagina i-v cleştele întredeschis al unui rac şi ve i vedeaţ ă ţ portul Saint-Pierre. Acest cleşte înc lca o mic suprafa din imensitateaă ă ţă m rii, obligînd-o s stea liniştit . Toă ă ă tuşi, cînd b tea vîntul de r s rit, înă ă ă dreptul deschiz turii se iscau adev rate valuri care p trundeau apoiă ă ă furioase în port, şi era mult mai în elept s r mîi atunci în rad . Era tocmaiţ ă ă ă ceea ce f cuse în acea zi şi vasul Cashmere. El ancorase în rada portuluiă f r s acosteze.ă ă ă

Navele cu vele, atunci cînd b tea vîntul de r s rit, alegeau bucurosă ă ă aceast solu ie care, printre altele, le economisea şi cheltuielile portuare.ă ţ In acest caz, luntraşii oraşului, aceast tagm de marinari curajoşi,ă ă desfiin at o dat cu crearea nouţ ă ă lui port, veneau s ia c l torii în b rcileă ă ă ă lor, fie la debarcader, fie în sta iile de pe plaj , transportîndu-i, pe ei şiţ ă bagajele lor, uneori pe-o mare foarte agitat ; dar întotdeauna f ră ă ă accident, la vasele care urmau s plece. Vîntul de r s rit e un vînt deă ă ă coast , foarte bun pentru traversarea spre Anglia, vasele au ruliu, dar n-ăau tangaj.

Cînd vasul care trebuia s plece se afla în port, toat luă ă mea se îmbarca în port;; cînd se afla îns în rad , atunci te puteai îmbarca într-unui dină ă punctele de pe coasta din apro344pierea locului de acostare a vasului. în toate golfule ele acesţ tea g seaiă luntraşi „la discre ie".ţ

Havelet era unul din aceste golfule e. Acest mic port, deşi era foarteţ aproape de oraş, era atît de singuratic, încît î i fţ ăcea impresia c seă g seşte departe de tot. Existau mai multe poteci care duceau la Havelet.ă Cea mai scurt mergea de-a lungul rmului; partea ei bun era c teă ţă ă ă ducea în oraş şi la biseric în cinci minute, iar neajunsul ei, c fluxul oă ă acoperea de dou ori pe zi. Celelalte poteci, mai mult sau mai pu ină ţ abrupte, se înfundau în v g unile povîrnişurilor rîpoase. Haă ă velet, chiar în toiul zilei, se afla în penumbr . Blocuri, care pă ăreau spînzurate în aer, îl înconjurau din toate p r ile. Pretuă ţ tindeni se vedeau tufişuri dese de m r cini, care aruncau o umbr pl cut asupra acestui col , unde stîncileă ă ă ă ă ţ şi valurile dădeau peisajului un aspect s lbatic ; nimic mai calm decîtă acest golfule pe vreme liniştit , nimic mai furtunos îns cînd marea eraţ ă ă vijelioas . Erau aici ramuri veşnic acoperite de spuma mă ării. Prim vara,ă golfule ul era plin de flori, de cuiburi, de miţ resme, de p s ri, de fluturi şiă ă de albine. Datorit lucr rilor din ultimul timp, aceste locuri s lbatice nuă ă ă mai exist ast zi, fruă ă moase linii drepte le-au luat locul; se v d construc ii,ă ţ cheiuri, gr dini e ; tîrn copul a f cut ravagii; frumosul a învins ciudă ţ ă ă ă eniileţ muntelui şi neregularit ile stîncilor.ăţDezn dejdile puse fa în faă ţă ţă

Era ceva mai devreme de ora zece diminea a ; „un sfert înainte", cumţ se spune la Guernesey,

Afluen a, dup toate aparen ele, devenea din ce în ce mai mare laţ ă ţ

Saint-Sampson. Popula ia, arzînd de curiozitate, se îmbulzise în partea deţ nord a insulei, aşa c Havelet, care se afla în partea de sus, era mai pustiuă ca oricînd. Totuşi se vedea acolo o barc şi un luntraş. în barc se g sea oă ă ă geant de voiaj. Luntraşul p rea c aşteapt pe cineva.ă ă ă ă

în rada portului se z rea ancorat Cashmere-ui care, ur- mînd s ridiceă ă ancora abia la amiaz , nu f cea nici o preg tire de plecare.ă ă ă

Un trec tor care, de pe una din potecile în form de scar ale falezei,ă ă ă ar fi putut trage cu urechea, ar fi auzit un murS4Smur de şoapte în Havelet şi, dac s-ar fi aplecat peste povîrni- şurile ce'ă str juiau acel loc, ar fi putut vedea, la o oarecare disă tan de barc , într-ţă ăun col işor stîncos şi plin de ramuri, unde nu putea r zbi privireaţ ă luntraşului, dou persoane, un b rbat şi o femeie ; Ebenezer şiă ă Deruchette.

Aceste col işoare ferite de pe malul m rii, ce ispitesc de obicei femeile'ţ ă care vin acolo s se scalde, nu sînt întotdeauna atît de singuratice cumă par. Eşti uneori supraveghiat şi auzit. Cei care se ascund sau se ad postesc acolo pot fi cu uşurin urm ri i prin desişul vegeta iei,ă ţă ă ţ ţ datorit nenum ratelor poteci întortochiate. Granitul şi arborii ce ascundă ă pe cei care nu vor s fie v zu i şi auzi i pot tot atît de bine ascunde şi ună ă ţ ţ martor.

Deruchette şi Ebenezer st teau în picioare unul în fa a celuilalt, ochi înă ţ ochi; se ineau de mîn . Deruchette vorbea. Ebenezer t cea. O lacrimţ ă ă ă care i se oprise între gene st tea gata s cad , şi nu c dea.ă ă ă ă

Dezn dejdea şi pasiunea erau întip rite pe fruntea evlaă ă vioas a luiă Ebenezer. O resemnare sfîşietoare se ad uga acesă tor sentimente, resemnare potrivnic credin ei, deşi izvorît din ea. Pe fa a lui, de-oă ţ ă ţ senin tate îngereasc pîn atunci, înă ă ă cepeau s se iveasc semneleă ă fatalit ii. Acela care pîn atunci nu meditase decît asupra dogmeiăţ ă începea s mediteze acum asupra destinului, medita ie v t m toareă ţ ă ă ă pentru un preot. Medita ii de felul acesta destram credin a. Nimic nu eţ ă ţ mai tulbur tor decît s te încovoi sub puterea necunoscutului. Tot felul deă ă nori întunecau spiritul lui Ebenezer.

O privea cu prea mare intensitate pe Deruchette.Aceste dou fiin e se idolatrizau.ă ţîn privirea lui Ebenezer se putea citi t cut adora ia deză ă ţ n dejdii.ăDeruchette spunea :— S nu pleci. N-am t ria s îndur asta. Vezi, credeam c - i voi puteaă ă ă ă ţ

spune adio, dar mi-e cu neputin . Nimeni nu te poate sili s po i. De ce-aiţă ă ţ venit ieri ? Nu trebuia s vii dac aveai de gînd s pleci. Nu i-am vorbită ă ă ţ niciodat . Te iuă beam, dar nu-mi d deam seama de acest lucru. Numaiă atunci, în prima zi, cînd domnul Herode a citit povestea Rebec i şi eîndă ochii t i i-au întîlnit pe-ai mei, numai atunci am sim it cum îmi' ard obrajiiă ţ şi m-am gîndit: Ah ! cum trebuie s fi roşit Rebeca ! Oricum ar fi, dacă ă alalt ieri mi-ar fi spus ciă346neva : îl iubeşti pe rector, aş fi rîs. Tocmai asta a fost latura teribil aă acestei iubiri. A fost ca o tr dare. Nici n-am b gat de seam . Veneam laă ă ă biseric , te vedeam, credeam c toat lumea e la fel ca mine. Nu i-aducă ă ă ţ

