Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia...

114
Ultima logodna ltima logodna ltima logodna ltima logodna ltima logodna -111 sonete de iubire- -111 sonete de iubire- -111 sonete de iubire- -111 sonete de iubire- -111 sonete de iubire- - Editura Arionda Arionda Arionda Arionda Arionda Cezarina Adamescu

Transcript of Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia...

Page 1: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

1

Ultima logodnõ

UUUUUltima logodnaltima logodnaltima logodnaltima logodnaltima logodna-111 sonete de iubire--111 sonete de iubire--111 sonete de iubire--111 sonete de iubire--111 sonete de iubire-

-

Editura AriondaAriondaAriondaAriondaArionda

Cezarina Adamescu

Page 2: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

2

Cezarina Adamescu

Copert` ]i ilustra\ii: Angela CIOLTAN-ZAINEA

Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale a RomânieiADAMESCU, CEZARINA

Ultima logodn` / Cezarina Adamescu - Gala\i:Arionda, 2008ISBN 978-973-8349-40-7

821.135.1-1

Page 3: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

3

Ultima logodnõ

Ca pe-un pãmânt setos se-a[terne cântulCa pe-un pãmânt setos se-a[terne cântulCa pe-un pãmânt setos se-a[terne cântulCa pe-un pãmânt setos se-a[terne cântulCa pe-un pãmânt setos se-a[terne cântul

Ca pe-un pãmânt setos se-aºterne cântulPrecum zãpada cea mai aburindãAceea ce-n adânc pãmântul zvântãCând sufletul se vede prin oglindã.

Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt aridSe scurg în mine ºiruri de cuvinteÎmi scrijelã obrazul ca un ridOri ca un vânt direct pe oseminte.

Într-o profundã idealitateSe zbate duhu-n versuri sã se-ntrupeMã surp, mã-nalþ în irealitateNici lutul nu mai poate sã-l astupe.

Ca pe-un pãmânt setos se-aºterne cântulªi eu sunt un copac de vremuri – frântul.

25 martie 2008

Page 4: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

4

Cezarina Adamescu

Se sinucide umbra de cât a-mbãtrânitSe sinucide umbra de cât a-mbãtrânitSe sinucide umbra de cât a-mbãtrânitSe sinucide umbra de cât a-mbãtrânitSe sinucide umbra de cât a-mbãtrânit

Se sinucide umbra de cât a-mbãtrânitUn duh prielnic astãzi, pogoarã în cuvinteªi grâul de atâta luminã s-a-ncruzitEu îmi gãsesc odihnã doar în hrisoave sfinte.

Dar ce lumini afunde gãsesc privind quasarii!În aura tãcerii e-un gând îndepãrtat.S-a luminat de noapte, de parcã edecariiLa Carul Mic sau Mare, trag stele pe uscat.

De-atâta dezlânare ºi firul se înspicãDar ghemul Ariadnei prefirã anii mei.Mã mustrã blând o fiarã cu ochi sticloºi de fricãDin lunã ninge negru – noian de funigei.

Nu mai gãsesc aproape nimic din ce-am iubitSe sinucide umbra de cât a-mbãtrânit.

27 martie 2008

Page 5: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

5

Ultima logodnõ

Un neîmplinit pãcat îmi stinge ochiiUn neîmplinit pãcat îmi stinge ochiiUn neîmplinit pãcat îmi stinge ochiiUn neîmplinit pãcat îmi stinge ochiiUn neîmplinit pãcat îmi stinge ochii

Un neîmplinit pãcat îmi stinge ochiiSe scurge-ncet lumina pe obraz.Ca fulgerul în ziua Babei DochiiMânjindu-mã cu sânge pe obraz.

Dar tu eºti cununat azi cu luminaCu juruinþã sfântã la altar.De-aceea nu te cotropeºte vinaDeºi te frânge al tristeþii lar.

Pre când te-ntorci, þi-e umbra luminoasãMirarea te-nfãºoarã din rãrunchiUn erotism latent – ca o angoasãNe strânge trupurile în mãnunchi.

Pãcatul ne-ntrupat ne spalã vinaCând pe obraz se scurge-ncet lumina.

29 martie 2008

Page 6: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

6

Cezarina Adamescu

N-am mai urcat de-o via]ãN-am mai urcat de-o via]ãN-am mai urcat de-o via]ãN-am mai urcat de-o via]ãN-am mai urcat de-o via]ãla cumpãna Nedeiila cumpãna Nedeiila cumpãna Nedeiila cumpãna Nedeiila cumpãna Nedeii

N-am mai urcat de-o viaþã la cumpãna NedeiiCând soarele rãsare de pe la asfinþit.De-aceea azi mã caþãr pe culmile ideiiSã vãd cam câte vise, avea-voi de-mplinit.

Dar sunt insomniacã, ºi-n peºtera NedeiiPe Obcina cea Mare, în miez de aþipireSabinele aleargã la adãpat cu mieiiNeliniºti dau în floare, la cea dintâi iubire.

ªi-n timp ce mã-nfioarã ceremonii strãbuneDe lungi tãceri albastre, mi-e trupul rãscolit.Aprind fãrã de iascã tãciune ºi cãrbuneªi-n ruga mea smeritã, mi-e sufletul golit.

De când te-aºtept pe obcini ºi gândul mi-a-nfloritªi soarele rãsare cam pe la asfinþit.

29 martie 2008

Page 7: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

7

Ultima logodnõ

Mi-ai dãruit, Divine MireMi-ai dãruit, Divine MireMi-ai dãruit, Divine MireMi-ai dãruit, Divine MireMi-ai dãruit, Divine Mire

Mi-ai dãruit, Divine MireCoroanã de milostivireªi cu rãbdare m-ai primitLa jertfã ºi la ispãºit.

M-apropii iar de SacramentL-altarul Tãu, cu dor ardentPrecum un prunc la Tatãl sãuSã mã fereascã de ce-i rãu.

Eºti veºnicul Îndurãtorªi milostiv, ºi iertãtor;De-aceea azi, Isuse, vinÎn faþa Ta sã mã închin.

Mã chemi ºi-mi dãrui cu iubireCoroana de Milostivire.

3o martie 2oo8Duminica Divinei Milostiviri

(Duminica Tomii)

Page 8: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

8

Cezarina Adamescu

Din prãbu[ire-n altã prãbu[ireDin prãbu[ire-n altã prãbu[ireDin prãbu[ire-n altã prãbu[ireDin prãbu[ire-n altã prãbu[ireDin prãbu[ire-n altã prãbu[ire

Din prãbuºire-n altã prãbuºireEu urc Iisus la Tine, înc-o treaptãªi prin aceastã sfântã contopireDevin de mântuire tocmai aptã.

În rugã stau cu mâinile-amândouãCu ochii la coroana de finicDuminica mã spãl pe ochi în rouãDe-atâta bucurie dau în spic.

ªi-apoi cum în mormântul de zãpadãUn albatros rãnit e prãbuºitÎmi lepãd sânge, piele ºi obadãªi plec când mai aveam de oferit.

Mã strãduiesc sã þin cãrarea dreaptãEu urc Iisus la tine înc-o treaptã.

3o martie 2008

Page 9: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

9

Ultima logodnõ

Hortensie plãpândã-ascunsã-n lutHortensie plãpândã-ascunsã-n lutHortensie plãpândã-ascunsã-n lutHortensie plãpândã-ascunsã-n lutHortensie plãpândã-ascunsã-n lut

Hortensie plãpândã-ascunsã-n lutE mama ce mã strigã cu glas mut.Din pãrul ei cresc flori de mãrgãrintUdate doar cu lacrimi de absint.

Cuvintele-mi aprind o lumânareLovindu-se de-o tainicã-mirareCând zilele-nfloresc ºi dau în spicTu pregãteºte-þi creanga de finic.

Ca la rãscruce sã-þi întâmpini, dar,Pe îngerul de strajã la hotar.Dar bobul tãu, de nu e îngropatÎntr-un pãmânt mai rodnic, mai curat,

Din el nimic nu va mai rãsãriªi nu vei mai avea ce lãstãri.

3o Martie 2008

Page 10: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

10

Cezarina Adamescu

Mã dau din nou în bra]ele miloaseMã dau din nou în bra]ele miloaseMã dau din nou în bra]ele miloaseMã dau din nou în bra]ele miloaseMã dau din nou în bra]ele miloase

Mã dau din nou în braþele miloaseSã scap de îndoieli ºi de angoase.Mã cheamã crucea Ta sã o sãrutªi sã o iau mereu de la-nceput.

Revarsã-ºi Duhul Sfânt pleromaPrecum pe credinciosul Toma.Milostivirea din RozarSã-mprãºtie în suflet har.

Precum se trece floarea-n rouãAºa mã-mpart ºi eu în douã.O parte cautã-n ÎnalturiCealaltã face salturi, salturi.

Un ochi mi se împrãºtie-n abisIar celãlalt direct spre Paradis.

3o martie 2008

Page 11: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

11

Ultima logodnõ

De-atât amar de vreme n-am nuntitDe-atât amar de vreme n-am nuntitDe-atât amar de vreme n-am nuntitDe-atât amar de vreme n-am nuntitDe-atât amar de vreme n-am nuntit

De-atât amar de vreme n-am nuntitCã nici nu ºtiu de ce mi-am amintit.

Iluminat – surâsul cel mireanSe mistuie-ntr-acela diafan.

ªi nu mai ºtiu, virtute-i, ori pãcatSã-þi construieºti din flori de rouã – pat.

Dar pânã ºi-nserarea s-a-nspicatªi iarba vieþii s-a-nduminicat.

Eu ies din labirintul lui Dedalªi Charon mã aºteaptã trist la mal.

Vreau cântecul din urmã, enigmaticSã-mi fie de comând ºi de viatic.

Deasupra mea e cerul înstelatCe legea-n mine a îndãtinat.

3o martie 2008

Page 12: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

12

Cezarina Adamescu

Alergi în van cu sufletul scindatAlergi în van cu sufletul scindatAlergi în van cu sufletul scindatAlergi în van cu sufletul scindatAlergi în van cu sufletul scindat

Alergi în van cu sufletul scindatDeºertãciunile te scot din minþiTu vrei sã iei-napoi ºi ce n-ai datOglinda-i sfãrâmatã între dinþi.

Ninsorile de vorbe te-nvelescTu cauþi într-o ranã înþeles.Nici nu mai simþi când nori se prãvãlescªi fulgii sub pãmânt un giulgiu þes.

De-atâta somn lumina a prãsitO lacrimã prelinsã-ntr-o feºtilã;O stea gravidã ieri a zãmislitMierie cearã, galbenã, nubilã.

Cu viaþa-ntreagã pusã la mezatAlergi în van cu suflet sfârtecat.

3o martie 2008

Page 13: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

13

Ultima logodnõ

Dar unde este-acel numit departe?Dar unde este-acel numit departe?Dar unde este-acel numit departe?Dar unde este-acel numit departe?Dar unde este-acel numit departe?

Dar unde este-acel numit departeDe-l caut în deºert ºi nu-l gãsesc?ªi ce luminã neagrã ne desparteAtunci când zorile abia mijesc?

Cad flori din cer, risipã de petaleGhiocul îmi vuieºte în urechi.Din crânguri se aude zvon de jaleªi-un gust dulceag-amar de taine vechi.

În ochi þi se citeºte toatã zareaLa orizont se bulucesc cocori.Uitate stepe-mbracã depãrtareaSirepe intrã-ntr-un covor de nori.

Tiptil se furiºeazã sora moarte,Dar unde este-acel numit departe?

31 martie 2008

Page 14: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

14

Cezarina Adamescu

A a]ipit lumina din obiecteA a]ipit lumina din obiecteA a]ipit lumina din obiecteA a]ipit lumina din obiecteA a]ipit lumina din obiecte

A aþipit lumina din obiecteDoar liniºtea din noi a tresãrit.Un dans de predicate ºi subiecteÎn trenã de cometã ne-a-nvelit.

Lumina are suflet de copilCând sunetul devine-amurg de zeiA început sã ningã în aprilCu flori albastre ca de funigei.

Din depãrtare se aud ciaconeªi sunetele ne întroienesc.Tresar în glastrã roºii anemoneCând degetele se-mprietenesc.

Doar liniºtea din noi a tresãritªi nu-i nimic sã ne fi prihãnit…

31 martie 2008

Page 15: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

15

Ultima logodnõ

Cãu[ul memoriei – fum despletitCãu[ul memoriei – fum despletitCãu[ul memoriei – fum despletitCãu[ul memoriei – fum despletitCãu[ul memoriei – fum despletit

Cãuºul memoriei – fum despletit.Solemn dãruit – un flacon de hazardªi lipsa lentilelor pentru cetitInfuzii de tei – în flaconul cu nard.

Firidele sãrii, cerceii de scoiciMeduze ºi sepii adunã.În mierea odihnei Evghenii ºi Voiciκi fac din nisip – o cununã.

Rotundul ideii e ardere-n rug;Acum ºi de-a pururi abundã.La oiºtea luminii eu vreau sã mã-njugÎn timp ce un Duh mã inundã.

Mã mustrã durerea de-a nu fi iubit;Cãuºul memoriei – fum despletit.

