Număr sponsorizat integral · 2020. 2. 12. · clase paralele cu limba de predare maghiară,...

Număr sponsorizat integral de profesor Eugenia Godja.

3

editorialDacă eşti fost absolvent, elev actual in CNDV, cititor AXA sau cetăţean în Sighetu Marmaţiei trebuie să ştii că în acest an CNDV aniversează 90 de ani de existenţă, 90 de ani plini de glorie si succese!

Dacă premiile obţinute sunt la nivelul unui colegiu de prestigiu, şi festivitatea de sărbatoare va fi pe măsura evenimentului: activităţi,manifestări,tablouri festive realizate de dascăli si elevi ai liceului...muncă, repetiţii, multă straduinţă ! ( Te vei convinge singur vineri 23 octombrie in sala festiva!) . Liceul pulsează oră de oră : pregătiri, emoţie, entuaziam si nerăbdare...Cât mai avem de aşteptat până la ziua cea mare??? 3, 2,1 şi....Opreşte-te!dragul meu liceu.E aniversarea ta!La mulţi ani! liceu de prestigiu, acum când timpul ţi se închină cu o vâsta memorabilă - 90 de ani, 9 decenii...iar tu, ridică-ţi fruntea spre un viitor la fel de strălucitor...Bătrâne nu fi i nostalgic şi spune-mi ce vezi când te uiţi peste umărul timpului? Ce simţi când mâinile-ţi pline de cretă îţi sunt sărutate cu recunoătinţă şi gloria este candela ce-ţi lumineaza vârsta?

Stau pe genunchii tăi şi-ţi ascult răspunsul...tăcerea ta, iubitul meu liceu, miroase a împlinire, satisfacţie şi dragoste, devotament etern pentru copiii tăi!

Zâmbesc...ne iubeşti, te iubim, şi îţi dorim LA MULŢI ANI! LA CÂT MAI M ULŢI ANI!

PS: Și totuși oare cum o să arăt când o să revin la aceeași poartă de lemn, la același Colegiu de prestigiu ,C. N. D. V. , așteptându-mi nepoţii să iasă????

Renata Bota

Clopoţel alarmant, forfotă pe coridoare,

personalităţi de seama,

atmosferă de sărbătoare...

De ce?Cum de ce?

editorial

meu liceu, miroase a împlinire, satisfacţie şi dragoste, devotament

Zâmbesc...ne iubeşti, te iubim, şi îţi dorim LA MULŢI ANI! LA CÂT MAI M

PS: Și totuși oare cum o să arăt când o să revin la aceeași poartă de lemn, la același Colegiu de prestigiu ,C. N. D. V. ,

Renata Bota

Editorial 90 de ani pag.3Continuăm împreună pag.4Zilele şcolii pag.590 De ani de istorie pag.6Au condus liceul nostru pag.7Un sfert de veac pag. 8Şi eu am fost la «Dragoş Vodă ». Pag .9Mesaje de departe: Ion Cotârlă, cercetător la Universitatea... Pag.10Erich Schmidt, programator Google. Pag 11Radu Dobrin. Cercetător la Princeton University. Pag.12Dreptul la dăinuire pag.13Elevii de ieri...Profesorii de azi pag. 14 -15Ne putem lăuda cu ei pag.16Liceul meu şi-un experiment cât o viată pag.17

Despre aniversare, spirit şi cuvinte cu-nţeles pag 18Ca pe vremuri... Pag.19Bătrâne. Pag.19De drag de CNDV pag. 20Atheneum pag. 21-22Gadasci, Show must go on pag.23Însemnările unei adolescente de ieri….De azi pag. 24Zboară, ai încredere! Pag. 25Cartea, prietenul tău, biblioteca locuinta lui pag 25La radio...Înseamnă 1404 khz pag.26Ganduri la început de an şcolar pag. 27Cadoul bunicilor pag. 28Magyari Daniel «doua vieti diferite .Trist şi Fericit» pag.29Poesis pag. 30

Cuprins :

4

Revista Colegiului Naţional“Dragoş Vodă” Sighet

Ce sentimente vă provoacă rostirea numelui Colegiului Naţional „Dragoș Vodă”?

Îmi amintesc cu emoţie şi nostalgie , dar de fi ecare dată cu enormă bucurie , de momentul devenirii mele ca profesor la Colegiul Naţional „Dragăş Vodă” . La început , mânată de mirajul acumulării cunoştinţelor didactice de specialitate am avut sentimentul intrării într-o competiţie cu mine însămi şi cu elevii în acelaşi timp – „ciocnire” care s-a transformat într-un dialog agreabil , incitant . Am realizat, relativ repede, că în această prestigioasă instituţie de învăţământ , valorile create sunt rezultanta muncii unor admirabile generaţii de dascăli , posesorii unor valori umane care s-au intersectat fericit cu demnitatea şi profesionalismul , cinstind numele temerarului”Dragoş Vodă” .

Am conştientizat că menirea dascălului aici la „Dragoş Vodă” era una specială – profesorul trebuia să fi e un creator de orizont mediatic pe care să-l stăpâneascaă până la detaliu , iar demersul ştiinţifi c să fi e unul singur, tonic, care să angajeze parcursuri refl exive, directe, explicite şi mai ales deschizătoare către universalitate.

Inteligenţa elevilor a fost pentru mine combustibilul care mi-a alimentat voinţa de a trece peste greutăţi şi mentalităţi . Impunând disciplină, rigoare şi respect , rezultatele au venit şi s-au concretizat în 1999 în iniţialele C.N., însemnaînd COLEGIUL NAŢIONAL care s-au alăturat distinsului nume DRAGOŞ VODĂ, la peste 80 de ani de glorioasă istorie şi tradiţie pedagogică , intrând astfel în galeria reperelor educaţionale din învăţământul românesc .

Rememoraţi două evenimente importante (momente de excepţie) din viaţa de director.

Consider că cel mai important moment din viaţa de director a fost acela, prezentat şi mai sus – transformarea (devenirea) , liceului în Colegiu Naţional – în urma unor evaluări şi rezultate excepţionale – instituţie de elită a învăţământului maramureşean şi naţional . Cu această ocazie îmi reînnoiesc gândurile şi sentimentele de mulţumire faţă de colegii şi generaţiile de elevi cu care am reuşit această performanţă şi vă îndemn pe voi, generaţia de azi – profesori şi elevi – să duceţi cu onoare tradiţia sacrifi ciului pentru valorile şcolii .

În acelaşi timp , îmi amintesc cu aceeaşi nostalgie , de cursurile festive ale absolvenţilor , când situaţia de despărţire dintre discipoli şi magiştri , nu lipsită de încărcătură dramatică , m-a făcut să cred că ne împlinim valoric prin alţii şi pentru care , răsplata noastră , a dascălilor , nu este acum ci (mult) mai târziu .

Noi dascălii , nu predăm numai cunoştinţe , ci ne predăm practic pe noi înşine . Iată , zic eu , un destin nobil şi fericit .

Coincide imaginea școlii de azi cu viziunea pe care o aveaţi la „ieșirea” din învăţământ - directorat ?

O întrebare difi cilă….Am crezut în 2000 la „ ieşirea din învăţământ” , că mă voi putea

„reîntoarce” ca Primar ajutându-vă în rezolvarea problemelor concrete ( bine cunoscute de mine ) şi demararea unor investiţii care să împlinească baza materială a Colegiului . Dar, de pe poziţia de Primar am întâlnit o situaţie delicată la nivelul municipiului , comparativ cu alte şcoli. În anul 2000 Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” era într-o poziţie ( situaţie) mult mai bună , comparativ cu alte instituţii de învăţământ din municipiu . Poziţia echidistantă pe care mi-am impus-o nu a rezistat amintirilor şi mai ales promisiunilor făcute foştilor colegi şi elevi . Am rezolvat unele probleme , dar mai am de onorat altele …Ţelul meu , măsurat în cuvinte simple este acela că – „FAPTELE sunt politica mea”- ceea ce mă face să gândesc obsesiv la asfaltarea terenului de sport din curtea Colegiului .

Imaginea şcolii de azi , odată cu intrarea în U.E. – 2007- s-a

..….Continuăm împreună!........

5


modifi cat şi pune accentul pe dotarea materială corespunzătoare, al nivelul aşteptărilor elevilor ,părinţilor şi dascălilor.

Dinamica sporită schimbă realitatea de foarte multe ori şi din păcate , resursele de azi nu corespund tuturor nevoilor .Situaţia de „criză” trebuie să reconsidere şcoala de azi – tinerii trebuie să iasă din şcoală bine pregătiţi şi antrenaţi ca şi „ luptători de guerilla” pentru a face faţă în acest război al competitivităţii în care învinge cel mai puternic , mai pregătit , mai determinat .

FIŢI ÎNVINGĂTORI, dragii mei!!!Prof. Eugenia Godja,

Primarul municipiului Sighetul Marmaţiei

Alexandru Ţiplea

Ce sentimente vă provoacă rostirea numelui Colegiului Naţional „Dragoș Vodă”?

Când şti că în fi ecare facultate , institut de cercetare , instituţie de cultură chiar şi politică întâlneşti şi funcţionează cu siguranţă, un absolvent al acestei prestigioase şcoli maramureşene , te pătrunde un sentiment de mândrie şi recunoştinţă faţă de acest măreţ „zid” al competenţei şi inteligenţei şi că ţi-a fost coleg în timp.

Tot ce am realizat în viaţă ( cultural) se datoreşte mediului din C.N.D.V.

Pentru directorul Liceului fi ecare zi este un eveniment de excepţie . Te gândeşti că ai mare răspundere faţă de sutele de elev, de pregătirea lor , de viitorul lor , de viitorul urbei şi a zonei.Ţinând seama de acestea am invitat numeroase personalităţi ale culturii din România să dialogheze cu elevii şi profesorii .De pildă ,au vizitat Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” din Sighetul Marmaţiei Laurenţiu Ulici , Paul Sara (!!!!!! Nu inteleg) , Victor Ion Popa ( au susţinut un concert de excepţie ) , Ioan Iuga , (poetul) , Mircea Belu (colegul nostru), actorul Postolache , tinerii scriitori participanţi la Festivalul de poezie şi alţii.

Rememoraţi două evenimente importante ( momente de excepţie) din viaţa de directorEste memorabil recitalul de poezie susţinut de Mircea Belu în aula colegiului la care a declamat magistral poazia „Scrisoarea a II-a” de M. Eminescu ( a fost în anul 1987, cu referire la „marele pitic”) .

În 1947 , la 10 ani , când am intrat pe poarta secundară a liceului, am afl at de la elvii mai mari că în această „clădire” frecventează cursurile un elev pe nume Alexandru Ivasiuc, poreclit Saşa . Mă mai urmăreşte şi azi acest episod .

Coincide imaginea școlii de azi cu viziunea pe care o aveaţi la „ieșirea” din învăţământ - directorat ?

Recent, într-o zi de şcoală , aşteptând pe coridorul liceului , la etajul intai în faţa direcţiunii ,începerea unei şedinţe de organizare a evenimentului „90” urmăream elevii pe timpul pauzei . Am constatat la elevi acelaşi comportament ca cel de acum 50-60 de ani, decenţă , sfi oşenie ( la domnişoare ) ,mândrie , încredere ( era în faţa lor un om cărunt) . Zidurile îmbibate cu „ amintiri şi ştiinţă” , sala de clasă , frestrele „deschise” , renumele instituţiei CNDV impune respect .

..….Continuăm împreună!........

Director,Prof.

Ioan Berci Data:

14 .09.2009Pentru cititorii AxEI am spicuit câteva gânduri din discursul rostit la deschiderea festivă a anului şcolar 2009 – 2010, de către directorul Colegiului Naţional „Dragoş Vodă” , prof. Ioan Berci.