nici o învinuire, n-ai f cut nimic ca s te iubesc, nu i-ai dat nici cea maiă ă ţ mic osteneal , te uitai la mine, nu e vina ta dac te ui i la oameni, dară ă ă ţ asta m-a f cut s te ador. Nici nu b nuiam m car. Cînd luai cartea deă ă ă ă rug ciuni în mîn , era ca o lumin ; cînd o luau ceilal i, nu era decît oă ă ă ţ simpl carte. Uneori ridicai ochii spre mine. Voră beai despre arhangheli, pentru mine arhanghelul erai tu. Ajungea s spui un lucru, pentru caă imediat s -1 gîndesc şi eu. Pîn la tine nici nu ştiu dac credeam înă ă ă Dumnezeu. Dup ce te-am cunoscut, am devenit o femeie care se roag .ă ă îi spuneam Doucei : „Ajut -m s m îmbrac mai repede, ca s nu întîrziiă ă ă ă ă de la slujb ". Şi alergam la biseric . Aşadar, asta înă ă semn s fiiă ă îndr gostit de-un b rbat. N-o ştiam. îmi spuă ă ă neam : „încep s devină evlavioas !" Tu mi-ai dezv luit c nu m duceam la biseric de dragulă ă ă ă ă bunului Dumnezeu. Veneam acolo pentru tine, e drept. Eşti frumos, vorbeşti minunat, cînd ridicai bra ele împreunate spre cer mi se p rea cţ ă ă ii inima mea în mîinile tale albe. Eram nebun şi nu-mi d deam seama deţ ă ă

asta. Vrei s - i spun care-a fost greşeala ta ? C ai intrat asear în gr dină ţ ă ă ă ă şi mi-ai vorbit. Dac nu mi-ai fi spus nimiq eu n-aş fi ştiut nimic. Ai fiă plecat, aş fi fost poate trist , dar acum simt c voi muri. Acum, cînd ştiuă ă c m iubeşti, cînd ştiu c te iubesc, e cu neputin s mai pleci. La ce teă ă ă ţă ă gîn- deşti?Ai aerul c nici nu m-ascul i.ă ţ

Ebenezer r spunse :ă— Ai auzit doar cele ce s-au spus ieri!— Din nefericire, da !— Ce pot face eu atunci ?T cur o clip . Ebenezer continu :ă ă ă ă— Nu-mi r mîne decît un singur lucru de f cut. S plec.ă ă ă— Şi mie s mor. Ah ! Aş fi vrut s nu mai existe mare, s nu fie decîtă ă ă

cer. Cred c asta ar solu iona totul, am pleca împreun . N-ar fi trebuit s -ă ţ ă ămi vorbeşti. De ce mi-ai vorbit ? Dac-ai f cut-o, nu trebuie s mai pleci.ă ă Ce-are s se aleag din mine ? î i repet, voi muri. Cu ce vei fi mai cîştigată ă ţ cînd m vei şti în mormînt ? Oh ! Mi-e inima sfîşiat . Sînt tare neferiă ă cit .ă Totuşi, unchiul meu nu-i un om r u.ă347

Era pentru prima oar în via a ei cînd Deruchette spunea, vorbindă ţ despre mess Lethierry, unchiul meu, Pîn atunci ea spusese întotdeauna :ă tat l meu.ă

Ebenezer se d du un pas înapoi şi f cu semn luntraşului. Se auziă ă zgomotul c ngii printre pietre şi paşii omului în barca sa.ă

— Nu, nu ! strig Deruchette.ăEbenezer se apropie de ea :— Trebuie, Deruchette.—- Nu, niciodat ! Pentru o maşin ! E oare cu putin a ? L-ai v zut ieriă ă ţ ă

pe omul acela groaznic ? Nu po i s m pţ ă ă ăr seşti, Eşti un om deştept,ă trebuie s g seşti un mijloc. Nu-i cu putin s -mi fi spus s vin aici azi-ă ă ţă ă ădiminea , dac aveai de gînd s pleci. Nu i-am f cut nici un r u doar !ţă ă ă ţ ă ă Cu ce i-am greşit ? Vrei s pleci cu vasul acesta ? Nu vreau. Nu treţ ă buie să m p r seşti. Nu deschizi cuiva cerul, numai ca s -1 închizi apoi la loc.'ă ă ă ă Trebuie s r mîi. De altfel, mai este înc timp. Ah ! cît te iubesc !ă ă ă

Şi strîngîndu-se la pieptul lui Ebenezer, îl cuprinse de dup gît cuă

bra ele, vrînd parc s -1 înl n uiasc , împreunîn- du-şi în acelaşi timpţ ă ă ă ţ ă mîinile ca pentru rug ciune.ă

El desf cu' aceast înl n uire gingaş , care rezist cît putu mai mult,ă ă ă ţ ă ăDeruchette c zu pe muchia unei stînci acoperite cu iedera, iar mînecaă

rochiei i se ridic pîn la cot, l sînd s se vad minunatul ei bra alb,ă ă ă ă ă ţ dezgolit; în ochii ei, a inti i în gol, se putea vedea o lumin difuz şi palid .ţ ţ ă ă ă Barca se apropia.

Ebenezer îi cuprinse capul cu amîndou mîinile ; fata avea aerul uneiă v duve, iar tîn rul aerul unui b trîn. îi atingea pă ă ă ărul cu un fel de evlavie aproape ; o privi timp de cîteva minute, apoi o s rut pe frunte, unul dină ă acele s ruturi sub care ai impresia c-ar trebui s r sar o stea şi, cu ună ă ă ă accent în care tremura cea mai adînc dezn dejde şi în care sim eaiă ă ţ sfîşierea inimii, el rosti cuvîntul acesta, cuvîntul adîncurilor ;

— Adio !■Deruchette izbucni în hohote de plîns.în acel moment ei auzir o voce domoal şi grav care spunea:ă ă ă— De ce nu v c s tori i ?ă ă ă ţEbenezer întoarse capul. Deruchette îşi ridic ochii.ă

348Gilliatt era în fa a lor.ţVenise pe-o c r ruie l turalnic .ă ă ă ăGilliatt nu mai era omul din ajun. îşi piept nase p rul. îşi potriviseă ă

barba, se înc l ase, purta o c maş alb de marinar, cu guler mareă ţ ă ă ă r sfrînt, îmbr case cele mai noi haine marină ă ăreşti pe care le avea. Pe degetul s u cel mic se vedea un inel de aur. P rea foarte liniştit. Fa a luiă ă ţ dogorit de soare era liă vid .ă

Un chip de bronz înl işînd suferin a, aşa era figura lui.ăţ ţîl privir uimi i. Deşi nu era de recunoscut, Deruchette îl recunoscuă ţ

totuşi.' Cuvintele rostite de el erau atît de departe de ceea ce gîndeau ei în acel moment, încît nici nu le prinser în elesul.ă ţ

Gilliatt urm :ă— Miss Deruchette are dou zeci şi unu de ani. E deplin st pîn peă ă ă

soarta ei. Unchiul ei nu-i decît unchiul ei. Şi apoi, v iubi i...ă ţDeruchette îl întrerupse cu blînde e :ţ— Cum se face c eşti aici ?■ ă— C s tori i-v — spuse din nou Gilliatt.ă ă ţ ă ■Deruchette începu s -şi dea seama de ceea ce voia s spun omulă ă ă

acesta. Ea îngîn :ă— Bietul meu unchi...— El s-ar opune — spuse Gilliatt — dac-ar fi vorba s -şi deaă

consim mîntul, dar, odat lucrul f cut, n-ar mai avea niţă ă ă mic împotriv . Deă altminteri, ve i pleca. Cînd v ve i întoarce, v va ierta. Gilliatt ad ug cuţ ă ţ ă ă ă am r ciune în glas : Şi-apoi, el nu se mai gîndeşte decît la reconstruc iaă ă ţ vaporului. Asta îl va absorbi cu totul în timpul lipsei voastre. îşi va g siă mîngîierea în Durande.

