Nr. 9(481)

ate

ne

ub

c@

gm

ail.c

om

ww

w.a

ten

eu

.go

.ro

Prozã de Ion Fercu

Z 21(fragment de roman)

paginile 10-11

Valentin Ciucã

Viorica Zahariasau virtuþile antinarativului

pagina 16

Cronica literarãsemnatã de Adrian Jicu

Ovidiu Genaru,reloaded

pagina 5

Interviu cuMircea Dinutz:

„Rãmân al Bacãuluiprin toatã fiinþa mea...”

pagina 3

• Anul 46 (serie nouã) • septembrie 2009 • 3,50 lei •

• D

esen

de

Geo

rge

Bac

ovia

Ovidiu Genaru

SfântulBacovia

Cu buzunarele pline de ceasuridefecte treceun sfânt tuºindSe vede cum luna bate prin sfântºi umbra lui lasã un om pe ecrane

Cu mâna rece ca iarna el scapãchibrituri ºiduminical aprinde al nimãnui liliac zadarnic

Trece palid anonimprin mãhãlãli bombãnindde Orient lovindu-sezicând pardon.

Au gândit spectacolul vizualfãrã spectatori, fãrã spectatoriimulþi ºi amabili din prima zi a uneiexpoziþii (deschisã la Galeria deArtã Contemporanã aComplexului Muzeal „IulianAntonescu”). Astfel, lucrãrile lorau putut cuprinde întreg spaþiulgaleriei. L-au cuprins ºi închegatîn labirint. Labirintul s-a parcursgreu, sufocant, pe «strâmtã ºinecãjitã» cale. ªi mai mult, apoi,spaþiul ºi-a pãstrat densitatea,densitatea de fluid incoercibil.

Dany Zãrnescu a expus atâtde personalele colaje de hârtiecarbonizatã ºi fragilã. Altãdatã,altundeva, acestea ne-au apãrut,dimpotrivã, lichide ºi mensuale.Acum, azima aceasta fãrã drojdiaalbitã a celulozei, azima aceastaneagrã a fost ruptã cu foºnet ºioferitã discipolilor. Celelaltelucrãri, propuse ipoteticului spec-tator solitar, au continuat exerci-þiul care a preocupat-o pe DanyZãrnescu în ultima vreme, exer-ciþiu de stil în care catrinþa dinÞara de Sus a fost suport ºimatrice. Ursitoarea a continuat,netulburatã, vrâstele, fire de ton,pe timpul absent al câmpuluinegru ºi egal. Pe câmpul negru ºiabsolut al piesei de port tradiþio-

nal, artista a deºirat, în ritm, uneoricu vibraþie, firav, un fir de luminãca o crãpãturã pe întuneric.

Sculptorul Gheorghe Zãrnescua gãsit miezul cu înfãþiºare decruce al lemnului ºi l-a depus alã-turi, parcã vinovat de tãiareacapului, de desfacerea profana-toare a fructului oprit. Sau a aflatlãcaºuri într-un lemn ºi, cu nemã-suratã siguranþã, le-a însemnatcu semnul crucii, cel mairecognoscibil semn dintre sem-nele pe care ºi le fac oamenii.Sau lemnul l-a dat cu cretãuscatã, asceticã, precum bise-ricuþele cu rune dobrogene.

Fãrã nume, remarcabili suntstâlpii cerului. Sunt albi ºi uºori cafluierele picioarelor de sfinþi, cumãduva scursã, prin gãurile tãiateîn cruce primind, cu ultimãmlãdiere, greutatea ºi calea ceru-lui.

Complementarã ºi simultanã,expoziþia de sculpturã ºi desen alui Gheorghe Zãrnescu, de la

Galeriile „Alfa”, reia câteva dinultimele teme ale artistului. Oamintim pe cea a jertfei ºi daruluide sine, temã care este ilustratãde Christul eviscerat, cauterizatpânã când tegumentele i-auplesnit , bidimensional precum celdin tablã de pe troiþele din rãscruci.Pe Crucifix, trei sunt locurile pecare sculptorul le marcheazãtridimensional: capul cãzut, inimasmulsã ºi ºtergarul care incingemijlocul.

Mai amintim miturile urbane.Sunt mituri pe care le pune înscenã prin lectura semnelorinvazive elaborate, informal ºianonim, în stricta contemporanei-tate, semne gasite pe ambalajulstratificat , el însuºi parte amiturilor urbane, semne gãsite ºial(i)terate de Zãrnescu. Perso-nalã este sintaxa, în acest tip desculpturã dinãuntru spre afarã, înmomentele de abordare poeticãa întregului, fiind suficientã doaratingerea pentru compunereapãrþilor, doar atingerea.

Iulian BUCUR

septembrie 20092

breviar

Cum vorbim, cum scriem

„Povara“ de a citiÎn 1967, Marius Mircu publi-

ca o carte al cãrei titlu trimiteaspre literatura de anticipaþie:„Peste cincizeci de ani“. (Dealtfel, subtitlul spune acelaºilucru: „O viziune literarã ºiºtiinþificã a viitorului“.) Nu laconþinutul propriu-zis mã voiopri în continuare (cu ironia-icunoscutã, autorul anunþa cãpeste o jumãtate de secol „vadeveni obicei, apoi lege, cafiecare om, dupã încheiereaactivitãþii sale publice, sãîntocmeascã un raport, o carteîn care sã-ºi povesteascãviaþa, ca pildã ºi îndemn pentruurmaºi“), ci la „avertismentul“cu care se deschide cartea.Marius Mircu ne previne cãmodul în care a fost aceastarealizatã este mai interesantdecât naraþiunea în sine. Înproporþie de „circa 81%“,cartea „a fost confecþionatã cu

ajutorul unei maºini electro-nice, care a fost hrãnitã“ cu ºtiridin ziare ºi cu cãrþi. „Ce a reþi-nut maºina din toate acestea ºice a înþeles“ constituie materiapropriu-zisã a lucrãrii lui MariusMircu. Mai precis, electronicane scuteºte „de o corvoadãgrea asumatã pânã acum deoameni: aceea de a gândi ºi dea scrie“.

Azi, aproape de împlinireajumãtãþii de secol cerute,lucrurile încep sã se adeve-reascã. Nu mai e nevoie sãnumesc maºinãria care þine locde toate. Existã totuºi câþivasemeni care gândesc bineleviitorului omenirii, ameninþatãsã se îndepãrteze de carte. Încele mai diverse publicaþii amgãsit astfel de îndemnuri: „Dedragul diversitãþii, citeºte ocarte“ (Opinia [studenþeascã]veche), „Cartea – arma antimi-

tocãnie“ (Adevãrul), „Trebuiesã începem cu noi. [...] Redes-coperã! Citeºte!“ (Jurnalulnaþional), „Cãrþile sunt esenþialepentru democraþie“ (Deºteptarea),„Biblioteca cunoaºterii“ (Românialiberã), „Lucia Verona: Citeºte!(titlu de rubricã, în Sãptãmânafinanciarã) etc.

Sã citeºti înseamnã sãcomunici împreunã cu cel dedincolo de litera cãrþii, iar maiapoi, sã gândeºti, sã dai glas ºichiar sã aºterni pe hârtie pro-priile cuvinte. Altfel, maºinileelectronice, înzestrate (?) cu„darul de a ne scuti ºi depovara de a citi“, vor fi propriulagent de alienare. Noroc cã„existã, deocamdatã, preapuþine asemenea maºini ºi nuprea la îndemâna oricui“(acelaºi Marius Mircu).

Ioan DÃNILÃ

Centrul Internaþional de Culturã ºi Arte„George Apostu“ din Bacãu este un loc depelerinaj în adevãratul sens al cuvântului.Pentru cã, vorba lui Andrei Pleºu, în culturã nute instalezi, nu devii proprietar, cãzând încondiþia de administator (de „funcþionar steril alintelectului, personaj auxiliar“), ci te simþi invitat,cãlãtor. La o astfel de tentantã cãlãtorie înlumea artelor au participat numeroºii spectatoriprezenþi la vernisajul expoziþiei de sculpturã ºidesen a lui Maxim Dumitraº, intitulatã „Absenþeîncercuite“. O expoziþie superbã, urmatã delansarea albumului de artã Maxim Dumitraº „Dela naturã la semn”, prezentat de criticii Pavelªuºarã ºi Cosmin Nãsui. Ei au vorbit despreopera artistului ºi despre om, unul dintre acei

generoºi care ºtiu sã dãruiascã ºi au cultul pri-eteniei. ªi alþi invitaþi au intrat în dialog, con-turând, prin spusele lor, portretul personalitãþiicomplexe a unui creator original, de o mareforþã expresivã, ctitor de culturã, MaximDumitraº fiind întemeietorul Muzeului de ArtãComparatã din Sângeorz-Bãi (o capodoperã!).Concertul cvartetului de chitarã clasicã„Alhambra” a încântat auditoriul în aceeaºisearã, care a marcat promiþãtorul debut alnumeroaselor manifestãri din aceastã toamnãale Centrului „G. Apostu”, anunþate de directorulacestuia, Gheorghe Popa. Fidelii acestui locpolivalent, de interferenþã a artelor, se vor bucu-ra, fãrã îndoialã, de bogata ofertã. (C.M.)

Cãlãtorie în lumea artelor

Expoziþii

De douã ori Zãrnescu

• Gheorghe Zãrnescu - Compoziþie (bronz)

interviu

septembrie 2009 3

- Dragã prietene, în iunie s-auîmplinit, iatã, patru decenii de ladebutul tãu în revista Ateneu. Ce îþimai spune astãzi poemul Întoarcere?

- Un semn al tinereþii mele, nimic maimult. Am scris poezie din prea-plinulsufletesc, nu din convingere sau dintr-ocunoaºtere temeinicã a artei poetice.Nu era vocaþia mea. Dupã câþiva ani, înperioada bucureºteanã, ConstanþaBuzea are meritul de a mã fi lecuit depoezie. Cu sensibilitatea nativã pe careo aveam, urmãrind cu stãruinþãfenomenul poetic, scriind cu o tenaci-tate demnã de o cauzã mai bunã, aº fiîngroºat rândurile celor mediocri. La cebun?

- Tot atunci, dar în Gaudeamus, aidebutat ºi în ipostaza de critic, pu-blicând o recenzie la romanulCoborând, de Paul Georgescu.Judecând dupã ce ai încredinþatpânã acum tiparului, se pare cã poe-tul din tine a pierdut definitiv bãtãliacu criticul, chiar dacã oaze de lirismse mai gãsesc prin textele tale. Ceanume te-a determinat sã te îndrepþispre critica ºi istoria literarã?

- La Gaudeamus am ucenicit.Cãutam, mã cãutam. Literatura mãfascina, dar nu-mi era deloc limpedecare e locul meu ºi nici mãcar dacã amºansa unui loc. Am rãmas un bun cititorde poezie, iar în anii din urmã poezia ºieseul ocupã primele poziþii în lecturilemele. Urmãri au fost ºi sunt, aºa cum aiobservat ºi tu, dar mai ales criticul depoezie a avut de câºtigat. Critica ºi isto-ria literarã, la început practicate timid,stângaci, fãrã convingere, satisfãceaunevoia mea de frumos, dar ºi de ordineintelectualã. În plus, fiecare tentativãcriticã e un pariu cu mine o provocarecare mã face sã-mi menþin un tonus in-telectual confortabil.

- Pentru a face acest pas þi-a tre-buit, totuºi, aproape un deceniu deexerciþiu ca recenzent, primul tãuarticol de criticã literarã (D.D.Pãtrãºcanu – Spontaneitate ºi influ-enþe) apãrând tot în paginile revisteinoastre, în iunie 1978. Cum a fostsaltul de la D.D. Pãtrãºcanu laGeorge Bãlãiþã ºi Marin Preda?

- Studiul despre D.D. Pãtrãºcanu,mai amplu decât cel apãrut în revistã, afost – iniþial – o obligaþie de serviciu(lucram atunci la Muzeul Judeþean deIstorie ºi Artã Bacãu) care s-a transfor-mat apoi în plãcere. Studiul integral aapãrut în Carpica/1978. Datoritã ge-nerozitãþii domnului Constantin Cãlin,atunci redactor-ºef al Ateneului, amucenicit în perioada urmãtoare, publi-când recenzii în revistã ºi cronici încotidianul local la care lucrai în acei ani.Romanul Lumea în douã zile (1975) allui George Bãlãiþã a fost prima piatrã deîncercare majorã în tentativa mea de aconvinge în ipostaza de critic:Ateneu/decembrie 1979, Carpica/1979,România literarã/28 octombrie 1982,SLAST/1986. Marin Preda a fost proza-torul pe care l-am admirat constant, darpe care am îndrãznit mult mai târziu sã-lcomentez, când mai cãpãtasem expe-rienþã ºi curaj.

- Dacã eseurile despre opera luiGeorge Bãlãiþã þi-au adus laurii con-cursurilor literare, cele despre operateleormãneanului aveau sã te con-ducã în cele din urmã spre debutuleditorial, studiul critic Marin Preda.Patosul interogaþiei fiind girat de edi-tura focºãneanã Pro Juventute, în1997. Deºi ecourile critice nu au lip-sit, impresia mea e cã nu s-a acordatsuficientã atenþie acestei contribuþiila mai buna cunoaºtere a prozeiautorului Celui mai iubit dintrepãmânteni. În ce mãsurã viziunea

confraþilor asupra creaþiei tale a avutsau nu vreo influenþã în evoluþia ulte-rioarã?

- Marin Preda. Patosul interogaþieia apãrut, cum spuneai, la Editura „ProJuventute”, în 1997. A fost editura mea.

- N-am ºtiut cã ai avut ºi o aseme-nea iniþiativã, tot aºa cum nici n-ammai auzit sã fi editat vreo altã carte.De ce nu ai continuat?

- Am înfiinþat-o, din naivitate, consi-derând cã mã pot descurca. Am aflatrepede cã a te pricepe la cãrþi e una, iara te pricepe la afaceri e cu totul altceva.Foarte greu am scãpat de ea. Cartea afost comentatã relativ puþin. E adevãrat,impresiile din varii direcþii, scrise ºiorale, au fost pozitive. Dar insuficientepentru a atrage atenþia. Eu însumiprivesc cu oarecare rezerve acestdebut editorial.

- Creaþia fiind, în sine, un act indi-vidual, þi-ai vãzut doar de propriulprogram, dupã seria de ediþii criticeîngrijite sub egida Editurii PortoFranco din Galaþi inaugurând oimportantã colecþie de volume, dedi-catã unor „Scriitori vrânceni con-temporani”. Datã fiind criza prin caretrecem, ce ºansã mai are acestambiþios proiect?

- Între 1991-1993 am îngrijit câtevaediþii critice pentru Editura „PortoFranco” din Galaþi. Între acestea,Lydda lui Duiliu Zamfirescu a primitaprecierile superlative ale unui zam-firolog de prestigiu – Ioan Adam.Alãturi de Alexandru Deºliu am inaugu-rat o serie de micromonografii în seriaScriitori vrânceni contemporani, dincare au apãrut, pânã în prezent: VirgilHuzum (2005) ºi Ion LarianPostolache (2006), scrise în colabo-rare, ºi Florin Muscalu. În curând –sper – va apãrea Ioan Dumitru

Denciu, în ciuda secetei financiare ºi alipsei de înþelegere din parteaConsiliului Judeþean Vrancea. Eralimpede cã un asemenea proiectdepãºea puterea a doi oameni, cu atâtmai mult puterile unui singur om. ªi-apoi, în ciuda travaliului ºi a sacrificiilorfãcute, nu existã la nivel local vreobrumã de interes, darãmite felicitãri ºirãsplatã. Pur ºi simplu, nu meritã sãcontinui, chiar dacã ar fi sã mai trãiesco sutã de ani.

- Dupã dispariþia regretatuluiAlexandru Deºliu ai primit misiunea,deloc uºoarã, de a prelua revista fãu-ritã de acesta, Pro Saeculum. Ai prim-it-o ca pe o provocare sau ai consi-derat cã experienþa câºtigatã caredactor-ºef la Oglinda literarã ºi,ceva mai devreme, de coordonator laRevista noastrã, te îndreptãþeºte sãduci mai departe ºtafeta?

- Am moºtenit o revistã de o aleasãþinutã, cu un colectiv stabil de colabora-tori, cu o excelentã primire în afarajudeþului Vrancea. Am avut-o alãturi, înaceºti doi ani, pe doamna Nina Deºliu,care a preluat asuprã-ºi toate obligaþiilemanageriale, asigurând legãtura cu oparte a colaboratorilor noºtri ºi cores-pondenþa ritmicã, difuzarea revistei. Înrest, lectura ºi selecþia materialelor,sumarul pentru fiecare numãr, corec-tura, atragerea unor colaboratori suntsarcini pe care mi le-am asumat. Doioameni au fãcut o revistã. Spun astafãrã sã minimalizez sprijinul colegilornoºtri aflaþi la Iaºi (Constantin Coroiu),Timiºoara (Maria Niþu), Cluj-Napoca(Lucia Dãrãmuº), Bucureºti (FlorentinPopescu)… Sunt semne cã revista îºiva înceta apariþia din motive financiareºi nu numai… O spun cu toatã tristeþea.

- Cât din ceea ce þi-ai propus înprimul editorial s-a înfãptuit ºi cum

vezi evoluþia prestigioasei revistefocºãnene?

- Noi ne-am propus multe. Probabiln-am reuºit tot ceea ce ne-am propus laînceputul anului 2008. Aveam de gândsã demarãm o anchetã, ne gândeam sãinaugurãm douã noi rubrici, dar cursulevenimentelor, abilele manevre deculise ale unora ne-au retazat oricesperanþã.

- ªtiu cã, neavând nici un angajatºi tu însuþi lucrând fãrã vreun anga-jament pecuniar, aproape întreagaactivitate redacþionalã stã pe umeriitãi. În acest context, mai ai rãgazpentru propria creaþie?

- Am acceptat de la început sã facasta fãrã avantaje pecuniare. Aproapenimeni din jurul meu nu a crezut cuadevãrat cã lucrez de plãcere. Iar dacãtotuºi au crezut, e uºor de înþeles ce-augândit despre mine ºi doamna Deºliu,lucrãtori pe degeaba, halal! Mai grav ecã, pe mãsurã ce sporea prestigiulrevistei, primeam zeci de cãrþi, eramconºtient cã autorii aºteptau… reacþiicritice. Cui sã dau sã scrie? Am fãcutce ºi cât am putut, dar – fireºte – au fostdestule nemulþumiri. Colegii din colec-tivul de redacþie, critici literari, scriaudespre ce doreau, lucru absolut firesc.De-acum voi avea suficient timp pentrucãrþile mele. Nu ºtiu dacã sã mã bucursau sã mã întristez.

- A trecut aproape neobservatãintrarea ta într-o nouã vârstã ºi, dece nu, într-o altã etapã a proiectelorliterare. Ai avut rãbdarea sã faci unbilanþ ºi sã aºezi pe tapet ceurmeazã?

- Nu a trecut neobservatã depãºireavârstei de 60 de ani. M-au sãrbãtoritfoºtii mei elevi, au scris articole (nemer-itat de) elogiase: Valeriu Anghel (în ProSaeculum) ºi Grigore Codrescu (înPlumb), iar ultima mea carte, Tabletede duminicã (2008) a beneficiat de optcomentarii aplicate la Bacãu, Focºani,Tecuci, Iaºi, Alexandria, Bolintinul deVale. Bilanþul? Satisfãcãtor. Vor urmadouã cãrþi de criticã, în care scriitoriibãcãuani ºi vrânceni vor avea o poziþieprivilegiatã. Am fãcut mult mai puþindecât mi-aº fi dorit. Sã sperãm cã mai etimp.

- O bunã parte din cei 60 de aniscurºi pânã acum e legatã de spaþiulBacãului. Ce ai dori sã le transmiþibãcãuanilor la finalul acestui inter-viu?

- Rãmân al Bacãului prin toatã fiinþamea, pentru cã datorez acestui oraº totce am mai bun. Copilãria, tinereþea, pri-etenii, mormintele pãrinþilor mei, o viaþãobiºnuitã, cu luminile ºi umbrele ei. Amscris mereu despre scriitorii bãcãuani:Iancu Grama, Dan Petruºcã, Ion TudorIovian, Constantin Cãlin, VictorCroitoru, Petru Isachi, Violeta Preda,Raluca Neagu, Eugen Budãu,Gheorghe Izbãºescu, Viorel Savin,Sorin Preda, Violeta Savu, încercândastfel sã fiu o prezenþã în viaþa spiritu-alã a judeþului Bacãu. Mi-aº fi dorit maimult, dar n-am avut acces la cãrþi.Bacãul literar e o realitate culturalã cumult mai vie ºi mai generoasã în valoridecât se vede dinspre Calea Victoriei.Tuturor, admiraþie ºi respectul meu.

Cornel GALBEN

Mircea Dinutz:

„Rãmân al Bacãuluiprin toatã fiinþa mea…”

• Dragoº Burlacu

Numai cine nu a scris prozã, numaicine ºi-a închipuit cã e simplu sã rân-duieºti câteva gânduri ºi sã alegi o edi-turã, doar aceia care se amãgesc cãsunt scriitori, pot crede cã un romanci-er de talia lui Dan Persa se naºte înfiecare zi.

Am vãzut întotdeauna în acest autorun ziditor al cuvântului ºi un înteme-ietor al imaginarului, iar azi, când noulroman „Cãrþile Vieþii” îi întregeºtecreaþia, retrãiesc revelaþia unei lecturiunice, profunde, într-un stil care nupoate sã displacã, aparent accesibilînsã plin de sevã, poate ºi datoritã unuilimbaj nu atât arhaic cât arhaicizat.

Preluând aparent un tipar mai vechidacã þinem cont mai cu seamã de„Istoria ieroglificã” a lui DimitrieCantemir, unde este ilustratã lupta din-tre Cantemireºti ºi Brâncoveneºti, DanPerºa aºazã în pagini de un ineditindiscutabil poveºtile romanþate alestolnicului Constandin Cantacuzino înlupta pentru putere cu Brâncoveneºtii,fãrã a da naºtere, ca marele enciclope-dist umanist, unui roman-parabolã sauunei opere cu cheie. Adevãrul istoriceste doar un punct de plecare pentruun univers nãscut din mii de contradicþiimai mult în plan individual (dacã neraportãm la primul mare capitol cevizeazã viaþa lui ªtefan) lucru subliniatde altminteri ºi de domnul BogdanCreþu : „În «Cãrþile Vieþii» avem de-aface doar aparent cu un mãnunchi debiografii ale unor celebre personalitãþiistorice. Romanul lui Dan Perºa are detoate: context istoric foarte prudent ºiacribios reconstituit, personajecoborâte, aparent cu maximã fidelitate,de prin cronici puþin frecventate,atmosferã de epocã, aventuri de capãºi spadã, conflicte politice, intrigi decurte, lupte pentru putere, lovituri depalat ºi, nu în ultimul rând, simþ alcomicului. Cu toate acestea, nu evorba de un roman istoric încheiat latoþi nasturii, cãci autorul nu puneaccentul pe fidelitatea faþã de dateledin documente, ci preferã sã inventezepsihologii. Rând pe rãnd, StolniculCantacuzino, fiul sãu ªtefan,Constantin Brâncoveanu, ªerbanCantacuzino ºi feciorul sãu Ienãchiþã,doamna Maria, generalul Matei sauSuflet Huidici sunt personajeangrenate în tot felul de intrigi, dar careevadeazã din convenþionalitatea speci-ficã romanescului de tip istoric.Personajele nu rãmân contemplate dinafarã, reflexul lor pare a fi întoarcereacãtre sine.” (cf. contracoperta, op.cit.)

Consider cã punctul forte al acesteirecente creaþii epice constã în densi-tatea afectivã, plasatã elegant într-unlimbaj neaoº de epocã (efect greu deobþinut fãrã un exerciþiu asiduu în artascrierii, caracterizant marilor scriitori).

Relatarea la persoana a treia dinprima jumãtate a cãrþii se îmbinã echili-brat cu perspectiva heterodiegeticã dincea de-a doua jumãtate, printr-o subor-donare coerentã din punct de vederenaratologic faþã de ºirul de subiecte cealcãtuiesc fundalul de tip fabulat alromanului.

Transpus în totalitate în identitateaprotagoniºtilor sãi, Dan Perºa reuºeºtesã captiveze, sã încânte prin dezin-voltura si sincera implicare ce dubleazãfiecare actant, efortul constant de regiefiind abia detectabil printr-o vocaþieinefabilã a epicului amplu: „Arcaºii prin-serã sã azvârle ºi ei, auzeam sãgeþile

ºuierând ºi corzile de arc zbârnâind, iareu, aidoma pihotaºilor când au sfârºitde descãrcat durdele, mi-am tras sabiade la brâu ºi-am nãvãlit chiuind sprelupii ce-au pãtruns între noi ºi mârâiau,sfârtecând uniformele celor mai puþinnorocoºi, ca ºi când ar fi sfârtecat niºtehoituri. Marele agã, sculat de gãlãgie,ieºise zburlit din cort, înveºmântat într-un cãmeºoi albastru cu gãitane ºi doarîn picioare apucase sã-ºi tragã cizmelechezaro-crãieºti ºi numaidecât, ieºind,a puºcat întâi din pistoale, dând de-aberbeleacul doi lupi, iar apoi, lepãdândpistoalele în nea, cu sabia deasupracapului, a pornit cu un strigãt ºi ca pe-omoriºcã rotind-o, a sfârtecat ºi a tãiat lalupi ca o maºinãrie ºi i-a tocat.” (cf.op.cit., p.159).

Din punctul meu de vedere ceea celipseºte poate pe alocuri din acestroman este dinamismul, ºi nu mã referaici la capacitatea descriptivã a unorevenimente (fie experienþe erotice, fiedemersuri istorice, fie pasaje cinege-tice etc.) cât mai ales la ponderea pecare trebuie sã o aibã în planul com-poziþiei epice dialogul. De altfel, opiniileunor oameni de culturã abilitaþi din cer-curile pe care le frecventez au amendatdeseori lipsa de vitalitate a dialogului încãrþile lui Dan Perºa.

Desigur cã fiecare autor îºi gãseºteun drum, o cale individualã de afirmareºi, se ºtie, adevãraþii prozatori suntmari tocmai pentru cã stãpânesc artadescrierii ºi arta expunerii narativeample, vãduvind deseori inserþia pro-cedeelor de sorginte dramaticã.

Ceea ce se impune tranºant, dinco-lo de savoarea lexicalã ºi deprospeþimea intelectualã, este manieraîn care autorul construieºte un soiaparte de monolog, mai ales în cazulprotagoniºtilor, care recurg pe de-oparte la solilocviu (pentru a-ºi elucidatrãirile), iar pe de altã parte la unaparteu amplu (pentru a ironiza sausancþiona dur anumite contexte, per-sonaje etc.): „Stolnicului îi venea greusã înþeleagã de ce el însuºi, privit din-

spre norod, e un om de ispravã ºi iubit,pe când cei puternici îi poartã sâm-bete? Nu cumva temându-se cã arputea ajunge Domn ºi atunci ar ºtergevechi pravilele desfrânãrii, pentru aadministra þara aºa cum îºi administramoºiile, cele mai prospere din câte secunoºteau în Þara Româneascã? Leera teamã de mâna lui tare, de gându-ifãrã preget? ªi din câte intrigi se þes,doar puþine îi ajung la ureche, dar câtear putea sã fie? Nu, îºi spuse stolniculConstandin, odatã de Seher-oglan ºiboierii de seamã sunt împotriva lui, nicinu ar vrea, el însuºi, sã fie domn.”(cf.op.cit., p.19)

Aproape sadovenian în transfor-marea istoriei în literaturã, pãstrândnota de autentic sau impunândreperele unui timp bine determinat(referindu-ne strict la epocã), DanPerºa construieºte aparent inegal capi-tole de dimensiuni mari, alternându-lecu cele de doar o paginã-douã cumeste cazul cap. „DIONISIE SEHER-

OGLAN”(p.139-141) ºi al altora deacest fel, alcãtuind parcã un ºir demedalioane epice în cadrul unei odiseece pare sã poatã continua la nesfârºit.

Nivelurile de accesare sunt distincte:primul este cel superficial, adresându-seunui lector aleatoriu, al doilea seadreseazã iubitorilor de legende ºi dementalitãþi româneºti (o perspectivãantropologic-sociologicã), al treileaeste cel mai profund ºi pune în valoareîntr-un algoritm intelectual unic ipos-tazele eului auctorial (adicã ce lasãautorul sã se vadã dincolo de mãºti,dincolo de personaje, din sine).

Bun cunoscãtor al tipologiilorumane, ºi, ca atare, un fin psiholog înfelul sãu, romancierul plaseazãaccente strategice pe evoluþiilesufleteºti ale personajelor sale, punc-tând o relaþie absurdã cauzã-efect, înefortul de a demonstra jocurile sorþii,nedreptãþile istoriei ºi caracterulrepetabil al erorilor, indiferent de tipulde orânduire. Ceea ce se greºea atun-ci se greºeºte ºi astãzi. Repetabilitateaumanã este pusã într-o luminã ironicãmai ales cu trimitere la familiaCantacuzineºtilor ºi oarecum la cea aBrâncoveneºtilor: „ªtefan. Nu e oareaidoma tuturor boierilor mari, chitit sprepofte ºi desfrâu? N-a ieºit nimic bun dinel, cu toate stãruinþele pãrinteºti. Vaajunge, pesemne, luând sceptrul, aido-ma lui Vodã Brâncoveanu, înconjuratde o curte a miracolelor cu netoþi ºicheflii... ªi mai rãspândiserã zvonul cãªtefan este fiul vistiiatriului Bojoreanu.Rãutatea. Dã pe-afarã în ÞaraRomaneascã. Binele e îndatãpreschimbat in oþet. Stolnicul îºi amintiiar mlaºtina plinã de ºerpi ºi broaºte,pe care ar fi vrut s-o asaneze. Dar toc-mai ªtefan s-a opus, în felul sãu fãrãgrai, dar grãitor prin gesturi. Stolniculînþelesese cã fiul sãu iubeºte mlaºtina,dar nu înþelegea de ce, decât numaidacã nu cumva firea trage spre ce îiseamãnã.” (cf.op.cit, p.19-20)

Efectul polifonic al epicului esterezultatul multiplelor prezenþe actan-tiale, numãrului mare de figurireprezentative, iar tehnica ingamba-mentului impune alternarea necesarãdintre pasajele dense de o consistenþãopacã cu cele mai „aerisite“ în ritm alle-gro, transparente (transparenþa oferitãprin suprapuneri de imagini, într-o dan-telãrie sofisticatã).

Se ºtie cã literatura românã nu cul-tivã epicul amplu în maniera în care oface de exemplu literatura francezãsau literatura rusã. Avem mulþi povesti-tori, dar extrem de puþini romancieriadevãraþi, asta dacã ne raportãm lamarile literaturi. Se scrie însã din ce înce mai puþin roman ºi balanþa înclinãîngrijorãtor spre latura diletantã a unuieseism strâmb cãruia îi lipseºte esenþafilosoficã fundamentalã acestui gen.

În peisajul literar bãcãuan, DanPerºa are un cuvânt greu de spus, fiindapreciat pentru toate registrele în carese manifestã în plan cultural.

Recunoscut prin premiile literare:Premiul Salonului Naþional de Cartepentru volumul „Vestitorul” (ediþia a VII-a, 1997), Premiul USR pentru debut înprozã (1997), Premiul Bacovia pentrucel mai bun volum de prozã al anului1997 („Vestitorul”, 1998), PremiulSpecial al Editorului la ConcursulNaþional „Al. Piru” pentru debut înpoezie în volum (1996), PremiulSalonului Judeþean Anual de Carte,ediþia a IX-a, pentru romanul „ªahorb...” (Slobozia, 2000) ºi premiul pen-tru cea mai bunã carte de prozã a anu-lui 2007 pentru romanul „Cu ou ºi cuoþet” ºi multe alte premii ºi distincþii,autorul demonstreazã cã a primit înmare parte recunoaºterea meritatã,deºi aºteptãrile sunt încã mari.

În plinã putere creatoare, aflat lavârsta marilor împliniri, Dan Perºa estegaranþia unei literaturi autentice.

septembrie 20094

cronica literarã

Carletta - Elena BREBU

Istorii în istorie

• Anca Irinciuc

septembrie 2009 5

cronica literarã

Încununare a unei activitãþii scriitoriceºtiremarcabile, începutã acum patruzeci ºitrei de ani, când debuta cu volumul Un ºirde zile, Trandafir cu venele tãiate(Bucureºti, Editura „Vinea”, 2008) se con-stituie într-o veritabilã sumã a ceea ceînseamnã poezia lui Ovidiu Genaru.

