NUTRITIE SI DIETETICA

- RECAPITULARE -

NOŢIUNI GENERALE DESPRE ALIMENTAŢIE

Componentele de bază ale alimentelor sunt denumite = NUTRIENTI = factori

nutritivi sau principii nutritive.

Acestea sunt:

- proteinele,

- lipidele,

- glucidele,

- sărurile minerale,

- apa

- vitaminele.

PROTEINELE Sunt indispensabile vieţii.Un gram de proteine eliberează 4,1 calorii.

Proteinele sunt alcătuite din aminoacizi, numiţi şi pietrele de construcţie ale organismului.

- aminoacizi esenţiali, pentru că nu pot fi sintetizaţi în organism şi trebuie aduşi obligatoriu

prin alimentatie. Se găsesc în lapte, carne, ouă, brânzeturi.

- aminoacizi neesenţiali, pe care organismul îi poate sintetiza din alte substanţe.

Din punct de vedere al valorii biologice, proteinele alimentare se pot împărţi în trei categorii:

proteine de clasa I (complete), care au în structura lor aminoacizi esenţiali în

proporţii optime. Acestea menţin echilibrul proteic, asigură dezvoltarea organismului

tânăr şi echilibrul enzimatic şi hormonal. Se găsesc în proteinele din lapte, carne,

ouă şi brânzeturi.

proteine de clasa a II-a (parţial complete), care sunt cele din unele leguminoase

uscate (fasole, linte, bob) şi cereale (grâu, orez etc.). Conţin toţi aminoacizii

esenţiali dar nu în proporţii optime. Menţin echilibrul proteic, dar pentru creştere

sunt necesare cantităţi duble faţă de clasa precedentă.

proteine de clasa a IlI-a (incomplete), sunt lipsite de unul sau mai mulţi aminoacizi

esenţiali. Valoarea lor biologică este foarte scăzută. Din această clasă fac parte:

gelatina din oase, tendoanele, cartilajele şi zeina din porumb. Nu menţin echilibrul

proteic şi nu asigură creşterea organismelor tinere.

Cele mai importante surse de proteine sunt: Carnea şi derivatele din carne (20-30%

proteine), laptele (3,5%), brânzeturile (13-28%), ouăle (12%), pâinea (10%), leguminoasele uscate

(20- 25%), pastele făinoase (10-15%) etc.

Pentru a asigura un raport adecvat al aminoacizilor esenţiali este necesar să se asigure la

adult cel puţin o treime din aportul total (după alţi autori jumătate), iar la copii, adolescenţi şi femei

în perioada maternităţii, o jumătate până la două treimi din totalul proteinelor consumate zilnic. Un

adult normal are nevoie de 1-1,5 g proteine pe kg corp/zi. Aceasta reprezintă optimul fiziologic care

2

constituie 1-13% în valoarea calorică a raţiei zilnice. Variază cu vârsta, condiţiile de muncă, efortul,

stările fiziologice (graviditate, alăptare, perioadă de creştere) sau patologice.

LIPIDELE (grăsimile), reprezintă o sursă importantă de energie pentru organism. Un gram de

grăsime ars produce 9,3 calorii. Reprezintă constituentul preponderent al ţesutului adipos din

organism (grăsimi depuse sub piele).

Din punct de vedere al originii pot fi animale şi vegetale. Deosebirea o dau acizii graşi care

intră în constituţia lor. Aceştia sunt :

- saturaţi în grăsimile animale - grăsimile animale conţin acizi graşi saturaţi care duc la

depunerea colesterolului în peretele arterelor si ateroscleroză prin continutul in LDL-colesterol

= colesterol rau. Acest fenomen stă la baza unor boli deosebit de grave ca: infarctul miocardic,

accidentele vasculare cerebrale ischemice, hipertensiunea arterială, hiperlipidemiile etc.

- nesaturaţi în cele vegetale. Grăsimile vegetale care conţin acizi graşi nesaturaţi au un rol

antiaterosclerotic, scăzând colesterolul din sânge prin continutul in HDL-colesterol = colesterol

bun.

Intr-o alimentaţie raţională trebuie păstrat un echilibru între grăsimile de origine animală

(saturate, cu acizi graşi neesenţiali) şi de origine vegetală (nesaturate, cu acizi graşi esenţiali).

