115

O nuntã de cuvinte

O nuntã de cuvinte

- 111 sonete neînchipuite-

116

Cezarina Adamescu

117

O nuntã de cuvinte

Din tot ce am, nimic nu-mi apar]ineDin tot ce am, nimic nu-mi apar]ineDin tot ce am, nimic nu-mi apar]ineDin tot ce am, nimic nu-mi apar]ineDin tot ce am, nimic nu-mi apar]ine

Din tot ce am, nimic nu-mi aparþineNimic al meu – din tot ce-agonisesc.Clãdesc, clãdesc doar pe strãvechi ruineªi cu un gest apoi le nãruiesc.

Zidesc din nou cetãþile duineMi-e inima sedusã de AnteuDin lacrimi ºi din doruri genuineDar pentru cine, ºtie Dumnezeu...

Am strãbãtut curenþi ºi ape lineDar nu m-am plâns, de-a fost uºor sau greu.În viaþã doar iubirea ta mã þineÞi-mpart monada sufletului meu.

Din tot ce am, nimic nu-mi aparþineClãdesc doar pe nisip ºi pe ruine.

9 aprilie 2008

118

Cezarina Adamescu

Vezi tu, mai mult ne-a rãstignit ispitaVezi tu, mai mult ne-a rãstignit ispitaVezi tu, mai mult ne-a rãstignit ispitaVezi tu, mai mult ne-a rãstignit ispitaVezi tu, mai mult ne-a rãstignit ispita

Vezi tu, mai mult ne-a rãstignit ispitaPe rugul de tãcere al zãpeziiªi n-am vãzut cum clipa-ºi cerne sitaMuºcând hulpav din pleoapele nãmiezii.

În loc sã bat, m-opresc în dreptul porþiiStingherã umbrã-n tristul abandonªi-n timp ce-un înger îþi aruncã sorþiiNoi nu mai fredonãm la unison.

Pe valurile-n flãcãri, pescãruºiiκi ard aripile-ntr-un þipãt tristªi nu e nimeni azi în dreptul uºiiSã îmi aducã-aminte cã exist.

Doar fãrã harfe pribegesc aeziiPe rugul de tãcere al zãpezii.

10 aprilie 2008

119

O nuntã de cuvinte

În lutul obrindit de-acasãÎn lutul obrindit de-acasãÎn lutul obrindit de-acasãÎn lutul obrindit de-acasãÎn lutul obrindit de-acasã

În lutul obrindit de-acasãPrecum un arbore rãsaiSã-mi faci privirea aburoasãPe gura florii celui rai.

Sã te strecori la mine-acasãDeschide-mi uºa cea de Rai.Îþi las merinde, vin pe masãªi clipei îi ordon: Mai stai!

Precum un arbor mic - bonsaiSãdit în glastra mea de-acasãRãmâi pe când din vis tresaiSã mã eliberezi de-angoasã.

Precum un arbore rãsaiÎn paradisul lunii mai...

10 aprilie 2008Ziua când mama ar fi

împlinit 89 de ani

120

Cezarina Adamescu

Atâ]ia muguri cresc nedescânta]iAtâ]ia muguri cresc nedescânta]iAtâ]ia muguri cresc nedescânta]iAtâ]ia muguri cresc nedescânta]iAtâ]ia muguri cresc nedescânta]i

Atâþia muguri cresc nedescântaþiUitând la timp prielnic sã înfloareSe scuturã devreme lepãdaþiCa niºte semne grele de-ntrebare.

În propriul parfum înveºmânþiÎnzgribuliþi ºi neatinºi de mânãEi cad mustind de seve – bosumflaþiAtinºi de roua dimineþii – pânã

ªi ce culori ar zãmisli, ce rod!Ce gusturi ºi arome-mbietoare!De n-ar porni în nevoit exodCu mult-nainte de a da în floare.

Atâþia muguri cad nedescântaþiDe miez ºi de sãmânþã lepãdaþi...

10 aprilie 2008

121

O nuntã de cuvinte

}i-e respirarea \n cqu[ul gurii}i-e respirarea \n cqu[ul gurii}i-e respirarea \n cqu[ul gurii}i-e respirarea \n cqu[ul gurii}i-e respirarea \n cqu[ul gurii

Þi-e respirarea în cãuºul guiiLa fel de proaspãtã ºi jinduitãCum pâinea-n vinul cuminecãturiiDupã spovadã e binevenitã.

Legaþi suntem ca de un fir de plânsDe funie cum este strâns legatUn mort frumos ºi binecuvântatDe avuþia ce-n secret a strâns...

Iar paºii-n menuetul regãsiriiAbia ating din când în când podeauaCând în surdinã-aud pe coarda lyriiUn dezacord ce muºcã-ncet podeaua.

Dar zac îngãlbeniþi defuncþii criniDe când am devenit ca doi strãini.

10 aprilie 2008

122

Cezarina Adamescu

A[ vrea s-ajung \n cer pqm`nt de floriA[ vrea s-ajung \n cer pqm`nt de floriA[ vrea s-ajung \n cer pqm`nt de floriA[ vrea s-ajung \n cer pqm`nt de floriA[ vrea s-ajung \n cer pqm`nt de flori

Aº vrea s-ajung în cer pãmânt de floriDin trup sã-mi creascã iriºi, orhidee.Sã simt în trup arcuºuri de vioriVibrând precum câmpia Elizee.

Apoi prin sângele sudorii saleSã las în mine grâul sã-ngermineStropit cu vin de ambrã din pocaleLumina din pãmânt sã nu mã-ntine.

Fiinþa-n obositul abandonSã se-nvârteascã-n ritmuri pulsatilePe când din depãrtãri s-aude un zvonDe aripi sângerânde peste file.

ªi-atunci florarul va striga în zori:Veniþi sã cumpãraþi pãmânt de flori!

11 aprilie 2008

123

O nuntã de cuvinte

În duhul frumuse]ilor divineÎn duhul frumuse]ilor divineÎn duhul frumuse]ilor divineÎn duhul frumuse]ilor divineÎn duhul frumuse]ilor divine

În duhul frumuseþilor divineDin cele patru vânturi adunateSã-mpodobim pereþii cu aldineGândirile-n tãceri crucificate.

Uniþi ca sfinþii pe catapeteasmãCe se-ntâlnesc fãr-a cunoaºte vinãCu vorbele de proapãtã mireasmãÎn orizontul reavãn de luminã.

Psalmodiind a gândurilor chiasmãSã mergem sã sorbim din vinul vieþiiCa pururi adierea tinereþiiS-o resimþim în oase ºi în plasmã.

Uniþi ca sfinþii ce-ºi aflarã loculNoi - fãrã vreascuri sã aprindem focul.

12 aprilie 2008

124

Cezarina Adamescu

PrecumPrecumPrecumPrecumPrecum ciulinu-mpinsciulinu-mpinsciulinu-mpinsciulinu-mpinsciulinu-mpins dedededede v`ntul sor]iiv`ntul sor]iiv`ntul sor]iiv`ntul sor]iiv`ntul sor]ii

Precum ciulinu-n vântul dimineþiiÎn Bãrãganul pustiit de roadãEu m-am aflat la marginile ceþiiPurtând cu grijã propria monadã.

Aºa voiam, prin lume, cristoforSã umblu cu lumina increatãDar pasul imperfect cum sã-l mãsorCu infinitul cel fãrã de patã?

Sã pun începere închinãciuniiAºa cum – cuib îºi face-un roi de-albineLa streaºinã, în mijlocul furtuniiÎn cea mai palidã dintre lumine.

Chezaºã-i fecioria închiantã:Nu vreau sã pierd lumina increatã.

13 aprilie 2008

125

O nuntã de cuvinte

Degeaba por]i cuvinte funciareDegeaba por]i cuvinte funciareDegeaba por]i cuvinte funciareDegeaba por]i cuvinte funciareDegeaba por]i cuvinte funciare

Degeaba porþi cuvinte funciareLa piept precum pe niºte pandantiveS-or vlãgui simþirile precareªi-atunci zadarnic iei paliative.

În versurile dinonisiaceÎntre aldinã, bold ºi uncialãSe scurg ºi întâmplãrile stângaceNevrednice de-o vârstã crucialã.

Pe când portiþa gherle-i descuiatãOricât de rezistent clãdit-ai zidulCetatea fi-va de tâlhari prãdatãªi-atunci pãtrunde chiar ºi-n piatrã vidul.

De-ar fi cetatea cât de rezistentãO poartã a rãmas adiacentã...

13 aprilie 2008

126

Cezarina Adamescu

Tu zqmisle[ti \n cuibul de prihanqzqmisle[ti \n cuibul de prihanqzqmisle[ti \n cuibul de prihanqzqmisle[ti \n cuibul de prihanqzqmisle[ti \n cuibul de prihanq

Tu zãmisleºti în cuibul de prihanãDin flori de tinã doar fãpturi cereºtiAºa cum þipãtul se-ncuibã-n ranãªi-i leoarcã de pedepsele lumeºti.

În zori pãtrund tâlhari sã-þi fure visulªi þi-l ucid cu pietre preþioaseCum în areopag se cerne-abisulIar vântul din pustiuri intrã-n oase.

Þi-s gândurile –pãsãri împuºcatePierite toate-n lutul cel flãmândPrecum flamingii-n valuri înspumateSe-avântã spre ocean din aripi dând.

Ce straniu-apare-n zare paradisulCând sufletul în cuie stã - ucisul!

13 aprilie 2008

127

O nuntã de cuvinte

Dar ce eternitate ne va ]ineDar ce eternitate ne va ]ineDar ce eternitate ne va ]ineDar ce eternitate ne va ]ineDar ce eternitate ne va ]ine

Dar ce eternitate ne va þineªi ne va adopta în sfera sa?Stãpân pe suflet ºi pe trup, vezi bineNu-i nimeni, Doamne, decât mâna Ta.

Ca strugurii de tainã pe ciorchiniNe adunãm în dorul de-a zburaDar clipa de-nãlþare, ºtie-oricineNicicând, niciunde va putea dura.

Ne întrebãm atât : ce-a mai rãmasDin floarea ce-am strivit-o sub cãlcâi?Pustiul, înzadarul de pripasNe face semn spunându-ne : rãmâi!

Ia-þi aripa ºi-nalþã-te cu mine!Dar ce eternitate ne va þine?

13 aprilie 2008

128

Cezarina Adamescu

Un tropot scurt \n iarba cea invoaltqUn tropot scurt \n iarba cea invoaltqUn tropot scurt \n iarba cea invoaltqUn tropot scurt \n iarba cea invoaltqUn tropot scurt \n iarba cea invoaltq

Un tropot scurt în iarba cea invoaltã;Au început sudorile sã curgãªi în otavã muºchii toþi tresaltãDe pe grumajii cei de iapã murgã.

Un nechezat nervos cu spume albeªi fornãitul cel sãlbatic încãDin colþii ei, perechi-perechi de salbeªi o privire ca o noapte-adâncã.

Abraº miroase roua armãsarulªi slobod evadând din herghelieDe pe fãraº înfulecã tot jarulªi-apoi devine despot pe câmpie.

Un tropot scurt în iarba cea invoaltãPerechea-n dansul ritual tresaltã.