Printre generaþiiºi promoþii

Ovidiu Genaru se strecoarã printre ge-neraþi ºi promoþii, fenteazã clasificãri ºi cla-sicizãri, nefiind un ºaizecist propriu-zis,„scriind mai bine decât optzeciºtii” ºisimþindu-se în largul sãu în poezia actualã.Tocmai din acest motiv el topeºte încreuzetul sãu liric teme, preocupãri,obsesii ºi registre dintre cele mai diverse,raportându-se însã la o sensibilitate pro-prie. Un elogiu adus lui Bacovia, în a cãruidescendenþã a fost adesea plasat, demon-streazã subtilitatea de a lucra cu intertex-tul. Astfel, lui Bacovia i se atribuie, cunonºalanþã, vorbe care trimit la volumul luiGenaru, Orient, pardon: „Cu buzunarelepline de ceasuri/ defecte trece/ un sfânttuºind/ Se vede cum luna bate prin sfânt/ºi umbra lui lasã un om pe ecrane// Cumâna rece ca iarna el scapãrã/ chibrituriºi/ duminical aprinde al nimãnui liliaczadarnic// Trece palid anonim/ prinmãhãlãli bombãnind/ de Orient lovindu-se/zicând pardon.” (Sfântul Bacovia, p. 83)

Poetul (se) reinventeazã mereu.Eminesciana „Credinþa zugrãveºte icoa-nele-n biserici” devine pentru OvidiuGenaru „Ura cojeºte icoanele-n biserici”(p. 15). Rezonanþele bacoviene sunt ºi mainumeroase, peste ele poetul mixând înmanierã postmodernã, rezultatul fiind unsunet ºi un suflu poetic propriu: „Prinmãhãlãli rãu famate aud chicoteli de/femele/ cu ciorapi ieftini/ Se-aud zurgãlãiichiloþeilor bej/ de-a dura prin hârjoane degang (…) Noapte de varã vreme de aºter-nut/ ºi fie ce-o fi/ un vânt þigãnesc mã-n-deamnã spre bordeluri.” (Vânt þigãnesc, p.18) Predispoziþia ludicã îºi gãseºte ecou înLyriCola, care trimite la automatismul vieþiide astãzi, unde totul se supune globalizãriiºi consumismului: „Se cumpãrã cutia/ seþine cu stânga/ se trage inelul/ ca lagrenadã // Se mutã în dreapta/ se duce lagurã/ se bea conþinutul/ multinaþional/ Serâgâie delicat CO2/ Ambalajul se aruncã/înapoi peste umãr/ în haznaua de mâine//Cu dragoste toxina/ va naºte monºtri/peste o sutã de ani.” (p. 76)

Chiar când reia texte mai vechi, elesunã diferit, fiind încãrcate cu noi ºi noisensuri. Este ºi cazul cunoscutei Vreau ºieu la berãrie, în care Alex ªtefãnescuvedea (într-un articol din „România lite-rarã”, nr. 31/2002) un gest de revoltãîmpotriva regimului comunist: „Aºagraþioasã ºi jucãuºã cum este, rãzvrãtireapoetului nu place încruntatei oficialitãþi. Oride câte ori el depãºeºte o anumitã limitã,cenzura intervine, vigilentã, ºi îl tem-pereazã. În volumul Am mai vorbit despreasta, 1986, existã poeme care par inofen-sive, deºi în manuscris arãtau altfel. Iatã,ca exemplu, varianta tipãritã a poemuluiVreau ºi eu la berãrie: Domnilor vreau ºieu la berãrie/ Domnilor sunt sãtul pânã-ngât de simigerie/ Vreau ºi eu sã citescRebecca/ Vreau tutun de pipã Clan de latutungerie/ Domnilor vreau sã renunþ latelefon/ Vreau ºi eu un cãþel de garsonierãgrifon// Nu/ Dumneata vei purta bascã.” ªiiatã, acum, forma originarã a poemului:„Domnilor vreau ºi eu la berãrie/ Domnilorsunt sãtul pânã-n gât de simigerie/ Vreauºi eu tutun de pipã de la tutungerie/Domnilor vreau sã renunþ la actualitãþi ºi latelefon/ Vreau ºi eu un cãþel de garsonierãgrifon// Nu/ Dumneata vei purta ºapcã.”Acum, în volumul Trandafir cu venele tã-iate, poemul îºi modificã din nou forma (ºinu din cauza cenzurii), semn cãrãzvrãtirea poetului nu era îndreptatãneapãrat împotriva regimului comunist, civizeazã orice formã de suprimare a li-bertãþii omului: „Pentru cã haznaua ºi dan-

danaua/ încã se mai vând cu ocaua/Domnilor/ vreau ºi eu la berãrie/ sunt sãtulpânã-n gât de cacofonie/ Vreau ºi eu înfrancofonie în masonerie/ vreau zaiafet ºivreau sindrofie/ Vreau tutun de pipã Clan/vreau ºampanie ºi vreau chantan” (Nu, p.23). Rãmâne însã neschimbat rãspunsul:„Nu/ dumneata vei purta ºapcã.”, ceea ceindicã, fãrã tãgadã, cã mesajul textului nupoate fi limitat la o aluzie împotriva comu-nismului. Upgradarea ºi updatarea poe-mului nu modificã radical mesajul originar.

Umor? Ironic?Spirit? Ludic?

Nota dominantã a volumului pare a fiumorul. Spirit ludic, Ovidiu Genaru sejoacã permanent cu limbajul ºi sensurile,reuºind sã extragã din întâmplãrile vieþii unlirism profund, original, cu aparenþã deepic. Aºa cum se poate proba înnumeroase texte, umorul acesta simulatserveºte ca pretext pentru plasarea unorchestiuni grave în subsidiar, cititorulasistând la adevãrate rãsturnãri de sens:„Mi-au strãpuns craniul cu raze x ºi mi-auluat tensiunea/ Mi-au lovit genunchii cuciocãnele de piculinã/ le-am scos limbabifurcatã/ am spus 33/ În sfârºit oculistulm-a întrebat ce citesc în subtext/ Psihiatrula forat în subconºtient/ Inima ficatul sunt înregulã degetele/ nu-mi tremurã pe trãgaci

ca la alcoolici/ Mãseaua de minte e intac-tã/ Recunoaºte mi-au spus cã n-ai nici pedracu/ de ce simulezi fericirea?” (p. 30)Ironiei muºcãtoare el îi adaugã adeseasãgeþi critice pe care le înveºmânteazã întonalitãþi aparent vesele.

Hâtru din cap pânã-n picioare, OvidiuGenaru nu se dezminte nici când vinevorba de propria-i persoanã, persiflându-se fãrã menajamente, ca ºi când ºi-ar faceun serviciu. Autoironia aceasta, atent culti-vatã, îl prinde bine ca ºi cum i-ar fi o adoua naturã. Iatã-l, deci, mustrându-secordial, alãturi de cei din tagma sa: „adicãnoi/ noi poeþii/ balastul/ ar trebui sã neardem singuri pe rug// Maica noastrã ceabunã/ mãicuþa mileniului trei patria/ ne dão mânã de ajutor/ deja ne pregãteºte chi-britul.” (p. 6) În poemul Aºteptat, o cãlãto-rie a autorului în Marea Britanie devinepretext pentru a liriciza asupra imaginiiromânilor în strãinãtate: „În yorkshire laleeds pasãmite nu ploua// Pe aeroportulde cristal singura/ muscã lihnitã de foamedin anglia/ aterizã pe-o patã de formaromâniei de pe/ valiza mea/ ºi/ cu nesaþîncepu sã sugã// Eram aºteptat.” (p. 101)Fãrã a cãdea în lamentaþii ºi fãrã a-ºiplânge de milã, el consemneazã cu simu-latã detaºare neajunsurile condiþiei depoet, ceea ce îl salveazã de ridicol. Aºa seface cã în finalul poemului 1979, ironia laadresa birocraþiei ºi a statului funcþi-onãresc ia o turnurã neaºteptatã, cotind-ospre un umor negru, de efect: „Oameni cupielea trasã pe ochi aºteaptã în faþaghiºeului/ fumeazã dimpotrivã alþii tac/Pielea pe faþã e spartã de trãsãturile/ som-nolente ale deºertãciunii (…) Încã un pasînainte/ încã o verigã/ încã un fir de praf//Muriþi încet nu stârniþi panicã.” (p. 21)

One Man ShowAidoma unui actor de circ, Ovidiu

Genaru urcã pe o scenã imaginarã, spunelucruri trãsnite ºi face giumbuºlucuri de totfelul. Poezia lui exceleazã prin discursivi-tate, dar nu una retoricã, ci, dimpotrivã,una cultivatã pentru virtuþile ei expresive.

Maniera aceasta dialogatã, dedublareaeului, care-ºi vorbeºte sieºi, dar ºi celor-lalþi, dând permanent senzaþia de specta-col dramatic, sunt calitãþile care sporescatractivitatea textelor. Mijloace clasice pre-cum adresarea directã, paralelismul sin-tactic sau exclamaþia retoricã devin armelepredilecte ale autorului, care, le utilizeazãîn mod neaºteptat, însoþindu-le cu o ironiesclipitoare ºi o vervã a zicerii unicã: „Dragamea hai sã ne întâlnim/ Dragul meu dardeja suntem întâlniþi// Draga mea aº vreasã ne sãrutãm/ Dragul meu dar deja ai maivrut/ Draga mea uite þi-am adus frezii/Dragul meu ucigaº de mirezme/ Dragamea þi-am adus o scrisoare/ Dragul meunu mai citesc romane (…)// Draga mea aiuitat jurãmântul dintâi/ Dragul meu cuvintecuvinte.” (Cuvinte cuvinte, pp.111-112).Aºa cum se observã, poetul îºi sub-mineazã deliberat textul, orientându-l cãtreo interpretare autoironicã. E modul sãu dea se uita înapoi, fãrã mânie.

Autorul are puterea cu adevãrat remar-cabilã de a da concreteþe ideii, în versuricare sunã mereu neaºteptat, care trezescinteresul instantaneu: „Toþi trandafirii meiau venele tãiate”. Deºi multe dintre textese încadreazã în ceea ce se numeºtepoezie ocazionalã, Ovidiu Genaru ºtie sãse ridice deasupra fapticului ºi sã propunão viziune cu totul ineditã a lumii. 31 dec1982, Dupã Revoluþie, 24 septembrie1987 sau Priveliºte la Agapia sunt doveziîn acest sens. Un „va sã zicã” strecuratoportun asigurã coerenþa discursului liric,prinzând definitiv cititorul în mrejele textu-lui: „Va sã zicã posteritatea ºi-a rezematbicicleta de gard”. Mai peste tot dai de ver-suri proaspete, cu largã putere imagina-tivã. „Patria îºi oxideazã fiii”, „Îmbrãþiºaþi canaufragiatul cu scândura” sau „Înãbuºimcu perna ficþiunii lumea.”. Din aceeaºirecuzitã ingenioasã fac parte jocurile decuvinte ºi versuri, aparent gratuite, darpurtãtoare de sens. 28 iunie 1998 sur-prinde cu acuitate nemulþumiri acumulateºi accentuate în anii de iluzii de dupã1989: „Între Est ºi Vest/ un tampon deazbest// Un copil nãscut din incest/ S-arputea ca acest// text impulsiv sã fie unrest/ de pe când jinduiam în arest// întremocirle ºi Everest/ la coada vacii în Est.”(p. 44)

Un poetvaloros

Prin oralitate ºi prin comentariile hâtre,tãioase, Ovidiu Genaru este un Neculcebenign, calm, aproape imperturbabil. Spredeosebire de cronicarul moldovean, carese implica în ceea ce scria, care tuna ºi ful-gera împotriva stricãtorilor de þarã sau selamenta vãzând decãderea Moldovei, poe-tul bãcãuan îmbracã masca liniºtii per-fecte, privind totul cu aparentã detaºare. Eun calm suspect, neaºteptat, caretrãdeazã inteligenþã. Dincolo de mascã seascunde însã un Genaru aplecat asupramarilor întrebãri ale lumii, un hiperlucid,care a înþeles cã se poate salva prinpoezie. Existã în scrisul sãu o siguranþãcum numai cei care au trãit cu adevãrat ºiau înþeles ceva din viaþã pot avea.Trandafiri cu venele tãiate confirmã, defapt, cã Ovidiu Genaru rãmâne unul dintrecei mai importanþi poeþi contemporani ºichiar postbelici.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Ovidiu Genaru, reloaded

• Teodor Moraru

Daniel D. Marin

l-am luat deoparteºi i-am spus

În contextul poeziei de astãzi o voceaparte este cea a lui Daniel D. Marin, unfoarte tânãr poet (n. 26 iunie 1981) care, încartea de versuri l-am luat deoparte ºi i-amspus („BrumaR”, Timiºoara, 2009), nepropune un univers liric ce mizeazã peepic, pe elemente vizuale desprinse parcãde pe pelicula unui film. Poezia lui DanielD. Marin este animatã de personaje, faptmai puþin obiºnuit în poezie. Insolitã pare afi ºi inserarea unor elemente fantasticecare þin de basm. Reiterarea inefabiluluiaminteºte întrucâtva de poemele lui FlorinMugur din firea lucrurilor. Însã, profundliric, Florin Mugur apeleazã la misteriosulpoematic al basmelor folosind simbolul ºialuzia. Daniel D. Marin se inspirã din basmºi o face în cheie modernistã, accentelefiind puse pe oniric ºi pe neclaritatea exis-tenþei hotarului dintre real ºi fantastic.Autorul pare a împrumuta vocea povesti-torului din basme, respectând stilistic oretoricã a oralitãþii. Chiar titlul, l-am luatdeoparte ºi i-am spus, sugereazã conti-nuarea unui discurs de tip monolog,desfãºurat într-o scenã anterioarã petre-cutã într-un timp trecut, nu prea îndepãrtat.Absurdul realitãþii, dramaticul existent înbanalul cotidian, gravitatea maturizãrii ºi adescoperirii concretului sunt evocatemimându-se un ton naiv. Senzaþiile indusesunt contradictorii, de la candoare trecân-du-se cu uºurinþã la cinism ºi viceversa.Melanjul dintre realism ºi ludic înveºmân-teazã versurile într-o aurã stranie.

Volumul este alcãtuit din cinci secþiuni:domniºoara o., dragonul fãrã Aripi, când aajuns lângã noi, Ivan, ca un duh straniu,cea mai puternicã fiind prima, în care per-sonajul feminin parcurge un drum sinuos altotalei însingurãri, dezamãgirile repetate ºipãºirea pe alte tãrâmuri (într-o lume aflatãîntre aici ºi dincolo, cea a stafiilor) suntexperimentate pãstrându-ºi în mod para-doxal eternul farmec feminin. Imagineadomniºoarei o. este fixatã iniþial într-unplan real. O domniºoarã deziluzionatã seînchide în micul ei univers, în care timpuleste reversibil, tot ce ar putea s-o atingãdin exterior fiind seducþie, ademenire ce sepoate transforma în pericol, ispitã:„domniºoara o. stã pe covor cu/ ochiiînchiºi. când expirã/ ceva liniºtitor îi încon-joarã mâinile./ le þine strânse întregenunchi./ poate vede ceea ce nimeni/ nu-ºi poate imagina poate doar/ alunecã fãrãvoie într-o peºterã cu/ animale imense înalt timp.// dacã ar deschide ochii/ cu sigu-ranþã s-ar juca în voie/ cu animalele imagi-nare./ dacã nu ar fi aºa liniºtea s-ar risipi/din mâinile ei ºi covorul/ ar coborî încetiºorpe marginea/ unei prãpãstii.” (pe covor).„domniºoara o. n-a mai ieºit/ de 3 zile dincasã. stã cuminte/ pe covor bea multãcafea ºi din când/ în când fumeazã. dacãar deschide/ fereastra aerul rece de afarãs-ar/ strecura ca o ispitã în sufletul ei.”

Penetrant este ºi capitolul intitulat„Ivan”, unde întâlnim personaje dos-toievskiene, nume, caractere ºi tipologiiamestecate din douã romane diferite: FraþiiKaramazov (Ivan, Grushenka) ºiAdolescentul (Olea). Nu ºtiu dacã e sau nupentru prima oarã radiografiatã în poezieschizofrenia, însã Daniel D. Marin reali-zeazã un experiment interesant: „[…] Ivanstã cât este el de înalt/ cu picioarele desfã-cute în mijlocul curþii/ agitã lanþul cel grosdeasupra capului/ ºi urlã la oamenii careprivesc în curte de/ dupã gard cu teamã/ sãi-o aducã pe Olea cât mai degrabã/ cã alt-fel o sã distrugã tot satul.”

Aflat deja la a treia carte de versuri (l-amluat deoparte ºi i-am spus fiind precedatãde Orã de vârf ºi aºa cum a fost.), DanielD. Marin se anunþã o voce distinctã. N-amavut acces la celelalte douã cãrþi, dar dintextele citite pe internet, pot spune cã nuexistã mari diferenþe între poeziile publi-

cate anul acesta ºi cele scrise anterior. Seobservã lesne o evoluþie a autorului în con-strucþia frazei lirice, mai multã siguranþã înexpunere, versurile fiind rotunde, iar expri-marea curatã ºi limpede. Un pericol viitorpentru Daniel D. Marin ar fi însãautopastiºarea, alunecarea în manierism.Oricum, el e un autor care meritã urmãrit.În viitor cred cã se va afirma ca un proza-tor liric de excepþie sau un poet care arputea fi ºi mai convingãtor aducând în ver-sul sãu tuºe de tensiuni lirice.

Violeta SAVU

Mihai Merticaru

Arca lui Petrarca„Salahor în rafinãriile cuvântului”, cum

l-a definit Cristian Livescu, Mihai Merticaruîºi continuã aventura liricã, propunând citi-torilor o carte de sonete petrarchiste, intitu-latã, deloc întâmplãtor, Arca lui Petrarca(Iaºi, Editura Fundaþiei Culturale „Poezia”,2008).

Acum, când mai toþi aleargã dupã „aur ºiaveri”, când poezia contemporanã adevenit un soi de rebus din care nu înþele-gi mare lucru, ironicul tâlcuitor al vremilordin urmã se încãpãþâneazã sã scor-moneascã „înfrigurat în cuvânt” ºi, visândla cititorii ce „nu s-au nãscut încã”, neîmbie cu o „ploaie caldã de poeme” în dul-cele stil clasic, demonstrându-ne cã, pen-tru el, „scrisul e templul cel sfânt”.Conºtient cã exerciþiul de virtuozitate pecare îl presupune scrierea unui sonet nu ela îndemâna oricui, visãtorul poet neîndeamnã mai întâi sã smulgem un „secretºi de la Petrarca”, pentru cã numai în felulacesta vom ºti când sã tãcem ºi când sãdeschidem gura, dar ºi cum sã gândim la„toate pe-ndelete” ºi cum sã ne vindecãmdin „inimã arsura”.

Constatând cã „Galaxia-i movilã desurcele” ºi cã întreg pãmântul e „locuit deurã”, cã viaþa în sine e o capcanã ºi un„dialog absurd cu surzii/ De consemnat încronici ºi pisanii”, el nu cade întru totul îndeznãdejde, ci, dimpotrivã, cu gândul laiubitã, se îmbãrbãteazã: „Fii fericit cãastãzi îþi zâmbeºte/ ªi trãieºte-þi basmul cufrenezie!/ Cu sufletu-ncãrcat de poezie,/Opreºte-o ºi iubeºte-o-mpãrãteºte!//Amintirea sacrã pãstreaz-o vie!/ Ce dacãinima-þi se zbate-n cleºte?/ Bucurã-te cândsuferinþa-þi creºte/ Chiar dacã asta-þi parenebunie!// Învãlui-o în nimburi diafane/ ªiurc-o sus, pe culmi de nemurire,/ Cât maideparte de priviri profane!// Nu te ascundedupã paravane/ De-a soarelui caldã strãlu-cire,/ Dar nici nu te topi într-o privire!”(Sonetul unei nebunii). Romeo declarat,poetul provoacã un „Incendiu devastatorde trandafiri/ De garoafe, de crini ºi crizan-teme,/ Urmat de-o ploaie caldã de poeme”ºi, deºi nu e tocmai sigur dacã Julieta luivine ori merge spre infinit, el dã ocol plane-tei de trei ori, pentru a-i oferi „cel mai fru-mos dar”: „Vom descinde pe un tãrâmparalel/ Unde ne vom ridica un alt castel/De gheaþã, steluþe ºi cristale.// Vom beaºampanie din largi pocale/ ªi vom aveaamândoi un singur þel:/ Tristeþile sã letocãm mãrunþel” (Sonetul altui tãrâm).Convins iremediabil cã n-o sã scape „nici-cum de al dragostei chin”, toarce „multeîntrebãri din albul caier”, dar pânã la urmãºlefuieºte o singurã sentinþã: „Ce-ar fi viaþafãrã suferinþã?” Cu inventivitatea-i carac-teristicã, Mihai Merticaru gãseºte imediatºi un remediu bolii („O nouã iubire”), însãdupã ce constatã cã ascensiunea sa „pânãla cer” nu l-a dus în grãdina multicolorã aRaiului, ci direct în Iad, se întoarce spãºitla Mântuitor, cãruia i se închinã: „Pecrucea Ta de aur cu rubine/ Te vãd ºi-acum rãstignit, Iisuse,/ Cu amândouãmâinile strãpunse/ De cuiele ajunse ºi înmine.// Dã, Doamne, harul Tãu firii-misupuse,/ Lasã lumina Ta sã-mi intre-n sine/Odatã cu virtuþile divine/ Fereºte-mã decãile abstruse!// Mult ai suferit pentruizbãvire/ ªi Te-ai declarat al mântuirii

mire!// Îndrumã-ne pe luminoasa-Þi cale,/Desãvârºeºte înalta-Þi zidire,/ Suflã pestepãmânt Dumnezeire!” (Sonetul desã-vârºirii).

Simþindu-se „rãstignit dincolo de vreme/Crunt devorat de-o turmã de dileme”, el îºiface totuºi „casã nouã din cuvinte”, cãreiaîi pune „vitralii din petice de-azur,/ Temelietrainicã din calambur,/ Acoperiº din adu-ceri-aminte.” Are în jur, pe lângã „grãdinã,codrul cu muntele sur”, ºi un poligon de tir,unde-ºi ia „poeme(le) drept þintã” ºi lasãporþile neîncuiate, astfel încât „Musafiriisunt bine-veniþi oricând”, fãrã bilete deintrare ºi fãrã teama cã vor sta prea puþin(„Plecarea se amânã sine die”). Totul e sãtrimitã „un bip pe-o undã de gând” ºi sãintre cu el în sanctuarul limbii române,cãreia de asemenea i se închinã: „Limbãromânã, tu eºti casa noastrã,/ Sarea cupâinea, soarele cu luna,/ Marea ºi Carpaþiidintotdeauna,/ Basmul din bãtrâni ºi boltaalbastrã,// Izvorul în munþi ºi-n curte fântâ-na,/ Trei culori precum florile în glastrã,/Raza de aur ce bate-n fereastrã,/ Sângele-nvene, sãmânþa, þãrâna.// Din gintã latinãne-ai fãcut popor,/ Separându-ne de-oîmpãrãþie,/ ªi ne-ai plãmãdit din dragosteºi dor.// Þine-ne mereu sub acelaºi trico-lor,/ Curgi înainte ca o apã vie,/ Du-ne fãrãpreget spre veºnicie!”

Deºi nu toate cele 65 de sonete suntreuºite, deºi sintagmele nu sunt întotdeau-na fericit alese, deºi invenþiile lexicale („sãne înzeie”, „muguriada”) ori cuvinteleneaoºe („strochi”, „jariºte”, „vrej”, „gãjbi”,„ghers”, „firfiric”) nu se armonizeazã mereuîn cadrul poemului, nu puþini vor gusta iro-nia sa ºfichiuitoare. Niciunul din cititorii sãinu va contesta însã cã nu a dus pânã lacapãt acest exerciþiu de virtuozitate, cã nuºi-a valorificat din plin fantezia ori cã matu-ritatea poeticã la care a ajuns nu e pro-batã. Sã-i aºteptãm, tocmai de aceea, cuîncredere, viitoarele cãrþi, nu înainte de a-iface cunoscutã povaþa-testament: „Nume-le meu provine de la mertic/ Unitate demãsurã la moarã,/ Rãsunã mai frumos ca ovioarã/ ªi pare-ncrustat cu aur pe-un por-tic.// Cine mai ºtie cât, a câta oarã/ L-amrostit cu mândrie, dupã tipic,/ Atent cumcurge-n ureche pic cu pic/ Ca un firfiric într-ocomoarã.// Prin fãina de grâu poþi sã-nþele-gi/ Cã pâinea, ca ºi numele, înseamnãviaþã,/ Marea bucurie a lumii înþelegi.//Nepoþilor mei le las o povaþã:/ Nu vãschimbaþi identitatea în piaþã,/ Chiar dacãºtiþi cã negustorii sunt regi.” (Sonetulnumelui).

Cornel GALBEN

Victor Mitocaru

Un expiratîn Agora

Cel de-al treilea volum de publicisticãsemnat Victor Mitocaru, Un expirat înAgora, Iaºi, Editura „PIM”, 2009, dezvãluieun autor atent la lumea în care trãieºte,capabil sã analizeze cu luciditate ceea ce îlînconjoarã ºi mereu tentat sã-ºi spunãopinia în ciuda tuturor posibilelor inconve-niente. Aºa trebuie înþeles ºi titlul(auto)ironic al cãrþii, care nu se referã doarla condiþia de marginalizat a celui carescrie, ci ºi la o stare de lucruri îngrijorã-toare, la o lume pe dos, în care vocile cuadevãrat importante sunt neglijate.Asumându-ºi riscul de a fi privit conde-scendent sau luat peste picior, VictorMitocaru îºi impune sã spunã lucrurilor penume, sã meargã împotriva curentului ºisã-ºi facã datoria de om al cetãþii, ieºind înAgora ºi glãsuind celor care au urechi deauzit. Nu întâmplãtor, el îl omagiazã peOctavian Paler care trebuie sã-i fi servit demodel: „Am scris aceste rânduri în urmaprimirii veºtii intempestive despre moartealui Octavian Paler. Chipul lui îmi devenisefamiliar. Un om în vârstã care se auzeadistinct în Agora. Un înþelept care, departede a fi neutru ºi retras în abstracþiunile

ideilor, predica scepticismul, convins, cred,cã naþia lui va fi izbãvitã totuºi de releleexistenþei. O conºtiinþã, aº zice, care seimpunea discret, dar statornic, aºa cumapare, apropiindu-te de geam, perspectivaunor creste de munþi într-o depãrtare greude apreciat, mereu aceeaºi”. (p. 50)

Deºi eterogen (cuprinde articolesociopolitice, culturale, interviuri, portrete,recenzii, studii etc.), volumul place prin ati-tudine. Victor Mitocaru se implicã în ceeace scrie. De aici, o notã de gravitate, pecare o ascunde adeseori sub mascaironiei. Mai ales în prima parte a cãrþii, sug-estiv intitulatã Primiþi cu criza?, autorulface o radiografie a societãþii contempo-rane, intuind, cu fineþe, sensurile de pro-funzime ale unor evenimente sociale saupolitice. Diagnosticul sãu este, adeseori,exact, semn al înþelegerii situaþiei de fapt,aºa cum o dovedeºte o formulare inspi-ratã din articolul „Formã ºi conþinut”:„Zicându-mi acestea ºi reamintindu-miinvoluntar de maiorescienele «forme fãrãfond», am procedat la o rectificare a cele-brei sintagme, bazat, cum se vede, perealitãþile de astãzi: carpatini în formã ºibalcanici în conþinut”. (p. 45)

Victor Mitocaru este, în egalã mãsurã,un moralist, care nu se sfieºte sã criticerelele apucãturi ale contemporanilor, fie cãe vorba despre tineri sau bãtrâni, oamenide culturã sau politicieni. Piesa de rezis-tenþã rãmâne în acest sens „Un expirat înAgora”, pseudoficþiune despre eternul con-flict dintre generaþii: „Drama biologicã edupã cum se vede ca un burete: oabsoarbe pe neobservate ºi pe ceasocialã. Bãtrânul e bucuros cã în jurul luise rãsfaþã democraþia fãrã nicio reþinere,precum femeile goale prin revistele cât sepoate de înmiresmate democratic. (…) princurtea blocului unde locuieºte se retragstrategic elevii ºi elevele de la liceul vecin,în pauze, în timpul orelor, ca sã fumeze.Se aºazã chiar pe treptele casei scãrilor,încât te simþi chiar jenat sã le ceri voie sã-þipermitã sã treci. Te strecori cum poþi prin-tre ei, atent sã nu-i deranjezi. Ce vezi ladânºii? Diverse ocupaþii, de regulã, fuma-tul însoþit de scuipat la tot pasul, vorbitul atelefonul mobil, dar mai ales replicile stri-gate, rãcnite, pline de înjurãturi. Culmeaculmilor, când înjurã sau îºi etaleazãindignarea, refuzul, mirarea rãstitã, chiar ºielevele invocã organul genital bãrbãtescca propriu element anatomic”. (p. 111) Lafel de interesante se dovedesc opiniiledespre bacalaureatul de odinioarã, desprecãderea ideii naþionale în desuetudine,despre jaful naþional postdecembrist saudesprte pierderea credinþei adevãrate.

O menþiune specialã meritã capitolulfinal, Între România ºi Europa, care, înafara titlului neinspirat, conþine trei ministu-dii originale, care pot intra oricând în bibli-ografia de specialitate. Este vorba despre„Ipostaze ale spaþiului limitat. Eminescu ºiBacovia”, „Marginalii la târziul bacovian” ºi„Douã mituri”, eseuri bine scrise, caredovedesc o bunã asimilare a judecãþilorcritice anterioare ºi putere interpretativã.

Dincolo de anumite stereotipii ºi de ca-racterul de balast al unora dintre paginilecãrþii, ea meritã reþinutã prin atitudineatranºantã a autorului, prin capacitatea de apuncta nãravurile lumii în care trãim ºi prinpledoaria, mai ales implicitã, pentru nor-malitate, pentru adevãr ºi pentru culturã.Conºtient cã în contextul actual el este maidegrabã vocea celui care strigã în pustiu,Victor Mitocaru îºi asumã aceastã misiunede Don Quijote, din convingerea cã estedatoria sa de a ieºi în Agora ºi de a spunece gândeºte.

Adrian JICU

autori ºi cãrþi

septembrie 20096

Dan Brudaºcu

Degeteletimpului

A apãrut (la Cluj-Napoca, Editura„Sedan”, 2009) o carte de versuri a pro-fesorului Dan Brudaºcu – cel ºtiut denoi, pânã azi, ca fiind maestrul-exegetal vieþii ºi operei lui Octavian Goga, unpoliglot ºi traducãtor iscusit. Este, deci,acest volum, de 106 pagini, expresiaelegantã, dar diletantã, a unui hobby,ceva de genul „violon d'Ingres”?

ªi da, ºi nu. Uneori, versurile dera-iazã grav ºi irecuperabil, dintru visare,spre o realitate „neprelucratã” suficientinterior - din pricina unei patimi preamari faþã de realitate, a unei patimiascunse, dar cu „vergeturi” de febre ºipojaruri ºi boli care seacã omul, întruCuvânt… - vorbele nu mai pot rãmâneîn chinga metaforei, în cuibul rotitor delunã al metaforei, ºi dau pe dinafarã,înspumate precum cronica pripitã aunei ciume…ºi, deci, rãmân într-un „pedinafarã de templu”, ca zguri ale ime-diatului consemnat în ziarul/ediþia desearã…: „Apoi bombardamentul/ sis-tematic, agresiv, violent,/ trivial chiar,care-þi ameninþã/ fiece clipã ºi vrea sãte/ sustragã intimitãþii propunându-þi/ dela oferte mediatice/ la nurii zbârciþi aiprostituatei/ de pe trotuarul de alãturi”(cf. Singur, p. 11); „ªtiu dinainte motivul– banul/ cu care voi încãrca mâine notade platã” (cf. Noul Babilon, p. 52).

Alteori, însã, patima se resemneazã,parcã, întru reflecþie amarã, aparent„predatã”, neputincioasã… - ºi, abiaatunci, versul îºi intrã în matcã, abiaatunci capãtã forþe nevãzute, darmaiestuoase, cu „bãtaie” semanticãinfinit mai lungã spre un cer metafizicîntrezãrit, ºi deci, mai convingãtoaredecât „reportajele” pãtimirii grãbite –versul intrând întru fertila ambiguitate aregistrului arhetipal-simbolic: „S-a nãs-cut veacul cel nou/ ºi are deja privirileînroºite/ca o þeavã de tun,/ iar pasul îi enesigur, ºovãielnic” (cf. Mileniu bolnav,p. 88).

Mult mai multe sunt reuºitele poetice.Volumul marcheazã, încã din debut, oconºtiinþã hipersensibilizatã de trecereatimpului, de încheierea escatologicã aunui ciclu - personal ori/ºi cosmico-manvantaric, deopotrivã – deexercitarea prerogativelor „lumeºti” decãtre niºte forþe chtoniene decadente,satanice, care, parcã, grãbesc, bezmet-ic, prefacerea unitãþii lumii, într-opuzderie de „fãrâme” – în acel celebru„Totu-i praf…lumea-i cum este, ºi cadânsa suntem noi” – precum ºi alucrurilor cruciale (strãzi) în contracþii ºiminimizãri semantice progresiv-deri-zorii (uliþa plinã de gropi) - a luminii,în bezna care este semnul marii cezuricosmice dintre cicluri: „stradã pustie/frunze cãrunte se zbenguie-n / bãtaiavântului de toamnã/(…) mâine va fioare soare/ pe strada – dar ce zic eu”(cf. Fãrâme, p. 5).

Nici mãcar Eros-ul nu poate garantaefecte soteriologice clare – doar prelun-girea unei agonii, a unui blestem, prinpatimã ºi minciunã – rãmânând prefe-rabilã starea de singurãtate, ca starede regrupare a forþelor de rezistenþã(gândul ºi liniºtea), în faþa agresiunilormetafizice tulburi: „M-ai blestemat,iubito, sã/ port în carnea mea dorul cel/sãlbatic al mângâierilor tale (…)Binecuvântatã fie plecarea ta/Binecuvântatã fie singurãtatea/ ce mi-arãmas ºi în care/ sper sã-mi regãsescvreodatã/gândul ºi liniºtea” (cf.Despãrþire, p. 10). Din pãcate, nicimãcar „singurãtatea ºi liniºtea” nu oferã

garanþii soteriologice absolute – dim-potrivã, slãbesc forþele de împotrivirefaþã de saturnizarea lumii, noriidevenind schiþe ale delãsãrii/ plonjãrii/gravitãrii definitive în/întru zona chtoni-anã: „Când tãcerea va ajunge la tine/cuvintele mele vor fi/ bãtrâne ºi greoaie/ca norii purtaþi/ de vântul de nord”(Ademenirea tãcerii, p. 89). Totuºi,Nordul este locul Lui Dumnezeu…!!!Iar efectul soteriologic al Artei ºiPoetului sunt niºte realitãþi metafizicepe care social-economicul, Viþelul deAur, le-a corupt parcã irevocabil, ire-versibil – chiar dacã, uneori, „într-uncolþ o patã discretã, mãruntã/ rãmânedovada cã Poezia nu moare” (cf.Cavalcadã de silabe, p. 7) – dar „pata”nu conþine, ÎN SINE, luminã (poate doaro concentrare de avertismente…!), decinu (se) poate dãrui deloc, sau, celpuþin, nu poate oferi suficientã forþã deiluminare/revelaþie…!!!

Dincolo de aceastã minusculã spe-ranþã, iatã cum aratã Poetul, luciferizat,mercantilizat, vampirizat ºi, totodatã,adaptat la „social-economic” (numeleSatanei, în contemporaneitate…) – iar„adaptabilitatea” sa (ca formã de târgfaustic, întru modernitate) ºi„înþelegerea” sa sunt semnul para-doxalei „muþenii”/ impotenþe/ neîn-þelegeri spirituale (de fapt, al pactizãriicu diavolul…) – sunt semnele supremeale „ºanselor” de disoluþie a lumii-cos-mos: „Negustor de metafore, poetul/este fiinþa nãzuroasã ºi mândrã / exal-tatul care se crede ziditor,/ deºi ºtie cãhimerele lui nu mai au/ prea mare tre-cere pe piaþã./ Poetul nu e neadaptat ºineînþeles/ iar turnul sãu de fildeº s-aprãbuºit/demult./ Vai, poetul – acest mitºi/hãituit nemilos din cetate de un zeufrivol – banul” (Poetul, p. 9). Cel (dinnefericire pentru Omenire ºi Destinulei!) închinat la Viþelul de Aur iese din Mitºi intrã în starea de „hãituire”, adicã depierdere totalã a Centrului StabilSpiritual al Cetãþii-Cosmos.

