numărul 3 lei 165 - METAMORFOZE fileerosului. De altfel, volumul Exerciţii de iubire, apărut...

numărul 3 lei

revistă înregistratăla Judecătoria MedgidiaDosar nr. 30/ PJ/ 1990

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤revistă de spiritualitate şi atitudine civică۞ apare la Medgidia

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

Const. MIU

ÎNSETATUL CĂLĂTOR

…Şi, tu treci, noapte de noapte,Pe poteca mea de dor.Ale sufletului şoapteLe ascult pân’ am să mor!

Treci din vis în vis, mereu,Călăuză ca o stea,Luminând sufletul meu –Candelă în noaptea grea.

Treci acum, şi te petreci –Însetatul călător –,Dacă nu bei ape reciDe la sufletu-mi izvor!

COGITO:

"Zilele sunt egale pentru un ceasornic,dar nu pentru un om."

Marcel Proust

165MARTIE

2017Revista poate fi citită şi la adresa:

http://metamorfoze.wordpress.com

călcâiul inimii MOTO:

„Orice inimă are un călcâi al lui Ahile!” Anton ONIGY

Umerii timpuluise lasă cu fiecare zi şi noaptescurse printre degetele oamenilorprăpădiţi de râs, văzându-l aşa diform.

Însă ei nu-şi dau seama că timpul cocoşat e timpul lor.

Adresa revistei:[email protected]

METAMORFOZE

Prof. Dr. Const. MIU

George ŢĂRNEA – MENESTREL AL EROSULUI

E îndeobşte ştiut că poezia lui George Ţărneae una cantabilă, poetul fiind un veritabil menestrel alerosului. De altfel, volumul Exerciţii de iubire,apărut postum, la Editura Contrast, Bucureşti, 2003,este elocvent în acest sens. Volumul – în format„livre de poche” – cuprinde două secţiuni maiimportante: balade şi reflexei, şi unele şi celelalteoferind cititorului posibilitatea de a urmări fluxurile şirefluxurile unui suflet de om ce s-a-nchinat uniceizeităţi – Eros.

Balada ultimei iubiri este o confesiunegravă a celui „Pregătit de la prag pentru altăplecare” şi care la bătaia altor clopote recunoaştecă dacă nu mai are nimic din străvechea fire(„Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti”), tânjeştetotuşi după prima iubire – una renăscută „din ceacare eşti”. Aflat la ceasul despărţirii de fiinţa iubită,eroul liric (din Balada uşilor închise) îi cere acesteiasă aibă răbdare „Încă o noapte şi-nc-un răsărit”. Şipentru că acest răstimp doare, solicită să nu fieîntrebat nici măcar „pe unde/ Îmi voi purta acestemângâieri”. Motivaţia refuzului e de o sinceritatedezarmantă: mângâierile din care fiinţa iubită iaconsumat „Ca dintr-un fruct exotic şi cărnos” audevenit habitudini pentru aceasta.

Iubirea care înlănţuie partenerii cuplului eroticare putere de transfigurare a thanatosului, căcideclară poetul „Mă ţii înlănţuit aşa cum ţine/ Doarsoarele, în noi, lumina sa…/ Şi, de va fi să vină de latine,/ Nici de-nnoptarea mea nu-mi va păsa.” – s.n.(Balada înlănţuirii). O altă ipostază a iubiriiînlănţuite apare în Balada vârtejului năucitor:„Dar împotrivă mie, te iubesc,/ Şi, împotrivă ţie, nu-midai drumul”, motivaţia gesticii având în centrul eiideea suferinţei în dragoste: „…aceeaşi rană suntemîmpreună”. În alt loc – Balada paşilor pierduţi –aceeaşi idee a suferinţei în iubire se întemeiază peun paradox: „Visăm iubirea separat,/ Trăim durereanoastră împreună”. Balada resemnării are finalulsub forma unei imprecaţii. Eroul liric afirmă că-şireţine iubita „Atât de-aproape nopţilor puţine/ Şinebuniei mele bătrâneşti”, nu cu braţul, ci cu gândul,şi e gata s-o elibereze pe „captivă”, „Iar după-aceeasă se aleagă scrumul/ Din visul meu cel tânăr şicurat.” – s.n.

Balada boţului de humă poate fi consideratăun fel de CV, unde găsim informaţii preţioase desprefelul de a fi al îndrăgostitului, folosindu-se afirmaţiileprin negaţii: „Nu am nici bani, nici lauri, nici castele,/Nici groapă-n care trupul să-mi cobor.// (…) Nu ţin latitluri, nici măcar în glumă,/ Nu ţin cu proştii, nicimăcar de frig…” Să remarcăm ironia înţelegătoarefaţă de cei de care se disociază cel ce se consideră afi „doar un biet romantic boţ de humă/ Care viseazăzei, făcut covrig”.