Grăsimile animale trebuie să reprezinte număr jumătate până la două treimi din totalul lipidelor din

alimentaţia zilnică. Necesarul de lipide este crescut la copii, la indivizii care depun eforturi şi celor

care lucrează la temperaturi joase. In practică se va reduce consumul de untrură sau slănină etc.,

dar se vor menţine grăsimile din lapte, unt, smântână, mai ales la copii, adolescenţi, stări de

graviditate, etc.

Cele mai importante surse alimentare de lipide sunt: untu l şi margarina (80-85%),

smântâna (20%), slănina (70%), untura (100%), seul topit (99-100%), uleiurile vegetale (99-100%),

carnea grasă (15-30%), laptele (4%), brânzeturile grase (20-30%), nuci, alune (40-60%) etc.

GLUCIDELE SAU HIDRAŢII DE CARBON sunt substanţe organice formate din carbon, hidrogen

şi oxigen. Majoritatea au gustul dulce. Se găsesc sub formă de monozaharide, dizaharide şi

polizaharide.

Cele mai importante glucide sunt glucoza şi fructoza, care au moleculă mică

(monozaharide), zaharoza (zahărul preparat industrial), galactoza, (glucidul din lapte), amidonul

(glucidul din legume şi cereale), celuloza şi hemicelulozele (din vegetale) şi gl icogenul (din muşchi

şi ficat). Celuloza favorizează evacuarea intestinului stimulând mişcările intestinului gros

(peristaltismul). Consumul scăzut de celulozice favorizează cancerul de colon. Consumul crescut

de celulozice măreşte peristatismul intestinal, combate constipaţia, împiedică concentraţia sărurilor

biliare substanţe cu acţiune cancerigenă.

Glucidele reprezintă o sursă importantă de energie pentru organism. Un gram de glucide

furnizează prin ardere 4,1 calorii. Eliberarea energiei prin arderea glucidelor se face foarte rapid

comparativ cu lipidele. De aceea glucidele mai ales sub formă de glucoza sau zaharoza sunt

recomandate la oamenii care prestează eforturi de mare intensitate şi de durată scurtă, deci care

necesită o sursă energetică rapidă (de exemplu sportivii). Glucidele mai sunt importante pentru

3

metabolismul lipidelor şi proteinelor. De aceea s-a spus pe bună dreptate că "lipidele ard la focul

hidranţilor de carbon".

Consumul exagerat este dăunător putând duce la instalarea obezităţii, dislipidemiilor şi a

diabetului zaharat. Cele mai dăunătoare sunt concentratele de glucide (zahăr, produse zaharoase,

gemuri, dulceţuri, etc), iar cele mai recomandabile sunt cele provenite din cereale fructe şi legume

(de tipul amidonului).

Sursele cele mai importante de glucide sunt: zahărul (100%), produsele zaharoase (60 -

90%), pastele făinoase (70-75%), leguminoasele uscate (50-60%), pâinea (50%), legumele şi

fructele (5-20%) etc. Nevoia de glucide pentru individul normal este evaluată la 4-8 g/kg corp/zi,

adică 55-65% din valoarea calorică globală.

APA reprezintă mediul în care se desfăşoară toate reacţiile biologice din organism. Pierderea a

10% din apa organismului duce la moartea acestuia. Fără alimentaţie, omul poate rezista şi o lună,

dar fără apă moartea se produce în câteva zile. Intre aportul şi eliminarea de apă există o strânsă

dependenţă şi un perfect echilibru. Aportul (ingestia) trebuie să fie egal cu eliminarea (excretia).

Exemplificare:

Bilanţul hidric al organismului:

Aport (ingestie) Eliminare (excretie)

- lichide 1200 ml - urină 1300 ml

- apă din alimente 1000 ml - piele 750 ml

- apă metabolică 300 ml - fecale 150 ml

Total 2500 ml - plămâni 300 ml

Total 2500 ml

Pierderea de apă declanşează reflexul de sete. Când pierderile de apă sunt foarte mari, apar

deshidratări grave, care pot fi mortale (ex. coma diabetică). Când eliminarea apei nu se poate face

în totalitate, aceasta se reţine în ţesuturi şi apare edemul (rolul important îl deţine sodiul).