Deci, încã o datã: de ce DanBrudaºcu scrie, acum ºi nu altãdatã,acest volum? Pentru cã AutenticulPoet (am spune, în condiþiile lumiiactuale: „Rãtãcitul de Lume”…!!!), cel„neadaptat”, cel ne-târguit cu Satana,deci responsabil de Cetate – îºi dãseama cã Poezia a rãmas, totuºi, prinneºtiuþii ei devoþi ºi templieri – dacã nuo soluþie soteriologicã sigurã, mãcar omodalitate de avertizare, de sem-nalizare, cãtre Spiritualitatea Omenirii(câtã va mai fi rãmas neatinsã deciumã…) – cã escatologia, „plinireatimpului” hristic - ar putea sã se pro-ducã nu numai sub formã de dezastrupenibil, ci sub o formã mult mai „ele-

gantã”, mai umanã, mai…promiþãtoarenu de „mode” („ofertele, ºi ele în pas cumoda” – cf. Singur, p. 11), ci, eventual,de iluminãri-revelaþii ale Eului NostruCosmic Autentic ºi Generos/Autosacrificial…

Mãcar ºi pentru aceastã luciditate, fieºi pentru aceste semnale de alarmã,atât de acute – confirmând, „sottovoce”, cã mai existã funcþia de Poet-Hristos – volumul lui Dan Brudaºcu tre-buie sã fie citit cu empathie, cãci nedescrie, de fapt, condiþia noastrã trag-icã ºi soarta noastrã posibil cata-stroficã… Iar chipul Poetului este, prinîncruntarea lui extrem îngrijoratã, antic-iparea unui verdict sinistru, dar meritatde Omenirea actualã…Dacã nubinevoieºte sã iasã din inerþia maladiv-autodistructivã… Din starea de CIUMÃ!

Adrian BOTEZ

Marian Rãdulescu

Istorioarecu miroazneºi crustã

În plinã nebunie a programelor TVcare pun la zid - din ce în ce mai abitir -nesocotinþa pe care o manifestãm înalcãtuirea meselor zilnice, sufocaþi deproblemele de serviciu, ba, ºi mai mult,de eventualul colãcel de grãsime, carene reaminteºte la fiecare pas cã „da,mâine trebuie sã mãnânc cu mai multãgrijã”, pare sã uitãm voit nume celebreîntr-ale „bucãtãriei”. Sã îi punem aºadarla zid pe Anton Pann ori Pãstorel, peSadoveanu ori pe Kogãlniceanu plusNegruzzi? Ori vreþi sã ne uitãm ºi maideparte-n cronici?

Bucatele – pentru unii curatmeºteºug de aþâþare a simþurilor, dereîmprospãtare a unor amintiri uitate-nvreun cufãr, pentru alþii prilej de discuþiisavante ori de concursuri (care de caremai nãroade). ªi cât am urât vorbaceea bãtrâneascã !... Or trece toate prinstomac, dar acu’ depinde... ºi de stom-ac ºi de al sãu antrenament, ºi de gâl-ceava stomacului în faþa bunului echili-bru... Sã îi scoatem din discuþie peMiticã ºi Costicã, mãcar pe moment.A... Cine sunt cei doi? Îi cunoaºteþifoarte bine – cei care merg pe litoral casã încropeascã în sânul familiei un grã-tar printre buruienile de la margineaºoselei, cei care, cu acelaºi grãtar, suntîn stare sã se încurce-n vorbe tocmaisus... ridicaþi la cer (a se citi acoperiºulblocului !) de nerãbdarea de a desfacepurceluºul, mai disciplinat spus - „petulde plastic” – adicã berea. Fireºte, aveþidreptate: Miticã ºi Costicã s-ar simþi

fericiþi în multe alte variante(pseudo)existenþiale. Totuºi, am fostcât am putut de tranºant: sã îi lãsãmdeoparte !

Iar atunci, neplimbatã din cabinet încabinet medical, tradiþia noastrã culi-narã iese la ivealã îmbietor... Printrealtele, mi-aduc ºi acum aminte cu marebucurie de emisiunile lui Radu AntonRoman, adevãrate spectacole culinar-culturale ori de clipele petrecute alãturide acesta (din pãcate doar imaginar),odatã cu lectura monumentalului volumBucate, vinuri ºi obiceiuri româneºti. Eibine, nu cu mult înainte de începutultoamnei, am primit spre lecturã o carteuºor ciudatã ºi, totodatã, îndrãzneaþã.Recunosc, strict bio-bibliografic, despreautor nu aº putea spune prea multe. Cutoate acestea, Marian Rãdulescu va fiunul dintre numele pe care de acumînainte le voi urmãri îndeaproape,graþie felului potrivit de a amestecavorba dulce cu utilitatea efectivã pecare o propune cartea de faþã. Mai con-cret, prin intermediul Editurii „Raluca”,Marian Rãdulescu reface traseul unoristorioare „cu miroazne ºi crustã”.Combinând ceva din savoarea limbii luiSadoveanu cu felul uºor mai pragmatica lui Pãstorel, autorul pare a fi demnulcontinuator al lui Radu Anton Roman.Probabil buzoian, semnatarul rândurilorpare sã fi avut tragere de inimã atâtcãtre marea „curte a miracolelorbucãtãriei tradiþionale româneºti”, cât ºipentru acea bucurie a co-împãrtãºirii.Reþetele prezentate nu sunt deloc difi-cile pentru omul modern. Pentrurealizarea bucatelor promise, MarianRãdulescu aduce în prim-plan mareaexperienþã a oamenilor pe care probabili-a îndrãgit cel mai mult de-a lungulvieþii: ciobanii. Aceºtia sunt prezentaþiaproape ca niºte magi, pãstrãtorii unorsecrete milenare, ce pentru o clipã înþe-leg sã oficieze ritualuri purtãtoare desensuri în imediat. Întâlnirile dintreaceste figuri reînviate în mintea autoru-lui recompun o lume ademenitoare, olume deopotrivã a palpabilului ºi a clipeide graþie.

Reþetele sunã când simplu, cândextrem – ademenitor: bulzul dePenteleu, tochiturã mãcelãreascã a laBabeº Mãcelaru, pui ca la Pietroasele,„Pãstrãvii” lui Gheorghe Moagher,plãcinta lui don’ ‘nvãþãtor de laNegoºina, mãmãliga, cronþonelele luiMoº Ghiþã, facere de vin pelin ºitãmâioasã, ciorbã ºi fripturã de „raci”,etc. Fireºte, cum am lãsat sã se înþe-leagã, toate acestea sunt împresuratede snoave, de întâmplãri, situaþii ceprovoacã râsul sãnãtos. Cele extremserioase se îmbinã fericit cu cele ce þinde cotidian. La urma urmelor, dupã cumzice ºi autorul, „Mâncãrurile acestea auun secret al lor, cã din te miri ce, iese ohalealã aºa delicioasã, dar mai alessãnãtoasã ºi nu grea ca a noastrã. Sespune cã secretul este focul la careeste fãcutã mâncarea, foc tihnit dinlemne groase ºi puþin verzi, cã nuaveau timp sã se usuce. Sau fumulcare învãluia vasul ºi pãtrundea înmâncare în timp ce fierbea. […] Eu,umil gurmand cãlãtor, zic cã ingredien-tul lor secret este dãruirea, meticulozi-tatea ºi dragostea cu care se apucã eisã facã o treabã”. Ei bine, aceastã tri-adã o regãsim ºi în propunerea sem-natã Marian Rãdulescu: iubire deaproape, hãrnicie, armonie.

S-aveþi poftã!Marius MANTA

septembrie 2009

autori ºi cãrþi

7

• Maxim Dumitraº

Cît un copil de micRecitat la Festivalul Internaþional Lucian Blaga,

Cluj-Napoca 2009

E lumina ce-n gura mea adoarme de apele energetic limfaticeluaþi, luaþi ºi beþi ºi spãlaþi-vã ochiide culcat nu m-am culcat cu nici un bãrbatputeþi gusta din trupul meu nears depatimile iubirii. Ce cuvînt! Cît Dumnezeu de mareCe Dumnezeu, cît un copil de micCe mic înoatã în apele energetic - limfatice veniþi, luaþi, mîncaþi! Trupul meu este depîine caldã. nu-l pot atinge decît prunciiapoi adorm visînd la ...visul deEnt-FernungAm avut un tatã spune primul peºte-copilînota în Ent-FernungEnt-Fernung, Ent-Fernung, Ent-FernungAm avut un tatã spune al doilea peºte - copilînota în esti gar einai esti gar einai; esti gar einai; esti gar einaiam avut un tatã spune al treilea peºte-copilînota în „ceva”, „ce-va”, „c-e-v-a”nu-l vedea nimeni afarã de fiinþa peºte-copiltatãl meu, le-am replicat celor trei peºte-copiltatãl meu împrãºtie unde de luminã în lumepe oriunde mã duc îmi adulmecã paºiiîmi numãrã lacrimile din jurnalCe anume este Ent-Fernung, Ent-Fernung, Ent-Fernungce logos sã-nsemne esti gar einai; esti gar einai;esti gar einaidar „ceva”, „ce-va”, „c-e-v-a”?al meu tata -----e lumina ce-n gura mea adoarmede apele energetic-limfaticeluaþi, luaþi ºi beþi ºi spãlaþi-vã ochiide culcat nu m-am culcat cu nici un bãrbatputeþi gusta din trupul meu nears de patimile iubirii. Ce cuvînt! Cît Dumnezeu de mareCe Dumnezeu cît un copil de micTatãl meu e vînãtorvîneazã energiile mele neuronaleprin pereþi descentraþi de vecini tatãl meu vrea sã arate cã„et pondus, et colorem, et alias omneseiusmodi qualitatesque in materia corpora sentiuntur,ex ea tolli posse, ipsa integra remanente:unde sequitur, a nulla ex illis eiusnaturam dependere”sirenele nu ajung în copacul cu azalee!

M-ai cãutatÎmi amintesc - erai frunzacãzutã toamna la pãmîntºi ce pamînt, cîtã trudãºi ce frunzã, cîtã artã!Îmi amintesc, mîngîiam cu sufletulverdele unduios al pãdurilor duh din duhul tãucobora peste lunã în noapteatunci, atunci, a-tunciam ridicat frunza degete am lipit-o de palma meaeram eu.............am mers mai departe prin lumeºi-am mîngîiat dealurileºi-am mîngîiat apele, am mîngîiat......stelele toate cîte existã în noaptede unde, de unde, Doamne,sã-mi vinã bucuria ºi glasul, ºi privituldacã nu din bucuria tadin felul tau de...din felul tãu...!M-am uitat la pãmîntºi pãmîntul m-a durutm-a durut frunza degeteridicatã...atunci...în noaptem-a durut memoria urmelor dar tu, doar tu, doooar tu, mi-ai înãlþat privirea la cercerul n-avea amprentaamprenta judecãþilor mele

ºi-am auzit, am auzit limpedevuietul tãu de iubire ce-mi strigaNU!Am privit negura adîncã dincolo de chipul prim Ce gol! Cîtã îndepãrtare!vuietul tãu de iubire-mi strigaNU!din NU mi-am descoperit faþa sub alintul cuvintelor taleUnde, unde sã mã ascund, DoamneÎn ce colþ de lumeîn ce zbor de pasãresub care stîncãsub ce vîltoare de apã?Mi-am lãsat paºii pe nisipul fierbinteºi-am sperat, am sperat...ca urma mea sã fie umbra uitatã a memoriei tale.M-ai cãutat, m-ai cãutatÎn cel mai adînc colþîn propriul meu mine.M-ai cãutat!

Pumn de cuvinteNu sînt decît un pumn de cuvinteSOAREsolare cuvinte ºi zeul din mineo, soare, cum cîntãte aud, te aud ºi te vãdîn casa memoriei melete vãd , te simt, te simto, zeu nemuritor al fiinþeiºi cît te strig, soare,ºi cît te chem din înaltîmi resfir în faþa ta pletelecopilãriei ca tu sã le mîngîiO, soare, soare al meuîmi desfac degetele prin frunzelemîngîiate de tine sã simt umbra respiraþiei taleluminã vie ºi rece, o, soare,astru al fiinþei meleîmi las cãlcîiele goale pe luminata, abia s-o ating, s-o sorbte simt, te aud , te ºtiucum dãnþui în mineSOARE- pumn de cuvinte -Eu!

Grãdina cu sunetePlouã. În grãdina cu suneteplouãpicurii cad pe sunetele trandafirapoi, ca un dans nupþial,se unesc cu iarba, copaciiflorile... plouãde jur împrejur e spitalulîmi amintesc. Atunci am rîs la lunãsîngele þîºnea din mamaca inflorescenþa unui nufãr roºueu, eu rîdeam sunetelor lunãºi plouã. În grãdina cu sunete plouãSimeon urlã la luna lui sînii asistentelor poarta lorazepamlorazepam , grãdinã în floaregrãdina cu sunete este a meamã întîlnesc cu soareleintru în casa memoriei luiºi plouãacolo, dincolo de acolo, în casa memoriei îmi amintesc sunetele intime fiinþei meleSOARE Acum ºtiu, ce mult te-am iubit, Tata!

septembrie 2009

poesis

8

C. D. ZELETIN

LuciaDãrãmuº

Taie poalaºi fugi…

În orele de reverie lexicalã, încerc sã reconstitui felul de avorbi al mamei. Vorbea firesc, nu mult ºi totdeauna din nece-sitate, avea însã ceva numai al ei care-mi scãpa ca printr-obreºã secretã a ecranului receptãrii. Folosea când ºi cândproverbe ºi zicãtori, dar deprinderea aceasta o aveau ºi alþii,mai ales în Moldova. Faptul de a fi fost învãþãtoare o silise lavorbirea esenþializatã mai mult decât la vorbirea elementarã.

Instruitã deopotrivã prin învãþãturã ºi prin norma moralã,exprimarea ei nu era totuºi o practicã a conºtiinþei de limbã.Nu mi-am dat niciodatã seama în ce mãsurã însuºirile ei înaceastã privinþã coborau dintr-un îndelung exerciþiu didacticori din vocaþie. Nu cãuta sã aparã în vreun fel prin alocuþi-une. Proverbele ori zicãtorile nu veneau din afara fãgaºuluilimbii, ci îi erau elemente de structurã, ivite de la sine, nu dinvreun interes privitor la cromaticã. Forjate în minte odatã cufraza, ele nu se adãugau asemenea ornamentelor ºi, în oricecaz, nu-i alterau aticismul. Nu-ºi asculta cuvintele, cu atâtmai mult n-o interesa efectul lor, altul decât cel al comu-nicãrii. Cu o virtuozitate oarecum misterioasã, ocolea loculcomun, ceea ce avea drept urmare surpriza. Venind odatãvorba despre avere, a replicat cu un proverb pe care nici nu-lauzisem pânã atunci, nici nu l-am mai auzit de atunci:averea-i cãþea uºãrnicã ! Altãdatã am tresãrit când averea,omonim, trimitea în altã parte: Avere-ai cinstea fasolei în ziuade Paºti ! Infinitivul a avea, avere era folosit aici la modulimperativ, ca o imprecaþie…

Dar eu la o altã expresie paremiologicã a mamei vreau sãmã opresc, ºi anume, la: Taie poala ºi fugi ! Dacã nuizbuteºti sã-þi desprinzi poala prinsã de spinãriº, tai-o ºipãrãseºte îndatã locul întâmplãrii. Îndemnul e simplu ºi nutrebuie sã-i mai explic înþelesul imediat. Dar dincolo de reco-mandarea debarasãrii urgente, existã un tâlc filozofic pe carenumai contextul, poate chiar geniul utilizãrii, îl relevã, ºianume: ia distanþã, cu orice preþ, faþã de Rãu. Dacã, în drumspre miez, decojim noþiunea plurisemanticã de Rãu, dacã-ineutralizãm, de pildã, ura, orgoliul, invidia, fãþãrnicia, minciu-na, nedreptatea etc., împotriva cãrora se poate lupta,rãmâne un rezidiu pulsatil, care este puterea de contagiune,împotriva cãreia n-ai cum sã lupþi decât sustrãgându-te,decât fugind, introducând între tine ºi mãduva otrãvitã aRãului izolatorul care e distanþa. Nu e vorba despre defetismori laºitate. Tai poala hainei, o pãrãseºti în dinþii mãrãcineluiºi fugi, în speranþa cã Zicãtoarea e un elogiu adus puritãþiimorale ºi aminteºte principiul iniþiatic Noli me tangere ! Nu teamesteca în impuritãþi, pentru a rãmâne curat, cãci Rãul emolipsitor prin simpla atingere, graþie cãreia îºi extinde con-tinuitatea. Nu tranzacþiona cu Rãul, ci mai curând fugi de el,cãci eºti slab ºi cazi uºor în ispitã, cu atât mai mult cu câtRãul este seducãtor în timp ce Binele e limfatic, Rãul esteexpresiv, Binele e ºters, Rãul se cuibãreºte lesne, Binele secultivã cu efort.

Dacã tai poala ºi fugi nu înseamnã cã ai pierdut bãtãlia, cidoar cã ai câºtigat-o în alt chip. Nu-i nici elogiu adus pasivi-tãþii, ci aplicarea unei tehnici de luptã pasivã, deci tot luptã,chiar dacã nu-i înfruntare. Aspectul activ aici se retrage înconºtiinþa veghii la pãstrarea puritãþii sufleteºti.

O rudã a „tãierii poalei”, deci tot fugã, oferã ºi dinamicaonomasticii Rãului. O simplã rostire a numelui, de pildãDiavolul, poate fi luatã drept invocare. Pronunþarea numeluicreeazã riscul de a primi rãspuns din partea celui cesocoteºte cã a fost apelat ºi cum, pe de altã parte, omul tre-buie totuºi sã numeascã, în conversaþiile sale cu semenul,numele Aceluia, a fost gãsitã soluþia înlocuirii numelui cu unsinonim în care Rãul sã nu se recunoascã. E trucul empirical izolãrii prin eufemizare. I se vor da, prin urmare, alte nume:Ducã-se pe pustii, Ucigã-l toaca, Împieliþatul, Benga etc.Asta merge o vreme, pânã când Cel Viclean îºi descoperãnoul nume, iar bietul om e silit sã nãscoceascã un altul…Viteza primenirii (turnoverul, cum se spune astãzi cu unanglism ce a prins mai ales în ºtiinþã) acestor poreclemãsoarã rapiditatea prin care Împieliþatul se informeazã…

septembrie 2009 9

poesis

A apãrut de curând, la editura Polirom, varianta românã avolumului de povestiri scrise de marea poetã americanã SylviaPlath, Johnny Panic ºi Biblia Viselor (în traducerea AnacaoneiMîndrilã-Sonetti). Ortografia titlului este, sper, doar din negli-jenþã (nu ºtiu cât de scuzabilã) contaminatã de regulile limbiiengleze, cea care te obligã sã scrii toate cuvintele dintr-un titlu,cu excepþia conjuncþiilor, prepoziþiilor ºi articolelor, cu majus-cule. Ultimul cuvînt din titlu nu are de ce sã fie scris cu majus-culã în româneºte, nefiind un nume propriu în sine, ci doar partea unei sintagme dintr-un titlu.

Numele Johnny Panic, deºi s-ar fi putut traduce uºor, este înmod inspirat pãstrat ca atare, pentru cã toate variantele posibileîn românã ar fi plasate prea mult în zona ludicului senin, adiminutivului banal ºi util, ceea ce nu s-ar potrivi universuluiSylviei Plath. La fel ca Lady Lazarus, Johnny Panic devine unnume aproape talismanic (o ziaristã de la România liberã a gãsitpe internet chiar o trupã punk cu acest nume), ecourile sale aso-nantice redând la nivel formal miºcarea acceleratã a spaimeieterne ºi fãrã leac.

Coperta volumului, un colaj de imagini ºi desene, marºeazã,aºa cum o fac toate articolele ºi recenziile la cãrþile Sylviei Plath,pe temele în primul rând vandabile ale vieþii ºi operei sale: ne-bunia, moartea, violenþa, rafinamentul, creaþia. Tehnica colajuluinu era deloc strãinã poetei, autoare ea însãºi de o astfel delucrare, pãstratã cu grijã la biblioteca colegiului Smith,Massachusetts, unde a studiat poeta. Totuºi, tenta suprarealistãa asocierii imaginilor corespunde mai degrabã poeziei, decâtpovestirilor, care, deºi sunt traversate de curenþi subteraniîntunecaþi, nu se ridicã, dupã cum s-a observat de multe ori, laeterul incandescent al poeziei, adevãrata chemare a SylvieiPlath.

În orice caz, fapt dovedit de jurnalele sale, poeta însãºi amizat, în cea mai mare parte a existenþei sale, mai degrabã peprozã, decât pe poezie, pentru cã proza îi dãdea iluzia unui locmult mai generos de desfãºurare. În schimb, eseul „O com-paraþie”, publicat pentru prima datã în iulie 1962, deci cu câte-va luni înainte de marea descãtuºare creatoare ce a dus lacapodopera Ariel, ne-o aratã pe poetã invidioasã pe artaromancierului care „are tot timpul din lume”, dar deja mãrturisin-du-ºi cvasicapitularea în faþa nesupuselor sale metafore.„Poezia e mândrã”, spune acum Sylvia Plath, cu seriozitate ºidevotament.

Pentru un cititor nefamiliarizat cu poezia Sylviei Plath, darcare are lecturile de bazã fãcute, povestirile (la fel ca romanulei) pot uºor declanºa conexiuni cu proza lui Salinger. Cinismul,distanþa, blocajul, obsesia, sufocarea, plictisul, depresia,înstrãinarea, suicidul, toate sunt prinse într-o þesãturã aparentcalmã, benignã, tulburatã doar rareori, dar semnificativ, deprezenþele subliniate cu litere cursive ale unor cuvinte ce devinneliniºtitoare prin repetiþie ºi care fac legãtura între planurileexterioare ºi cele interioare, separate uneori în mod alienant(vezi, de exemplu, cuvântul „rece” din Scumpiþica ºi oameniiburlanelor).

În schimb, atunci când reciteºti proza Sylviei Plath dupã anide studiere a operei sale în ansamblu ºi dupã o tezã de docto-rat despre poezia ei, capeþi abilitatea de a reacþiona automat laacele puncte de intensitate (anumite cuvinte, imagini, sintagme)din care se pleacã, pe niºte fire nevãzute, dar ineluctabile, din-spre prozã cãtre poezie. Lectura devine un proces analogicreactivãrii unor vechi dureri: tratamentul cu electroºocuri aleroinei din Johnny Panic ºi Biblia viselor se leagã de morþile ºiînvierile incandescente ale personajelor poeziei (cea mai cunos-cutã fiind Lady Lazarus, deºi nu e singura din aceastã cate-gorie); moartea dlui Prescott este o notaþie încã neesenþializatãa percepþiilor aproape indescifrabile din poemul Berck-Plage; ºitot aºa. La traducerea povestirilor, dacã nu eºti conºtient detoate aceste corespondenþe, poþi pierde la nivel stilistic, lucrucare se întâmplã, pe ici, pe colo, ºi în prezentul volum.

Problema cu Sylvia Plath este cã, indiferent de cât de experi-mentat cititor ai fi, al ei sau al literaturii în genere, continui sãrãmâi mut în faþa absolutei, aproape violentei sinceritãþi a trãiriipoetice care iese la suprafaþã ºi în aceste povestiri, înmomentele halucinante ale „purei lumini a panicii”, singura careîi oferã scriitoarei acces pe teritoriul lui Johnny Panic, demonul,zeul, tatãl, moartea, spectrul, fiara care ºi acum se uitã la noi dedupã luna, arborii de tisã ºi sîrma ghimpatã ale unei mari poezii.

Elena CIOBANU

Sylvia Plath în„lumina purã

a panicii”Cu mâinile

la ochi

Eu, care am scris Cartea Morþilor,

Înnebunind de plãcere,

Eu, care l-am sprijinit pe Shakespeare

Pentru a vã inventa pe voi

toþi cei ce vã uitaþi acum la mine,

Eu, care i-am dictat lui Dumnezeu

Aºezarea stelelor, dupã Cartea Nescrisã,

Vã spun cã nu mai este nimic de fãcut…

…ªi poezia mea, cu mâinile la ochi,

ca Ezra Pound…

Fregata

de alamã

Eu care am plâns la despãrþirea mãrii

De ochii lui Christos… Cum sã ajungi

Acea fregatã plinã de lucrurile lumii,

Ce-ndepãrteazã timpul încã de atunci ?…

Cum sã atingi cu semne muritoare

Râpa albastrã, pânze reci de cearã,

Pe care o ºtiu ºiruri întregi de Lume

ªi-n care ele se roagã ºi coboarã,

ªi îi stau acolo limpezi ca tãcerea

Ce se strecoarã între douã veacuri…

Doamne, Fregata-de-Alamã verde albastrã

Pluteºte deodatã pe mai multe mãri ºi lacuri…

ªi ce se întâmplã ? Semnul e de cruce

Cel al curenþilor, se ce repetã-n jos

ªi iatã, ne urcãm ºi noi acum în cerurile Crucii

Eu, Care am fost la despãrþirea mãrii

de ochii lui Christos…

Cum arãtau Ei

Ei, care au plecat mai de pe acest pãmânt,

Lãsând în urmã mari oraºe,

Mãri ºi constelaþii ce se vedeau în acestea,

Când ºi ele erau pe moarte,

Ei, Doamne, cum arãtau Ei,

Alãturi de acele femei frumoase

Înviorate subit acum

De umbra mortuarã a atâtor veacuri

ce au trecut?…

Boala

Sitarilor

ªi ce dacã acum nu mai însemnãm nimic,

Dupã ce au trecut veacurile în care ne-am uitat

Unii la alþii prin lentila morþii

Pe care aici o exerseazã acum

în faþa noastrã copiii?

- Doamne, acest cârd de sitari,

Ce roiesc deasupra noastrã ca albinele,

Scuipând cerul din ei

Vor dã-l aducã singuri aici pe pãmânt…

Cum faci ca mãcar

un poem

sã nu-þi putrezeascã

1.Îl aºezi într-un mic sicriu de argint

Uºor cât un fluture,

Plin de excrementele consoanelor ºi ale

Vocalelor lor pubere

2.Îl aºezi în aburul acelor excremente,

Dupã ce el a fost vizitat de furnici

Spre incinerare

3.Apoi îl aºezi în excrementele Aerului,

ªi te închini, pânã el devine un

Sfânt…

Sãrutul

Angliei

Iarãºi au cãzut sitarii aurii ai verii,

Cei ce nu vin niciodatã vara, ca un

Calambur mortuar al anotimpurilor, învãþând

Stema regalã a Angliei, toamna târziu, seara

Unde îºi depun miresmele aripilor spre a oferi

Marelui Regat religii. Oasele verii se rup

sub religia acestui

Zbor. Priviþi ! Se înclinã acum planeta, datoritã lor,

Celor ce nu vor mai trãi, dupã sãrutul Angliei…

FlorinMuscalu

• Marius Crãiþã Mâmdrã - Dolce TV

Postume

prozã

septembrie 200910

Zi-i, bã, care-i treaba cumanifestele?... Credeai cãscapi de mine, chiar ºi-nFerentari? ªi-n gaurã de ºarpete gãsesc. Burtã Multã îºiscosese ºapca ºi-o aºezase pebiroul directorului, ca pe un tro-feu, ºi o mângâia din când încând ca pe un animal de com-panie. Avea oarece problemecu scaunul. Directorul ºcolii eracam pirpiriu ºi nu prevãzuse cãburtosul cu epoleþi va pune laîncercare obiectul. Pãþit, proba-bil, muntele de grãsime sestrâmba rãu de tot atunci cândscaunul, greu încercat, scârþâiala cea mai micã miºcare a sa.Când auzea scârþâitura, BurtãMultã arãta ca un ins fatalistaflat în pragul unei mari drame.Juca rolul personajului dinpovestea aceea cu drobul desare. Mai erau ºi alte scaune înbirou, dar visase probabil toatãviaþa lui sã stea pe un scaun dedirector, motiv pentru careînfrunta posibila cãdere de pescaun ca un adevãrat erou…Hai, zi-i, cã n-am toatã ziulica ladispoziþie pentru conversuit cutine. Mai sunt ºi alþi bagabonþicare mã aºteaptã… Adevãrulera cã nici scaunul directoruluinu mã ajuta. Scârþâia cescârþâia, dar nu aplica loviturafatalã. Mã aºteptam sã-l vãd peBurtã Multã lat, lângã birouldirectorului, printre picioareleîmprãºtiate ale scaunului. Îmi ºiimaginam cã este chematãambulanþa, ca sã-l culeagã depe jos. Dar ce ambulanþã?Dacã ar veni ºi zece brancar-dieri croiþi pe mãsura directoru-lui nostru, tot n-ar reuºi sã-lridice. Uite, cred cã n-ar fi rãusã propun pentru cutiuþa cusugestii ºi reclamaþii a Miliþieidotarea ambulanþelor cumacarale. Dar cum Dumnezeuva intra macaraua în birouldirectorului?... Te-a furatpeisaju’, ã? Vrei sã-þi treci încartea de onoare a vieþii faptulcã ai avut norocul sã stai înbiroul directorului, înfruntându-mã pe mine, ai? Bine… Atunciîntoarcem foaia ºi stãm devorbã altfel… Când a dat sã seridice, scaunul a deranjat auzulcu semne de mare hãrmãlaiede scârþâituri; dar n-a cedat.Burtã Multã a rãmas încre-menit, în poziþia aº vrea sã mãridic, trãgând discret cu ochiulcãtre scaun. ªi-a priponit uºormâinile pe birou ºi, strâmbân-du-se, scrâºnind din dinþi, a-nceput sã se ridice milimetru cumilimetru. Scaunul nu maiscârþâia; scâncea ca un copilneajutorat. Când a ajuns la ver-ticalã, a oftat aproape uman, cao osânzã eliberatã, ºi a aruncatcãtre scaun priviri de fiarã.Dintr-o clipã în alta mã aºtep-tam cã-l va face þãndãri pentruîndrãzneala de neiertat de a-lpune într-o situaþie delicatã peel, miliþianul care purta pedegete tot cartierul. Când uºabiroului s-a deschis, am ºtiutcã, din fericire, scaunul care,ce-i drept, nu mã ajutase preamult, va scãpa cu viaþã.Directorul s-a apropiat ºi i-aºoptit la ureche: „ªtiþi, e un

copil ºi cred cã nu puteþi staastfel de vorbã cu el, decât înprezenþa pãrinþilor lui…” Ceidoi, având probabil pragul audi-tiv ceva mai ridicat, nu-ºi imag-inau cã eu aud ce vorbesc.Osânza în albastru a rãmaspuþin descumpãnitã, agãþându-se, pentru câteva clipe, de un„Cum adicã?”… ªtiþi, zice direc-torul, copiii sunt sensibili ºiorice discuþie de acest genpoate avea urmãri. Am ºi eu,aveþi ºi dumneavoastrã copii ºicred cã… Dumnezeule mare!Ha, ha, ha! Directorul eraîngerul meu pãzitor! Omul caremereu tuna ºi fulgera, de parcãera trimisul pe Pãmânt al luiGebeleizis, zeul tunetelor ºi alfulgerelor, din câte ne-a spusproful de istorie, îi dãdea cu flitlui Burtã Multã, marelui BurtãMultã… Aºa carevasãzicã, tedai cu puºlamalele, nu sprijiniautoritãþile… Furiosul seînroºise în aºa hal, încât amcrezut cã o sã-i ia osânza foc,dintr-o clipã în alta. Vãzusemcâteva incendii, oameni pârjoliþide flãcãri, dar cred cã pentruBurtã Mare nu era mai confor-tabil sã fiarbã în suc propriu.Când ºi-a luat ºapca de pebirou, a aºezat-o pe cap, capeste o masã de carne arun-catã pe foc mic ºi, înainte de atrânti uºa, mi-a strigat pesteumãr: „Las’ cã te dau pe mânaspecialiºtilor, viperã spurcatãce eºti! O sã spui ºi despremanifestele pe care le-ai suptde la mã-ta!...” ªi pentru catacâmul surprizelor sã fie com-plet, directorul mi-a întins unpahar cu apã. M-a luat uºor demânã, m-a ridicat de pe scaunºi mi-a spus ca unui prieten:„Cred cã n-ar trebui sã teamesteci prea mult în treburileoamenilor mari…” Adevãruleste cã erau frumoase mani-

festele, iar Burtã Multã avea totdreptul sã ºtie, îmi ziceam eu,care sunt talentaþii aceia care lerealizaserã. De pildã, toarãºulmare despre care noi învãþampoezii frumoase la ºcoalã eradesenat cu un cârnaþ în gurã ºii se recomanda: „Crapã singur,crãpa-þi-ar sã-þi crape!” Toarºalui era desenatã într-o bãrcuþãpe care scria: „Scufundã-te,scorpio!” Alt bileþel îmi mergeadirect la inimã, pentru cã ziceacam aºa: „Nenorociþilor, l-aþiomorât pe Onuþ!”… Ajunsesevestea tocmai în Ferentari. ªitocmai în vreme ce noul profe-sor de muzicã se chinuia sã nepatrioþeascã, insistând pe liniamelodicã Partidul, Ceauºescu,România, pe sub bãnci circulauvesel aceste manifeste. Iarnesimþiþii, în loc sã fie cuceriþide vers ºi muzicã, se distrau demama focului. Am crezut cã ºi-ar dori sã se prãbuºeascã toatecerurile peste el, când a dat cuochii de primul manifest. Aveaproful o moacã de condamnatla moarte. A ridicat spre ochimanifestul cu deliciosul cârnã-cior ºi n-a putut rosti decât atât:„Mâna ta, Z! Am auzit despretine…” Mã iubea nespus demult în clipa aceea; era clar.ªtia la poarta cui bate talentulde pictor de manifeste. M-amuitat ºi eu, ca omu’, ºi chiar m-am amuzat. Era o reacþie laprima vedere. Îl invidiam peartist ºi mai cã mã mândream,pentru cã mi se aºezase peumeri povara acestei gloriiestetice. Când, stingherit, areluat începutul refrenului,interpretând un solo decucurigu, privindu-ne, a realizatcaraghioslâcul situaþiei, a luatcatalogul, cârnatul cu toarãºulºi dus a fost…