14 aprilie 2008

129

O nuntã de cuvinte

O dragoste \nsufle]ind obiecteO dragoste \nsufle]ind obiecteO dragoste \nsufle]ind obiecteO dragoste \nsufle]ind obiecteO dragoste \nsufle]ind obiecte

O dragoste însufleþind obiecteCu-arome dulci de fructe de pãdurePrintre atâtea sonuri imperfecteCu-ntreg cortegiul de imagini pure.

Tandreþe sidefie în torenteªi-n revãrsãrile de ape calmeO pasiune în trãiri ardenteSe mistuie-n cãuºul unei palme.

O flacãrã dansându-mi jucãuºãSãruturi aþipind pe forme nudeDin rugul înteþit cu vreascuri udeªi focul sacru cel fãrã cenuºã...

Sonetele iubirii imperfecteRostindu-le, însufleþeºti obiecte... 14 aprilie 2008

130

Cezarina Adamescu

Doar \mpqr]indu-mq rqm`n \ntreagqDoar \mpqr]indu-mq rqm`n \ntreagqDoar \mpqr]indu-mq rqm`n \ntreagqDoar \mpqr]indu-mq rqm`n \ntreagqDoar \mpqr]indu-mq rqm`n \ntreagq

Doar împãrþindu-mã, rãmân întreagãªi-o nuntã de cuvinte se porneºteLa care-i invitat ca sã-nþeleagãAcela ce cu-adevãrat jertfeºte.

ªi vin la nunta florilor mireneDin colþuri depãrtate la ospãþBãrbaþi robiþi de fete azuceneªi totul pare-un prelungit ospãþ.

O catedralã zace dãrâmatãDe viitura nopþii cea cumplitã.Rãmân în Logos pururi atârnatãÎntreagã mi-e fiinþa împãrþitã.

ªi-aºa mã dãrui, cine sã-nþeleagãDoar împãrþindu-mã, rãmân întreagã...

14 aprilie 2008

131

O nuntã de cuvinte

C`nd \ndoielnicq e adqstareaC`nd \ndoielnicq e adqstareaC`nd \ndoielnicq e adqstareaC`nd \ndoielnicq e adqstareaC`nd \ndoielnicq e adqstarea

Când îndoielnicã e adãstareaªi zgomotul tãcerii m-asurzeºteÎmi rãscoleºte uneori mirareaªi fiece cuvânt e strâns în cleºte.

La fel cum un þãran pândeºte ploaiaCu ochi micit mereu spre rãsãritAºa pândesc cuvintele pe foaiaPe care gândul meu a odrãslit.

Sã-mi amintesc, demult uitatul joc,Mi-e pasu-mpiedicat ºi-n loc sã fugCu vreascuri umede aprind un focªi drept osândã mã arunc pe rug.

Perfect e cubul chiar de-i sfãrâmatLa fel ca ºi cuvântul adãstat.

14 aprilie 2008

132

Cezarina Adamescu

133

O nuntã de cuvinte

Iubind ne-or astupa pe r`nd troieneIubind ne-or astupa pe r`nd troieneIubind ne-or astupa pe r`nd troieneIubind ne-or astupa pe r`nd troieneIubind ne-or astupa pe r`nd troiene

Iubind ne-or astupa pe rând troieneDe vorbe doar atuncea inventatePe când sonete michelangienePãli-vor de pe buzele uscate.

Atunci doar, ºti-vom preþui sãrutulCând mântuite-s gesturile-n tainãªi-n toi de-ngheþ, când înflori-va lutulNe-om îmbrãca într-a iubirii hainã.

ªi rodul întrupãrii din doimePe cât de dulce ºi ameþitorPãcat de-i, nu-l va ºtie nimeCã-i leac de boalã ºi mântuitor.

Iubind ne-or astupa pe rând troieneªi ne-or preface-n apele mirene...

14 aprilie 2008

134

Cezarina Adamescu

Ne (\n)trudim sq preacinstim cuv`ntulNe (\n)trudim sq preacinstim cuv`ntulNe (\n)trudim sq preacinstim cuv`ntulNe (\n)trudim sq preacinstim cuv`ntulNe (\n)trudim sq preacinstim cuv`ntul

Ne (în)trudim sã preacinstim CuvântulNevinovaþi de tot ce ni se cereªi-abia dacã ne þinem legãmântulPe care l-am fãcut întru tãcere.

Expresii nonverbale se încheagãPe buza mutã-a mâinii tale drepteªi-n ele stã imaginea întreagãA cerului escaladat în trepte.

Slujbaºi suntem luminii deopotrivãNe facem un condei în vârf de steaªi chiar de-s gândurile în derivãPe suflete se-aºterne blânda nea.

ªi-atâta cât ne-o þine Domnul SfântulNe-om întrudi sã preacinstim Cuvântul...

14 aprilie 2008

135

O nuntã de cuvinte

O clipq-ncremenitq-ntr-un cuv`ntO clipq-ncremenitq-ntr-un cuv`ntO clipq-ncremenitq-ntr-un cuv`ntO clipq-ncremenitq-ntr-un cuv`ntO clipq-ncremenitq-ntr-un cuv`nt

O clipã-ncremenitã-ntr-un cuvântUn picur din lumina ne-nseratãUn bob de rouã pe încins pãmântAtât suntem, o lacrimã vãrsatã.

Într-un ocean de sare primenitÎn infinit – o singurã monadãÎn care clipa s-a adeveritªi unul altuia suntem obadã.

Nici nu clipeºti ºi clipa va veniSã-þi locuiascã sufletul ºi cortulDar vai ºi-amar de nu te va gãsiCu banul pregãtit sã-þi cumperi ortul.

Sunt rãscolitã ca o frunzã-n vântÎn clipa-ncremenitã-ntr-un Cuvânt...

15 aprilie 2008

136

Cezarina Adamescu

Spre clipa cea de gra]ie alergSpre clipa cea de gra]ie alergSpre clipa cea de gra]ie alergSpre clipa cea de gra]ie alergSpre clipa cea de gra]ie alerg

Spre clipa cea de graþie alergMaratonist într-o OlimpiadãO, de-aº avea rãgaz numai sã ºtergªi îndoialã, teamã ºi tãgadã...

Iar marile erori ce Te-au durutDin întunericul în care m-a-mbrãcatAcel confuz ºi tumultos trecutCând vina dulce nu era pãcat.

ªi gândul lesne alunecãtorTe poate îndrepta înspre osândãDar Sângele – de viaþã dãtãtor –ªi Trupul Sfânt mi le-am ales comândã.

Maratonist într-o OlimpiadãEu vreau sã-mi lepãd ultima obadã...

15 aprilie 2008

137

O nuntã de cuvinte

Sunt fir de iarbq pe c`mpia arsqSunt fir de iarbq pe c`mpia arsqSunt fir de iarbq pe c`mpia arsqSunt fir de iarbq pe c`mpia arsqSunt fir de iarbq pe c`mpia arsq

Sunt fir de iarbã pe câmpia arsãOri doar un fulg dintr-un ocean de neaPe care vine-o ciutã ºi îl beaªi-aºteaptã-nfriguratã clipa doar sã

Se limpezeascã ochiu-n plânsã apãCe-a izvorât ca o artezianãªi-adastã înspre ea ºi se adapãUn cãlãtor sorbind ca dintr-o ranã.

Odihnã-i sunt ºi oazã de-aºteptareªi mi-aº dori în clipa cea seninãCa dupã lungã ºi nãprasnicã-ncercareMãcar o zi sã-i fiu cuiva luminã.

Sunt doar un fulg dintr-un ocean de neaAdastã pelerinule ºi bea!

15 aprilie 2008

138

Cezarina Adamescu

Se rqstigne[te clipa-n cuib de steaSe rqstigne[te clipa-n cuib de steaSe rqstigne[te clipa-n cuib de steaSe rqstigne[te clipa-n cuib de steaSe rqstigne[te clipa-n cuib de stea

Se rãstigneºte clipa-n cuib de steaAscunsã ca-ntr-o palmã de CuvântDin ea vin albatroºii sã mai beaCând de pe þãrm sunt azvârliþi de vânt.

Iar steaua naºte pui de meteoriCa în furtunã ºi-n intemperiePrecum cometa somnoroasã-n zoriκi leapãdã podoaba-n veºnicie

Dar în ocean planetele uitateSe întrupeazã-n Logos revelatCa în sublime versuri decantateSã sugereze versul eleat.

ªi pe sub cerul liber de pãmântAtât mai sunt: O palmã de Cuvânt.

15 aprilie 2008

139

O nuntã de cuvinte

Cutreierând de-a surda în OlimpCutreierând de-a surda în OlimpCutreierând de-a surda în OlimpCutreierând de-a surda în OlimpCutreierând de-a surda în Olimp

Cutreierând de-a surda în OlimpNeostenit, cu paºii ca de cearãPoetul s-a ales în piept c-un ghimpCe l-a purtat aproape-un veac – povarã.

Dar – pãsãtori – toþi zeii cei strãiniÎi aruncau priviri fulgerãtoareCum singur culegea cununi de spiniªi le-aºeza pe frunþi nemuritoare.

În urma lui cuvintele ºuvoiCa lava se preling ºi varsã parã.Primiþi-le, sunt scrise pentru voi,ªi rãstigniþi-l, pentru-a câta oarã?

Dar iatã-l jefuit de anotimpCutreierând de-a surda prin Olimp...

15 aprilie 2008

140

Cezarina Adamescu

Cuvinte sfinte în vapãi flãmândeCuvinte sfinte în vapãi flãmândeCuvinte sfinte în vapãi flãmândeCuvinte sfinte în vapãi flãmândeCuvinte sfinte în vapãi flãmânde

Cuvinte sfinte în vãpãi flãmândePrelinse-n filele de calendarDegeaba stau zãvozii cruzi la pândePoetul singur e stãpân pe far.

La pavecerniþe purtându-ºi mersulEl cere duh de rouã-n loc de vinªi lapte sfânt din fructul copt i-e versulAdeseori muiat în sfânt pelin.

El numai în culori de tâmplã arsãκi varsã doru-n roze înflorindLa urmã, doar o semnãturã ºtearsãRãmâne înecatã-n stropi de jind.

Miresme-s în privirile lui blândeCuvinte sfinte în vãpãi flãmânde...

15 aprilie 2008

141

O nuntã de cuvinte

Ospã], banchet, festinuri ori logodnqOspã], banchet, festinuri ori logodnqOspã], banchet, festinuri ori logodnqOspã], banchet, festinuri ori logodnqOspã], banchet, festinuri ori logodnq

Ospãþ, banchet, festinuri ori logodnãAlaiuri risipite în rãscruciSe-adunã ºi se-mpãrtãºesc din rodnãªi pleacã-apoi ca din cuibar de cuci.

Cristale sunt, vârtej ºi rotocoaleªi-s clinchetiri de clopoþei freneticiCuvintele ce-n vers îmi dau târcoaleÎi mântuie de spaime pe eretici.

ªi nici nu ºtiu, sã le ademenesc?Ori însãmi sã mã las ademenitã?Cristalele ce-n versuri clopoþescÎmi sunt averea – neasemuitã.

De ele nu ºtii încotro s-apuciAlaiuri risipite-s în rãscruci.

15 aprilie 2008

142

Cezarina Adamescu

Mq mustrq \ngerii risipitoriMq mustrq \ngerii risipitoriMq mustrq \ngerii risipitoriMq mustrq \ngerii risipitoriMq mustrq \ngerii risipitori

Mã mustrã îngerii risipitoriªi parcã merg la ultima logodnãAlerg mereu din noapte pânã-n zoriNu-s eu mireasa, ci doar sfânta rodnã.