— N-aş vrea -— îngîn îndurerat Dâruchette, dar în vocea sa seă ă ■ sim ea bucurie — s las în urma mea mîhnire.ţ ă

— Nu va ine mult vreme — spuse Gilliatt,ţ ăEbenezer şi Deruchette r m seser o clip ca ului i. Apoiă ă ă ă ţ

îşi revenir . Pe m sur ce tulburarea lor descreştea, începeau şi ei să ă ă ă în eleag sensul cuvintelor lui Gilliatt. Nu era totul clar, dar interesul lorţ ă era s nu opun nici un fel de rezisten . Te laşi condus orbeşte atunciă ă ţă cînd e vorba s fii salvat, Obiec- iunile la intrarea în rai sînt slabe de tot.ă ţ Era în atitudinea Deruchettei, uşor sprijinit de Ebenezer, ceva care f ceaă ă cauză349comun cu cele spuse de Giîîiatt. Cît priveşte misterul prezenă ei acestuiţ om şi al cuvintelor sale care, în mintea Deruchettei mai ales, d deauă naştere la tot felul de nedumeriri, erau chestiuni secundare. Omul acesta le spunea : „C s tori i-v ". Luă ă ţ ă crul acesta era clar. Dac exista vreoă r spundere, el şi-o lua asupra lui. Deruchette sim ea în mod nel murit c ,ă ţ ă ă din diferite motive, el avea acest drept. Ceea ce spunea el despre mess Lethierry era cu totul adev rat. Ebenezer, îngîndurat, mură mur :ă

— Un unchi nu-i totuna cu un tat .ăSuferea efectul unei schimb ri fericite şi neaşteptate. Scrupulele peă

care-ar fi putut s le aib preotul se topeau şi se dizolvau în aceast biată ă ă ă inim îndr gostit .ă ă ă

Vocea lui Gilliatt deveni r spicat şi t ioas şi sim eai în ea parcă ă ă ă ţ ă pulsa iile febrei.ţ

— Nu-i timp de pierdut. Cashmere pleac peste dou ceasuri. Mai ave iă ă ţ înc timp, dar numai timpul strict necesar. Veni i.ă ţ

Ebenezer îl privea cu aten ie.ţDeodat el exclam :ă ă— Te recunosc acum. Dumneata eşti acel care mi-ai salvat Via a. ţ

—"J

Gilliatt r spunse :ă— Nu cred.— Acolo, la capul B ncilor.ă— Nu cunosc acest loc.— Asta s-a întîmplat chiar în ziua sosirii mele aici.— S nu pierdem timpul — spuse Gilliatt.ă— Şi, dac nu m înşel, dumneata eşti omul de ieri sear .ă ă ă— Poate.— Cum te numeşti ?Gilliatt ridic glasul:ă— Luntraş, s ne aştep i. Ne întoarcem imediat. Miss, m-a i întrebată ţ ţ

cum se face c sînt aici, lucrul e foarte simplu, mergeam în urmaă dumitale. Ai dou zeci şi unu de ani. Prin p r ile astea, cînd tinerii sîntă ă ţ majori şi depind numai de ei înşişi, se pot c s tori într-un sfert de or . Să ă ă ă mergem pe poteca de pe marginea apei. O putem folosi cu uşurin , c ciţă ă marea n-o va inunda decît la amiaz . Dar repede de tot. Veni i cu mine.ă ţ350

Deruchette şi Ebenezer p reau c se sf tuiesc din priviri. St teau înă ă ă ă picioare nemişca i, unul lîng cel lalt; erau ca be i. Se-ntîmpl cîteodatţ ă ă ţ ă ă s ai asemenea şov ieli ciudate la margiă ă nea abisului care e fericirea. Ei în elegeau f r s în eleag totuşi.ţ ă ă ă ţ ă

— îl cheam Gilliatt — îi şopti Deruchette lui Ebenezer,ăGilliatt relu oarecum autoritar :ă

— Ce mai aştepta i ? V-am spus doar s veni i dup mine.ţ ă ţ ă— Unde ? întreb Ebenezer.ă— Acolo.Şi Gilliatt ar t cu degetul turnul bisericii.ă ăEi îl urmar .ăGilliatt mergea înainte. Pasul îi era sigur. Al lor şov ia.ăPe m sur ce se apropiau de biseric , se vedea r s rind pe chipul pură ă ă ă ă

şi frumos al lui Ebenezer şi pe cel al Deruchettei ceva ce-avea s seă transforme curînd într-un zîmbet. Apro- piindu-se de biseric , fa a lor seă ţ lumina. în ochii duşi în fundul capului ai lui Gilliatt era noapte.

S-ar fi zis un spectru conducînd dou suflete spre paradis.ăEbenezer şi Deruchette nu-şi d deau prea bine seama de ceea ce-aveaă

s se întîmple, Interven ia acestui om era paiul de care se aga înecatul.ă ţ ţă Il urmau pe Gilliatt cu supunere, aşa cum urmeaz dezn d jdui ii pe celă ă ă ţ dintîi venit. Acela care se afl în pragul mor ii primeşte cu uşurin totă ţ ţă ceea ce-i prelungeşte via a. Deruchette, mai naiv , era mai încrez toare.ţ ă ă Ebenezer era îngîndurat. Deruchette era major . Formalit ile că ăţ ăs toriei laă englezi sînt foarte simple, mai ales în regiunile de sine st t toare, undeă ă rectorii parohiilor au o putere aproape absolut ; dar cu toate acesteaă decanul va consim i el oare s celebreze c s toria, f r s se informezeţ ă ă ă ă ă ă m car dac unchiul consimte ? Asta era o problem ! Totuşi trebuiaă ă ă încercat. în orice caz, era o amînare.

Dar cine era omul acesta ? Şi dac el era într-adev r acela despre careă ă mess Lethierry declarase în ajun c -i e ginere, cum se putea explica ceeaă ce f cea el acum ? El, piedica, se transă forma în providen . Ebenezer nuţă în elegea nimic, dar acorda evenimentelor încuviin area tacit şi rapid aţ ţ ă ă omului care se simte salvat.

Poteca nu era peste tot locul la fel, în unele p r i ea era noroioas şiă ţ ă greu de str b tut. Ebenezer, absorbit de gîndurileă ă351sale, nu d dea aten ie nici b ltoacelor, nici gr mezilor de pieă ţ ă ă tre. Din cînd în cînd Gilliatt se întorcea şi-i spunea lui Ebenezer:

— Lua i seama la pietre, ajuta i-o pe Deruchette.ţ ţPîn unde merge prevederea celor ce se jertfescă

în momentul în care intrau în biseric , clopotul anun a ora zece şiă ţ jum tate.ă

Din cauza orei timpurii şi a pustiet ii ce domnea în oraş în ziua aceea,ăţ biserica era goal .ă

Totuşi, în fund, lîng masa care în bisericile reformate înă locuieşte altarul, se g seau trei persoane ; decanul şi asistenă tul ; apoi registratorul. Decanul, care nu era altul decît reverendul Jaquemin Herode, şedea pe un scaun; asistentul şi registratorul st teau în picioare.ă

Biblia deschis era pe mas .ă ăAl turi, pe o mescioar , se afla o alt carte, registrul paă ă ă rohiei, deschis

şi el, şi pe care un ochi atent ar fi putut observa o pagin proasp t scrisă ă ă de pe care cerneala nu se uscase bine înc . O pan şi o c limar se aflauă ă ă ă al turi de registru.ă

V zîndu-1 intrînd pe reverendul Ebenezer Cuadray, reă verendul Jaquemin Herode se ridic în picioare :ă

— V aştept, spuse el. Totul e preg tit.ă ăDecanul, într-adev r, era în od jdii.ă ăEbenezer se uit la Gilliatt.ăReverendul decan ad ug :ă ă— Sînt la dispozi ia dumitale, colega.ţŞi se înclin .ăSalutul acesta nu se ab tu nici la stînga, nici la dreapta. Urm rindă ă

direc ia razei vizuale a decanului, era clar c pentru el nu exista decîtţ ă Ebenezer. Ebenezer era preot şi gentelmen. Decanul nu cuprinsese în salutul s u nici pe Deruchette, care era al turi de Ebenezer, nici peă ă Gilliatt, care era în spatele lui. în privirea sa era o parantez în care nu eraă admis decît Ebenezer. P strarea acestor nuan e face parte din buna orîn-ă ţ duire a lucrurilor şi consolideaz societatea noastr .ă ă352

Decanul continu cu o amabilitate în care se sim ea totuşi o uşoară ţ ă nuan de trufie :ţă

— Colega, te felicit de dou ori. Unchiul dumitale a murit şi te însori;ă iat -te, deci, pe de o parte bogat, şi pe de alta fericit. De altminteri acum,ă datorit vaporului care va fi reconstruit din nou, miss Lethierry e şi eaă bogat , lucru de care m bucur cu deosebire. Miss Lethierry s-a n scut înă ă ă aceast parohie, am verificat data naşterii ei în registru. Miss Lethierryă este major şi nu depinde decît de ea îns şi. De altă ă minteri unchiul ei, care reprezint întreaga ei familie, şi-a dat consim mîntul. Vre i s vă ţă ţ ă ă c s tori i imediat din cauza pleă ă ţ c rii dumitale, în eleg foarte bine ; dar, dată ţ fiind c e vorba de c s toria unui rector al parohiei, mi-ar fi pl cut s fieă ă ă ă ă celebrat cu oarecare solemnitate. Voi scurta îns ceremonialul, ca s vă ă ă ă fiu pe plac. Esen ialul poate fi cuprins în pu ine cuţ ţ vinte. Actul a şi fost redactat în registrul acesta şi n-a mai rămas decît de completat numele. Potrivit legii şi obiceiurilor în vigoare, c s toria poate fi celebrat imediată ă ă dup înscrierea în registru. Declara ia cerut pentru dispens a fost f cută ţ ă ă ă ă în formele legale. Iau asupra mea o mic neregul , c ci cererea deă ă ă dispens ar fi trebuit înregistrat cu şapte zile înainte de ofiă ă cierea c s toriei ; dar m închin în fa a necesit ii şi a ură ă ă ţ ăţ gen ei plec rii dumitale.ţ ă Fie. Am s v c s toresc. Asistentul meu va fi martorul mirelui; cîtă ă ă ă priyeşte martorul miresei...