[...] „ 2009 este un an important pentru „Dragoş Vodă” care împlineşte 90 de ani de existenţă. 90 de ani în care s-au clădit şi se clădesc personalităţi şi se instruiesc valori . Noul an şcolar aduce cu sine îmbunătăţirea bazei materiale a şcolii prin două proiecte : este vorba despre amenajarea unui cabinet de cultură şi civilizaţie în subsolul liceului, cu dotări de ultimă generaţie,în valoare de 32 mii de Euro prin Rotary Internaţional şi reabilitarea sălii vechi de sport prin finanţare de la ISJ MM în valoare de 20 de mii de euro. Zilele festive ale Colegiului vor avea loc în datele de 23 şi 24 octombrie, pentru a marca cei 90 de ani de existenţă ai şcolii.” [...]

6


În anul 1919, prin hotărârea Consiliului Dirigent , în Transilvania sunt înfi inţate 20 de licee româneşti de stat printre care şi “Dragoş Vodă” avându-l director pe prof. Dr. Eugen Szeleş. După inspecţia directorului regional al învăţământului secundar din circumscripţia Oradea Mare, Alexandru Pteancu, Liceului “Dragoş Vodă” i-a fost destinată clădirea unei şcoli primare. Datorită difi cultăţilor de început – înscrierile, cursul de limba română, lipsurile materiale etc. – festivitatea de deschidere a fost amânată pentru 10 octombrie 1919 şi a avut loc în incinta Liceului de fete ”Domniţa Ileana”, liceul ucrainean de astăzi.

Dintre cei 125 de elevi ordinari şi 12 particulari înscrişi în primul an, îndrumaţi de 12 profesori şi 2 catiheţi, 108 proveneau din Maramureş: 88 din localităţile rurale şi doar 20 din Sighet. Materiile predate erau aproximativ aceleaşi ca şi azi , doar că elevii de atunci învăţau în plus şi igienă, caligrafi e, desen, muzică vocală , instrucţie fi zică.

Potrivit Ord. Ministerului Instrucţiunii Publice nr. 34131/1921, începând cu al treilea an şcolar în Liceul ”Dragoş Vodă” se introduc clase paralele cu limba de predare maghiară, secţia fi ind deschisă la 16 noiembrie 1921, în prezenţa întregului corp profesoral. Dintre măsurile cu caracter novator din noua lege a învăţământului, amintim: o nouă programă analitică, 16 discipline cuprinse în planul de învăţământ , introducerea trimestrelor, notarea de la 10 la 1 şi nu în ultimul rând, obligativitatea uniformei.

Începând cu anul şcolar 1924-1925 a fost reglementat şi sistemul examenelor: 1) examen de admitere în clasa I; 2) examen de admitere în clasa a V-a; 3) examen de sfârşit de an pentru clasele V – VIII; 4) examen de bacalaureat, organizat pe centre, cu profesori de la alte licee, iar în funcţia de preşedinte de examen era numit un cadru didactic universitar. Examenele de admitere şi bacalaureat erau organizate în două sesiuni, în lunile iunie şi septembrie.

Perioada războiului aduce vremuri grele pentru „Dragoş Vodă” . După Dictatul de la Viena din 30 august 1940 liceul este desfi inţat , localul acestuia fi ind transferat ordinului piarist , iar L.D.V.devine un liceu cu predare în limba maghiară şi chiar o instituţie semi – militarizată deoarece, începând cu 4 octombrie

1941 elevii claselor III-VII erau cuprinşi în formaţii paramilitare, fi ind nevoiţi să participe la instrucţia de patru ore pe săptămână.

Liceul “Dragoş Vodă” şi-a redeschis cursurile în 19 noiembrie 1944 ( după încheierea păcii ) în clădirea proprie, funcţionând împreună cu Liceul de fete “Domniţa Ileana” sub numele de Liceul Mixt. La 15 ianuarie 1945 clădirea a fost evacuată pentru a face loc unui spital militar şcoala funcţionând rând pe rând în Palatul Cultural – reşedinţă episcopală – Liceul de fete, pentru ca, abia în august 1946 să revină în localul propriu.

Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” s-a numit pe rând, când Liceul Mixt Român, apoi Şcoala Medie nr. 1 „Filimon Sârbu” sau Liceu de cultură generală. La a 50-a aniversare îşi recapătă titulatura de Liceul Dragoş Vodă. În 1977 se transformă în Liceul Industrial „Dragoş Vodă” benefi ciind de următoarele secţii: matematică-fi zică, mecanic, electromecanic, industrie uşoară şi mai târziu construcţii. Se constituie, tot acum, un complex de 6 ateliere pentru care este construit un corp de clădire în curte. În toamna anului 1977, datorită noului profi l al liceului, este fi xată în structura organizatorică şi catedra disciplinelor tehnice alcătuită din ingineri şi maiştri din atelierele-şcoală.

Spre fi nalul directoratului prof. Eugenia Godja (1999), la împlinirea a 80 de ani de la înfi inţare, liceul este transformat în Colegiu Naţional. Un an mai târziu, acesta primeşte titlul onorifi c de şcoală reprezentativă şi are un nou director: prof. Ioan Berci. Este anul şcolar (2000-2001) an în care, în liceu se organizează prima clasă de gimnaziu şi se introduc clasele de matematică-informatică şi limbi moderne intensiv. Un an mai târziu, Colegiului Naţional “Dragoş Vodă” i se aprobă clase de excelenţă la disciplinele: informatică şi matematică, ulterior la fi zică (2003) şi chimie (2004). Începând cu anul şcolar 2003-2004, C.N. “Dragoş Vodă” în oferta şcolară are prevăzută şi o clasă de matematică-informatică bilingv, română-engleză.

După revenirea la democraţie şi până în prezent, Liceul, respectiv Colegiul Naţional “Dragoş Vodă” semnează parteneriate cu instituţii şcolare din străinătate: cu Liceul “Krúdy Gyula” (Nyiregyháza, Ungaria) , cu Instituto Manzoni di Suzzara (Mantova, Italia), cu College D’Enseignement Catholique de Gembloux, (Belgia) .

În plan intern însă, cel mai important parteneriat îl reprezintă cel parafat în 2003 cu trei licee de prestigiu din Ardeal, înfi inţate în 1919: C.N. ”Horea, Cloşca şi Crişan” Alba Iulia, C.N. ”Emil Gojdu” Oradea şi C.N. “Simion Bărnuţiu” Şimleul Silvaniei.

18 directori şi un impresionant corp didactic au vegheat de-a lungul timpului la devenirea atâtor generaţii care au dus renumele liceului până departe .

Sunt mândră că am ajuns să învăţ aici , pe băncile Colegiului Naţional „Dragoş Vodă” şi ştiu că mă pot adăuga , deja , prin ceea ce va deveni drumul meu , acestei istorii .

(după SCHIŢA MONOGRAFICĂ A COLEGIULUI NAŢIONAL „DRAGOŞ VODĂ”(1919 -2004) alcătuită cu prilejul împlinirii a 85 de ani de la înfi inţare de prof. Marius Voinaghi )

Ioni

Au trecut 90 de ani. 90 de generaţii instruite, conduse și pregătite să-şi ia viaţa în propriile mâini. 90 de ani în care distinşii noştri profesori au dat tot ce au avut ei mai bun pentru noi, elevii, tinerii în formare pe care dascălii îi privesc astăzi ca pe proprii copii. O istorie cât o viaţă de om.... Citeşte rândurile care urmează pentru a cunoaşte

Î

Ioni

90 de ani de istorie

7


D-na Cornelia Circa (1965 -1977)

1.Ce sentimente vă provoacă rostirea numelui Colegiului Naţional „Dragoș Vodă”?

Pentru mine „Dragoş Vodă” , numele vestitului voievod maramureşean , se confundă cu liceul „Dragoş Vodă”, acest vechi locaş de cultură, primul liceu românesc din Sighetu Marmaţiei . De aici, dintre pereţii acestui liceu , de pe aceste plaiuri maramureşene , s-au ridicat atâtea personalităţi marcante ale vieţii ştiinţifice şi culturale ale patriei noastre , personalităţi care s-au manifestat cu deplină putere în viaţa economică , socială, culturală, politică a ţării.

Pentru mine personal, liceul „Dragoş Vodă” se confundă cu 35 de ani de activitate profesională dintre care , 14 ani am fost directoarea liceului, luptând pentru modernizarea lui . Este, în acelaşi timp, liceul în care a învăţat fiica mea , nepotul meu – se confundă deci, cu viaţa mea.

2. Care sunt evenimentele cele mai importante din perioada directoratuluid-voastră?

Momentele cele mai importante din toţi aceşti ani ai activităţii mle au fost sărbătorirea semicentenarului din 1969, moment deosebit care a mobilizat generaţii întregi de foşti elevi care au venit ca nişte pelerini la vechiul templu de învăţătură să aducă un omagiu şcolii, dascălilor lor. A urmat apoi lupta pentru redobândirea numelui de „Dragoş Vodă”, obţinut în anii următori în cadrul unei mari festivităţi.

Momente importante pentru mine au fost şi realizările în planul modernizării liceului :laboratoare, aparatură modernă , mari strădanii pentru perfecţionarea cadrelor , accent deosebit pe conţinutul învăţământului, instaurarea unui real climat intelectual în şcolă .

Eforturi deosebite am depus şi în dezvoltarea bazei materiale: primele mari reparaţii capitale, încălzirea centrală , refacerea electricităţii, parchetarea tuturor sălilor de curs , modernizarea bazei sportive, a terenului sportiv, ateliere, până

şi brazii din curtea şi faţa liceului sunt din această epocă.

Am luptat pentru menţinerea tradiţiilor, pentru ridicarea prestigiului acestui liceu din acest minunat colţ de ţară .

Anton Fangli (1990 - 1994)Deloc uşoară „misiunea” dată profesorului!

Aceea de a forma oameni, de a asigura un viitor decent societăţii.

De devotamentul, umorul şi optimismul molipsitor al domnului profesor Toni Fangli, îşi amintesc generaţii întregi de elevi. Iar devotamentul unui profesor bun este de cele mai multe ori o adevărată lecţie de viaţă. Pentru ca un om să se valorifi ce nu sunt sufi ciente curiozitatea şi stăruinţa de a acumula cunoştinţe. Pentru ca un om să se valorifi ce are nevoie de un mentor! Asta a fost domnul profesor atât în timpul directoratului său (1990-1994), cât şi în anii care au urmat, a dat la o parte bariera superfi cialităţii dintre misiunea dascălului şi rolul elevului. Şi este mândru că face parte dintr-un colectiv de elită şi bucuros de a fi lucrat şi de a lucra în continuare cu elevi eminenţi. Încununat de succese, directoratul său poartă parfumul laurilor victoriei: câştigarea titlului de campioni naţionali cu echipele de baschet – băieţi , liceu şi gimnaziu. Şi organizarea plină de fast a sărbătorilor dedicate împlinirii a 75 de ani de la înfi inţarea liceului. Anii au trecut val vârtej, dar amintirea lor stăruie în sufl ete de CNDV-ist. Ieri şi azi îşi dau mâna într-o zi de sărbatoare. Privind retrospectiv, imaginea semeţului liceu, astăzi colegiu, a devenit mult mai strălucitoare cu toate că praful s-a aşternut peste bătrânul C.N.D.V.

Au condus liceul nostruTrei foşti directori vorbesc despre cum este să conduci Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”, cele mai interesante amintiri din liceu şi cum arăta, în viziunea lor, liceul de astăzi faţă de cel din trecut . Vezi mai jos ce spun Cornelia Circa , Alexandru Ţiplea şi Anton Fangli.