SĂRURILE MINERALE participă la structura celulelor şi intră în constituţia unor enzime, vitamine

şi hormoni : Calciul, Fosforul, Sodiul, Clorul, Potasiul, Fierul, Magneziul, Cuprul, Iodul,

Fluorul.

VITAMINELE sunt biocatalizatori care în cantitate foarte mică îndeplinesc funcţii foarte importante.

După solubilitate se împart în vitamine solubile în grăsimi, numite liposolubile (A, D, E, K) şi

vitamine solubile în apă = hidrosolubile (B1, B2, B12, C, acidul pantotenic, acidul folie, biotina,

etc.). IMPORTANTE : Vitamina A (retinol), Vitamina D (calciferol), Vitamina E, Vitamina K,

Vitamin B1 (tiamina), Vitamina B2 (riboflavina), Vitamina PP (niacină sau nicotinamină),

Vitamina B6 (piridoxina), Vitamina B12 (ciancobalamina), Vitamina P (rutina), Vitamina C (acidul

ascorbic).

4

GRUPE DE ALIMENTE

Din punct de vedere nutritiv, alimentele se împart în următoarele grupe:

1. Carnea şi derivatele de carne

2. Laptele şi derivatele de lapte

3. Ouăle

4. Grăsimile

5. Cerealele şi derivatele lor

6. Legumele şi leguminoasele uscate

7. Fructele

8. Zahărul şi produsele zaharoase

9. Băuturile nealcoolice

10. Condimentele

Combinaţia între aceste grupe într-o anumită proporţie este strict indicată, excesul sau

absenţa unora dintre ele pentru o perioadă mai lungă, fiind dăunătoare mai ales pentru organismul

în creştere, dar şi pentru organismul adult.

Astfel :

consumul crescut de produse animale favorizează apariţia aterosclerozei la o vârstă din

ce în ce mai tânără.

un consum scăzut de cereale, legume şi fructe duce la apariţia cancerului de colon.

laptele şi brânzeturile reprezintă cea mai bună sursă de calciu, de proteine şi de

vitamine, dar laptele fiind sărac în fier, un regim lactat prelungit, poate provoca anemii.

carnea, peştele şi preparatele lor, conţin proteine la fel de valoroase ca şi cele din

lapte. Spre deosebire de acestea, ele sunt bogate în fier, acţionând antianem ic.

legumele şi fructele sunt singurele grupe de alimente care furnizează vitamine şi săruri

minerale în cantitate suficientă. Totuşi singure, nu oferă un regim echilibrat.

De aceea, în raţia echilibrată ţinând seama de toate aspectele menţionate pentru omul

sănătos, alimentele trebuie să fie administrate în următoarele proporţii:

carnea şi derivatele sale - 4-8% din aportul total caloric zilnic,

laptele şi derivatele - 10% în funcţie de vârstă şi toleranţă,

ouăle - 3-4%,

grăsimile - 12-17%,

pâinea şi derivatele de cereale - 24-45%,

legumele şi fructele - 17-18%,

zahărul şi derivatele sale - 7-8%.

O alimentaţie unilaterală sau cu predominanţa unor alimente duce, la dezechilibre

nutriţionale, condiţia apariţiei a numeroase boli, unele cu risc vital.

5

NOŢIUNI ELEMENTARE DE GASTROTEHNIE

Gastronomia reprezintă arta pregătirii alimentelor într-un mod cât mai plăcut si mai

atrăgător.

Gastrotehnia este ştiinţa care studiază toate trasformările suferite de alimente în cursul

preparării lor prin diverse tehnici culinare şi influenţa acestor transformări asupra stării de sănătate

a omului. Obiective ale gastrotehniei:

metodele culinare nu trebuie să distrugă sau să micşoreze în alimente factorii de nutriţie pe

care acestea le conţin.

prin pregătire culinară, alimentele nu trebuie să devină iritante sau nocive.

alimentul după preparare, trebuie să devină mai uşor de digerat şi să aibă un aspect şi un

gust plăcut.

prin tehnicile culinare se urmăreşte profilaxia sau vindecarea diferitelor afecţiuni, mai ales,

a bolilor care se datoresc în bună parte, unei pregătiri culinare neraţionale (sosuri cu

rântaşuri prăjite în grăsime etc). Nu se va renunţa la rântaşuri, dar se va modifica tehnica

dăunătoare de preparare, utilizându-se rântaşuri dietetice.