Decanul se întoarse spre Gilliatt.Gilliatt d du din cap afirmativ.ă— E de ajuns —• spuse decanul.Ebenezer st tea nemişcat. Deruchette p rea imaginea îmă ă pietrit aă

extazului.Decanul continu :ă— Totuşi, mai exist o piedic .ă ăDeruchette tres ri.ăDecanul urm :ă•— Trimisul lui mess Lethierry, aici de fa , care a> f cut pentruţă ă

dumneavoastr cererea de dispens şi a semnat declaă ă ra ia în registru —ţ şi cu degetul cel mic de la mîna stîng decanul ar t spre Gilliatt, ceea ceă ă ă îl scutea s pronun e acest nume lipsit de importan — mi-a comunicată ţ ţă azi-diminea c mess Lethierry, prea ocupat pentru a asista personal laţă ă

celebrarea c s toriei, doreşte ca ea s aib loc f r întîrziere,ă ă ă ă ă ă»23 — Oamenii m riiăS53Aceast dorin îns , exprimat verbal, nu-mi e de ajuns. Din cauzaă ţă ă ă dispenselor pe care trebuie s le acord şi a neregulei pe care trebuie să ă mi-o asum, n-aş putea trece aşa de uşor peste acest lucru şi ar trebui să m informez la mess Letliierry, afar doar dac nu ave i semn tura lui.ă ă ă ţ ă Oricît de mare-ar ii bun voin a mea, nu m pot mul umi numai cuă ţ ă ţ consim mîntul verbal care mi se transmite. Mi-ar trebui ceva în scris.ţă

— Nu trebuie s v face i griji din cauza asta — spuse Gilliatt.ă ă ţŞi-i întinse reverendului decan o hîrtie.Decanul lu hîrtia, o parcurse într-o privire, p ru c trece cu vedereaă ă ă

cîteva rînduri, desigur f r importan , apoi citi cu voce tare :ă ă ţă— „...Du-te la decan pentru a c p ta dispensele. Doresc ca această ă ă

c s torie s se fac cît mai curînd posibil, chiar imediat dac-ar fi cuă ă ă ă putin ".ţă

Puse hîrtia pe mas şi continu :ă ă— Semnat Letliierry. Ar fi fost mult mai respectuos, dac scrisoarea mi-ă

ar fi fost adresat mie. Dar, deoarece e vorba de un coleg, m voi mul umiă ă ţ şi cu atîta.

Ebenezer îl privi din nou pe Gilliatt. Exist şi în elegeri între suflete.ă ţ Ebenezer sim ea c la mijloc e o înşel torie ; dar el nu avu puterea, poateţ ă ă c nici nu-i trecu m car prin minte s-o dea pe fa . S fi fost pentru c seă ă ţă ă ă supunea la acest eroism ascuns al jertfei, pe care-o întrevedea, s fi fostă din cauza tulbur rii conştien ei sale, produse de lovitura de tr znet a feriă ţ ă -cirii ? Destul c el r mase mut.ă ă

Decanul lu în mîn pana şi complet , ajutat de registraă ă ă tor, locurile albe de pe pagina scris în registru, apoi, îndrep- tîndu-şi inuta, îl invită ţ ă printr-un gest pe Ebenezer şi Deru- chette s se apropie de mas .ă ă

Ceremonia începu.Fu un fenomen ciudat.Ebenezer şi Deruchette st teau unul al turi de cel lalt în fa a preotuluiă ă ă ţ

oficiant. Oricine-a visat c se c s toreşte a simă ă ă it în vis ceea ce ei sim eauţ ţ aievea în acel moment.

Gilliatt se afla la oarecare distan , în umbra stîlpilor.ţăDeruchette, sculîndu-se în diminea a aceea dezn d jduit , cu gîndulţ ă ă ă

doar la sicriu şi la giulgiu, se îmbr case în alb. Gîndul acesta al mor ii seă ţ întîmpl s fie cît se poate de poă ă354trivit pentru nunt . Rochia alb d numaidecît unei fete tinere înf işareaă ă ă ăţ unei mirese.

O adev rat aureol înv luia chipul Deruchettei. Niciodat nu fuseseă ă ă ă ă atît de frumoas . Pe obraji, lacrimile nu i se uscaă ser înc . Surîsul eiă ă înflorea poate peste-o lacrim .ă

Decanul, în picioare lîng mas , puse un deget pe biblia deschis şiă ă ă întreb cu voce tare :ă

— Exist vreo împotrivire ?ăNimeni nu r spunse.ă— Amin — spuse decanul

Ebenezer şi Deruchette f cur un pas c tre reverendul Jaquemină ă ă Herode.

Decanul zise :— Joe Ebenezer Caudray, vrei s iei aceast femeie de nevast ?ă ă ăEbenezer r spunse :ă— Vreau.Decanul continu :ă•— Durande Deruchette Lethierry, vrei s iei acest b rbat de so ?ă ă ţDeruchette, care sim ea c se sfîrşeşte de prea mult buţ ă ă curie,

asemenea unei l mpi prea pline cu untdelemn, murmur mai mult decîtă ă pronun :ţă

— Vreau.Atunci, potrivit frumosului obicei al c s toriei la anglicani, decanul priviă ă

în jurul s u şi adres întunericului din biseric aceast întrebare solemn :ă ă ă ă ă— Cine d aceast femeie acestui b rbat ?ă ă ă— Eu — zise Gilliatt.Urmar un r stimp de t cere, Ebenezer şi Deruchette simă ă ă ir adiereaţ ă

unei tulbur ri nedesluşite str b tîndu-le fericirea.ă ă ăDecanul puse mîna dreapt a Deruchettei în mîna dreapt a luiă ă

Ebenezer, şi Ebenezer spuse Deruchettei:— Deruchette, te iau de so ie, fie c vei fi mai bun sau mai rea, maiţ ă ă

bogat sau mai s rac , bolnav sau s n toas , pentru ca s te iubescă ă ă ă ă ă ă ă pîn la moarte, jurîndu- i credin .ă ţ ţă

Decanul puse mîna dreapt a lui Ebenezer în mîna dreapt aă ă Deruchettei şi Deruchette spuse lui Ebenezer :

— Ebenezer, te iau de so , fie c vei fi mai bun sau mai r u, mai bogatţ ă ă sau mai s rac, bolnav sau s n tos, pentru ca să ă ă ă23*355te iubesc, şi s - i dau ascultare pîn la moarte, jurîndu- i credin .ă ţ ă ţ ţă

Decanul întreb :ă-— Unde e verigheta ?Era ceva cu totul neaşteptat. Ebenezer, luat f r veste, n-aveaă ă

verighet .ăGilliatt scoase inelul de aur pe care-1 purta pe degetul cel mic şi-1

prezent decanului. Era f r îndoial inelul de nunt cump rat îxră ă ă ă ă ă diminea a aceea de la giuvaergiul de pe Comer- cial-Arcade.ţ

Decanul puse inelul pe biblie, apoi îl d du lui Ebenezer.ăEbenezer lu micu a mîn sting , tremurînd toat , a De- ruchettei, îiă ţ ă ă ă

trecu inelul pe cel de-al patrulea deget şi zise :— Prin acest inel îmi devii so ie.ţ— în numele Tat lui, al Fiului şi-al Sfîntului Duh — zise decanul.ă— Amin — spuse asistentul.Decanul în l glasul:ă ţă— Sînte i so şi so ie.ţ ţ ţ— Amin — rosti asistentul.Decanul spuse :— S ne rug m.ă ăEbenezer şi Deruchette se întoarse spre mas şi îngenun- chear .ă ă

Gilliatt, în picioare, îşi plec capul.ăEi îngenuncheau în fa a lui Dumnezeu, el se încovoia sub povaraţ

destinului.„Pentru so ia ta, cînd te vei însura"ţ

La ieşirea lor din biseric v zur Cashmere-ul, care-şi înă ă ă cepuse preg tirile de plecare.ă

— Ajunge i la timp — spuse Gilliatt.ţŞi pornir din nou pe c r ruia care ducea la Havelet.ă ă ăDeruchette şi Ebenezer mergeau înainte. Gilliatt mergea acum în urma

lor.Erau ca doi somnambuli. Erau tot copleşi i, schimbaser doarţ ă

dezn dejdea în fericire. Nu ştiau nici unde sînt, nici ce fac; gr beau paşiiă ă în mod mecanic, nu-şi mai aduceau aminte de nimic, se sim eauţ apar inîndu-şi unul altuia, dar nu puteauţ356lega dou idei între ele. Nu po i gîndi în stare de extaz, dup cum nu po iă ţ ă ţ înota într-un torent. Din mijlocul întunericului c zuser brusc într-oă ă Niagara a bucuriei. Era ca şi cum ar fi intrat în paradis. Nu-şi vorbeau, c ciă sufletele lor îşi spuneau destule lucruri. Deruchette se lipea de bra ul luiţ Ebenezer.