8


Albert Einstein spunea că “Doar viaţa pe care o trăim pentru alţii este o viaţă ce merită să fi e trăită.” Şi acum când încă aud răsunând în urechile mele acele vorbe, rostite cu un glas duios, mă conving din nou că geniul nu a greşit…

S-a născut în Sighetu Marmaţiei şi încă de mică se vedea medic. Destinul i-a prevăzut un alt viitor... Şi astfel, D-na BALEA LIVIA urmează cursurile facultăţii de biologie, învătând cu foarte mult zel, devenind o studentă cu bursă şi, în fi nal o absolventă cu licenţa luată cu Magna cum laude.

Primii ani ai profesiei îi petrece în Carei, la Liceul Pedagogic unde-l întâlneşte pe cel cu care îşi va întemeia o familie cu 5 copii aici, în Maramureş.

Au urmat ani grei în care “Am fost fost obligată să mă înscriu în partid dar nu am vrut…Era multă mizerie morală, materială…Ne descurcam foarte greu”…ochii doamnei Balea se pierd în trecut, pe vremea lui Stalin când “cadrele didactice erau tratate cu foarte multă ură şi erau victimele persecuţiei.” În Sighet, meseria o poartă pe culoarele Liceului Pedagogic, după care profesoara de biologie este transferată la Dragos-Voda, liceu unde predă cu multă dăruire timp de un sfert de veac: ”M-am dăruit foarte mult şcolii. Niciodată nu plecam la şcoală fără să mă pregatesc. Eram foarte punctuală la intrarea la oră şi mai puţin la ieşire. Completam mereu teoria cu practica, oferindu-le la anatomie exemple si sfaturi medicale. La botanică, făceam excursii, colecţie de plante, insecte…Mi-am îndrăgit meseria şi după ani de zile, m-am gândit că dacă aş lua totul de la capăt, tot profesoară m-aş fi făcut, nu medic. Şi asta pentru că între elevi rămâi mereu cu sufl etul tânăr. Am avut o relaţie deosebită cu elevii mei respectându-i mereu dar fi ind foarte exigentă şi cu mine şi cu ei.”

Doamna Balea este cuprinsă de amintiri şi rememorează cu un zâmbet ascuns într-un colt al gurii, seria de elevi din 49’, când dânsa primeşte şi catedra de anatomie şi face astfel cunoştinţă cu nişte elevi “speciali” .

”Aveau doar note de 9 şi de 10 dar desenau inima de amorez”. Elevii stârnesc o grevă datorită ameninţării doamnei preofesoare

:“Vă dau nota 1 dacă nu ştiţi să faceţi schemele şi desenele de pe tablă”, dar rolul omului păcii, îl joacă elevul Călugăratu, care promite că în două săptămâni cu toţii vor avea caietele complete. După o muncă asiduă şi din partea lor şi din partea doamnei profesoare, premiile nu contenesc să vină din toate colţurile ţării, profesorii examinatori mărturisind că “elevii se bazează foarte mult pe desene”.

Chiar dacă au trecut mulţi ani de atunci, împlinirea din sufl etul doamnei profesoare răzbate şi acum când mărturiseşte:

“Nu-i certam pe elevii mei, le ceream demnitate, sinceritate şi o comportare modestă, decentă din punct de vedere moral şi fi zic. Nu admiteam moda cu turnuri din păr tapat, fuste scurte si farduri…La ore le dădeam foarte multe teste, chiar dacă aveam mult de corectat si nu-i iertam atunci când copiau. Iar atunci când corectam nu mă uitam niciodată la numele elevului, decât după ce puneam nota. Copii erau degajaţi la orele mele. Ceream doar carte dar le dădeam două râzând, şi nu-i treceam clasa dacă nu ştiau materie; astfel am avut şi elevi care mi-au purtat ură. Dar mereu am spus acelaşi lucru : în viaţă e nevoie de cultură generală pentru a merge înainte!”

Anii au trecut şi recunoştinţa pentru profesoara exigentă, dar care a clădit în elevi fundamentul cunoştinţelor de care aveau nevoie pe viitor pentru întemeierea unei cariere de succes, nu a întârziat să apară: ”La fi ecare întâlnire de 10, 20 sau 50 de ani am fost invitată şi primită cu foarte multă căldură şi amintindu-mi de Mihai Dăncuş îmi revin în memorie clipele de ascultare când le ceream să ştie şi ştiinţifi c, în limba latină numele plantelor. Retrăiesc cu drag amintirile din liceu iar când mă întâlnesc cu foşti elevi, ei îmi mărturisesc că nu am fost doar o profesoară, am fost ca şi o mamă pentru ei…”.

Un dascăl este creatorul viitorului elevilor sai, dacă fi ecare îşi îndeplineşte rolul, atunci reuşita le va surâde. ”Multi dintre foştii mei elevi au ajuns la conducerea instituţiilor din Sighet: Dr. Stefan Bodnar, copiii domnlului doctor Dunca. Tututor le-am dat şi îndrumări pentru viaţă”.

Cuvintele pline de căldură ale doamnei Balea mă cuceresc şi dintr-o dată mi se întinde o foaie, îngălbenită de vreme , dar plină de cuvinte vii…”Judecătorul Buzatu, unul dintre elevii mei din 49 mi-a scris o scrisoare prin care îmi mulţumeşte pentru tot devotamentul meu şi se confesează spunând că am fost profesoara pe care a apreciat-o cel mai mult…”.

Cu gândul la festivitatea de sărbătorire a celor 90 de ani de existenţă a C.N. “Dragoş-Vodă”, doamna Balea mărturiseşte: “Am făcut multe serbări cu elevii, printre care şi piesa “Regina Zăpezilor”, un spectacol cu care am avut foarte mare success, iar din banii adunaţi de la serbare i-am dus pe elevi în Cluj, să cunoască un mediu universitar, la Grădina Botanică, la muzeu, i-am dus prima oară la operă…”.

Vremurile de atunci au fost mai grele şi chiar dacă elevii o apreciau pe doamna Balea ea nu a primit niciodata un premiu “Deşi eram califi cată cu nota maximă. Această nedreptate m-a durut foarte tare.” Dar adevăratul războinic mereu se va întoarce la profesorul său şi: ”Unul dintre foştii elevi mi-a trimis apoi o diplomă de onoare…un gest pe care n-am să-l uit niciodată”.

Iar acum în vremurile în care orizontul succesului e mai aproape de elevi şi de profesori, Colegiul Naţional Dragoş-Vodă aniversează 90 de ani de la existenţă, iar doamna Balea transmite un mesaj din prisma unei vieţi trăite pentru alţii, pentru elevi. O viaţă care a meritat trăită.

”Urez colegiului, să dea înţelepciune elevilor care învaţă astăzi, ca ei să ajungă la nivelul elevilor care învăţau acum 50 de ani!”

Am afl at istoria unei vieţi frumoase, dar pline de greutăţi, viaţa doamnei profesoare de biologie Balea Livia, care un sfert de veac şi-a dăruit clipele elevilor şi care acum îşi dăruieşte amintirile tot lor, elevilor Colegiului Naţional Dragoş Vodă ce îi doresc multă sănătate,o viaţă cât mai lungă şi zile cât mai însorite….

Renata Bota

Un sfert de veac

sufl etul doamnei profesoare răzbate şi acum când mărturiseşte:

„Niciodată să nu te oprești din

învăţat”Bruce Hyland

9


Cu evlavie şi cu emoţie am intrat pentru prima dată pe portalul masiv al acestei prestigioase instituţii de învăţământ, ştiind că pătrund într-un spaţiu sacru, unde se formează oameni şi caractere.

Am urmat la „Dragoş Vodă” gimnaziul la fără frecvenţă şi liceul la cursul seral. Aici, pe lângă acumularea de cunoştinţe la diferite materii, mi-am însuşit metode de studiu de care m-am folosit toată viaţa. În primul rând am învăţat cum să învăţ, în al doilea rând, când m-am gândit să devin profesor, am învăţat nu numai cum să învăţ pe alţii, ci şi cum să-mi fi u profesor mie însumi. Aveam aici modele şi îmi doream să devin ca unii dintre profesorii mei.

În perioada când am fost aici, am avut unele bucurii, dar şi unele supărări. Bucurii: când am primit câte o notă bună, când am progresat dintr-o clasă în alta, când am participat la serate literare, unde am recitat poemul Luceafărul de Eminescu şi alte poezii, când mi-am luat bacalaureatul. În legătură cu recitarea Luceafărului, n-am uitat ecoul de a doua zi. La ora de matematică, profesorul m-a scos la tablă şi toată ora mi-a dat probleme de rezolvat, iar când a sunat mi-a spus că un elev care ştie să recite Luceafărul de la început până la sfârşit, trebuie să înveţe şt matematică. De atunci în fi ecare zi am rezolvat probleme, am umplut câteva caiete cu sute de probleme rezolvate, dar profesorul nu m-a mai ascultat nici o dată. Supărări am avut în mai multe rânduri. În timpul colectivizării agriculturii am fost trimis acasă şi mi s-a spus să nu revin până când se va înscrie tata în colectiv, dar tata nu s-a înscris pentru că toţi gospodarii din comună au făcut un legământ să nu se inscrie nimeni, nici dacă i-0ar duce la Canalul Dunării. Oamenii şi-au ţinut legământul şi în comuna noastră nu s-a făcut colectiv. Ală supărare am avut-o când am fost exmatriculat pentru că la liceu s-a primit un referat în care s-a spus că frecventez biserică şi că vreau să merg la teologie, Alta a fost înaintea bacalaureatului. Atunci pentru fi ecare absolvent se întocmea câte un dosar cu date despre absolvent, despre familia sa şi caracterizări. Dosarele erau verifi cate de o comisie şi absolvenţii care aveau dosarele aprobate aveau dreptul să se prezinte la examen, iar dacă vreun dosar nu era aprobat, absolventul respectiv nu avea dreptul să se prezinte la examen. În dosarul meu a ajuns un document în care se spunea că am rude chiaburi. Dacă acest document ar fi fost văzut de comisie, eu n-aş fi primit aprobarea. Dar un binevoitor l-a sustras din dosar şi l-a ascuns. După examen mi l-a dat. Îl păstrez şi îl voi publica într-o carte în curs de apariţie.

Ceea ce a fost mai important este faptul că aici am dobândit

dorinţa de a învăţa şi aceasta nu m-a părăsit nici astăzi. După terminarea liceului am studiat la cursul de zi la Facultatea de Filologie din Cluj, apoi am urmat doctoratul la Bucureşti. În continuare am făcut cercetări; am scris mai multe studii, dintre care vreo trei sute le-am publicat; am scris şi câteva cărţi, dintre care am publicat douăzeci şi am colaborat la alte douăzeci şi cinci de volume în domeniile literaturii, lingvisticii, istoriei şi teologiei.

Toate acestea le-am făcut în condiţii foarte difi cile pentru că am avut necazuri, an făcut mai multe operaţii, care totalizează douăzeci şi şase de tăieturi de bisturiu. Pe lângă acestea, am fost urmărit de securitate, din dispoziţia căreia nu mi s-a dat dreptul să mă titularizez în învăţământ, nici să-mi iau defi nitivatul. Şi astfel am fost suplinitor până la Evenimentele din 1989, după care am primit titularizare la „Dragoş Vodă”. Aici am afl at un colegiu distins şi elevi foarte buni, dar după trei ani a venit pensionarea.

În 9 februarie 2009, mi-am scos dosarul sau numai o parte din el, de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii Interne din Bucureşti. Acolo am găsit cauzele marginalizării mele. Dacă voi dispune de timp şi de posibilităţi voi pregăti acest dosar pentru publicare.