Cele mai cunoscute tehnici de gastrotehnie în ceea ce priveşte tratamentul termic, constau în:

fierberea în apă, fie prin creşterea treptată a temperaturii apei, fie prin introducerea în apă

clocotită de la început. Aceasta din urmă este superioară.

fierberea în vapori supraîncălziţi sau înăbuşirea, care scurtează timpul de prelucrare şi

micşorează pierderile de substanţe nutritive (vitamine hidrosolubile).

prăjirea (introducerea în grăsime încinsă) este total contraindicată atât la omul bolnav cât şi

la cel sănătos, deoarece în acest mod apar compuşi dăunători, toxici şi se degradează

vitaminele.

frigerea şi coacerea = manopere care nu sunt contraindicate.

Pregătirea prin prăjire în grăsime, trebuie evitată în general şi în special în diferite suferinţe

digestive, ca ulcerul, colecistitele, obezitatea, ateroscleroza şi complicaţiile sale dar şi la

persoanele vârstnice.

Rântaşul este foarte răspândit în bugătăria românească prin tradiţie şi obişnuinţă, de aceea

dacă nu se poate renunţa la el se poate modifica tehnic.

Câteva alimente cu deosebită acţiune vitalizantă si rol protector, indicate atât în

alimentaţia omului sănătos cât şi a celui bolnav. Aceste sunt foarte utile în diabet şi pot fi

consumate de la vârste fragede până la adânci bătrâneţi.

Drojdia de bere

Germenele de grâu

Polenul

Pătrunjelul

Iaurtul.

6

NOŢIUNI ELEMENTARE DE DIETĂ ÎN UNELE BOLI

Prin dietetică se înţelege tratamentul bolilor prin alimente (dietă). Cele mai importante

diete :

A) DIETE CU CARACTER GENERAL

1. DIETA HIDRICĂ constă în introducerea în organism a unei cantităţi mai mari de apă sau

lichide (apă minerală, ceaiuri, decocturi, sucuri de fructe, bulion, etc). Indicat in stari care

produc deshidratare.

2. REGIMUL HIPOCALORIC se foloseşte în unele boli digestive, cardiovasculare şi în special

în obezitate. Forma cea mai cunoscută, constă în zile de fructe sau de legume care se

administrează fie ca atare, fie sub formă de sucuri naturale. Dieta se poate menţine numai

câteva zile.

3. REGIMUL HIPERCALORIC nu este acelaşi lucru cu excesul alimentar, în care se

consumă cantităţi mari de alimente fără indicaţie, putând duce la complicaţii severe.

Regimul hipercaloric este o dietă cu indicaţii precise:

toate formele de denutriţie (diaree cronice, supuraţii, albuminurii, stări febrile prelungite,

glicozurii, hipertiroidism, neoplasme, tuberculoze),

în munci grele,

perioada de creştere sarcină sau lactaţie.

Acest regim regenerează ţesuturile, restabileşte metabolismul normal şi completează

peirderile.

4. REGIMUL HIPERPROTIDIC (HIPERPROTEIC) este un regim cu peste 1,5 g proteine/kg

corp/zi (cu peste 15% proteine raţia zilnică), in care se folosesc alimente bogate în proteine

cum sunt carnea, peştele, laptele, brânza, ouăle.

5. REGIMUL HIPOPROTIDIC (HIPOPROTEIC) comportă limitarea proteinelor. Se disting în

funcţie de severitatea reducerii proteinelor:

Regimul moderat hipoproteic (60 g proteine zilnic)

Regimul sever hipoproteic cu 40-50 g proteine zilnic

Regimul extrem cu sub 40 g proteine (în jur de 20 g/zi).

Regimul hipoproteic este indicat în bolile renale cu retenţie azotată, in guta, insuficienţa

cardiacă şi unele forme severe de hipertensiune arterială. Regimul va fi mai bogat în

glucide şi lipide dacă nu sunt contraindicaţii iar mesele vor fi mici şi fractionate.