Iubirea spirituală, aşa cum o înţelege poetul,spre deosebire de cea carnală a altor înamoraţi,transpare din Baladă fără concurenţă: „Să te-mbrace alţii-n aur,/ Eu te-mbrac în poezie…// (…) Să-ţi aducă alţii daruri,/ Eu ţi-aduc numai sonete…// caresunt chiar forma pură/ A iubirii ideale/ (…) Să-ţipăstreze alţii trupul, / Eu păstrez din tine cerul,//Peste-a cărui tâmplă nouă,/ Să tot scriu balade-ncare/ Totul se transformă-n rouă/ Numai dragostea însoare.” Amânarea „intrării lucide/ În ultima, poate,iubire nebună” (aşa cum e înţeleasă în Baladacastelelor de nisip) îl face pe eroul liric să emităsupoziţii despre felul cum femeia iubită o receptează:„Pe buzele tale sunt urme de sânge/ Sau urme delacrimi sau urme de sare…” Balada sfârşitului devară aşează cuplul erotic sub zodia unui timp supusfinitudinii. De aceea, erosul se cere consumat/ trăit:„Copilă bătrână şi tânără doamnă,/ O singură noaptemai e până-n toamnă,/ Deci, vino, să-i ţinempovestea în palmă,/ Robiţi împreună, iubirilor calme.”

Faţă de atracţia femeii pentru un alt bărbat,eroul liric adoptă o pedagogie a sacrificiului (înBalada căilor strâmbe), de care aceasta ar trebui săfie conştientă: „Pune-mi, iubito, carnea pe jar, /Sufletu-n lanţuri, umbra sub talpă/ Şi fă ce-ţi place cuviaţa-mi, dar/ Nu strânge-n braţe iubire calpă!// Şi nute duce spre alt bărbat”.

Prezenţa iubitei are darul de a producemetamorfozarea bărbatului, făcând să disparăspaima somnului veşnic, aşa cum se întâmplă înBalada uimirii: „E prea bătrână biata mea făptură,/Cu palmele nevolnice şi reci,/ Ca un ciulin strivit subarătură,/ Dar, rogu-te, iubito, să nu pleci…// Tocmaiacum, când iată, mi se pare/ Că-ntineresc, cu tine laun loc,/ Şi toată spaima somnului dispare/ Şi toatăcarnea-i gata să ia foc…” Balada imposibileireclădiri propune – la modul ipotetic – ipostaza unuiMeşter Manole modern: „Dac-aş putea cu slabele-miputeri,/ Dar şi din multul dor care mă ţine,/ Te-aşdespărţi, în primul rând de tine,/ Să nu-mi mai poţifugi pe nicăieri// Şi te-aş clădi, din nou, la mine-ngând” (s.n.) Într-un moment de luciditate, eroul liric vaconştientiza imposibilitatea concretizării acesteiporniri: „Dar, ce spun eu, nu-i chip să poarte har,/ Dinpricini vechi şi noi care-mpreună,/ N-o lasă niciodatăpe cea bună/ Să-i treacă celei rele vreun pahar”.

grafică de Carmen STĂNESCU

2

METAMORFOZE nr. 165/ 20173

Mihaela BOTEZATU

Revenire

Și nu mai scriu la fel de des…Deși în mine ard cuvinte!Nici nu mai cânt, nu mai pictez…Cu timpul ăsta fără minte!

Nu mai vorbesc în vers și rimă,Și nici culoare-n suflet nu-i,Azi paginile se comprimă,Iar gândul nu mai e haihui.

Mă dor cuvintele, mă strâng,Căci se adună toate-n pieptȘi gândul stă, blegit, nătângUitat de vise și inept…

Privirea-n ochi îmi e cenușăNici lacrimă nu o mai șterge.Însă cu grijă o pănușă,Grăunții vieții mi-i converge…

Spre foaie mă îndrept convinsă,Și-o văd sfiită că e goală,Dar într-un roi de vers aprinsăMă scapă de amară boală.

Mă stoarce de cuvinte greleSau dulci, amare și sărate,Căci azi miros a vioreleA viață, zâmbet și de toate…

Povară

Orfană sunt de gânduri,De lacrimi, am secat….Îngenuncheată-n jinduri,Căci azi tu mai uitat…

Mă pierd în amintiriCe se-mpletesc în zare,Săracă în simțiri,În grai și în purtare.

Povarea cea mai greaE viața fără tine,Povara asta rea,E viața ce e-n mine…

desen de Crina DUMITRESCU – clasa a IX-a D, LTNB


HOROSCOPUL IUBIRII

în luna martie 2017

Berbec (21 martie - 20 aprilie)Dispui de o energiesenzaţională, dar din păcate ofoloseşti în mod negativ în viaţade cuplu. Vei fi destul derăzboinică cu partenerul de viaţădacă nu îţi face pe plac. Deaceea, este posibil ca în luna

martie să întâmpini ceva greutăţi în viaţa sentimentală. Nicila capitolul cuceriri nu stai prea bine, dacă eşti singură,pentru că le vorbeşti tuturor pe un ton autoritar.

Taur (21 aprilie - 21 mai)

Eşti uşor dezamăgită că aucam dispărut fluturii dinstomac. Dar trebuie să înţelegică nu este tocmai un lucru rău.Acum este momentul să faceţipaşi importanţi pentru viitor.