31 martie 2008

Page 16: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

16

Cezarina Adamescu

Mã-nvârt mereu aproape de mirareMã-nvârt mereu aproape de mirareMã-nvârt mereu aproape de mirareMã-nvârt mereu aproape de mirareMã-nvârt mereu aproape de mirare

Mã-nvârt mereu aproape de mirareDansând pe gheaþa artificialãªi nu vreau sã mã vindec de paloareDecât în liniºte imperialã.

Duzina de erori ce-s necesareÎmi sunt drapate-n frunte fastuos;ªi cad într-o poeticã ninsoareUn fulg pe geanã doare pân’ la os.

Mã mistuie dureri fãrã de seamãnªi-s toate-nmormântate în tãceri,Când nu gãsesc mãcar un suflet geamãnNu pot schimba neprihãnitul ieri.

Fiindcã n-am rãspunsuri la-ntrebareMã-nvârt mereu aproape de mirare…

31 martie 2008

Page 17: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

17

Ultima logodnõ

Un scâncet de copil abia nãscutUn scâncet de copil abia nãscutUn scâncet de copil abia nãscutUn scâncet de copil abia nãscutUn scâncet de copil abia nãscut

Un scâncet de copil abia nãscutÎn mijloc de tãceri ºi sfâºiere;Mã spintecã o razã ca un cnutªi sângele þâºneºte din viscere.

Cuvintele – ce resturi vinovate!În carnea lor, cum miºunã tãceri!Din Carul Mare-un scârþâit rãzbateDucându-mã nicicând spre nicãieri.

Când hohotul de râs al clorofileiIradiazã ger peste dureri,În evantaiul de mirãri al fileiAsist cum astãzi se preface-n ieri.

ªi-n mijloc de tãceri ºi sfâºiereTârcoale – moartea ca o adiere…

31 martie 2008

Page 18: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

18

Cezarina Adamescu

Prãpastie între venit [i dusPrãpastie între venit [i dusPrãpastie între venit [i dusPrãpastie între venit [i dusPrãpastie între venit [i dus

Prãpastie între venit ºi dus,Ce vraiºte sunt porþile-n câmpie!Te-ntorci mereu ca de la pol opusCu resturile de melancolie.

Ce lunecoase umbre în oglinziAbia întrezãrite se strecoarã!O pasãre ucisã vrei sã vinziArípa ei începe sã te doarã.

O singurã instanþã a rãmasCând steaua ta se aflã în balanþã.E vânt prea mult în oase de pripasªi-i un târziu-devreme-n orice nuanþã.

Când tu iubirea-þi dai pe veresieCe vraiºte sunt porþile-n câmpie!

31 martie 2008

Page 19: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

19

Ultima logodnõ

În sfârcul de luminã jinduitÎn sfârcul de luminã jinduitÎn sfârcul de luminã jinduitÎn sfârcul de luminã jinduitÎn sfârcul de luminã jinduit

În sfârcul de luminã jinduitNici degetele nu-mi mai regãsesc.Iar mãrul cel rotund – fãgãduitN-am ochi îndeajuns sã-l mai privesc.

Cuvintele-s prea strâmte, nu mã-ncap;Le lepãd precum ºarpele o pieleªi în deºertul sufletului sapSã regãsesc pierdutele inele.

Mi-ar trebui o floare de omãtS-o þin cu grijã prinsã la icoanã.Mi-ntorc mereu privirea îndãrãtªi rãsucesc din nou cuþitu-n ranã.

De-atâta-nstrãinare mã-mpietresc.Nici degetele nu-mi mai regãsesc.

31 martie 2008

Page 20: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

20

Cezarina Adamescu

Cuvântul sfânt ce-n suflete adastãCuvântul sfânt ce-n suflete adastãCuvântul sfânt ce-n suflete adastãCuvântul sfânt ce-n suflete adastãCuvântul sfânt ce-n suflete adastã

Cuvântul sfânt ce-n suflete adastãCuprins în nici un fel de vechi tipareS-a înãlþat în sferã luminoasãªi-a coborât patenã-pe altare.

E grâul jertfei noastre-adus prinosDepus cu grijã sub icoana mareªi cine-l vrea-i, e-atât mai preþiosCu cât e stins în roºie licoare.

Cuvântu-acesta mântuie tristeþiAlungã spaime, depãrteazã urã.Primiþi-l voi, creºtinilor, de veþiMânca ºi bea drept cuminecãturã.

E hranã, bãuturã-n clipa fastã,Cuvânt curat ce-n suflete adastã.

31 martie 2008

Page 21: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

21

Ultima logodnõ

Atâtea vechi ceasloave cu-anluminuriAtâtea vechi ceasloave cu-anluminuriAtâtea vechi ceasloave cu-anluminuriAtâtea vechi ceasloave cu-anluminuriAtâtea vechi ceasloave cu-anluminuri

Atâtea vechi ceasloave cu-anluminuriCe stau ascunse în ferecãturi,Pãstra-ne-vor doar stropii scumpi de vinuriChihlimbarii ºi tãmâioºi ºi puri.

Ca vinul pentru cuminecãturãÎn sânge prefãcut, pe sfânt altarCuvântul este o îmbucãturãDe pâine vie, care dãruieºte har.

Ni-i foame ºi ni-i sete de AcelCe ni s-a dat la Cina de luminã,Divinul ºi Neprihãnitul MielCa sã ne fie trecerea seninã.

Stau mãrturie despre-aceste chinuriAtâtea vechi ceasloave cu-anluminuri…

31 martie 2008

Page 22: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

22

Cezarina Adamescu

Cristalele de cuar] ascund tot lestulCristalele de cuar] ascund tot lestulCristalele de cuar] ascund tot lestulCristalele de cuar] ascund tot lestulCristalele de cuar] ascund tot lestul

Cristalele de cuarþ ascund tot lestulDin mina adâncatã, pãrãsita,Aruncã-n hãuri, fãrã teamã restulRãmâi apoi ºi cautã pepita.

Tot ce-i descoperit în adâncimeE mai de preþ precum e perla mãriiªi chiar dacã e-n cantitãþi infimeTu bucurã-te-n roada cãutãrii.

Cã e îndãtinatã-aici aflareaAcelui lucru-aºa de preþios.Cum este rostul casei – lumânarea –Ce e aprinsã numai cu folos.

Sã sapi în lutul cu nemiluitaªi sã rãmâi ca sã gãseºti pepita.

31 martie 2008

Page 23: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

23

Ultima logodnõ

De la un timp adun toate mor]ileDe la un timp adun toate mor]ileDe la un timp adun toate mor]ileDe la un timp adun toate mor]ileDe la un timp adun toate mor]ile

De la un timp adun toate morþileÎntr-un mormânt sãpat de mâna meaDe la un timp se-nchid parcã porþile.Sã mã agãþ aº vrea de-un colþ de stea.

Mã uit: rãmas-au în preajmã puþiniªi printre lucruri se cascã un hãuMã-nvârt printre fantoºe de strãiniCe mic a rãmas muºtiucul de sãu…

Arar aud un sunet fermecat:Speranþa a-nceput sã nu mai doarãSurâsul parcã mi-e adjudecatªi-un flaut cântã cea din urmã oarã.

De-un timp, cei ce nu sunt mai suntªi sufletul mi-atâta de cãrunt.

31 martie 2008

Page 24: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

24

Cezarina Adamescu

La ceasul când turba]i, zãvozii urlãLa ceasul când turba]i, zãvozii urlãLa ceasul când turba]i, zãvozii urlãLa ceasul când turba]i, zãvozii urlãLa ceasul când turba]i, zãvozii urlã

La ceasul când turbaþi, zãvozii urlãªi vârcolacii muºcã-obrazul luniiO bufniþã se-aºazã pe o turlãLegatã-s parcã într-un snop de funii.

E þintuitã-ntreaga mea fiinþãÎn trup eu simt piroanele sudorii.ªi sã mã smulg îmi e cu neputinþãIar împrejur rotesc, flãmânzi – condorii.

Eu stau aºa pe insula tãceriiÎntr-un vertij puternic, de temut.ªi nimeni nu-mi întinde lãiceriiSã ies la mal, s-o iau de la-nceput.

Sã nu mã caþãr de obrazul luniiLegatã-s parcã într-un snop de funii.

1 aprilie 2008

Page 25: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

25

Ultima logodnõ

În toiul nop]ii eu devin strãinãÎn toiul nop]ii eu devin strãinãÎn toiul nop]ii eu devin strãinãÎn toiul nop]ii eu devin strãinãÎn toiul nop]ii eu devin strãinã

În toiul nopþii eu devin strãinãªi-ntr-o ninsoare de confetti sunt.Abia am fost aleasã drept reginãDurerea mã loveºte-n suflet crunt.

Se-ntrece orga-n tonuri cristaline;În braþe port firave flori de-omãtIar vântul vrea în pãr sã mi se-anineDe-atâta-nstrãinare mã îmbãt.

E firul vieþii un tumult de apeÎnvolburate, repezi, în cascade,Cât nici o inimã nu mã încapeCãmaºa mea de nuntã-i pentru Hade.

Mã trec într-o învolburare linã;În toiul nopþii eu devin Luminã…

1 aprilie 2008

Page 26: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

26

Cezarina Adamescu

În menuet, atâtea mlãdieriÎn menuet, atâtea mlãdieriÎn menuet, atâtea mlãdieriÎn menuet, atâtea mlãdieriÎn menuet, atâtea mlãdieri

În menuet, atâtea mlãdieri,Ca-n drãgostire, tot atâtea ºoapte.Rãmân în clipa veºnicului ieriªi te aºtept smeritã, zi ºi noapte.

Dar hai sã ne-aruncãm prin zid petardePetarde ºi confetti de luminã;Într-un flacon micuþ, parfum de nard eDar eu prefer petale de sulfinã.

Mã mântuie neprihãnirea coliiªi stau aºa, cu ochii pironiþi.O-mpãturesc ca sã obþin infolii;Mi-s paºii mãsuraþi ºi obosiþi.

Dar unde-s depãrtatele Sierre?În menuet, e-atâta mlãdiere…

1 aprilie 2008

Page 27: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

27

Ultima logodnõ

Privesc la steaua de la rãsãritPrivesc la steaua de la rãsãritPrivesc la steaua de la rãsãritPrivesc la steaua de la rãsãritPrivesc la steaua de la rãsãrit

Privesc la steaua de la rãsãritªi-nalþ un psalm în triluri de prigoriiDeasupra ieslei, iat-a licãritLa ea se-nchinã magii ºi pãstorii.

Se sparge-un ochi în rouã de cuvântÎn timp ce clipa stã nehotãrâtã;De când tãcerea-mi este legãmântSe mirã munþii de iubire – câtã!

În lacrimi de durere m-am smerit;S-au înãlþat în rugã sicomoriiMai am mãcar un cer de cuceritªi vântul suflã rece-n valþul mãrii.

Iar steaua-mi poposeºte-n dreptul frunþii.De câtã dragoste se mirã munþii!

1 aprilie 2008

Page 28: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

28

Cezarina Adamescu

În somn îmi cer blajinii demâncareÎn somn îmi cer blajinii demâncareÎn somn îmi cer blajinii demâncareÎn somn îmi cer blajinii demâncareÎn somn îmi cer blajinii demâncare

În somn îmi cer blajinii demâncareªi sorb izvor din palmele-mi cãuº.Noi conversãm tacit la lumânareªi semne-mi fac ca sã pornesc acuº.

Mã-ntâmpinã cu zâmbete sfioaseªi cu obraji ºi degete de ceaþã.Mi-aratã umbra tainicelor caseªi cum sã îmi câºtig cealaltã viaþã.

Le dau fãrâme de împãrtãºaniiªi vin din cupa Domnului, jertfit,Apoi cântãm catisme ºi pisaniiªi totul e aºa de diferit…

În nopþi de sãrbãtori sau ferialeÎn somn, îmi cer blajinii demâncare…

1 aprilie 2008

Page 29: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

29

Ultima logodnõ

Vom inventa un dans nemaivãzutVom inventa un dans nemaivãzutVom inventa un dans nemaivãzutVom inventa un dans nemaivãzutVom inventa un dans nemaivãzut

Vom inventa un dans nemaivãzutUn dans în spectrul razelor de soareDe dincolo de orice începutCe-l vom dansa desculþi sub felinare.

Sub ploi ºi sub furtuni de-asteroiziNe vom roti în ritmuri ancestrale;Sãlbatic dans al vechilor druizi,Înveºmântaþi doar în lumini de-opale.

Va fi într-adevãr cum n-a mai fost.Precum perechea primã din Genezã,ªi izgoniþi, afla-vom adãpostÎn rai terestru vom începe-ascezã.

Ca într-un paradis demult pierdutVom inventa un dans nemaivãzut.

1 aprilie 2008

Page 30: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

30

Cezarina Adamescu

Sã inventãm miresmele iubiriiSã inventãm miresmele iubiriiSã inventãm miresmele iubiriiSã inventãm miresmele iubiriiSã inventãm miresmele iubirii

Sã inventãm miresmele iubiriiCe s-a nãscut în sfere rotitoare?S-o recunoaºtem dupã glezna firiiAtinsã de nisipuri miºcãtoare?

Dar cum putem cunoaºte cã e-aceea,Ce nu s-a inventat în vechi hrisoaveÎn care ºi bãrbatul ºi femeiaNici nu mai au nevoie de voroave?

Tãceri, sãruturi, respirãri încinse,Bãtãi de inimi ºi emoþii crudeªi degetele abia-abia atinseDe roua prihãnirii parcã ude?