În zadar încercam sã explicinºilor care mã eroizau cã n-am

pic de talent la desen, cã suntbâtã la încropit vorbe careamuzã lumea, pentru cã nimeninu mã credea… Hai s-o luãmîncetiºor, pentru cã noi nu sun-tem de la Miliþie. Eºti un puºticu mintea de multe carate ºiînþelegi care-i diferenþa… Eu,nimic. Întreb totuºi din ochi.Întrebarea era vagã rãu. Puteasã fie ºi ceva de genul „când vafi prãpãdul lumii?”… Bãieþii,cam bãtrâiori, dar oameni custil; stilul lor. Spre deosebire deBurtã Multã, aveau ºi unghiiletãiate. Unul chiar m-a surprins.ªtia sã stea grav, cu mânadreaptã aºezatã teatral, frunte-bãrbie, de credeai cã din clipãîn clipã va slobozi o înþelepciu-ne ultimã, de guru sanctificat,aidoma profului nostru dematematici… Cum a fost cuhârtiuþele alea?… Eu, surprins;foarte surprins. Dau liber lamoacã sã joace rolul mariimirãri. Care hârtiuþe?... Indiviziierau croiþi, recunosc iar, puþinaltfel decât Burtã Multã. Depildã, cugetãtorul cu o parte dinpalmã aºezatã savant pe fruntea zâmbit ceva în genul „auzi,puºtiule, e ceva creier încãpãþâna asta a mea, nu þi-aidat seama?” Celãlalt, mai te-restru, a rezumat dezamãgireaîntr-un zâmbet acru… Vremdoar atât: cine a fãcut mani-festele, cine te-a pus sã learunci pe stradã!... Oho! Stilaþiiîºi pierduserã rãbdarea… Clar:o bãgasem pe mânecã. Ies înscenã, în rolul personajului sin-cer: „Care manifeste? Care…”Bãi, þâcã, uite despre ce estevorba… Atunci am simþit cã egroasã de tot chestia. Pe bãieþiîi furnicau palmele. Mi-am adusaminte de nea Onuþ, care-mispusese cã prima oarã scã-pase de fraieri ameninþându-icã, dacã nu-i dau drumulacasã, o sã… ªi chiar ca neaOnuþ am zis: „Dacã nu-mi daþidrumul acasã, o sã daþi dedracul cu unchiul meu de lapartid!”… Strategie pe termenscurt, evident… Dacã nu þineafigura, mai rãmânea sã le spuncã mã trag de ºireturi cuDumnezeu. Stilaþii au fãcutochi. Gânditorul profund aînceput sã-ºi aºeze gulerul lacãmaºã, în vreme ce terestrul atresãrit de parcã l-aº fi picuratcu smoalã din iad. Formula luinea Onuþ funcþiona de minune,precum Sesam… deschide-te!... Profundul începe sã aibãaltfel de curiozitãþi. Zice,aproape prietenos: „Careunchi?”… Nu mã grãbesc. Stau

pe îndelete de vorbã cu neaOnuþ, mã consult, pun tot felulde întrebãri suplimentare ºi,dupã o vreme, fac semnul su-gerat de prietenul meu drag.Aºez arãtãtorul pe o direcþievecinã, foarte, foarte aproapede Dumnezeu… Stilaþii facschimb de priviri. Eu, stãpân pesituaþie; de spaimã… Profundulse trezeºte primul dinbuimãcealã ºi se aºazã cuzâmbetul între ironie ºibunãvoinþã: „Unchiul are unnume?”… Of, al dracului unchi.Cum l-o fi chemând? Frun-zãresc în minte câteva paginidin cartea de telefon ºi nu-mipicã nimic de soi pe limbã. Daudin nou buzna peste nea Onuþ,ocupat pânã peste cap, dinco-lo, cu trãsnãile celeilalte vieþi.Isteþ nea Onuþ; ca de obicei. ªifoarte disponibil la manevre degenul ãsta. Pricep dintr-oprivire despre ce-i vorba ºi lezic, tot din ochi, stilaþilor:„Regret. Sunt ºi secrete pelume”. Dar îi privesc, pentru cãn-am altã variantã, cu oarecerespect, ºi le explic, tot dinpriviri, cã n-am dezlegare pen-tru o aºa dezvãluire. Þine figu-ra. Nea Onuþ îmi spusese defapt numai atât: „Tãcerea e deaur”. Profundul, ins umblat prinlume, îºi aºazã din nou mânadreaptã în poziþia frunte-barbãºi privindu-mã drept în ochi,dupã modelul acela prãfuit altoreadorului care vrea sã-ºi hip-notizeze taurul, zice:„Bineeeeeeeeeee!… Îi vomexplica unchiului ce ºi cum. Darai avut o rãtãcire incorectã. Tecam joci cu cele sfinte”. Atunciam aflat pentru prima oarã cãexistã rãtãciri corecte, dar ºidespre posibilitatea de a mãhârjoni cu sfinþii…

La capitolul sfinþi eramimbatabil. Pãcat cã materiaasta nu era predatã la ºcoalã;aveam ºanse mari sã fiu ºi eucel mai bun la ceva. Tata îmipredase aproape totul despresfinþi. Dar el nu era ca alþii,care-i cunoºteau doar pe sfinþiicei mari ºi importanþi, pevedete; intrase omul în culiselesfinþilor, îi cunoºtea ca pe niºteprieteni, de ziceai cã se tragede ºireturi cu ei, nu alta. Puþiniþânci ºtiau, de exemplu, desprePreacuviosul Dimitrie cel Noude la Basarabi, dar ºi despreSfântul Mare Mucenic Dimitrie,izvorâtorul de mir ºi fãcãtorulde minuni. Doi sfinþi cu acelaºinume, vreau sã spun. Erammereu în top, atunci cânddoamna ne cerea, la abecedar,

Ion Fercu

Z 21(fragment de roman)

• Viorica Zaharia

prozã

septembrie 2009 11

exemple de substantive propriicare încep cu nu ºtiu ce literã.Îi spuneam de-a sfinþi, încât ovedeam cum se încruntã, sefrãmântã ºi nu ºtia cum sã mãmai opreascã, aºa de doxateram. Într-un rând mi-a ºi ziscã nu mai vrea exemple dinastea, pentru cã se lãmurise cãºtiam. Eu cred cã doamna eraun pic invidioasã pe mine, pen-tru cã la capitolul ãsta, al denu-mirilor de sfinþi, nimeni nu-lfãcea marþ pe tata. Când i-amspus tatei despre întâlnireamea cu domnii stilaþi, am avutocazia sã aflu despre noi sfinþi:Sfântul Glicon, SfântulMucenic Evloghin dinPalestina (ãsta era dintr-o altãþarã, din import, cum ar zice,ºtiinþific, profa de geo) ºiSfântul Mucenic Zaharia celNou. Tot atunci am aflatdespre noi cupluri de sfinþi. Nuºtiu de ce, dar când era puþinsupãrat ºi se ocupa de proble-ma sfinþilor, tatei îi plãcea sãaminteascã de cupluri precumsfinþii mucenici Macarie ºiGaian, sfinþii mucenici Filimon,Apolonie, Arian ºi cei dimpre-unã cu ei. Chiar aºa: ºi cei dim-preunã cu ei. Ca sã fiu puþinrãutãcios, mãrturisesc faptulcã atunci când era în panã dememorie, tata cam aºa zicea –ºi cei dimpreunã cu ei – cumspuneam eu, la ºcoalã, dindouã în douã propoziþii:etcetera, ºi aºa mai departe, ºialþii. Dar sã nu credeþi cã tata-iinvoca pe sfinþi ca o moarãhodorogitã, unul dupã altul,rapid, aºa cum turuiau, pe derost, colegele mele dragi, lecþi-ile, de nu mai puteau scãpa, cade râie, de notele de zece.Tata se plimba ce se plimbaprin casã ºi, deodatã, maiamintea, rãstit uneori, de câteun sfânt sau un cuplu de sfinþi.Asta nu înseamnã cã, la maresupãrare, nu-ºi lua libertatea dea aminti de mai mulþi sfinþi într-ofrazã ceva mai lungã… ªi ce-auvrut de la tine?... N-am cândrãspunde, cã tata iar o face peeruditul, cu noi sfinþi strigaþi,dintre care unul mi-a atras înmod deosebit atenþia: preacu-viosul nou mucenic GheorgheCroitorul, Metilineanul… ªi ce-auvrut?... Explic. Povestesc ºidespre unchiul de la partid…Tata: „Dumnezeule mare, cemã fac eu cu tine?”… Explic:„Nea Onuþ m-a învãþat chestiaasta…” Tata tace. Se scarpinãla ceafã. Nu mai zice nimicdespre sfinþi. Mama ofteazã.

Curios, când stilaþii ne-au invi-tat în cuplu – tata ºi eu – n-ammai asistat la nicio lecþiedespre sfinþi… Deºtept bãiat.Sã vã trãiascã. Ne-a vizitatzilele trecute, ºi… Vorbise sti-latul profund… Auzi, cicã „nevizitase”. Eram cineva. Fã-ceam vizite. Tata: „ªtiu”. Stilatºi tata. Acasã, în asemeneasituaþii zicea: „Îhî!”… Ne-a vor-bit ºi despre unchiul acela spe-cial… Tata, idem… Unchiulacela care… Intervenisecelãlalt stilat… Eu, cãtre tata,semn cãtre zona locuitã deDumnezeu, un pic mai late-ral… Tata, semn de încuvi-inþare cãtre mine. Pricepusedin prima despre ce-i vorba…Are unchiul un nume?... Tata,utilizator de cap, face gimnasti-ca pozitivã a organului com-plex amintit… Eu, cu recunos-cuta mea autoritate – „Deºteptbãiat. Sã vã trãiascã” – aferimcãtre tata. Ne înþelegeam deminune, iar stilaþii apreciauasta. Atunci mi-am dat seamacã noi doi semãnam cu bãieþiiaceia veseli, Stan ºi Bran, ºi cãam putea juca, substituindu-i,într-un film de genul Stan ºiBran în vizitã la stilaþi… Ne-aþiputea spune numele lui? Noine-am strãduit, dar n-am datpeste el… Vorbise profundul.Hopa! Era la miºto... Bãieþiifãcuserã sãpãturi. ªtiau cãunchiul nu existã. ªtiau, dar nuerau prea siguri… Tata, semncãtre lacãtul de la gurã; inter-dicþie de la marele unchi. Eu,cu aceeaºi autoritate, confirmtot cu gimnastica pozitivã apãrþii gânditoare a corpului…Ne-ar interesa Jurnalul.Vorbesc despre Jurnalul pecare l-ai citit la cãpãtâiul luiOnuþ, dispãrutul… Hopa,hopa… Schimbare de registrula stilaþi. Unu: Jurnalul. Doi: „l-ai citit”, nu „l-aþi citit”.Pãrãsiserã pronumele depoliteþe, cã atâta se prinsese ºide mine la gramaticã, ºirevenise la pertu. Hopa…Tata, minimalizând ca ºi mine,în momentele în care încercamsã fac dintr-o boacãnã câtblocul una care nu se vede nicila microscop: „A, caieþelulacela jerpelit?”… Exact…Vorbise stilatul grav… Apoitãcere. ªi tot aºa… Ne-arinteresa Jurnalul acela… Tatanu pierde ocazia sã arate cãare un arbore genealogic deexcepþie: „Înþeleg”. Astaînsemna cã este un om foartedeºtept, poate pãtrunde în pro-

funzimea lucrurilor, prinde dinzbor orice idee. Nimic nou: aºae croit tot neamul nostru, pepârtia asta a înþelepciunii…Celãlalt stilat e în pierdere devitezã cu rãbdarea: „Am vreaJurnalul…” Oho! Gheaþã lamal, îmi zic. Trag cu ochiul latata. E clar cã nu mai avearesurse. Îmi amintesc de faptulcã suntem un cuplu. Mã bag ºieu în vorbã, ca unul deºtept ceeram. Cãtre tata: „Ferfeniþaaceea cu pãtrãþele de mate?Despre asta e vorba? Rufaaceea de hârtie de la neaOnuþ?”… Tata, tresãrind puþin,semiîngrijorat, se hotãrãºte:„Da, da, ferfeniþa aceea!”…Solicit lãmuriri suplimentare:„Din care ai citit tu la moartealui nea Onuþ, ºi în care elpovestea foarte frumos, dar omai lua ºi pe arãturã, desprerudele lui dragi?”… Tata,savant, cu speranþã, uitând cãeste în vizitã la stilaþi: „Îhî!”...Acelaºi stilat, dupã o tãcerediplomaticã: „Da, despre rufaaceea este vorba. Unde-i?”…Eu, minimalizând iar, dar ºi cupieptul bombat, mândru dehãrnicia mea proverbialã:„ªtiu, ºtiu, ºtiu sigur… Amaruncat-o la pubelã, cu aldoilea transport menajer pecare l-am fãcut, în timpulcurãþeniei generale de la neaOnuþ… În familie, ºtiþi, eurãspund de treburile murdare,precum gunoiul ºi altele.Ghinionul celui mai mic…”Tata, supãrat de nu mai putea.Teatru jucat perfect: „Cum? Aiaruncat caietul lui nea Onuþ, cutoatã povestea familiei lui?!?”… Aproape cã voia sã mã pãl-muiascã. A dat de înþelesgazdelor cã va rezolva proble-ma dupã vizitã, acasã. κi freca

mâinile; abia aºtepta… Cumsã arunci caietul? izbucneºteprofundul. Cum sã?… Tata îºitoarnã cenuºã pe cap, contra-zice opinia stilaþilor amabili cuprivire la deºteptãciunea mea:„ªtiþi, are o oroare de cãrþi ºicaiete. Când le vede, le-ar dafoc. Noi ne rugãm laDumnezeu sã termine câtevaclase, cã poate-l angajãm laSpaþii Verzi, la Salubritate,ºtiþi… Sã tundã iarba, sãplimbe gunoiul… Avem pecineva acolo, care…” Stilaþiifac zgomot cu scrâºnituldinþilor. Tata chiar o luase cammult pe arãturã. Mã simþeam ºieu rãnit în naturelul personal.La Salubritate, auzi? Sã tundãiarba! Frizer de iarbã. Sãplimbe gunoiul! Asta da. Astacu plimbatul gunoiului era deneiertat, chiar ºi pentru mine…ªi dacã am merge acasã lavoi, în secunda urmãtoare, sãvedem dacã n-o fi, din întâm-plare, caietul pe-acolo?Vorbise stilatul ºef. Tata,pauzã… Stilatul secund cãtretata: „ªtiu la ce te gândeºti.Mandatul de percheziþie, nu?No problem! Sunãm dinclopoþel ºi apare!”… Iar oho! ªice oho! Mã uit la tata. Îlliniºtesc. Sar peste condiþiamea de plimbãtor de frunze ºifrizer vegetal ºi îndrãznesc:„Nu asta e problema. Tata sesimte jignit ºi s-a blocat. Numai poate vorbi. E mai sensibil.Aºa pãþeºte mereu când estesupãrat. Ar vrea sã vã spunãcã pubela în care am aruncatferfeniþa cu pãtrãþele de matenu este în apartament la noi, ciîn faþa blocului. Aºa-i la noi labloc, nu þinem pubela încasã...” Tata, faþã destinsã.Stilatul ºef a terminat benzina:

„Dumnezeii dumnezeilor!...”Salvarea tot de la bãiatuldeºtept vine: „ªtiþi, noi stãmmai pe la periferie. Uneori nuvin bãieþii cu mãturoiul dupãgunoi, nici dupã o lunã. S-arputea sã avem norocul sãgãsim ferfeniþa. Numai dacã n-ofi nãpãditã de muºte ºi viermi...Of, dacã ºtiam cã este atât deimportant caietul pentru familialui nea Onuþ, nu-l aruncam omie de ani…” Celãlalt stilat:„Dumnezeii dumnezeilor!...”Eu, limbaj interior, mândru:„Tata e cult pe lângã ãºtia.Bãieþii stilaþi nu cunosc decâtpersonajul principal din calen-dar…” Se trece la partea acad-emicã a întâlnirii. Proces-ver-bal… Vai, vai, vai!… Proces…Tata are obiecþiuni: „Nu eu amaruncat caietul…” Bãieþii ºterg,taie. N-au radierã, ca mine.Tata citeºte iar, întoarce hârtiape toate feþele. Rãmâne însuspans data la care am arun-cat caietul în pubelã. Îi lãmu-resc: „Într-o dimineaþã…” Tata,împãciuitor, cãtre ei: „V-amspus: la Salubritate, la SpaþiiVerzi…” ªeful, nimic nou:„Dumnezeii dumnezeilor!...”Tata nu-ºi face de râs arborelegenealogic: aºterne o semnã-turã cu înflorituri multe, deparcã ar picta un tablou…Suntem pe picior de plecare.Sobrul: „Sã nu credeþi cã amterminat cu voi”. Tata din nouconfirmã valoarea arboreluisãu strãmoºesc: „ªtiu…” Pedrum, în troleibuz, pe jos, niciovorbuliþã. Ajungem în faþablocului nostru. Tata, acelaºispirit de observaþie ca alstrãbunilor lui înþelepþi: „Avemtomberon nou la bloc. S-aumiºcat repede bãieþii”. Eu, dinacelaºi neam, dar ceva maideschis cãtre universalitate:„No problem…” Pe casascãrilor îmi amintesc ºi mãpregãtesc de plãtit poliþe: „Latuns iarba. Frizer de vegetale,ai? La plimbat gunoiul, zici?....”Tata. Râs de râs. Se cutre-murã casa scãrilor. Mama ieseîn uºã, nedumeritã: „Ce-i cuvoi? Nu veniþi de la?...” Tata,tot în hohote. Aud din cameramea: „Z n-o sã aibã nicio tre-abã cu viaþa. Pot sã mor liniºtit.N-o sã-i mãnânce niciodatãcâinii din traistã. Auzi, are-uncap… Gata, de azi înþãrcãmcureaua…” Întârzii puþin. Iestotuºi sã-i întorc tatei compli-mentul. Mama e de faþã. Vreausã-l vãd mascul fericit. Zic: „Latuns iarba, ziceai? Frizer devegetale, ai? La plimbatgunoiul, spuneai?...” Tata râdede sare varul de pe pereþi; esatisfãcut de satisfãcut. Ex-plicã mamei ce ºi cum. Seporneºte ºi mama pe râs. Îlsãrutã pe tata. Plec. Îl las sã-ºisavureze momentul de glorie.Când sã ies pe uºã, tata ziceca din întâmplare: „Z, suntmândru cã eºti copilul meu…”Era prea mult ºi pentru el, ºipentru mine… Exista riscul sãne înecãm în patetism, cumspunea o profã de-a mea, maitinericã…• Viorica Zaharia

ateneu

septembrie 200912

Publicistul – scriitor

Istoriile literare, dicþionarele, enciclo-pediile ni-l înfãþiºeazã pe Marius Mircuînainte de toate ca gazetar. Înþelegemprin aceasta o întreitã calitate: defondator de publicaþii, de colaborator ºi,respectiv, de redactor. „EnciclopediaRomâniei“ („Cugetarea“, 1940) a luiLucian Predescu îl eticheteazã peMarius I. Mircu ca „ziarist ºi publicist“,deºi în cele peste 30 de rânduri alocateeste menþionatã ºi calitatea de autor de„povestiri pentru copii“. (Înainte deaceasta, sunt punctate „colaborãrile lanumeroase ziare, reviste ºi almanahuriromâneºti“, în special „cu reportaje dinstrãinãtate“.) Din pãcate, „Dicþionarulpresei literare româneºti“, de IonHangiu (2004) nu-l înregistreazã.Prezentând ziarul „Vremea“, la care adebutat Marius Mircu în 1933 (cu repor-tajul „Pe drumul Damascului“), istoriculliterar îi aminteºte doar pe VladimirColin, Valeriu Anania ºi Mihai Stoian,care ºi-au publicat primele scrieri aici.Anterior, publicistul ºi prozatorulbãcãuan tipãrise, ca elev, prima sa pro-ducþie, de istorie literarã, „Scurtã privireasupra presei ºi întemeietorilor ei dinBacãu“ („Încercãri“, 1928 – revistaLiceului „Ferdinand I“ din Bacãu, con-dusã de Ioan Alecu). „Dicþionarul scri-itorilor români“ (2001, sub semnãturaIrinei Petraº) îl eticheteazã drept„prozator ºi reporter“, Cristina Deutsch,în „Dicþionarul general al literaturiiromâne“ (2005), inverseazã locurile:„gazetar ºi prozator“, iar Eugen Budãu(„Bacãul literar“, 2004) nuanþeazãlucrurile: Marius Mircu este „reporter,prozator, ziarist, publicist, memorialist,traducãtor“.

Opera,în oglindã

Am considerat cã este interesantmodul în care scriitorul îºi organizeazãopera, fãrã vreo intervenþie din afarã.La 5 iunie 1984, Marius Mircu îmi scrie:„Stimate domnule profesor IoanDãnilã,/ Vã trimit alãturat, la solicitareadv.:/ - câteva date biografice; listacãrþilor publicate...“ Iatã ºi grupele descrieri, aºa cum le-a stabilit autorulatunci:

„I. Literaturã pentru copii: Povesteaminunatã a unui copil, 1938, Editura„Principele Mircea“; idem, 1938, ediþia adoua, completatã; ediþia a treia,revizuitã, 1947, Ed. Institutului Românde Documentare; Albumul unui copil,1938, Ed. „Cartea noastrã“; Desprecâþiva copii, 1942, Ed. „Glob“; Rango,prietenul oamenilor, 1942, EdituraNaþionalã – Gh. Mecu; Bingo, 1945, Ed.„Veritas“; Rãscoala din junglã, 1947,Ed. Institutului Român deDocumentare; Gicã, Tricã ºi alt bãiat,volum colectiv, 1955, Ed. C.E.C.“.

În continuare, face douã menþiuni: ainiþiat ºi condus prima bibliotecã publicãpentru copii din Bucureºti (1941-1944)ºi a întemeiat ºi redactat sãptãmânalul„Jurnalul copiilor“ (1947-1949).

„II. Reportaj-evocare: 24 de ore înjurul lumii, 1932, Ed. „Glob“; Vãzduhulne cheamã, 1936, Ed. „Aviachim“; N-am descoperit America!, 1937, Ed.„Cultura poporului“; Poate ºtiinþa sãîmpiedice rãzboiul? (Anchetã multi-naþionalã), 1938, Ed. „Georges“;Amintirile unei studente, Bacãu, Ed.„Bistriþa“, 1939; Atlantinia, 1940, Ed.„Principele Mircea“; Extraordinara

epopee a reporterilor, 1941, Ed. „Glob“;Pogromurile fasciste din cel de alDoilea Rãzboi Mondial, trei volume,1944, 1945, 1946, Ed. „Glob“; Dramaunui umorist, 1973, Ed. „Glob“; Trimisspecial, 1974, Ed. „Cartearomâneascã“; 9 pentru eternitate(volum colectiv), 1977, Ed. UniuniiScriitorilor; ªapte momente din istorie,1977, Ed. „Glob“; Alte ºapte momentedin istorie, 1978, idem; Încã ºaptemomente din istorie, 1981, idem; Totºapte momente din istorie, 1983, idem;Din nou ºapte momente din istorie,1984, idem;

III. Roman: Peste cincizeci de ani,1967, Ed. „Cultura“; Croitorul din Back,1979, Ed. „Cartea româneascã“; M-amnãscut reporter, 1981, idem; Jurnalulunui om mãrunt, în curs de apariþie,idem“.

Ultimul dintre titluri nu apare în bibli-ografia ulterioarã a scriitorului (e posibilsã se fi metamorfozat într-un alt titlu).

„Dicþionarul neconvenþional al scriito-rilor evrei de limbã românã“, de Al.Mirodan, apãrut la Tel Aviv, aducecâteva elemente noi legate de viaþa ºiopera lui Marius Mircu, reproduse dupãEm. Aczel, de la Biblioteca Universitãþiidin Ierusalim (2003). Astfel, apar câte-va completãri de titluri: „Atlantinia.Amantele mele“ – 12 locuri din lumealargã, umblate de autor (Corsica,Damasc, Algeria, Maroc, fiordurile,Marsilia, jungla africanã, Paris,Deauville etc.); „Trimis special“ conþinetrei pãrþi: „Subiecte grase“ din presaromânã dintre cele douã rãzboaie mon-diale, „G. Cãlinescu ziarist“ – trei ani deconlucrare la ziarul „Naþiunea“ ºi,respectiv, „Jurnalul copiilor“ – ºcoalã degazetãrie pentru cei mici. Titlurile com-plete ale celor nouã volume din ciclul„ªapte momente...“ este „ªaptemomente din istoria evreilor din

România“ etc., iar cele despre pogro-muri cuprind ºi localizãri: Iaºi (1945),Bucovina ºi Dorohoi (idem), Basarabiaºi Transnistria (1947).

Aproape necunoscutã este cartea deeseisticã „Paul Valéry ºi poezia purã“(1938), categorie de lucrãri în care maisunt incluse „Dosar Ana Pauker“ (1991,Bucureºti); ediþia a doua, „Dosarul AnaPauker, Iosif Chiºinevschi ºi alþii...“, aapãrut în acelaºi an la Tel Aviv, iardupã zece ani, la Bat Yam se publicã ovariantã completatã, „Ana Pauker ºiepoca ei“ , „Treizeci ºi ºase de stâlpi ailumii“ (1994, Tel Aviv) ºi „Strãlucitulmeu secol blestemat“ (2000, Bacãu,Ed. „Egal“). La categoria „Lucrãri auto-biografice“, sunt de adãugat: „Numaioamenii norocoºi au noroc“ (1998),„ªapte buclucuri de scriitor“ (1993),„Boroboaþe de sãrbãtori“ (2000), „Lanoi, la Bacãu“ (2000, Bacãu, Ed.„Egal“), „Uite-aºa se petrecea atunci“(2001), „Marius Mircu, vãzut de...“(2001) – o suitã de 300 de momentededicate scriitorului de cãtre critici ºiistorici literari, publiciºti, cititori, grafi-cieni, fotografi, alãturi de interviuri ºiautointerviuri.

Cãrþile pentru copii ºi tineret sunt, cutitlurile complete: „Povestea minunatã alui Shirley Temple“ (1938); „AlbumulShirley Temple“ (idem), cu versuri ºiilustraþii; „Povestea unui copil din zilelenoastre“ (1947), carte retrasã la doarcâteva zile de la apariþie, sub pretextulcã include referiri la viaþa copiilor ame-ricani.

Receptarea

Puþini sunt scriitorii care sã nu aibãnevoie de cercetãri speciale pentru adescifra cutele biografice. Marius Mircua fãcut din propria viaþã obiectul studiu-

lui scriitoricesc, încât istoricii literari nu-ºi vor consuma energia pentru a-irecompune traiectul, de altfel sinuos, aldestinului. A ºtiut sã preschimbe înspectacol orice crâmpei de viaþã datãde Dumnezeu (a se vedea scrisoareareprodusã parþial la începutul acestuiarticol). La 5 iunie 1984, îmi trimisese ºiun pachet de citate din aprecierile con-fraþilor sau ale criticii literare, lãsându-mi libertatea de a „alege ce ºi cât con-vine“. Reproduc aici câte o secvenþãdin fiecare, în ordinea stabilitã de scri-itor: „... o feerie gratuitã, uºoarã, plinãde spirit“ (Isabela Sadoveanu, 1938,despre „N-am descoperit America!“; „...reportajele lui M.M. [...] aparþindeopotrivã jurnalismului de cea maibunã facturã ºi literaturii...“ (ValeriuCristea, 1974, despre „Trimis special“);„...reportaje pline de vervã, de umor, deculoare...“ (D. Micu, 1978, idem);„...gazetar de clasã, cum se spune,ochi ºi mânã de aur...“ (G. Bãlãiþã,1983, idem); „Romanul este o con-strucþie solidã, de un realismzguduitor...“ (Dana Dumitriu, 1979,despre „Croitorul din Back“); „CitindCroitorul din Back, ai revelaþia uneilucrãri care acoperã un gol în literaturaromânã...“ (H. Zalis, 1979); „M.M. sedovedeºte un povestitor plin de farmec“(Tania Lovinescu, 1981, despre „M-amnãscut reporter“); „... De curând amrecitit Viaþa ca o pradã... ªi iatã cã avenit cartea lui M.M. ºi pe parcursul einu o datã am avut senzaþia cã oferã odeschidere ºi mai largã decât cartea luiMarin Preda...“ (Victor Rusu, 1982,idem); „...o substanþialã autobiografie,un Bildungsroman, [care] intereseazã ºica literaturã...“ (C. Ciopraga, 1982,idem).

Dupãcentenar

Marius Mircu reprezintã un caz în li-teraturã, în primul rând printr-ouluitoare vitalitate scriitoriceascã: VictorRusu se mira de „o asemenea potenþã,la plus ºaptezeci de ani“, Eugen Budãuîl prezintã în „Ateneu“ în 1999, cu unautoportret, „Halal de mine, sunt nona-genar!“, iar la 96 ani cel în cauzã scria:„Ura, mi-a apãrut noua carte, a 61-a;am în pregãtire încã patru“. În al doilearând, i se recunoaºte unanim meritul dea fi cultivat, în tradiþia lui Brunea Fox,gazetãria literarã. Marius Mircu esteunul dintre cei mai cunoscuþi autori dereportaje din lume.

„Vreþi sã vã prelungiþi viaþa? Scrieþi-vãmemoriile!“ ne îndemna în 1987. Cuceea ce produsese pânã atunci ºi cuceea ce a urmat, Marius Mircu rãmâneun reprezentant de seamã al memoria-listicii. Ca ºi în cazul reportajului, genuldepãºeºte graniþele unor simple confe-siuni ºi intereseazã marea literaturã.

Opera lui Marius Mircu încã aºteaptãsã fie evaluatã. În special literaturapentru copii, dar ºi scrierile de dupã1987 (anul pãrãsirii României, pentruIsrael) se cer (re)citite ºi aºezate încontextul literaturii române. Doar aºaplecarea din aceastã lume (în 2008, la99 de ani!) va fi fost „o nespusã mân-drie“: de a sta alãturi de „cei pe carei-am admirat“ („prefaþã“ la „Un cimitirplin de viaþã: Filantropia“ – Bacãu,„Egal“, 2001).

Ioan DÃNILÃ

Centenar Marius Mircu

Aniversarea,„ca un tentant imbold

în viaþã“Analogia din titlu îl defineºte pe publicistul, prozatorul, memorialistul ºi tra-

ducãtorul Marius Mircu drept om al timpului sãu, în sensul cuprinderii vieþii ca oinepuizabilã sursã de subiecte demne de consemnat. Era în 1984, când ªcoalaNr. 19 din Bacãu (actualmente, „Al.I. Cuza“) sãrbãtorea 125 de ani de existenþã.M-am oferit sã-i fac martori direcþi la eveniment pe unii dintre foºtii elevi, deveniþimai târziu personalitãþi de primã mãrime ale culturii ºi ºtiinþei naþionale. Aºa l-amdescoperit pe Marius Mircu, pe atunci locuitor al Bucureºtiului (ulterior a emigratîn Israel), cu care am purtat o vie corespondenþã ºi pe care l-am vizitat într-unbloc din Piaþa Naþiunilor Unite. În toamna lui 1984, când a venit la Bacãu, s-asimþit ca acasã, iar apoi, când Redacþia Emisiunilor pentru Copii ºi Tineret de laRadiodifuziunea Românã a realizat o emisiune integralã dedicatã cenaclului ºirevistei „Mugur alb“ (iunie 1985) ale ªcolii Nr. 19, s-a grãbit sã-mi scrie într-o zispecialã. Era 9 iunie, ziua sa de naºtere (în 1909, la Bacãu), din care a fãcut uneveniment mãcar epistolar, dacã nu publicistic.

Cã avea darul de a nara cotidianul, pe de o parte, ºi o largã solicitudine, pe dealtã parte, reiese din secvenþa urmãtoare: „Bucureºti, 3 ianuarie 1986/ Stimatedomnule profesor Ioan Dãnilã,/ La mulþi ani!/ Scrisoarea dv. din 28 dec. 1985 amprimit-o azi, 3 ianuarie 1986, ora 10 dimineaþa. În 15 minute colaboratoarea mea,Ela Mircu, a rebãtut pe curat textul solicitat, ºi peste alte 15 minute a fost cu el lapoºta centralã ºi l-a expediat recomandat-expres ori prin avion“. (Îl rugasem sã-mi trimitã urgent un articol pentru revista „Mugur alb“, care sintetiza evenimenteledin noiembrie 1984, de la Bacãu. În final, a aºezat un silogism demn de reþinutmai ales de cãtre tineri: „Cultivând trecutul, fundamentãm solid prezentul; astfelsuntem siguri de viitor“.)

Corespondenþa din Israel este mai bogatã ºi are în vedere câteva dintre cãrþilepe care le-a tipãrit – de la distanþã – în România.

eseu

septembrie 2009 13

În privinþa avangardei moder-nismului, tânãrul MihailSebastian Iosef M. Hechter(1907-1945) nu a împãrtãºitentuziasmul altora: „Moder-nismul lichideazã. Revoluþia aîmbãtrânit, proclamaþiile incen-diare în literaturã s-au perimat,cãpitanii trupelor dadaistecubiste, constructiviste au tre-cut, pe rând, la pensie.“ (în„Cuvântul“, 4 nov. 1931).Singura „prospeþime“ pe care omai recunoºtea scriitorul nostruera aceea a futurismului ºi astadeoarece respectiva miºcareera agreeatã de ºi asociatã cufascismul. Iatã, peste doi ani, cuocazia deschiderii unei expoziþiide pãlãrii sub patronajul luiMarinetti, el nota: „Un regim (celfascist - n.m.) care suportã fan-tezia, un regim care îºi permitemari copilãrii, mari neseriozitãþi,un regim care înfruntã cu atâtaingenuitate ridicolul, este unregim cu ascunse resorturi deviaþã, tânãr, liber, inegal poate,dar capabil de nebunii cre-atoare.“ (în „Cuvântul“, 21 iun.1933). În schimb, în 1930, cândliderul futurist se afla înRomânia, o parte dintre avan-gardiºtii români, probabil mailucizi decât alþii, a rãmas într-orezervã pe care ne-o relateazãpoetul Saºa Panã / AlexandruBinder în memoriile sale:„Practicând o rezervã con-secventã principiilor ce necãlãuzeau - nu numai în scrisdar ºi în viaþã - am refuzat sãparticipãm la diferitele recepþiiprilejuite de vizita în þarã a fas-cistului F.T. Marinetti, academi-cianul lui Mussolini. Nici în par-ticular nu l-am vizitat. Nici Roll,nici eu, nici Claude Sernet, pecare oaspetele îl cunoºtea per-sonal din anii când MihailCosma studiase în Italia ºi seapropiase de miºcarea futuristã.A fost doar Voronca ºi prin elMarinetti a trimis lui Cosma unsalut...“ (v. Saºa Panã, „Nãscutîn '02“, Ed. Minerva, Bucureºti,1973). Aceste exemple contra-dictorii semnaleazã deruta încare s-au gãsit, la un momentdat, intelectualii români, fie ei ºide origine evreiascã, în tulburataºi confuza perioadã interbelicã.