Paşii lui Gilliatt, în urma lor, le reamintea din cînd în cînd c el se află ă acolo. Erau profund emo iona i, dar f r s poat scoate un singur cuvînt :ţ ţ ă ă ă ă excesul de emo ie te paralizeaz . Starea în care se g seau ei era plin deţ ă ă ă încîntare, dar îi copleşea. Erau c s tori i. Amînau orice fel de explica ie, seă ă ţ ţ vor revedea doar, ceea ce f cea Gilliatt era bine, acesta era prină cipalul. In adîncul inimilor, ei îi mul umeau fierbinte, deşi sentimentul acesta era încţ ă nel murit. Deruchette îşi spunea c exist unele lucruri pe care va trebuiă ă ă s le l mureasc înă ă ă tr-o bun zi, mai tîrziu. Deocamdat , ei primeau totul.ă ă îşi d deau seama c sînt în puterea acestui om hot rît şi iute, care,ă ă ă for îndu-i aproape, le d ruia fericirea. S -i pun întreţ ă ă ă b ri, s vorbeasc cuă ă ă el, le era cu neputin . Prea multe imţă presii n v leau peste ei dintr-o dat .ă ă ă T cerea le era dinainte iertat .ă ă

S închid ochii, s -i aduc mul umiri în sufletul ei, s uite p mîntul şiă ă ă ă ţ ă ă via a, s se lase condus în cer de demonul acesta bun. Aceasta era totţ ă ă ce-i r mînea de f cut. O expliă ă ca ie ar fi cerut prea mult timp, s -iţ ă mul umeasc numai, ar fi însemnat prea pu in. Cuprins de dulceaţ ă ţ ă moleşeal a fericirii, ea nu spunea nimic.ă

Le r mînea doar atîta luciditate, cît s -şi poat conduce paşii. Sub ap ,ă ă ă ă unele p r i din burete r mîn albe. Cu pu ina luciditate care le r m sese, eiă ţ ă ţ ă ă puteau deosebi marea de uscat şi Cashmere-ul de un alt vas.

In cîteva minute ajunser la Havelet.ăEbenezer intr cel dintîi în barc . In momentul în care Deruchette seă ă

preg tea s -1 urmeze, ea avu senza ia c mîneca îi e uşurel apucat . Eraă ă ţ ă ă Gilliatt, care-i atinsese cu un deget faldurile rochiei.

— Doamn — spuse el — ştiu c nu era i preg tit pentru c l torie. M-ă ă ţ ă ă ă ăam gîndit c ve i avea poate nevoie de rochii şi de lenjerie. Pe punteaă ţ Cashmere-ului ve i g si un cuf r în care se g sesec obiectele necesareţ ă ă ă unei femei. Cuf rul mi-a fost l sat de mama mea. Era h r zit femeii peă ă ă ă care-aş fi luat-o de nevast . Da i-mi voie s vi-1 d ruiesc.ă ţ ă ă

357Deruehette se trezi pe jum tate din visul ei. Se întoarse spre Giliiatt.ă

Acesta, cu o voce sc zut şi care abia putea ii auzit , continu :ă ă ă ă— Acuma — şi nu fac asta pentru ca s v întîrzii, dar, vede i doamnă ă ţ ă

— trebuie s v explic. In ziua aceea în care s-a întîmplat nenorocirea, vă ă ă afla i în sala cea joas , a i rostit un cuvînt. Fireşte, nu v mai reaminti iţ ă ţ ă ţ acest lucru. Nimeni nu-i obligat s -şi reaminteasc toate cuvintele pe careă ă le-a rostit. Mess Letliierry era tare mîhnit. F r îndoial c era un vaporă ă ă ă bun şi aducea mari foloase. A intervenit naufragiul; tot inutul era cuprinsţ de emo ie. Sînt lucruri care, fireşte, au fost date uit rii. Au mai fost şi alteţ ă vapoare care-au pierit printre stînci. Nu te po i gîndi toat via a la unţ ă ţ accident. Voiam numai s v spun c , întrucît se spunea c nimeni nu seă ă ă ă va duce, eu m-am hot rît s m duc. Ei spuneau c e cu neputin ;ă ă ă ă ţă altceva era cu neputin . V mul umesc c m asculta i cîteva clipe. Ve iţă ă ţ ă ă ţ ţ în elege, doamn , c clac m-am dus acolo, n-am f cut-o ca s v jignesc.ţ ă ă ă ă ă ă De altfel, faptul dateaz de foarte mult vreme. Ştiu c sînte i gr bit .ă ă ă ţ ă ă Dac-am avea timp mai mult, dac-am putea sta m i mult de vorba, v-a iă ţ reaminti, dar asta nu mai folosesşte la nimic. Lucrul acesta s-a întîmplat într-o zi, pe cînd ningea. Şi-apoi într-o alt zi, pe eînd treceam, mi s-aă p rut c-a i zîmbit. Aşa se explic totul. Cît priveşte seara de ieri, n-am maiă ţ ă avut timp s m duc acas , veneam direct de la lucru, hainele mi-erauă ă ă numai zdren e, v-am speţ riat, v-a i sim it r u, am greşit, nu trebuie s teţ ţ ă ă prezin i aşa în fa a oamenilor, v rog s m ierta i. Cam asta e tot ceeaţ ţ ă ă ă ţ ce-am avut de spus. Şi acuma, ve i pleca. Ve i avea vreme bun . Vîntulţ ţ ă bate de la.r s rit. Adio, doamn . Nu-i aşa c nu-mi ve i lua în nume de r uă ă ă ă ţ ă c v-am spus cîteva cuvinte ? Sînt ultimele clipe.ă

— M gîndesc la cuf rul acesta — r spunse Deruehette. De ce nu-lă ă ă p strezi pentru so ia dumitale, cînd te vei c s tori ?ă ţ ă ă

-— Doamn — zise Giliiatt — cu siguran c nu m voi c s toriă ţă ă ă ă ă niciodat .ă

—- Ar fi p cat, c ci eşti om bun. î i mul umesc.ă ă ţ ţŞi Deruehette zhnbi. Giliiatt îi r spunse şi el printr-un zîmbet.ăApoi îi ajut s se urce în barc .ă ă ă

358Dup mai pu in de un sfert de or , barca în care se g seau Ebenezer şiă ţ ă ă

Deruchette ajunsese în rada portului, lîng Cashmere.ăMormîntul cel mare

Gilliatt merse pe marginea apei, trecu repede prin Saint- Port, apoi se îndrept spre Saint-Sampson, de-a lungul m rii, ascunzmdu-se de oameni,ă ă ocolind drumurile pline de trec tori.ă

De mult vreme, şti i doar, el avea un fel al lui de a bate inutul în lungă ţ ţ şi-n lat, nev zut de nimeni. Cunoştea anumite poteci, avea drumurile luiă singuratice şi şerpuitoare ; avea deprinderea trufaş a omului care simteă c nu e iubit de nimeni, deprinderea de a se însingura. înc de copil,ă ă v zînd pe fe ele oamenilor c nu le era drag, el luase obiceiul acesta,ă ţ ă care-i intrase cu timpul în sînge, de a se ine departe de lume.ţ