Au trecut anii ca fl orile primăverilor şi frunzele toamnelor. Astăzi, nu câte-au fost îmi vin în minte, ci câte ar fi putut să fi e. Peste toate, mă gândesc la dinamismul acestui colegiu şi aduc un omagiu slujitorilor lui. La această aniversare, felicităm Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” pentru lumina care a aprins-o în sufl etele atâtor generaţii şi a aşternut-o peste ţară. O fac cu bucuria şi cu mândria, că şi eu am fost elev şi profesor la „Dragoş Vodă”.

Prof. Dr. Nuţu Roșca

„Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe

care-l câștigămVictor Hugo

Și eu am fost la „Dragoș Vodă”

10


…uite fără să vreau am facut o mică rimă în titlul eseului. Se pot spune atâtea lucruri minunate despre fostul meu liceu, în prezent Colegiu Naţional, dar cred că una dintre cele mai însemnate realizări ale acestui edifi ciu pedagogic este modelarea atâtor minţi strălucite în fază incipientă. Oare câţi oameni talentaţi şi înţelepţi nu şi-au găsit rampa de lansare încă de pe băncile bătrânului nostru liceu ... apropo, La Mulţi ... Mulţi şi cât mai Glorioşi Ani! Doar câţi cunosc eu personal aici în Statele Unite (colegi de generaţie sau generaţii apropiate), şi s-ar fi umplut numărul acesta jubiliar cu realizările tuturora! Precum Dragoş Vodă a plecat de pe melagurile natale ale Maramureşului istoric ca să stabilească un nou aşezământ în Moldova, tot aşa acest liceu (aşa sunt obişnuit şi îmi cer iertare pentru că acum nomenclatura corectă este de colegiu naţional – dar parcă liceu sună mai nostalgic oricum!) a format atâţia oameni de valoare pe care i-a lansat mai apoi în toată ţara, sau chiar peste hotare. Şi asftel renumele, faima şi caracterul liceului nostru drag au fost purtate cu onoare şi mândrie în numeroase locuri noi, unele afl ate chiar în colţurile cele mai îndepărtate ale acestei lumi!

Am să-mi permit ca foarte succint să vă împărtăşesc propria mea istorioară, destul de scurtă şi în perpetuă schimbare. Deşi mama mea a predat limba română, eu am fost atras de ştiinţele exacte încă de mic copil şi nu am urmat paşii mamei. Tatăl meu, învăţâtor fi ind, a încercat să mă împingă spre Liceul Pedagogic, dar fără prea mult succes. Îmi plăceau mult fi zica, matematica şi informatica, ştiinţa care abia apăruse pe când eram eu de liceu, puţin înainte de Revoluţia din 1989 – asta ca să vedem cu ce viteză galopăm în ziua de azi, când până şi cei mai mici copii se nasc şi cresc cu calculator, e-mail şi internet (care, apropo, a făcut posibilă şi apariţia acestui articol). Iar mai apoi, când m-am hotărât să urmez calea medicinii, m-am îndrăgostit şi de chimie. Vă mărturisesc că iniţial am insistat să plec la Baia Mare la Liceul „ Gheorge Şincai ”, dar sunt foarte bucuros că părinţii mei, dintr-o dragoste prea mare, nu au vrut să se despartă de mine de la o vârstă atât de fragedă. Asa că mi-am continuat drumul început cu mare elan de la Şcoala Generală Numărul 3 la Liceul „Dragoş Vodă” într-o clasă cu un profi l nou apărut – „Informatica”, alături de mulţi foşti colegi de clasă şi de un diriginte pe care îl cunoscusem la Clubul Elevilor, tot la secţia de Informatică. Noi am fost prima generaţie după Revoluţie şi acest profi l ne-a format perfect pentru viitorul pe care pe atunci doar îl intuiam din revista „Start spre viitor”. Olimpiadele şcolare îmi trezec plăcute amintiri – nenumărate excursii la Baia Mare, la faza judeteană, iar mai apoi în diverse localităţi din ţară, unde am reprezentat liceul la fazele naţionale (fi zică în toţi patru ani). Din păcate, deoarece se desfăşurau simultan, n-am putut să particip şi la fazele naţionale de chimie organică sau informatică, deşi mi-ar fi plăcut. Diverse stări de nostalgie mă încearcă scriind aceste rânduri: dedicaţia profesorilor şi pasiunea cu care ne-au îndrumat paşii îmi trezesc sentimentul profundei recunoştinţe, iar clipele retrăite acum aievea îmi inundă sufl etul cu mari emoţii dar şi imense bucurii. De fapt aceste două stări s-au împletit de-a lungul celor patru ani, în timpul lucrărilor de control neanunţate sau al tezelor planifi cate, excursiilor organizate de clasa noastră

sau în comun cu mai multe clase, uneori de generaţii diferite, numeroaselor evenimente sportive (pentru mine să fi u în echipa de baschet a liceului, chiar şi cea de-a doua, a fost o mare onoare!) şi nu în ultimul rând al petrecerilor generale pentru toţi liceenii organizate cu divese fericite ocazii. Ce ani frumoşi!!! Oare cine n-ar da să mai poată fi încă o dată licean, mai ales la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei?

Povestea mea continuă la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj Napoca, de unde am plecat, după absolvirea Facultăţii de Medicină, la un doctorat în Statele Unite ale Americii. Am început în anul 2000 la Universitatea din Maryland în Baltimore şi apoi mi-am fi nalizat teza în biologia glandei mamare şi a cancerului de sân la Institutul Oncologic „ Vincent T Lombardi” din cadrul Universităţii Georgetown din Washington, DC, unde am ramas să lucrez în continuare în cercetare clinică în oncologie. Peste tot pe unde am fost am purtat în inima şi în sufl etul meu de moroşan liceul nostru drag care mi-a servit ca o adevarată piatră de temelie în cariera mea de cercetare în domeniul medicinei. Sunt foarte mândru de istoria liceului nostru, de realizârile pe care le-a avut în continuare şi doresc ca la acest moment festiv să mă alătur numeroşilor foşti şi actuali elevi care serbează aniversarea a nouîzeci de ani de la înfi inţare. Parcă mai ieri eram pe treptele principale ale liceului, participând la serbarea celor 75 de ani de existenţă, şi iată ce repede au trecut anii! Urez întregului colectiv de tineri dar şi celor mai experimentaţi dascăli să păstreze cu cinste prestigiul liceului şi să încerce să îl ducă tot mai sus pe treptele pedagogiei! La Multi Ani!

Eseu dedicat in memoriam prof. Ioana Cotârlă, mama mea cea scumpă şi dragă, fostă profesoară de limba şi literatura română la diverse şcoli generale din zona Sighet.

Dragoș Vodă…descălecător de minţi luminate pe tărâmuri îndepartate!Dr. Ion Cotârlă , cercetător la Universitatea Georgetown din Washington D.C., surprindepropria istorie începută aici, la Dragoş Vodâ.

11


Ultima oară am intrat pe poarta liceului în calitate de elev în urmă cu 15 ani. De atunci, m-am reîntors aproape în fi ecare an, de fi ecare dată după ce vizitasem alte clădiri, alte oraşe, alte ţări. Cu timpul, porţile liceului au devenit tot mai puţin impresionante. Curtea mi se pare din ce în ce mai mică. Scările principale, care în clasa a noua îmi păreau impozante, trădează acum vîrsta clădirii. Coridoarele se scurtează şi se îngustează trăgând pereţii după ele. Vechea sală de clasă e o cameră mică, fără trăsături familiare. Feţele care trec pe lângă mine pe coridor sunt necunoscute, îmi amintesc constant că eu nu mai aparţin acestui loc... până când văd o faţă cunoscută, un dascăl. Şi altul, şi altul, mulţi alţii - foştii mei profesori, şi feţe noi, mai tinere, care încet le iau locul. Fiecare din ei trezeşte alte amintiri -- tezele de două ore la fi zică; laboratorul de informatică; antrenamentele la baschet; conversaţiile în engleză... Dar mai mult decît orice altceva, îmi amintesc de dedicaţia lor, pregătiţi în fi ecare zi să ne îndrume, să ne înveţe să gîndim raţional şi să înţelegem lumea din jurul nostru. Cu infi nită răbdare pentru fi ecare elev, zi după zi, an după an, generaţie după generaţie, profesorii reprezintă esenţa liceului. De fi ecare dată când ies din liceu, sunt convins că nimic nu s-a schimbat aici în ultimii 15 ani. Sa sperăm că unele lucruri nu se vor schimba nici în următorii 90 de ani. La Mulţi Ani!

Bio Erich Schmidt: După absolvirea Liceului Dragoş Vodă în 1994, mi-am început studiile universitare la Universitatea Babeş-Bolyai în Cluj-Napoca şi le-am terminat la California Institute of Technology în Pasadena, USA. Mi-am continuat studiile în calculatoare la Princeton University, New Jersey, specializându-mă în sisteme distribuite pentru teza de doctorat. Din vara anului 2006 sunt programator la Google, în Mountain View, California, lucrez pe motorul principal de căutare.

Un angajat al Google, absolvent de C.N.D.V. povestește despre cei patru ani de liceu, ani care l-au propulsat la cea mai prestigioasă companie din lume.

D imineată. Scările impunatoare de la intrare. Harta cerului de la etajul întâi. O iau spre dreapta. Sala 17. Laboratorul de informatică. Patru PC-uri. Doua 286 color. U 286 alb-negru. 1 XT monocrom. În spate, părăsite două HC-uri şi un TIM-S. Mă întorc i mă plimb imaginar din nou pe coridoarele largi ale liceului. O iau agale spre fosta mea clasă. Intru. Aceleaşi două table lângă care am transpirat adesea. Nu mi-a fost uor cu matematica şi chimia. Banca a doua de la perete. Locul unde am consumat o mare parte a lecturilor mele - împreună cu colegul de bancă - cititor pasionat şi actualmente traducător pentru UE. Bravo Cipi. Ies din clasă. Din dreapa scheletul - nu-mi mai amintesc cum il alintam - mă priveşte prietenos. Curtea. Discuţiile despre istorie cu Flavius. Grupa de umor i persiflare cu Bubu şi Leo. Terenul de baschet unde mă făceam adesea de cacao - nici la sport nu am prea excelat. Spectacol sportiv. Ricky, Nelu şi Roli excelau şi pe teren. Zambesc. Îmi amintesc de Cătălin şi parapanta în curtea liceului. Din

nou in clasă. Amintiri multe. Chipurile colegilor îmi sunt încă vii in minte. Fiecare aşa cum era aşezat în bancă. Perlele. Profesorii. Unii dintre ei s-au stins. Mult prea devreme. Răspunsurile. Emoţiile. Chicotelile fetelor. Amintirile mele despre liceu. In tot acest caleidoscop sunt majoritatea luminoase. A fost o perioadă frumoasă a vieţii mele. Perioada în care am avut cea mai mare deschidere spre lume. Am avut modele şi prieteni; profesori şi chiar maeştri (nu neaparat de karate). IÎţi multumesc, Dragos, pentru startul pe care mi l-ai dat. Pentru deschiderea şi curiozitatea pe care ai sădit-o in mine, pentru cei pe care am avut bucuria să-i cunosc licean fiind!

Daniel Voina

Mã întorc și mă plimb imaginardin nou pe coridoarele largi ale liceului.

„Un om fără știinţăe un om mort

Proverb chinezesc

12


Primăvara e momentul în care natura se dezmorţeşte, când din lutul adormit în iarnă se trezesc la viaţă roadele anilor trecuţi. Anii de liceu îmi par acum aidoma unei exuberanţe, capricioase primăveri, în care zilele petrecute la soare, jucând baschet în curtea liceului se împletesc cu viroze, bronşite şi injecţii cu penicilină.