În anii de dupã revoluþie, cândarhivele au devenit accesibile ºidiscuþiile libere, au fost întoarsepe toate feþele ºi cercetate amã-nunþit biografiile ºi operele unorE. M. Cioran, M. Eliade, E.Ionescu º.a., atenþia focalizân-du-se în special pe raporturilelor cu extrema dreaptã. În acestcontext, M. Sebastian a jucatcumva rolul „hârtiei de turnesol“,felul în care un coleg / prietensau altul din lumea literarã(Eliade mai ales) s-a manifestatfaþã de el, în perioada de ascen-siune a legionarismului, certi-ficându-i sau nu opþiuneademocraticã. Situaþia a câºtigatîn notorietate dupã apariþia„Jurnalului (1935-1944)“, rãmasinedit mai bine de o jumãtate desecol (v. ediþia I, text îngrijit deGabriela Omãt, prefaþã ºi notede Leon Volovici; Ed.Humanitas, Bucureºti, 1996).

Pãrea cã nimeni nu avea cumsã mai schimbe imaginea de„victimã“ pe care M. Sebastiano dobândise în istorie, dar ºi decomentator bine orientat, talen-tat, informat, profund democrat.Or, vine acum Marta Petreu ºi,în cartea ei „Diavolul ºi uceniculsãu: Nae Ionescu - MihailSebastian“ (Ed. Polirom, Iaºi,2009; 287 p.), conchide: „Cazulreal al lui Sebastian - un scriitorromân, evreu de origine, rãtãcitîn labirintul extremei drepteromâneºti - aratã nesfârºiteleposibilitãþi de înºelare la care neademeneºte istoria. El, primuldin generaþia '27, s-a lãsatînºelat de ideologia revoluþio-narã a epocii ºi de farmecul luiNae Ionescu, precum ºi despectacolul extremei drepteeuropene, în varianta ei blândã,italianã; începând cu 1933 ºiapoi în contratimp cuSebastian, l-au urmat colegii luide generaþie, Racoveanu,Cioran, Eliade, Noica ºi ceilalþi.Evoluþia lui pune bine în luminãforþa gravitaþionalã de atracþie aextremismului din Europa ºi dinRomânia interbelicã, dându-netotodatã o sugestie despre pu-terea persuasivã a modeluluiNae Ionescu.“ (v. cap.„Sebastian, un caz de receptaremistificatã“).

Volumul se bazeazã înprimul rând pe o documentarefoarte serioasã, la sursã (cucolecþiile pe masã!) asupraperioadei (1927-1934) în careM. Sebastian a lucrat în „casaCuvântului“, ca redactor ºi sub-ordonat fidel al ºefului publi-caþiei pre&proto-legionare, NaeIonescu. Apoi, nu sunt omisecelelalte periodice din epocã,divergenþele sau consensurilecare-i animau pe congeneri, pri-eteniile ºi duºmãniile, tribulaþiileºi interesele politice naþionale(uneori ºi internaþionale) etc.Cel puþin pentru prima jumãtatea cãrþii (de la cap. „Toamnaanului 1927“ la cap. „1934 saufractura“), Marta Petreu face oinvestigaþie de o acribie exem-plarã - cãci pentru cealaltãjumãtate (de la cap. „1934-1935. Schimbarea la faþã“ lacap. „Portret de scriitor îndepresie prelungitã“) se sub-înþelege cã documentarea eraparþial realizatã pentru volumeleanterioare ale autoarei („Un tre-cut deocheat sau «Schimbareala faþã a României»“, 1999 ºi„Ionescu în þara tatãlui“, 2001).De altfel, îmi permit sã pre-supun cã ea s-a întâlnit cu acest„portret ascuns“ al lui M.Sebastian tocmai pe când seocupa de Cioran, Ionescu ºi(helas!) Nae Ionescu (e cunos-cutã povestea descoperirii pla-

giatului „Metafizicii“). Ar fi inutilsã mai încerc, aici, o trecere înrevistã a constatãrilor MarteiPetreu, câtã vreme a fãcut-osingurã ºi foarte exact în intervi-ul acordat lui Ovidiu ªimonca:„Eu l-am descris pe Sebastianca antidemocrat fãþiº ºi de fond,antipaºoptist, antieuropean, au-tarhist, antiliberal, antiþãrãnist,antiaverescan, dornic de revo-luþie (colectivistã, nu democra-tã, precizeazã Sebastian), pro-fascist (în sensul originar al ter-menului, de admirator al fascis-mului italian), admirator al „con-ducãtorilor absoluþi”, adicã al luiMussolini, Franco, Pilsduski etc.La fel, l-am descris ca pledantpentru „numerus clausus”, caadept al dictaturii de masã, cadiseminator al ideii cã s-a sfârºitcu individualismul burghez saudemocrat în favoarea colectivi-tãþilor, iar regretele pentruaceastã schimbare sunt „futile”.Apoi l-am descris ca antilovi-nescian, ca adversar al „Vieþiiromâneºti” ºi al echipei aces-teia. L-am pus pe douã coloane caimitator al lui Nae Ionescu. L-amdescris ca antihitlerist ºi ca totalamuþit pe aceastã problemãcând „Cuvântul” a devenit pro-hitlerist. L-am descris ca pe unjurnalist politic care a justificatviolenþa în viaþa politicãromâneascã, care a subminatdreptul de vot al minoritãþilor,fãrã sã punã o vorbã bunã pen-tru minoritatea evreiascã. L-amdescris ca nelegionar, dar com-plicitând cu legionarii, cândaceºtia au fost eliminaþi din sis-temul electoral. L-am descris caindiferent la sângele alegãto-rilor. L-am descris ca susþinãtoral „Anschluss”-ului ºi al asasi-natului politic. La fel, i-am etalatcomplicatele lui pãreri despreevreitate, ºi, fãrã sã-l taxezdrept antisemit, am arãtat cãrevistele evreieºti îl considerauastfel. Nu existã în toatã publi-cistica lui Sebastian din anii1927-1934 nici un singur argu-ment care sã contrazicãaceastã imagine. Unica lui afir-maþie favorabilã democraþiei -cã aceasta are, ”ca singurasuperioritate” faþã de dictaturã,„un dram de ironie” - a fost con-semnatã de mine scrupulos.“ (v.„Observator cultural“, nr. 224 /482 din 9-15 iulie 2009).

Degeaba i-am reproºa MarteiPetreu toate lucrurile înºiratemai sus (chiar dacã îºi asumã„descrierea“ lor): ele existã înpublicistica de tinereþe a lui M.Sebastian, oricum am învârti-o,ºi precizez cã nu sunt deloc unefect al „suprainterpretãrii“, cums-au grãbit deja sã scrie unii. Arfi fost mai bine sã rãmânã„ascunse“ articolele cu pricina?Nu cred, iar o ediþie completã ºi

criticã a publicisticii politice a luiM. Sebastian devine o necesi-tate. Dezbaterea trebuie împin-sã acum dincolo de carteaMartei Petreu, pentru a lãmuricâteva chestiuni esenþiale, chiardacã terenul pare sensibil ºiriscant: faptul cã s-a scãldat untimp în apele extremei drepte(deºi el credea cã e la stânga!)constituie o agravantã pentruevreul M. Sebastian, compara-tiv cu românii Eliade sauCioran? E obligatoriu ca unevreu sã înþeleagã mai repededecât un neevreu când a optat /patinat incorect politic? e maivinovat tânãrul M. Sebastiandecât maturul Nae Ionescu pen-tru orientarea de la „Cuvântul“?de ce nu a fost luat în seamã M.Sebastian „ca evreu“ pentruceea ce a scris în „Cuvântul“pânã la apariþia romanului „Dedouã mii de ani“ ºi de ce abiaulterior a început scandalul? cemotivaþie a avut slãbiciunea luiM. Sebastian de a se lãsamanipulat ca „evreu de casã“ decãtre Nae Ionescu, în relaþia luicu Carol II ºi Elena Lupescu? cediferenþã este între „fractura“care i-a fost impusã lui M.Sebastian din partea extremeidrepte ºi ruptura pe care adecis-o E. M. Cioran singur,deºi târziu, sau M. Eliade, nicio-datã? Ce asemãnare este întreimposibilitatea lui M. Sebastiande a se desprinde sentimentalde Nae Ionescu ºi refuzul lui E.Ionescu de a-ºi renega prieteniiE.M. Cioran ºi M. Eliade? a tra-versat evreul M. Sebastian ocrizã identitarã ºi a suferit desindromul „urii de sine“(Selbsthass) în forma ei speci-ficã de „ura de sine evreiascã“(judischer Selbsthass - cf. Th.Lessing)? º.a.m.d.

De pildã, referitor la mai multdecât probabila crizã de identi-tate care-l submina psihologicpe M. Sebastian („un evreu, unromân ºi un dunãrean“?), în„Cum am devenit huligan“(1935) el þine sã precizeze: „Nuºtiu cum îl cheamã pe eroulromanului meu („De douã mii deani”- n.m.). Nu l-am întrebatpânã acum. Totuºi, o parte dincriticã l-a denumit cu de la sineputere, dupã o sugestie aprefeþei, Iosef Hechter. /.../Faptul acesta nu este un simpludetaliu. Nici pentru lecturaromanului, nici - mai ales - pen-tru lectura polemicilor care auurmat. Pornind de la acestnume, s-a stabilit caracterulautobiografic al cãrþii, IosefHechter e Mihail Sebastian.Eroul cãrþii se cheamã IosefHechter. Deci, eroul cãrþii eMihail Sebastian. Silogismul escurt ºi identificarea completã.Ea a dus ºi la alte descoperiri

detective. S-a rãspândit zvonulcã, fiind autobiografic, „De douãmii de ani” e un roman cu cheie.Pentru fiecare personaj, s-agãsit câte un echivalent înlumea bucureºteanã. /.../ Îmidau seama cã e inutil sãprotestez împotriva unei astfelde curiozitãþi barbare ºi inven-tive. /.../ Oricum, afirm cã „Dedouã mii de ani” nu e o carteautobiograficã, decât, cel mult,prin sensurile ei ºi în nici un cazprin faptele ºi momentele eiepice. Cu excepþia lui GhiþãBlidaru, nici un erou al cãrþii nuascunde vreun model anumitdin viaþã. Cât despre eroul cen-tral al romanului, îi refuz numelepe care critica i l-a acordat cuputeri discreþionare. Este lamijloc o confuzie ºi... mai esteîncã ceva. Iosef Hechterdeschidea posibilitãþi largi depamflet, pe care MihailSebastian nu avea cum sã leofere (?! - n.m.). Una din armelepredilecte ale culturii bucu-reºtene este ceea ce aº numi,cu voia dumneavoastrã, „pole-mica onomasticã.“ (v. anexaVII). Totuºi, în studiul ei, MartaPetreu reia ideea romanului cucheie într-un întreg subcapitol(„Un roman cu cheie“), pentru adefini relaþia dintre Blidaru ºi„eroul“ narator: „Declaraþie deiubire, romanul este ºi o declar-aþie clarã de vasalitate, cãcinaratorul (adicã figura luiSebastian) stã sub «ochiul lui(al lui Blidaru, n.n., M.P.) destãpân predestinat». /.../ Avândo caracteristicã «îmbinareporuncitoare a sprâncenelor»,«stãpânul» îi trezeºte tânãruluiadorator instinctul - masochist! -de a i se supune /.../ Naturamasochistã a relaþiei dintre ceidoi - masochism recunoscutaici, în proiecþia romanescã arelaþiei, fãrã nici un echivoc -este limpede.“

Se poate numai presupune,ºi asta cu mare dificultate, ce avrut M. Sebastian sã transmitãprin romanul sãu, independentde prefaþa lui Nae Ionescu. Dar,odatã ce prefaþa „s-a lipit“ decarte, autorul nu a mai putut sãse salveze prin invocarea con-venþiei „eului narator“, ci doar são submineze ºi mai tarerecunoscând modelul lui NaeIonescu pentru personajul GhiþãBlidaru. În aceste condiþii, rãs-turnarea „silogismului scurt“ -eroul cãrþii nu se numeºte IosefHechter, deci eroul cãrþii nu eMihail Sebastian - ne conducespre întrebãri ºi mai grave: cinea fost, de fapt, M. Sebastian? ªicine a scris articolele din„Cuvântul“ semnate cu acestnume? (Totuºi, dacã ar fi cevade reproºat cãrþii Martei Petreu,cred cã „tonul“ scriiturii eamendabil, pentru cã dezvãluieo anumitã furie, o ciudã faþã deatitudinea lui M. Sebastian. Pede altã parte, citind „Diavolul ºiucenicul sãu: Nae Ionescu -Mihail Sebastian“, mãrturisesccã m-a apucat ºi pe mineiritarea, dar nu din cauzaautoarei...).

Emil Nicolae

De fapt, cine a fostMihail Sebastian?

- Am citit de curând despre modelulQuillian, polidimensional, reprezentatprintr-o masã de noduri prinse între elegraþie unor diferite tipuri de legãturi aso-ciative. Putem extrapola acest model lalimbajul muzical?

- Întreaga artã a sunetelor este axatãpe o reþea pluriparametricã, înzestratãcu proprietãþi topologice, unde itinerari-ile se diminueazã sau se augmenteazãºi unde fiecare termen dobândeºtevecinãtãþi cu alþi termeni prin contactedirecte ori mediate, rãmânând înacelaºi timp organic legat de toþi ceilalþiprin relaþii permanent interºanjabile.Imagineazã-þi un nãvod imens în careeste posibil sã se parcurgã, de la centrula periferia cea mai îndepãrtatã, tot uni-versul de ochiuri infinitezimale, iarfiecare dintre acestea poate deveni larândul lui un centru ºi poate genera infi-nite periferii.

- Însãºi structura globalã a memorieiformeazã o impresionantã agregare deplanuri, fiecare constând din noduri deocurenþe.

- Dupã dispoziþie, nivel de culturã,idiosincrazii, afinitãþi putem fi capabili sãparcurgem nesfârºita plasã, ajungândîn punctul în care dorim (ori doar sun-tem în stare). Aceasta este artasunetelor.

- Dar eu caut un calapod al denotaþi-ilor ºi conotaþiilor convenþionale pe carele incumbã limbajul muzical.

- Vrei, adicã, sã þi se prescrie o reþetãa atracþiilor ºi respingerilor posibile,declanºate de o anume muzicã. De labun început am sã te dezamãgescspunându-þi cã nu existã o atare reþetã.Mai mult, fiecare nod al plasei noastrede prins peºte reprezintã corelarea unei

expresii cu un conþinut, independent deprezenþa sau existenþa vreunui referent(martor, asistent).

- Care va sã zicã existã o dimensiunetranscedentalã a muzicii datoritã cãreiaarta sunetelor se aflã dincolo de necesi-tate ori cauzalitate.

- Cert e cã întemeierea actului dereceptare a unei opere muzicale se faceîn virtutea unor prezumþii, de ce nu, aunor închipuiri. Le putem numi pre-supoziþii. Gottlob Frege ºi Henry Hiz s-auocupat de ele, împãrþindu-le în douãcategorii: contextuale ºi circumstanþiale.Cele contextuale privesc presupunerileconform cãrora emiþãtorul ºi receptorulconstituie douã tabere distincte, neinter-sectabile (caz frecvent întâlnit în muzi-cile de avangardã sau experimentale),iar cele circumstanþiale se referã la situ-aþia când atât emiþãtorul, cât ºi desti-natarul ºtiu despre aceleaºi evenimenteºi entitãþi codificate ori necodificate(creaþia lui Bach, de pildã).

- Cum folosim sunetele muzicalepentru a ne referi la stãri ale lumii?

- Un referent, un auditor (cultivat,desigur) este el însuºi o stare a lumii.

Altfel spus, îl putem defini ca fiind sen-sul unei semnificaþii, altminteri vide,care dobândeºte un rost doar cândrelateazã despre sine.

- Trãiascã subiectivismul!- În mãsura în care fiecare secvenþã

dintr-o piesã muzicalã anunþã (sau nu)o soluþie muzicalã posibilã, nu însã ºiprevizibilã, arta sunetelor oferã unexemplu de sistem semiotic alcãtuit dinsituaþii ce pot fi interpretate în manierediferite. Dar asta nu face nicidecumparte din sfera subiectivismului.

- Dupã câte ºtiu, nimic nu împiedicãun ascultãtor, care abordeazã un textmuzical consacrat, sã opteze pentru oaltã cheie de lecturã a acestuia ºi, ast-fel, sã-l reducã la valori opoziþionalediferite.

- Textul muzical are întotdeaunaînsuºiri ce þin de ambiguitate ºi permiteo asemenea varietate de abordãri, încâtsunt justificate mai multe opþiuni, fie eleconvergente ori chiar divergente.

- Muzica, prin natura ei laxã, mustindde generalitate, comportã un amplu sis-tem conotativ. De unde pânã undepoate ea denota?

- A spune cã o lucrare muzicalãpoate ºi trebuie sã aibã denotaþieînseamnã a afirma cã expresia are unconþinut care îi corespunde, analizabilîn unitãþi semantice elementare.Bunãoarã, nota do din registrul mediu alpianului (do central) denoteazã o poziþieîn ambitusul general de sunete, dar ºi oclasã de evenimente sonore care au cainterpretanþi valori matematice ºi mãsurioscilografice ori spectrografice. Pe dealtã parte, la flaut acest do denoteazãlimita gravã a instrumentului, în timp cela tubã o notã oarecare din registrulacut.

- Acelaºi semn, deci, conoteazã oserie de mutãri posibile, cãrora – într-unanume sens – le þine locul.

- Ca atare, conþinutul virtual al unuisingur semn este independent de sem-nul considerat ca expresie.

- Aº vrea, domnule Profesor, sãîmprejmuiþi puþin sensul noþiunii de „uni-tate culturalã”.

- Hjemslev e de pãrere cã o unitateculturalã se remarcã ºi capãtãrecunoaºtere în mãsura în care estedefinitã o altã unitate culturalã ce i seopune. La rândul lui un semn-vehiculdenoteazã ºi conoteazã varii unitãþi cul-turale, dintre care unele se exclud reci-proc. Ceea ce înseamnã cã printrediferitele denotaþii ºi conotaþii potapãrea lecturi alternative, comple-mentare sau nu, se pot produce incom-patibilitãþi semantice. Este, dacã vrei,jerba cea mai strãlucitoare, buchetul celmai scânteietor al muzicii savante.

Liviu DÃNCEANU

ateneu

septembrie 200914

Liviu DÃNCEANU

Seminar (III)

Printr-un frumos joc alvieþii, abia revenit dintr-unuldin cele mai importanteoraºe muzicale ale Europei,am intrat în posesia ulti-melor cãrþi semnate de LiviuDãnceanu ºi publicate laEditura Muzicalã – „Jurnalparþial sonor” ºi la EdituraCorgal Press – „Apocalipsamuzicii savante”. Rândurilede faþã nu vor sã se înscrienici în hainele vreunei cronici,ºi nici nu pot pretinde cãstabilesc în tuºe fine unportret Liviu Dãnceanu. Dealtfel, tipul acesta de per-sonalitate complexã limi-teazã pânã la extrem con-strucþii precum „compozi-torul Liviu Dãnceanu”, „pro-fesorul Liviu Dãnceanu” etc.Dacã eºti conºtient delaturile multiple în care unom creeazã, atunci, fãrãdoar ºi poate, ai un senti-ment de insuficienþã seman-ticã. Dacã în anul de graþie2009 s-ar atribui unei „per-sonalitãþi totale” titlul dedoctor, gestul ar putea sãparã atât de desuet, încât,pentru „scena” culturalã,intenþia iniþialã sã se trans-forme într-o fantoºã, într-ogrimasã nefericitã.

Aºadar, intenþia este ace-ea de a-mi transcrie bucuriape care am resimþit-o odatãcu lectura cãrþilor amintitemai sus. ªi asta pentru cã,strict personal, l-am întâlnitpe Liviu Dãnceanu în douãmomente diferite: primadatã, cu mulþi ani în urmã,ieºit de la un spectacol dincadrul Zilelor Muzicii

Contemporane, am datiama în calea domniei sale,întrebându-l de unde aºputea achiziþiona înregistrãricu celebrul Archaeus. Adoua oarã, am stat aproxi-mativ în aceeaºi perioadã,în aceeaºi vilã, undeva laSlãnic Moldova. Recunosc,în ambele cazuri mi s-apãrut o fire dificilã: fie poatepentru lipsa totalã a vreunuirãspuns în cazul primeiîntâlniri, fie poate din felulvoit distanþat de a se rapor-ta la o bunã parte a celor dinjurul sãu, am vãzut în LiviuDãnceanu tipul de omtranºant, rece; l-am vãzutpe cel ce ºtie mereu undesã gãseascã drumul cel maidrept pentru atingerea sco-purilor propuse. L-am citit,m-a interesat, m-a comple-xat, mi s-a pãrut sofisticat,uneori greoi (cu sensul„prea didactic”).

Bucuria lecturii celor douãcãrþi vine dinspre realitateaîntâlnirii cu o altã faþã, multmai umanã, purtãtoareaunor regrete ori întrebãri,descoperind un om cu în-treaga gamã a disponibili-tãþilor sufleteºti. Plusurile ºiminusurile se adunã fericitîntr-un jurnal de o fineþeaparte, ce din punct devedere strict cronologicacoperã întreg anul 2008.Aici, Liviu Dãnceanu nu seopreºte doar la a nota

„peste zi” întâmplãrile ci, culargheþea unui intelectualrafinat, nuanþeazã eveni-mente, conferindu-le o aurãmai mult sau mai puþin meri-tatã. Are ºtiinþa de a se sur-prinde în puncte de un su-biectivism total, cât ºi con-ºtiinþa de a mãrturisi impor-tanþa unora din colabora-torii, profesorii, marii oamenide muzicã - ºi nu numai - pecare contemporaneitatea nii-a lãsat în grijã. Iatã, unexemplu adecvat vine odatãcu figura lui Ovidiu Bãlan,cel care aproape cã aadunat în sala de concertegeneraþie dupã generaþie. Înmemoria noastrã ar putearãmâne ca fiind „fãcut dinargint viu. Ca un mercur ceindicã mai mereu tempera-turi suprafebrile, te convingecã absoarbe totul în juru-i.Sunete, idei, tineri talentaþi,femei frumoase se prind vi-guros ca de un magnetidentic fiinþei lui aparentplãpânde”. Am reþinut însã,cu acelaºi prilej, ºi ironia:„Ar fi putut manageria oriceorchestrã din lume, purtân-du-le zvonul de mãrire ºiputere. N-a fost sã fie.Poate pentru cã i-a plãcutsã construiascã de la te-melie un colectiv de MeisterSpielmani, cãreia timp deaproape patru decenii i-afost General Direktor. Saupoate cã n-au fost prea

numeroºi (ori prea potenþi)cei care ar fi putut sã tragãde el nu la stânga, ci ladreapta, nu spre est, ci sprevest, nu în jos, ci în sus”.Asemenea portret nu estesingular, însã nu avem spa-þiul necesar pentru a sem-nala întreaga galerie propu-sã de autor. Mã vãd nevoit arepeta, ceea ce mi-a plãcutîn acest „jurnal parþialsonor” este însãºi disponi-bilitatea autorului de a trecepragul cãtre cititor. Avem unregistru bacovian, avem ºi„nebunia cotidianului” ori astatutului de profesor.Scurte exemplificãri: „Plouã.Într-o mahala, zemuind demelancolia ºi amintirea dan-danalelor de altãdatã,plouã. De dimineaþã plouã,plouã, plouã, dar Bacãulrefuzã sã se topeascã înatmosfera tipicã lacustrã, cuornamente diluviale”; „unpurcoi de examene mi-afurat din oxigenul ultimelorzile. Birocraþia sufocãînvãþãmântul românesc. Amsentimentul unei pubelecare, colectând tot maimulte deºeuri, împrãºtie oduhoare din ce în ce maiintensã. Evidenþe, grafice,rapoarte, referate, regula-mente, statistici, normative,instrucþiuni, chestionareînnoureazã un cer altãdatãsenin...”

Am citit „Apocalipsa mu-zicii savante” ca o contin-uare fireascã la Jurnal. E uneseu care reuºeºte înaproximativ o sutã de paginisã traseze (nu am zis sãgestioneze!) tabloul apoca-liptic al muzicii savante. Dece intitulatã muzicã savan-tã? Care sunt cauzele aces-tei degringolade? De ce amajuns sã vorbim despre„gerontismul progresiv celucreazã la nivelul lui homo-sapiens”? Cum a fost prefi-gurat un homo-musicus ºicare sunt punctele de tan-genþã ale acestuia cu acuti-zantul sfârºit al unor struc-turi veºnic în cãutareaarmoniei? Care au fostatributele funcþionale alemuzicii savante? O partedin rãspunsuri le veþi gãsi înaceastã carte-eseu pe carepersonal aº introduce-odrept lecturã obligatorie încadrul tuturor instituþiilorinteresate de orizonturilefrumosului.

ªi pentru a treia oarã... înfinal, rãman cu bucuria cãcel puþin de aceastã datã nuam fost privit distorsionat ºinici cã am privit ori prea ladreapta, ori prea la stânga,ori prea înspre est ori însprevest; rãmâneþi cu sugestiaunei lecturi care aca-pareazã, amintind pe unde-va de tonul ultimativ a luiNietzsche: fireºte - în altehaine, în faþa unui alt public.

Marius MANTA

Pe când sunetul divulga secrete

ateneu

septembrie 2009 15

În timpul vieþii, la Bacãu, Bacovia a fost sãr-bãtorit numai de douã ori.

Prima datã în ziua de 19 ianuarie 1925, cuocazia celei de-a doua conferinþe a AteneuluiCultural, înfiinþat cu o sãptãmînã înainte.

Evenimentul e cunoscut dintr-o menþiunescurtã de o frazã. Despre el ºi despre confer-inþa precedentã, în numãrul 1 al revistei„Ateneul cultural” s-a publicat urmãtoareainformaþie:

„Conferinþa de deschidere a fost dezvoltatãde d-l Grigore Tabacaru despre Culturã ºipseudoculturã [,] în prezenþa unui public alesºi numeros.

A doua conferinþã [,] urmatã de serbare [,]s-a dat în onoarea poetului bãcãuan G.Vasiliu-Bacovia, la care a conferenþiat pãrin-tele I. Tãlmãcel despre Frumuseþile Italiei, iard-l Gr. Tabacaru a expus opera poeticã a poe-tului sãrbãtorit”. (p.4)

Conferinþele constituiau – trebuie spus –principala activitate a Ateneului Cultural.Conform planului iniþial, ele ar fi trebuit sã aibãloc sãptãmînal, joi seara. Fapt curios, înrevistã singura relatare despre desfãºurarealor în 1925 e cea din care am extras rîndurilede mai sus. Indiscutabil, e puþin, ºi nimeni n-aavut rãbdarea sã rãspundã la întrebãrile pecare le ridicã. Cea dintîi ar fi: de ce a fost sãr-bãtorit Bacovia? Nu împlinea o „vîrstãrotundã”, nu scosese o carte nouã, nu obþinevreun premiu. Motivul era apropiata apariþie a„Ateneului cultural”, în care poetul urma sã fi-gureze, alãturi de Grigore Tabacaru, în cali-tatea de director. Pentru aceasta era nevoieca el sã fie „lansat” în faþa bãcãuanilor ºi impuslor, în ciuda opiniei defavorabile, superficiale amultora dintre ei. Atunci, lucrul acesta nu-lputea face decît Tabacaru, „omul idealului”,cum îl numea cineva în ziarul local („Bacãul”,2, nr.58, 4 octombrie 1925, p.3), cel mai noto-riu dintre profesorii bãcãuani. Avea titlul dedoctor în filosofie, ºi pe cel de docent, fusese„universitar” (la catedra de psihologie socialã),scosese reviste, publicase studii, dovediseaptitudini de îndrumãtor cultural ºi, pe dea-supra, se pricepea la literaturã. Pregãtise dejaun „dosar” ªtefan Peticã, pe care îl va tipãricurînd în revistã ºi în volum. Or, de la Peticã laBacovia e un drum scurt ºi drept. Apoi avea nunumai autoritate, ci ºi prestanþã. Con-temporanii l-au descris ca fiind (spre deosebirede autorul Plumbului) un tip masiv, „cu trupulde uriaº din alte vremuri”, cu mersul apãsat.Era mereu cu ochii înroºiþi „de veghe, denesomn, pe cãrþi ºi pe documente”. (v. Jocast,„De la Barbarie spre Civilizaþie”, în „CurentulBacãului”, 1, nr.12, 14 septembrie 1929, p.1)Oriunde conferenþia, reuºea „sã miºte adîncasistenþa sufleteºte”. Vorbea – cum s-a scrisici ºi colo – „frumos”, „inimos”, „admirabil”.Prestigiul de persoanã învãþatã, alura impunã-toare, þinuta de „pastor protestant” (costumnegru cu vesta încheiatã sus, sub lavierã), pecare i-a remarcat-o Al. Tohãneanu în niºteamintiri, fermitatea rostirii îl fãceau interesantºi convingãtor. Tipologic, era un semãnãtoristcu deschidere cãtre modernism; un democratcare cunoºtea „þara” ºi „mersul vremii”:pregãtea „luminãtori ai satelor”, dar nu-i ignoranici pe orãºeni, militînd, îndeosebi în ipostazade publicist, pentru o viaþã urbanã autenticã ºio mentalitate adecvatã, pentru respectareamuncii ºi a valorilor.

Conferinþa lui Tabacaru despre „Culturã ºipseudoculturã” n-a fost publicatã. Cred cãideile ei sunt cele din articolul polemic„Provinciile…”, apãrut în poziþia de editorial înnr.2, aprilie 1925, al „Ateneului cultural”. Înschimb, sigur, textul conferinþei despreBacovia e cel cu numele poetului în titlu, dinnr.6, august 1925, din care am citat. Conformnotei din revistã, aceastã a doua conferinþã alui Tabacaru a urmat dupã cea a pr. IosifTãlmãcel despre „Frumuseþile Italiei”. Nu-icunoscut conþinutul. Autorul, preot înSãbãoani, studiase la Padova ºi Roma. Eposibil s-o fi publicat în „Aurora franciscanã”,la înfiinþarea cãreia contribuise, sau într-unadin zecile de broºuri pe care le-a scos ulterior.Nu mi-i clar nici motivul programãrii ei alãturide cea a lui Tabacaru. Sã se fi contat pe suc-cesul de public, graþie subiectului, ori poatepreotul Tãlmãcel anticipase cã în relaþiunea sade cãlãtorie se va referi ºi la descoperiri fãcuteîn Peninsulã în legãturã cu numele de„Bacovia”?

O altã întrebare ar fi: în ce-a constat „ser-barea”? S-au spus poezii de Bacovia? A spussau a citit chiar el? Au spus elevii lui Tabacarude la ªcoala Normalã? Pînã atunci ºi dupã

aceea, Bacovia nu intra în repertoriul ser-bãrilor. Nu l-am gãsit menþionat în nici o cron-icã a acestora. Nici mãcar în a serbãrilorpregãtite de Agatha cu elevele sale. Alþii eraupoeþii din care se recita în astfel de ocazii:Alecsandri, Coºbuc, Vlahuþã, Eminescu (maipuþin decît ei), ªt. O. Iosif, Octavian Goga, Th.D. Speranþia, Panait Cerna, Topîrceanu,Zaharia Bîrsan, Mircea Rãdulescu, VasileMilitaru, Victor Eftimiu. Dacã totuºi, la aceastãserbare, s-a recitat din poeziile lui, care au fostacelea? Probabil, „Decembre” ºi „Nervi deprimãvarã” (Primãvara…), pe care le va publi-ca în nr.1 al „Ateneului cultural”, ºi „Pastel”(Buciumã toamna) ºi „Poveste”, care îi vorapãrea în nr.2 al aceleiaºi reviste, antologate,într-un fel, de însuºi autorul lor. Iar dacã va fiavut ºi muzicã, aceea nu putea fi alcãtuitãdecît din „arii naþionale” ºi romanþe. Cîntece peversuri de Bacovia nu existau încã.

În nota de la care am plecat se preciza cã,la conferinþa inauguralã, a asistat un „publicales ºi numeros”. Formula e cea care se între-buinþa de obicei în cronicile mondene. În acestcaz, ea corespunde adevãrului. StatutulAteneului Cultural, votat cu douã luni înainte,prevedea, în articolul VII, cã membrii „sîntdatori sã ia parte la conferinþele ºi la oricemanifestare culturalã” organizatã de Ateneu.Aceºtia erau „peste 200 de intelectuali”. E depresupus cã barem la început au venitaproape toþi. Singura informaþie gãsitã de mineîn care o parte din ei sunt citaþi e din 30decembrie 1925, cînd un avocat din oraº avorbit, la Ateneul Cultural, despre „prieteniiRomâniei ºi Mica Antantã”. Iat-o: „Am remar-cat în numeroasa ºi selecta asistenþã pe: d-lPanaite Cantili, fost senator, d-na ºi d-l CristeCristoveanu, deputat, d-nii Ionel, George ºiLuciu Leca, d-l Mihail Vãgãunescu, ColonelCottescu, d-l George Sturza, d-na ºi d-rele ing.Gh. Vasilescu, Letea, d-na ºi d-rele ColonelNisipeanu, d-l Dr. Iamandi, d-na ºi d-l Prof. IonManolescu, d-na ºi d-ra Ercol Rosetti, d-na ºid-l Gh. Herþanu, ajutor de primar, d-l Dr.Grigore Tabacaru, d-l Gh. Rãileanu, avocat, d-na ºi d-l I. Popa, avocat, d-l Vasile Poltzer, d-na ºi d-l G. Berea, avocat, d-l Colonel Chiru, d-l Maior Ionaº, d-l Emil Prato, avocatManolescu, avocat Jacques Schapira etc.” (G.R., „Conferinþa D-lui Emil Berea despre «MicaAntantã»”, în „Bacãul, 2, nr.66, 4 ianuarie1926, p.2) Cum se vede, Bacovia (care nuputea fi trecut la „etc.”) a lipsit, ºi nu cred cãnumai la aceastã conferinþã. Absenþele, campeste tot, sunt o caracteristicã a sa. N-ar fiexclus sã nu se fi prezentat nici la conferinþadespre el !