6. REGIMUL HIPOLIPIDIC (hipocolesterolemiant) are o deosebită importanţă şi o largă

utilizare. Când este cazul, va fi şi hipocaloric. Se recomandă în: ateroscleroză şi

7

complicaţiile ei, dislipidemii, obiezitate, litiaza biliară, nefroza lipoidică, acidoza diabetică,

mixedem, etc).

7. REGIMUL LACTAT Laptele este un aliment complet, alcalinizant, uşor digerabil şi uşor

laxativ (lactoza), diuretic. 1l de lapte furnizează 600 calorii. Laptele este cel mai important

aliment al nou născutului dar ocupă un rol important şi în alimentaţia adultului. La omul

normal se recomandă 1/3 l lapte/zi, la cei cu activitate medie 1/2-3/4 l/zi, la copil sau

adolescent şi 1/2-3/4 l lapte/zi la femei care alăptează sau gravide. Se indică, de

asemenea, cantităţi mărite la bătrâni.

8. REGIMUL VEGETARIAN exclude orice aliment de origine animală, este deci un regim

dezechilibrat, carenţat sever în proteine. De aceea, nu poate fi menţinut timp îndelungat.

Singura sursă de proteine o constituie leguminoasele dar valoarea lor biologică este

scăzută. Se adaugă grăsimi vegetale (undelemn, nuci, alune, măsline, migdale). Este

foarte puţin toxic şi conţine multe vitamine şi săruri minerale.

9. REGIMUL LACTO - ovo - VEGETARIAN Se exclud numai carnea şi peştele. Se adaugă

lapte, ouă, unt şi ulei. Este mai echilibrat şi poate fi menţinut timp mai îndelungat. Este

bogat în glucide şi vitamine dar sărac în proteine şi lipide. Făinoasele ocupă un loc

important în această dietă. Raţia proteică este asigurată de lapte, ouă şi brânză, alimente

cu proteine de vaoarea biologică mare iar grăsimile adăugate permite o variaţie bogată a

meniurilor. Este indicat în gută fiind sărac în purine, în boli cardiovasculare, hipertensiunea

arterială, ateroscleroză, obezitate, hipertiroidie etc.

10. REGIMUL DE CRUDITĂŢI este o variantă a regimului vegetarian. Este de fapt tot un regim

lacto - ovo - vegetarian dar nu conţine alimente fierte sau coapte, cu excepţia pâinii şi

biscuiţilor. Este bogat în vitamine, săruri minerale şi fermenţi (oxidaze), este alcalinizant,

excită peristaltismul intestinal prin celulozice, combătând constipaţia. In schimb este

hipocaloric, monoton, prodce saturaţie rapidă şi nu este tolerat sau recomandabil timp mai

îndelungat. Se dau bolnavului 1000-1500 g legume şi fructe în 5 mese. Sunt permise

sucurile de legume şi de fructe. Este indicat în afecţiuni cardiovasculare cu edeme, boli

renale cu edeme, guta, obezitatea, diabetul grav, constipaţia cronică.

11. CURA DE FRUCTE este o altă variantă a regimului vegetarian cu proprietăţi alcalinizante,

cu efect diuretic şi laxativ. Se recomandă în diferite boli:

cura de prune sau smochine, în constipaţie

cura de lămâi (10-20 pe zi) în reumatism

cura de struguri în gută, boli renale şi hepatice

cura de mere rase în enteritele sugarului sau diareile adultului.

12. REGIMUL HIPOSODAT Sodiul este principalul ion extracelular iar potasiul intracelular

(raportul Na/K 15/1). Nevoile zilnice de cloruri de sodiu sunt de 8-10 g zilnic. De fapt nu

există un regim strict desodat ci numai hiposodat. Acest regim se prescrie limitat ca timp şi

numai în cazuri cu indicaţie absolută. Există trei forme:

regimul hiposodat larg, în care se suprimă orice adaos de sare la prepararea

alimentelor sau în timpul mesei. Se interzic alimentele sărate (brânzeturi, conserve,

mezeluri). Se permite însă pâine şi puţin lapte. Acest regim aduce 1,5-2 g Na/zi.