Ca împreunã descifrând PsaltireaSã inventãm doar pentru noi iubirea…

1 aprilie 2008

Page 31: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

31

Ultima logodnõ

Acum, ajuns de sensuri jefuitAcum, ajuns de sensuri jefuitAcum, ajuns de sensuri jefuitAcum, ajuns de sensuri jefuitAcum, ajuns de sensuri jefuit

Acum, ajuns de sensuri jefuitDezghiocat de gânduri ºi de viseEu mã trezesc deodatã vântuitªi ciuruit de vulturi, pare-mi-se.

Sunt fulguit de patimi de omãtUn inefabil vis îmi dã târcoaleªi de iubire-s gata sã mã-mbãtSã mã-nsoþesc cu pãsãri cãlãtoare.

Un chip tãiat rotund de apa receSe oglindeºte-n sine cu uimire;Dar cine i-a orânduit sã pleceCând se afla în toi de fericire?

Ajung târziu în þãrile promiseDezghiocat de amintiri ºi vise.

1 aprilie 2008

Page 32: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

32

Cezarina Adamescu

Spre care ]ãrm sã mã arunc, nebunã?…Spre care ]ãrm sã mã arunc, nebunã?…Spre care ]ãrm sã mã arunc, nebunã?…Spre care ]ãrm sã mã arunc, nebunã?…Spre care ]ãrm sã mã arunc, nebunã?…

Spre care þãrm sã mã arunc, nebunã,De parcã m-aº afla pe Axis MundiAxis MundiAxis MundiAxis MundiAxis MundiSculptatã din aluatul cel de lunãCa faþa preafrumoasã-a Cunegundii?

Dar ce memorie conºtiincioasã!Din viaþã ne rãmân doar pete roºii.O ceaþã lãtrãtoare ºi vâscoasãMi-a ºters din inimã pe toþi strãmoºii.

Rãzbãtãtoare – dinlãuntra fireSpre noi tãrâmuri veºnice purcedeE ca o nouã, dulce-ademenireSpre Cel pe care nimenea nu-L vede.

Spre care þãrm sã mã arunc în mareCând nu-mi gãsesc nicicum asemãnare?

1 aprilie 2008

Page 33: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

33

Ultima logodnõ

Vã las, iubi]ii mei, acum cu bine….Vã las, iubi]ii mei, acum cu bine….Vã las, iubi]ii mei, acum cu bine….Vã las, iubi]ii mei, acum cu bine….Vã las, iubi]ii mei, acum cu bine….

Vã las, iubiþii mei acum cu bineRãmâneþi toþi, precum v-am cunoscut.Cu neputinþã sã vã iau cu mineEu mã îndrept spre Marele-Nceput.

O columbiþã m-a-nsoþit prin lumeªi chiar ºi în derivã mi-a dat semnSã înþeleg singurãtatea cum eDar numele sã îmi rãmânã demn.

Amurgu-ncet se lasã peste fireªi mã retrag discret cum am venit.În palme-ascund doar ciobul de iubireSe vede cã atât mi-a fost menit.

Rãmâne-n urmã Cântecul de sineVã las, iubiþii mei, vã las cu bine…

1 aprilie 2008

Page 34: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

34

Cezarina Adamescu

Mã-ncolãcise duhul de luminãMã-ncolãcise duhul de luminãMã-ncolãcise duhul de luminãMã-ncolãcise duhul de luminãMã-ncolãcise duhul de luminã

Mã-ncolãcise duhul de luminãªi mã rotea vertiginos pe dale.Cu aerul în braþe, fãrã vinãPãream înveºmântatã în opale.

ªi umbra-mi devenise diafanãPe când înmugurisem ca o cruce.Mergeam spre monastire ca o AnãCe ºtie bine încotro se duce.

Drept sprijin eu aveam un zbor de fluturVâltorile iubirii drept credinþãCând sângele din vene-am prins sã-mi scuturªtiam cã mã îndrept spre biruinþã.

Mã-ncolãcise duhul de luminãªi mã albisem de pãcat ºi tinã…

2 aprilie 2008

Page 35: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

35

Ultima logodnõ

Îmi e[ti cãma[ã de ivor sub pieleÎmi e[ti cãma[ã de ivor sub pieleÎmi e[ti cãma[ã de ivor sub pieleÎmi e[ti cãma[ã de ivor sub pieleÎmi e[ti cãma[ã de ivor sub piele

Îmi eºti cãmaºã de ivor sub pieleMã-mbrac în tine ºi-nfloresc în crini.Se zbate tânãr, sângele-n inele,ªi-n crengi tremurãtoare de arini.

Îmi nãvãlesc sãlbatece himereªi spaimele-n îndemnuri se prefac.Mãnunchi de liliac privirea-mi cereªi stingheritã lucruri noi (des)fac.

Alcãtuiri de clipe muribundeM-ajung din urmã ºi uºor m-ating.Se-ntrec luminile sã mã inundeCuvintele în cerul gurii-mi sting.

ªi-ntr-o inflorescenþã de luminiMã-mbrac în tine ºi-nfloresc în crini.

2 aprilie 2008

Page 36: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

36

Cezarina Adamescu

Pe buzele de rouã am tãmâiePe buzele de rouã am tãmâiePe buzele de rouã am tãmâiePe buzele de rouã am tãmâiePe buzele de rouã am tãmâie

Pe buzele de rouã am tãmâieªi flautul ideii sunã blând.Mã scrijeleazã-un cântec în cãlcâieCã sunt aici de nu se ºtie când.

Un aer frânt de fulgere de aurCoboarã-acum în merele domneºtiCând se trezesc ºi nenufari pe plaurÎmi par cã-s arãtãri dumnezeieºti.

Mi-e trupul ca o amforã de struguriCe-aºteaptã mâna de culegãtorIar sângele-n incandescente ruguriSe pregãteºte pentru-un unic zbor.

Pe gene am miresme de tãmâieªi nãrãvaºi mustangi tresar din frâie…

2 aprilie 2008

Page 37: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

37

Ultima logodnõ

Credin]e ancestrale curg prin ereCredin]e ancestrale curg prin ereCredin]e ancestrale curg prin ereCredin]e ancestrale curg prin ereCredin]e ancestrale curg prin ere

Credinþe ancestrale curg prin ereStrãbat vãzduhuri ºi pereþi de ceaþãªi-nalþã nevãzute barierePrecum un prunc de poale mi se-agaþã.

Mirene ape curg neîncetat.Eu chip luminii dau, ce mã colindãÎntr-un crâmpei de zi neaºteptatMi-agãþ surâsul palid în oglindã.

ªi mã azvârl în dorul de-a trãiAºtept apoi un veac rotund sã vinãSã îmi culeagã firul lui a fiSã mã prefac într-o luminã linã…

Credinþe ancestrale curg prin ereÎn timp ce moartea-ntinde lãicere…

2 aprilie 2008

Page 38: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

38

Cezarina Adamescu

Tu nu vezi cum te-ngenuncheazã morbul?Tu nu vezi cum te-ngenuncheazã morbul?Tu nu vezi cum te-ngenuncheazã morbul?Tu nu vezi cum te-ngenuncheazã morbul?Tu nu vezi cum te-ngenuncheazã morbul?

Tu nu vezi cum te-ngenuncheazã morbulªi te atrage-n sfera de-ntuneric?Va fi fiind orgoliul, poate, orbulSau urletul de fiarã, luciferic?

Prin ochi, prin pori lumina îþi transpareCa unui lup sticlirea din priviri.Tu þi-ai ales Cuvântul care doareAcela ce provoacã nãluciri.

De unde-aceste-alcãtuiri involteCu torsiuni supreme spre zenit,Ce duc la prãbuºirea unei bolteªi te întorc la ce þi-a fost menit?

Chiar Edgar Allan Poe alungã corbulTu nu vezi cum te-ngenuncheazã morbul?

3 aprilie 2008

Page 39: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

39

Ultima logodnõ

Dezvãluit ca un Poet pur sângeDezvãluit ca un Poet pur sângeDezvãluit ca un Poet pur sângeDezvãluit ca un Poet pur sângeDezvãluit ca un Poet pur sânge

Dezvãluit ca un Poet pur sângeCu rimele transpuse-n evantaiAtât cât neagã minþile nãtângeVoind sã-nchinge herghelii de cai…

Cum ºtii sã iei cuvântul viu în coarne!ªi muza-i posedatã în rãspãrCuvântul tãu e gata sã rãstoarneIzvorul dulce-al apei în ciubãr.

De-atâta rouã, tâmpla-ncãrunþitãªi sufletul, atât de vãmuit.Þi-e viaþa astãzi îmbucãtãþitãAtât e-al tãu - cuvântul drãmuit.

Dezvãluit ca un poet pur sângeAi vrea s-auzi „materia cum plânge”…

3 aprilie 2008

Page 40: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

40

Cezarina Adamescu

Eu vin acum de pe cãrãri pierduteEu vin acum de pe cãrãri pierduteEu vin acum de pe cãrãri pierduteEu vin acum de pe cãrãri pierduteEu vin acum de pe cãrãri pierdute

Eu vin acum de pe cãrãri pierduteÎn ritmul marianelor litaniiSã-þi dãruiesc coroanã de virtuteSfielnice catisme ºi pisanii.

Purtând pe buze doar cântare linãSpãlatã în agheasma din cristelniþiEu vin în nor de smirnã din cãdelniþiªi-þi fac pe frunte-o cruce de luminã.

Eu vin înveºmântatã-n albã vinãCu inima necunoscând prihanãSã-þi ºterg sudoarea, oboseala, tina,Grãbitã vin spre tine, ca o Anã.

ªi chiar în zid ca jertfã de-oi fi pusãEu vin, iubite-n calea ta, supusã…

23 martie 2008

Page 41: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

41

Ultima logodnõ

Prin ochii tãi, iubite, eu am vãzut cai[iiPrin ochii tãi, iubite, eu am vãzut cai[iiPrin ochii tãi, iubite, eu am vãzut cai[iiPrin ochii tãi, iubite, eu am vãzut cai[iiPrin ochii tãi, iubite, eu am vãzut cai[ii

Prin ochii tãi, iubite, eu am vãzut caiºiiPãrea în noaptea sfântã, ninsoare irealãDin þãri îndepãrtate, se întorceau Ibiºiiªi ceru-adânc vuia de un cântec de sinealã.

κi întinsese luna, pe boltã lãiceriiªi stelele-nflorite râdeau necontenit.Plesneau în floare merii ºi viºinii, cireºii.Eu îi priveam extatic, prin ochiul tãu smerit.

Pãrea grãdina toatã în albele ei ruguriMeleagul de poveste la care-ades visãm,Drapatã în ninsoare ca-n scâncete de muguriNe îndemna în ºoaptã, de mânã s-alergãm.

Prin nara ta flãmândã, caiºii-am mirositªi îi priveam extatic, prin ochiul tãu smerit…

Page 42: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

42

Cezarina Adamescu

Se-ntunecã icoanele-n pereteSe-ntunecã icoanele-n pereteSe-ntunecã icoanele-n pereteSe-ntunecã icoanele-n pereteSe-ntunecã icoanele-n perete

Se-ntunecã icoanele-n pereteªi din luminã mai rãmâne zgura.Mã þintuie un ochi ca un ereteCu un tãciune-mi scrijeleazã gura.

Departe sunt ninsorile imberbeªi ornicul din frig a-ncremenit.Mã biciuieºti cu fulgere de verbeªi-a dispãrut ºi punctul din zenit.

Priveºte mustrãtor din cer icoana.Un înger bate noaptea în fereºti.Îmi strigã sã-ncetez îndatã goanaSmintitã dupã vanitãþi lumeºti.

În turnul meu privesc pe îndeleteCum se-nnegresc icoanele-n perete.

24 martie 2oo8

Page 43: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

43

Ultima logodnõ

De când te-a[tept au înflorit magnoliiDe când te-a[tept au înflorit magnoliiDe când te-a[tept au înflorit magnoliiDe când te-a[tept au înflorit magnoliiDe când te-a[tept au înflorit magnolii

De când te-aºtept, au înflorit magnolii;Cireºii timpurii au înfloritAm lepãdat veºminte ºi orgoliiCând frunzele s-au prins într-un horit.

De când aºtept ºi versu-þi psihedelicL-am recitit ºi-l ºtiu pe dinafarã.Îmi susurã-n ureche glas angelicªi sunetul se-ntinde cât o þarã.

Se prãbuºesc în el tãceri de-o viaþãCa pietre rezonând într-o fântânãªi când mã spãl cu versul tãu pe faþãEu capãt imediat puteri de zânã.

De când te-aºtept în infinimea coliiIubite, parcã înfloresc magnolii…

24 martie 2oo8

Page 44: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

44

Cezarina Adamescu

Se lâncezise în carafã vinulSe lâncezise în carafã vinulSe lâncezise în carafã vinulSe lâncezise în carafã vinulSe lâncezise în carafã vinul

Se lâncezise în carafã vinulDe când stãteam sperând cã ai sã viiSe adunase ºi se risipise CinulDe tainã existent în veºnicii.

Voiam sã fii cu mine (în)trupatSã mãsurãm a Timpului duratã.ªi-un sfânt rotund, femeie ºi bãrbat.Secunda sta-n clepsidrã atârnatã.