Aº fi putut polenul, însãmi euSã îl adun ºi sã-l prefac în miereDeºi-am ales iubirea panaceuMã-ndrept din moarte cãtre Înviere.

Mi-s vorbele învluite-n cearãªi picuri cad precum din lumânareEu le frãmânt din zori ºi pânã-n searãCa pentru vednica iluminare.

Mã-ndeamnã îngerii ispititori:Te bucurã, mai ai un pic ºi zbori!

15 aprlie 2008

143

O nuntã de cuvinte

De[i odihnã nu afla-vei lesneDe[i odihnã nu afla-vei lesneDe[i odihnã nu afla-vei lesneDe[i odihnã nu afla-vei lesneDe[i odihnã nu afla-vei lesne

Deºi odihnã nu afla-vei lesneÎn partea omeneascã din cerescAminte ia, cum spune în pricesneLa gândurile care te muncesc.

Cã temeliile sunt imperfecteO afli-abia când casa-i ruinatãDuratã n-or sã-þi dea acele-obiecteCe-s strânse cu migalã viaþa toatã.

Nici nemurirea nu e cu putinþãFãrã gãsirea cãii cãtre raiPrimit-ai aripi ca fãgãduinþãDar tu ai vrea sã le atârni de-un pai.

Aminte ia, cum spune în pricesneCã raiul nu se cucereºte lesne!

16 aprilie 2008

144

Cezarina Adamescu

Cur`nd mq voi elibera de tineCur`nd mq voi elibera de tineCur`nd mq voi elibera de tineCur`nd mq voi elibera de tineCur`nd mq voi elibera de tine

Curând mã voi elibera de tineDe cortu-n care ieri am locuit.Nu voi pãstra imagini pe retineDecât acelea-n care ne-am smerit.

ªi mã voi scutura de-acea magieSuperbã ca o bucurie tristãRãmâne-va-n caiºi o nostalgieªi-ntr-un cireº uscat – doar o batistã.

Curând mã voi elibera de-angoaseÎn abur de pelin ºi levãnþicãVoi auzi discret cum moartea-mi coaseCãmaºã de mireasã cu arnicã.

ªi-n beznã mã vor locui lumineCurând, când m-oi elibera de tine...

17 aprilie 2008

145

O nuntã de cuvinte

Din zidul ruinat rqsare iarbaDin zidul ruinat rqsare iarbaDin zidul ruinat rqsare iarbaDin zidul ruinat rqsare iarbaDin zidul ruinat rqsare iarba

Din zidul ruinat rãsare iarbãE ca ºi cum privesc un vechi iconDoar roua vinovatã sã absoarbãTot sângele vãrsat de Rubicon.

De ce atunci mi-e dimineaþa oarbãªi nu mai ºtiu de-i bine cã mijescBobiþele de rouã scurse-n barbãªi spre obsidian m-ademenesc.

E zarul azvârlit într-o rãscruceªi nu ºtiu pe ce faþã va cãdeaNici drumul sorþii încotro mã duceDar totu-i scris cu sângele de stea.

Prin ochiul de licorn privesc mirat:Cum iarba creºte-n zidul ruinat.

17 aprilie 2008

146

Cezarina Adamescu

În c`ntec, ce tqcere, \n versuri ce mutism!În c`ntec, ce tqcere, \n versuri ce mutism!În c`ntec, ce tqcere, \n versuri ce mutism!În c`ntec, ce tqcere, \n versuri ce mutism!În c`ntec, ce tqcere, \n versuri ce mutism!

În cântec, ce tãcere, în versuri ce mutism!Se-nverºunã cuvântul sã stea ascuns o vreme.Mã vãd în naufragiu ºi stau întins pe istmÎn timp ce mâna dreaptã se tânguie ºi geme.

E iarna cuibãritã în cuibul cel pustiuCe toarnã în clepsidrã neînduratul bobDe-atâta risipire nu ºtiu sã-l mai îmbiuSã-mi ierte risipirea din visul celui rob.

E amintirea crudã ºi parcã jefuitãDe tot tumultul vieþii, de mustul ei amar;O stea rãmas-a albã ºi-i neasemuitãSunt negre celelalte, cu gust de înzadar.

De parcã suferit-am de-un straniu autismÎn cântec, ce tãcere, în versuri ce mutism!

17 aprilie 2oo8

147

O nuntã de cuvinte

Ce aurã de timp ireversibil!Ce aurã de timp ireversibil!Ce aurã de timp ireversibil!Ce aurã de timp ireversibil!Ce aurã de timp ireversibil!

Ce aurã de timp ireversibil,Ca o zidire întru veºnicire!Sã mã sustrag, cât o mai fi posibilDin sacra ºi profana silnicie!

Cu trupul meu oficiez o lumeEu tac: vorbeºte grâul pentru mine,Cã-n purgator sunt altfel de cutumeªi altfel de fãclii mã înlumine!

Tãcute voci în ºiruri afânateOri, dimpotrivã, vremi bãtãtoriteÎmi amintesc de fapte amânateCe niciodatã nu-s înfãptuite.

Ce aurã de timp ireversibil!Dãrâmã Doamne zidul, fã posibil!

17 aprilie 2008

148

Cezarina Adamescu

Arcadia-i pqm`ntul meu de floriArcadia-i pqm`ntul meu de floriArcadia-i pqm`ntul meu de floriArcadia-i pqm`ntul meu de floriArcadia-i pqm`ntul meu de flori

Arcadia-i pãmântul meu de floriPãmânt cu struguri grei ºi miere-n faguriAcolo dau o fugã uneoriSã mã deprind cu vechile meleaguri!

Îi dau prinos de pâine ºi de vinªi platnic sunt, dar fãrã de zgârcireCã vreau atunci când inima-i în chinSã-mi îmblânzesc nestãpânita fire.

În sihãstrie sufleteascã-nchidÎn graba cea neostoit-a clipeiÎntregul meu avut ºi-apoi desfidPe cei ce se dedau în hãu risipiei.

În tine caut vântul din vioriArcadie, pãmântul meu de flori!

18 aprilie 2008

149

O nuntã de cuvinte

În alveolele de palme str`ngÎn alveolele de palme str`ngÎn alveolele de palme str`ngÎn alveolele de palme str`ngÎn alveolele de palme str`ng

În alveolele de palme strângMireasma ferialã-a lui PrierIzvodul ei de firul de parângªi astfel eu mã simt trezorier.

Eu mângâi sfoara alb-a lumânãriiªtiind c-o s-o aprind în crucea zileiDar îmi vuieºte-n scoici talazul mãriiªi mã-ngenunche ceaþa rece-a milei.

Precum maestrul de ceremoniiCe nu-ºi dezminte niciodatã artaEu jinduiesc la alte sinergiiDar plec la drum uitând deschisã poarta.

Sunt Don Quijote fãrã scutierStârnind în vânt moriºtile-n Prier...

18 aprilie 2008

150

Cezarina Adamescu

Într-un sf`r[it de varq indianqÎntr-un sf`r[it de varq indianqÎntr-un sf`r[it de varq indianqÎntr-un sf`r[it de varq indianqÎntr-un sf`r[it de varq indianq

Într-un sfârºit de varã indianãCând nu uitasem sarea din sãrutEu am simþit o mânã diafanãSimþit-am oare sau mi s-a pãrut?

În ploi de-agheazmã m-am scãldat în zoriApoi cu trup ºi duh nevinovateAm alergat în baia de culoriPrin iarba întâmplãrilor uitate.

Pierdusem iarãºi gustul de sãrutPrecum mãtasea-crin din mângâiereCiteam în frunze-acelaºi începutªi-n freamãt un ecou de adiere.

În început de varã indianãM-a fulgerat în piept aceeaºi ranã.

19 aprilie 2008

151

O nuntã de cuvinte

Precum un evadat \n veci proscrisPrecum un evadat \n veci proscrisPrecum un evadat \n veci proscrisPrecum un evadat \n veci proscrisPrecum un evadat \n veci proscris

Precum un evadat în veci proscrisªi urmãrit de tainice himereAºa m-ascund de-o vreme prin unghereCu gândul înapoi spre Paradis.

Dar ºarpele-ndoielii-ncolãcitÎntâi pe glezne, apoi suind grumazulPrecum un laþ nu mi-a mai dat rãgazulDecât când m-a lãsat bezmeticit.

Aºa m-am deºteptat muncit de gânduriZãcând demult în reci ºi goale scânduri,De amintiri ºi noapte biciuit.

Cu ochi pãienjenit ca-ntr-o narcozãCastelul mi-e de vânturi nãruitªi-n palmã þin doar o defunctã rozã...

19 aprilie 2008

152

Cezarina Adamescu

153

O nuntã de cuvinte

Ascult ecoul sufletului tquAscult ecoul sufletului tquAscult ecoul sufletului tquAscult ecoul sufletului tquAscult ecoul sufletului tqu

Ascult ecoul sufletului tãuVenind din depãrtãrile agreste;Se-aude reflectându-se-n ferestreªi se întoarce frânt din nou în hãu.

Dar cum sã-i prind culoarea ori haloulMireasma într-un cuib de dimineaþãCã-ntunecat mi-e ochiul de albeaþãªi nu se lasã lesne prins – ecoul.

Aº vrea sã am o mânã nevãzutãOri, tresãltat, piciorul zvelt de ciutã.ªi sã-l ajung în miriºtea-nserãrii;

Sã-l þin în palme ca pe-o nestematãªi când l-oi pune la ureche-ndatãPrin el s-aud talazurile mãrii.

19 aprilie 2008

154

Cezarina Adamescu

Am adunat luminã \n cqu[iAm adunat luminã \n cqu[iAm adunat luminã \n cqu[iAm adunat luminã \n cqu[iAm adunat luminã \n cqu[i

Am adunat luminã în cãuºiSã þi-o anin pe gene ºi pe frunteDin ea fãcut-am cãtre suflet punteAveai sculptaþi în raze – cerceluºi.

ªi soarele îþi alerga prin venePrecum un vin curat ºi-aromitorFãcându-te robit ºi-nrobitorÎn sângele iþindu-se a lene.

Noi n-am gãsit finic pentru stâlpãriªi-a trebuit sã ardem lumânãri.Dar între timp se pogorâse luna

ªi stele zãmisleau întru tãcereBãnuþi de ort semnificând arvunaFãcându-ne mai-nalþi întru cãdere.

19 aprilie 2008

155

O nuntã de cuvinte

Î]i voi c`nta colind de LqzqrelÎ]i voi c`nta colind de LqzqrelÎ]i voi c`nta colind de LqzqrelÎ]i voi c`nta colind de LqzqrelÎ]i voi c`nta colind de Lqzqrel

Îþi voi cânta colind de LãzãrelPãstrând cadenþa psalmului, uºoarãªi îmbãtatã ca de o licoarãVoi îngâna icosul cãtinel.

Îþi voi cânta, apleacã-þi dar, urecheaªi-ascultã solomonica strigareA celei care ºi-a pierdut perecheaªi-o cautã de-atunci cu disperare.