8

regimul standard, în care şi pâinea este fără sare şi laptele este desodat. Se indică

numai alimente sărace în sare. Conţine 0,5 g/zi Na.

regimul hiposodat strict (tip Kempner) pe bază de orez, fructe şi zahăr. Aportul de Na/zi

este de 150 mg.

Acest regim este indicat în glomerulonefrita acută cu edeme, insuficienţa cardiacă şi

sindroamele nefrotice cu edeme, nefropatii grave cu hipertensiuni arteriale, hipertensiunea

arterială gravă, ciroze cu ascita şi edeme, unele obezităţi şi unele procese inflamatorii.

13. REGIMUL CU CREŞTEREA CLORURII DE SODIU (hipersodat) se administrează în

cloropenie (boli cu scăderea sodiului în sânge). Aceasta apare în bolile cu vărsături

incoercibile (intoxicaţii, gastrite acute, stenoza pilorică, ocluzia intestinală), cu diaree

profuza (dizenterie, enterocolita acută, febra tifoidă etc), boli renale cu pierdere de sare,

arsuri întinse, transpiraţii abundente etc. Se introduce în organism treptat NaCl, se începe

cu 4-5 g per oral, se completează subcutanat, intravenos sau prin clismă. Se va acorda

atenţie mare cazurilor cu proteinemie scăzută şi bolilor cardiovasculare.

14. DIETA POTASICĂ Se administrează în boli însoţite de hipopotasemie, insuficienţe renale

cu oligoanurie, coma diabetică netratată, sindromul postraumatic sau hemolitic şi în boala

Addison. Se urmăreşte periodic K în sânge (potasemia) şi se caută menţinerea la valori

constante şi normale ale aportului Na, K, de 15/1. Alimentele bogate în K sunt: drojdia

uscată, caisele uscate, fasolea albă uscată, lintea, mazărea, prunele, curmalele,

smochinele, ciupercile, laptele praf, etc. Unii autori recomandă zile de potasiu cu 500 g

caise uscate, puţin înmuiate, administrate în 5 prize a 100 g.

15. REGIMUL ALCALINIZANT este un regim lacto-vegetarian din care s-au exclus carnea,

peştele, făinoasele, pâinea albă, nucile şi migdalele. Grăsimile, untul şi brânzeturile sunt

mult reduse. Este indicat în stări de acidoză, litiaza renală urică şi oxalică.

16. REGIMUL ACIDIFIANT conţine carne, peşte, ouă, mezeluri, cereale, făinoase, unt,

smântână. Deci alimente animale fără lapte. Se administrează în stări de alcaloză (ph

alcalin), litiaza renală fosfaturică, infecţii urinare colibacilare, epilepsie.

B) DIETA IN UNELE BOLI

1. REGIMUL IN DIABETUL ZAHARAT

2. REGIMUL IN OBEZITATE

3. REGIMUL ÎN DISLIPIDEMII SAU HIPERLIPOPROTEINEMII

4. REGIMUL IN ULCERUL GASTRO-DUODENAL

5. REGIMUL ÎN BOLILE FICATULUI Şl CĂILOR BILIARE

6. REGIMUL ÎN HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ

7. REGIMUL ÎN ATEROSCLEROZĂ

9

LA RECOMANDAREA DIETELOR SE VA TINE SEAMA SI DE BAZELE FIZIOLOGICE ALE COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR UMAN

Formarea obiceiurilor alimentare:

o alimentele sunt necesare pentru mentinerea vietii si a sanatatii dar omul mananca si pt alte motive, dintre care satisfacerea nevoilor organismului prinr-o alimentatie sanatoasa este doar unul dintre ele

o alimentele au diferite semnificatii si intregul comportament alimentar este legat de intregul mod de viata

Influentele culturale asupra obiceiurilor alimentare: o obiceiurile alimentare sunt printre cele mai vechi si mai puternice aspecte ale

culturii umane, se bazeaza pe disponibilitatea alimentelor, factori economici, pe semnificatii, conceptii si atitudini personale cu privire la alimente, relieful geografic, practicile legate de agricultura, istoria si traditia poporului respective

o procurarea hranei, pregatirea si servirea ei se desfasoara conform unor obiceiuri specifice, fiind legate de amintirea unor evenimente religioase