Plângea cavalul din cel codru desªi stele hohoteau în înãlþime.Voiam sã descifrãm un înþelesªi sã aflãm perechea din doime.

Precum a unui mãr ce-i spintecatPerechea din doime ne-am aflat.

24 martie 2oo8

Page 45: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

45

Ultima logodnõ

Izvor de tainã, cumpãnã [i cheieIzvor de tainã, cumpãnã [i cheieIzvor de tainã, cumpãnã [i cheieIzvor de tainã, cumpãnã [i cheieIzvor de tainã, cumpãnã [i cheie

Izvor de tainã, cumpãnã ºi cheie,Rãspântie ºi leagãn în pruncie,Supliciul cel cu numele: femeieAº vrea sã-þi fiu: temei de veºnicie.

Hieratic ºi teluric împreunãÎntr-o inflorescenþã roditoareCând degetele noastre se-ncununãO, Doamne, ce strãluminare!

Aº vrea sã-þi fiu, al tihnei, sfânt – izvorul –În tulburare, calea spre luminã,Monadã, orhidee, însuºi zborulCu numele femeie te alinã…

Dar ce n-aº vrea? Suavã melopee,Izvor de tainã, cumpãnã ºi cheie…

Noaptea Sfintei Învieri 2oo8

Page 46: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

46

Cezarina Adamescu

Doar ]ie-]i cânt cantata bucurieiDoar ]ie-]i cânt cantata bucurieiDoar ]ie-]i cânt cantata bucurieiDoar ]ie-]i cânt cantata bucurieiDoar ]ie-]i cânt cantata bucuriei

Doar þie-þi cânt cantata bucurieiChinovia tãcerii mã seduceSuave incantaþii astãzi fie-iGavote de luminã-s pe uluce.

Curg fagurii de miere prin ferestreFãgãduitã-s dreptei socotinþe.Cuvinte sibilinice-n dorinþeDezvãluie desenele rupestre.

Dar ce suav, incantator preludiuTãcerile se unduie-n torsadãMã-ntrup ºi iar revin într-un postludiuSunt flacãrã-ntr-o baie de zãpadã.

Eu împrumut azi trilul ciocârlieiSã-þi cânt, iubite, Oda bucuriei!

22 martie 2oo8

Page 47: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

47

Ultima logodnõ

Trãiesc în permanen]ã un miracolTrãiesc în permanen]ã un miracolTrãiesc în permanen]ã un miracolTrãiesc în permanen]ã un miracolTrãiesc în permanen]ã un miracol

Trãiesc în permanenþã un miracolCând amintiri se zvârcole-n ruineDevin al puritãþii receptacolSãmânþa cea divinã creºte-n mine.

ªi-n dansul, doar de spirite afineDe aºternut în sfintele tipareSãmânþa cea divinã creºte-n mineªi se prelinge sus, în calendare.

ªi-atunci când eu mã aflu în restriºteFrumoasã-s ca o ciutã nenuntitãVibraþia iubirii mi-e sortitãPrigorie-s ascunsã-n porumbiºte.

Izvoditoare-s de cuvinte-afineCând amintiri se iscã din lumine…

22 martie 2008

Page 48: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

48

Cezarina Adamescu

Aprinde-un vers în pletele rusãlciiAprinde-un vers în pletele rusãlciiAprinde-un vers în pletele rusãlciiAprinde-un vers în pletele rusãlciiAprinde-un vers în pletele rusãlcii

Aprinde-un vis în pletele rusãlciiLa mal de ape-n tresãltare linãEºti unic posesor al unei sãlciiDe care harfa mea de vânt se-aninã.

De-i adormi ca un pescar de viseFurat de-un susur ademenitorPe-o insulã pustie ca UliseÎþi vei petrece gândul de ivor.

Sã-mi spui atunci de ce sã mã mai mir’ ceAm sã te-aºtept în prag c-un mãr în mânãFrumoasã devenind ca muza CirceLa ceas de licurici ºi poate pânã

În pletele rusãlcii prinzi o lirãSã simþi miresmele de calomfirã.

Page 49: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

49

Ultima logodnõ

Sonete, madrigale [i rondeluriSonete, madrigale [i rondeluriSonete, madrigale [i rondeluriSonete, madrigale [i rondeluriSonete, madrigale [i rondeluri

Sonete, madrigale ºi rondeluriDistihuri, monostihuri ºi terþineÎmi cânt iubirea în diverse feluriSperând cã-n ele te-oi afla pe tine.

Mi-e dragostea-n verzale ºi aldineCa în intarsii de sidef sãpatã.Cum este inserat cerescul Bineªi rozmarinu-n inimã de fatã.

ªi chiar de nu te aflu în rãscruceCuvintele strãpunse de tãcereLe-aºez pe piept sub inimã, drept cruceSã-mi fie sfânt temei de Înviere.

Te scrijelez în suflet cu aldineSperând cã-n ele te-oi afla pe tine.

Noaptea Sfintei Învieri, 2008

Page 50: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

50

Cezarina Adamescu

Ca într-un echinoc]iu timpuriuCa într-un echinoc]iu timpuriuCa într-un echinoc]iu timpuriuCa într-un echinoc]iu timpuriuCa într-un echinoc]iu timpuriu

Ca într-un echinocþiu timpuriuAºa epifanie n-am trãitCând îngerul thanatic mi-a grãitRãpit în zbor de cerul azuriu.

De unde m-am ivit, din Mater Alma?Din orga unei stele ce-a murit?Mã pregãtesc ca lemnul pe un gaterSpre-adâncul cerului învãlurit.

Cã n-am adus îndeajuns priinþãTrãiesc acum aceastã condamnare.El a rostit asemenea sentinþãPrezentã în absenþa –ntristãtoare.

Mi-e zborul azi un cântec dãltuit:Aºa epifanie n-am trãit.

21 martie 2oo8

Page 51: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

51

Ultima logodnõ

Mi-e inima-n triste]i ispã[itoareMi-e inima-n triste]i ispã[itoareMi-e inima-n triste]i ispã[itoareMi-e inima-n triste]i ispã[itoareMi-e inima-n triste]i ispã[itoare

Mi-e inima-n tristeþi ispãºitoareDuratã ca-ntr-o searbãdã matriceOrfeu s-a-ntors în lumea muritoarePe urma lui eu sunt Euridice.

În mlãdieri ºi în frisoane caldeTe caut ºi lumina mi-e complice.Sã nu-þi întorci privirile, heralde,Ci mã priveºte : Sunt Euridice.

În chipuri anonime ºi-ntristareStrãbat pãmântu-n plesnituri de bice.Colind ºi rai ºi iad în disperareTe chem, Orfeu, tu vino la matrice.

Mi-e inima flãmândã de iubitul;Iubirea noastrã reînvie mitul….

21 martie 2008

Page 52: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

52

Cezarina Adamescu

A[teaptã-mã sã î]i rostesc sonetulA[teaptã-mã sã î]i rostesc sonetulA[teaptã-mã sã î]i rostesc sonetulA[teaptã-mã sã î]i rostesc sonetulA[teaptã-mã sã î]i rostesc sonetul

Aºteaptã-mã sã îþi rostesc sonetulCu glas ºoptit, la ceas de lunã plinãªi-apoi în tainã sã pornim banchetulScãldaþi în rouã pân’ va fi luminã.

ªi-atunci precum mireasa – salamandrãCu voalul alb aprins ca o fãclieSã mã prefac într-o luminã tandrãÎn care heruvimii or sã vie.

Aºteaptã-mã sã îþi ºoptesc CântareaCântãrilor ca dulcea Sunamitã.Dansând sã mi se taie rãsuflareaDe nici un paznic sã nu fiu opritã.

ªi la picioare sã-þi depun buchetulDe orhidee când îþi cânt sonetul…

Echinocþiu, 2oo8

Page 53: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

53

Ultima logodnõ

Iubirea poate scrie-o cantilenãIubirea poate scrie-o cantilenãIubirea poate scrie-o cantilenãIubirea poate scrie-o cantilenãIubirea poate scrie-o cantilenã

Iubirea poate scrie-o cantilenãCu vorbe care n-au fost inventateIar inima ce nu cunoaºte jenãLe-nchidã în sipetele furate.

C-o cheie cine vrea sã le descuieVa trebui sã-nveþe alfabetulªi cu o ansã din alun ori tuieAbia atins sã murmure, sonetul.

Iubirea ta mi-e scrisã mie-n genãÎn codul cel mai intim al fiinþei.ªi eu precum Frumoasa MadrilenãVoi scrie mãreþia umilinþei.

La fel ca ºi-a cometei albã trenãIubirea poate fi o cantilenã…

Echinocþiul de primãvarã2oo8

Page 54: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

54

Cezarina Adamescu

Ce stranie [i ce duioasã urã!Ce stranie [i ce duioasã urã!Ce stranie [i ce duioasã urã!Ce stranie [i ce duioasã urã!Ce stranie [i ce duioasã urã!

Ce stranie ºi ce duioasã urãNe mistuie ºi ne înstãpâneºte:Ne biciuim cu crinii albi pe gurãAtunci când depãrtarea ne uneºte!

Cu trup smerit ºi ochi de AzucenãTe scriu ºi te rescriu sculptat în carneÎn timp ce în priviri luceºti – fosfenãUn strop de chihlimbar printre lucarne.

Iubirea noastrã-i cel mai sfânt remediuDe-aceea ni-s pãcatele iertate.E-a ciutei grabnicã-alergare-n rediuLa adãpost de haite-nfometate.

Ne circumscriem azi într-o epurãªi ne lovim cu crinii albi pe gurã…

Seara de echinocþiu, 2oo8

Page 55: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

55

Ultima logodnõ

Demult nu mai colind în noapte printreDemult nu mai colind în noapte printreDemult nu mai colind în noapte printreDemult nu mai colind în noapte printreDemult nu mai colind în noapte printre

De mult nu mai colind în noapte printreNãmeþii-nchipuirii rãscolindCu focu-acesta arzãtor prin vintrePe vreun Ulise orb ademenind…

În mersul meu ca pe tãciuni aprinºiMi-s tãlpile ciulite pe frigare;Cãrbunii se prefac în ochi de sfincºiDa’n suflet arde-o sfântã lumânare.

Mi-am descuiat rãbdarea din obrocDe când te-aºtept ºi-n inimã - tot jar e –Ca pe-un copac ce lunecã pe scocRãzbit de o vitezã-ameþitoare.

Demult nu mai colind agale printreDeschisã-i uºa ferecatã dintre…

Page 56: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

56

Cezarina Adamescu

Sã ne-ntâlnim în tainã la zenitSã ne-ntâlnim în tainã la zenitSã ne-ntâlnim în tainã la zenitSã ne-ntâlnim în tainã la zenitSã ne-ntâlnim în tainã la zenit

Sã ne-ntâlnim în tainã la zenitCa nimeni sã nu ne mai þinã cont.Decât drum bun, sã-mi spui: Bine-ai venit!Ca pe spinãri de cai, pe orizont.

ªi ghemul vieþii depãnând, doar ºtiiPrãpastia se cascã pe ruineCând tu, iubite, vii sã mã îmbiiCântându-mi Elegiile duine…

Suntem doar niºte îngeri ispitiþiAdulmecând mereu ce nu se-ntâmplã,De spiritul iubirii-mpãtimiþiCând sângele ni se izbeºte-n tâmplã.

Sã ne-ntâlnim în tainã la zenitSpunându-ne-amândoi: Bine-ai venit!

Page 57: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

57

Ultima logodnõ

E un temei de rugã a[teptareaE un temei de rugã a[teptareaE un temei de rugã a[teptareaE un temei de rugã a[teptareaE un temei de rugã a[teptarea

E un temei de rugã aºteptareaMijitã între pleoapele de lutªi pâinea înmuiatã-n vin ºi sareaNe primenesc sãrutul ne-nceput.

Deºi potirul alb e pe sfârºiteªi vinul vieþii-n amforã dospitTu gustã-l cu smerenie, iubite,Cu gesturi simple astãzi, ca-ntr-un rit.

Pe crestele albite de omãturiRãsare blândã, tainica Seleneªi stelele uimite dau în lãturiAlunecând pe tâmplã ºi pe gene.

Tu scrii îngenuncheat la lumânareaªi-i un temei de rugã aºteptarea.

9 martie 2oo8

Page 58: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

58

Cezarina Adamescu

Prietene-a[teptãrile sunt demnePrietene-a[teptãrile sunt demnePrietene-a[teptãrile sunt demnePrietene-a[teptãrile sunt demnePrietene-a[teptãrile sunt demne

Prietene-aºteptãrile sunt demneDar meritã rãsplata însutit:Rãmâne-vor mirãrile solemneCã n-ai iubit de-ajuns, cã n-am iubit.

Se face searã-n iarbã ºi în gânduriDin nou tresare steaua la apus.Îmi arginteºte luna albe rânduriªi firul vieþii deapãnã pe fus.

Din ce vorbesc, rãmâne-va uitareaªi se aºterne praful în cuvânt.Pe ochii-ntredeschiºi mijeºte zareaªi-un zvon de ducã-i în ecoul frânt.

Prietene-aºteptãrile sunt demneIubirea noastrã scrijelã desemne…

9 martie 2008

Page 59: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

59

Ultima logodnõ

De ce vorbe[ti de cazne inutile?De ce vorbe[ti de cazne inutile?De ce vorbe[ti de cazne inutile?De ce vorbe[ti de cazne inutile?De ce vorbe[ti de cazne inutile?