Eu nu vreau sã-ntrerup aceastã vrajãªi nu mã mai sfiesc de-a nopþii mlajã.Alerg, alerg ºi cedri mã-nconjoarã

Dar unde sunt strãjerii sã mã-ngâne?I-a înghiþit a dimineþii boarãSau întâlnirea vor s-o mai amâne?

19 aprilie 2008

156

Cezarina Adamescu

Tu [tii cq certitudinea ucideTu [tii cq certitudinea ucideTu [tii cq certitudinea ucideTu [tii cq certitudinea ucideTu [tii cq certitudinea ucide

Tu ºtii cã certitudinea ucideCã dã cu barda-n pieptul dezgolitLa fel cum adevãrul ocolitÎnceþoºeazã minþile lucide.

Orice-ai alege, nu poþi ocoliCu-nþelepciune vorba potrivitãDecât atunci când temerea ivitãDe înþelesuri nu se va goli.

Dereticã lãuntru-n cumpãtareLãsând la uºã semnul de-ntrebare.În amfore lumina o culege

ªi fãrã vanitate bea din eaCã doar atunci, deplin vei înþelegeMai bine cum sã te-aureºti cu ea...

19 aprilie 2008

157

O nuntã de cuvinte

|[i \ncordeazq arcul cu sqge]i|[i \ncordeazq arcul cu sqge]i|[i \ncordeazq arcul cu sqge]i|[i \ncordeazq arcul cu sqge]i|[i \ncordeazq arcul cu sqge]i

κi încordeazã arcul cu sãgeþiApoi aºteaptã þintele preciseMulþimile de vietãþi uciseSunt îngropate-alãturi de nãmeþi.

Aºa cum puii sunt vânaþi d-ereþiLa fel mi-au fost ucise mii de viseªi toate frumuseþile promiseS-au potrivit ca nucile-n pereþi.

Cu ochiul vigilent de vânãtorMi-a doborât ºi aripile-n zbor.Dar n-am cãzut precum Icar, lovit

Ci tot mai sus m-am înãlþat pe cresteªi-am sã cobor deºi sunt istovitCa sã v-aduc a Învierii veste!

19 aprilie 2008

158

Cezarina Adamescu

Zbor de fluturZbor de fluturZbor de fluturZbor de fluturZbor de flutur

Atâta caznã sã întrup luminaªi s-o ascund în cutele de carneÎncât destule nu gãsesc povarneCa sã-mi ajungã sã acopãr vina.

Ba am sã o strecor printre lucarnePe unde se mlãdie cavatinaCu sunetele-n stare sã rãstoarneSafirul, chihlimbarul, opalina.

Iar dac-o fi-ntunericul sã-l spulberiªi s-or preface patemile-n pulberiAjutã-mã noroiul tot sã-l scutur.

ªi gândurile sã le trec prin sitãTremurãtoare ca un zbor de fluturSã-mi iau avânt spre zarea nesfârºitã...

19 aprilie 2008

159

O nuntã de cuvinte

Eram un bulgqr viu...Eram un bulgqr viu...Eram un bulgqr viu...Eram un bulgqr viu...Eram un bulgqr viu...

Când m-am aflat alãturea de spaþiuªi când pe lângã timp treceam grãbitMi se pãrea cã lutul m-a rãpitªi mã înghite lacom, cu nesaþiu.

Ca om de rând, din tinã zãmislitÎnsufleþit de Duh MângâietorEu m-am supus, simþindu-mã datorSã jinduiesc din nou spre Infinit.

Eram un bulgãr viu, incandescentCãlãtorind în spaþiul transcendent.Eu am restituit ce mi s-a dat

Alcãtuirea sa cea pieritoareÎntors la viaþa fãrã de pãcatAm învãþat treptat cum se ºi moare...

19 aprilie 2008

160

Cezarina Adamescu

Am adunat duminica-n st`lpqriAm adunat duminica-n st`lpqriAm adunat duminica-n st`lpqriAm adunat duminica-n st`lpqriAm adunat duminica-n st`lpqri

Am adunat duminica-n stâlpãriDe crin, de busuioc ºi iasomie;Aveam în ochi – crâmpei de veºnicieMiresme sfinte-mi adiau în nãri.

Era în jur atâta armonieªi loc nu mai gãseam pentru mirãriSe spulberase rãu-n patru zãriPrecum ecoul stins de ierurgie.

Se strecura prin ierburi, lin cicoareaSã-i simtã liliacului paloarea.Ispitele erau þinute-n lesã

Chiar aºteptarea-i parcã adormitãªi pentru vina de a nu fi fost iubitãAduc ofrandã a-Nvierii Messã.

20 aprilie 2008

161

O nuntã de cuvinte

Sqrutul re\ntoarceriiSqrutul re\ntoarceriiSqrutul re\ntoarceriiSqrutul re\ntoarceriiSqrutul re\ntoarcerii

Sub vâscul cel cu frunze-agãþãtoareAu curs azi noapte licuri de luminã.Îmbrãþiºaþi am stat sub luna plinãSãrutul – pânã a-nceput sã-nfloare.

ªi-n zori, motive dulci de cavatinãNe-nvãluiau în stranie paloareE vremea sã ne-ntoarcem la izvoareCând nici o umbrã nu sclipea de vinã.

Când despuiaþi de straiele-n vãpaieÎn baptiseriu ca într-o copaieNe scufundam în sfântã îmbãiere.

În numele Treimii, care-i UnaSimþeam în nãri – de mirt – o adierePriveam complice prin ferestre – luna...

20 aprilie 2008

162

Cezarina Adamescu

Sonet cu acanteSonet cu acanteSonet cu acanteSonet cu acanteSonet cu acante

Acorduri de clavire ºi de harpeÎn revãrsãri primare, fascinante,Mã-mprejmuie parfumul de acanteªi parcã eu hipnotizez un ºarpe.

Mã mustrã azi renascentistul DanteCând strig horaþianul: Diem Carpe!Simt nurii tresãrind în zvon de harpeªi-mi þin isonul coruri de bacante.

Am sã ascult misterul palpitândÎn mijlocul eternitãþii cândÎnþelegând cã viaþa-i o himerã

Un cât, un bob într-un imens oceanÎn valea Învierii – pasagerãAº vrea sã iau aminte la Pean!

20 aprilie 2008

163

O nuntã de cuvinte

Liba]ieLiba]ieLiba]ieLiba]ieLiba]ie

Am sã mã-mbãt cu vinul de rubarbãSã-mi descleºtez cuvintele din gurãCã ele-s doar a inimii epurãªi-s picurii de rouã noaptea-n iarbã.

Agonizeazã-n palmã o florinãÎn sinergie cu un câmp pe magmãªi ametistul pare o sintagmãDantelãrie de agate, finã.

M-ating de o geodã-catedralãCu fruntea tristã atingând pe coalã.Miasmele de fosfor lâncezesc

În alge negre-noatã peºtii sclaviMeduze muribunde putrezescDe-atâta vânt sunt þãrmurii bolnavi...

20 aprilie 2008

164

Cezarina Adamescu

Sonet ostenitSonet ostenitSonet ostenitSonet ostenitSonet ostenit

De la un timp mi-s clipele-osteniteªi din clepsidrã nu vor sã coboareS-au parfumat ºi moaºtele-n odoareÎn timp ce spaþiul, lacom, mã înghite.

Mã rog: fã-mi Doamne gard în jurul caseiªi-mprejmuieºte cu privirea clipaCã tot mai mult mã vãlureºte pripaªi vin precum Peer Gynt la moartea Aasei.

De la un timp nu mai citesc litaniiªi nu mã-nchin în faþa Ta-n metanii.A putrezit în coajã mãrul prim

ªi mânurile-albite în ascezãDar nouã nu ne-a fost sortit sã fimPerechea vinovatã din Genezã.

21 aprilie 2008

165

O nuntã de cuvinte

Sonet cqzut din tiparSonet cqzut din tiparSonet cqzut din tiparSonet cqzut din tiparSonet cqzut din tipar

E viaþa mea cãzutã din tiparÞesutã în cuvânt cu acribieE-o clipã-ntr-un ocean de veºnicieªi-i patimã, iluminare, har.

Adeseori, eºarfã cenuºieE voalul ce acoperã mãcarCã stins fiind, tãciunele din jarRãmâne praf vândut pe veresie.

E pasãrea având în coad-o lyrãªi e strivitul fir de calomfirã.În arºiþã e apa de cleºtar

Ce ostoieºte vipia-n câmpieE suflul necesar unui sticlarCe naºte-n forme prunci de Poesie...

21 aprilie 2008

166

Cezarina Adamescu

Sonetul cqutqriiSonetul cqutqriiSonetul cqutqriiSonetul cqutqriiSonetul cqutqrii

Nu bãnuieºti, iubite, ce dureroasã-i pândaCând fiecare-aºteaptã miºcarea celuilalt.ªi arcuiþi îndatã, precum felina-n saltκi pregãteºte sieºi, premeditat, osânda.

Noi zgândãrim tandreþea, ce-a devenit ”infern”ªi gesturile toate, nu valoreaz-un banMai caut cu ardoare ”zãpada de mai an”Dintr-un calup de ceaþã, iubirea cum s-o cern?

Dar fiecare-aºteaptã, desigur altcevaªi orizontul parcã e scrijelat de-o stea.Suntem protagoniºtii unui spectacol sfânt;

Inconºtienþi ºi gureºi, respingem eminenþaOficiem prin alþii, iubirea din CuvântDar separaþi de-orgolii, pierdut-am chintesenþa...

Marþea seacã28 aprilie 2008

167

O nuntã de cuvinte

Infernul iubiriiInfernul iubiriiInfernul iubiriiInfernul iubiriiInfernul iubirii

În lovituri de graþii suntem atât de-abiliÎncât miºcarea noastrã strãmutã constelaþii.Îi înãlþãm iubirii – necontenit – libaþiiÎn timp ce ne prefacem indiferenþi, ostili.

Nici întâmplãrii simple nu-i descifrãm eresulCã ea se disipeazã, în vãlãtuci de fum.Dar unde-i fascinantul, misterios parfum,Pre câtã vreme astãzi, un altu-i înþelesul?

E denia cea sfântã pornitã-n marþea seacã;S-ascundem, se cuvine, pumnalul scos din teacã.Degeaba ascultat-am catisme ºi pisanii

Din patemile toate, nimic n-am înþeles;Pe drumuri diferite, senini noi am purcesªi râde saltimbancul, ºi râd în hohot anii...

22 aprilie 2008

168

Cezarina Adamescu

Sonet cioplit \n jadSonet cioplit \n jadSonet cioplit \n jadSonet cioplit \n jadSonet cioplit \n jad

Închise-s toate porþile din ceruriªi sunt pãzite straºnic de zãvoziAu dispãrut ºi îngerii rapsoziCu aripe cãzând de aspre geruri.

Sã fii la douã capete de podAcelaºi, nu e cu putinþã.Gãseºte-þi mãreþia-n umilinþãSã nu te-ndrepþi direct spre eºafod.

Sã fii blestem ºi binecuvântareAcelora din jur ce nu-s strãiniUn trandafir ºi-adunã doru-n spiniCenuºa mângâierii astãzi jar e.

E-un vis fermecãtor, cioplit în jadPurtând un nume scump: Adoniad!

22 aprilie 2008

169

O nuntã de cuvinte

Sonet \n agonieSonet \n agonieSonet \n agonieSonet \n agonieSonet \n agonie

Spre-ntors acum sunt toate cãrãrile pierduteDar unde sunt acele dulci armonii de veghe?Precum Morgana umblã-n pustiu la mii de legheDar nu-ntâlneºte darã, decât cetãþi durute.