A doua oarã, în Bacãu, Bacovia a fost sãr-bãtorit la 10 iulie 1947, adicã dupã 22 de ani.Cetãþenii sãi nu ºi-au adus aminte de el nicicînd a împlinit 50 de ani, nici cînd a împlinit 60.Pe alþii, strãini de oraº, dar mai bine situaþi înepocã, nu i-au uitat. În 1931, cînd OctavianGoga aniversa prima din vîrste, iar NicolaeIorga pe a doua, ambii au fost sãrbãtoriþi. Dealtminteri, despre acesta din urmã a vorbitînsãºi Agatha: „Dupã Imnul Regal executat decorul ªcolii Normale de Fete, urmeazã confer-inþa d-nei prof. Agatha Bacovia, tratînd despreopera literarã a d-lui N.Iorga. Conferinþa (þinutãîn ziua de 14 iunie – n.m.) este expusã cu oamplã documentare ºi cu o coloraturã de stildeosebitã”. (Rep., „Festivalul AsociaþieiProfesorilor Secundari”, în „Bacãul”, 9, nr.174,22 iunie 1931, p.1)

Ce anume i-a fãcut sã se gîndeascã dinnou la Bacovia dupã atîta amar de vreme?Readucerea lui în actualitate, la centru, prinpremierea de cãtre Ministerul Artelor, în ziuade 31 octombrie 1946, puþin dupã împlinirea a65 de ani ºi apariþia Stanþelor burgheze, cu olunã ºi ceva mai tîrziu. În presa localã a fostînregistrat numai al doilea eveniment: „Au

apãrut în Editura «Casei ªcoalelor» poemeleconcetãþeanului nostru, George Bacovia:«Stanþe burgheze». Poetul, a cãrui valoare afost recunoscutã abia acum, odatã cu instau-rarea regimului democratic, revine între cititoriisãi. O reîntoarcere binevenitã”. („Carnet”, în„Luptãtorul”, 2, nr.45, 5 martie 1947, p.2) Deºiîn notiþã nu se promite nimic, reprezentanþiilocali ai puterii trebuiau sã arate cã, de aseme-nea, îl preþuiesc pe concetãþeanul lor. Între eise afla ºi un nepot de-al sãu, fiul Elenei:Maximilian (Max) Vasiliu. În 1947 ºi în anulurmãtor, acesta e un personaj foarte vizibil,deosebit de activ ca propagandist. Numele luifigureazã des în ziarul regional al PartiduluiComunist. Exemplele de mai jos nu numai cãatestã acest fapt, dar sunt elocvente îndeosebipentru orientarea sa: „Dupã ce corul tinerilortextiliºti intoneazã «Internaþionala», înaplauzele numeroasei asistenþe, tov. Av.Maximilian Vasiliu, membru în comitetuljudeþean al Asociaþiei «Prietenii Scînteii»,deschide meetingul (desfãºurat la 21 septem-brie, în sala Teatrului Mãrãºti – n.m.) arãtîndimportanþa pe care acest ziar o are în dez-voltarea democraþiei româneºti” („Împlinind treiani de apariþie legalã/ «Scînteia» a fost sãrbã-toritã cu entuziasm de populaþia Bacãului”, în„Luptãtorul”, 2, nr.73, 24 septembrie 1947,p.1). ªi: „Vineri 26 sept [embrie] crt. a avut locîn sala «Mãrãºti» un sympozion dat de cercullocal al studenþilor din F.D.U. Au luat cuvîntulcu aceastã ocazie d-nii prof. Tomescu, av.Max Vasiliu ºi prof. Vanghelovici, care au vor-bit despre «Drumul intelectualilor», ajungîndla concluzia cã intelectualii nu se pot þine la oparte de lupta întregului popor, ci trebuie sãparticipe la acþiunile maselor largi populare, deale cãror frãmîntãri este legatã ºi soarta lor.Intelectualii, au spus vorbitorii, trebuie sã-ºipunã cunoºtinþele ºi talentul lor în slujbapoporului din care fac parte ºi luptînd alãturi decelelalte forþe progresiste, îºi vor satisface ºirevendicãrile lor specifice”. („Drumul intelectu-alilor”, în „Luptãtorul”, 2, nr.74, 1 octombrie1947, p.1). ªi: „Tov. Av. Maximilian Vasiliu,preºedintele colegiului de avocaþi Bacãu, afãcut o asprã criticã profesiunii practicatã înfostele barouri, luîndu-ºi angajamentul ca, [înnoile colegii], avocatul sã fie cu adevãrat unauxiliar al justiþiei ºi îndrumãtor al poporului”.(„Solemnitatea instalãrii judecãtorilor popu-lari”, în „Luptãtorul”, 2, nr.14, 3 martie 1948,p.1) Peste o lunã va fi ºi profesor la ºcoala deasesori populari din Bacãu. Din poziþia în carese afla, el a acþionat pentru organizarea sãr-bãtoririi unchiului, lucru recunoscut ºi deAgatha Grigorescu-Bacovia, în Poezie sauDestin (Ed. Eminescu, 1972, p.296), care însãîi reduce rolul la acela de intermediar întrepoet ºi conducerea localã.

Oficial, sãrbãtorirea a fost asumatã de„Apãrarea Patrioticã”, una din numeroaseleorganizaþii înfiinþate în anii postbelici, apropi-atã de Partidul Comunist. „Luptãtorul” aanunþat-o printr-o „Casetã” redactatã ºiculeasã în formã de „chemare”, precum celepentru întrunirile politice cu reprezentanþi aicentrului: „Casa Culturalã a «ApãrãriiPatriotice» cheamã populaþia Bacãului la sãr-bãtorirea poetului /George Bacovia/ care vaavea loc joi 10 iulie a.c., ora 9 seara, în sala«Mãrãºti», în prezenþa sãrbãtoritului. Vor luacuvîntul prof.G. Ilie ºi prof. I. Alecu./ Va urmaun program artistic”, (2, nr.62, 9 iulie 1947,p.1) Profesor de românã, fost colaborator al„Ateneului cultural”, cu versuri ºi recenzii, fostdirector al ªcolii Normale de Bãieþi, acesta dinurmã se pare cã n-a mai vorbit, cãci nu va fimenþionat în relatarea care va apãrea peste osãptãmînã.

Deºi a fost reprodus de d-l Liviu Chiscop învolumul Paharul cu otravã (Ed. „GrigoreTabacaru”, 1999, p.73-74), textul ei se cuvinereluat ºi însoþit de noi explicaþii: „Casa cultu-

ralã a «Apãrãrii Patriotice» a izbutit sã orga-nizeze o frumoasã manifestare omagialã pen-tru poetul George Bacovia, fiu al Bacãului, ridi-cat astãzi, mulþumitã regimului democratic, lalocul de cinste pe care meritã sã-l ocupe.

Manifestarea a atras un numeros public, înfaþa cãruia d-nii av. Gheorghe Rãileanu, înnumele «Apãrãrii Patriotice» ºi subprefectGheorghe Terente (prefect peste cîteva luni,dupã plecarea în diplomaþie, la Cairo, a lui D.D. Ionescu – n.m.), în numele populaþiei, auurat bun venit scriitorului.

Tov. învãþãtor G. Ilie, într-o documentatãconferinþã, a înfãþiºat opera poetului ridicîndu-seîmpotriva concepþiei acreditate de critica ofi-cialã (din perioada interbelicã – n.m.) dupãcare Bacovia ar fi împietrit într-o atitudinepasivã de resemnare.

Traiectoria activitãþii poetului, a doveditconferenþiarul, este traiectoria crizei sufleteºtia intelectualului mic burghez care suferãtragedia prãbuºirii tuturor valurilor (valorilor –n.m.) în care a crezut. Specificã la Bacoviaeste însã ridicarea dupã aceastã prãbuºire,ridicarea pînã la alãturarea de miºcãrilemuncitoreºti progresiste, pînã la a deveni pre-vestitorul lumii noi ce se clãdeºte astãzi.

Un foarte frumos program artistic a urmatconferinþei. ªi-au dat concursul d-na prof.Donceanu, d-rele Mareº, Coºa, Muler ºiFelicia Donceanu, d-nii prof. I. Fazlã, av. M.Vasiliu, Cosma etc.” („Luptãtorul”, 2, nr. 63, 16iulie 1947, p.2)

Textul rezumã fidel conferinþa, pentru cã,dupã pãrerea mea, e fãcut chiar de cel care asusþinut-o: G. Ilie (Ilie Grimberg). Deºi aveanumai titlul de învãþãtor, acesta era, prinatribuþiile primite, mai mult de atît. În primulrînd, era responsabil al paginii culturale aziarului, unde redacta rubricile „Carnet” ºi„Poºta redacþiei”, pe care nu le semna, dar i sesimþea mîna. Ideolog al publicaþiei, avea uncuvînt greu în aprecierea evenimentelorlocale: spectacole de teatru, filme, culegeri li-terare etc. Uneori scria ºi editoriale pe temepolitice. Începînd din mai 1948, mai bine de undeceniu, a îndrumat cenaclul „NicolaeBãlcescu”, în care s-au lansat Paul Anghel,Vlad Sorianu ºi alþii. L-am întîlnit o singurãdatã, în august 1964, în secretariatul ziarului„Steagul roºu”, unde se pregãtea primul numãral revistei „Ateneu”. Fusese trimis sau, poate,chemat sã vegheze asupra „acurateþei” mate-rialelor. Figurã de bãtrîn tipicar, cu buza de josrãsfrîntã spre mijlocul bãrbiei, cu miºcãri ciu-date ale capului, stãtea la un birouaº, avînd înfaþã cîteva manuscrise, între care ºi pe al arti-colului meu „Bacovia azi”. Pe un ton didactic,în aparenþã prietenos, mi-a fãcut diverseobservaþii. Nu ºtiam bine cine e, nici care i-iputerea. ªi, mai ales, nu ºtiam cã are opiniivechi ºi ferme despre Bacovia. Erau, mi-amdat seama mai tîrziu, cele din notiþa referitoarela Stanþe burgheze ºi din conferinþã: respectivcã poetul a fost recunoscut abia „odatã cuinstaurarea regimului democratic” ºi cã în o-pera sa existã un substrat de revoltã, care l-asalvat de la o prãbuºire sufleteascã definitivã,„pînã la a deveni prevestitorul lumii noi” ce seclãdea atunci. Tip dogmatic, pãstra intacte, în1964, pãrerile din 1947, corespunzãtoare linieioficiale pentru reconsiderarea lui Bacovia.Poetul era tras total pe stînga, redus la o sin-gurã atitudine. Felul acesta de a-l interpretami-a cerut o anume idiosincrazie, de care m-am eliberat greu. Paradoxal, în anii ’60 îl cre-deam complet fals, oportunist; astãzi nu-l maicred aºa.

Dupã festivitatea din vara lui 1947, Bacoviaa devenit din nou strãin, atît pentru locul, cît ºipentru timpul sãu. Pentru alde G. Ilie ºi pentrucei a cãror poziþie o reflecta, el nu constituia unautor paradigmatic, ºi nici Arghezi sau Blaga.Dovadã urmãtoarea recomandare datã, înanul conferinþei, unor poeþi aflaþi la început dedrum: „Citiþi regulat poezia nouã din revistele«Contemporanul» ºi «Flacãra», citiþi peZaharia Stancu, Radu Boureanu, CiceroneTheodorescu, Mihai Beniuc, Marcel Breslaºuºi apoi mai trimiteþi”. Bacovia reprezenta oparte a trecutului, faþã de care regimul se arãtacaritabil; - deloc actualitatea.

Constantin CÃLIN

Reveniri la Bacovia (4)

La sfârºitul lunii august ºi începutul luiseptembrie, soarele de la Tescani îºirevãrsa lumina ºi peste câþiva artiºtiadunaþi în tabãra de creaþie „Colonia”.Razele lui aveau dominantele începutuluide toamnã, respectând acel efect pe carebine l-a observat cândva, tot la Tescani,Andrei Pleºu: „Soarele de toamnã e ometaforã mai adecvatã a cunoaºterii decâtsoarele estival. [...] «Cãldura» spiritului nutrebuie nici sã topeascã, nici sã exaltelucrurile: trebuie sã le mângâie”. Aceastãcãldurã a þinutului mirific de la Tescani separe cã i-a învãluit anul acesta pe artiºtiice-ºi zic coloniºti sosiþi în tabãrã. Ei au fostînsoþiþi de mentorul lor, maestrul TeodorMoraru.

Sentimentul naturii este relevat înlucrãrile pictorilor. La unii discret, chiardacã au lucrat abstract, se simte vibraþialuminii de acolo, iar pentru câþiva dintre eisentimentul de legãturã între artist ºi peisajeste foarte puternic, profund. DragoºBurlacu a combinat pe pânze douã univer-suri diferite: imagini de la Tescani cu per-sonaje pe care le-a întâlnit într-o cãlãtorieîn Franþa. Cu propunerile lui alb-negru saucolor, Dragoº atrage privitorul într-un spec-tacol al umbrelor subtile, într-o notã deoniric, mister ºi intimitate. Luxuriant în pic-turile de acum, Marius Crãiþã-Mândrã nurenunþã la înclinaþia lui de abstractizare,chiar dacã o face într-un mod mai puþinprovocator. El este recognoscibil princuloarea puternicã ºi prin trãsãturile detemperament sudic, solar. Prin simbolurigrafice ºi frumoasa metaforã a arborilorîmbrãþiºaþi, peisajele Cristinei Nedeleainvitã la meditaþie ºi transmit un sentimentde melancolie. Cristi Gaºpar a introduselemente vegetale în tablourile sale, cureiterãri din Gauguin, în interpretãri ludiceºi cu emoþia inocenþei redescoperite. AncaIrinciuc a folosit peisajul ca pretext pentrua aduce în atenþie teme de profunzime psi-hologicã. Pictoriþa îºi propune dupã cumea însãºi mãrturiseºte sã înþeleagã aceleforme în care omul se situeazã „în afaranormalului”.

În Tabãra de Creaþie „Colonia”, care s-adesfãºurat în perioada 21 august - 4 sep-tembrie, la Tescani, au participat artiºti din

Bucureºti ºi Bacãu: prof. univ. TeodorMoraru, Cristi Gaºpar, Anca Irinciuc, MihaiMihalache, Dan Badea, Cristina Nedelea,Justin Scãrlãtescu, Dragoº Burlacu ºiMarius Crãiþã-Mândrã.

Una peste alta, picturile din aceastãediþie sunt mult mai prietenoase pentruiubitorii de artã, produc încântaresufleteascã ºi sunt preponderent contem-plative. E semnul maturizãrii care a luatlocul exaltãrilor ºi al cãutãrilor de altãdatã,dupã cum reiese ºi din impresiile celor doiartiºti plastici bãcãuani:

Dragoº Burlacu: „A fost o tabãrã foarteomogenã. Deºi a durat mai mult decât altãdatã (14 zile) s-a lucrat mai puþin, dar maibine. Lucrãrile au fost mai elaborate decâtsunt de obicei în taberele de acest gen.Majoritatea artiºtilor s-au inspirat din loc:motive, imagini, personaje, atmosferã. Nuprea s-a ieºit din tabãrã, doar într-o singurãzi o parte dintre noi am fost în vizitã pe lamãnãstiri.”

Marius Crãiþã-Mândrã: „Dintre toateediþiile Taberei de Creaþie „Colonia“,aceasta mi s-a pãrut cea mai liniºtitã. Înschimb, lucrãrile mi s-au pãrut mult maibune, mai minuþios lucrate. Cred cãîncepem sã ne clasicizãm uºor stilurile îndetrimentul experimentului. Asta e,îmbãtrânim ºi noi!” a conchis cu umor pic-torul bãcãuan.

Violeta SAVU

arte

septembrie 200916

Ca o expresie a normalitãþii, mãcar înplan cultural, Viorica Zaharia, cunoscu-tã plasticianã în Bacãu, a fost aleasã deconfraþii ieºeni spre a deschide noul se-zon expoziþional al Iaºilor. Opþiunea s-adovedit inspiratã atât prin anverguraexpozantei, cât, mai ales, prin calitatealucrãrilor selectate pentru acest moment.Un public exersat ºi cu un bun simþ va-loric a apreciat prestaþia artistei ºi a ge-nerat intervenþii spontane, binevenite.

În context trebuie subliniatã calitateapanotãrii care a pus în valoare virtuþileantinarative ale autoarei care a reuºit sãridice ºtacheta decorativului la niveluloriginalitãþii ºi expresivitãþii. Panourileasociate cu abilitatea unui profesionistau determinat reacþii de fireascã adezi-une chiar dacã ideea de compoziþie seasociazã limbajului cu tentã abstractã.Viorica Zaharia porneºte de la suportulunei compoziþii incitante, neconven-þionale ºi ajunge la racorduri cromaticeîntr-o cheie a rafinamentului ºi a uneimaterialitãþi care se spiritualizeazã.Astfel, ficþiunile transpuse în limbajulculorii imagineazã orizonturi posibile înordinea unor geometrii ce vizeazã atâtmaterialitatea lumii cât ºi visul ca vehiculcãtre transcendenþã. Virtutea esenþialã apictoriþei constã în modul cum asociazãculorile unde culorile calde, dar lipsite deexaltãri fove, þintesc nivelul superior alarmoniei ca aspiraþie supremã pentruorice pictor. Relaþiile formal-cromaticedevin la nivelul perceptiv al ansamblului

veritabile dialoguri prin juxtapuneri com-plementare ºi sugestive. Tectonica aces-tor structuri, asociate de fiecare datãinspirat, asigurã o continuitate de lecturãce urmãreºte deopotrivã traiectul liniilorce definesc structuri, dar ºi atmosferaprin care comunicã o stare de spirit. Nuvibreazã suprafaþa prin modulaþii succe-sive ci aºterne culoarea unitarã pesuprafeþe mari ºi strãbãtute de ductulunor geometrizãri posibile.

Interesant de remarcat cum panourileau o unitate organicã, imanentã, un felde apolinicã liniºte interioarã de undetranspare echilibrul interior al artistului ºielogiul natural al vizibilului reinventatimaginar de creator. Practic, privireaeste interesatã simultan de anverguraansamblului, dar ºi de efectele detaliului,de ritmica imanentã a formelor.Obiºnuita poveste din operele clasice,metafora picturalã lipsesc, dar suntprezente sugestiile unei lecturi în dimen-siunea simbolicã. De aici ºi decizia artis-tei de a lãsa la latitudinea privitorilorposibilitatea de a stabili ei înºiºi titlurileposibile, deºi nu este nevoie.Compoziþiile genereazã natural stãri lip-site de anecdotica subiectului bine con-figurat. Pictura de sugestie lasã libertatedeplinã celui interesat sã asocieze ºi sin-gur unele panouri, sã schimbe ordineapanotãrii ºi, astfel sã intre într-un fel departeneriat democratic cu autoarea.

Unele elemente ale compoziþiei vin ºidintr-un fel de aplicatã numerologie saudin orizontul alfabetului latin. Plastici-tatea lor animã suprafaþa ºi determinãnecesare lãmuriri. Un fel de cripticãasociere a semnului trimite la sensul dedincolo de imagine. Cu alte cuvinte lasão poartã deschisã spre lecturi paralele.Cele câteva asocieri între panouri de di-mensiuni variabile sparge ritmuldiscursului ºi apeleazã chiar la culori cuo notã mai înaltã ce dinamizeazã an-samblul unitar ºi perfect coerent. Înansamblu, am avut ºansa de a participala un veritabil eveniment cultural ºi la unfestin intelectual de excepþie. Asemeneaprezenþã reconfirmã faptul cã spaþiul cul-tural al Bacãului animat de prezenþeleunor Ilie Boca, Mihai Chiuaru, GeorgeZãrnescu ºi încã atâþia alþii a devenit unloc al performanþei artistice ºi al competi-tivitãþii.

Viorica Zaharia ºi-a adãugat acum înpalmaresul individual, dacã mai eracumva nevoie, încã un certificat cu va-loare simbolicã care atestã remarcabilecalitãþi artistice, care trebuie privite cuîncredere la scara timpului prezent ºi acelui ce va veni.

Valentin CIUCÃ

Eveniment cultural la Iaºi

Viorica Zahariasau virtuþile

antinarativului

• Dragoº Burlacu - Avignon-Tescani

• Viorica Zaharia

Cãldura spiritului de la Tescanitranspusã în viziuni plastice

In memoriamGeorge Bacovia

Acesta este titlul simpozionului organizat de Complexul Muzeal „IulianAntonescu” Bacãu, în colaborare cu Teatrul „Bacovia”, Colegiul Naþional „ªtefancel Mare” ºi Universitatea „Vasile Alecsandri”, ambele din Bacãu, la aniversareaa 128 de ani de la naºterea poetului. În ziua de 17 septembrie, la Casa Memorialã„George Bacovia” au susþinut comunicãri despre universul bacovian profesoareleAurica Bãbuþanu, Ioana Maria Bãitanu ºi conf. univ. dr. Ioan Dãnilã, programulsimpozionului fiind întregit de douã recitaluri de poezie.

arte

septembrie 2009 17

Are dreptate coregrafulFlorin Fieroiu când spune cãprezenþa lui, an de an, la GalaHOP, este o modalitate de a sepãstra tânãr. „Vin aici încer-când sã mã conectez la ceeace înseamnã nou, important.”Cred cã nu numai el simteacest lucru, ci ºi toþi fideliiacestei manifestãri de începutde toamnã. Despre care, cumult umor, Aura Corbeanu,directoarea executivã aUNITER, spune cã au devenit„o sectã”, animatã de dorinþade a rãmâne cu spiritul viu,mereu în mijlocul lucrurilorcare înseamnã cu adevãratceva. Aºadar, la Mangalia, prinefortul constant al organizato-rilor (UNITER, MinisterulCulturii, Cultelor ºi PatrimoniuluiNaþional, Primãria MunicipiuluiMangalia) a avut loc, între 3-6septembrie, a douãsprezeceaediþie a festivalului concursdedicat tânãrului actor. ªi deaceastã datã, în cadrul galei s-adesfãºurat atelierul de miºcaresusþinut de Florin Fieroiu, cuaceeaºi temã ca în anii prece-denþi, „Alteritate”. Invitaþi sã sealtereze frumos (dupã cumnoteazã, spiritual, în foaiaHOP, o tânãrã), participanþii laediþia 2009, în numãr de ºais-prezece, au adus cu ei un vân-ticel de noutate ºi prospeþime.Dacã în alte rânduri i-am vãzutcu aceleaºi bucãþi de textobosite prin repetiþie, cu pro-ducþiile lor de pe la exameneledin ºcoalã, acum ei au doveditcã ºtiu sã umble ºi la altesertãraºe. Au mai citit, audescoperit scriitori contempo-rani, reuºind sã aducã în festi-val un repertoriu divers ºiinteresant. ªi la secþiunea indi-vidual, ºi la cea de grup, aufost aleºi autori de teatru cunume de rezonanþã, caTennessee Williams, JeanCocteau, Tudor Muºatescu,Theodor Mazilu, Matei Viºniec,Rodrigo Garcia, Neil LaBute,Lars Noren, ca sã amintescdoar câþiva dintre aceºtia. Amascultat ºi câteva monoloagebine scrise, cu o teatralitate

evidentã, interpreþii acestorabucurându-se de mare succesla public. Aici îi amintesc peAlexandru Bogdan, cu textul luiIoan Peter „Un om de milioane”(valorificat cu inteligenþãscenicã ºi mult farmec person-al, cam prea „exploatat”, edrept) ºi pe Irina Ivan (cu oevoluþie de un apãsat comicburlesc) cu „Bãrbaþi ºi vibra-toare” de Clara Flores ºiAntoaneta Zaharia. ªi, desigur,pe cele douã actriþe de limbãmaghiarã, Agnes Benedek(admirabilã, de o mare mobili-tate ºi fineþe a nuanþei) ºiGabriella Mezei, prima inter-pretând un text pe mai multevoci, „Halta Ibusar”, cea de-adoua oprindu-se la „A cinceaSally” de Daniel Keyes. Lafete, care au fost, categoric,cele mai bune în concurs, le-am mai remarcat pe ValentinaZaharia, Ana Hegyi, OanaRadu, Eliza Þuþurman, OlimpiaLupu. Valentina AndreeaZaharia, cu delicateþea ei

fremãtãtoare ºi cu firicelul suavde voce (va trebui sã lucrezemai mult pentru amplificareaacesteia) a fost o surprizã plã-cutã ºi la proba impusã, alãturide Agnes Benedek, ambeledemonstrând cã ºtiu sã spunãversuri. Spre deosebire deceilalþi concurenþi care s-augrãbit sã transforme (oare dece?) cele douã poezii de MarinSorescu, „Cât þine clipa” ºi

„Tratat despre tril”, în poves-tioare dramatizate, la modulimpropriu ºi pleonastic de celemai multe ori. Revin la bãieþi casã spun cã nu prea am înþelesalegerea juriului, care l-a pre-miat pe Marian Adochiþei,destul de plat dupã pãrereamea, ºi cã mi-a produs o realãbucurie evoluþia lui LariCosmin Giorgescu, un actordeosebit de empatic ºi care, în

plus, se ia în serios, muncindmult ca sã se perfecþioneze.Din pãcate, el a depãºit timpulacordat probei libere, autoeli-minându-se din competiþie.Deºi veniþi cu propuneri extremde interesante, Silviu FlorinRuºti (un fragment din jurnalullui Nijinski) ºi ªtefan Lupu (cu„Orestia”, un colaj de textedupã mitul Atrizilor) au sucom-bat în exces penibil, naturalist.Prefer minimalismul în artã,lipsa de organe reproductive lascenã deschisã, a bãlþilor desânge, vrând sã-mi excercitdreptul meu la imaginaþie.

ªi la grupuri mã despart deopþiunea juriului, spectacolulcel mai sudat artistic, binesusþinut actoriceºte de laînceput ºi pânã la sfârºit,pãrându-mi-se a fi „Frigul”(Universitatea „Spiru Haret”,clasa profesor Lucia Mureºan)la care am apreciat ºi mesajulfoarte actual al piesei lui LarsNoren.

În fine, cred cã ar fi cu ade-vãrat bine ºi frumos ca HOP-ulsã funcþioneze ca un fel deoglindã magicã, miraculoasã,gata sã-þi prevesteascã viitorul,dupã cum zice directorul galei,Cornel Todea, în caietul pro-gram. Pentru cã importantesunt urmãrile acestei mani-festãri, ce se întâmplã concretcu laureaþii fiecãrei ediþii ºi nunumai cu ei, ci ºi cu ceilalþi par-ticipanþi demni de atenþie.

Carmen MIHALACHE

Teatru

Al doisprezecelea HOP

Filarmonica „Mihail Jora” a sãrbãtorit laTescani ºi Bacãu a 30-a ediþie a unui festivalmenit sã facã cunoscutã ºi iubitã creaþia enes-cianã. De-a lungul anilor la Tescani s-au perindatmari nume ale artei interpretative, în lãcaºul undeEnescu a conceput capodopera Oedip.

Iniþiat de criticul muzical Smaranda Oþeanu ºidirijorul Ovidiu Bãlan, Festivalul a atras majori-tatea criticilor ºi muzicologilor din Bucureºti. Înacest an festivalul, organizat în parteneriat cuMuzeul Naþional „George Enescu”, a debutat cuun concert al Orchestrei de camerã „Tescana”,pregãtitã ºi dirijatã de Marcian David, concert-maestru la Filarmonica „Moldova” din Iaºi ºi diri-jor permanent la Vidin. Flautistul Dorel Baicu,solist instrumentist al Filarmonicii ºi conferenþiaruniv.dr. la Universitatea de Arte „George Enescu”din Iaºi, a interpretat partea solisticã din Suita însi minor de J.S. Bach.

„Tescana” a delectat publicul cuDivertismentul în Si bemol Major de W.A. Mozartºi Serenada lui P.I. Ceaikovski.

A doua searã a prilejuit întâlnirea melomanilorcu unul dintre tenorii care au participat încã de laprimele ediþii în Festival: Florin Diaconescu.Seara a fost gânditã ca omagiu adus lui PaulConstantinescu la centenarul naºterii. Solist alOperei din Bucureºti din 1970, deþinãtor a

nenumãrate premii ºi distincþii ce i-au încununatcariera artisticã, Florin Diaconescu a interpretatcele mai frumoase cântece ale lui PaulConstantinescu, pe versuri de Tudor Arghezi,Dimitrie Ciurezu, ªt. O . Iosif, PãstorelTeodoreanu, Radu Gyr , acompaniat la pian deVasilica Stoiciu - Frunzã – consultant artistic laOpera Naþionalã Românã din Iaºi, doctor în muz-icã.

Concertul de la Sala „Ateneu” i-a avut ca pro-tagoniºti pe dirijorul Konrad von Abel – discipol ºiasistent timp de 10 ani în perioada 1986 - 1996 amaestrului Sergiu Celibidache - ºi pe violoncelis-tul Marin Cazacu. Acesta a interpretat Concertulîn Do Major de Joseph Haydn. „Violoncelistul deaur” cum îl numea La Stampa, Cazacu, discipolullui Serafim Antropov ºi Aurel Niculescu, continuão minunatã lucrare de îndrumare a tinerilor vio-lonceliºti.

Konrad von Abel, care a susþinut timp de patruzile ºi cursuri de dirijat, a inclus în programul sãuRapsodia a II-a de Enescu, Variaþiunile pe o temãde J. Haydn de Johannes Brahms ºi Suita„Pasãrea de foc” de Stravinski, într-un concertcare a încheiat sãrbãtoreºte a 30 - a ediþie aFestivalului.

Ozana KALMUSKI – ZAREA

Palmares HOP 2009

Juriul format din Florin Fieroiu (coregraf), AnaIoana Macaria (actriþã), Marius Manole (actor),Vlad Massaci (regizor), Virginia Mirea (actriþã) aacordat urmãtoarele premii:

Premiul „Maria Filotti”: Valentina AndreeaZaharia, („Buna Vestire” din „Elogiul mamei vi-trige” de Mario Varga Llosa).

Premiul „Sicã Alexandrescu”: (începând cu aV-a ediþie), Premiul special al juriului: ElizaÞuþurman, („Ispitele Sfântului Anton” dupãGustave Flaubert)

Secþiunea individual:Premiul „ªtefan Iordache” pentru cel mai bun

actor: Marian Adochiþei, („ªi uite-aºa ne trezimîntr-o bunã zi cu mii de câini ieºind din mare” deMatei Viºniec)

Premiul pentru cel mai bun spectacol: spec-tacolul MERGE dupã „Autobahn” de NeilLaBute cu Ciprian Mistreanu ºi Oana Porav-Hodade

Premiul PubliculuiSecþiunea individual: Irina Ivan, cu specta-

colul „Bãrbaþi ºi vibratoare” de Clara Flores ºiAntoaneta Zaharia

Secþiunea grup: Cliºee?!?, spectacol de pan-tomimã, dans ºi film mut de Barbara Criºan, cuDana Anghel, Simina Contraº, Ali Deac, LoreleiGhazawi, Iulia Merca, Gabriel Sterian ºi Adaªoaicã.

Festivalul internaþional „Enescu – Orfeul Moldav”

• Cristi Gaºpar - Tahitian Women

• Agnes Benedek • Marian Adochiþei

M-am amuzat deunãzi, gãsind pe unsite urmãtoare întrebare a unui scriitor:„Critica trebuie fãcutã înainte de publi-care?”. O întrebare hazlie. ªi care m-a dusîndatã la urmãtoare concluzie: critica nutrebuie fãcutã nici înainte, nici dupã.Scriitorul se referea la ficþiuni, desigur. Lapoezii, la prozã… Mi-am spus: au nevoie„Iliada”, „Odiseea” de criticã literarã? Cines-ar apuca sã o facã? Ar fi ridicol. Ce arputea spune critica literarã despre acestecãrþi? Doar ºtim cu toþii ce e critica literarã,ºtim cu toþii ce spune criticul literar despreo carte. Nu cãrþile (ficþiunile) au nevoie decritica literarã. Ci autorii – ºi, poate maimult ca ei, criticii literari înºiºi. Cãrþile aunevoie de cu totul altceva decât de a fievaluate „critic”. Au nevoie de interpretãri,de descoperirea substanþei lor, de analizastilului, de revelarea „frumosului” din ele,fie cã el este al conþinutului, al imaginii, saual cuvântului. Nu de aprecieri binevoitoaresau nu… Ce frumos a scris, de pildã,Edgar Papu despre cãrþi! Autorii au însãnevoie de critica literarã – ºi aºa criticuldevine necesar, ajungând uneori, prindepãºirea atributelor sale, autoritar, atuncicând se pierde mãsura ºi criticul începesã-ºi dea însemnãtate, de parcã ar fi oinstanþã. O instanþã a ficþiunii. Or nu este.Tot autorul e instanþa ficþiunii, deoarece elo creeazã. Însã autorul are nevoie de criti-

cã – ºi de critic – deoarece simte nevoiasã-i fie lãudate cãrþile, sã-i fie luate înseamã, sã-i fie apreciate. Sã-i gâdileorgoliul de a se ºti aflat în atenþia cuiva, dea fi citit de cineva – ºi nu de oricine, ci decriticul literar, care este cel mai capabil citi-tor. De criticã mai are nevoie ºi criticul lite-rar. Ce ar fi criticul literar? Într-un fel, eusunt un critic literar, în cel mai bun înþelesal cuvântului, deoarece îmi place sã citesccãrþi. ªi sã-mi spun pãrerea despre ele,uneori. Acesta este criticul literar înainte detoate, un om cãruia îi place sã citeascãficþiuni. ªi în al doilea rând, e un om cãruiaîi place sã vorbeascã (scrie) despre cãrþilecitite. Cã o nimereºte sau nu, e altãpoveste. Important e sã citeascã ºi sã scriecu dragoste despre cãrþi, sã le iubeascã.

Sã nu ajungã la o simplã rutinã intelectu-alã, care-l plictiseºte chiar ºi pe el însuºi.Sã nu ajungã un soi de instanþã criticãîndopatã de morgã ºi de sentimentulatroce al propriei sale importanþe. Pentrucã, la urma urmei, aplaudãm criticul ca pe-un violonist. El poate fi un virtuoso al inter-pretãrii, dar nu mai mult. Nu el a scris sim-fonia sau concertul. Însã, ca mai peste tot,cel ce dispune de raþiune criticã, devinecurând administrator. Criticului literar îiplace sã administreze literatura. ªi, caorice administrator, începe sã creadã cãmoºia e a lui. ªi-o adjudecã el cumva. Fieîn întreg, dacã e mai capabil, fie niºtebucãþi, dacã e mai nevolnic. ªi de vremece ºi-o adjudecã, de ce sã nu fie olimpian?Iar asta e cea mai mare pagubã a criticii de

azi. Criticul olimpian începe sã creadã cãverdictele sale sunt absolute ºi nu au vreolegãturã cu valoarea cãrþilor. Cã el poateînãlþa sau doborî un scriitor dupã bunulplac. Devine, la o adicã, un soi de donJuan, încremenit în câteva principii decuceritor, principii ce nu mai au de-a facecu viaþa trãitã. Modelul criticului literarolimpian este, cu siguranþã, secretarul departid comunist, care nu suportã sã fie con-trazis, blamat, pus la îndoialã. Asta sevede ºi din faptul cã, de obicei, criticiiolimpieni au o anumitã vârstã. Sunt pe calede dispariþie, ce e drept. Pe de altã parte,cu toatã confuzia pe care o induc, estenevoie de ei. Societatea are nevoie deoameni a cãror fermitate pare de nezdrun-cinat. Ei oferã repere, sunt un soi de stâlpide susþinere. Dar, aºa cum spuneam,atunci când demersul lor pierde din vederevaloarea, ceea ce înseamnã cã judecatacriticã nu le mai funcþioneazã, devin un soide marionete ale propriilor umori. ParcãPreda descria o scenã cu dictatorul care,lipsit de argumente, a prins cu dinþii mar-ginea covorului ºi-a tras de el ca sã-i rãs-toarne pe cei din faþa lui. Cam aºa mi-limaginez ºi pe criticul olimpian. Trãgând cudinþii de un covor ca sã rãstoarne puzderiaautorilor între a cãror valoare nu mai ecapabil sã discearnã ºi îi vede pe toþi la fel,mãrunþi ºi insignifianþi!

comentarii

septembrie 200918

În suita unor aplicate studiiconsacrate epocii imediat post-belice, Ana Selejan îºi propuneîn volumul de istorie literarã„Poezia româneascã în tranziþie(1944–1948)“ (Ed. „Cartearomâneascã“, 2007) sã con-tureze o fizionomie veridicã aliricii româneºti din acest rãgazde timp, pânã la instalarea trium-fãtoare a realismului socialist, ºisã urmãreascã evoluþia/involuþiaacestui gen în intervalul de patruani atât de abundent în eveni-mente socio-politice ºi culturaledramatice pentru destinul spiritu-alitãþii noastre.