De ce vorbeºti de cazne inutile,Când tu eºti tot ce am mai preþios,ªi dintre zeci de zâmbete nubileAles-am un surâs misterios?

Dar teamã mi-e sã cad în ambuscadãVândutã unui vis îndepãrtatPrecum troianul mistic de zãpadãPe muntele nicicând cutreierat.

Sã fie visu-acesta cutezanþã,Din anii scurºi în pãrul meu duium?Iar inimile noastre în balanþãSe rãstignesc în clipa de acum?

Când vântul aspru-mi cade peste fileDe ce-mi vorbeºti de cazne inutile?

Page 60: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

60

Cezarina Adamescu

Eu casa am umplut-o cu luminãEu casa am umplut-o cu luminãEu casa am umplut-o cu luminãEu casa am umplut-o cu luminãEu casa am umplut-o cu luminã

Eu casa am umplut-o cu luminãAºa cum umpli c-un cãuº un râu;Sã ne albim de pulberea de tinãCum dropia-n seminþele de grâu.

Am alungat ºi umbrele-nserãriiCe se lungeau diforme prin pereþiNe furiºam la marginea uitãriiCa fluturii în preajma lãmpii – beþi.

A fost o zi, o zi cu lunã plinãDe vorbele cãzute dintr-un vers;Pãºeam stingherã-n raiul de nevinãAm ezitat, apoi cuvântu-am ºters.

Cuvântu-acela magic, cu aldinã,Din casa scufundatã-n lunã plinã…

Page 61: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

61

Ultima logodnõ

Un suflet jinduit de armonieUn suflet jinduit de armonieUn suflet jinduit de armonieUn suflet jinduit de armonieUn suflet jinduit de armonie

Un suflet jinduit de armonieÎn cãutarea altui suflet sfântAr fi în stare, dând pe veresieSã-ºi vândã chiar ºi palma de pãmânt.

Predestinat sã se desfacã-n soareEl cautã lumina în rãscruciCa floarea tresãrind la prima boareCa vântul spulberând un cuib de cuci.

Revarsã, tu, un strop de armonieMãcar o datã, vino în amurg,ªi adu-mi un potir cu apã vieSã stingi în ea lumina-n care curg

Aºtept de-o viaþã-ntreagã sã mã-mbieUn suflet jinduit de armonie…

Page 62: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

62

Cezarina Adamescu

Aruncã-n flãcãri vorbele de[arteAruncã-n flãcãri vorbele de[arteAruncã-n flãcãri vorbele de[arteAruncã-n flãcãri vorbele de[arteAruncã-n flãcãri vorbele de[arte

Aruncã-n flãcãri vorbele deºarteAruncã-þi ºi nuiaua-n hãu adânc.Pãºeºte drept cum ai pãºi-ntr-o carteCu patimile strânse la oblânc…

Ascultã-þi pasãrea în piept cum bateÎn cãutare veºnicã de rostÎntors târziu de pe cãrãri deºarteNimic nu o sã þi se parã-anost.

Privind uimit cum anii se desfirãDin ghemul cu migalã-alcãtuit,Ascultã-n tainã cântecul de lyrãªi socoteºte-l dar nepreþuit.

Priveºte drept, chiar dincolo de moarte,ªi-aruncã-n flãcãri vorbele deºarte.

Page 63: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

63

Ultima logodnõ

Retras într-o tãcere adumbritãRetras într-o tãcere adumbritãRetras într-o tãcere adumbritãRetras într-o tãcere adumbritãRetras într-o tãcere adumbritã

Retras într-o tãcere adumbritãRefuzi zburarea clipei solitareIar firul de nisip cernut prin sitãDevine o clepsidrã mustrãtoare.

Þi-s paºii umezi pe cãrãri de humãªi-ai vrea sã te desprinzi cumva de vrajãDar creasta valului muiatã-n spumãSãrutã glezna hoinãrind pe plajã…

Þi-e amintirea-ntoarsã în sãrutªi gândul poposeºte pe-o colinãTu cauþi urma pasului pierdutªi dai din serpentinã-n serpentinã.

Rãmâne-o adiere, doar o boareCând simþi zburarea clipei solitare…

Page 64: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

64

Cezarina Adamescu

A fost sã fie-un dar de sãrbãtoriA fost sã fie-un dar de sãrbãtoriA fost sã fie-un dar de sãrbãtoriA fost sã fie-un dar de sãrbãtoriA fost sã fie-un dar de sãrbãtori

A fost sã fie-un dar de sãrbãtoriMã lumina privirea ta curatãMã petreceai în sunet de viori,ªi eu mã-nfioram ca-ntâiaºi datã.

În mine a-ncolþit palpit de visDeodatã cu lumina-ntârziatãÎn dulci culori cãzute din abisPãreau cã-s dintr-o amforã curatã.

Acum, înveºmântat ca-n vãl subþireÎntr-o luminã care-abia mã þineO Doamne-n gura Ta de nemurireMã isc ºi zbor cu aripile line…

Cu gândurile ploi de meteoriÎþi dau acest prinos de sãrbãtori…

Page 65: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

65

Ultima logodnõ

Atâtea nãzuiri slujind tãceriiAtâtea nãzuiri slujind tãceriiAtâtea nãzuiri slujind tãceriiAtâtea nãzuiri slujind tãceriiAtâtea nãzuiri slujind tãcerii

Atâtea nãzuiri slujind tãceriiAm dus în suflet de la începutÎncât cãlãtorind pe puntea seriiM-a-ntâmpinat descântecul durut.

ªi nici o-mbrãþiºare nu mai ºtiuÎn stare sã-mi alunge întomnareaMi-e teamã sã nu lunec în pustiuSubit se cascã-n mine înserarea.

Mi-au istovit cuvintele-n tãceriNeputincioase sã rosteasc-o rugã.De-atâtea toamne, primãveri ºi veriZãpada-n flãcãri s-a pornit pe fugã.

Slujind tãcerii-atâtea nãzuiriS-au prefãcut în mute tânguiri.

Page 66: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

66

Cezarina Adamescu

Nimic nu mai era la fel în noiNimic nu mai era la fel în noiNimic nu mai era la fel în noiNimic nu mai era la fel în noiNimic nu mai era la fel în noi

Nimic nu mai era la fel în noiNe împãrþeam cãrãrile-n rãscruciNe risipeam mereu din doi în doiDucând pe umeri câte douã cruci.

Sãraci, stingheri, flãmânzi de lunã plinãNici nu ºtiam pe unde rãtãcim;Uitasem cum sã zãmislim Luminãªi cum promis-am un rotund sã fim.

Zburãtãcind doar pe cãrãri uitucePrin labirinturi de hãþiºuri plineNu bãnuiam cãrarea unde-o duceªi-am hotãrât rãmânerea în sine.

ªi uzi în plete de zãpezi ºi ploiNe risipeam mereu din doi în doi…

Page 67: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

67

Ultima logodnõ

Într-un vârtej nebun de frunze moarteÎntr-un vârtej nebun de frunze moarteÎntr-un vârtej nebun de frunze moarteÎntr-un vârtej nebun de frunze moarteÎntr-un vârtej nebun de frunze moarte

Într-un vârtej nebun de frunze moarteIscat ca din senin de primãvarãS-au rãsucit cuvintele din carteªi-au izbucnit subit din file-afarã.

Nici nu mai ºtiu, a fost o nãruireDe catedralã slabã-n temelieªi cãrãmizi fugite din zidireHãlãduiau pierdute în pustie?

Ispititoare, dulce armonie,Mã chemi, m-alungi cu sunete incerteAcum, când vântul potolit adieEu rog frumos Cuvântul sã mã ierte;

Îl mângâi, îl aºez cu grijã-n carteªi nãrui cu un gest frunzare moarte…

Page 68: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

68

Cezarina Adamescu

Un gol imens de dincolo de lumeUn gol imens de dincolo de lumeUn gol imens de dincolo de lumeUn gol imens de dincolo de lumeUn gol imens de dincolo de lume

Un gol imens de dincolo de lumeDe neumplut cu altceva, iubite,Îmi stãruie în clipele anumeCând nu eºti lângã genele-mi uimite.

De-i zi ori noapte, veºnic îþi simt lipsaªi-þi simt un jind fantastic în privireDe parcã s-ar porni Apocalipsaªi s-ar distruge neclintita fire.

Demult aºtept o primãvarã crudãC-un soare unic strãbãtând genuneÎn care sã-þi ghicesc privirea udãÎn tainica privire-a blândei lune.

Un gol imens de dincolo de lumeMã face sã-nþeleg : iubirea fum e…

Page 69: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

69

Ultima logodnõ

Mã bântuie pustietã]i agresteMã bântuie pustietã]i agresteMã bântuie pustietã]i agresteMã bântuie pustietã]i agresteMã bântuie pustietã]i agreste

Mã bântuie pustietãþi agreste,Troiene ºi-avalanºe de luminã.Colind stingher pe þãrmuri ºi pe cresteDoar gândul cãtre tine mã-nseninã.

Un salt mortal peste-orizonturi pureEu fac strivind genunea sub picioare.De n-ar veni zefirul sã te fureSã te îmbete cu a lui lentoare…

Aud acum al simþului rãscolÎmi miºcã trupu-n zbatere deºartã.Cu rãdãcini înfipte în nãmolªi ochii sus þintiþi spre Nalta Poartã.

Mã bântuie pustietãþi agresteDar urlu din rãrunchi: Va fi ºi este!

Page 70: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

70

Cezarina Adamescu

Sãrutã florile înrourateSãrutã florile înrourateSãrutã florile înrourateSãrutã florile înrourateSãrutã florile înrourate

Sãrutã florile înrourateAtunci când se iveºte auroraªi pleacã-te iubirii preacurateBineþe dând ºi pace tuturora.

E-un dans de suflete înlãnþuiteÎn aprigã ºi tandrã încleºtareTu vino-n calea inimii, iubite,ªi-ascultã a „Cântãrilor Cântare!”

Mi-e sete, vino sã-mi aduci potirulCu lacrima iubirii tale sfinteªi-atunci când s-o curma, al vieþii firulSã-þi simt rãcoarea gurii cea fierbinte.

Iubite, stai cu mine pe-nserateSãrutã-mi florile înrourate…

Page 71: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

71

Ultima logodnõ

Nu pierzi nimic iubirea dacã-mi dãruiNu pierzi nimic iubirea dacã-mi dãruiNu pierzi nimic iubirea dacã-mi dãruiNu pierzi nimic iubirea dacã-mi dãruiNu pierzi nimic iubirea dacã-mi dãrui

Nu pierzi nimic iubirea dacã-mi dãruiPrin vremi bicisnice creând o punteIcoana-aºazã-o-n suflet. Dacã stãruiTu poþi sã clatini ori sã muþi un munte.

Nu cãuta sã-i afli înþelesul,Doar nu cunoaºte înþeles iubirea.Atât sã ºtii: îmi eºti pe veci alesulCel nenuntit, dar cununat cu firea.

Am sã te port în cerurile nouãAtunci când voi pleca spre infinitÎntâmpinat cu azimã ºi rouãVei fi de la nadir pân’ la zenit

Învãluit în steaua fiecãruiNu mori de tot iubirea dacã-mi dãrui…

Page 72: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

72

Cezarina Adamescu

Te [tiu acum pânã-n adânc de tineTe [tiu acum pânã-n adânc de tineTe [tiu acum pânã-n adânc de tineTe [tiu acum pânã-n adânc de tineTe [tiu acum pânã-n adânc de tine

Te ºtiu acum pânã-n adânc de tineªi orice fibrã eu þi-o recunosc:Mi-eºti aerul, pãmântul ce mã þineÎmi rãscoleºti miresmele de mosc.

De-ar fi sã-þi caut sufletu-n genunePrin mii de alte suflete pribegeTe-oi recunoaºte într-o rugãciuneªi nimeni nu va mai putea sã nege.

Cã tu eºti înþelesul care doareLa fel cum doare-n piept preasfântul dorLa fel cum doare blânda-nfiorareDe dinaintea misticului zbor.

Te ºtiu acum pânã-n adânc de tine:Un sentiment sublim sã te-nlumine…

Page 73: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

73

Ultima logodnõ

Mã aurea iubirea diafanãMã aurea iubirea diafanãMã aurea iubirea diafanãMã aurea iubirea diafanãMã aurea iubirea diafanã

Mã aurea iubirea diafanãªi genele îmi arginta în rouã-Ca un balsam tãmãduind o ranãSub tainicul obraz de lunã nouã.

Mergeam îngândurat pe cãi tãcuteCu visul siluit într-o pãrereTrezit într-un desiº de umbre muteSimþeam cum întunericul mã cere.

Dar vinul bucuriei pe sfârºiteZãcea trezit în amfora ciobitãPuzderie de gâze aþipiteSorbeau pe rând speranþa nãruitã.

Eram ca un Manole fãrã AnãZidit în mãnãstire ca-ntr-o ranã.

Page 74: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

74

Cezarina Adamescu

{i mã cuminecam cu vinul vie]ii{i mã cuminecam cu vinul vie]ii{i mã cuminecam cu vinul vie]ii{i mã cuminecam cu vinul vie]ii{i mã cuminecam cu vinul vie]ii

ªi mã cuminecam cu vinul vieþiiCu pâinea prefãcutã-n Sfântul TrupAlunecase Steaua dimineþiiPe geana-n care visele se-ntrup.