E ºlefuitã piatra de mâinile dibaceO gâzã-nsângeratã stã prinsã-n chihlimbar.Aºa cum stã cuvântul cel sfânt din SinaxarÎn cugetul de trup se isc-un zvon de pace.

Dar parcã-n ochi lumina s-a micºorat a searãDintr-un ungher pândeºte iubirea ca o fiarã.Peretele de sticlã se sparge în câmpie

ªi se înalþã parcã azurul din pãmântDe când în agonie mi-e ostoitul cântÎn carnea din cuvinte, cuþitul: ranã-nvie!

22 aprilie 2008

170

Cezarina Adamescu

Sonet \n davqSonet \n davqSonet \n davqSonet \n davqSonet \n davq

În sufletul scindat, zãdãrnicitã-i rugaªi se trudeºte fiara cãzutã-n faþa porþii.Cu lumânarea-n mânuri, un orb aruncã sorþiiMigraþii de cuvinte îmi scapã-abia cu fuga.

În spasme incolore se zbate ziua visulCerºeºte îndurare instinctul adormit.O floare încolþeºte în gândul eremitDar are rãdãcina pierdutã-n Paradisul.

Îmbrãþiºãri pierdute, mirãri decapitateκi pregãtesc în tainã câmpii de-asasinate.Dar gânduri luminoase au renãscut în dava

Purtate-n unduire de molcoma Vltavaªi Poesia însãºi mã naºte ºi mã ceartãCã mi-am aflat da-seinul chiar dincolo de artã...

22 aprilie 2008

171

O nuntã de cuvinte

Sonet \n averseSonet \n averseSonet \n averseSonet \n averseSonet \n averse

Eu pânã la orbire te-aºtept înduplecatã;Mãsuri de versuri albe cenuºa mi-o presarãPrecum îndrãgostita ibovnicã de-o searãÎn ochii stinºi am cerul cu zarea sfâºiatã.

Te-ascund mereu în cuibul mic al palmeiPrecum pe-un fluturaº în crisalidãIar inima te cautã, lucidãÎn sânul neprihanã-al Mater Almei.

ªi ca în rame scumpe, tablouri genuineApar în minte iarã ºi se însufleþescÎmi stãruie ºi-acuma motivul arabescPe care l-am aflat odatã-între ruine...

Tu în palori de umbre continui sã exiºtiªi nici nu ºtii ce-averse de dragoste îmi iºti

22 aprilie 2008

172

Cezarina Adamescu

Sonetul [arpeluiSonetul [arpeluiSonetul [arpeluiSonetul [arpeluiSonetul [arpelui

La neiubire-i ºarpele damnatDoar mãrãcini ºi pulbere mâncândªi anevoie trupul sãu târândEl încã-ademeneºte la pãcat.

ªi dac-ar colinda târ⺠EladaÎntr-o clipitã, cu priviri sticloaseªi-un ºuierat ce-þi vârã frica-n oaseÎn ascunziºul sãu ucide prada.

Pe înserate vlaga îi slãbeºteDar, pe mãsurã, ºi veninu-i creºtePe cât de înþelept – e ºi perfid.

Adeseori e-ales ca talismanCu sângele cel rece ºi morbidE ºarpele teribil de uman.

23 aprilie 2008

173

O nuntã de cuvinte

ConcretConcretConcretConcretConcret

Când cumpãna odihnei se înclinãDezleagã înþelesuri de priciniTe nevoieºte sã aduni luminiªi pentru vremea când vei fi în tinã.

Cad albele cuvinte peste tâmpleªi din azur cad mii de fulgi de clipe.Târziul mã absoarbe din risipePãstrând ce va fi dat sã se întâmple.

Aºa cum cãutând o perlã rarãEu dezghioc cochilii iar ºi iarãªi-n tot efortul meu cãtre nimic

Mã-nalþi ºi iar cobor pe sfânta scarãªi mã agãþ de-o înnodatã sfoarãDar de la demnitate nu abdic.

23 aprilie 2008

174

Cezarina Adamescu

Sonet la lum`nareSonet la lum`nareSonet la lum`nareSonet la lum`nareSonet la lum`nare

Mi-e harul ontologic moºtenitPe umeri invizibili îmi port dorulMi-mpãrtãºesc fiinþa la zenitªi în iubire-mi regãsesc izvorul.

Cuvintele mã scriu la lumânareMã mântuie-nainte de sorocÎmi aflu alinare-n ispisocªi-mi pare totul o halucinare.

De-o tainã pururi eu mã simt trãitãCând scriu mi-e gura parcã dauritã.Atâtea sunt – destine singulare

Ce au uitat mirosul de pãdurePierzându-se-n þinuturi lagunareNemaiputând povara sã-ºi îndure...

23 aprilie 2008

175

O nuntã de cuvinte

Simfonii de clipeSimfonii de clipeSimfonii de clipeSimfonii de clipeSimfonii de clipe

În drumul meu, stihii tâlcuitoareDin tot ce-i azi, nimic nu mai rãmâneCã nimeni ºtie clipa sã amâneTrecutu-i doar o albã zburãtoare.

ªi cum sã legi trecut de viitor,Cum legi o luntre valul sã n-o ducãÎn larg ca pe corabia nãlucãMânatã de-Olandezul Zburãtor?

În simfonii de clipe ducem dorulªi-n tulburãri mereu schimbãm decorul.Se scurge-adânc iubirea-n dulci meandre

Ca-n tot atâtea mlãdieri felineFlãmândã-s azi de gesturile tandrePrefigurând surâsuri angeline...

23 aprilie 2008

176

Cezarina Adamescu

Don CesarDon CesarDon CesarDon CesarDon Cesar

Se duc poeþii-aºa cum au trãitÎn patria de ei închipuitãIar timpul care-i cerne ca prin sitãRãmâne fãrã ei mai sãrãcit.

ªi viaþa risipitã în cuvinteO iau cu ei ca pe un sfânt secret,Ei rând pe rând se leapãdã discretDe ”foaia pentru inimã ºi minte”...

Rãmân apoi, ca-n ironia sorþiiPetalele de vers în dreptul Porþii.Se duc poeþii într-o lume dreaptã.

Când se gãtesc îndatã de plecareCuvântu-i defineºte ca o faptãªi se întorc la ceas de sãrindare...

24 aprilie 2008

177

O nuntã de cuvinte

Sonet pentru Ario ParadisSonet pentru Ario ParadisSonet pentru Ario ParadisSonet pentru Ario ParadisSonet pentru Ario Paradis

Într-o noapte sfântã, chiar în Joia MareTrist, în Ceea lume, gata sã-l primeascãA plecat Poetul sã se-nnemureascãªi-a lãsat în urmã-i semn de întrebare.

Prea sãtul cu fraþii sã se rãzboiascãCum se duce omul seara la culcareA plecat sã cânte DoinaDoinaDoinaDoinaDoina la mioarePãstorind cuvinte-n limba româneascã.

Din þinutul-leagãn, scumpul BaaadBaaadBaaadBaaadBaaadA plecat Poetul singur înspre HadAducând prinoasa minþii lui – izvod.

Dezbrãcat de aer, dezgolit de sângeNe-a lãsat Poetul, dãruiþi cu RodRodRodRodRodLimba româneascã-n doliu e ºi plânge...

Joia Mare24 aprilie 2008

178

Cezarina Adamescu

Sonet memorialSonet memorialSonet memorialSonet memorialSonet memorial

E cosmosu-mbrãcat în strai cernit.Cu moartea astãzi moartea omorândTu ai cãlcat-o în picioare – cândÎnspre Lumina vieþii ai pornit.

În crucea sâmbetei închis, ai ºtersCuvântul de pe buze zãvorâteªi tânguirile sunt parcã izvorâteCu-ncepãtura tainicã din vers.

ªi uns aºa cu Mirul PoesieiAi descuiat izvorul ierurgiei.Apoi umblând cu Sfântul Epitaf

În drumul de la cruce la mormântTu ai ales fântâna cenotafªi-ai pus chezaº Cuvântul-Legãmânt.

26 aprilie 2008

179

O nuntã de cuvinte

|ngropat \n crini|ngropat \n crini|ngropat \n crini|ngropat \n crini|ngropat \n crini

Sintagmele trec toate-n oseminteCãmãºi de rouã cu ivor brodateªi-s la picior de-altar înmormântateCând peºti nãuci se-adapã din cuvinte.

Cenuºi în patru vânturi spulberateCiuperci de suflul greu acum iscateDrept pildã ºi folos– învãþãminteÎntemeiate spre a-nu fi uitate.

Din gheare lepãdate de condoriCuvintele s-au prefãcut în flori.Deasupra Hiroshimei presãrate

În august numai crini însângeraþiNoian peste fãpturi carbonizateCa morþii sã, revinã-n ziduri – fraþi.

26 aprilie 2008

180

Cezarina Adamescu

Sonet de ne\mpqcareSonet de ne\mpqcareSonet de ne\mpqcareSonet de ne\mpqcareSonet de ne\mpqcare

Un loc între voi, nu îmi aflu, o, nuAl meu e – în toate – doar gândul rãmasTemeiul iubirii eu altora – lasLa cuibul prielnic, degrabã te du.

Ce caut, ce caut în oaza de vis?Truditã în taina în care am masPrecum cerºetorul cel orb, de pripasUmblând anevoie, cu suflet ucis.

În neîmpãcare ºi-n veºnic rãzboiSã stingã, nu poate, lumina din doi,Cu umãrul, reazem, acuma absent

Scãldatã-Nviere în sânge pascalSã vinã ºi sã mã acopere lentCã tare strãin mi-e pãrelnicul mal...

26 aprilie 2008

181

O nuntã de cuvinte

Sonetul erorilorSonetul erorilorSonetul erorilorSonetul erorilorSonetul erorilor

Pe umeri port planete de eroriNici cosmosul nu poate sã le þinãCã-s toate îngropate în luminãªi iscã noi furtuni de meteori.

Aº vrea din ele-un pom sã rãsãdescAici lângã pridvor de catedralãCa pe o paginã de carte, goalãPe coaja lui, cu sânge iscãlesc.

Cum se ascunde-n malachit luminaAºa mi-ascund ºi lacrima ºi vina.Cum numai strigãtul se-nfige-n ranã

Mã voi dezlogodi încet de tinãºi cãpãtând o aurã umanãÎmi voi gãsi mormântul în Luminã...

26 aprilie 2008

182

Cezarina Adamescu

Sonet stingherSonet stingherSonet stingherSonet stingherSonet stingher

Nimic mai trist, nimic mai trist ca, darãO Înviere în singurãtateCând orice gând îþi pare pe furateªi vinu-þi face pâinea mai amarã.

Bineþe, cui sã-i dai în Noaptea SfântãCând toþi sunt veºmântaþi în starea lorªi-un sentiment ostil, ucigãtorCu graþie, pumnalu-n piept împlântã.

Spui Domnului cã-i Bine c-a-nviat!ªi-adormi stingher, cu suflet ruinatCã nu e nimeni care sã-þi rãspundã

ªi sã-þi confirme : Cã-i Adevãrat!ªi spleenul care veºnic te inundãL-ascunzi într-un sfâºietor oftat.