Gemeni (22 mai - 21 iunie)Martie va fi o lună minunatăpentru tine, din punct de vederesentimental. Te vei îndrăgosti şieste foarte posibil să mergi chiarmai departe de atât şi să puibazele unei relaţii foarte

promiţătoare. Nativele căsătorite vor trăi momente pline deromantism alături de persoana iubită

Rac (22 iunie - 21 iulie)

Eşti într-o etapă a deciziilor şi înciuda faptului că eşti o fireemoţională, de această dată eştidispusă să îţi foloseşti raţiuneapentru a lua cele mai bunedecizii. De aceste hotărâri depinde

viaţa ta emoţională în lunile viitoare, dar pentru că îţi foloseştiraţiunea, ai toate şansele să iei hotărârile potrivite

Leu (23 iulie - 22 august)

Luna martie va fi extrem deimportantă pentru tine şi partenerultău. Fie veţi semna acte, fie veţijudeca la rece care este statutulfiecăruia în relaţie. Sinceritatea şidiscuţiile deschise sunt esenţialepentru viitorul cuplului. Vor intra în

discuţie şi chestiunile materiale, care ţin strict de voi doi

Fecioară (23 august – 22septembrie) În martie vei fiîn centrul atenţiei! Ai ceva apartecare atrage persoanele de sex opusca un magnet, motiv pentru careeste posibil să faci şi multecuceriri. Cei care sunt deja în relaţiistabile este posibil să facă planuri

pentru nuntă sau cel puţin să se gândească la asta

Balanţă (23 septembrie - 22octombrie)

Eşti orbită de dragoste, iardacă partenerul tău are oatitudine ceva mai raţională,interpretezi asta ca pe o

lipsă de afecţiune din partea lui. Este bine ca măcar unuldintre voi să fie mai cu picioarele pe pământ, pentru a luacele mai bune decizii

Scorpion (23 octombrie - 21noiembrie)

A sosit vremea unorangajamente în cuplu. Fie căai o relaţie stabilă, fie cătocmai ai întâlnit pe cineva,luna martie îţi oferă cele mai

bune aspecte pentru relaţii stabile, de durată

Săgetător (22 noiembrie - 21decembrie)

Aceasta va fi o perioadăextrem de importantă pentrutine, din punct de vederesentimental. Simţi că ai intratîntr-o nouă etapă, că te-aiîndrăgostit de cine trebuie şi că

viaţa ta va fi altfel de acum înainte

Capricorn (22 decembrie - 20 ianuarie)

Martie nu aduce o staretocmai pozitivă în viaţa tasentimentală. Nativii care auo relaţie se simt singuri şi ausenzaţia că partenerul nueste capabil sau dispus săle ofere afecţiune, iar ceisinguri nu reuşesc săîntâlnească pe cineva caresă le trezească interesul

Vărsător (21 ianuarie - 18februarie)

Resposnabilitatea şiasumarea angajamentelor

sunt acum pe primul loc în relaţia ta. Se vorbeşte desprecăsătorie sau investiţii comune, ceea ce te încântă, dar pede altă parte te şi sperie, pentru că ai impresia că îţi pierzilibertatea

Peşti (19 februarie - 20 martie)

Între tine şi partener pluteşte otensiune stânjenitoare şi ajungeţisă vă certaţi din orice. Adeseamotivele sunt puerile, daradevăratele motive sunt adânc

ascunse şi nimeni nu are curajul să vorbească sincer


Mihaela BOTEZATUDorințe pentru noi

Eu nu vreau luna de cer,Palate-ntinse de mărgean,Nu vrea belșugul efemerCiobit în sine cu alean.

Nu vreau priviri de curioșiȘi mângâieri aspre, ce dor,Și nici ochii cei mai frumoși,Sau un sărut prea hrănitor…

Nu vreau lumini în miez de noapte,Să îmi trezească veșnicia…Nu fructele cele mai coapteCi însăși nevinovăția.

Să le cunosc ușor pe toate,Să gust un strop din seva lorȘi să le cântăresc în noapte,Cu vorbe, clipe, cifre, dor…

Căci toți știu toate și nimicȘi toți ne credem învățați,Prezentul trist, antonimic,Ne regăsește-abandonați.

Eu nu vreau luna de cer,Nu vreau priviri de curioșiEu vreau să trec de efemer,La braț cu tine, glorioși.

Să știm câte puțin din toate,Nimic mai mult să nu avem,Doară pe noi și vise poateÎn bezna nopții să vedem.

Cosmin ȘTEFĂNESCUPOEZIE FĂRĂ TITLU

Tăcere!… vreau linişte deplinăEriniile nopţii au pustiit trecutul;Necunoscutul în noaptea seninăPăşeşte pe calea aştrilor; e Perseu.

Şi întunericul se adânceşteIar marea devine cumplit de agitată,Gândul din stele izbucneşteDin steaua trecutului întunecată.

Neantul devine ceva normal,Nu mai este o enigmăI-am pătruns tainele ultimului valAdâncindu-mă tainic, straniu în magmă.

REVOLTĂ INTERIOARĂ

Revoltat de întâmplareaCe ne-ncearcă pe noi toţiNumăr clipa şi măsurătoareaÎncepe cu snobi şi idioţi

Poate că nici nu-mi pasăDe suferinţă sau iubireDar simfonia conştiinţei mă apasăŞi un strop din nemurire

Din picătura mea de viaţăMai sar stropi spre infinitAş vrea să mă trezesc într-o dimineaţăŞi să pornesc pe-un drum fără sfârşit.



Cosmin ȘTEFĂNESCUSPERANŢĂ

E un timp când totul se destramă,dai în bobi să afli ce ai la prânz în zeamăaburind ideea încerci să înţelegi în ce cloacă staitoată sărăcia aceasta e un trai.

În depărtări se aude dăngănit de clopot,ideile şi dorinţele dau în clocotcondimentăm această zeamă tristă cu speranţădar zidurile n-au căzut iar deznădejdea-i hoaţă.