În chivot înfloriserã seminþeªi grâul pâinii se cocea în spic.Erau acolo-ascunse nãzuinþe:Le strecura clepsidra, pic cu pic.

Prin gâtul ei îngust în vãlmãºieAluneca ºi viaþa mea grãbitãVândutã uneori pe veresieMonadã cu monadã nãruitã.

Mi-e vie amintirea tinereþiiªi mã cuminec iar cu vinul vieþii…

Page 75: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

75

Ultima logodnõ

Fãr’ de busolã [i fãrã de hartãFãr’ de busolã [i fãrã de hartãFãr’ de busolã [i fãrã de hartãFãr’ de busolã [i fãrã de hartãFãr’ de busolã [i fãrã de hartã

Fãr’ de busolã ºi fãrã de hartãÎn lotca ta cioplitã-n coji de nucãTe-avânþi în larg ºi valuri mari te poartãÎn plin taifun pe marea cea nãucã.

Ai vrea sã strigi, nu-i nimeni sã te-audãDecât un pescãruº purtat de vântÎl simþi stingher ºi slab, un fel de rudãªi nu-i nãdejde-n zare pe pãmânt.

Te-ndrepþi purtat de val spre nicãiereaNãdãjduind un loc sã-þi sprijini frunteaDar simþi curând cã te-a lãsat putereaªi dintr-o datã þi se nãruieºte puntea.

ªi-ajungi curând, curând la Marea MoartãFãr’ de busolã ºi fãrã de hartã…

Page 76: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

76

Cezarina Adamescu

Sãrmanul trup trãind în sihãstrieSãrmanul trup trãind în sihãstrieSãrmanul trup trãind în sihãstrieSãrmanul trup trãind în sihãstrieSãrmanul trup trãind în sihãstrie

Sãrmane trup trãind în sihãstrieVisând la dezmierdãrile lumeºtiRobit eºti de lumina sinilieDe care nu mai poþi sã te fereºti.

Te-ai rãtãcit într-un adânc de zarePribeag ºi singur cum e doar proscrisul.ªi nu te-ntreabã nimeni cum e oareSã-þi fie sfãrâmat într-una visul?

Þi-e sete de izvorul dulcii caseDe plopul tânãr strãjuind ograda,ªi nu mai bagi de seamã frigu-n oaseªi nici durerea ce þi-a frânt obada.

Atât þi-a mai rãmas: dorinþa vieSãrmane trup rãmas în sihãstrie…

Page 77: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

77

Ultima logodnõ

Mã uit la tine ca-n oglinda firiiMã uit la tine ca-n oglinda firiiMã uit la tine ca-n oglinda firiiMã uit la tine ca-n oglinda firiiMã uit la tine ca-n oglinda firii

Mã uit la tine ca-n oglinda firiiªi recunosc doimea din rotund.Îmbujoraþi pe puntea regãsiriiAm rãsfirat nisipul de pe prund.

Am numãrat bobiþele cu sitaÎntr-un cãuº de palmã nãduºitNerãbdãtori sã cãutãm pepitaªi s-o pãstrãm în sânul umezit.

Dar înainte sã se iºte spaimaAm stat de veghe lângã umbra taªi-am alungat suspinele ºi-ngaimaTãcerea pogorând, povarã grea…

Mã uit la tine ca-n oglinda firiiS-a împlinit miracolul iubirii…

Page 78: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

78

Cezarina Adamescu

Se lâncezise în carafã vinulSe lâncezise în carafã vinulSe lâncezise în carafã vinulSe lâncezise în carafã vinulSe lâncezise în carafã vinul

Se lâncezise în carafã vinulªi pâinea caldã se fãcuse piatrãÎnmãrmuriserã tãciunii-n vatrãNutream sã fur a Timpului parafã.

S-aducem înapoi – voiam – sãrutulCe-a fost sublim sã rechemãm în timp.ªi retrãind în tainã începutulS-aducem focul sacru din Olimp.

Am strãbãtut atâtea frontiereªi-atâtea cãi mai sunt de colindatS-ajungem la Nevadele Sierreªi sã aflãm de-acum ce ne-a fost dat…

Se lâncezise în carafã vinulCând pentru noi se întrunise Cinul….

Page 79: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

79

Ultima logodnõ

Pe chei hãlãduit-am mânã-n mânãPe chei hãlãduit-am mânã-n mânãPe chei hãlãduit-am mânã-n mânãPe chei hãlãduit-am mânã-n mânãPe chei hãlãduit-am mânã-n mânã

Pe chei hãlãduit-am mânã-n mânãSub briza împroºcându-ne pe pieleCând soarele cu luna se îngânãCu mintea urmãrind un dans de iele.

Eram frumoºi ºi singuri împreunã.Ce purã ºi ce rece era clipa!Simþeam cum însuºi aerul se-mbunãIar de pe chei ne-ademenise pripa.

În liniºtea impusã de pudoareMergând la pas cu stelele-n tãrii,Credeam cã doar cuvântul ne mai doareCuvântul cel nãscut din veºnicii.

ªi clipei îi spuneam: mai stai, amânãPe chei hãlãduiam noi doi de mânã…

Page 80: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

80

Cezarina Adamescu

Pãrea cã hruba lunii mã înghite…Pãrea cã hruba lunii mã înghite…Pãrea cã hruba lunii mã înghite…Pãrea cã hruba lunii mã înghite…Pãrea cã hruba lunii mã înghite…

Pãrea cã hruba lunii mã înghiteCum întunericul în peºteri stalactitaCãdeau în iarbã stelele-nfloriteMeteoritul îºi pierduse-orbita.

Era o noapte surdã ºi neclarãPlesneau în becuri stinse licuricii.Se tulburase liniºtea barbarãDe frigul ºi de nãduºeala fricii.

Pe trei cariatide-mi stã iubirea.Fiinþele de aer din cuvinteÎi mãsurau c-un ochi nemãrginireaªi-o aºezau printre icoane sfinte…

În ceasuri de-aºteptare nesfârºitePãrea cã hruba lunii mã înghite…

Page 81: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

81

Ultima logodnõ

Un zbucium nesãtul [i tandru suntUn zbucium nesãtul [i tandru suntUn zbucium nesãtul [i tandru suntUn zbucium nesãtul [i tandru suntUn zbucium nesãtul [i tandru sunt

Un zbucium nesãtul ºi tandru suntªi-aº vrea sã nu se isprãveascã visulRefuz tãcerii înþelesul cruntªi populez cu dragoste abisul.

Îmi curge mir de lacrimã-n cuvântCând te rostesc în fibra mea ºi-n minteSã-l las sã curgã în potirul sfânt,Ori sã-l ascund în inima-þi fierbinte?

Eu mã înduplec doar aºa sã morCu numele iubitului pe buzeE ca un început firav de zborAl dorului înfiorat de muze…

Cu tine-n gând cutreier Paradisulªi-aº vrea sã nu se isprãveascã visul…

14 martie 2008

Page 82: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

82

Cezarina Adamescu

Un mugur de-orhidee presat-am într-o carteUn mugur de-orhidee presat-am într-o carteUn mugur de-orhidee presat-am într-o carteUn mugur de-orhidee presat-am într-o carteUn mugur de-orhidee presat-am într-o carte

Un mugur de-orhidee presat-am într-o carteSã-þi lumineze versul pe care îl vei scriePãleau cuvinte albe, pãleau petale moarteDoar focul din peniþã pãrea cã te îmbie…

Cu lacrima din frezii eu þi-am stropit obrazulªi c-un surâs, rãbdarea þi-am pus-o la oblânc,Când înfloreau lumine sfioase ca topazulÎn tainiþele firii cutreierai adânc…

ªi dezgoliþi de umbre sub lespedea-nserãriiAlunecam alãturi, îmbrãþiºaþi în carteSimþind pe buze – roºu – acelaºi gust al sãriiCând despicam genunea în douã-a Mãrii Moarte.

Dar necuprinsu-acela, nici nu mai ºtiu de vremu-l.Îmi curge mir din gurã, când îþi rostesc Poemul…

14 martie 2008

Page 83: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

83

Ultima logodnõ

Fluidu-acela tainic ce-]i alerga-n viscereFluidu-acela tainic ce-]i alerga-n viscereFluidu-acela tainic ce-]i alerga-n viscereFluidu-acela tainic ce-]i alerga-n viscereFluidu-acela tainic ce-]i alerga-n viscere

Fluidu-acela tainic ce-þi alerga-n viscereCa un torent de ape, în veci nestãvilit.Eu l-am simþit în sânge, cã-i lapte ºi e miereªi e parfumul proaspãt în crângul ofilit…

Iubirea ta e dulce, aºa cum e pelinulªi-mbatã cu arome ºi cu miros de mosc.Cuvântu-nþelepciunii e-ameþitor ca vinulDin mii ºi mii de zvonuri, ecou-i recunosc.

De unde ºtii cã miezul în ranã-ºi poartã nimbulªi flãcãri rãcoroase þâºnesc din ochii-n rouã?Ai vrut un vis; zadarnic sã negi, mai bine schimbu-lªi rãsãdeºte-þi altul cu mâinile-amândouã.

De-aceea-þi spun, iubite, tu cautã ºi cereFluidu-acela tainic ce-mi alerga-n viscere…

14 martie 2008

Page 84: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

84

Cezarina Adamescu

Ca-n sanctuar intrat-am în primãvara firiiCa-n sanctuar intrat-am în primãvara firiiCa-n sanctuar intrat-am în primãvara firiiCa-n sanctuar intrat-am în primãvara firiiCa-n sanctuar intrat-am în primãvara firii

Ca-n sanctuar intrat-am în primãvara firiiEram în toamnã-atuncea, mã pregãteam de-odihnã,Când am simþit cuþitul cel dulce al iubiriiªi mi-am pierdut rãgazul ºi azima de tihnã…

Mã primenisem lung ºi-atent într-o oglindãSã te întâmpin seara, când stelele dau muguri,Când luna, maiestuoasã, extaticã, fiindã,Gusta pe rând din cornul cu boabele de struguri.

A fost o clipã rarã, de tainã ºi fecundã;Duram un edificiu de vis, din temelie.Simþeam iubirea-n fibre, tumult cum ne inundã,Când rãmãsese numai – din lunã – o felie…

Dar cum sã pun eu stavili ºi gratii nãlucirii?Ca-n sanctuar intrat-am în primãvara firii…

14 martie 2008

Page 85: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

85

Ultima logodnõ

Obrazul stâng mã arde în flãcãri sângerândeObrazul stâng mã arde în flãcãri sângerândeObrazul stâng mã arde în flãcãri sângerândeObrazul stâng mã arde în flãcãri sângerândeObrazul stâng mã arde în flãcãri sângerânde

Obrazul stâng mã arde în flãcãri sângerândeªi pleoapa-mi bate-a vise sculptate-ntr-o firidã.Privesc la steaua noastrã, misterioasã când eªi luna se ascunde timidã dupã-absidã.

Ce tainã strãbãtutã de umbre ºi fantasmeSe iscã-n suflet seara, când gândurile-þi strigã!Chiar Timpul – samavolnic – e nãscãtor de chiasmeªi-þi pune-acum pe deget – de aur – o verigã.

Aºtepþi mirat ca zorii în rouã sã te scaldeªi-alungi o rãmãºiþã de gând, nechibzuitã,Nu mai privi-ndãrãt, ci-n viitor, heralde,Cã-n frãgezimi de-o clipã e starea fericitã…

Obrazul drept mã arde în flãcãri sângerândeCuvintele se-aºeazã pe inime flãmânde…

14 martie 2008

Page 86: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

86

Cezarina Adamescu

Un strigãt fãrã sunet ca din adânc de mareUn strigãt fãrã sunet ca din adânc de mareUn strigãt fãrã sunet ca din adânc de mareUn strigãt fãrã sunet ca din adânc de mareUn strigãt fãrã sunet ca din adânc de mare

Un strigãt fãrã sunet ca din adânc de mareÎmi sparge-acum timpanul în þãndãri nevãzute.E frig în suflet, frunze – cãzute la-ntâmplareMi-aduc din nou aminte de frumuseþi pierdute…

Se-nvârte caruselu-n tristeþi sfâºietoareEu nu mai ºtiu bobocii, când au cãzut, sleiþi,Din pomii încã tineri, la prima rece boareªi au rãmas copacii acum nemîntuiþi.

Tulburãtoare unde concentrice se iscãªi trag la mijloc firul cel galben ºi subþire.Mã-ncearcã-ntr-o pãrere, tristeþi de odaliscãDeºi-am pornit la nuntã, sunt vãduvã de mire…

ªi-n liniºtea-nserãrii, eu mai aud rumoare:Un strigãt fãrã sunet ca din adânc de mare…

14 martie 2008

Page 87: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

87

Ultima logodnõ

}i-am scris asearã ultimul sonet}i-am scris asearã ultimul sonet}i-am scris asearã ultimul sonet}i-am scris asearã ultimul sonet}i-am scris asearã ultimul sonet

Þi-am scris asearã ultimul sonetCu gene ºi cu buze-ntredeschiseIar literele-n pas de menuetSe legãnau cerând sã fie scrise.