Din cînd în cînd, întorcea capul şi se uita în urm , în rada portului, undeă Cashmere-ui îşi întinse pînzele. Vîntul era slab, Gilliatt mergea mai repede deeît vasul. Gilliatt mergea pe stîncile de pe marginea apei, cu capul

plecat. Fluxul începea s creasc .ă ăLa un moment dat se opri şi, întorcînd spatele m rii, conă templ timp deă

cîteva minute, dincolo de stîncile care ascundeau drumul spre Valle, un pîlc de stejari. Erau stejarii de la locul numit „Casele joase". Odinioar ,ă acolo, sub aceşti arbori, degetul Deruchettei scrisese numele s u,Gilliatt,ă pe zăpad . De cît vreme se topise z pada aceea !ă ă ă

îşi continu drumul.ăZiua era minunat , cum nu fusese nici una în anul acela. Era una dină

acele zile de prim var cînd luna mai se d ruieşte toat : f ptura toată ă ă ă ă ă p rea s nu aib alt int decît a se desf ta ca-n zi de s rb toare.ă ă ă ă ţ ă ă ă ă Murmurul p durii, ca şi cel al satului, murmurul valului, ca şi cel ală v zduhului, ascundeau parc un gungurit, Intîii fluturi se aşezau pe întîiiă ă trandafiri. Totul era înnoit în natur , ierburile, muşchiul, frunzele, miă -resmele, razele soarelui. i se p rea c soarele lumina pentru prima dat .Ţ ă ă ă Pietricelele erau proasp t sp late. Cîntecul profund al p durii era cîntat deă ă ă p s ri abia n scute. Probabil c g oacea oului pe care-1 sp rseser cuă ă ă ă ă ă ă ciocule ul lor mai eraţ359înc în cuib. Fîşîitul aripilor care înv au s zboare se amesă ăţ ă teca cu foşnetul frunzelor. Cîntau primul lor cîntec, încercau primul lor zbor. Era o gingaş vorbire de pi igoi, de pup ze, de botgroşi, de sticle i, de vr bii şiă ţ ă ţ ă de ghionoi. Liliacul, l cră ămioarele, lemnul cîinesc şi glicinele alc tuiau, înă desişul crângurilor, un delicat amestec de culori. O minunat linti de apă ţă ă cum se întîlneşte des la Guerensey, acoperea b l ile cu o pînz deă ţ ă smarald. Codobaturile şi st ncu ele, care-şi cl desc cuiburi atît deă ţ ă gingaşe, se sc ldau în apa de smarald. Printre crengile crângurilor seă întrez rea albastrul cerului. Cî iva nori galeşi se fug reau pe bolta azurie,ă ţ ă cu unduiri de nimf . Sim eai, trecîn- du- i parc pe deasupra capului,ă ţ ţ ă s rut ri trimise de guri nevă ă ăzute. Nu era zid vechi care s nu aib , caă ă orice mire, buchetul s u de micşunele. Porumbarul era în floare, bobi eleă ţ la fel; între h işurile verzi vedeai m nunchiurile acelea de flori albe careăţ ă str luceau şi m nunchiurile acelea de flori galbene care sclipesc.ă ă Prim vara îşi arunca tot argintul şi tot aurul în uriaşa împletitur aă ă p durilor. Ml di ele erau de un verde proasp t, în v zduh se încrucişauă ă ţ ă ă strig te de bun sosit. Yara ospitalier îşi deschidea porti ele p s riloră ă ţ ă ă venite de departe. Era vremea cînd sosesc rîndunelele. Piramide de m cieşi împodobeau po- vîrnişul drumurilor desfundate, în aşteptareaă piramidelor de p ducel. Frumuse ea şi ging şia tr iau în bun vecin tate ;ă ţ ă ă ă ă splendoarea se completa cu gra ia ; ceea ce era maiestuos nu stinghereaţ cu nimic ceea ce era firav ; nu se pierdea nici o singur not din acestă ă concert.

Era frumos, era lumin , era cald ;dincolo de gardurile înă florite, în cur i,ţ se vedeau copii rîzînd. Cî iva jucau şotron. Merii, piersicii, cireşii, periiţ acopereau livezile cu coroanele lor mari de flori albe sau roşiatice. Iarba era pres rat toat cu ciubo ica-cucului, coada-şoricelului, perv n ele,ă ă ă ţ ă ţ margarete, crini de prim var , zambile, cu toporaşi şi veronici. Flori ală ă -bastre de boran şi stînjenei galbeni erau r spîndi i pretuţă ă ţ tindeni, al turiă de acele frumoase stelu e trandafirii, care înţ floresc în m nunchiuri dese,ă de unde le şi vine numele de „tovar şe". Gîng nii aurii mişunau printreă ă

pietre. Urechelni e în floare împurpurau acoperişurile de stuf.ţ Muncitoarele din stupi erau pe afar . Albina era la lucru. V zduhul era plină ă de murmurul m rii şi de bîzîitul insectelor.ă3G0

Cînd Gilliatt sosi la Saint-Sampson, apa nu p trunsese înc pîn înă ă ă fundul portului şi el îl putu str bate astfel cu piciorul, nev zut de nimeni,ă ă prin spatele corpurilor de nave aflate în bazinul de carenaj. Un şirag de pietre netede, distan ate unele de altele, care se aflau în acel loc, permiteţ aceast trecere.ă

Nimeni nu-1 observ . Mul imea se afla la cap tul cel lalt al portului,ă ţ ă ă aproape de intrarea îngust , lîng casa „Neînfriă ă catelor". Numele lui era pe toate buzele. Se vorbea atît de mult de el, încît nimeni nu-1 lu în seam .ă ă Gilliatt trecu, adăpostit oarecum de vîlva pe care-o stîrnise.

V zu din dep rtare „burduful" pe locul unde-1 legase de rm, coşulă ă ţă maşinii între cele patru lan uri ale sale, cî iva ma- rangozi treb luindţ ţ ă împrejurul lui, siluete nel murite venind şi plecînd şi auzi vocea tun toareă ă şi voioas a lui mess Letliieriy, care d dea ordine.ă ă

Se înfund într-un şir de ulicioare.ăîn dosul casei „Neînfricatelor", nu se afla nimeni, toat curiozitatea fiindă

concentrat asupra celor ce se petreceau în fa a ei. Gilliatt apuc peă ţ ă poteca paralel cu zidul scund al gră ădinii. Se opri în ungherul în care se în l a nalba s lbatic ; rev zu piatra pe care st tuse de atîtea ori, rev zuă ţ ă ă ă ă ă banca pe care şezuse Deruchette. Privi aleea unde v zuse cele două ă umbre îmbr işîndu-se şi apoi disp rînd.ăţ ă

Porni din nou. Urc colina castelului din Valle, apoi coborî şi se îndreptă ă spre „Casa de la cap tul drumului".ă

Houmet-paradis era pustiu.Casa era aşa cum o l sase diminea a; dup ce se îmbră ţ ă ăcase spre a

merge la Saint-Pierre-Port.O fereastr era deschis . Prin ea se vedea cimpoiul ag at de un cuiă ă ăţ

b tut în perete.ăPe mas se z rea mica biblie, care-i fusese d ruit drept mul umire deă ă ă ă ţ

un necunoscut, care nu era altul decît Ebenezer.Cheia se afla în uş . Gilliatt se apropie, puse mîna pe cheie, încuie uşaă

de dou ori, vîrî cheia în buzunar şi se îndeă p rt .ă ăSe îndep rt nu în direc ia uscatului, ci în direc ia m rii.ă ă ţ ţ ăStr b tu gr dina pieziş, apucînd pe drumul cel mai scurt, f r s maiă ă ă ă ă ă

in seama de straturi, avînd totuşi grij s nu striveasc verzele de mare,ţ ă ă ă ă pe care le sem nase deoarece îi pl ceau Deruchettei.ă ă24 — Oamenii m riiă361

S ri parapetul şi coborî printre stîncî.ăUrm , mergînd mereu drept înainte, şiragul lung şi îngust de stînci careă

ies din mare şi care leag „Casa de la cap tul drumului" de obeliscul deă ă granit din mijlocul m rii, c ruia î se spunea „Cornul fiarei". Acolo eraă ă „Scaunul Gild-Holm'Ur".

S rea de pe-o stînc pe alta, ca un uriaş care-ar umbla pe cresteleă ă mun ilor. S sari pe un şir de stînci e ca şi cum ai merge pe muchia unuiţ ă acoperiş.