CĂINŢĂ

Am rămas sclavul unei mari iubiriŞi inima mi-a îngheţat treptat - treptatVoi încerca să-mi refac sufletul risipitÎn glacialitate şi-n păcatAm suferit destul, îmi e cu neputinţăSă ma mai ţintuiesc cu privirea pierdutăÎntr-o oglindă.Lăcrimez, căci iarăşi din uitare,

Din uitarea de-o clipă s-a născut ea.Cea pe care am făcut-o să sufere,Cea pe care o iubeam nespusCea pe care...Pe care... Ah! ... încă o mai iubesc.

AERONAUTICĂ

Zburam uşor, împins de vânt,Pe-o frunză de arţarŞi-n visul meu adolescentMă şi vedeam Icar

Eram un fulg, eram stea, o scânteie mică deneaO lumină blândă în ochi îmistrăluceaMă-nfioram de frică şi de vrajazboruluiPorneam în explorarea norului

Urcam în trepte val cu valPe stele către cerEram prea mic şi temerarŞi parcă mesager.

Misterul feminin în Maitreyi

Bianca ICHIM - clasa a x-a C

Opera “Maitreyi” scrisă de Mircea Eliadeaduce în prim-plan povestea de dragosteainterzistă dintre un bărbat normal, Allan şi însuşimisterul feminin, Maitreyi.

Mitreyi, adolescenta bengaleză după care afost denumită şi opera a reprezentat nu numaipentru protagonist ci şi pentru lector o adevăratăenigmă, un mister în adevăratul sens alcuvântului.

Mitreyi este o tânără de 16 ani, fiica luiNarendra Sen, un inginer din Calcutta. Este opoetă de seamă în Calcutta și este consideratăde mulți oameni importanți chiar un geniu. Estepreocupată și de filozofie având adeseacuvântări în fața oamenilor.

Personajul-narator, Allan o consideră iniţialurâtă „cu ochii ei prea mari şi prea negrii, cubuzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternicide fecioară bengaleză crescută prea plin, ca unfruct trecut în copt.” Fata îi părea asemeneaunei făpturi nefireşti:”O priveam cu oarecarecuriozitate, căci nu izbuteam să înţeleg ce tainăascunde făptura aceasta în mişcările ei moi, demătase, în zâmbetul timid, preliminar de panică,şi mai ales în glasul ei atât de schimbat înfiecare clipă, un glas care parcă ar fi descoperitatunci, anumite secrete.” Această impresie i seschimbă atunci când merge la cină în casafamiliei Sen:”Maitreyi mi s-a părut, atunci, multmai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid,cu papucii albi cusuţi în argint, cu şalulasemenea cireşelor galbene-şi buclele ei preanegre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roşiicreau parcă o viaţă mai puţin umană în acesttrup înfăşurat şi totuşi transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin miracol, nu prin biologie.” Dupăaceea, Allan o priveşte pe Maitreyi într-o posturădispreţuitoare fiind fascinat doar de braţul ei golde o culoare ciudată:”galben întunecat atât detulburător, atât de puţin feminin, de parcă ar fifost mai mult al unei zeiţe...”.


Misterul feminin în Maitreyi

Bianca ICHIM - clasa a x-a C

(contiunare din p. 6)

Odată ce se mută în casa lui Narendra Sen,Mitreyi devine pentru Allan o obsesie si oenigmă „nu izbutea să înţeleagă ce taineascunde făptura aceasta.” Astfel,ea este pentruel mai fermecătoare dar totuşi antipaticădeoarece oamenii importanţi ai oraşului oconsiderau genială. Allan se îndrăgosteşte deea şi chiar doreşte să renunţe la religia lui,crezând că aşa se va putea căsători cu Maitreyi.

Ea, iniţial îl consideră pe Allan un prieten şiîi cere să o înveţe limba franceză. Deşi estedornică să-şi reverse iubirea asupra cuiva atuncicând Allan îi declară iubire, ea îi răspunde că eleste pentru ea doar ”un scump prieten”.

Dar pe parcurs împlinirea fete se va realizaalături de Allan căruia îi dezvăluie spreîncântarea lui că el a fost adevărata sadragoste. Iubirea creşte iar îndrăgostiţii selogodesc în taină într-un parc, la Lacuri avândca martori cerul şi pământul. Maitreyi face unjurământ care ne arată că iubiea lor a atinsapogeul :„ Mă leg de tine, pământule, că eu voifi a lui Allan şi a nimănui altuia. Voi creşte din elca iarba din tine. Şi cum aştepţi tu ploaia, aşa îivoi aştepta eu venirea şi cum îţi sunt ţie razeleaşa va fi trupul lui mie. Mă leg în faţa ta căunirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voiamea şi tot răul, dacă va fi să nu cadă asupra lui,ci asupra-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzimamă pământ, tu nu mă minţi, maica mea.Dacă mă simţi aproape, cum te simt eu acum, şicu mâna şi cu inelul, întăreşte-mă să-l iubesctotdeauna, bucuria ierburilor ce cresc din tine.Să fie îmbrăţişarea noastră ca cea dintâi zi amonsoon-ului. Ploaia să fie sărutul nostru. Şicum tu niciodată nu oboseşti, maica mea, totastfel să nu obosească inima mea în dragosteapentru Allan, pe care Cerul l-a născut departe, şitu, maică, mi l-ai adus aproape”.

Maitreyi este singura din cuplu care ştieinterdicţiile şi urmările dragostei lor. Acest lucruo face să-şi asume tragedia iubirii. Dupăînfăptuirea logodnei aceştia fac pasul suprem,Mitreyi declarând că unirea lor a fost poruncităde cer.