Pãreau niºte bobiþe de RozarGãtindu-se de sfânta rugãciune.Chemând aceiaºi sfinþi din calendarSã se cuminece ºi sã ajune.

Þi-am scris cu rouã caldã pe obrajiEra o noapte propice femeii;Cãdeau ninsori albastre pe grumajiªi se roteau în dansul Salomeii…

ªi-n noaptea cea cu stele – berechetÞi-am scris în tainã ultimul sonet…

14 martie 2008

Page 88: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

88

Cezarina Adamescu

Spre tine-mi plec obrazul, izvorul meu de taineSpre tine-mi plec obrazul, izvorul meu de taineSpre tine-mi plec obrazul, izvorul meu de taineSpre tine-mi plec obrazul, izvorul meu de taineSpre tine-mi plec obrazul, izvorul meu de taine

Spre tine-mi plec obrazul, izvorul meu de taine,Sã-þi simt pulsarea caldã – un cântec în câmpieªi-n dansul de naiade sã mã desprind de haineSã mã-nfior ca frunza atunci când vântu-adie…

Cã nu existã, poate, orgolii în iubire,Al inimii triumful, nu-l simþi în singurare.Sã poposim o clipã în Timp ca-n nesfârºire;Cuvântul sã ne fie – o dulce murmurare.

ªi melodia suplã, va fi ca o jertfireFreneticã, supusã, acestui dans de iele.Îmbrãþiºare sfântã, prinos de dãruireCãzutã peste noapte, ca ploile de stele…

Mã primenesc ºi-n tainã, te-ntâmpin, nãlucire,Nu vreau sã mai existe orgolii în iubire…

14 martie 2008

Page 89: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

89

Ultima logodnõ

A[teaptã dar, sã ne-mpletim cãrareaA[teaptã dar, sã ne-mpletim cãrareaA[teaptã dar, sã ne-mpletim cãrareaA[teaptã dar, sã ne-mpletim cãrareaA[teaptã dar, sã ne-mpletim cãrarea

Aºteaptã dar, sã ne-mpletim cãrareaSpre unic sens ce-avem de strãbãtut;Întâmpinaþi cu pâinea ºi cu sareaDe îngeri, în cântãri de alãut.

Aºteaptã dar sã ne luãm de mânã,ªi strâns îmbrãþiºaþi sã ne pornimSpre clipa care zi de zi ne-amânãAºteaptã dar, iubirea s-o menim.

Sã-nduplecãm luminile din aºtriªi umbrele pe chipul trist al lunii.Sã-nduplecãm ºi munþii cei sihaºtriSã nu prãvale pulberea genunii.

Aºteaptã dar, sã ne-mpletim cãrarea;Dar pânã-atunci sã pregãtim zburarea…

15 martie 2008

Page 90: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

90

Cezarina Adamescu

Ca-n cornul abunden]ei vii în mineCa-n cornul abunden]ei vii în mineCa-n cornul abunden]ei vii în mineCa-n cornul abunden]ei vii în mineCa-n cornul abunden]ei vii în mine

Ca-n cornul abundenþei vii în mineMireasmã, miez ºi-ntru sãmânþã nouãRãsai ºi creºti în apele-mi velineCa în pãmânt virgin udat de rouã.

În anotimpul dimineþii-n careSe pregãtesc cerboaicele de rutNe pregãtim sfioºi la lumânareSã primenim o lacrimã-n sãrut.

De-atâta sfioºenie pioasãChiar ochii ninºi ai florilor se-nchidMi-e pielea ºi þi-e pielea luminoasãªi vorbe albe se rostesc în vid.

Vin stele-n plete tandru sã se-anineªi-n cornul abundenþei eºti în mine.

15 martie 2008

Page 91: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

91

Ultima logodnõ

Obrazul a]ipit îmi tresãreaObrazul a]ipit îmi tresãreaObrazul a]ipit îmi tresãreaObrazul a]ipit îmi tresãreaObrazul a]ipit îmi tresãrea

Obrazul aþipit îmi tresãreaPe gura ta de iarbã de pe plaur.O stea în colþul gurii îþi mijeaªi raza ei te-ncununa cu laur.

O mânã mãtãsoasã adiindDeasupra frunþii tale înnimbate,ªi cântecul desfigurat de jindChiar fãrã sunet în auz strãbate…

Ascultã pân’ o fi sã cadã neauaTãcerea subþiatã de ivorªi la zenit, cununã-te cu steauaCu numele predestinat: Alcor!

ªi m-am trezit cã îngerul vegheaObrazul aþipit ce tresãrea.

15 martie 2008

Page 92: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

92

Cezarina Adamescu

În mâna ta-s o micã zburãtoareÎn mâna ta-s o micã zburãtoareÎn mâna ta-s o micã zburãtoareÎn mâna ta-s o micã zburãtoareÎn mâna ta-s o micã zburãtoare

În mâna ta-s o micã zburãtoareCu sufletul din suflet, zbor de viaþã.Tu n-ai ºtiut cã mâna goalã doare,ªi ce rãmâne dintr-un zbor – e-o aþã?

E spart demult la uºa ta lãcatulPortiþa coliviei ai deschis-oDar nu am inventat chiar noi pãcatul;ªi cheia de la pom de ce-ai omis-o?

Având de-atunci cu tine pãrtãºieNoi suntem sclavii unei robitoare viniªi am gustat aceeaºi fantezieÎntr-o splendoare albã de lumini…

Mã-mbeþi ºi azi cu sfânta ta licoareªi viaþa mea e-o micã zburãtoare…

15 martie 2008

Page 93: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

93

Ultima logodnõ

Ascul]i acuma singur, tãcerile din [oapteAscul]i acuma singur, tãcerile din [oapteAscul]i acuma singur, tãcerile din [oapteAscul]i acuma singur, tãcerile din [oapteAscul]i acuma singur, tãcerile din [oapte

Asculþi acuma singur, tãcerile din ºoapte,În zgomotu-nserãrii se iscã-ncet ecouri.Chiar stelele firave ºi-au lepãdat halouriTu pentr-un strop de zâmbet, ajuns-ai fur în noapte.

Prea multã risipire e-n gânduri ºi cuvinteªi umbl-un zvon amarnic de început-sfârºit.Abia de lepãdat-ai cãmaºa ta de mireªi-ºi fac culcuºul greieri în pãrul tãu cernit.

Culorile-s pãlite ºi umbrele incerteNu recunoºti þinutul în care ai ajuns.Þi-ai strâns surâsul palid ºi trist între coperteªi te dedai acestui mister de nepãtruns.

În zgomotu-nserãrii se iscã-ncet ecouriªi mugete de zimbri, de inorogi ºi bouri…

15 martie 2008

Page 94: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

94

Cezarina Adamescu

La cea dintâi atingere de-arcu[La cea dintâi atingere de-arcu[La cea dintâi atingere de-arcu[La cea dintâi atingere de-arcu[La cea dintâi atingere de-arcu[

La cea dintâi atingere de-arcuºAm rezonat din fibrele viorii:Un sunet diafan muiat în tuºSub aripã mi-a rãscolit fiorii.

Mi-a fost ºi vântul blând dinspre zenitªi aerul din oase ce mã-mpingeNici nu întreb de unde a venitE-o apã ce nici focul n-o mai stinge.

Dar au rãmas înfipte-n orizontCuvintele zãcând neinventateÎmbrãþiºate fãrã-a þine contNici pentru cine ele-au fost durate.

Am rezonat din fibrele vioriiDar în deºert se-nvârte roata morii…

17 martie 2008

Page 95: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

95

Ultima logodnõ

Mã cau]i ca pe iarba cea de leac…Mã cau]i ca pe iarba cea de leac…Mã cau]i ca pe iarba cea de leac…Mã cau]i ca pe iarba cea de leac…Mã cau]i ca pe iarba cea de leac…

Mã cauþi ca pe iarba cea de leacCa sã desfereci uºile pãdurii.O stea care se iscã la un veacÎþi înflorise brusc în colþul gurii.

Mã cauþi ca pe iarba cea de leacCe îi striviseºi mustu-n cerul guriiªi în adâncul codrului feleacSimþit-ai gustul cuminecãturii.

Un cântec se nãºtea abia mijitAmirosind a freamãt de pãdureTreceam desculþã-n crângul înfloritNecercetat de bardã ori secure.

Mã cauþi ca pe iarba cea de leacVisând la neaua de acum un veac…

17 martie 2008

Page 96: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

96

Cezarina Adamescu

E[ti iar aici [i cine te va smulge?E[ti iar aici [i cine te va smulge?E[ti iar aici [i cine te va smulge?E[ti iar aici [i cine te va smulge?E[ti iar aici [i cine te va smulge?

Eºti iar aici ºi cine te va smulgeDin mine împlântat ca-ntr-un genom?Se strãduieºte clipa sã divulgeÎntreaga aºteptare pânã vom

Precum un crucifix cãzut din domPe care pasãrea cu aripi largeL-a spart cu ciocul, l-om lipi ºi l-omSui ºi arbora pe vechi catarge…

Aºa ne-am fost ºi noapte ºi azurLuminã ºi-ntuneric ºi splendoare;Pe malul mãrii cu nisip velurLa vremea când se-ntorc în port cocoare…

Precum cuvântul ferecat în tomÎn mine împlântat eºti ca-n genom.

17 martie 2008

Page 97: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

97

Ultima logodnõ

Sã mor, sã dorm pe gura gurii taleSã mor, sã dorm pe gura gurii taleSã mor, sã dorm pe gura gurii taleSã mor, sã dorm pe gura gurii taleSã mor, sã dorm pe gura gurii tale

Sã mor, sã dorm pe gura gurii taleÎntr-o iubire-amarnicã de fatã,ªi-apoi ca în acorduri triumfaleSã simt cumva cã mã mai nasc o datã.

Urmând în vis procesiuni cu torþeLa umãr drept lipit un umãr stâng.Superbe încleºtãri de oarbe forþeÎn crugul dimineþii râd ºi plâng.

Un cuplu ziditor, Manole - AnãSã-ºi picure alãturi de sudoare,O lacrimã de sânge diafanãS-o toarne drept în temelii licoare

ªi în tãcerea pogorâtã, moale,Sã mor, sã dorm pe gura gurii tale…

17 martie 2008

Page 98: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

98

Cezarina Adamescu

Mi-ai a[ezat o diademã frun]iiMi-ai a[ezat o diademã frun]iiMi-ai a[ezat o diademã frun]iiMi-ai a[ezat o diademã frun]iiMi-ai a[ezat o diademã frun]ii

Mi-ai aºezat o diademã frunþiiCu dragoste sã fiu înnobilatãFrumoasã ca în aºteptarea nunþiiÎn trup femeie ºi în suflet fatã…

Voi pune chiar ºi aºtrilor halouriªi voi striga de-or sã rãsune munþii:Din ºapte-n ºapte întorcând ecouri,Frumoasã ca de dinaintea nunþii…

Frumoasã ca o harpã neciupitãO alãutã rezonând din strunãÎn noaptea sfântã când voi fi iubitãPoem îþi voi ciopli în veche runã.

ªi voi striga de-or sã rãsune munþii:Frumoasã-s ca de dupã noapte nunþii!

18 martie 2oo8

Page 99: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

99

Ultima logodnõ

Doar pentru noi voi inventa o altã limbãDoar pentru noi voi inventa o altã limbãDoar pentru noi voi inventa o altã limbãDoar pentru noi voi inventa o altã limbãDoar pentru noi voi inventa o altã limbã

Doar pentru noi voi inventa o altã limbãLimbajul ce musteºte-a mângâiereAcela doar ce sufletele-nnimbãCompus din braþe pline de tãcere.

ªi descifrându-i noul înþelesÎn tainã – tu ºi eu – la ceas de rouã,Nu vom mai ºti de unde am purcesSã bem cãuº din palmele-amândouã…

Nici chiar pe ce cãrãri ne-or duce paºiiCi numai îmbãtaþi de mustul vieþiiVom spune cum au spus înaintaºiiIubindu-se în crugul dimineþii.

ªi gândurile-n falduri mi se plimbã:doar pentru noi vom inventa o limbã…

18 martie 2008

Page 100: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

100

Cezarina Adamescu

Am sã-]i strivesc cuvintele-n sãruturiAm sã-]i strivesc cuvintele-n sãruturiAm sã-]i strivesc cuvintele-n sãruturiAm sã-]i strivesc cuvintele-n sãruturiAm sã-]i strivesc cuvintele-n sãruturi

Am sã-þi strivesc cuvintele-n sãruturiÎntr-o superbã ploaie de mirãriMai proaspete ca apa rece-n ciuturiSã n-avem timp mãcar de respirãri.

ªi ascultând de tainice vibraþiiNe vom trezi-n iubire avântaþi,Cutreierând într-o clipitã spaþiiLa ceasul cosmic numai, ancoraþi.