Fac parte din ultima generaţie a Liceului "Dragoş-Vodă"care a început şcoala în "epoca de aur "comunistă ,cu uniformele ei albastre şi a terminat cu părul lung şi blugii rupţi în genunchi. Am intrat în curtea liceului mândru că eram în clasa de Mate-Fizică şi am ieşit după prima zi aidoma unui pisoi udat de ploaie. Nici în zilele următoare nu s-au schimbat prea multe dar am început să realizez că exigenţele aveau să fi e extraordinare. Au început să apară şi mici eşecuri neanticipate - la materiile la care credeam că sunt forte nu reuşeam să mă apropii de plutonul fruntaş. Problema nu era lipsa de efort, senzaţia că judec numai cu o emisferă cerebrală ,era cauzată mai mult de faptul că aveam de concurat cu 35 de colegi extraordinari. Căderea comunismului a însemnat pentru noi toţi o schimbare radicală. Ne-am îndreptat cu toţii spre liceu pregătiţi să punem tot ceea ce aveam mai bun în mintea şi sufl etul nostru în speranţa de a intra la facultate, dar totul s-a schimbat peste noapte neştiind ce o să ne rezerve viitorul. Prin toată agonia iniţială a democraţiei am trecut cu toţii, elevi, profesori dansând parcă intr-o horă câmpenească totul schimbându-se în jurul nostru într-un ritm ameţitor. Clasa a X-a a trecut anevoios, parodia politică din acea perioadă n-a făcut nimic altceva decât să trezească în mine spiritul de a învinge neputinţa zilei. Matematica a devenit mai interesantă, fi zica mai simplă ,iar orele de romăna treceau mai uşor. Din păcate la anatomie ,fi catul şi urechea mi-au dat aşa de multă bătaie de cap încât am decis să renunţ la Medicină îndreptându-mi atenţia spre Facultatea de Aeronave. Am început să înţeleg că profesorii erau de partea noastră, aidoma părinţilor noştri încercând doar să ne deschidă ochii la realitatea ce avea să ne aştepte la absolvire. Am fost şi o să ramânem o generaţie de învingători. Am început liceul visând la studenţie ce s-a materializat pentru toţi în anii ce au urmat.

Cu toate că Liceul e cea mai întortocheată parte a vieţii, e important ca la sfârşitul celor 4 ani de şcoală să dobândeşti deprinderi pentru toată viaţa. Conştientizarea faptului că te pregăteşti pentru viitor e mai importantă decât numărul de petreceri la care ai participat. Nu poţi să ignori faptul că scopul principal e să înveţi. Cu toate că eram o gaşcă de răzvrătiţi noi n-am uitat niciodată să ne pregătim serios la cursuri. Atmosfera generală din clasa noastră era dedicată studiului, pregătirii serioase pentru ore. La liceu am început să studiez cursuri predate la Facultatea de Fizică, să citesc fi lozofi e şi multă literatură. Bazele pregătirii mele ulterioare atunci şi acolo s-au

pus, în Liceul "Dragoş Vodă"din Sighetu Marmaţiei. Dar anii au trecut şi devine tot mai greu să fi i motivat când în jurul nostru ziua aduce numai dovezi ce par a demonstra că nu e nevoie de prea multă şcoală ca să-ţi umpli buzunarele. Realitatea e că Bill Gates era un student excelent la Harvard, iar cei de la Google, Larry Page si Sergey Brin, au fost doctoranzi la Stanford. Toţi suntem capabili de lucruri extraordinare, dar din păcate tot mai mulţi liceeni visează la o viaţă de lux, fără să-şi dea seama de cât efort şi dedicaţie au dat dovadă acei oameni.

Nu aş fi reuşit fără abnegaţia şi efortul continuu al multor profesori ce reprezintă cu înaltă cinste şcoala maramureseană,în speţă Liceul "Dragoş-Vodă"din Sighetu Marmaţiei. Le mulţumesc profesorilor care şi-au dat silinţa în fi ecare oră, o parte din sufl etul lor o să fi e întotdeuna aproape de mine. În special doamnei profesoare Mărculescu care niciodată nu s-a dat bătută în faţa superfi cialităţii cu care am tratat iniţial Româna. Doamna Motogna căreia îi mulţumesc pentru dăruirea de peste ani, punându-şi amprenta pe nenumărate generaţii de liceeni. Domnului Boancă cel care prin exigenţa deosebită m-a pregătit pentru rigorile facultăţii. Doamna dirigintă Mihalache care a reuşit să ne strunească pe toţi. Colectivul actual de profesori are multe obstacole de trecut, dar trebuie să nu-şi piardă speranţa şi să realizeze că dumnealor sunt făuritori de oameni, nu doar simpli mânuitori de note în catalog.

Liceul e momentul deciziilor, momentul în care trebuie să-ţi dai seama ceea ce o să fi i în viaţă. A fost un moment de descoperire personală, o experienţă ce ne face pe toţi să ne simţim ca Sisif metamorfozat într-un Spartan învingător. E doar primavara vieţii noastre. Oare cine o să fi m când se apropie toamna?

Am absolvit clasa de Matematică-Fizică a Liceului "Dragoş-Vodă"in 1992. Facultatea de Fizică am terminat-o în 1996 la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. În anul II de facultate am început cercetarea în supraconductori sub îndrumarea domnului prof. Ioan Grosu şi apoi cu domnul prof univ. Mircea Crişan, adevărate nume de referinţă în facultate. Am publicat primul articol într-o revistă internaţională în 1996. În 1997 am terminat Masters în Fizică Teoretică la Cluj specializare Statistică. În 2001 am terminat doctoratul în Fizică la Michigan State University în teoria sistemelor dezordonate, concomitent cu un Masters în ingineria calculatoarelor, după care am lucrat ca cercetător la Feinberg Medical School,în Chicago, în modele de reţele molecular în procariote iar apoi la Princeton University unde am investigat celulele stem în laboratorul Dr. Lemischka. În prezent sunt cercetător în grupul de boli cardiovasculare la Merck and Co Inc,(USA). Am fot invitat să prezint rezultate la conferinţe din S.U.A. dar şi în Europa. Am publicat 10 articole în reviste de impact internaţional (Physical Review Letters, Nature, etc) ce acoperă subiecte de la superconductivitate la mecanisme de comunicare între ţesuturi. Am obţinut rezidenţa americană în 2006 datorită rezultatelor excepţionale în biologie moleculară .

pus, în Liceul "Dragoş Vodă"din Sighetu Marmaţiei. Dar anii au trecut şi devine tot mai greu să fi i motivat când în jurul nostru ziua aduce numai dovezi ce par a demonstra că nu e nevoie de prea multă şcoală ca să-ţi umpli buzunarele. Realitatea e că Bill Gates era un student excelent la Harvard, iar cei de la

Radu Dobrin, cercetător la Princeton University , povestește cum în cei patru ani de liceu a schimbat uniforma comunistă cu jeanșii democratiei.

12

„Cine neglijează învăţătura în tinereţe,

pierde trecutul și este mort pentru viitor”

Euripides

13


Ore, zile, luni, ani, talent şi efort, voinţă şi dăruire îi marchează deopotrivă pe elevi şi pe profesori. Şi rezultatele pot apărea şi la olimpiadele sau concursurile şcolare. Ne-am obişnuit ca, an de an, colegii noştri, prin rezultatele lor, să confi rme standardele de performanţă ale liceului, iată-i şi la faze internaţionale: Milka Diana Şofi neţi-limba rusă, prof. Maria Bilaşco, a-XI-a, prof Doiniţa Mihalca, locul III la concursul internaţional Chimexpert.

Vă propun s-o cunoaşteţi pe Şofi neţi Milka Diana, absolventă CNDV, medaliată cu argint la olimpiada internaţională de limba rusă-modernă , pregatita de prof. Stefan Maria

1. Ce ne poţi spune despre experienţa trăită la Moscova? Ospitalitatea rușilor e popularizată în toata lumea. Ce impresie ţi-au produs rușii?

Despre experienţa pe care am trăit-o la Moscova aş avea foarte multe de spus. . . mi se face dor de acel oras , de toţi cei pe care i-am cunoscut acolo şi de tradiţia lor. . . în Moscova am trăit 7 zile de vis, as da orice ca să mă mai întorc odată. Ruşii ţin extraordinar de mult la religia lor, sunt oameni foarte prietenoşi şi corecţi. Deschiderea a fost un moment deosebit, peste asteptările noastre. . . a venit unul dintre cele mai renumite ansambluri din Rusia pentru a susţine un concert, iar la fi nal s-a făcut o horă în curtea Universităţii’’Puskina’’ cu toţi participanţii din cele 30 de ţări. Am vizitat Piaţa Roşie, am fost în renumita galerie a lui Tretiakov precum şi in Kremlin. . . ar fi o sumedenie de lucruri de povestit. . .

2. În ce au constat probele de la aceasta etapă?În prima zi am avut proba orală, ca toţi ceilalti am avut

emoţii. Am intrat în sală şi am mai observat lângă profesorii care urmau să ne examineze 2 fetiţe de vreo 11-13 ani. Ele au fost aduse pentru a ne fi de ajutor, să ne acomodam povestind cu ele , să ne simţim mai bine, să ne treacă emoţiile . . . am avut încă o probă orală care consta în cunoaşterea istoriei, tradiţiilor şi obiceiurilor Rusiei. A urmat un examen scris cu 10 teme la alegere, de 2 ore, dupa care aveam program până târziu seara.

3. Ce i-ai sfătui pe actualii elevi ai CNDV-ului?Acum, când stau să mă gândesc, imi pare rău că n-am

făcut ceva pentru a ramâne acolo, sunt alte posibilităţi, aşa că sfatul meu este ca, dacă vreodată o să aibă vreo şansă să studieze în străinătate, s-o facă, să nu stea pe ganduri!

Ca să dăinuie Dragoşul e nevoie de forţe proaspete, iar tu, colego/colegule, eşti un pontenţial candidat de a fi înscris în istoria celui mai renumit colegiu din Maramures!

Felicitări celor care au reuşit şi mult succes pe mai departe!Asemenea şi ţie, bobocelule, fi indcă esti „descedentul” lor, mult curaj în a porni !!!

Svetlana Laviţă

Dreptul la dăinuire

14


„Acolo unde este știinţă, este lumina si clarviziunea”Victor Hugo

1.Surprindeti in cateva fraze conditia dumneavoastra de elev al Colegiului National “Dragos Voda”.

”Ne-om aminti candva tarziu..De-aceasta intamplare simpla.” L.BlagaIntr-o toamna (a unui an care va ramane de referinta in istoria

Romaniei-1989) paseam timid pe scarile liceului Dragos-Voda, despre care stiam ca este o adevarata citadela a invataturii din Maramures.

Am gasit aici ceea ce cautam:moralitate, profesionalism, seriozitate,competitie si mai ales un adevarat mediu de formare elitar.Generatia mea a fost una a schimbarii, de la un regim totalitar la unul liber democratic.Toate acestea au reprezentat pentru mine si colegii mei o lectie de viata pe care am incercat sa mi-o insusesc in profunzime.

2. Ce ne puteti spune despre ipostaza de profesor si cum a fost trecerea din banca la catedra?

Asa cum raul cauta sa se intreaca in albie la fel si fi inta umana isi cauta matricea identitatii sale ca persoana cu gandul de-a continua bunul renume si traditia elitara a liceului am revenit pe coridoarele acestuia, intr-o noua ipostaza:aceea de dascal.O noua provocare si implinire in acelasi timp:sa fi i coleg cu fostii tai profesori.