O pesc ri care umbl de colo pîn colo descul , prin b ltoacele deă ţă ă ă ţă ă pe malul m rii, nu departe de el, şi care se înă torcea la rm, îi strig :ţă ă

— Ia seama ! Se umfl marea !ăEl îşi urm drumul.ăCînd ajunse pe marea stînc de la cap tul şirului de stînci, pe „Cornul"ă ă

ce se în l a ca un pisic din mare, se opri. Uscatul se termina acolo. Eraă ţ cap tul micului promontoriu.ă

Privi.In larg, cîteva b rci ancorate pescuiau. Din timp în timp se vedeau peă

aceste b rci şiroiri de argint în soare : apa care se scurgea din plase.ă Cashmere nu ajunsese înc în dreptul portului Saint-Sampson ; vasul îşiă desf şurase vela gabier. Se afla între Herm şi Jethou.ă

Gilliatt ocoli stînc . Ajunse sub „Scaunul Gild-Holm'Ur", la piciorul aceleiă sc ri abrupte, unde, cu trei luni în urm , îl ajutase pe Ebenezer s se deaă ă ă jos. Se sui pe scar .ă

Cea mai mare parte din treptele ei le şi acoperise apa. Numai dou sauă trei erau la suprafa . Urc pîn în vîrf.ţă ă ă

Aceste trepte conduceau la „Scaunul Gild-Holm'Ur". Ajuns la „scaun",îl examin o clip , îşi duse mîna la ochi, f cînd-o s lunece uşor de la oă ă ă ă sprincean la cealalt , gest prin care pare c alungi trecutul, apoi seă ă ă aşez în scobitura stîncii, avînd spate peretele de granit şi sub picioareă oceanul.

Deasupra capului lui Gilliatt, printre cr p turi, cîteva flori de stîncă ă ă tremurau în vînt. Cît vedeai cu ochii, marea era albastr . In dep rtare seă ă z rea Fran a ca o cea la orizont şi dunga lung şi galben a nisipuriloră ţ ţă ă ă de la Carteret. Din cînd în cînd trecea cîte un fluture alb. Fluturilor Ie pl cea s se plimbe pe mare.ă ă

Vîntul adia slab de tot. Tot albastrul, cel de jos ca şi cel de sus, era nemişcat. Nici un tremur nu tulbura şerpii aceia lungi962de un azuriu cînd mai închis, cînd mai deschis, care indic , la . suprafa aă ţ m rii, învolbur rile line ale apelor de mic adin- cime.ă ă ă

Cashmere, din cauza vîntului prea slab, îşi desf şurase toate bonetele ă 1

pentru a-1 prinde mai bine în vele. Se acoperise în întregime de pînze. Dar vîntul b tînd de-a curmeziă şul, bonetele îl silir s navigheze foarteă ă aproape de coasta Guernesey-ului. Trecuse de baliza de la Saint-Sampson. Se afla în dreptul colinei castelului din Valle. Era momentul cînd avea să treac în fa a promontoriului pe care se g sea „Casa de la cap tulă ţ ă ă drumului".

Gilliatt îl privea apropiindu-se.V zduhul şi marea a ipiser parc . Nivelul apei se în l a liniştit, f ră ţ ă ă ă ţ ă ă

zvîcnituri. Marea creştea, umflîndu-se treptat, f r valuri. Rumoarea stinsă ă ă din largul m rii p rea respira ia unui copil.ă ă ţ

^ Se auzeau, dinspre portul Saint-Sampson, mici zgomote în buşite, cuă siguran lovituri de ciocan. Erau marangozi care aşezau probabilţă macaralele şi platforma de înc rcat penă tru a scoate maşina din barc .ă Aceste zgomote ajungeau foarte slab pîn la Gilliatt, din cauza masei deă granit de care era rezemat.

Cashmere se apropia cu o încetineal de fantom .ă ă

Gilliatt aştepta.Deodat , un plesc it şi-o senza ie de frig îl f cur s priă ă ţ ă ă ă veasc în jos.ă

Valul îi atingea picioarele.îşi plec ochii, apoi îi ridic din nou.ă ăCashmere era foarte aproape.Peretele stîncos în care ploile s paser „Scaunul Gild- Holm-'Ur" eraă ă

atît de vertical şi apa era atît de adînc , încît pe vreme liniştit naveleă ă puteau, f r primejdie, s -şi croiasc drum la numai cîteva sute de metriă ă ă ă de stînc .ă

Cashmere ap ru. Se apropia, se în l a v zînd cu ochii. Creştea parcă ă ţ ă ă pe ap . S-ar fi zis o umbr ce se m reşte din ce în ce mai mult. Catargeleă ă ă se conturar în negru pe azurul ceruă lui, în minunata leg nare a m rii.ă ă Velele lungi, interpuse la un moment dat între el şi soare, se colorar înă trandafiriu şi

1 Bonete — vele ajut toare care se întind numai pe vreme bun înă ă extremitatea vergilor velelor p trate.ă363c p tar o transparen de nedescris. Valurile aveau un mur■ ă ă ă ţă mur

nedesluşit. Nici un zgomot nu tulbura lunecarea maiestuoas a acesteiă siluete. Vedeai tot ce se petrece pe punte, ca şi cînd te-ai fi aflat acolo.

Cashmere trecu chiar pe ling stînc .ă ăTimonierul era la cîrm , un mus se c ra pe şarturi ei i va pasageri,ă ăţă ţ

sprijinindu-se cu coatele de marginea vaporului, admirau albastrul cerului şi al m rii, c pitanul fuma.ă ă

Dar Gilliatt nu vedea nimic din toate acestea.Era pe punte un col inundat de soare. în direc ia aceea privea el. înţ ţ

col ul acela însorit erau Ebenezer şi Deruchette, Ei şedeau în luminaţ aceea, unul al turi de cel lalt. Se ghe- muiau cu ging şie unul în altul, caă ă ă dou p s rele care se înă ă ă c lzesc la razele soarelui de amiaz . Capulă ă Deruchettei se l sase pe um rul Iui Ebenezer, bra ul Iui Ebenezer înl n uiaă ă ţ ă ţ mijlocul Deruchettei.; st teau mîn în mîn , împletindu-şi deă ă ă getele.

Era o linişte dumnezeiasc .ăîn privirea lui Ebenezer era mul umire şi admira ie; buzele Deruchetteiţ ţ

se mişcau ; în clipa fugar în care vasul aluă nec la cî iva stânjeni doar deă ţ „Scaunul Gild-Holm-'Ux", Gilliatt auzi, în liniştea aceea fermec toare,ă glasul duios şi suav al Deruchettei, purtat de viatul care adia în direc ia,ţ uscatului, spunînd :

— Priveşte ! Parea-ar fi un om pe stînc ! .ăApari ia aceasta fugar trecu.ţ ăCashmere l s în urm promontoriul „Casei de la cap tul drumului" şiă ă ă ă

se afund în cutele adînci ale valurilor. în mai pu in de un sfert de oră ţ ă catargele şi velele sale se transformar într-un obelisc alb în largul m rii,ă ă descrescînd treptat c tre zare. Apa îi ajungea lui Gilliatt pîn la genunchi.ă ă

El se uita cum se îndep rteaz cuterul.ă ăVîntul se înte i în larg. Putu vedea cum Cashmere-ul îşi ridic boneteleţ ă

de jos si focurile de la prova folosind aceast înte ire a vîntului. Cashmere-ă ţul ieşise din apele Gurenesey-ului. Gilliatt nu-1 p r sea o clip din ochi.ă ă ă1 Şarturi — manevr fix servind !a legarea arboradei.ă ă364

trecS11™1 ^^ Marea H aJungea Pîn la brîu. TimpulăPesc ruşii şi cormoranii zburau în jurul lui, nelinişti i Aiă ţli zis ca încearc s -i atrag aten ia. Poate c era, în stolulă ă ă ţ ăacela de p s ri, vreun pesc ruş de pe Douvre, care-1 recuă ă ă noştea.Trecuse o or .ăVîntul din larg nu se sim ea înc în rad , dar Cashţ ă ă mere- ul descreştea v zînd cu ochii. Vasul era, dup toateă ăSquetsm Plm Vit6Ză ă' A,'Unsese' aProaPe> în dreptul stîncilorNu era nici urm de spum în jurul stîncii „Gild-Holm- ă ă nicl un val nu se sp rgeaă de granitul stîncii. Marea se umfla incet-încet. Lui Cilliatt apa îi ajunsese aproape pîn laăultlcfl«

Mai trecu înc o or .ă ăCashmere era dincolo de apele Aurigny-ului. Stînca Ortacii îl ascunse o

clip . El trecu prin spatele acestei stînci, apoi ieşi, ca dintr-o eclips . Vasulă ă se îndrept cu repeziciune spre nord. Naviga acum în largul m rii. Nu maiă ă era decît un punct care, din cauza soarelui, scînteia ca o lumin .ăîn jurul lui Gilliatt p s rile se roteau, sco înd strig te scurte.ă ă ţ ă

