Poate te ignoră foarte tare.Pasiv-agresivitatea este una dintre cele mai oribile moduri în care poţi fi tratat(ă).Devii din ce în ce mai mic(ă) pe zi ce trece, şi asta îţi crează (culmea!) o dependenţă bolnăvicioasă de agresorul eşti în braţe şi să-i spui că îl (o) itău pasiv. Ca un fel de sindrom Stockholm (când victima empatizează cu răpitorul său, şi devine dependentă emoţional de el)..

Vrei să i te cuibărubeşti foarte tare, iar el (ea) te împinge ofuscat(ă) şi îţi spune că nu are chef acum de din-astea, nu vezi că e atent(ă) la emisiune?? Ce naiba, eşti obsedat(ă) sexual??Nu vroiai decât să îl(o) drăgăleşti câteva minute.. şi te simţi tare vinovat(ă) că mereu te apucă trăiri din-astea siropoase, şi doar ştii că nu e genul lui (ei) să se manifeste chiar aşa...

Ai fost selectat(ă) pentru un interviu la compania aia la care îţi doreşti atât de mult să lucrezi într-o bună zi, şi eşti atât de fericit(ă) încât vrei să strigi în gura mare. Şi primul lucru pe care îl faci este să pui mâna pe telefon şi să îl(o) suni. Vrei să împarţi bucuria asta cu el (ea), dar mai ales vrei să fie mândru(ă) de tine... Îţi răspunde greu, şi te expediază repede, că e ocupat(ă), doar ştii că la ora asta e până peste cap la birou...

Pregăteşti o cină romantică aşa cum ai văzut în filme... bucătăreşti toată ziua, ai luat o reţetă trăznet de pe internet, dar la un moment dat ţi se părea că ai nevoie de centura neagră în arte marţiale să îţi poată ieşi ca în pozele alea, apoi ţi-a luat un secol să scoţi mirosul de ceapă dinstuită din tine, şi încă un secol să creezi decorul romantic, cu lumânări şi alte dulcegării...Îl (o) aştepţi cu sufletul la gură şi un pahar de vin roşu în mână, să intre odată pe uşă, dar el (ea) întârzie chiar azi... Mai bei câte o gură cu fiecare zgomot pe care îl auzi pe casa scărilor, până aproape că goleşti sticla...El (ea) apare într-un târziu, încruntat(ă) şi îţi spune că a avut o zi de rahat... Aproape că nu observă decorul romantic, noroc că se împiedică de-un scaun... atunci te întreabă ce

naiba te-a apucat să stai la lumina lumânărilor... s-a luat curentul, sau ce?Observă minunăţia ta de mâncare şi se bucură. Îi era o foame de lup... parcă i-ai ghicit gândurile, că tot ce îşi doreşte este să mănânce bine, şi să se culce..Te întreabă dacă sărbătoriţi ceva, sau ce e cu vinul ăla, îi spui că da, azi vrei tu să sărbătoriţi iubirea voastră... cu gura plină şi o mână în platoul cu scoici îţi răspunde uşor emoţionat(ă):“Dragostea trece prin stomac, mă bucur că n-ai uitat asta... hmmm... ce bună e papa! Au, şi tu eşti cam bunăciune în seara asta... mâine dimineaţă te savurez şi pe tine... să pui alarma aia mai devreme cu un sfert de oră!”

Sau poate într-o zi ţi se întâmplă ceva grav, ceva care te face să suferi foarte tare.. I te plângi.. ai nevoie să îţi spună că totul va fi bine, şi ca el(ea) este aici, lângă tine...Dar el(ea) se enervează..“Păi dacă eşti proastă (prost)!! Ce să-ţi fac?? De câte ori ţi-am zis că o să calci în străchini, că eşti praf?! Vezi? Vezi că am avut dreptate?!!”

În timp ce el (ea) îşi savurează dreptatea.. tu încerci să opreşti lacrimile ce vor să ţâşnească, pentru că ştii că asta îl (o) enervează cel mai tare...

Sau poate e prea posesiv(ă)..Spun “prea”, pentru că o anumită posesivitate intră - evident - în atributul unei relaţii de iubire.El (ea) este iubitul(a) MEU (MEA).Posezi. Ai. Un iubit sau o iubita la care te raportezi într-un fel sau altul zi de zi.Vă sincronizaţi programul în funcţie de un program al vostru, vă consultaţi cu privire la aproape tot, vă iubiţi enorm şi vă aveţi unul pe altul în toate felurile...

Unul poate deveni însă prea posesiv...Te vrea într-o vitrină dacă s-ar putea, numai pentru el(ea)..Începe să-ţi controleze telefoanele, apoi conturile de socializare de pe internet, apoi doreşte să facă puţină ordine în viaţa ta, şi cu oaczia asta o prietenă sau două trebuie să zboare, că sunt paraşute, un prieten, doi trebuie să dispară, că n-au cuplu şi sunt nişte bădărani, ieşirea tradiţională de vineri seara cu fetele sau cu băieţii trebuie să îţi iasă din cap, că acum ai un cuplu, ce să cauţi undeva fără iubitul (iubita) tau (ta), nu??