Apar probleme în relaţia lor datoratediferenţelor de mentalitate. Maitreiyi esteînsetată de iubire. Prima sa pasiune a fost uncopac numit ” şapte frunze”. Apoi a iubit un

tânăr care i-a dăruit o coroană de flori într-untemplu. Iar în final l-a iubit pe „guru-ul” său,Tagore. Din cauza acestei iubiri ea îşi doreştesă fie mai bătrână pentru a înţelege mai binegîndirea modelului său spiritual. În schimbiubirea pentru Allan este doar trupească fărăspiritualitate.

Iubirea secretă a celor doi estedeconspirată inconştient de Chabu. Allan estealungat şi i se interzice orice legătură cuMaitreyi. Ruptura dintre cei doi îndrăgostiţiaduce nenorociri familiei Maitreyiei:orbirea luiNarendra Sen şi moartea lui Chabu în urmaunor crize de nebunie. Maitreyi suferă mult înlipsa iubitului său şi este bătută adesea de tatălsău. Ea vrând să salveze relaţia cu Allan şigândindu-se că va putea fi din nou cu el ea sedăruieşte un vânzător, astfel ea devine unsimbol al sacrificiului în iubire. Fapta ei, însă afost nefolositoare căci tatăl său nu a vrut să oalunge de acasă.

În concluzie, Maitreyi este cu adevărat oființă misterioasă neînțeleasă nici măcar deautor.

Desen de Crina DUMITRESCU – clasa a IX-a D, LTNB


Misterul feminin in Maitreyi

Mamut Deria Dilek - clasa a X-a C

Maitreyi, eroina romanului cu acelașinume al lui Mircea Eliade, este un personajexotic, de origine bengaleză care concretizeazămisterul feminității.

Aceasta este portretizată pe tot parcursuloperei prin intermediul naratorului-personajAllan, protagonistul masculin al romanului. Deșila început Allan neagă existența oricăruielement deosebit la Maitreyi, considerând-ochiar urâtă, respingătoare: „cu ochii ei prea marişi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte,cu sânii puternici, de fecioară bengalezăcrescută prea plin, ca un fruct trecut în copt.”,devine tot mai atras și încurcat de aceasta și denecunoscutul oriental pe care îl inspiră.

Maitreyi devine totodată pentru Allan opoartă spre lumea indiană, introducându-l într-un alt ansamblu, plin de misticism, tradiție șicastitate.

Chiar dacă se afla la o vârstă fragedă, șianume 16 ani, Maitreyi dă dovadă de omaturitate ieșită din comun, fiind poetă,interesată de filosofie și ținând discursuri pediverse teme în fața unui auditoriu, deasemenea primind aprecierea lui Tagore. Ceeace o distinge pe ea este balansarea continuă dela o atitudine naivă, jucăușă șiprovocatoare,plina de senzualitate, la ceaserioasă și matură, pe care Allan o găseștedisprețuitoare.

Pe măsură ce se îndrăgostește de ea,Allan o zugrăvește pe Maitreyi sub forma uneidivinități mistice, a cărei atracție este inevitabilă:„Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo decanoane, expresivă până la răzvrătire,fermecătoare în sensul magic al cuvântului.Recunosc că nu mi-am putut lua gândul de la eatoată noaptea. Și-acum, în loc să lucrez, măgândesc la ea, imagine pală în sari albastră, demătase întunecată cu înflorituri de aur. Șipărul… Persanii aveau dreptate, în poeme,asemănându-l șerpilor.” Devine din ce în ce maivrăjit de ea, un mister care se adâncește cu câtîl descoperă mai mult.

Maitreyi încet-încet își pierdecaracteristicile umane, devenind chiar zeițaidolatrizată de Allan, care intră sub vraja ei:„Înțelesei pentru a suta oară că mă atrăgeaaltceva în Maitreyi: iraționalul ei, virginitatea eibarbară și, mai presus de toate, fascinul ei. Îmi

lămurii perfect aceasta; că eram vrăjit, nuîndrăgostit.”

Protagonista se dezvăluie ca un sufletpermanent însetat de iubire. Prima ei dragoste afost un pom, numit „șapte frunze”, urmat de untânăr indian pe care nici nu îl cunoștea.Semnificativă este însă dragostea pe careaceasta o purta maestrului ei spiritual, Tagore.Toate aceste relații sunt duse însă la un altnivel. Dragostea pe care a purtat-o Maitreypentru aceștia era mult mai profundă, depășindnormele occidentale, lucru pe care Allan îlgăsește cu adevărat deosebit.

Toată purtarea copilărească, jucăușă alui Maitreyi trezește puternice dorințe carnale înAllan, amplificate de gelozie atunci când ea îidezvăluie idilele precedente. Puritatea ei eraatrăgătoare, un detaliu al frumuseții bengalezecare devenise pentru Allan un ideal al întregiifrumuseții.

Dragostea pe care i-o oferă lui Allan nupoate fi comparată, relația dintre cele douăpersonaje fiind una magică, de basm, pe carenici tradițiile indiene nu au putut-o opri.

Maitreyi este figura centrală a întreguluiroman, de o complexitate fabuloasă, devenindun adevărat mit. Jonglează de la o naivitateludică la o maturitate filosofică, fiindprovocatoare dar păstrându-și puritatea:„Maitreyi e neînchipuit de senzuală, deşi pură cao sfântă. De fapt, acesta e miracolul femeiiindiene: o fecioară care ajunge amanta perfectăîn cea dintâi noapte.”