În ochii universitarei sibience,acest scurt interval echivaleazãcu o adevãratã perioadã, numitãcu o oarecare strângere deinimã „culturalã ºi literarã“,cãreia îi sunt urmãrite cu atenþiepuþinele câºtiguri ºi marilepierderi, slabele continuitãþi ºiputernicele rupturi estetice lanivelul modernitãþii lirice. Peaceastã linie, se reconstituiedinamica aiuritoare a acesteiperioade de tragice rãsturnãri ºiprefaceri în toate structurile soci-etãþii tradiþionale, cu epurãri ºinumiri ale unor siniºtri diriguitoriculturali, precum NicolaeMoraru, Jacob Popper, MihaiNovicov ºi mulþi, mulþi alþii.

Ana Selejan cerceteazã des-tinul poeziei româneºti nu numaiîn privinþa diversitãþii ºi autentic-itãþii conþinutului ºi formei, ci ºi înosmotica legãturã cu integrali-tatea socialã. Genul „delicat“ alliteraturii este pus faþã în faþã cuingerinþa ºi condiþionarea ideo-logicã, devenite tot mai agresiveprin lansarea de furibunde cam-panii ºi dezbateri în presã.Acestea urmãreau impunereaunui model poetic (ºi cultural, îngeneral) care sã anihileze înflori-toarea paradigmã modernistãinterbelicã. Aºa se face cã avan-scena vieþii literare a fost ocu-patã de o amplã desfãºurare decampanii propagandistice dez-lãnþuite, producþia literarã caatare a acelor ani trecând în fun-dal, întrucât, alãturi de baza ide-ologic legalã, trebuia „creatcadrul“ pentru noul proiect dusulterior la îndeplinire de scriitoriifruntaºi.

Sunt analizate patru tipuri dedezbateri literare ºi campanii depresã impuse de regim pentru ainstitui noua ordine culturalã înstatul dictaturii proletariatuluibiruitor. Concomitent cu campa-nia demascãrilor ºi epurãrilor dinprimii doi ani ai perioadei, sedesfãºoarã confruntarea dintrepartizanii „literaturii noi“ ºi apãrã-torii literaturii „turnului de fildeº“,precum suprarealiºtii, neo-romanticii, moderniºtii (intimiºti,ermetizanþi, evazioniºti) ºi sim-boliºtii. În anul urmãtor, se dis-tinge a doua dezbatere, pe tema„trãdãrii intelectualilor“, cu trimi-tere la implicarea directã în tre-burile cetãþii. Altã campanie,care viza tot conþinutul noii cul-turi (ºi implicit al noii literaturi), afost desemnatã prin sintagma„criza culturii“, iar ultima dintrecampanii a întreþinut dezbatereaîmpotriva decadentismului (con-cept încãpãtor, care viza întrea-ga literaturã modernistã,tradiþionalistã, naturalistã, sim-bolistã etc).

Sunt trasate în carte coordo-natele majore ale noului experi-ment de extracþie sovieticã încurs de a deveni poezie de par-tid (motive, forme, atitudiniintrate într-o paradigmã foartestrâmtã, ce suprima diversitateaesteticã de pânã atunci înnumele accesibilitãþii la formã ºiconþinut), practicatã de repre-zentanþi ai trei generaþii care „aurãspuns prezent la chemare“:generaþia convertiþilor (SaºaPanã, Eugen Jebeleanu, AurelBaranga, Radu Boureanu),generaþia consacraþilor (mai alesîn sensul cã au fost con-sacraþicomandamentelor social-revo-luþionare, având o carierã poeti-cã încropitã anterior) ºi genera-þia tinerilor aspiranþi, în care se

puneau marile speranþe ale cer-berilor ideologici de a fi vãzuþi„ingineri ai sufletelor“.

Mutaþiile survenite în biografiapoeziei româneºti sunt analizateprin stricta dependenþã de con-textul politic. Scopul declarateste de a sesiza în profunzimecontinuitãþile, faliile ºi repozi-þionãrile estetice (uneori chiar încadrul producþiei aceluiaºi poet),noile mode, itinerariile ºi accen-tele poetice, intersectãrile ºireplierile lor. A studia unfenomen cultural fãrã a-i cãutacauzele ºi condiþionarea social-politicã înseamnã – în viziuneaautoarei – a-1 prezenta unilater-al, adicã într-o luminã falsã.

Etatizarea literaturii (un fel denaþionalizare a tuturor mij-loacelor de producþie poeticã) aprecedat – nu uitã sã precizezeAna Seleajan – naþionalizareaindustriei ºi a fost pregãtitã deprocesele de presã intentatescriitorilor consideraþi: refractarila preceptele noii literaturi(Tudor Arghezi, Alexandru Al.Philippide, Cezar Petrescu),conjuncturali (G. Cãlinescu), ne-sinceri (Nina Cassian, Ovid S.Crohmãlniceanu) ori prost orien-taþi (Marin Preda). Toatã acþi-unea a fost, bineînþeles, funda-mentatã pe sãnãtoasele principiiale criticii marxiste de sorgintegheristã. Se întâmplã acum, înrândurile celor mai cunoscuþipoeþi, convertiri spectaculoase,mai mult sau mai puþin previzi-bile, dinspre modernism ºi avan-gardism înspre poezia de facturãsocialã.

În tentativa de formare a bine-cunoscutului „om nou“ – desprecare toatã lumea vorbea ºi vavorbi ºi mai târziu, fãrã sã-l vadãcareva la faþã –, un rol covârºitorl-a avut aceeaºi propagandã

publicisticã, care, în perioadesociale agitate, rãmâne maifidelã realitãþii culturale decâtpiaþa editorialã. Gazetele ºirevistele vremii conþin o impor-tantã producþie (termenul „pro-ducþie“ este inevitabil pentru acelcontext istoric proletarizant) depoezii „noi“, majoritatea nemaifi-ind tipãrite în plachete sauantologii. ªi aceasta – se insistãîn carte – nu pentru cã ar firãmas la stadiul de simple vari-ante sau eboºe pentru corpusulunei creaþii în curs de constituire,ci pentru cã autorul lor a dorit caistoria literarã, a cãrei „materieprimã“ de cercetare ºi inter-pretare o reprezintã cãrþile, sãnu mai consemneze acest hiatusal demisiei morale în schimbulstimei publice ºi al reþetei decasã. Altfel, istoricii literaricomozi sau fãrã tragere de inimãpentru cercetarea colecþiilor deperiodice trebuie sã se lase pemâna scriitorilor, care le vârãsub nas texte trunchiate ºi cos-metizate. Ceea ce duce la ocunoaºtere amputatã a dome-niului supus observaþiei. A treceastãzi cu vederea aceastãperioadã penibilã prin astfel destratageme, ca în cazul particu-lar al lui Geo Dumitrescu, i separe Anei Selejan o „ridicolãeschivã ºi stratagemã“.

În finalul cãrþii „Poeziaromâneascã în tranziþie(1944–1948)“ este plasatã,înainte de o bibliografie de resortparþialã, o micã antologie (aruºinii) alcãtuitã din poeziile pub-licate (ºi rãmase pânã acumacolo) în revistele literare deprim rang ale anului 1949,„Flacãra“ ºi „Viaþa româneascã“.În acelaºi spirit, autoarea aapelat la primele ediþii ale cãrþilorde poezie din perioada respec-

tivã pentru a analiza conþinutul„princeps“ care a intrat înpeisajul receptãrii imediate, iarnu cel cosmetizat din antologiileulterioare. Numai astfel a pututAna Selejan sã contureze soartaºi rostul multiplelor apariþii edito-riale, de la lansarea lor pânã laposteritatea criticã, în cazul încare acestea s-au putut bucurade aºa ceva.

Cercetând presa literarã avremii, autoarea surprinde spec-tacolul dramatic al cenzurãrii ºianihilãrii intimitãþii, visãrii, ero-tismului, dezabuzãrii, spirituluiboem ºi al altor sentimente careþin dintotdeauna de poeticitate ºide autonomia esteticului. Sedemonstreazã cum a avut loc, înfapt, sfârºitul diversitãþii poetice– consideratã elitist-restrictivã caadresabilitate, putere dereceptare ºi influenþã ideologicã–, ce fel de experienþã poeticã asubstituit-o, de cãtre cine ºi prince tip de imaginar ºi orientare.

Credinþa Anei Selejan, dega-jatã din toate volumele publicatepânã acum, este cã o istorie aliteraturii onestã, obiectivã, sin-cerã sau cum vrem noi sã-i maispunem nu trebuie sã se ocupenumai de prima creastã valoricã,ci sã fie imaginea cuprinzãtoarea apariþiilor ºi dispariþiilor dinpeisajul literar, a prezenþelor maimult sau mai puþin meteorice,eºuate în debaraua literaturii.Este condiþia primã pentru carevizuirile ºi restituirile sã fie edi-ficatoare, iar ierarhiile sã nu seanchilozeze. Or, toate acestease pot înfãptui numai dacã seºterge praful de pe colecþiile deperiodice. În aceasta constã defapt vocaþia de istoric literar aAnei Selejan, care se dedicã dedouã decenii îndeletnicirii de a„ºterge colbul de pe cronicebãtrâne“, devenind o specialistãde necontestat a perioadei ime-diat postbelice. Procesul comu-nismului poate începe ºi dinacest punct de lucru plin de prafnestârnit. „Totuºi acesta e dru-mul:/ Viaþa!/ Nu fumul/ ªi ceaþa/Cunoaºte ºi-adunã/ Sãmânþacea bunã./ ªi nu uita cã sameni/Pentru oameni“ – spunea im-portantul poet Mihai Beniuc în1948.

Vasile SPIRIDON

Co-lecþiede periodice

Dan PERªA

Olimpianismulcritic

jurnal

septembrie 2009 19

15 decembrie

• Drum avia în sens invers,Varºovia-Bucureºti. Carpaþiisunt mai înzãpeziþi decât acumo sãptãmânã. Portativele albe– mai prelungi. Notele brune,negre ale petelor-pietrelor –mai puþine. Melodia iernii – maisobrã, mai zgârcitã. O oare-care turbulenþã aerorarefiatãne trezeºte îngrijorarea. Dar –nu dureazã mult în acest zborauriu de amiazã fãrã nori.Dejunul, – ba nu, acesta l-amavut la hotel; deci, prânzul – învase de plastic. Plus, ce maidoreºti – bere, suc. Eu iaudeja... tradiþionala (a douaoarã, totuºi!) sticluþã de unsfert de litru cu vin alb.Argentinian. Vinul. (Nu-i daunumele, sã nu-i fac reclamã...Ha!) Pentru cã licorileromâneºti sau moldoveneºtivede-se cã nu i-a impresionatpe piloþii companiei aeriene„Lot” („Zborul”), asociatã cuinstituþia similarã din România.Berea e polonezã, iar sucurile– ... internaþional-globalizante.

Dar sã mai rãmânem la vi-nuri. Oriunde m-aº fi uitat-inte-resat în magazinele speciali-zate din oraºele poloneze princare am hãlãduit, nu vãzui siglede Cricova, Romaneºti, Mileºtisau Purcari. Deocamdatã,probabil. Fiindcã nu e delocuºor sã intri pe o piaþã unde,iatã, te... energizeazã laînãlþime (ºi) îndepãrtataArgentinã transoceanicã. Poateo batem, cândva, ºi la vinuri,cum o bãturãm, în 1994, la fot-bal... Pentru cã e posibil, nu?

• La aeroport ne aºteaptãdomnul Jaroslav Godun, direc-torul Institutului Polonez dinBucureºti, om de o rarã solici-tudine, predispus, parcã eredi-tar, la prietenie ºi bune relaþiiinterumane. Cafeaua laInstitut, unde, pentru bibli-otecã, las antologia de poeme„În caz de pericol” care, asta e,a cãlãtorit cu autorul ei înPolonia. Îi mulþumim dnei ElizaSãvescu pentru grijuliul, exce-lentul ghidaj. Apoi dl director, lavolan, mã lasã la Gara deNord, de unde am a lua trenulspre Chiºinãu: Acest tren e oadevãratã relictã pe dru-murile... europene!... Poate cãdoar... cvasieuropene, dru-murile. În aceste vagoane încãmulte amintesc de uniuneasovieticã, de imperialismul rus,de dezmãþul vameºilor, acumnu prea mult timp... Chinuitoare,cele douã ore, cât se aºteaptãîn vama Ungheni, unde seschimbã ecartamentul...

16 decembrie

• E drept, te cam întrebi dece ar sta trenul o orã întreagãºi în gara Nicolina, undeajungem pe la 3.30 ºi undecontroalele vamale nu iau maimult de 20 de minute...

Acesta e tabietul, un fel dezaþ al politicii amare ce maicontinuã, mai continuã...

• Plus bizareriile care se potîntâmpla în acest tren al„neconcordanþelor”, incompati-bilitãþilor moldo-române ºimoldo-europene. De dataaceasta actantul e un tip – nu-lvãd, nu ies sã-l vãd – mi-egreaþã de el, – însã pe care îlaud cã se dã drept colonelulGalagan, supãrat cã – i s-apãrut lui – vameºii de laNicolina nu ar fi fost prea atenþicu mãria sa fitecinele!... ªi-i dãcu prezentarea bãþoasã-hazoasã: cã el a fost la rãzboi,cã este veteran... (Dar, mã rog,ce rãzboi victorios o fi avutRepublica Moldova, ca sã tearãþi cu obstinaþie cã eºti veter-an, cã eºti... cã?...) Galagan eavan! – zice cã va provoca(pãi, dacã e... provocator!) unscandal diplomatic (el, diplo-matul? Uf...), sã fie chematºeful de turã al vameºilor, ºefulde grãniceri... Domn’le, sã vezice pretenþii are Galagan ãsta,sã te cruceºti nu alta!...Dar, defapt, e comportamentul unuiins abject chiar în grad decolonel fiind. Unde mai pui cãastãzi cam oricine poateajunge colonel de poliþie ºidoctor habilitat în ceva... în...vid!... Dar sã vezi cã Galagan etâmpit rãu de tot ºi þine sã-ºietaleze mãreþia ºi, de cumajunge la Ungheni, adicã –acasã, cum ar veni, unde face,falnicul de el, cãtre un biet mili-tar: „Domnule praporºcic, mienu-mi place cã, ca colonel,sunt trezit din somn!” Ho-pa! –pentru Galagan trebuie schim-bat urgent regimul vamal, sãse facã în aºa fel, ca trenul dela Bucureºti sã ajungã laUngheni deja când colonelul s-atrezit!... ªi din beþie, pentru cãse înþelege cã e cu alcoolul înel. Uite-l, bre, cere sã se com-porte lumea cu el precum – sezice – cu un ou. Sau, poate, –cu un... bou nãrãvaº. Sigur cãnu mai rabd ºi strig: „Lasã-ne,colonele, cã ne-am plictisitdeja de mofturile talecolonELialiste!” Parcã s-arpotoli. Nu-i place opinia pu-blicã, vocile care-i pun laîndoialã suprameritele, probi-tatea de gradat veteran, de, pescurt, – Galagan. A-a, – laNicolina þipã cã e „cetãþeanromân” ºi el, cã... Vai, cu ceodor s-a pricopsit þara! Vroia sãarate tot ce este ºi tot ce ºtie....Cam puþine... Halal... polcov-nic, coanã Chiriþã!...

Însã, chiar în pofida bruiaju-lui dezmãþat pe care îl produseGalagan, aº putea spune cãcele trei ore „pierdute” învãmile... vãtãmãtoare Nicolinaºi Ungheni mi-au fost benefice:singur în compartiment, dupã

ce se potoli javra, mi-am medi-tat ºi aºternut în caietul decãlãtorie un subiect de prozãsau, poate, cã chiar o nuveletãpropriu-zisã. Ideea mã prinsecam din varã încoace ºi iat-ocã se... coace abia acum,iarna. Nu este întinsã, o potreproduce aici.

Benedicþiunea

Probabil, nu existã fiinþãomeneascã – nici chiar cea cuþeava armei la tâmplã sau cuºtreangul de gât, fiinþã aflatã,adicã, în preclipa fatalitãþiidesprinderii de viaþa sa, deviaþa lumii, – care ºi-ar puteaimagina, virtual, sau ºi-arputea spune, real, cãDumnezeu nu ar mai iubi-o, nuar mai avea grijã de ea, cã ar fiuitat-o definitiv. Sã creadã ºisã-ºi spunã cã Dumnezeu numai are nevoie de ea, fiinþa,persoana respectivã. Însã ºi „anu avea în pazã”, „a nu maiavea nevoie” e puþin spus, încomparaþie cu – ar crede omulfoarte necãjit – cã Dumnezeupur ºi simplu îl... urãºte! Nu,nu, sigur cã Atoatecreatorulnu-ºi poate urî copilul, creatu-ra...

Cam acesta ar fi fost ºi sub-textul consolatoarei binecu-vântãri – parcã aºa ceva ar fiputut sã fie – a bãtrâioruluiboschetar, care ºontâcãia peperonul Gãrii de Nord ºi seadresa, în general, tuturorcelor aflaþi pe bãnci sau la uºavagoanelor, celor care îºicãrau bagajele sau dejapriveau de la geamurile rapidu-lui, acceleratului sau persona-lului ce aºteptau ora plecãrii:

– Dumnezeu vã iubeºte ºivã are în pazã! vorbea el cãtrenoi, cãlãtorii, în general, sau înparticular, oprindu-se în faþavreunei tinere sau unui tânãrdin cei ce stãteau pe una dinbãncile pe jumãtate ocupatãde bagaje:

– Dumnezeu te iubeºte ºiare grijã de tine... Te are înpazã... Sã-þi fie calea fãrãprimejdie ºi sã ajungi cu bine...Dupã care, de primea sau baceva, pornea mai departe,târºâindu-ºi adidaºii scofâlciþipeste literele de jumãtate demetru ale unei inscripþii – directpe peron, sub geamurilevagoanelor: „TE IUBESC,TAVI!” – „TE IUBESC” fiindscris cu vopsea, iar „TAVI” – cucretã.

Unii dintre cei binecuvântaþi,la hurtã sau în particular,scoteau leul nou sau câtevamonede pe care i le ofereau

necãjitului generos înbenedicþiuni, boschetarbãtrâior care, la ale sale, arãtaparcã mai deschis, mai senin,decât – în majoritatea lor –cãlãtorii îngânduraþi ce dãdeauevidente semne de obosealã,îngrijorare, nemulþumire, tris-teþe sau lehamite.

Binecuvântãtorul se apropiede scara unui vagon al trenuluiBucureºti – Chiºinãu, mai binezis – doar Chiºinãu – Bucureºtitur-retur, – însã conductorul îlîmpiedicã sã urce. În genere,acest tren seamãnã, oarecum,cu un fel de cvasiînchisoareCFM–CFR pe roþi, o detenþiepe durata a 13 ore, trei din caresunt repartizate, asimetric,între vama Nicolina ºi celebragarã ce te înalþã cu tot vagon(de parcã, de fapt, te-ar...coborî, te-ar înjosi...) –Ungheni. Însã, chiar oprit dintentativa de a urca în vagon ºide a-i blagoslovi pe cei dinãun-tru, bãtrânul nu se dezminþi,rostindu-ºi în continuarerefrenul consolator, îmbãrbãtã-tor, pentru unii:

– Dumnezeu vã iubeºte ºivã are în pazã... Vã urez calefãrã primejdie ºi bun ajuns lacei dragi inimii domniilor voas-tre...

Unii din cãlãtori coborârã,lãsându-ºi obolul în palmacanonitului, alþii, dinãuntru, îlîndemnau sã se apropie degeamurile vagonului, de undelãsau sã scapete, legãnat,bancnota... De lãsau sã cadãmonede, bãtrânul le prindea închipiul sãu zebrat în alb-viºiniulechipei de fotbal „Rapid”...

În fine, trenul-cvasiînchi-soare-pe-13-ore porneºte ºi, înmonotonul sãu legãnat-zdrun-cinat, sigur cã îþi vine sã discuþicu condrumeþul care þi-a fostrepartizat la casa de bilete agãrii; discutaþi despre... liber-tate. Despre ce altceva?

Aºadar, colega, ce ar fi liber-tatea? Nimic altceva decâtconºtientizarea, cât mai lucidã,a necesitãþilor. Da, sigur, ºidemnitãþii de om... tuc-tuc, tuc-tuc.... U-u-u!...

• • •

Pe aproape de ora patru, învagoane urcã grãnicerii ºivameºii, exercitându-ºi funcþiaîn mersul trenului, cei dintâiverificând paºapoartele, ceilalþi– interesându-se de bagajelecãlãtorilor, din când în cândmai întrebând:

– Droguri?... Arme?...Obiecte de preþ?... Câtã valutãaveþi asupra dumneavoastrã?

La un moment dat, însã,unul din vameºi se aºezã pebancheta din cuºeta noastrã,îºi puse geanta pe genunchi,scoþându-ºi chipiul cu cocardãºi trecându-ºi palma pestefrunte. Privi la condrumeþulmeu, apoi spre mine, zicând:

– Fraþi basarabeni, v-aþi nãs-cut în cãmaºã... Cu toate chi-nurile prin care aþi trecut ºi maitreceþi, aveþi, totuºi, cevanoroc... Se vede cã Dumnezeunu v-a uitat cu totul ºi vã maiiubeºte... Are El grijã de voi...de noi...

...Curând, prin vagoanecãlãtorii se treziserã de-a bine-lea ºi, înfriguraþi, nu discutaudecât despre un singur lucru:minunea lui Dumnezeu – pen-tru cã nu putea sã fi fost altce-va! – prin care se reuºise aevita o groaznicã avarie – coli-ziunea dintre trenul nostru ºi ogarniturã de vagoane-cisterneîncãrcate cu azotat de amoniu– aºa ceva...

– Slavã þie, Doamne! rostea,febril, câtevreunul dintre cãlã-tori.

În fine, trenul ajunse laNicolina, grãnicerii ºi vameºiine urarã drum bun, coborând.Cu titlu de excepþie – de, semai întâmplã uneori, – ne per-mise ºi nouã sã coborâm,scurt, din vagoane, sãrespirãm aerul proaspãt alpreînzoririi. În iunie, pe la orapatru jumãtate-cinci, deja selumineazã, lumea se pune înmiºcare.

La un moment dat, de unde-va dinspre vagoanele dinspate, rãsunã o voce care neera oarecum cunoscutã... Aha,o auziserãm ºi asearã, în Garade Nord:

– Dumnezeu vã iubeºte ºivã are în pazã...

Era acelaºi bãrbat bãtrâiorsau un altul?... Acesta pãreasã nu ºchiopãteze... Sau,poate, asearã doar ni sepãruse cã generosul binecu-vântãtor ar fi alignit... Nu esteexclus ca el sã fi ajuns cevamai înainte, cu un tren ce avuprioritate...

Conductorul vagonului nos-tru se îndreptã spre bos-chetarul canonit ºi-i puse înmânã o bancnotã. Mai mulþidintre noi fãcurãm la fel...

– Dumnezeu vã iubeºte ºivã are în pazã... Vã urez calefãrã primejdie ºi bun ajuns lacei dragi inimii domniilor voas-tre...

• De mai mult timp, adicã –de mai mulþi ani, în cãlãtoriisunt însoþit, „asistat”, aproapetotemic, de câte o felie depâine de acasã. De obicei,pâine neagrã. Pe care o las îngeantã dupã ce mãnânc seara,dimineaþa pe tren. Felia depâine merge cu mine în cãlãto-rie. Aceasta a fost deci înPolonia. Înainte de a coborî peperonul gãrii din Chiºinãu, gustdin felia de pâine. ªi ea „mãreaduce” la realitatea basa-rabeanã.

Leo BUTNARU

Carnet polonez (7)

comentarii

septembrie 200920

Pentru orice scriitor rãmâneprovocarea de a-ºi asumascrierea unui roman care sã îºiintersecteze marile întrebãri înjurul unei poveºti de dragoste.Apariþie destul de cunoscutã,de prim rang pentru literaturauniversalã, Vicente BlascoIbanez ar putea rãmâne plasatîn sfera unui fals realism, cre-ator al unor pagini ce reflectãnimic altceva decât zbuciumulunei vieþi deosebite. Cu certitu-dine, scriitorul nu face parte dincategoria celor rãtãciþi pe câm-puri total imaginare. De altfel,pe Vicente Blasco Ibanez îlgãsim când fatalmente intere-sat de literaturã, când scãpândacesteia, cu scopul declarat alexperimentãrii in vivo al propri-ilor crezuri. Pentru unii ar puteafi cunoscut datoritã ecranizãriiromanului „Los Cuatro Jinetesdel Apocalipsis”; alþii ar fi pututfi interesaþi de controverselepe care le-a dezvoltat în planpolitic: sã nu uitãm, însãºi viaþai-a fost la un moment dat pusãîn pericol, Ibanez fiind îm-puºcat. Luând militant partearepublicanilor, este cel care afondat ºi condus pentru o bunãbucatã de timp ziarul Elpueblo, apariþie ce a fost demai multe ori cenzuratã. Printr-un straniu joc al legilornescrise, la vârsta de ºaizeci ºiunu de ani se stinge în Franþa,Menton, mai precis în FontanaRosa (supranumitã ºi CasaScriitorilor), grãdinã de o fru-museþe aparte, a cãrei con-strucþie în stilul belle epoqueeste poate curios dedicatã scri-itorilor al cãror mare admiratorfusese ºi Ibanez: Shakespeare,Cervantes, Dickens.

„Maja desnuda” ar putea ficititã voit metatextual. Totuºi,printr-o perfidã inginerie instru-mentatã de uneltele re-con-strucþiilor artificiale, am putea fivãduviþi de „plãcerea textului”,de plãcerea împãrtãºirii aceleipoveºti de dragoste ce tran-scede timpul.

dinspre Dickens

romanul înfãþiºeazã izbândaîn timp a unui copil ce pãreavitregit de soartã. Acþiuneapare a fi simplã, liniarã: fiu alunui fierar – descris a fi „unciclop bun la suflet”, miculMariano nu avu ºansa uneiatenþii deosebite din parteamamei, ce rãmãsese în adân-curile memoriei sale drept ofemeie palidã, bolnãvicioasã,„cu ochi serioºi, duºi în fundulcapului, care îºi lãsa cusutul,uneori, ca sã îl sãrute pe celmic cu o violenþã fãrã de vestede parcã se temea cã n-o sã-lmai vadã vreodatã”. Acest stilmascat indirect liber, filtrat deconºtiinþa nebulos motivatã ascriitorului, îi semnaleazã dintimp lectorului avizat posibiledesfãºurãri ulterioare. Deºibãiatul ura ºcoala, mani-festând mare repulsie pentrumediul constrângãtor, se vabucura de înþelegerea tatãluicare îi preþuieºte cum secuvine priceperea într-aledesenului. Fire la început intro-vertitã, micul Mariano începe

sã strãbatã lumea, în dorinþade a-ºi perfecþiona stilul. Cãtrefinal, îl regãsim în apropiereaMuzeului Prado, acolo undeajunge sã se bucure pânã ºi deaprecierea oamenilor de rând.Devenise între timp Pictorulprin excelenþã, un simbol alartelor spaniole.

dinspre Cervantes

simþim parfumul cochet don-quijotesc, al celui ce e în staresã se batã pânã ºi cu morilede vânt, scopul final fiind acelade a surprinde frumuseþea subtoate formele ei. Din aceastãperspectivã, romanul îmbracãun ton confesiv, eul narativfãcând aproape eforturi dispe-rate de a-ºi motiva propriileslãbiciuni. Cu timpul, tânãrulpictor o va cunoaºte pe „dragalui Josephina”, cu care se vaînsura ºi va rãmâne aproapetot restul vieþii. Asistãm de-acum la rescrierea senti-mentelor. Deºi fericiþi cu noualor viaþã, odatã cu trecerea tim-pului, cuplul va fi doar împãcatcu ºirul din ce în ce maiconvingãtor al deziluziilorexperimentate, pentru ca, înfinal, iubirea de la început sãfie conjugatã într-o urã de oexpresivitate aparte. Nevoia de

perfecþiune nu moare pentrueroul principal; se va înconjurade modele dintre cele maidiverse, de vârstã ori prove-nienþã diferitã. Infidelitateaomului acaparat de neîn-grãditele provocãri ale arteimari se consumã în primulrând în plan ideatic. Din acestpunct de vedere, l-aº asemãnape Ibanez (Renovales) cu arti-ficialele personaje masculineale lui C. Petrescu ori cu „dis-preþuiþii” lui Alberto Moravia.Conºtient mai mult sau maipuþin de greºelile pe care lecomite în faþa soþiei sale,Mariano Renovales se(auto)închipuie fondatorul uneiestetici totale: „O vreme visasela o capodoperã. O avea înimaginaþie cu totul, pânã lacele mai mici detalii. O vedeacând îºi închidea ochii exactaºa cum ar fi trebuit sã aratedacã ar fi reuºit vreodatã sã opicteze. Era Phryne, faimoasafrumuseþe a Atenei, apãrândgoalã înaintea gloatei depelerini pe plaja de la Delphi.Toatã omenirea suferindã aGreciei pãºea pe malul mãriicãtre vestitul templu, cãutândintervenþia divinã ca sã scapede toate relele, schilozi cumãdularele diforme, leproºirespingãtori, oameni umflaþi de

hidropizie, femei palide,suferinde, bãtrâni cuprinºi detremur, tineri desfiguraþi cuexpresii hidoase, braþe uscateca niºte oase goale, picioarediforme ca de elefant, toatefazele unei Naturi pervertite,expresiile deplorabile, dispe-rate ale durerii omeneºti”. Prinurmare, frumuseþea ar trebuisã aibã funcþie taumaturgicã.De ce nu, Renovales nu aveacum sã uite cã încã din ado-lescenþã învãþase de la unuldin primii lui profesori cã „pic-tura trebuie sã fie religioasã,primele desene din lume aufost inspirate de religie, înafara acesteia viaþa nu ofereanimic altceva decât un materi-alism josnic ºi pãcate dez-gustãtoare”. ªi totuºi...jalonând în cãutãrile sale,Mariano Renovales ajunge sãîºi doreascã dispariþia proprieisoþii, pentru a fi liber în a facenoi cuceriri. Josephina înþele-sese (cu acea intuiþie aparte)sentimentele soþului. Aflaþi într-un dialog ce prefigureazã cate-goria grotescului, cei doi for-muleazã pe rând întrebãriretorice ori rãspunsuritranºante. Doar femeia aretotuºi curajul de a i sedestãinui pânã la capãt: „-Eute-am iubit, ºtii asta? Te-am

iubit, dar acum nu te maiiubesc. La ce bun ? ªtiu cãchiar dacã îmi juri în genunchinu mi-ai fi niciodatã credincios.Ai putea sã fii ºi legat cuºnururile de la fusta mea, însãgândurile tale ar nãzui sãmângâie acele frumuseþi pecare le adori tu. Ai un adevãratharem în cap”; rãspunsul:„compasiunea tandrã care îlfãcuse sã reziste la crizele denervi ale soþiei îi dispãruse. Ceaºtepta mai mult de la el? Câtde departe avea sã maiajungã? Ducea o viaþã de pust-nic înfrânându-ºi pasiunea luisãnãtoasã, pãstrând o fideli-tate castã din obiºnuinþã ºi dinrespect, cãutând o scãpare încapriciile fanteziei lui, ºi pânãºi asta era o crimã ! […] Mânialui îl fãcuse insensibil ºi dur”.

dinspre Shakespeare

reconsiderãm afirmaþiile tu-turor personajelor, dându-neseama cã marea metaforã avolumului de faþã este fie falsi-tatea unei lumi ai cãrei regizorivrem cu orice preþ a fi, fie –tragic perceputã - lipsa deizbândã a fiecãruia dintre noi îna aprecia acea frumuseþe aechilibrului total, faþetã a ade-vãrului suprem. De neuitatultimele pagini, atunci când,obosit de escapadele avute,maestrul Renovales îndrãz-neºte sã reintre în camerasoþiei. Odatã cu re-vederealucrurilor acesteia, pictorultrãieºte sentimente extatice:suntem sub stãpânirea uneidesfãºurãri simbolice; îºi reialucrul pentru zile întregi, într-unfinal recompunând imagineasupremã a Josephinei. Într-unjoc perfid al subînþelesurilor,toþi ceilalþi par a nu recunoaºtechipul din tablou.

Aflat în cimitir, MarianoRenovales „o implorã sã îl iertepentru cã trãia”, „plânse; vãrsã,în sfârºit, acele lacrimi fierbinþi,sincere, ce atrag iertarea. Eraplânsul dupã care tânjise atâtatimp. Acum simþea cã seapropiase unul de celãlalt, cãerau aproape împreunã, sepa-raþi doar de bucata de mar-murã ºi de puþin pãmânt. […] Îliertã; trupul ei se ridicã înainteasa, aºa cum fusese în tinereþe,aºa cum îl pictase. Ochii sãiadânci erau fixaþi asupraochilor sãi, ochi ce strãluceaude iubire”. Totuºi... doar pestecâteva pagini, anarhic, subforma unui manifest deaceastã datã neîncifrat,Renovales strigã „din afara” luiGoya ori Velasquez (cei odatãurcaþi la rangul de zei): „Cãdeþi,turnuri ale iluziei! Nãruiþi-vã,castele ale închipuirii, clãditecu dorinþa de a înfrumuseþadrumul, de a ascunde orizontul!Drumul a rãmas neatins, sterpºi pustiu.” Adevãr, minciunã...

Marius MANTA

maja desnuda,opera supremã

2009 este primul an când UniuneaEuropeanã acordã premiul pentru litera-turã unui numãr de doisprezece scriitoridin cele douãsprezece þãri selectate:Austria (Paulus Hochgatterer), Croaþia(Mila Pavicevic), Franþa (EmmanuellePagano), Irlanda (Karen Gillece), Italia(Daniele Del Giudice), Lituania (LauraSintija Èerniauskait), Norvegia (CarlFrode Tiller), Polonia (Jacek Dukaj),Portugalia (Dulce Maria Cardoso),Slovacia (Pavol Rankov) Suedia (HelenaHenschen) ºi Ungaria (Szécsi Noémi),pentru cãrþi publicate între anii 2004 -2009.