Apoi trebuie să verifice el(ea) care e pulsul la tine la birou, şi descoperă nişte chestii oribile...Colegul(a) de la personal e fiert (fiartă) după tine, se vede de la o poştă, cretinul (a) ăla (aia) de la contabilitate ori are sindrom tourette, ori chiar nu îşi dă seama că tu ai o relaţie stabilă, de vorbeşte atâtea tâmpenii, şi până la final ajungi să ai voie să vorbeşti doar cu femeia de servici, dar grijă şi la aia, ca s-a cam lăudat cu fiu-su (fiică-sa)... poate e şireată şi te vrea de noră (ginere)...

Te sună mama într-o bună zi, şi îţi spune de controlul la ginecolog la care a fost cu vecina, iar el (ea) pune o falcă în cer şi una-n pământ... după 3 ore de rugăminţi, afli că motivul e chiar mama... mama-soacră! De ce nu ai pus-o pe speaker? Ai ceva de ascuns?

Vrei să faci un curs de specializare, dar el (ea) nu înţelege de ce ai nevoie de aşa ceva, câtă vreme ai deja un job bun...

Vrei să mergi la sală, să scoţi energia negativă din tine, şi să te menţii sănătoasă (sănătos), dar la un moment dat nici nu mai îndrăzneşti să spui măcar, pentru că ştii deja ce îţi va spune... tu eşti perfect(ă) aşa cum eşti, iar în ora aia pe care ai petrece-o la sală printre gorile fără creier şi piţipoance fandosite, mai bine aţi face o plimbare prin parc..

Pasiv sau posesiv, partenerul tău te transformă uşor-uşor într-un (o) sălbatic(ă).La un moment dat te trezeşti singur(ă) pe lume.Mai ai poate un prieten - doi rătăciţi care îţi mai dau ceva credit, dar şi ei destul de reticenţi, şi cu care oricum simţi că ai o relaţie aproape adulteră... pentru că partenerul tău nici nu îi agreează, şi nici nu prea îţi rămâne timp pentru prietenii... doar ai o relaţie de cuplu pentru care te vezi nevoit(ă) să lupţi în permanenţă...

Şi te trezeşti că nu-ţi mai place deloc ce vezi în oglindă... Te-ai îngrăşat, sau ai slăbit ca naiba... ai cearcăne... nu ţi-ai mai luat o haină nouă de mult... preferi să-i cumperi lui (ei)...

Şi te trezeşti că tu insăţi (însuţi) nu mai dai doi bani pe tine, şi că nimic altceva nu mai contează decât să îl (o) ai pe el (ea), care mereu îţi scapă parcă printre degete... şi în acelaşi timp te acaparează până la epuizare..

Şi uneori îl (o) întrebi dacă te iubeşte, sau măcar dacă însemni ceva pentru el (ea).Şi îţi răspunde de fiecare dată că dacă nu te iubea, nu era aici cu tine...Nu îţi spune că te iubeşte, nu îţi spune că eşti important(ă) pentru el (ea), dar nici nu te lasă... şi atunci te pune să-i deduci sentimentele, ca şi când deja ţi-a oferit prea mult din timpul său, cât timp să mai piardă şi cu declaraţii inutile?Ceva însemni tu, dacă magnificul de el sau fabuloasa de ea îşi pierde vremea cu tine...

Pasiv sau posesiv, partenerul tău de viaţă este agresiv. Cu stima ta de sine, cu viaţa ta, cu sentimentele tale...Şi după ce ţi-a eliminat din jur tot ce nu are legătură cu el (ea), şi te-a minimalizat până la... minim, tu devii dependent(ă) de dulcele tău agresor...Ajungi să trăieşti pentru puţinele momente în care te face oarecum fericit(ă).Ai vrea să renunţi câteodată, însă intri într-o stare de sevraj chiar şi numai când te gândeşti la asta..Şi viaţa ta se transformă într-o permanentă fugă de sevraj.Pentru că crezi că nu ai să poţi să respiri fără el sau ea.

Pasiv(ă) sau posesiv(ă), el (ea) este cel (cea) cu care tu ai o relaţie toxică... şi este ca un drog pentru tine.O dependenţă.Ca orice dependenţă toxică.La fel ca dependenţa de droguri, de alcool, etc..

Creierul tău are nevoie de endorfinele alea pe care le eliberezi doar în prezenţa lui (ei). Cum scapi?...Este un proces dificil de dezintoxicare.La fel ca dezalcolizarea, spre exemplu.Implică în primul rând multă voinţă.O motivaţie.Ceva care să te facă să te vrei pe tine mai mult decât pe el (ea).. Ceva care să te facă să vrei să te mai vrei...Uneori, persoane minunate îşi trăiesc vieţile până la final cu relaţiile lor toxice.Sunt dependente, au un fond dependent, şi nu îşi imaginează că există viaţă după el (ea).

Au uitat cât valorează, sau au uitat că valorează... persoane care spun des “Asta-i viaţa.. n-am ce să fac...”