Maitreyi este reprezentanta uneifeminități exotice, profunde, de originilegendare.



Raluca ARNĂUTU

Început

Tropotul paşilorcei din trecutîi aud foşnind în taină,îndreptându-secătre un nou începutun alt suflet,cu o altă haină.

Labirint

Inima-mi e apa,focul,lacrima de nor;Nu îmi găsesc loculîn labirintul cuvintelor.Pe aripi străvezii,stele cristaline şi valuri stelare,alunecând uşor, vor şticum să mă-mpresoare.

Izvorul

Izvorul adormitsusură-n noaptecurgând liniştitînspre visare.Refugiul e pădureade lacrimi învelită.Frunze arzândese târăsc sângerândpe arbori bătrânitrecuţi sub tăcere.Pierdută aş vrea să zborîn urma lor...

desene de Carmen STĂNESCU

Nu ştii

Nu-mi simţi suflul din suferinţă,Şi mă revărs cu neputinţă,Peste un drum clădit din sticlă;Vreau să fug,însă mi-e frică.

N-asculţi tăcerea spartă-n vid,Şi rând pe rând,fiece zidVa fi în urma mea o umbră,Înecăcioasă şi lugubră.

Nu vezi cum sting în mine-o urăÎn timp ce viaţa lin mi-o curmă.Nu ştii ce goală simt că sunt!Devin un simplu chip de lut...

Paradis

Pe aripa de vântvreau să plutim,să ne pierdem în neantca-ntr-un delir.Vreau picurii de ploaiesă-ţi mângâie obrajii,de sub perdeaua deasăsă-mi descoperi paşii,să fim doar doi...Secătuiţi de-atâtea plois-ascundem dragostea-n nisippe un tărâm nelocuit!


ZONA CREPUSCULARĂ(Literatură S.F.)

O infinitate minus unude Austin DeMarco

– Știi ce se spune despre Univers?Mary se așeză pe marginea patului, privind pe

fereastră.– Ce anume?– Că este infinit. Și din moment ce un spațiu infinit

conține un număr infinit de puncte, trebuie, prindefiniție, să aibă un număr infinit de centre. Râse.Egotiștii aveau dreptate.

Mi-am încrucișat brațele, fără să mă mișc din loculmeu de lângă ușă.

– Nu mai au.Chicotitul se opri.– Corect.Liniștea care a urmat mă frământa. Trebuia să

spun ceva.– Îți aduci aminte de doamna Appelbaum?Era învățătoatea noastră din clasa a treia.– Da. Îți aduci aminte înghețatele Rocket Pop?Nu mi le aminteam. Am aruncat o privire la afișul

lipit pe peretele meu. Era prea departe ca să-l potciti.

– E absurd, zise Mary, înainte să apuc eu să spunceva. Felul în care ne învârtim în jurul lucrurilorfamiliare.

– Nu prea.Lucrurile familiare erau consolatoare. Când toate

celelalte se duceau naibii, familiarul ne ținea raționali.Mary continua să se uite pe fereastră.

– Îți amintești cărțile cu Pokemon?Mi le aminteam. Vag.– Coney Island1 ?Nu mi-a răspuns. Nu fusese corect din partea

mea. Coney s-a dus prima. Niciunul dintre noi nuavea să uite vreodată.

Mary a schimbat subiectul.– Ai încercat s-o oprești și s-o pornești iar?– De două ori.– Poate ar trebui s-o zdrobim.– Atunci am fi cu adevărat într-o încurcătură.– Nu mai mult decât suntem deja.Era o remarcă bună. Dar tot nu ne-ar ajuta în

vreun fel.M-am întors la ce era familiar.– Îți amintești Relay for Life-ul2 de anul trecut?– Bineînțeles.– Îți amintești focul de tabără? Bezelele?– Da.– Îți amintești cum râdeam la glume despre

oameni pe care abia îi cunoșteam? Cum neumpleam gurile cu s’more3 până când buzele neerau acoperite de ciocolată, ca și cum am fi fost dinnou în clasa a treia? Ca și cum, dacă râdeamsuficient de tare, lumea ar fi căpătat sens.

I-a luat un moment în plus să-mi răspundă dedata asta.

– Da.

Nu-i mai spun restul, nu o întreb dacă-și aduceaminte cum umărul meu l-a atins pe al ei, sau desprefelul în care râsul ei îmi dădea furnicături pe șiraspinării,sau despre cum, după aceea, m-a lăsat să-i înconjorumerii cu brațul, ca s-o încălzesc în timp ce neîntorceam la cortul nostru.

Mă întrebam dacă ea știe.– Rândul meu.Mary se lăsă pe cealaltă parte a patului ca să mă

poată privi. Dumnezeule, ce ochi verzi avea.– Îți amintești ora de fizică? a continuat ea.– Da.Doar se întâmplase semestrul trecut. Nu îmi

plăcea unde se îndrepta discuția.– Îți aduci aminte de Teoria Întregului a domnului

Morrisey?– Universul se întinde la infinit.– Corect. Îți amintești cum, după oră, ne-am oprit

în dreptul dulapului meu și ți-am spus că ar fi miștosă substragem puțin din infinitatea aia, doar puțin, obucățică pe care nimeni nu ar simți-o lipsind, și să opăstrăm pentru noi? Micul nostru Univers debuzunar. Minus unu e tot o infinitate, ții minte?