Alimentele si factorii sociali: 1. Relatiile sociale

o alimentele simbolizeaza statutul social, caldura si acceptarea sociala o oamenii au tendinta sa accepte mai usor alimentele noi din partea unor persoane

considerate prietene o in general, oamenii au tendinta de a manifesta neincredere in alimentele sau in

sfaturile alimentare oferite de straini si persoane mai putin cunoscute 2. Relatiile de familie

o obiceiurile alimentare au o semnificatie mai mare, anumite alimente au tendinta de a declansa amintiri din copilarie pe o perioada lunga din viata

o aceste alimente sunt apreciate pe motive care nu au nimic de a face cu valoarea lor nutritiva

3. Factorii religiosi o adesea, factorii religiosi puternici asociati cu alimenatia au si ei originea in mediul

familial. 4. Venitul familiei, sursele comunitare de alimente si conditiile de piata, influenteaza obiceiurile alimentare si in final alegerea unor alimente in detrimentul altora. In ultima instanta oamenii mananca alimentele usor procurabile si pe care si le permit din punct de vedere financiar.

Influentele psihologice asupra obiceiurilor alimentare 1. Motivatia

La nivel global oamenii sunt diferiti. Daca pentru o persoana, un tip de aliment este acceptat si apreciat, pentru o alta persoana care traieste in circumstante diferite, acelasi aliment

10

este respins. Pentru o persoana infometata alimentele constituie o perceptie si o motivatie totala, finala. O asemenea persoana se gandeste la, vorbeste despre si viseaza la si despre mancare.

2. Perceptia Perceptia personala modifica si ea obiceiurile alimentare. In orice experienta a vietii percepem un amestec de 3 factori:

o realitatea externa o mesajul stimulului comunicat de sistemul nervos centrilor gandirii o interpretarea pe care o facem privitor la experienta traita

Elementele subiective ca foamea, setea, ura, teama, interesul personal, valorile, temperament, etc va influenta raspunsul la indicatiile aunei anumite diete. Influentele religioase asupra comportamentului alimentar

Toate credintele religioase au influentat obiceiurile alimentare ale adeptilor: Influenta convingerilor personale despre valoarea alimentelor - dezinformarea in

domeniul alimentar versus alimentatie stiintifica Oamenii au inconjurat obiceiurile lor alimentare cu diferite mituri. Unele credinte nedocumentate stiintific despre anumite alimente pot fi nedaunatoare, dar altele pot avea implicatii mai serioase asupra sanatatii si bunastarii. Pretentiile cu privire la alimente sau suplimente alimentare care nu se bazeaza pe dovezi stiintifice cum ar fi folosirea vitamineor pentru mentinerea sanatatii generale induc adesea in eroare publicul si contribuie la formarea unor obiceiuri alimentare defectuoase. Influente culturale etnice

Diversitatea etnica ce poate fi intalnita in tara noastra influenteaza obiceiurile alimentare ale comunitatii respective. Ex: chinezi, musulmani, etc

Centro-est-europenii o in tarile fostului Tratat de la Varsovia s-a manifestat tendinta cresterii incidentei bolii

coronariene. Explicatia ar putea fi gasita in faptul ca intre 1970-1988 consumul de carne, lapte, zahar, grasimi, sare si alcool a crescut foarte mult si a scazut consumul de cereale

o dupa 1989 a scazut considerabil consumul de legume, fructe si leguminoase o in mai toate tarile in curs de dezvoltare s-a manifestat un trend ascendent al

consumului de alimente de tip “fast-food” inclusiv copiilor o alimentele obisnuite de tip fast-food au un continut crescut de graimi (in special

acizi grasi trans) o expresia “junk food” desemneaza acele alimente fara valoare nutritiva = “Calorii

goale” (junk = resturi, deseuri) o consumul de “cola” a dus la cresterea obezitatii si a diabetului zaharat non-insulino-

dependent si o alta consecinta este “cafeinismul” - copii intre 1-5 ani primesc dintr-un pahar de cola o cantitate de cofeina echivalenta cu 4 cesti de cafea la adult raportat la greutatea corporala

o consumul de dulciuri intre mese este la fel de raspandit => cresterea obezitatii. Alimentatia deficitara este insotita si de scaderea activitatii fizice.

11