26 aprilie 2008

183

O nuntã de cuvinte

Sonet \n preajmqSonet \n preajmqSonet \n preajmqSonet \n preajmqSonet \n preajmq

Tu stai la poartã singur ºi baþi încetiºorNu-i nimeni sã-þi deschidã iar pãzitoru-i dus.E ferecatã, iatã, fereastra dinspre-Apusªi-un corb de întuneric alunecã în zbor.

Þi-e mintea-n pribegie acum, la pol opusPurcede revolutã la naºterea dintâiªi învegherea clipei te-opreºte sã rãmâiCam câtã lânã albã a mai rãmas pe fus.

ªi toarce singur timpul din caierul – noianSã-l mituieºti te-ncumeþi, dar nu primeºti un ban.La marginea acelui þinut de nicãieri

În preajmã vezi plutind strãinele nãluciDar nu e nici un suflet sã-i dãrui mângâieriªi-ai dat într-un devreme de un ostrov de cruci...

26 aprilie 2008

184

Cezarina Adamescu

Sonet imperfectSonet imperfectSonet imperfectSonet imperfectSonet imperfect

Îþi dau întâlnire în spiritÎþi dau întâlnire în trup,Îþi dau în celulele minþiiªi-n toate eu vreau sã mã-ntrup.

Nevoie-ar mai fi de luminãNevoie-ar mai fi ºi de albPãmântul cu grâul se-ntinãCu dinþii eu liniºtea rup.

ªi-mi sfâºii cu dinþii durereaCãmaºa o lepãd la sorþiªi-i chem pe blajinii, cuminþiiCu mierea sã-nduplece fierea.

N-am cui sã împart nici comândulCând prea ghiftuit e flãmândul.

27 aprilie 2008

185

O nuntã de cuvinte

Via]a firiiVia]a firiiVia]a firiiVia]a firiiVia]a firii

Înmormântaþi în viaþa sfânt-a firiiCei vii se-ntorc o clipã îndãrãtSã mai miroase florile de-omãtªi-apoi purced la crucea nemuririi.

Lumina lumânãrii umbrã n-areªi se consumã putredã de seuAº vrea din ea mãcar un strop sã beuAtunci când întunericul mã-nfloare.

Închipuirea firii fãrã moarteRãmâne-ntre coperþile de carteDe nu se-nalþã lin spre Empireu.

Ori chiar de-a dreptu-n pisc de PantheonDar spulberatã-n þãndãri de EonLumina-aceea, negreºit, sunt eu.

28 aprilie 2008

186

Cezarina Adamescu

Pe calea regalqPe calea regalqPe calea regalqPe calea regalqPe calea regalq

Cu buze biciuite de cuvintePoeþii azi se urcã-n tren regalEi cautã meleagul idealCare se aflã în ceasloave sfinte.

Cu vreascuri ude-aprind un foc bengalªi-l întreþin cu „foaia pentru minte”.Cenuºa lui cea sacrã ºi fierbinteO cern neliniºtiþi într-un pocal.

Gãsesc cu greu înaltul din strãfunduriªi doar printre strãluminate gânduriCând toaca-n cer se-aude desluºit

Cu gesturi adunate în tãcereÎn semn cã verbele s-au înfrãþitSunt mir de nard din depãrtate ere...

28 aprilie 2008

187

O nuntã de cuvinte

Sonetul trenului regalSonetul trenului regalSonetul trenului regalSonetul trenului regalSonetul trenului regal

Dispar în tren regal ca într-o ceaþãPoeþi blazaþi ce pãstorind luminaPe ºine-ameþitor lãþindu-ºi vinaNespovediþi grãbesc spre Ceea Viaþã.

Cu chipuri pe efigii ºi blazoaneªi vultureºti priviri ºi solzi în ghearePostaþi pe tabloidele ziareTrufaºi, damnaþi ºi asupriþi de toane.

În trenu-acesta princiar, se pare,E crema limbii noastre tutelare.În zbor de ºine –azvârl cu epitete

Metafore, sintagme insolite,Regalii zilei au argint în pleteI-aºteaptã-n gãri amante pãrãsite...

28 aprilie 2008

188

Cezarina Adamescu

Sonet \n [oaptq arsqSonet \n [oaptq arsqSonet \n [oaptq arsqSonet \n [oaptq arsqSonet \n [oaptq arsq

Eu ºtiu cã nici o cirtã nu mã voi abateªi-o sã mã-nalþ spre frumuseþea desfãtatãCa pe un pisc ce-mpunge bolta înstelatãCu ºoapta arsã de o sfântã voluptate.

ªi de la lujer pân-la fruntea luminatãMai înainte ce-a porni spre râul LetaeCu gene-n rouã ºi cu flori de-omãt în pleteÎn crinã-albã-aº vrea sã fiu întruchipatã.

E osteneala vieþii acuma pe sfârºiteªi toate se retrag bolnave de paloareÎþi pregãtesc în tainã veºmintele cerniteÎn marea de luminã sã las un semn de bine.

Dar câþi îl decifra-vor, pe înþelesu-i, oare?O clipã cât un veac, abia de mã mai þine...

1 mai 2008

189

O nuntã de cuvinte

Sonetul vocilor uituceSonetul vocilor uituceSonetul vocilor uituceSonetul vocilor uituceSonetul vocilor uituce

Dar tinereþea, încotro se duce,Aºa zmucitã sã apuce-un trenDe parcã toate merg înspre EdenDe ce mã strigã numai voci uituce?

Noi repetãm acelaºi leit-motivÎn timp ce la o cruce modelãmªi cu lumini pe boltã înstelãmCând ne miºcãmn ca-ntr-un tablou votiv.

Iar viaþa, cât-a mai rãmas, depindeDe felul cum ne-am adunat merinde.De ce e mai puternicã ispita

ªi uneori se pierde din vedereIubirea ce se mistuie-n tãcereªi curg regrete cu nemiluita?

Armindeni, 2008

190

Cezarina Adamescu

Sonet-pastelSonet-pastelSonet-pastelSonet-pastelSonet-pastel

Ca-n vãlul Mayei se-nveºmântã visulCât mai departe amânând trezireaIzvoare despletite scaldã fireaCu largi efluvii populând abisul.

Obloane cad, iar ivãrele scapãDintr-ale lor încuietori de steleªi se opresc din dans nebune ieleAtunci când noaptea în ºuviþe crapã.

Se-aud prigorii cum se duc la apãCu gurile-atârnând – de cântec greleªi printre ale cerului zãbreleSãrutã roua când din zbor se-adapã.

Priviþi, solie - aduce - acum trimisulCu ea sã mãrgineascã paradisul...

A doua zi dupã Armindeni2008

191

O nuntã de cuvinte

Sonetul depqrtqriiSonetul depqrtqriiSonetul depqrtqriiSonetul depqrtqriiSonetul depqrtqrii

Când trup ºi suflet nu sunt de-o mãsurãIubirea cu amnarul nu se-aprindeªi-nvinsã de o gravã imposturã

Cãtre durere ºi tristeþe tindeAtunci degeaba cornul de rãsurãTrimite-va din depãrtãri – colinde.

Vegherile ºi rugile fiindeRecheamã la dintâile candoriªi-n noaptea strãbãtutã de fioriUn duh nãzuitor ºi blând descinde.

În Paradis, beþie de culoriªi-o pace care pururi nu se vinde.Þinându-þi de viatic ºi merindeCând liniºtit te pregãteºti sã zbori...

Dupã Armindeni, 2008

192

Cezarina Adamescu

Sonet fabulosSonet fabulosSonet fabulosSonet fabulosSonet fabulos

Amanþi de rouã pururi invocaþiSã vinã treji la ceas de abanosFrãþeºte sunt de sufletele legaþi

ªi gustã din prezentul fabulos,Visând cã-s de pe-acum eternizaþiÎntr-un miraj al nunþii – maiestuos.

Se împlinesc în pãmânteascã-ardoareÎn trup ºi suflet pururi rãstigniþiAmanþi cu fulgi de nea împodobiþiÎntr-o pãrelnicã îmbrãþºare.

Cuvintele-adieri pe albe paginiCa ploile fierbinþi cãzând pe oaseÎnaltul din strãfunduri vaporoaseÎl cheamã neaua rãscolind imagini...

Dupã Armindeni, 2008

193

O nuntã de cuvinte

Cuvinte fqrq umbrqCuvinte fqrq umbrqCuvinte fqrq umbrqCuvinte fqrq umbrqCuvinte fqrq umbrq

Cuvintele nici umbrã nu mai au, nici duhCi-s suflu sistolic ºi bat nebuneºteCând gândul meu cu altul se uneºteÎnspre zenit pluteºte în vãzduh.

Sunt gânduri ce se zbat precum o ciutãCe-i în capcanã ºi-i prea sperioasãCu ochiul rugãtor genunchiu-ºi lasãSub cornul de Selenã – renãscutã.

Am gânduri puzderii, ºi vreau sã le nascMustind de arome, sãrite din teascªi când se-nchid iar corolele vii

Deschide lumina cãrare spre sineSunt gânduri bãtrâne ºi gânduri copiiSunt mirul de nard uns pe trupuri blajine...

2 mai 2008

194

Cezarina Adamescu

Ninsoare de luminqNinsoare de luminqNinsoare de luminqNinsoare de luminqNinsoare de luminq

E vinul porfiriu în vechi pocaleªi moliciuni de cântec însoþescÎntreg alaiul când sãrbãtorescIubirea în acorduri triumfale.

Ninsoare de luminã peste pleoapeÎnduplecã vederea sã stea treazãPre când serarea nici cã mai cuteazãS-amuºine pupilele mioape.

Prinosul tãu aºeazã-l pe altarCa binecuvântat prilej de harªi-alãturi sã-l aºezi de mirtul crud

În dulci miresme de salcâm regalCând pribegind din nord ºi pânã-n sudCu trupul gol s-aprinzi un foc bengal...

2 aprilie 2008

195

O nuntã de cuvinte

Sonetul viorilorSonetul viorilorSonetul viorilorSonetul viorilorSonetul viorilor

Sub ceruri iarba înfloreºte-n legeUitând a se-ntreba cine-o cosiOri cine, dezinvolt o va culegeSpre-a nu purcede a se irosi.

Iar sunetul te-ndeamnã-acum sã taciCuvintele, ce buciume stridente!Când toate amintirile-s absenteIar luna miºunã de vârcolaci.

Strãjerii nopþii, stropi de licuriciPresarã iarba-n luminiþe vii.ªi-atâta farmec dau, cã nu mai ºtiiCine-i stãpân pe vraja de aici.

Departe, tânguitul de vioriAnunþã înfloriri de meteori...

2 aprilie 2008

196

Cezarina Adamescu

Sonet \n formq de cruceSonet \n formq de cruceSonet \n formq de cruceSonet \n formq de cruceSonet \n formq de cruce

În candelã sufletul mamei e viuNuntit în lumine în formã de cruceIar când o privesc, mângâiere mi-aduceAºa cum o oazã ivitã-n pustiu.

Nevoie nu prea e de vorbe-uituceDe gustul acesta aproape sãlciu.De-o vreme se face în sânge târziuªi greierii-mi cântã printre uluce.

Bobocul din tainiþã, cel ce-a-nfloritCe veºted e astãzi în plinã rodireCuvinte ca frunzele m-au podiditCu sângele negru în nãsãdire...