– Da.Tot nu-mi plăcea unde se îndreaptă totul.Ochii ei mă sfredeleau, iar Univerul meu era

umplut de verde.– Nu e vina ta.O infinitate minus unu este tot o infinitate doar

dacă te oprești aici. Trebuia să fi știut.M-am uitat în altă parte, privind fix afișul. Atât de

mult pierdusem. Hârtiile mototolite, toate aceleîncercări disperate de a-mi aminti. Cu greu maiînseamnă ceva acum.

Mary alunecă înapoi spre locul ei de la fereastră.– Hei, colțul străzii a dispărut.Am încercat să-mi amintesc numele străzii care

era conectată cu a noastră. Nu am putut.– Ne contractăm destul de repede acum.Nu vreau să știu asta. Am schimbat subiectul.– E ceva ce ar fi trebuit să-ți spun.Era amuzant cum lucrurile importante ieșeau la

iveală abia la sfârșit.Mary se răsuci ca să se uite la mine. Simțeam

cum în gât mi se forma un nod familiar.– Tu erai întregul meu Univers.Mi-a zâmbit ca și cum ar fi știut.– Încă sunt.Ce glumă.Sunt singur, cu Universul circumscris de pereții

dormitorului meu, contractându-se în continuare.

1 – zonă rezidențială peninsulară din Brooklyn, NewYork City2 – eveniment organizat în scopul strângerii defonduri la care participanții se plimbă pe un traseuprestabilit3 – gustare ce constă în sandvișuri de biscuiți cubezele și ciocolată, care se consumă la focul detabără.

Traducere și adaptare deCristina COCOȘ, clasa a XI-a A


Vânătoareade Eric Brown

Roberts s-a câțârat în vârful dealului și s-aapropiat de pădure, mișcându-se nevăzut. Pentruultimele două ore a urmărit cerbul bătrân și înțeleptpânî în vale, numai pentru ca el să se miște defiecare daăa când îl putea împușca. A plătit mii delire pentru a ajunge aici și a avea privilegiul săvâneze primul lui cerb și acum. la asfințit, vântul recese simțea mai greu pe măsură ce intra în pădure.Liniștea se lasă deasemenea, numai pașii luiauzindu-se acum călcând pe covorul de frunzemoarte.

I-a lăsat în urmă pe restul, acum două ore. LordCarstairs și restul vânau sub marea creastă, sperândsă prindă unul sau doi înaintea cinei de la castel.Roberts, mereu rătăcitor, a văzut cerbul pentru osecundă și l-a urmărit prin pădure.

Splendoarea lui ar înfrumuseța pereții sălii demese ai casei lui din Londra.

Razele de soare, asemenea unor șuvițe de aurorbitoare, făceau văzutul în față aproape imposibil.Traseul denivelat era asemenea unei curse cuobstacole, copacii căzuți erau acoperiți de smocuride ferigă. El calcă cu grijă, ținându-și arma subbrațul drept .

La un moment dat un mascul fazan apare dinfrunziș, iar Roberts rămâne uimit. A trecut repedeprintre copaci, coada lui lungă de culoare ruginiedispare printre ramurile copacilor. Hotărât să prindă opradă mai mare, Roberts îl lasă să scape.

Apoi, la 30 de yarzi printre copaci, o umbră ....S-a oprit, controlându-și respirația. Totul era

nemișcat ... Asta urma să facă costul acestuiweekend să merite: emoșia urmăririi, anticipareaprinderii prăzii... aceste secunde eterne cândvânătorul și prada sunt conectați de ceva mai vechica timpul, ceva elementar. Și-a ridicat pușca și ațintit cerbul care stă mândru la 50 de yarzi distanță.

Ceva a strălucit din senin la 10 yarzi distanță ladreapta de animal, speriind cerbul și pe Robertsdeasemenea. Înainte să aibă timp să își blestemeghinionul, cerbul fugise, sărind printre copaci. Știa căurmăritul cerbului printr-un astfel de teren după ce afost speriat ar fi inutil.

Se uita prin pădure.Ce a strălucit așa, sperind cerbul și punând capăt

sportului lui?A presupus că a fost o ultimă rază de soare, dar

lumina era argintie, nu aurie și uite-o din nou.A strălucit, venind către el. Își duce mâna la ochi

în timp ce o privește.Cu greu, a recunoscut o figură argintie care se

mișcă cu ușurință printre copaci către el.„Ce nai....?” a început el, în timp ce se retrăgea.

Era înaltă și formată în totalitate dintr-o luminăalbă strălucitoare. A reușit să vadă... două mâini,două picioare, un cap bombat... Dar nu semăna cunimic de până acum. Părea că nu merge, maidegrabă plutea.

Și căra ceva.Un cilindru.

Vânător de când se știe, Roberts recunoștea oarmă când o vedea.

Creatura a ridicat cilindrul și a tras...O lumină albastră a ieșit din armă și l-a ratat pe

Roberts la câțiva centimetri.S-a întors și a fugit, sau mai degrabă s-a

împiedicat, târându-se cât mai departe de creaturî. Aînceput să respire cu greu. Era supraponderal șineobișnuit să fugă. El abia putea să facă față la ourmărire de o zi prin pădure, dar asta ... este preamult pentru el, nu este în cea mai bună condiție și nupoate fugi.