ªi ce nevoie-avem de înþelesuri,Când doar iubirea singurã-i, temeiul?Ea schimbã-n adevãr acele versuriCum spun ºi Axionul ºi Mineiul…

Ea singurã dã gustul dulcei sãriÎntr-o superbã ploaie de mirãri…

18 martie 2oo8

Page 101: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

101

Ultima logodnõ

Voi sta-n sãrut ca pe-un peron de garãVoi sta-n sãrut ca pe-un peron de garãVoi sta-n sãrut ca pe-un peron de garãVoi sta-n sãrut ca pe-un peron de garãVoi sta-n sãrut ca pe-un peron de garã

Voi sta-n sãrut ca pe-un peron de garãBatista fluturând ca o chemareVa fi o-mbrãþiºare dulce-amarãCã-i trenul vieþii gata de plecare…

ªi dacã aþipi-voi, Cunegundã,Pe gura ta fierbinte, rãcoroasã,Nu mã trezi, mai lasã-mã-o secundãSã-i simt aroma crudã ºi mustoasã…

E-o-ntoarcere în orice despãrþireªi-am sã te-aºtept cu chipul tãu pe pernã,Sã prelungim minutul de iubireIar contopirea va pãrea eternã.

La ceasul când ºi iarba se-nfioarãVoi sta-n sãrut ca pe-un peron de garã…

18 martie 2008

Page 102: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

102

Cezarina Adamescu

Pe [ei de curcubeu mustangi sãlbaticiPe [ei de curcubeu mustangi sãlbaticiPe [ei de curcubeu mustangi sãlbaticiPe [ei de curcubeu mustangi sãlbaticiPe [ei de curcubeu mustangi sãlbatici

Pe ºei de curcubeu mustangi sãlbaticiDe pletele ninsorii când se-agaþãAºa am fost scãpaþi din frâu, lunaticiÎnaintând înspre adânc de viaþã.

ªi dispãrând cum dispãrut-a ceaþaÎn ceas târziu de-amiazã între razeNe vom spãla doar în agheazmã faþaÎn spulber de smaralde ºi topaze.

Ne vom închide între parantezeÎn cuib de dor din noua noastrã urbeCa nimeni, nimeni, nimeni sã cutezeSã ne gãseascã ºi sã ne disturbe…

Vom fi cutreierând adânc de ceaþãLegaþi cu frâul dragostei de viaþã.

18 martie 2008

Page 103: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

103

Ultima logodnõ

Purtai pe umeri cruce de damnatPurtai pe umeri cruce de damnatPurtai pe umeri cruce de damnatPurtai pe umeri cruce de damnatPurtai pe umeri cruce de damnat

Purtai pe umeri cruce de damnatªi-aveai în ochi stigmatele iubirii;La oiºtea Lunii pururi înhãmatPlãteai bãnuþ de vamã nemuririi.

ªi din lãcaºul fraged al pruncieiTot alergând ca sã ajungi himeraÞi-ai luat pe lume crucea Poesieiªi versul tãu colindã emisfera.

La fel cum muza, veºnic aripatãDin Polul Nord, în Sud, ori în Canberra,Ca ºi regala tâmplelor – fregatã –Din Caraibe pânã-n Englitera

Plãti-vei preþul scump al nemuririiCât porþi în ochi stigmatele iubirii.

18 martie 2008

Page 104: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

104

Cezarina Adamescu

Ce stranie, sublimã simbiozã!Ce stranie, sublimã simbiozã!Ce stranie, sublimã simbiozã!Ce stranie, sublimã simbiozã!Ce stranie, sublimã simbiozã!

Ce stranie, sublimã simbiozã!Precum într-a luminii entropie,E între-un fluture ºi o mimozãTrãind într-o perfectã armonie…

Când de pe-aripã-ºi scuturã polenulCãzând pe-obrazul palid de mimozã,Portiþa s-a deschis pânã-n EdenulCe stranie, sublimã simbiozã!

ªi din aceastã scurtã încleºtareRãzbat în cer miresmele de rozã,Adulmecate pânã-n depãrtare,În aburii cei tulburi de nevrozã…

Un fluture de carne ºi-o mimozãCe stranie, sublimã simbiozã!

18 martie 2008

Page 105: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

105

Ultima logodnõ

E golu-acesta ro[u, palpitândE golu-acesta ro[u, palpitândE golu-acesta ro[u, palpitândE golu-acesta ro[u, palpitândE golu-acesta ro[u, palpitând

E golu-acesta roºu, palpitândCum inima palpitã-n vãgãune,ªi cum hãlãduie în minte-un gândTrãgând ºi trupul tot înspre genune.

Cum la edec luntraºii barca-ºi tragLa fel ne ducem luntrea pe uscat,Dar ignorând Pithii ºi-AreopagRãspunsul sibilinic e mascat.

E-n noi acel primordial izvorªi seva caldã circulã-n poeme.Ne-apasã tandru gânduri de ivorÎn timp ce carnea sângerã ºi geme…

E golu-acesta roºu, palpitândªi doru-n suflet pururea flãmând….

18 martie 2008

Page 106: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

106

Cezarina Adamescu

E-un adevãr, [i cine-ar recunoa[te?E-un adevãr, [i cine-ar recunoa[te?E-un adevãr, [i cine-ar recunoa[te?E-un adevãr, [i cine-ar recunoa[te?E-un adevãr, [i cine-ar recunoa[te?

E-un adevãr, ºi cine-ar recunoaºte?ªi-un inefabil ce se lasã prins:Te port în mine ca ºi cum te-aº naºteªi te-aº zvârli din nou în Necuprins…

Femeie-n trup, fecioarã în cuvinteNimic nu-mi pare-a fi cu neputinþã:Te zãmislesc necontenit în minteCa pe-o ofrandã-adusã cu priinþã…

Pe urma întâmplãrii-ntr-o pãdurePrintre copaci de silex eu alergªi aspru mã rãnesc într-o secureDe nu mai pot nici urmele sã ºterg.

Mã recunoºti la cea dintâi privire:Femeie-n trup, fecioarã în vorbire…

18 martie 2008

Page 107: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

107

Ultima logodnõ

E [tearsã urma noastrã de sãrutE [tearsã urma noastrã de sãrutE [tearsã urma noastrã de sãrutE [tearsã urma noastrã de sãrutE [tearsã urma noastrã de sãrut

E ºtearsã urma noastrã de sãrutªi carnea e supusã nefiinþeiVa trebui s-o luãm de la-nceputDeasupra inimii ºi a voinþei…

Captivi unui impuls nãucitorNi se pãrea un dans de-a nemuritulªi sângele era ca de ivorPânã-n plãsele ai înfipt cuþitul…

Pumnalul tãu de carne fremãtândCa fulgerul din creºtet în cãlcâie.Îl simt ºi azi cum mã strãbate blândªi-n loc sã mã rãneascã, mã mângâie…

Banchetul nupþial a începutªi-i ºtearsã urma noastrã de sãrut…

Page 108: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

108

Cezarina Adamescu

Ne îndreptãm în pa[i de menuetNe îndreptãm în pa[i de menuetNe îndreptãm în pa[i de menuetNe îndreptãm în pa[i de menuetNe îndreptãm în pa[i de menuet

Ne îndreptãm în paºi de menuetÎn muzicã precum se-ndreaptã miriiSã celebrãm eroticul banchetBalansul efemer al nemuririi.

Ne învârtim în caruselul firiiCaptivi ai unui gând ameþitor:Pe buze-având peceþile iubiriiªi ambra ce ne dã impuls de zbor.

Dar ce lumini în umbra nãlucirii!E sprijinit azurul de Anteu.Oficiem banchetul fericiriiÎn sunetul de harfe – tu ºi eu –

În muzicã precum se-ndreaptã miriiNe desfãtãm cu fructul împlinirii.

18 martie 2008

Page 109: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

109

Ultima logodnõ

A fost a[a, ca mai presus de fireA fost a[a, ca mai presus de fireA fost a[a, ca mai presus de fireA fost a[a, ca mai presus de fireA fost a[a, ca mai presus de fire

A fost aºa ca mai presus de fireChemat de dulci miresme-n joc fecundIubite, sã-mi devii alcãtuire,Miracol, împlinire ºi rotund.

ªi-ascunºi adânc în pântecele firiiCa-n apa amnioticã a mumeiÎmbrãþiºaþi precum uniþi sunt miriiNoi doi sã dãm însufleþire humei…

Ca naºterea cometelor în OrdAºa nãscum cuvintele de nuntã.Venind din cel îndepãrtat fiordAzi nu mai sunt deloc o rece suntã.

Trezite-s toate, mai presus de fire,Într-o temeinicã ºi caldã-alcãtuire…

18 martie 2008

Page 110: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

110

Cezarina Adamescu

De pierdereDe pierdereDe pierdereDe pierdereDe pierdere

- Actri]ei Stela Popescu Temelie - - Actri]ei Stela Popescu Temelie - - Actri]ei Stela Popescu Temelie - - Actri]ei Stela Popescu Temelie - - Actri]ei Stela Popescu Temelie -

Se face pustiu împrejurSe face pustiu în cuvinteCe aer, ce aer impurSe caþãrã pe oseminte!

Te chem dintr-un miez de tãceriTe strig de aproape-departeRãspunde bicisnicul ieriªi-mi urlã-n timpane a moarte.

Mi-e trupul bolnav ºi flãmândVin apele sã mã inundeAºtept în zadar un comândPrimit niciodatã, niciunde.

Eu iarãºi ºi iarãºi te strigTe chem ºi când îngerul plânge.De-atâta pustiu ºi de frigSe face-ntuneric în sânge!

Dar sper cã mã va hãruiUn orb c-un toiag de nevinãªi soarele-mi va primeniTransfuzia mea de luminã…

Galaþi, 4 martie 2oo8

Page 111: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

111

Ultima logodnõ

Am ales o carte drept comândAm ales o carte drept comândAm ales o carte drept comândAm ales o carte drept comândAm ales o carte drept comând

Am ales o carte drept comândPentru drumul cel mai de pe urmã;Literele sale rând pe rândPar cã-s a Pãstorului cea turmã.

Un crâmpei de lacrimã-n altoiParcã se înalþã, nu coboarãS-a pornit un viscol în zãvoiDe petale albe care zboarã.

ªi-n vâltoarea dalbã de aprilPatul sãrbãtorii – de ivor –Simt de parc-o mânã de copilPoposeºte de obraz uºor.

Bucuria-n lacrimã se curmãPentru drumul cel mai de pe urmã…

5. IV. 2008

Page 112: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

112

Cezarina Adamescu

Când strig surpatã-n gânduri departele din mineCând strig surpatã-n gânduri departele din mineCând strig surpatã-n gânduri departele din mineCând strig surpatã-n gânduri departele din mineCând strig surpatã-n gânduri departele din mine

Nu sunt nici ploi destule dogoarea sã-mi alineCând strig surpatã-n gânduri departele din mine.Deasupra vântul frânge safire-n crengi de tuiaAtunci mã duc la nuntã spre ceruri: Aleluia!

În clipa când alaiul îmi fi-va amintireCând carnea subþiatã uita-va, totuºi rostul,E prea târziu, iubite, târziu pentru nuntireCurând, curând afla-voi ce mare este costul!

Pe þarini, grãdinarul a-mprãºtiat seminþe’N cãuºul întâmplãrii, doar una rãsãri-vaZvârlitã de Acela ce-n palide fiinþeUn Duh de mângâiere aºeza-va, ne uni-va.

Abia pre când Selene porneºte sã-nlumineEu strig cu-nfrigurare departele din mine…

7 aprilie 2008

Page 113: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

113

Ultima logodnõ

Truditã de prea mul]ii – nu [tiu dacãTruditã de prea mul]ii – nu [tiu dacãTruditã de prea mul]ii – nu [tiu dacãTruditã de prea mul]ii – nu [tiu dacãTruditã de prea mul]ii – nu [tiu dacã

Truditã de prea mulþii – nu ºtiu dacãAripã, zboarã-mã tu – peste apãCând gândurile mele vin ºi pleacãRãmâne-mã aripã ºi mã-ngroapã.

Rãmâne-mã în viaþã încã ºi-ncãSã am soroc mãcar de o iubire.De nu, zdrobeºte-mã-ntr-o zi de-o stâncãDoar astfel sã purced în nemurire.

Aripã, du-mã încotro, mã zboarã,Spre cât mai ’Naltul ºi spre Nesfârºitul.Pe steiul de pe care-o cãprioarãContemplã cu uimire infinitul.

Mã duc, mã zboarã tu aripã frântãCã-n mine un pãcat pumnalu-mplântã…

8 aprilie 2008

Page 114: Ultima logodna -111 sonete de iubire- fileCând sufletul se vede prin oglindã. Ca ploaia deasã-ntr-un pãmânt arid Se scurg în mine ºiruri de cuvinte Îmi scrijelã obrazul ca

114

Cezarina Adamescu

Exorcizez din mine – îndureratã foarteExorcizez din mine – îndureratã foarteExorcizez din mine – îndureratã foarteExorcizez din mine – îndureratã foarteExorcizez din mine – îndureratã foarte

Exorcizez din mine îndureratã foarteAºa cum altãdatã eu aºezam pe-altarIubirea mea de viaþã, iubirea mea de moarteªi îngerul acela cu chipul de ivoar.

Eu smulg din mine-acuma, cum smulgi din rãdãcinãCopacul încã fraged, s-aprinzi un foc bengalAºa cum brusc ai stinge chiºtocul de luminãªi-n valurile beznei te-ai avânta spre mal.

Eu smulg ºi rana gurii mã mustrã în tãcereIubirea mea trecutã prin rai ca ºi prin iadªi umbra lunii mutã, înfuriatã-mi cere,Sã-i ies în cale nopþii, sã mã aºtepte-n Had’.

S-aºez cum altãdatã eu aºezam pe-altarDin lacul cãrnii noastre – curatul nenufar…

8 aprilie 2008