Daca fl oarea isi daruieste mirosul, isi ofera cantecul sau, dascalul isi ofera viata, cultura si inteligenta sa celor pe care-i formeaza. “Nu merge acolo unde te duce cararea, mergi acolo unde nu exista carari si lasa tu o urma a trecerii tale” (RAlph Emerson)

Mi-ar placea sa cred ca pe langa oameni ai cartii,noi , profesorii,vom forma caractere, personalitati care vor marca si vor schimba societatea.

prof.Flaviu Vida


Am intrat ca elev al “Liceului Teoretic Dragoş - Vodă” în clasa a IX –a, mândru că am reuşit performanţa de a fi admis aici. Pe tot parcursul celor patru ani petrecuţi aici am purtat un deosebit respect faţă de cei mai mulţi dintre profesori, respect pe care il port şi astăzi. Am părăsit şcoala aceasta cu o parere foarte bună despre calitatea pofesorilor şi a elevilor.

Revenind în această şcoală ca professor sunt putin dezamagit să găsesc elevi total schimbaţi şi să asist la manelizarea întregului sistem de învăţământ.

prof. Nicolae Iuga


Pot spune că, până la revoluţie, condiţia mea de elev a fost caracterizată de sintagma Ştiinţă occidentală predată de nişte profesori extraordinari cum ar fi Vasile Anişorac, Elisabeta Şugăr, Alexandru Diaconescu şi nu numai, cu un parfum naţional comunist privit din perspectiva europeana “politically correct.”

Dupa revoluţie, am fost absolventul primei clase de fi lologie şi am cunoscut un Aer proaspat şi puternic al libertăţii pe care il simţeam in plamanii “curaţi” de adolescent .Statutul meu de elev a fost încununat de un examen de bacalaureat democratic.

Trecerea din banca la catedra a fost foarte interesantă. Am fost

Elevii de ieriprimit cu îngăduinţă şi am avut parte de elevi cu un bogat simţ al umorului. M-am simţit un profesor împlini la intalnirea de zece ani. Pe lângă aceasta întâlnire la care am participat, m-am simţit âmplinit ca profesor anul trecut când Magdalena Moldovan (a XII-a A) la Olimpiada Naţională de Istorie , Menţiune ( fi ind clasată a 9-a pe ţară) , cea mai bună clasare a unui dragoşist la istori...» Am reuşit sa fac ceea ce imi palce si sa fi u şi platit pentru asta, un fel de antonim al job-ului.

prof. Marius Voinaghi


Părerea mea este că a fi elev în CNDV este o onoare şi nu oricine se poate mândri cu acest lucru. Seriozitate, perseverenţă, muncă sunt doar câteva cuvinte care pot defi ni condiţia de elev în Dragoş Vodă. De pe băncile acestei şcoli au plecat numeroşi oameni de valoare, informaticieni, matematicieni, medici, profesori, scriitori şi toţi au păstrat vie în amintire perioada petrecută în această şcoală, cu profesori dedicaţi şi elevi conştiincioşi.

2. Ce ne puteti spune despre ipostaza de profesor si cum a fost trecerea din banca la catedra?E drept că timpurile s-au schimbat şi noi odată cu ele. Am abcolvit în anul 1989 Liceul Dragoş Vodă la secţia matematică-fi zică, iar din anul 2001 sunt profesoară de matematică în acest liceu. Am păşit cu emoţie prin sălile de clasă în care am învăţat şi păstrez neşterse amintirile din anii de şcoală. Nu a fost uşor să trec de la ipostaza de elevă la cea de profesoară, întâlnind la fi ecare pas foştii mei profesori cu care am devenit colegă. Sper că am reuşit să menţin prin activitatea desfăşurată la catedră modelul oferit de dascălii mei: Szöllösy Gh., Ţiplea A. şi Ilniţchi F. cărora le mulţumesc pentru tot ceea ce au făcut pentru formarea mea ca om şi profesor.

prof. Bedeoan Loredana


Pentru mine a fost un lucru deosebit să fi u elev la acest respectat colegiu, iar în calitate de profesor satisfacţia mi-e înzecită, deoarece am posibilitatea la multe ore de curs să dialoghez cu nişte elevi de excepţie care te surprind prin inteligenţă, forţă de muncă şi dorinţa de realizare intelectuală.

prof. Botnariuc Dan


Era disciplină serioasă, abaterile se anunţau de către directoarea şcolii în careu. Şe făcea şcoală serioasă, Învoirile în oraş erau permise până la ora 18:00. Bacalaureatul se susţinea cu comisie străină.Am aboclvit facultatea şi m-am încadră]at în învăţământ. Alegerea nu a fost întâmplătoare deoarece aici lucrez cu sufl et. Nu am renunţat la matematică, un domeniu cu implicaţii multiple în toate domeniile activităţii umane. Marele matematician Gauys afi rmă că ” matematica este regina ştiinţelor, iar aritmetica este regina matematicii”

prof. Arba Vasile

15


A trecut ceva timp de la terminarea liceului, care pe atunci se numea, Liceul Teoretic ”Dragoş-Vodă”. Aproape 11 ani... dar în ciuda acestei destul de lungi perioade scurse de la absolvire, amintirile mele sunt încă foarte proaspete, poate şi pentru faptul că lucrez în aceeaşi instituţie în care am învăţat şi mi-am petrecut anii adolescenţei. În perioada 1994 – 1998, elevii liceului erau puţin mai reţinuţi în ceea ce priveşte comportamentul faţă de profesori, adică relaţia profesor-elev era una strict profesională, neavând curajul necesar pe atunci să-i abordăm în probleme personale. Elevii din ziua de azi sunt mult mai deschişi faţă de profesori şi vice-versa, ceea ce, în opinia mea este un lucru bun. Elevii de astăzi au mult mai multe oportunităţi de studiu şi activităţi extraşcolare, de care ar trebui să profi te la maximum. Au ocazia de a-şi pune în aplicare ideile datorită tehnicii avansate din ziua de azi precum şi datorită unor oameni ( la profesori mă refer ) care îsi găsesc timpul necesar să-i asculte şi să le dea sfaturi atunci când ei le cer. Ca o concluzie, aş putea spne că mi-ar plăcea să fi u din nou elev al acestui colegiu, de data asta, making the most of it ;)

Nu mi-am dorit niciodata să devin profesor, din simplul motiv că, pe atunci, mi se părea o meserie grea, cu puţine satisfacţii materiale, ceva ce credeam eu, nu era pentru mine. Aveam visuri mari pe atunci, vroiam sa fi u actriţă sau, cel puţin să lucrez în televiziune.

Dar poate văzându-ma atât de înverşunată, viaţa a vrut să-mi dea o lecţie şi să-mi arate că tocmai acest lucru trebuie să-l fac.

Aşa că, iată-mă profesor la CNDV şi făcând meseria, pe care, cândva o excludeam din lista mea prioritară, cu mult drag şi dăruire. Chiar dacă satisfacţiile materiale oferite sunt aproape inexistente, mă încăpăţânez să continuu! Stau câteodată şi mă întreb – ce mă ţine în loc, şi tot eu îmi răspund ” Nimic nu se compară cu satisfacţia pe care ţi-o oferă zilnic chipurile zâmbind ale elevilor tăi, dându-ţi un bună ziua din sufl et, sau satisfacţia succeselor obţinute de ei, ştiind că o mică parte din ele ţi se datorează şi ţie,sau acea satisfacţie sufl etească primită din partea absolvenţilor care vin să-şi mulţumească încă odată pentru tot ce ai făcut pentru ei.” Aceste lucruri, care poate pentru unii n-au o prea mare însemnătate, înseamnă totul pentru mine. Aceste lucruri mă fac sa uit de inexistenţa satisfacţiilor materiale sau ma opresc din a visa cum ar fi fost dacă...

prof. Adelina Stoianovici

În urmă cu câteva decenii nu numai profesorii urcau la şcoală pentru a învăţa ci şi elevii. În scoală păşeau toţi ca într-o biserică, ca într-un mare muzeu. Integrarea mea în colectivul liceului a fost uşoară, respectam cuvântul profesorului mai mult ca pe al părintelui.

Acum venim toţi la şcoală şi ne simţim ca la televizor, încercăm să ne „prostim” unii pe alţii. Mai respectă cineva vorbele dascălului sau ale părintelui?

prof. Ioan Tivadar

M-am simţit importantă ca elevă la Dragoş-Vodă. Pe atunci am dat admitere şi am intrat la matematică-fi zică în A. A fost perfect. Am avut colegi geniali şi super profesori. O perioadă foarte frumoasă a vieţii mele, fără prea multe responsabilităţi, încă sub aripa protectoare a părinţilor şi cu un bagaj impresionant de visuri şi dorinţe. Dacă mă uit înapoi, multe s-au împlinit şi altele aşteaptă la rând pentru a fi îndeplinite. Mi-ar plăcea să mai fi u odată elevă.

Ca profesor e cu totul altceva. Responsabilitatea e uriaţă, cand te gândeşti că fi ecare cuvânt, fi ecare gest al tău contează pentru atâţia elevi, când realizezi că vrând nevrând eşti un model pentru ei. Sper

să-i învăţ numai lucruri bune pentru ei.prof. Burcuș Andrea


Consider că spiritul generaţiei mele se apropie oarecum de cel al generaţiei actuale. Totuşi, voi încerca să identifi c câteva diferenţe.

Interogaţiile noastre în calitate de elevi, aveau o altă perspectivă. Atmosfera competiţională, conştientizarea faptului că doar prin muncă se poate reuşi, bucuria extraordinară datorită intrării la facultate, care presupune un efort asiduu, sunt câteva elemente cu care am defi nit idealurile generaţiei mele.

În primul rând, diferenţa dintre elevi era stabilită de criteriul valoric şi, mai puţin de alte aspecte.

Generaţia mea a avut prilejul de a se bucura de atingerea idealului, deoarece intrarea le facultate recompensa munca depusă. Pe de altă parte,elevii liceului nostru aveau un statut aparte în cadrul comunităţii şcolare sighetene. Numărul matricol de pe uniformă reprezenta o dovadă a valorii celor care erau elevi.

Aş mai avea multe de punctat, dar din cauza spaţiului limitat nu-mi rămâne dacât să concluzionez: ”şi doamne ce frumos era pe-atunci...”


Desigur că fi ecare dintre noi, cei care am fost elevi ai acestui colegiu şi am devenit profesori ai acestei instituţii, cel puţin pentru început, am fost copleşiţi de emoţii.

Există sentimentul paradoxal al aprehensiunii de a nu ne dezamăgi predecesorii. Pe parcurs, fi ecare dintre noi ne-am creat un stil independent care ne-a permis afi rmarea propriei identităţi. Până a ajunge la schimbarea poziţiei în clasă, am parcurs un drum anevoios care însă a meritat.

În fi nal, simt nevoia să închei cu versurile marelui poet Adrian Păunescu: „Noi; în această şcoală, am învăţat ce-i viaţa, / Modelul ei rămâne de-a pururea în noi, / Deci nu „Adio şcoală”, ci „Bună dimineaţa” / Plecăm s-avem de unde ne-întoarce înapoi”.

prof. Daniela Andrasciuc

După absolvirea clasei a 8-a , examenul de admitere în treapta I-a de liceu m-a adus în clasa a 9-a profi l „mecanică” la Liceul Industrial „Dragoş Vodă” . Elementul cheie în primele clase de liceu era prezenţa la orele de atelier – şubler, şuruburi , piuliţe şi alte chestii ce ţineau de profi lul mecanic .În 1990 am susţinut admiterea în treapta a II-a de liceu ( cls. a XI-a) . Benefi că , după revoluţie , a fost transformarea liceului în ceea ce merita : Liceu Teoretic . Am fost admisă la clasa de fi lologie . Toate bune şi frumoase dar aici aveam un alt „cadou”- Limba latină- ca materie de bază. A trebuit să recuperez cls. a 9-a şi a 10-a la această limbă . Ciudat – m-am simţit atrasă din prima clipă de acest obiect . Poate datorită D-nei prof. Valeria Socaciu .În aparenţă o apariţie fragilă , cu o privire deschisă şi un zâmbet abia schiţat în colţul gurii , nu te lăsa să descoperi de la început fi rea dârză , verticalitatea omului cult pur-sânge . Nu a strigat la mine că nu ştiu limba latină – cu răbdare nedisimulată m-a făcut să îndrăgesc această limbă „ moartă ” .La admiterea la Facultatea de Litere din Cluj Napoca eram trecută a 2-a pe lista celor ce aveau să devină studenţi la „Limbi Clasice” , cu bursă.