A încetinit, simțind o durere acută în piept.A mers zigzag prin pădure. O altă lumină albastră

a trecut prin aer la un metru în stânga lui... plângeade frică. Dacă ar fi putut să pună copacii între el șiurmăritor poate ar fi scăpat. Dar atunci când ieșeadin pădure nu mai avea după ce să se ascundă... erao țintă ușoară.

În disperare, a continuat să fugă spre nord prinpădure. Pădurea trecea peste deal, dupa o milă șijumătate, până pe creastă. Cu puțin noroc, Carstairsși restul erau acolo în vârf. Ei l-ar fi salvat de orice îlurmărea.

S-a uitat peste umăr. Creatura argintie era și maiaproape acum. A ridicat cilindrul și a tras.

Roberts, plângaând, s-a împiedicat și a căzut.Se ridică în picioare, se întoarse și își înfruntă

urmăritorul. Și-a ridicat pușca, dar tremura atât detare încât nu reușea să găsească trăgaciul.

Figura argintie s-a oprit la 10 yarzi distanță,privindu-l. Purta o cască, așadar pe fața ei nu sedistingea nici o emoție.

Roberts și-a ridicat mâinile, plângaând și cerândîndurare.

„Te rog , ai milă..” , plângea el.Figura argintie și-a ridicat arma și a tras.

De data asta l-a lovit pe Roberts în piept...●

Omul ar arăta bine într-o expoziție, se gândeavânătorul. Era un specimen unic, mare și grăsuț—oreprezentare perfectă a rasei lui.

Ar fi ultimul om prins și pus într-o expoziție decătre Lavonians. Oamenii erau o rasă primitivă,clasați sub Grell pe scara inteligenței galactice. Darconsiliul central a decis ca, chiar și o specie atât deslabă ca oamenii nu trebuie vânată.

Într-o lună vânătorul ar fi readus pe planeta lui,eliberat din stază și lăsat liber unde a fost prins. Își vaaminti că a fost urmărit și lovit dar nimic mai mult.Când Roberts și-ar fi revenit ar fi trecut numai douaminute pentru el.

A fost lăsat fără memoriile legate de Lavonia, darvânătorul a accesat mintea omului pentru a seasigura că a fost alterată într-un mod vital.

Nu va mai vâna niciodată.Cetățenilor din Lavonia le place să se considere

oameni.Traducere și adaptare de

Andrei Moșescu, clasa a XI-a A

Paginile 10 şi 11 au fost coordonate de prof. Ştefan GAŢACHIU


la picior de lemn

frecţii

MUMA LUI ȘTEFAN CEL MARE- fumător înrăit -

Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,Sta Ștefan cel Mare, fumător și elDar de când cu legea asta păguboasă,Muma nu-l mai lasă să fumeze-n casă.Ștefan bea cafeaua. Plânge și suspinăCă vrea pieptu-i niște nicotină.Orologiul sună – noaptea jumătateN-a fumat nimica azi și nu mai poate!Scoate o țigară și când s-o aprindă,Îl lovește mă-sa cu-un papuc din tindă.Ieși afară, Ștefan, că împuți palatu!S-a votat o lege: GATA CU FUMATU!Ștefan iese-afară. Opt țigări sudează,După care bate-n poartă, de stresează.- Eu sunt, bună mamă, fiul tău iubit,Am ieșit oleacă, iar la duhănit…Dar deschide poarta, turcii mă-nconjor,Nu mi-am luat nici geaca și mi-e frig de

mor!- Ce spui tu, străine? Tragi în piept țigarăȘi te vaiți că-i frig și mai faci gargară?Fi-miu nu fumează ca un derbedeu!Dacă tu ești Ștefan, nu-ți sunt mumă eu!…Și zicând acestea, se face că plouă.Turcii dau năvală și îl rup în două!

Morala baladei e una mai perfidă:Uite cum fumatul poate să ucidă!

Dublu laureată a Concursului revistelor şcolare, fazajudeţeană, PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI,Constanţa, 24 mai 2002; Constanţa, 5 iunie 2006.

PREMIUL al II-leala Concursul naţional pentru publicaţii şcolare

„MEDI@ JUNIOR" , ediţia a II-a, 2011

PREMIUL ÎNTÂIla Concursul naţional pentru publicaţii şcolare

„MEDI@ JUNIOR" , ediţia 2015

PREMIUL al III-lea la FESTIVALUL NAŢIONAL „MihaiEMINESCU”, ediţia a IV-a , iunie 2007, sub egidaInspectoratului Şcolar al municipiului Bucureşti, patronatde MINISTRERUL EDUCAŢIEI şi CERCETĂRII.

Redactor şef :Prof. Dr. Const. MIU

Redactor şef adjunct :Prof. Ştefan GAŢACHIUSecretar general de redacție:Mihaela ȘTEFĂNESCU

Redactori asociaţi:Cosmin ŞTEFĂNESCUIonuț CODREANUAdrian MANOLESCU

GRAFICA:Prof. Elena DODIŞ Gabi TOADERTeo TĂNASE

Adresa redacţiei: [email protected]

Responsabilitatea pentru probitateaarticolelor aparţine colaboratorilor!

Editor: Asociaţia culturală METAMORFOZE

165

numărul 3 lei 165 - METAMORFOZE fileerosului. De altfel, volumul Exerciţii de iubire, apărut...

Documents

Transcript of numărul 3 lei 165 - METAMORFOZE fileerosului. De altfel, volumul Exerciţii de iubire, apărut...