Nu i se mai vedea decît capul.Marea creştea cu o încetineal sinistr .ă ăGilliatt, nemişcat, privea Cashmere-ul disp rînd la orizont/ ' Fluxul nuă

mai avea mult pîn Ia în l imea sa maxim . Se însera. înd r tul lui Gilliatt,ă ă ţ ă ă ă în rad , cîteva b rci de pescari reveneau din larg.ă ăOchii lui Gilliatt r mîneau pironi i în zare f r s se poat dezlipi de vas.ă ţ ă ă ă ă

în privirea aceasta tragic şi liniştit se reflecta o stare cu neputin deă ă ţă exprimat prin cuvinte. în ochii iui era toat reă semnarea dureroas pe care-ăo las visul neîmplinit; era accepă tarea funerar a unei alte împliniri,ă

în timp ce-n jurul stîncii „Gild-Holm-'Ur" nem rginirea apei creşteaă necontenit, în privirile adînci ale lui Gilliatt urca ne rmurita linişte aţă întunericului.365

Cashmere, care abia se mai z rea, devenise o pat ce se contopea cuă ă negura. Ca s -1 po i deosebi, trebuia s ştii unde era.ă ţ ă

Treptat-treptat, aceast pat , care nu mai avea nici o form precis ,ă ă ă ă p li.ă

Apoi se micşor .ăApoi se destr m .ă ăIn clipa în care vasul se şterse de pe linia z rii, capul disă p ru sub ap .ă ă

Şi nu se mai v zu nimic decît marea.ăCUPRINSARHIPELAGUL MINECIICataclismele de demult . ... i ••— Guernesey ......••• '•— Guernesey (urmare).....— Iarba .......... 10— Primejdiile m rii■ ■ ă ........... . . 11

— Stîncile................................11•— Privelişti şi ocean ....... 12— Saint-Pierre-Port ....... 14

— Jersey, Aurigny, Serk ......■ 15— Istorie, legend , religieă .... . . 17— B trînele s laşuri şi vechii sfin i ...ă ă ţ 19 •— Particularit ile locale ......ăţ

19alte particularit iăţ ................ . . 21-— Particularit i (urmare) ......ăţ 22— Homo Edax.........................23— Bun tatea poporului din arhipelag ...■ ă 25 •

Partea întîi SIEUR CLUBINCartea întîiCUM SE CREEAZ O REPUTA IE PROASTĂ Ţ ĂXJn cuvînt scris pe o pagin alb * * tă ă SICap tul drumului , , « » a s să 32369„Pentru so ia ta, cînd te vei însura" .ţDuşm nie ă ..........................Alte tr s turi de-ale lui Gilliatt care d deauă ă ăde b nuit ă ...........................Burduful..............................49Scaunul Gild-Holm-'Ur........53Cartea a doua MESS LETHIERRYVia a zbuciumat şi conştiin liniştit . . 66 Po i fi lovit în ceea ceţ ă ţă ă ţ iubeşti .... 68DURANDE ŞI DSRUCHETTBCiripit şi fum.................... . . 61Eterna istoiie a utopiei........62Rantaine.............................t>4Vaporul-Diavol................. . . <]8Lethierry suie treptele gloriei .... 73Acelaşi naş şi aceeaşi patroan ....ă 74 Aria „Bonny Dundee" Omul care 1-a dibuit pe Rantaine . Povestiri din marile c l torii . Scurt privire asupraă ă ă eventualilor so iţO excep ie în firea lui Lethierry ...ţ 83Gra ia cuprinde în ea şi nep sarea ...ţ ă 86Cartea a patra CIMPOIULPrimele înv p ieri ale unui r s rit sau ale unui incendiu . *. - . ... . . 88ă ă ă ă Intrarea, pas cu pas, în necunoscut . . 8!) Aria „Bonny Dundee" trezeşte un r sunetăpe colină...................... . .Pentru unchi şi tutori, persoane taciturne, serenadele înseamn scandaluriă nocturne . 92370—- Succesul binemeritat stîrneşte întotdeaunaoqpizma ,.....••••— Norocul pe care-1 avur naufragia ii de-a întîlni acest cuter .......ă ţ. — Norocul pe care 1-a avut homarul de a fi fost z rit de un pescar . . . . .ăCartea a cinceaREVOLVERUL

— Discu iile de la Hanul lui Jean ... 99ţ— Clubin z reşte pe cinevaă .....103— Clubin duoe şi nu- mai aduce înapoi . . 105— Plainmont ......... 108-— C ut torii de cuiburiă ă ............112•— Jacressarde.........................124— Cump r tori nocturni şi vînz tor deocheat .ă ă ă 129— Carambolul bilei roşii şi al bilei negre . . 133— Informa ii folositoare pentru persoanele care aşteapt scrisori deţ ă

dincolo de oceansau care se tem de ele . . «, » » 141Cartea a şasea TIMONIERUL BEAT ŞI C PITANUL CUMFATATĂ— Stîncile Douvres . . . , . < . 147— Rachiu c zut din cer ă ................. 149— Conversa ii întrerupteţ .........152— Unde se dezv luie toate calit ile de că ăţ ăpitan ale lui Clubin . . . . . 158•— Clubin stîrneşte culmea admira iei . . 163ţ— Interiorul unui abis luminat .... 167— Intervine neaşteptatul , , , , 170Cartea a şaptea IMPRUDEN A DE A PUNE ÎNTREB RI ■ Ţ Ă ţ , UNEI- C R IĂ Ţ

•— Nestemp-ta din fundul pr pastiei . » . 175 — Mare vîlv pe coasta deă ă■ apus .... 182— Nu ispiti i biblia ....... 185ţ371

Partea a doua CíLLIATT CEL ISCUSITCartea întîi RECIFUL- Locul unde ajungi anevoie şi de unde pleeigreu ........... 195- Perfec iunea dezastruluiţ 200- Teaf r dar nu salvat . . , . ,ă ă ă 202- Cercetarea local prealabil .ă ă 203- Un grajd pentru cal ..... 206- O camer pentru c l tor .....ă ă ă 209- Importunaeque volueres ......216- Reciful şi felul de a se folosi de el , , . 217- Atelierul dfe fier rie ......ă 220- Descoperire ...... 223- Interiorul unui edificiu submarin ... 226- Ceea ce. vezi şi: ceea- ce întrevezi' acolo , . 228Cartea a doua MUNCA ISTOVITOAREMijloacele celui care nu are nimic , , . 232 Capodopera lui Gilliatt vine în ajutoraicapodoperei lui Lethierry 235Sub re • » • • • • . , .* '238 Gilliatt aşaz „burduful" în pozi ie deă ţP]0Care ' ' » • • < • . , , 243o primejdie neaşteptat , , ,ă 245Mai curînd peripe ii, decît deznod mînt !ţ ă 248

O victorie care nu ine mult , ,ţ 252Avertismentele m riiă 253Cine are urechi de auzit, s aud ,* ' ]ă ă 257372

Cartea a treiaLUPTAExtremele se ating, iar contrariile se anunţăunele pe altele ....... 260— Explica ia zgomotului auzit de GiIRatt . .ţ 261— Intre dou rele ........ă 262r— Lupta.................. . . • i > 263Cartea a patrâTAINELE RECIFULUI Cui e foame, îşi afl perechea .■ ă 283

— Monstrul ....,..., 288— Alt form a luptei în adîncul abisului .ă ă 292 —- .Nimic nu se ascunde şi nimic nu se pierde , 295In spa iul care separ şase palmace de dou picioare e loc destul spre aţ ă ă g zduiămoartea .......... 298>— De profundis ad altum......802f— Exist o ureche în necunoscut , „ă 308Partea a treia BERUCHETTECartea intîi NOAPTE ŞI LUNAClopotul din portIar şi clopotul din port , , , , , 325ă

Cartea a doua RECUNOŞTIN A ÎN PLIN DESPOTISM , Bucuria şi suferin aŢ ţ 9 3 9 3 , s 332t— Cuf rul de piele » » * j » a i 340ă*. 273Cartea a treia PLECAREA CASHMERE-ULUIGolfule ul din apropierea bisericii ... 343ţDezn dejdile puse fa în.fa ....ă ţă ţă 345 Pin unde merge prevederea celoră ce sejertfesc....................................„Pentru so ia ta, cînd te vei însura" . .ţ 356Mormîn ul el mareţ ţ .............359