Au trecut 14 ani…Din 1996 sunt profesor de Limba Latină la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” . datorez mult formării mele ca profesor şi om acelei persoane care a ştiut să-mi insufl e dragostea pentru limba lui Cicero atât de vie şi frumoasă .

Vă mulţumesc, stimată doamnă prof. Valeria Socaciu !prof. Brîndușa Oanţă

Profesorii de azi

elevi, când realizezi că vrând nevrând eşti un model pentru ei. Sper

„Învăţătura il face pe om intreg, discuţiile pregătit, scrierea exact”

Francis Bacon

16


motto

15

Nr. crt.

Disciplina Premiul Numele ºi prenumele elevului

Clasa Numele ºi prenumele profesorului.

1. Limba latinã Menþiune Picu Iulia XI E Socaciu Valeria 2. Limba

francezã Menþiune Cozar Bianca XII E Colopelnic Luminiþa

3. Limba rusã Menþiune Greceniuc Alexandru X B ªtefan Maria 4. Limba rusã II ªofineþi Diana Milca XII D ªtefan Maria 5. Limba rusã III Greceniuc Alexandra X D ªtefan Maria 6. Limba rusã Menþiune Perejuc Silvia XII C ªtefan Maria 7. Limba rusã Menþiune Drãgoi Alexandru XII A ªtefan Maria 8. Limba rusã III ªofineþi Anca Mihaela X A ªtefan Maria 9. Limba rusã Menþiune Gerlan Volodea ªtefan IX G ªtefan Maria

10. Limba rusã Menþiune Laviþã Svetlana X E ªtefan Maria 11. Istorie Menþiune Bledea Daniel XI G Vida Flaviu 12. Chimie - Sas Dragoº XI A Mihalca Doiniþa 13. Chimie - Sas Oana XI A Mihalca Doiniþa 14. Biologie - Hriþiu Maria XI A Þiplea Emilia 15. Biologie Menþiune Buciuta Andrei IX D Grigor Ana Aurora 16. Informaticã Medalie de

bronz Canta Andrei IX A Burccuº Andrea

17. Informaticã Medalie de bronz

Menþiune

Codrea Marcel XI A Roºca Ovidiu

18. Astronomie Menþiune specialã

Gentz Arnold Zoltan XII B Hotea Sorin

19. Pian III Boþac Cadmiel V A Chifor Monica 20.

Baschet – bãieþi- gimnaziu

III

Mârza ªtefan Dubcanici Ovidiu Pop Vasile Codrea Claudiu Melega Mark Moisuc Andrei Chindriº Alexandru Drimuº Ioan Godja Sebastian Iuga Rãzvan

VIII A VIII A VIII A VIII A VII A VII A VIII A VIII A VII A VIII A

Fangli Anton

21. Latina Ovidianum

II Calificatã la

faza internaþionalã

Boiciuc Cristina XI E Socaciu Valeria

22. Istorie Menþiune Moldovan Magdalena XII A Voinaghi Marius

23. Informatica Menþiune Þiplea Tudor VI A Boboºan Mona Raluca 24. Informaticã Medalie de aur Faur Alexandru

Ghiþescu-Hrin Alexandru

XII A XII A XI A

Roºca Ovidiu Boboºan Mona-Raluca

Nrcrt

10

“Nu

ma

i simt a

ltã p

lãcere d

ecâ

t de a

înv

ãþa

.” F

ra

ncesc

o P

etr

arca

...Ne putem lAuda cu ei

)

1981 1982 1983

Olimpicii

1981 1982 1983

„Nu

mai

simt a

ltă p

lăcer

ede

cât d

e a

învăţa

”Fr

ance

sco

Petra

rca

17


Acuma,când scriu acest editorial,tocmai a picat jumătate din Guvern. E o zi de foc, mii de scenarii şi mii de informaţii din care trebuie să aleg cele mai relevante şi mai utile pentru cititorii mei.

Cu o zi inainte am fost martor la un incident incredibil.Doi politicieni s-au bătut într-o şedinţă a Consiliului General al Capitalei,un fel de mic parlament al Bucureştiului.

Sunt la sute de kilometri de casă,dar distanţa e şi mai mare atunci când mă gândesc la calitatea oamenilor de acolo. În Sighetul pe care mi-l amintesc eu lumea îşi da bună ziua şi spune pardon. Asta am învatat şi în liceu. Probabil una dintre cele mai importante lecţii a fost bunul simţ. Mi-au predat-o profesorii, colegii, directorii, partenerii de bârfe,până şi portarii.

Putini dintre elevii care probabil vor citi acest text îşi dau seama cât de important e un portar. Eu am afl at din liceu. Sunt o sursa inepuizabilă de informaţii. Şi asta am afl at în cei patru ani la Dragoş Vodă. Atunci scriam pentru cateva sute de oameni, azi mă citesc zeci şi sute de mii,însă principiul e acelasi.

Cred că ar fi bine să mă prezint pentru cei care acum fumează langă bibliotecă, ori bântuie laboratoarele de informatică ori îşi tocesc adidaşii sub panourile de baschet. Sunt Attila Biro, am absolvit CNDV în 2004, cu o notă bună :). Acum sunt jurnalist la www.hotnews.ro unul dintre cele mai cotate site-uri de stiri.

Am început munca de jurnalist chiar în liceul acesta. îmi amintesc că primele texte le-am scris într-un caiet. Erau peste zece. Majoritatea gânduri sau mici pamfl ete. O mare infl uentă în rândul colegilor şi amicilor mei avea pe atunci Academia Caţavencu. Am încercat pe atunci să traduc ştirile din liceu într-o limbă amuzantă,digerabilă pentru colegii mei care tineri fi ind nu aveau răbdare.

Trebuie neaprat sa spun cateva cuvinte despre profesori. Nu vreau să pară o laudă de dragul laudelor. Dar eu imi amintesc că profi i` mei mă lăsau să îmi urmez pasiunea. Nu îmi amintesc ca vreunul să-mi fi pus beţe în roate,ci dimpotrivă. Directorul ne-a dat un spaţiu lângă bibliotecă unde să facem ziarul, aveam şi un calculator şi un reportofon. Apoi am avut acces la noul laborator de informatică. Profesorii de informatică ne ajutau cu progra- me şi cu câte o părere. O bună bucată din viaţa mea de licean a gravitat în jurul ziarului AxA. Cred că pentru mulţi cele 8, 12 sau 16 pagini reprezentau o ieşire. Acea ieşire pe care o cauţi când eşti adolescent. Am simţit că şi printre profesori s-a creat o emulaţie. Îmi aduc aminte de energicul domn profesor de istorie Voinaghi şi ediţia dedicată materiei sale. Şi,ca un făcut ediţia în limba franceza a soţiei sale. Cred că dacă revedeti arhiva Axei o să descoperiţi că în paginile ziarului am prins câte o bucaţică din viaţa liceului : de la întâmplări haioase în liceu, la interviuri cu olimpici, poezii ale colegilor, diverse reportaje sau chiar cronici de sport (echipa de baschet a liceului era populară printre cititorii ziarului).

Poate nu ştiaţi,dar au existat chiar şi cursuri de jurnalism. Doamna profe- soară Mărculescu a facut rost de un manual de jurnalism şi timp de un se- mestru am învăţat jurnalismul. În facultate mi-am dat seama că ceea ce în- vaţasem în liceu reprezenta chiar bazele presei profesioniste, aşa cum poate fi ea profesionistă in România.

Cred că dincolo de orice liceul a fost pentru mine un loc al experimentării. Pentru mine experimentul a fost AXA. Sigur

am încercat să nu ignor nici cur surile. E bine ca în viaţă să ştii o regula de trei simple; putină gramatică ca să nu devenim o ţară de Marean Va n g h e l i e - G o a g a l -Almanahe; ceva istorie- în special naţională- ca să ai ce să le spui străinilor despre ţara ta; poate un pic de chimie să ştii,ce ingredienţi se pun în KFC sau McDonald`s; de ce nu şi latină- poate ajungi la Roma şi întelegi inscripitiile de pe monumente; un pic de engleză că altfel nu înţelegi ce scrie pe miliardele de site-uri sau nu poti să îţi confi gurezi blogul; franceza tot asa pentru ca să nu citeşti numele lui Alexandre Dumas în engleza (Dumb-ass:)); de ce nu şi fi zică ? să stii ce volum are noua ta casa şi ca să înelegi cum şi de ce alunecă noul tau X5 când faci drift. Fiecare bucaţică are o relevană în viaţă.

Mai important decât zecile de pagini de informaţii din manuale este să înţelegeţi şi să convertiţi principiile de bază ale fi ecărei materii în viaa reală. Nu am învăţat pentru note,ci mereu m-am gândit la ce mă ajută ceea ce scrie în manual. În unele cazuri am considerat că nu mă ajutau şi nu am învăţat,în alte cazuri profesorii nu au reuşit să fi e expliciţi,astfel că mi-am pierdut interesul. De cele mai multe ori însă informaţiile de bază mi-au ră mas în minte şi,undeva,peste ani,mi-am dat seama că m-au ajutat. Ori că m-au ajutat să am o slujbă mai bună ori că pur şi simplu am ştiut cum să-mi instalez Windowsul pentru că sşiam să citesc în engleză, efectul e acelasi.

Sigur,ca restul adolescenţilor,şi eu eram cu toate, am făcut diverse măgării. Am fost şi obraznic. Îmi amintesc de una dintre profesoarele de franceză. Am făcut-o să plângă. Acum îmi pare rău, dar eram adolescent şi lumea era a mea. Am absentat de la ore folosind deja clasicele: am un deces in familie, plec în străinătate, am răcit(hapciu!), am făcut oreion, mi-am luxat picorul, mâna sau degetul mic preferat:), o singură scuză nu am folosit-o şi asta pentru ca eram băiat:). Uneori,orice era mai interesant decât să stai la ore, până şi să stai afară în frig şi ploaie era mai interesant. Cred însă că am reuşit să ţin un echilibru între micile prostioare şi treaba efectivă. Acum probabil,voi, elevii care cititi textul ăsta aveţi alte vise stan- darde, lumea viselor e pe HI5, Facebook, Secondlife şi în SpiceShopuri. Nimeni nu vă poate interzice nimic în afară de conştiinţa voastră.

Experimentaţi,dar aveţi în minte că tot ce faceţi,faceti pe pielea voastră.

Şi pentru o carieră sau pentru un vis trebuie să vă gasiţi singuri calea. În ziua de azi totul depinde de voi.

Şi pentru ca e moment festiv :la multi ani liceului şi profesorilor le urez sănătate şi o mărire consistentă de leafă !