În drumul nesfârºit spre veºnicieIubirea îmi aleg drept temelie...

3 mai 2008

197

O nuntã de cuvinte

Trup cu ape g`nditoareTrup cu ape g`nditoareTrup cu ape g`nditoareTrup cu ape g`nditoareTrup cu ape g`nditoare

Gelos pe umbra care te urmeazãªi care uneori o ia-nainteGelos pe timpul care nu te mintePe dragostea ce binecuvânteazã.

Dar încã nedeprins cu lucruri sfinteªi nici cu-acele ape ce migreazãPe pâinea vie care sângereazãPe omoforu-nveºmântând cuvinte...

Ieºind din labirintul lui DedalSã zugrãveºti icoanã pe santal.Din trupul tãu cu ape gânditoare

Izvorul tãmãduitor învieRevarsã-l ca pe sfintele odoareSpre-aceia ce râvnesc la veºnicie...

4 mai 2008

198

Cezarina Adamescu

Sonet \n duhul vie]iiSonet \n duhul vie]iiSonet \n duhul vie]iiSonet \n duhul vie]iiSonet \n duhul vie]ii

Sã laºi deschisã uºa dimineþiiÎn dulce tainã ºi obedienþãApoi, cu ºi mai multã reverenþãDin sfânt potir sã guºti din duhul vieþii.

Simþind în jur parfum de rozmarinCu un coltuc de cremene tãioasãÎn sfântã îndrãznealã, ca o coasãSã tai abisul veºnicei lumini.

În pacea veþii fãrã de sfârºitTu nevoieºte-te sã fii desãvârºit.În prag de sanctuar depune-þi ortul

Spãlat ºi primenit în sfânt, botezulÎnvãluit în crismã spune CrezulCu azima dintâi sfinþeºte-þi cortul...

5 mai 2008

199

O nuntã de cuvinte

Tqcerea din cuv`ntTqcerea din cuv`ntTqcerea din cuv`ntTqcerea din cuv`ntTqcerea din cuv`nt

Ce apã vorbitoare ºi fecundãDin trupul cel setos ºi obrintitPrecum un gând pios ce-a izvoditCe-l simt din adâncime cum inundã.

ªi clipa care brusc în uºã-mi bateIntempestiv cerându-mi un tributSe zvârcoleºte-n cortul meu de lutªi vrea sã-mi þinã de eternitate.

De-o viaþã Timpul vreau sã-l ctitorescDar vin pândarii ºi mã jefuiesc.Balanþa-nclinã mult înspre amurg.

ªi în cuvânt se face-acum tãcereIar lacrimile curg spre înviereAºa cum curgem noi spre Demiurg.

5 mai 2008

200

Cezarina Adamescu

Sonetul urmelor pierduteSonetul urmelor pierduteSonetul urmelor pierduteSonetul urmelor pierduteSonetul urmelor pierdute

Sã ne-nfruptãm cu pâinea împãcãriiÎn vinul milosteniei scãldaþiSã fim întru lumina sfântã, fraþiCând nãzuim la crucea îndurãrii.

ªi-n îndelungã jertfã primeniþiLa stingerea de sine mai apoiNe vom afla în necurmat ostoiScãldaþi în sânge dar neprihãniþi.

Aºa cum la-nceputuri ne-am ivitDin chivotul de carne-atunci sfinþitNe poartã umbra-n nopþile-abãtute

Spre poarta mare ocolind luminaPe tãlpi desculþe ni se-ngroaºã tinaDar urmele-s definitiv pierdute...

5 mai 2008

201

O nuntã de cuvinte

Icoanq pe santalIcoanq pe santalIcoanq pe santalIcoanq pe santalIcoanq pe santal

Mã vindec azi prin sarea Poesieiªi mã scufund cu ea în baia morþiiSã mã-nveºmânt în vers ca-n faþa PorþiiSub umbra blândã a melancoliei.

Icoanã pe santal îmi e ºi CrezDoar ea-n Sahara poate sã mã poartePe cât m-apropii negreºit de moartePe-atât de mult de ea mã-ndepãrtez.

În snop – cuvinte tãmãduitoareLe scot din labirintul lui Dedalªi izvorãsc icoane pe santalDin trupul sãu cu ape gânditoare.

Un strop de sânge e într-un pocalPurtat prin labirintul sideral.

5 mai 2008

202

Cezarina Adamescu

Sonet neperecheSonet neperecheSonet neperecheSonet neperecheSonet nepereche

Mã mustrã vântul în ecouNimic nu-i nou, povestea-i veche:Suntem superbã neperecheAl mãrii cearcãn e-n halou.

În ochiul cerului imensNe oglindim precum am fostªi cãutându-ne un rostNe amintim pierdutul sens.

De moarte trecem la un pasNe batem joc de ce-a rãmas.

Corãbii ºi nãluci de ceaþãPrivim în zare cu nesaþiuMarionetele n-au spaþiuªi ne mirãm: prea scurtã aþã...

8 mai 2008

203

O nuntã de cuvinte

Spre finis terraeSpre finis terraeSpre finis terraeSpre finis terraeSpre finis terrae

Am încercat sã tulbur întâmplareaCu iz terifiant ºi beatificRãpit ºi dus înspre tãrâmul miticMi-a înflorit în iriºi toatã zarea.

ªi prisoseºte-n dar aluatul pâiniiIzvoarã a nespuselor comoriÞi-a încolþit subit corola mâiniiÎn mângâiere ca de-atâtea ori.

Pãream îndepãrtaþi la mii de ereDe-aceal ocean la þãrmul Finis Terrae.Citeam intens versete din Levitic

Dar cine se mai întreba atunciDe ce cãlcam o sutã de porunciCu gândul tot la plaiul mioritic?

9 mai 2008

204

Cezarina Adamescu

205

O nuntã de cuvinte

Sonet de la o frunte la altaSonet de la o frunte la altaSonet de la o frunte la altaSonet de la o frunte la altaSonet de la o frunte la alta

Iar de la frunte la o altã frunteEcoul revolut e în pierzanieDar cine-ºi poate da iubirea danieCând gândurile nu mai vrea sã-nfrunte?

Abia trezit din vis un crin asudãTresare candela-n lumini subþiri.Ce multe ºi rebele amãgiri!Un lied sucombã-ntr-o vioarã crudã.

În minte bãtãlii atemporaleÎn inimã cârcei de neputinþãSingurãtatea naºte cu priinþãDefuncþii prunci din propria fiinþã.

Iar numele precum un cerc deschisE pod de mâini revendicând abis..

8 mai 2008

206

Cezarina Adamescu

În zarea de g`ndÎn zarea de g`ndÎn zarea de g`ndÎn zarea de g`ndÎn zarea de g`nd

Când steaua rãmâne gravidã cu piatraIar sângele li se rãsfrânge-n abisCe chip cercãnat are pruncul ucisCând sufletul lui reînvie în vatra!

Un mugur se naºte în zarea de gândPãmântul miroase a busuioacãMi-e somnu-ncremenit ºi nu ºtiu dacãMai prindem luna-n mâini atuncea când

În fraged lut eu caut piatrã seacãªi las ursita benevol sã treacã

Îmi miºunã morþi în prelnicul visªi orb de lumina în care alunecÎn fum de rãºinã treptat mã întunecÎn floarea de mãr - paradis interzis...

8 mai 2008

207

O nuntã de cuvinte

Floarea NoemeiFloarea NoemeiFloarea NoemeiFloarea NoemeiFloarea Noemei

ªi ultima lavã se va stinge-n curândMai palidã chiar decât floarea noemeiO stea izbucnitã în raiul poemei.Noi nu vom afla nici mãcar clipa când...

Rãmâne-vor împrãºtiaþi chiparoºiiDrept jertfã o ultimã ardere-n trupPrivi-vom uimiþi cum în lac se întrupDin stropi se vor naºte atunci stele roºii.

Iar mândrul Pompei sub lavã încinsãLãsa-va pe-alocuri, fierbinþi, stranii paºiSchelete-nnegrite din munþii golaºiDe vânturi din nord materia linsã...

ªi când isprãvi-vom refrenul ºi cântulNe vom întreba: unde-i oare Pãmântul?

8 mai 2008

208

Cezarina Adamescu

Sonet \n duh de-ndrqgostireSonet \n duh de-ndrqgostireSonet \n duh de-ndrqgostireSonet \n duh de-ndrqgostireSonet \n duh de-ndrqgostire

ªi nici nu ºtii câtã tandreþe cere mânaCând mângâie o strunã cu arcuºul;Din cãlimarã se prelinge tuºulªi-n vârf de panã înfloreºte runa

Îmbrãþiºate sunt ºi aerul ºi formaÎntru acelaºi duh de-ndrãgostireCe cade primãvara peste fire.În inimi clocoteºte-atunci dulceaþa.

Frumoºi ºi orbi ne dãruim candoriiªi înãlþãm catarg din roata moriiCa-ntr-un târziu, de patimi dezlegaþi

ªi prin Cuvântul viu redaþi tãceriiÎn anotimpul sfânt al ÎnvieriiSã fim spre cer – de serafimi purtaþi.

10 mai 2008

209

O nuntã de cuvinte

Andante cantabileAndante cantabileAndante cantabileAndante cantabileAndante cantabile

Piotr Ilici scria un andanteAcelaºi andante cantabileLa care avea sã lãcrimezeÎnsuºi contele Tolstoi.

Puteai atinge clapelePrecum degetarele ºirei spinãrii;Se nãzãreau cai fugãrindu-se sloboziPrintre ghemotoace de pâclã.Urmele lor albeÎnsãmânþau cu aburi þãrâna.ªi cum fornãiauªi cum fornãiau sirepele noapteaScoþând flãcãri de lapoviþãªi sub copitele lor nãrãvaºeGemea câmpia ruseascã.

Apoi, lin, lin, parcã dansând în manejSunete-n cerc, lunecoaseFulgerându-þi auzulTrap-trapNãlucile transei prinCenuºi siderale...

8 mai 2008

210

Cezarina Adamescu

Închide]i, dar, fereastra...Închide]i, dar, fereastra...Închide]i, dar, fereastra...Închide]i, dar, fereastra...Închide]i, dar, fereastra...

De ce nu pot muri ”când liliacul...?”Închideþi, dar fereastra, se însearã.Din lumânãri cad lacrime de cearãCa niºte nuferi galbeni peste lacul...

Mai sus de moarte, liberã fiindCu un anume spirit de pruncieÎnmiresmat cu flori de iasomieÎntr-un devreme tot voi fi-nviind!

Sã fiu din nou aº vrea, pãmânt de cerÎmpodobitã toatã în mister.E timpul. Rãdãcinile mã cheamã.

Cu semne mari, de nimeni înþelese.Aºterneþi, dar, bucatele pe meseSunt azimã ºi vin de jertfã. Bea-mã!

211

O nuntã de cuvinte

Trenul de alaltqvarqTrenul de alaltqvarqTrenul de alaltqvarqTrenul de alaltqvarqTrenul de alaltqvarq

Dar unde mi-a pierit vãzduhul, darã,De-s sãgetatã aspru pe la tâmpleDe tot ce nu mai poate sã se-ntâmpleªi-ncepe chiar ºi aerul sã doarã?

Pe lada mea de zestre ca-ntr-o garãEu stau ºi-aºtept un tren întârziatDintr-un tunel-fantomã – apropiatCe trebuia sã vinã – alaltãvarã...