Attila Biro

Liceul meu: Patru ani și un experiment cât o viaţă

am încercat să nu ignor nici cur surile. E bine ca în viaţă să ştii o regula de trei simple; putină gramatică ca să nu devenim o ţară de Marean Va n g h e l i e - G o a g a l -Almanahe; ceva istorie- în special naţională- ca să ai ce să le spui străinilor

Liceul meu: Patru ani și un

Attila Biro

„Învaţă, că altă avere și protecţie, nu ai”

Ileana Vulpescu

18


„O educaţie bună este izvorul întregului bine în lume”

Immanuel Kant

Îmi îndrept gândurile cele mai sincere către “Bătrân” la aniversarea sa “rotundă” şi îi doresc cât mai multe de acest fel. Insist totuşi să alătur un mic regret de- al meu care nu are cum să eclipseze în vreun fel semnifi caţia pe care o are Dragoş- Vodă în conştiinţa mea. Deşi am petrecut 8 ani înăuntrul (uneori şi în afara) porţilor sale, nu am avut ocazia să văd ce inseamnă “încă 10 ani de CNDV”. Privesc cu optimism rezolvarea acestui incovenient personal si îmi promit că voi

fi aproape de atmosfera centenarului.Dar nu vreau sa îl supăr prea tare pe “Bătrân” amintindu-i că

va schimba în curând prefi xul. Prefer să salut, de la distanţă ce-i drept, revista care mi-a permis de fi ecare dată să evoluez în mii

de feluri, să gândesc şi să mă exprim liber. Am scris în Axa din primele luni ale anului şcolar 2000- 2001,

pe când eram în clasa a cincea, şi îmi amintesc cu amuzament că aveam încă de pe atunci o nevoie teribilă de afi rmare. Scrisesem o povestioară despre un ghiocel, iar la apariţia numărului eram foarte indignată că nu era semnată cu numele meu întreg, doleanţă pe care am transmis-o diriginetelui meu, care mi-a promis, cu un zâmbet în colţul gurii, că îmi va face dreptate.

Colaborarea cu Axa şi în special dialogurile cu doamna Mărculescu , sufl etul Axei, fără de care anii mei de liceu nu aveau aceeaşi semnifi caţie spirituală, înseamnă enorm pentru mine, şi acum la doi ani de absolvire, pentru că o asemenea experienţă nu îşi poate pierde din intensitate pe parcursul trecerii timpului.

Axa, ai grijă de tine! Să fi i iubit, Batrâne! Alexandra Tivadar

Despre aniversare, spirit,și cuvinte cu-nţeles

Îde acest fel. Insist totuşi să alătur un mic regret de- al meu care nu are cum să eclipseze în vreun fel semnifi caţia pe care o are Dragoş- Vodă în conştiinţa mea. Deşi am petrecut 8 ani înăuntrul (uneori şi în afara) porţilor sale, nu am avut ocazia să văd ce inseamnă “încă 10 ani de CNDV”. Privesc cu optimism rezolvarea acestui incovenient personal si îmi promit că voi

și cuvinte cu-nţeles

CNDV-iști, voiaţi citi legenda?

Pornind de la regula KISS (keep it short and simple), încep prin a-l felicita pe “dodoloţul” “Dragoş Vodă”: La mulţi olimpici, multe laboratoare şi… la război înainte, doar eşti un personaj legendar!

În viaţa mea, s-au adunat 8 ani de “Dragoş Vodă”, 8 ani de Axa, adică un total metaforic de 16 ani de, de, de… de zile. Sunt recunoscătoare că începând din 2000 am reuşit să iau câte puţin din tot ce a avut colegiul de oferit până când mi-am dat seama ce mi se potriveşte, astfel că profi t de ocazie să le şi mulţumesc profesorilor care m-au îndrumat (se ştiu ei).

După un an de facultate, un an de Cluj, un an fără Axa, îmi revine plăcuta sarcină de a lăsa un mesaj pentru urmaşii lui Dragoş: gândiţi cu mintea voastră şi faceţi-l pe Dragoş mândru de voi! Nu uitaţi că ŞI voi scrieţi istoria. Şi fi ţi curajoşi ca Molda din legendă, să înfruntaţi toţi zimbrii care vă apar în cale, totul pentru Dragoş. CNDV-işti, voi aţi citit legenda ‘au ba?

Şi special pentru axişti: e bine când vă panichează foaia albă, înseamnă că există interes, iar şansele ca produsul fi nit să fi e unul bun sunt mari. Succes!

Bianca Cozar

19


„Chiar și cea mai înţeleaptă minte mai are de învăţat”

Immanuel Kant

BătrâneCNDV 90…E cât se poate de ciudat să mi se pfere şansa

de a mai scrie în AxA după atâta amar de vreme (doar un an juma’ de la ultimul articol… pare o veşnicie). Nu ştiu ce poate însemna Dragoşul pentru cei care au acum ocazia de a-i spune un gând bun Bătrânului, ştiu doar ce e El pentru mine: olarul care a făcut din lut ceva ce poate fi folosit – nu neapărat o operă de artă, contează şi materialul.

Ce trebuie să iasă din aceste rânduri? Nu mare lucru… ceva ce poate aţi mai auzit, ceva ce poate nu acceptaţi nici în ruptul capului: Dragoşul e un liceu la care merită să fi i. Generaţiile se schimbă, atât elevi cât şi profesori, dar ceva rămâne între pereţii săi vechi…umbre ale tuturor oamenilor valoroşi care s-au perindat printre bănci şi catedre, un simţământ care îţi permite să stai drept în faţa oricui. Nu vreau să scriu un articol care să pară copiat din ‘Scânteia’, vreau doar să fi u un fel de cârlig care scormoneşte în jarul din şemineu şi care aprinde în voi, cei care citiţi, admiraţia şi dorinţa de a-i menţine Dragoşului strălucirea la care am contribuit cu toţii de-a lungul a 90 de ani…

Să ne trăieşti, Bătrâne!Adelin Uzoni

Dacă am ştiut mereu spre ce anume mă îndrept? Sincer? Nu. N-am visat înca din copilărie drumul şi decorul pe care îl urmăresc cu privirea în momentul de faţă. Mi-a plăcut să desenez, să fi u înconjurată de creioane, pixuri colorate si bucăţi de material. Eram ferm convinsă că alegerea surorii mele va fi şi alegerea mea. Asta până prin clasa a noua.

Reviste, articole, recenzii. Cam aşa a început totul. O Bibi care m-a tras de mânecuţă şi m-a convins (cu greu ce-i drept) să-i trimit câteva articole. Orice. Timid la început, cu puţin mai mult curaj pe parcurs. A fost si nesiguranţa la mijloc. Cam ca la orice început. Dar a dispărut şi ea, odată ce s-a ivit de după colţ plăcerea de-a scrie probabil. O plăcere care exista, de fapt. Aştepta doar un prilej de a ieşi la suprafaţă. Şi acest prilej a fost “Axa”.

Au urmat “Anii de liceu” de la radio si o nouă pasiune pe lânga cea de-a scrie. Ador ideea de-a munci undeva in spatele scenei, de-a fi privat de privirile curioase ale celor afl aţi în exterior. Am învăţat, am căutat, am cunoscut. Au fost momentele care-au făcut viaţa din CNDV mai frumoasă. Şi mai plină de farmec.

Au fost cele două mâini care mi-au deschis ochii, m-au scuturat şi mi-au arătat ce am de făcut în anii ce urmează: revista şcolii şi emisiunile de la radio.

Mi-e bine acum. Căci simt că mi-am găsit cu adevarat locul. Puţin cam departe de casă, intr-un tinut rece si ploios. Dar o părticică din acest orăşel e a mea şi numai a mea. Şi pentru asta am de mulţumit. Sunt gesturi, priviri, îmbrăţişări. Sunt persoane care mi-au spus că ceea ce fac e bine. Sunt locuri pe care n-am să le uit şi care mi-au rămas întipărite în minte. Şi-n sufl et. E un bătrânel care, pe măsură ce părul îi albeşte, spiritul îi devine mai plin de viaţă şi pasiune. O pasiune care-i ajută pe cei din jurul lui să se dezvolte, să crească, să se ghideze, să se lumineze. Are o mulţime de nepoţi şi strănepoţi care-l vor iubi mereu. Pentru ei el va reprezenta întotdeauna rădăcina din care s-au desprins în tinereţe.

Şi eu mi-am luat zborul din acelaşi bulb. Însă nu brusc. Mai încetuc, dar în acelaşi timp sigur. O siguranţă izvorată dintr-o prezenţă ocrotitoare. Un braţ în care mi-am găsit un punct de sprijin. Şi-un echilibru ce se menţine constant şi în momentul de faţă.

E şi bunicul vostru. La mulţi ani, CNDV! Andra Groza

Ca pe vremuri

Andra Groza

20


Este o poveste de iubire care se prelungeste dincolo de timp. Au trecut deja niste ani buni, dar liceul continua sa fi e povestea mea preferata de dragoste. Am invatat atat de multe, iar treptele le-am urcat pas cu pas. Atat de multe emotii,dar si nervi consumati zi de zi in aceeasi sala de clasa.

In viata fi ecaruia dintre noi apare inevitabil acel moment in care casa din sufl etul nostru incepe sa se zdruncine si atunci nicaieri nu mai e…acasa. Liceul a fost pentru mine o a doua casa, iar colegii o adevarata familie. Privesc cu nostalgie in urma…A fost locul in care am simtit fl uturasii primei iubiri, dar si lacrimile usturatoare ale celei mai mari deziluzii. Parca nu de mult eram in clasa a 9 a si totul mi se parea imens, cladirea acea mareata si sobra mi s-a parut atata de neprimitoare. Incet incet am invatat sa-i descopar farmecul: fumatoarea locul din spatele bibliotecii, Relaxa, Brihana, sala de sport sunt repere iconice si memorabile pentru un veritabil CNDV-ist. Fuga de la ore spontana sau planuita cu zile inainte, clasicele viroze respiratorii sau “unghii increstate in carne” ca l să-l citez pe un fost coleg,toate alcatuiesc tabloul celei mai haioase perioade. Perioada in care aveai putere sa fi i tu, liceean melancolic sau rebel. Cand o nota proasta la teza era deseori un capat de lume, sau lucrarile la romana cand asteptai cu sufl etul la gura sa apara fi tuica din fata a colegului ceva mai invatat decat tine. O sursa de perle au fost si orele de istorie cu domna Dura, va impartasesc doar doua dintre ele: “razboiul antiotoman impotriva cui ?“ sau,“cine a fost ghilotino?” (se vorbea despre ghilotina). Amintindu-si autorul lor va zambi cu siguranta. Au fost sute de zambete si oameni care ne-au invatat cum sa culegem zambetele celorlalti pentru a-l intregi pe al

nostru. Au fost Balurile, celebrele Baluri in care talentul unora starnea admiratia si hazul, sau uneori supararea altora. Mi-as dori,sa ma intorc in timp, sa intarzii din nou la ora de latina, sa am din nou ora de romana cu doamna Marculescu, (“Marcu”asa a alintat-o o generatie de elevi” ,cand profa ne prindea in vartejul ei ca intr-o poveste, si de orele de religie care sfarseau prin a fi cele mai interesante ore de dirigentie. Mi-e dor de XII E!

Pe culoarele marii cladiri sau sub salcia din curtea scolii am invatat sa visam, “am legat prietenii” cum spunea cantecul, prietenii care au ramas la fel de intense si de frumoase si astazi cand din farmecul unei legende pictate in culorile cele mai vii, au ramas poate doar cateva formule scrijelite pe o banca veche, un 3 ratacit prin catalog,prieten cu mult

Număr sponsorizat integral · 2020. 2. 12. · clase paralele cu limba de predare maghiară,...

Documents

Transcript of Număr sponsorizat integral · 2020. 2. 12. · clase paralele cu limba de predare maghiară,...