Un strigãt de sirenã mã-nfioarã.Aºtept. Pentru a câta mia oarã?ªi trenuri trec prin gara mea – nãluci.

Iar în ferestre-s cuiburi mici de cuci.Dar poate cã e sfânta mea menireS-aºtept mereu o Cealaltã Venire...

10 mai 2008

212

Cezarina Adamescu

Sonet de galqSonet de galqSonet de galqSonet de galqSonet de galq

Ca-n toi de iarnã septentrionalãVioara lui Rahmaninov rãsunãHierofanii mã poartã spre lagunãMã lepãd de veºmintele de galã.

ªi râde hohotit smintita lunãÎntr-o odoare plinã de mireasmãÎmi dãinuie în minte o fantasmãO aurã de sânge mã-ncununã.

Ce spaþii siderale în sinapse!Mã mângâie târziul blând pe coapseTalazuri sparte-n pana mea se-ascut

ªi-m-asurzesc cu þipãt cormoraniiMustrându-mã cã irosit-am aniiªi nu mi-am luat iubirea ta drept scut.

10 mai 2008

213

O nuntã de cuvinte

O clipq fastqO clipq fastqO clipq fastqO clipq fastqO clipq fastq

În spaþiul nesfârºit al veºnicieiE clipa fast-a celor adormiþiCe-n cortul lor de carne – eremiþiS-au nevoit pe calea armoniei.

În rugãciuni ºi jertfe-au fost uniþiÎn cãutarea sfânt-a bucurieiCu umilinþ-au rezistat urgieiPãcatului la care-au fost sortiþi.

Acum, împodobiþi în strãlucireCu dor aºteaptã Cealaltã Venire.Dar unde-s cei numiþi ºi nenumiþi,

Sã-nfrunte cu încredere Înscrisul,Retraºi discret din lume – nelumiþi?De prea înalt, mã doare brusc abisul...

10 mai 2008

214

Cezarina Adamescu

Pu]in prea multPu]in prea multPu]in prea multPu]in prea multPu]in prea mult

E prea mult cer – pentru atâta doar pãmântPrea multã apã – la atâta doar – uscatPrea asprã vinã pentru cel nevinovatªi-atâta patimã se iscã-n legãmânt.

Ne-ar trebeui transfuzii de luminãÎn purpuriu-aceasta când transcende.Eu nu ºtiu însã din a cui pricinãVeneþia-i o lacrimã-n legende.

ªi noaptea, a lagunelor reginãSe mistuie în clipocire linã.

În candelabul vieþii naºte-o steaRebelã ca ultimã dojanãE chiar steluþa-aceea diafanãCe s-a ivit întru nãscarea mea...

10 mai 2008

215

O nuntã de cuvinte

Prqbu[ire \n ceruriPrqbu[ire \n ceruriPrqbu[ire \n ceruriPrqbu[ire \n ceruriPrqbu[ire \n ceruri

Tu ca o pedeapsã baþi apa cu umbletulÎncoace ºi-ncolo în neagrã restriºtePãmântul sub tãlpi, cine poate sã-l miºte?De-atât colindat oboseºte ºi sufletul.

Un ochi te pãtrunde de dupã vitraliiDar orb de splendoare ºi nevindecatZvârlit pe un þãrm – pescãruº înecatÎþi sapi cu migalã mormântul în dalii.

ªi cum rãmâi în lutul umil ºi austerCa într-o prãbuºire în ceruri la sfârºitAºtepþi a doua viaþã, aºtepþi la nesfârºit.Sã se dezlege-odatã- al naºterii mister.

Pumnalul apei stã înfipt în dinþi de vântPânã-n plãsele sapã o oazã de pãmânt.

10 mai 2008

216

Cezarina Adamescu

217

O nuntã de cuvinte

Sonet cu ochi deschisSonet cu ochi deschisSonet cu ochi deschisSonet cu ochi deschisSonet cu ochi deschis

Cu mirul sãu în suflet, fiecarePe muntele numit – al CãpãþâniiUrma-vom cu credinþã drumul pâiniiªi-al vinului jertfite pe altare.

Smeriþi în trupuri ºi stropiþi cu mirtNe pregãtim de marea împlinireCu ochi deschis mereu spre-nveºnicireSã nu precupeþim mãcar un cirt.

Aºa cum Dunãrea se varsã-n susNe revãrsãm în cruce spre Isus.Suntem ºi noi nisipul de pe grind

Ce fir cu fir se-adunã ºi se cerneLa naºterea din nou mãrºãluindÎn cãutarea patriei eterne.

11 aprilie 2008

218

Cezarina Adamescu

Vis spulberatVis spulberatVis spulberatVis spulberatVis spulberat

Pe câmp amiroase a floare de raiUn abur curat rãsãrind din pãmântMi-atârnã un vis de o coamã de vântCãlcatã mi-i þãrna de slobozii cai.

Mi-e glasul firav fiindcã-i nechiotitSã dau mãrturie cu el, nu vãd rost.De nici nu mai ºtiu : am fost, nu am fost?Un vers se preschimbã în plâns hohotit...

Îmi sângerã-n carne rebelul fluidCând vin sã te-ntâmpin precum prima oarãIar mâna ce-odatã mi-a fost o vioarãNu vrea sã mai cânte refrenul druid.

ªi-mi plimb disperarea în nevindecareIertatele tâmple-s târzii de rãbdare...

11 mai 2008

219

O nuntã de cuvinte

Nimic a[a cum crezumNimic a[a cum crezumNimic a[a cum crezumNimic a[a cum crezumNimic a[a cum crezum

Nimic nu va fi aºa cum crezumMã sprijin de aerul încolãcitªi cerul îmi pare –nadins sãrãcitEu stau rãstignitã în veºnic acum.

Tãcerea se sparge în lacrimi de mirMi-s tãlpile parcã de cearã ºi fumMã-ncearcã-amintiri, mã-ncearcã duiumªi rãnele sângerã mai abitir.

Pe þãrm mai rãmâne o umbrã bãltitãªi glezna e linsã de-o spumã subþireMãtasea-nfloreºte-n cãmaºa de mireEu sunt o mireasã în veci nenuntitã.

M-agãþ de un cântec, m-atârn de un versO limbã de apã nisipul mi-a ºters...

12 mai 2008

220

Cezarina Adamescu

Sonet \n dans noptatecSonet \n dans noptatecSonet \n dans noptatecSonet \n dans noptatecSonet \n dans noptatec

Ce fire mãtãsoase cresc din barbãªi curg cu rãdãcinile în susO cãutare de luminã oarbãCãpruiul se muta la pol opus.

Iar magma lor e rouã în azurCu pãsãri albe populând înaltulDecât sãrutul verde e mai purªi mai albastru chiar decât cobaltul.

Ce iarbã se evaporã prin pieleÎn dans noptatec ca-ntr-un snop de iele!În strigãt alb m-am dãruit luminii

ªi-n zbor de clape mâna-mi înfloreºteBadinerii de rouã îmi sunt criniiTãcerea astãzi nu-mi mai prisoseºte...

13 mai 2008

221

O nuntã de cuvinte

Sonet lquntricSonet lquntricSonet lquntricSonet lquntricSonet lquntric

Þi-s vorbele – nãluci de inorogiªi pãsãri, încercând lãuntric zborSpre steaua cu un nume sfânt: AlcorCând vii cu crini în braþe sã mã rogi.

Fântânã cântãtoare þi-e mirareaÞâºnind în jerbe albe de luminãDe ce mã simt stingherã ºi strãinã?Virginã a rãmas de-atunci cãrarea.

Te isc apoi, superbã plãsmuireDin resturi de cuvinte tulburateSpre ancestral cu braþe ridicateÎn cea mai vinovatã unduire.

Când te zãresc pe Calea cea RegalãMã prind fiori de noapte sideralã...

13 mai 2008

222

Cezarina Adamescu

Nqvalq \n inimqNqvalq \n inimqNqvalq \n inimqNqvalq \n inimqNqvalq \n inimq

În inima cu porþi neîncuiateNãvalã dau pârdalnicii – destuiBuiaci, nevolnici, strâmbi ºi ututuiSe-mpiedicã în vorbe tremurate.

ªi povârniþi în gesturi orbitoareCa la banchet cu oaspeþi nepoftiþiSe-nghesuie, de par-ar fi ursiþiSã urce scara tocmai la izvoare.

Dar fãrã trepte-i scara ºi subþireªi astrul zilei-i doar o nãlucire.Fuºteii-s rupþi, e lemnul putrezit

ªi carii-ºi fac poteci pe nicãieriCa sã prefacã mâinele în ieriªi anii fug în zbor nechibzuit...

13 mai 2008

223

O nuntã de cuvinte

În pleoape-mi c`ntq aniiÎn pleoape-mi c`ntq aniiÎn pleoape-mi c`ntq aniiÎn pleoape-mi c`ntq aniiÎn pleoape-mi c`ntq anii

Aievea plâng amurguri tremurateÎn pleoape-mi cântã anii – un noian;Din lut se naºte negru caloianªi-ncepe tainic ploaia, la rorate.

Cu tãlpile desculþe, paparudeSpre râu se-ndreaptã-n ºir, cu prapori vechiÎn urmã se desfir, perechi-perechi,Bãtrânele cu ºorþul plin de-agude.

Purtat în imnuri în procesiuneOlogul satului pe-un pat de lemnAºteaptã parcã tainicul îndemn

Prinos de bunãtate ºi minune!Iar suferinþa îl ilumineazãSe-adapã azi din ea ºi nu cuteazã.

13 mai 2008

224

Cezarina Adamescu

Cu f`n \n buzunareCu f`n \n buzunareCu f`n \n buzunareCu f`n \n buzunareCu f`n \n buzunare

Cu proaspãt fân cosit în buzunareÎn ochi având fãpturile de rouãEu beau zenit cu mâinile-amândouãªi aripi prind. Sunt gata de plecare.

Îmi ºlefuiesc elitre diafaneªi-þi las pe gene sfântã sãrutare.Spun bun rãmas: sunt gata de plecareRãmâne-aici doar sângele din rane.

Am fost pe rând fântânã cântãtoareZeiþã, crin ºi azimã ºi floare.

Am fost ºi nor întunecând mirareaÎntr-o secundã cât o veºnicieIubirii sfinte vreau sã-i fiu fãclie.Sunt zbor acum. Deschisã-mi pare zarea...

14 mai 2008

225

O nuntã de cuvinte

În subsol la ultimul etajÎn subsol la ultimul etajÎn subsol la ultimul etajÎn subsol la ultimul etajÎn subsol la ultimul etaj

Stau în subsol pe-un ultim palierNu-i lesne sã îmi temperez avântulSlujesc cu umilinþã azi CUVÂNTULCu gândul îndreptat cãtre Prier.

Nimic nu mi se dã, nimic nu cer.Eu dau atât cât cred cã se cuvineMã mântuie Cuvântul cu aldineªi îmi întinde-n tainã – lãicer.

Menitã-s de o nobilã fãpturãSã port cuvântul cuminecãturã.

Eu vreau ca fãrã nici un simulacruªi pun chezaº întreaga mea fiinþã.Mã rog atât: sã-mi fie cu priinþãªi sã aprind în noapte focul sacru...

Galaþi, 9 aprilie – 14 mai 2008

226

Cezarina Adamescu