Prin acordarea acestui premiu seurmãreºte promovarea atât a valorilor cul-turale europene prin cartea tipãritã, circu-laþia acestor valori, dialogul interculturalîntre cei care produc creaþii artistice cât ºia excelenþei într-ale scrisului. Prin acestpremiu, Uniunea Europeanã recunoaºteºi celebreazã talentul scriitorilor contem-

porani, care, prin romanele lor, dau

expresie artisticã diversitãþilor identitare

ale acestui spaþiu continental.

Ceremonia de acordare a premiului va

avea loc la Teatrul Flagey din Bruxelles,

pe 28 septembrie 2009, fiind încadratã de

alte douã evenimente culturale impor-

tante la nivel european: conferinþa

Cultura în miºcare (28 septembrie) ºi

Forumul Cultural European (29 – 30 sep-

tembrie). Alãturi de personalitãþi din

domeniul literaturii, al culturii, în general,

al vieþii politice, va fi prezent ºi scriitorul

Henning Mankell, patron onorific al pre-

miului, simbol al scriitorului contemporan

european, care a fost tradus în 41 de

limbi ºi ale cãrui romane au fost vândute

în peste treizeci de milioane de exem-

plare.Doina CMECIU

Europe Direct Bacãu

Premiul pentru literaturãal Uniunii Europene

septembrie 2009 21

revista revistelor

nr. 3, mai-iunie 2009

Salutãm colectivul celor de la„Diagonale”, urându-le înacelaºi timp viaþã lungã ºinumere din ce în ce mai reuºite!Voi semnala editorialul lui RaduVoinescu „Sensul clasicismu-lui”, text ce readuce în discuþieimportanþa unei culturi solide,ce nu uitã de rolul „limbilormoarte”. Prima paginã se aflãsub semnul grafic al reprodu-cerii lui Voltaire, în timp ceMihail Gãlãþanu îi semnaleazãlui Gelu Ciorici datele „unei lumicare se apropie de normalitate”.Octavian Soviany se dovedeºtea fi acelaºi eseist sclipitor,capabil de a gãsi legãturi dintrecele mai nefireºti, armonizânddemonstraþia ºi clarificândîntreaga construcþie printr-oelocvenþã de invidiat: deaceastã datã, despre onirism,experimentalism, variante depostmodernitate. Dens, te þinecu sufletul la gurã – jurnalul li-terar despre bombardamenteleNATO pentru oprirea acþiunilorsârbe din Kosovo – autor BesaSalihu. Nu m-a încântat prozaVictoriþei Duþu, am luat act deFestivalul Naþional de Epigramã„Cât e Buzãul de mare”, amparcurs „calma” lecturã a LaureiBaboi (punct de referinþã fiindvolumul „Primul secol dupãBeatrice” de Amin Maalouf), mi-am imaginat o pseudo-istorie acafenelelor literare, având dreptpunct de plecare articolul luiFlorin Dochia „Premii literare –o privire fãrã prejudecãþi”.

nr. 93, septembrie 2009

ªi dacã tot era vorba decafenele, iatã-l ºi pe GabrielFunica gãsindu-ºi punct de ple-care pentru editorial fix însavoarea acestei licori, cu unistoric cultural de invidiat.Corectã întrebarea retoricã –„ce nu rezolvai acum douãzecide ani cu vreo câteva boabe decafea?” La urma urmelor, peacest fir se va ajunge laconºtientizarea faptului cã„marile doctrine economice nusunt decât niºte aproximativeteorii pentru a diminua chiorãit-ul maþelor. Prin regim politic tre-buie sã înþelegem regim ali-mentar. Trebuie sã urci pe bari-cade pentru a impune un anu-mit sos, un anumit numãr decalorii. În tot rãzboiul ideologic,comunismul a luptat împotrivaColesterolului. A combãtutosânza ignorând cã, într-untârziu, se va revolta scheletul”.În subsidiar, se autogenereazão altã discuþie, despre situaþiaactualã...

Istoriile literare rãmân unsubiect gras, Radu Bãrbulescuoprindu-se asupra „Istoriei cri-tice a literaturii române” deNicolae Manolescu, în timp ce

Corin Bianu opineazã asupraanalizelor-sintezã din „O istoriea literaturii române de la originipânã în prezent” – Ion Rotaru.Adrian Dinu Rachieru se ocupãde un poet mai degrabã uitat,Dumitru Matcovski, cãruia îiface un portret atent întocmit.Poate uºor ciudatã este apariþiaºi în „Oglinda literarã” aaceluiaºi jurnal semnat de BesaSalihu. În fine, o altã practicã arevistelor noastre...

Ionel Necula rãmâne ataºatde figura lui Cioran ºi de refle-xia acesteia în constiinþa con-temporanilor sãi din exil. ElenaBuicã prezintã „Liliacul alb”,carte a jurnalistului ºi scriitoruluibãcãuan Eugen Verman, lacare apreciazã în special artade a zugrãvi chipuri umane.

nr.8, august 2009

Cu prilejul Serilor Poetice dela Struga, datoritã intervenþieirostite, Valeriu Stancu cautã noilegãturi între muzicã ºi poezie.Consideratã mai mult o „liber-tate a exilului interior”, „înRomania care construiasemedeul – adicã societateasocialistã multilateral dez-voltatã, de fapt, cea mai strâm-bã dintre societãþile care auexistat vreodatã – muzica aveadouã roluri distincte: pe de oparte, era suportul care spri-jinea ºi transforma subproducþi-ile literare închinate partiduluiroºu ºi genialului sãu conducã-tor... […] Pe de altã parte, aldoilea rol pe care l-a jucat mu-zica în raport cu poezia înperioada de tristã amintire aepocii de aur a fost acela deparavan unor poezii fãrã ºansãde a fi tipãrite ºi difuzate”.Corectã concluzia lui ValeriuStancu; pânã la urmã, prin variiconcursuri de împrejurãri,ambele – muzica ºi poezia –„au ajutat un popor sãsupravieþuiascã”!

Gh. Macarie pune la dispozi-þie un inedit dialog epistolar IonIrimescu – Ioan Bârleanu, plusalþi contemporani. Paula Bãlanscrie o amplã cronicã aConcursului Internaþional deVioarã „Ion Voicu”, aflat la ediþiaa doua. În plinã instabilitate ainstituþiilor pedagogice, CãtãlinBordeianu ne restituie în cadrulrubricii „personalitãþi ieºene”, oparte din teoriile despre psi-hologie socialã, educaþie ºiînvãþãmânt ale lui C.Dimitrescu-Iaºi.

Ceea ce rãmâne de urmãriteste incursiunea CristineiFrumos în universul tragic antic:„În Orestia, avem o adevãratãistorie în care acþiunea esteputernicã, progresivã, conflictulculminând în crimã, rãzbunareºi proces. Acþiunea e plasatã încentrul contemplaþiei, iar fapteleºi suferinþele fiecãrui personajsunt vãzute sub specie a eterni-tatis. Eschil ºi-a luat subiecteledin pasta mitului. În mâna sacaracterele devin eroice, con-flictele sunt tensionate”. Am

intuiþia unei continuãri deexcepþie, o analizã nouã,asupra întregului univers tragicmarcat de Eschil, Euripide,Sofocle. Valeriu Stancu ne-oprezintã pe Claudine Helft; deºideloc convingãtoare, voi tran-scrie poate cel mai izbutit poemdin seria propusã: „Ea se spalãpe picioare / în fãrâme de rouã.Singurã / pe lume în adânculdimineþii, dimineaþa / îi aparþine;între albastru ºi verde, / întretãcere ºi plenitudinea câm-purilor / în care pãmântul cântãliniºtindu-se. / E ora opt; cerul eluminos / viaþa în sfârºit începe”(„Rouã”).

nr. 34, septembrie 2009

Voicu Bugariu rãmâne oripi-lat în faþa „idolilor efemeri” aiclipei; cu sau fãrã legãturã,Mona Mamulea aglutineazã înjurul ideii de „trãdare” o bunãparte a supra-intelighenþiei con-temporane: „Am comentat înnumerele anterioare ale«Astrei» modul schizoid deînþelegere a culturii ºi a filosofieiromâneºti – o înþelegere prinrupturã, prin dezbinare, pro-pusã de Gabriel Liiceanu ºi (înprelungirea opiniilor sale) de H.-R. Patapievici. Potrivit acestora,ideile româneºti sunt voci careau nimerit într-o peºterã fãrãecou ºi plinã de surzi, sunt lip-site de rãdãcini, de crengi, deroade. Gânditorii români cuvân-teazã precum protagoniºtii uneipiese din teatrul absurdului –izolaþi, autiºti, fiecare cu tiradasa, incoprehensibilã pentruceilalþi”.

Ion Popa ne semnaleazã laMuzeul de Artã din Braºov„Peisajele depãrtãrii în culorilepictorilor români”, mai precis orestituire a acelor „vremi” încare pictorii noºtri se lãsauinfestaþi de „microbul” impre-sionismului. Stabilind posibilefiliaþii încã din titlu („AnaBlandiana ºi poezia paradisuluiîn destrãmare”), Raul Popescuîncearcã sã descifreze sensuripânã acum ascunse, ce evitãdelicat sumbrul, pesimismul oripateticul. Constantin Cubleºaneste unul dintre cei ce au rãmasimpresionaþi de fastuoasa con-strucþie din „Cât ar cântãri unînger”. Aici, Eugen Uricaru einteresat în dezvoltarea unei„parabole despre supravieþuire,despre nevoia de libertateumanã în orice condiþii exis-tenþiale”. Voie bunã, o þârã deumor ºi situaþii banale dar fru-mos puse în paginã ne suntaduse de George Puºcariu,atent la „fanfara cheferiºtilor”.Una din importantele apariþiieditoriale este „Dictatura aucto-rialã. Eseu despre proza exper-imentalã a lui Mircea Nedelciu”de Ioana Geacãr, în prezen-tarea Angelei Nache Mamier.Un mare plus pentru pagina de„culturã urbanã” care se ocupã,graþie lui Teofil Mihãilescu, depeisagistica în devenirea dis-

cursului urban, punctual de grã-dinile baroce din Italia, Franþa,Anglia.

nr. 168, 1-15 septembrie 2009

În contraeditorial, ªtefanManasia se întreabã retoricdacã „poate stârni uragane opicãturã-n oceanul de pixeli”,mai exact se aratã confuz înfaþa utilitãþii unui blog. Domniasa este vãdit nelãmurit – maiales deoarece gãseºte maimereu bloguri arþãgoase ºibloguri emo, bloguri ale rãniþilordin dragoste ori bloguri ale tãti-cilor entuziaºti. Ba chiar ºiblogul unui prieten, criticulRadu Vancu ori blogul unui pisi-cofil... Personal, nu sunt unexemplu demn de urmat deoa-rece pe blog puteþi da peste... osumedenie de urºi! Cât despresite-ul personal, ce sã mai zic?Ghidul internaut este nimenialta decât pantera lui FrizFreleng. Convingãtor de roz!Maestre, faceþi cum vã îndeam-nã amintirile din copilãrie!Dinspre roz, facem un salt înnegru, acolo unde luãm amintela semnele apocalipselor litera-re. Jacob Taubes mãrturiseºteîn „Escatologia occidentalã” unantinomism al înstrãinãrii, unsentiment al dezamãgirii cos-mice care conduce treptat cãtredeprimarea metafizicã... Sã îirecomandãm studiul despreAkedie a lui Gabriel Bunge?Mai bine ne mutãm cãtre OvidiuPecican, interesat de aceastãdatã de „metempsihozã, arheti-pal ºi istorie în Adam ºi Eva luiLiviu Rebreanu”. Paginile deistorie, teologie ºi dezbateri,„se-ngânã ºi-ºi rãspund”:Florian Dumitru Soporan –„Premisele medievale ale con-strucþiei europene”, RaduPreda – „Cele douã secula-rizãri”, Sergiu Gherghina –„Evazionismul activ”.

În urma vizionãrii seriei BBC,mai zilele trecute simþeamnevoia sã scriu despre SirArthur Conan Doyle ºi al sãupersonaj literar. Mircea Opriþãmi-a luat-o cumva înainte:plecând de la universul holme-sian, ajunge sã discute oportu-nitatea unor tipuri de probe con-siderate în contemporan cafiind infailibile. Articolul e cubãtaie lungã... Deºi nu explicit,resimþim acea teamã de alþiirãspicat formulatã, în faþa posi-bilitãþii implementãrii cipurilorde poveste... ºi nu prea, toateacestea conducând pânã laurmã cãtre o libertate inumanã,de o artificialitate parºivã:„Meritã sã-l citãm aici pe profe-sorul Cooks, ca unul directimplicat în cercetãrile pomenite:«Dacã vin la dumneata ºi las oamprentã pe birou, o sã ai ladispoziþie fiºa mea bio-medi-calã. Ai putea apoi încerca sãafli cât mai multe despre mine,de la loþiunea pe care o folo-

sesc dimineaþa, pânã lamedicamentele luate la cul-care». Lucru oarecum neli-niºtitor, fiindcã avertizeazãîmpotriva unei noi ºi profundeimixtiuni în intimitatea privatã.Ne ridicã în faþã, încã o datã,spectrul tuturor manipulãrilorposibile. Din punct de vederemoral, Sherlock Holmesrãmânea, totuºi, corect”.

nr. 8, august 2009

Am afirmat ºi cu alt prilej,revista „Axioma” ºi-a câºtigatdemult un public al sãu, intere-sat atât de filiaþiile între arte, câtºi de legãturile ce s-au stabilitde-a lungul timpului între mo-delele culturale.

Editorialul lui Ieronim Tãtaruse concentreazã în jurul luiCorreggio, cu prilejul a 520 deani de la naºtere ºi 475 de anide la moartea sa. AntonioAllegri, adevãratul nume almaestrului renascentist, rãmânemai înainte de toate un strãlucitcolorist, originalitatea talentuluistând în marile picturi muralecreate la Parma. Multã infor-maþie pertinentã contureazãdramele unui pictor celebru,care a fost influenþat, dar a ºioferit modele de o valoare ine-stimabilã.

Sãrind de la culoare cãtrecuvânt, asistãm la „spectacolulparodiei ºi autoparodiei”, pro-pus de ªtefan Al. Saºa ºicomentat de ConstantinTrandafir. Cel din urmã ne rea-minteºte însuºirile unui epi-gramist veritabil: cultura,inteligenþa / umorul, stãpânireadesãvârºitã a limbii ºi prozodiei.Se pare cã ªtefan Al. Saºa areconºtiinþa propriei valori, ames-tecând cu rost în parodiile saleingredientele unui discurs ade-sea în rãspãr.

ªtefan Ene scrie „la rece”despre o carte ce inflamase lamomentul apariþiei sale douãlumi literare ce pãreau comple-mentare. În discuþie se aflãeseul Alexandrei Laignel-Lavastine „Cioran, Eliade,Ionesco: Uitarea fascismului.Trei intelectuali români în vâl-toarea secolului”. Îl regãsim peacelaºi Constantin Trandafir cuun „jurnal în preajma revoluþiei”,paginile tipãrite acoperindperioada 7 – 18 noiembrie.Profesorul universitar GrigoreConstantinescu ne propune o adoua întâlnire cu unul dintrevârfurile componisticii româ-neºti – Paul Constantinescu.Tipãritã la Viena, mai precis laprestigioasa Editurã „UniversalEdition”, opera lui PaulConstantinescu ºi-a continuataventura europeanã sub ba-gheta lui Ion Perlea. Eventualealte nuanþãri pot pleca ºi de lamonografia lui Vasile Tomescu!

LecTop

(urmare din pag. 24)

Pentru mine aºa a ºi fost,urmãrind cu greu povestea, înritm accelerat, despre prieten ºiroman, a lui José XavierEzequiel, autor de romanepoliþiste ºi iniþiatorul acesteireeditãri, pe care editura(Assirio&Alvim) a proiectat dejasã o continue cu o casetã, încare sã fie reunite prima ºiactuala ediþie a celor treiromane poliþiste ale lui DennisMcShade, împreunã cu volu-mul inedit, al unui al patrulea,descoperit de Dulce în manu-scris ºi amânat de Dinis, cuintenþia de a-l revedea ºi de a-imai pune carne. Cât despremomentul muzical de la sfârºit,el a aparþinut, evident, uneighitare spaniole, îndreptatã cao armã spre noi de un interpretzburlit, încruntat ºi talentat. Darsurâsul din final al lui DulceCabrita, nu un surâs de scenã,un surâs în care au strãlucitpentru o clipã, simultan, toateamiezile fericite ale anilor lorîmpreunã, a fost cel care încele din urmã ni l-a gravat înmemorie.

Alãturi de aceste absenþe-prezenþe, alte cãrþi traduse deMicaela Ghiþescu ne-au scos încale, în caleidoscopul deîntâmplãri generat de sãrbã-toarea ºi sãrbãtorile Lisabonei,întâlniri aievea cu autorii lor. Pe

douã dintre acestea le-amaºteptat cu o undã de plãcutãemoþie, intensificatã de cadrullor deosebit: Institutul CulturalRomân din capitala lusitanã. Oinstituþie cãreia numeroºi scri-itori, intelectuali portughezi îitrec pragul ºi pentru mani-festãrile atractive organizateaici, ºi pentru disponibilitatea ºiinteresul real manifestat faþã deliteratura þãrii gazdã de poetulºi muzicianul Virgil Mihaiu,directorul ICR Lisabona, pre-cum ºi de directorul sãuadjunct, traducãtoarea AncaMilu-Vaidesegan. Este vorbade o puternicã romancierã,Lídia Jorge, cu o primã carte,„Valea pasiunilor”, deschisã decurând cititorilor români deEditura Art din Bucureºti, întãlmãcirea Micaelei Ghiþescu, ocarte multipremiatã, care aînceput sã colinde meridianele,alãturându-se celor care dejaatrag atenþia asupra literaturiiportugheze actuale ca o litera-turã de prim-plan a continentu-lui nostru. ªi, de asemenea, deun scriitor cuceritor prininteligenþa scrisului sãu, prinprivirea ironico-meditativã cu

care, universitar, karatist, autorde spectacole-eveniment, ieseîn întâmpinarea vremii noastrecu interogaþii în mãsurã sãdestabilizeze indiferenþa, pasi-vitatea cititorilor lui, ºi carevede în cititori, în general, oumanitate capabilã sã viseze ºisã (se) amelioreze: Rui Zink,tradus în româneºte deMicaela Ghiþescu, cu ,,Cititoruldin peºterã”, dar ºi de AncaMilu-Vaidesegan, cu ,,Bancade rezerve”, participant la ediþiadin aceastã varã a Zilelor ºiNopþilor de Literaturã de laNeptun.

Comparabilã într-un fel - prinpriveliºti neaºteptate, care îþiîntãreau prin acumulare senti-mentul frumuseþilor inepuiza-bile ale oraºului - cu urcuºulspre Castelo de Sao George ºireplicã în timp a acestuia, cãlã-toria la care ne-a îndemnatMicaela Ghuþescu, pe Niadi ºipe mine, în ultima zi a ºederii înLisabona, prin spaþiile ºi printrerafturile unei librãrii ca FNAC arputea sã fie sãrbãtoarea cucare sã sfârºesc aceste rân-duri, nu pentru bogãþia copleºi-

toare a cãrþilor (ºi a audio-,video-cãrþilor), ci pentru repe-tabila imagine, incredibilã, pen-tru noi, ºi pentru alþii, a câteunui tânãr aºezat comod jos,cu o sticlã cu apã sau suc alã-turi, citind cu nesaþ, citind, nurãsfoind!, câte un roman, câteun volum de poezii, trãgându-se uºor într-o parte sau alta,fãrã sã-ºi dezlipeascã ochii depe carte, atunci când sesizaintenþia unui cumpãrãtor sãvadã un titlu, un autor din raftulîn faþa cãruia stãtea. Imagineînruditã cu aceea a canapelelorde piele pe care se aflau vârst-nicii, cufundaþi ºi ei în lecturãca într-o bibliotecã publicã. Dardupã atâtea locuri ºi bucuriiaºteptate, anticipate, pregãtite

de ochii Micaelei, se cuvine sãînchei cu miºcarea uºoarã apleoapelor ei, ca atunci când tefereºti de soare, când a primitîn palme, ca pe un pui de rân-dunicã sau ca pe un boboc detrandafir, una din acele, popu-lare cândva, livros de cordel,astãzi un deliciu pentru bibli-ofili, pe care le vãzusem la „Avida portuguesa desde sem-pre”, un loc de pe stradaAnchieta, care încearcã sãconserve mireasma Portugalieitradiþionale: ,,Pastores versusMarinheiros e… Mulheres” deMicaela Ghiþescu, Apenas,Lisabona, 2009, cu douã dincomunicãrile þinute la reuniuniºtiinþifice internaþionale, sur-priza prof. univ. dr. Ana PaulaGuimaraes, îngrijitoarea încân-tãtoarei colecþii, pentru sãrbã-toritã. Fiindcã, în iunie,Lisabona a sãrbãtorit-o ºi peromânca Micaela Ghiþescu,cum îi sãrbãtoreºte din tot-deauna pe cei care o iubesc.

comentarii

septembrie 200922

Constantin Avram (Consizo Serv), Mihai Banu (Agribac Com), DanielaBurlacu (B.R.D.-G.S.G. Grup Bacãu), Ioan Chiriac (Rolex), Petru Cimpoeºu

(Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional),Viorel Ghelase (Direcþia Silvicã Bacãu), Viorel Grosu (Hidroconstrucþia,

Sucursala „Moldova“ Bacãu), Grigore Horoi (Agricola Internaþional), NeculaiLupu (Universitatea „George Bacovia“), Gheorghe Popa (Centrul „George

Apostu“), Mircea Nicolae Rusu, dr. ing. Ioan Viziteu (Teletrans, Ag. Bacãu).

CONSILIUL EDITORIAL

La 1 iunie s-au împlinit 125 de ani dela naºterea, în Bacãu, a lui KristeaOvanes, cel ce avea sã devinã una dinpersonalitãþile proeminente ale melea-gurilor noastre. Fiu al Maºincãi (n.Suceveanu) ºi al comersantului armeanOvanes Cristea, a urmat studiile pri-mare ºi gimnaziale în urbea natalã, în1901 absolvind ºi cursurile Liceului „C.Negruzzi“ din Iaºi. Pe când avea 14 ani,la 21 aprilie 1898, tatãl îºi schimbãnumele în Ioan Cristoveanu, iar eldevine Criste Cristoveanu, nume subcare va fi înscris la Facultatea de Dreptdin Paris (1902).

Rãmas orfan de tatã, dupã 3 anipetrecuþi la ªcoala de Înalte StudiiSociale din capitala Franþei (1902-1905)este silit sã revinã în þarã, pentru aadministra moºiile ºi afacerile lãsatemoºtenire. Se înscrie la Facultatea deDrept din Iaºi, unde îºi susþine dife-renþele ºi obþine, în 1907, diploma delicenþã în drept, cu o bilã albã ºi douãroºii. Cãsãtorit în acelaºi an, la 18 ianu-arie 1908 primeºte de la DecanatulCorpului de Avocaþi din Bacãu diplomaprin care i se atestã dreptul de a exerci-ta profesia de avocat pe tot teritoriulregatului.

Aderã la miºcarea liberalã, la 11noiembrie 1910 semnând alãturi de alþitineri liberali un manifest prin care secerea coeziunea partidului ºi acþiunienergice pentru recãpãtarea vechiuluirenume al acestuia. Dupã ce la 16 fe-bruarie 1911 candidase pentru Colegiul Ide Camerã, iar la alegerile locale de la6 ºi 8 martie pentru Colegiul I, în 1912face disidenþã în Clubul Liberal de laBacãu ºi e foarte aproape de a fi exclusdin el.

În 1913 primeºte o misiune înBulgaria ºi înfiinþeazã, dupã ce depu-sese o treime din capitalul social de unmilion lei, Banca Bacãului, în al cãruiconsiliu de administraþie este ales, fiindnumit ºi director. Aceastã calitate aveasã ºi-o menþinã în toþi cei 18 ani de

funcþionare a bãncii, sprijinind comer-cianþii, proprietarii ºi întreprinzãtorii dinzonã în dezvoltarea propriilor afaceri. La21 ianuarie e propus pentru Colegiul alIII-lea de Camerã, la 6 februarie 1914fiind ales deputat în Parlament, reconfir-mat peste trei luni ºi la alegerile din mai.În iulie acelaºi an e confirmat de min-istrul Industriei ºi Comerþului ca membrual secþiunii Bacãu a Camerei de Comerþºi Industrie Putna, Camera din Focºanialegându-l în august ºi ca membru alComisiunii oborului de cereale dinoraºul Bacãu.

Locotenent în rezervã fiind, în sep-tembrie 1916 a fost numit ºeful BirouluiI din serviciul Artileriei Armatei de Nord,fiindu-i rechiziþionatã maºina ce ocumpãrase în 1906. Doneazã bani înfolosul rãniþilor de rãzboi, noteazã gân-duri în filele unui jurnal de front, iar îndecembrie participã la deschidereasesiunii Parlamentului, transferat înacele condiþii dramatice la Iaºi. PrinDecretul Regal nr. 3597, la 5 decembrie1918 e numit prefectul judeþului Bacãu,primul în noua Românie întregitã. Dânddovadã de un tact desãvârºit ºi þinândcont de distrugerile masive ºi de stareadezastruoasã a economiei, în aceastãcalitate ºi-a propus în primul rând sãorganizeze repararea ºi refacerea, con-comitent cu aprovizionarea cu alimentea populaþiei ºi cu materiale de con-strucþii. A acþionat prompt pentru refa-cerea cãilor de circulaþie, în special înzona muntoasã, a clãdirilor publice, aºcolilor ºi bisericilor, a acordat ajutoarede la Prefecturã ºi de la propria bancã,a înfiinþat cantine pentru vãduve ºiorfani, luând totodatã mãsuri de com-

batere a speculei cu alimente ºi depedepsire a celor vinovaþi. A sprijinit,totodatã, reînfiinþarea Camerei deComerþ ºi Industrie Bacãu, al cãreipreºedinte va deveni apoi în douã rân-duri (15 noiembrie 1925 - 3 martie 1929ºi 5 decembrie 1933 - 1 februarie 1938).Tot la intervenþiile sale repetate s-a înfi-inþat ªcoala Superioarã de Comerþ, iarC.C.I. a fost transformatã în Camerã decircumscripþie, alipind instituþiile similarede la Neamþ, Roman ºi Focºani. În pofi-da reuºitelor, la începutul lui martie1919 solicitã aprobarea demisiei, darcum se anunþau alegeri revine asupradeciziei, în 2-4 noiembrie 1919 fiind alesdeputat, cu 6844 de voturi, pe lista nr. 1a Partidului Naþional Liberal. Reales ºiîn martie 1922, pentru legislatura ce aþinut pânã în 27 martie 1927, a fãcutdemersuri pentru finalizarea unor con-strucþii ºcolare ºi începerea, în 1923, aconstruirii clãdirii ªcolii Normale „ªtefancel Mare“ din Bacãu. Implicarea sa înacest domeniu avea sã fie, de altfel,rãsplãtitã încã din 8 mai 1915, când i s-a conferit Brevetul ºi Medalia „Rãsplatamuncii pentru învãþãmânt“, clasa I,dublatã la 26 martie 1926 de Medalia„Rãsplata muncii pentru construcþiuniºcolare“, clasa I. Tot pentru merite, darde altã facturã, primise în vara anului1920 Brevetul ºi Crucea comemorativãa rãzboiului 1916-1918, fãrã barete, iarîn toamna anului 1922 a fost numit, prinDecret Regal, membru al OrdinuluiCoroana României în gradul deComandor. La 26 martie 1926,Ferdinand I l-a numit, de asemenea,membru al Ordinului Steaua Românieiîn grad de Ofiþer, confirmând stima ºi

preþuirea de care se bucura în toate cer-curile societãþii. Ales membru înComitetul Executiv Central al P.N.L., la6 noiembrie 1932 devine vicepreºedinteºi secretar general al organizaþieijudeþene, iar din 11 mai 1934 acestorfuncþii alãturându-se cea de consilier înnoul Consiliu Municipal al Bacãului, dinpartea C.C.I. Timp de 3 ani, începândcu 7 mai 1925 fusese ºi membru în con-siliul de administraþie al CentraleiObºtiilor Sãteºti ºi al CooperativelorAgricole de pe lângã MinisterulAgriculturii ºi Domeniilor, aceeaºi cali-tate îndeplinind-o ºi în consiliile deadministraþiei ale altor societãþi.

Dupã un interludiu în care a fost se-nator de drept (1927-1928) ºi chestor alSenatului, la 14 noiembrie 1933 a fostreales deputat, în vreme ce între 9 sep-tembrie 1936 ºi 11 martie 1937 s-aremarcat în calitate de comisar alGuvernului la Banca Naþionalã. La 8martie 1937 a redevenit prefect, funcþiedin care ºi-a dat însã demisia în noiem-brie, intenþionând sã se retragã ladomeniile sale de la Albeºti, judeþulNeamþ, unde avea sã o ºi sfârºeascã, la8 iulie 1938, în urma unui atac de cord.Regretat de toþi cei ce l-au cunoscut, ela lãsat în urmã ºi alte fapte deosebite,în varii domenii, finanþând, de pildã,reeditarea „Plumb“-ului lui Bacovia, spri-jinind liceele ºi construcþia de biserici,subvenþionând C.C.I. ºi lãsând-o cu ozestre impresionantã, aplanând con-flicte ºi iniþiind cantine muncitoreºti, înfi-inþând stadionul din Bacãu, care în modlogic ar trebui sã-i poarte numele, spri-jinind agricultorii ºi pe oricine îl solicita.

Bancher, agricultor, comerciant, ompolitic devotat partidului ºi obºtii, autorde jurnale cu înzestrãri scriitoriceºti,sprijinitor al ºcolilor ºi bisericii, între-prinzãtor înnãscut, Criste Cristoveanu afost readus în memoria noastrã dupã1989, iar multe din ideile sale ar trebuirepuse pe tapet.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bbãcãuane

Criste CCristoveanu

Portugalia

Cu ochii Micaelei

varia

septembrie 2009 23

Anul acesta în septembrie s-auîmplinit patru ani de când bio-logul ºi universitarul ieºeanGheorghe Hasan a trecut înlumea umbrelor. A fost de olongevitate spectaculoasã, fiindnãscut în 1912, în acelaºi an cuGeorge Emil Palade, care i-asupravieþuit încã trei ani.

Gheorghe Hasan a fostprimul rector al InstitutuluiPedagogic de 3 ani de laBacãu, înfiinþat în 1961.Semnatarul acestor rânduri s-aaflat printre studenþii primeiserii la Facultatea de Filologie.S-a spus cu oarecare îndrep-tãþire cã institutele acelea aufost o greºealã istoricã (precumatâtea alte erori înregistrate înepocã), dar cã, pe de altãparte, au completat necesarulde cadre didactice într-unînvãþãmânt în extindere prinpolitica de atunci. (Cândremarc acum câtã sporovãialãºi ciondãnealã politicã, câtepertractãri, propuneri ºi refuzuriau loc astãzi într-un învãþãmântca vai de capul lui, cu univer-sitãþi cum e celebra „SpiruHaret”, mã mai liniºtesc, com-parându-le cu situaþiile de peatunci.) Realitatea e cã în aceiani „studiul” studenþilor la aceleinstitute se cam limita la cursulprecar al profesorilor convocaþide pe unde se putea sã facãfaþã grelei însãrcinãri univer-sitare. Bibliografia era puþinã ºibine þinutã sub obroc de vigi-lenþa politicã. Nu puteai consul-ta orice izvor, decât ceea ce þise indica ºi permitea. Cu oare-care înlesnire aveai acces lafondul documentar al unei bib-lioteci mai rãsãrite. De pildã,prin anul al doilea, îndemnat deDumitru Alistar, care preda li-teratura universalã, sã întoc-mesc un referat privitor la influ-enþa Vedelor ºi a filozofiei luiSchopenhauer asupra creaþieipoetice eminesciene, vrând sãconsult la Biblioteca regionalãViaþa lui Mihai Eminescu de G.Cãlinescu (caracterizatã drept„zãpãcealã cãlinescianã” decãtre Dumitru Murãraºu), a tre-buit sã mi se elibereze un avizspecial, ca ºi cum respectivamonografie ar fi fost un textsubversiv.

În contextul acela de oare-care deschidere totuºi, numelelui Maiorescu, Iorga ºi chiar alealtora mai întinaþi nu cu puþintimp înainte îºi fãceau loc îndezbaterile culturale ºi luasenaºtere o atmosferã de opti-mism ºi de încredere în vremurimai bune. Rectorul Hasan afost una din persoanele în careputeai avea încredere. O figurãluminoasã. Prin fiinþa lui seîndreptau cãtre noi, tinerii de peatunci, efluvii de cãldurã

sufleteascã ºi multã energieconstructivã. Sângele lui iute(de oriental, ai fi zis) înzestraun temperament vivace, carese aprindea numaidecât în faþaunei manifestãri de indisciplinã,dupã cum profesorul nu accep-ta indolenþa ºi lenea. Dar sedomolea tot atât de repede ºinu purta picã nimãnui. Mi-amintesc cã în ultimul an destudenþie, în urma uneiboroboaþe nevinovate, riscamsã pierd bursa republicanã,care mã ajuta enorm în acei anide lipsuri. Rectorul Hasan mi-aþinut partea, m-a încurajat ºi,cum în sesiunea din iarnã ampromovat cu note corespunzã-toare, am reuºit sã-mi pãstrezbursa.

Dupã terminarea studiilor nul-am mai întâlnit, iar peste câþi-va ani profesorul s-a retras laIaºi. Peste decenii, când mãtransferasem de la revista„Ateneu” la Complexul Muzealde ªtiinþele Naturii din Bacãu,instituþie care se voia patronatãde numele savantului IonBorcea (nãscut la Buhoci,lângã Bacãu), directoruluiacesteia, Neculai Barabaº, îiveni ideea alcãtuirii unei mono-grafii dedicate acestui extraor-dinar creator de ºcoalã, stinsprintr-o întâmplare tragicã. Dar

în anul 2000, cei care îlcunoscuserã ºi puteau oferimulte mãrturii despre mentorullor muriserã. Nefiind în specia-litate, am opinat pentru o carteprivind viaþa publicã a savantu-lui, cu oarecare referiri laevoluþionism ºi la îndeletnicirilelui de a educa lumea satelor înspiritul promovãrii unei agricul-turi sprijinite pe noile achiziþiiºtiinþifice ºi tehnice. Mai ºtiamcã dintre foºtii studenþi ai ilus-trului profesor doar GheorgheHasan mai era în viaþã.

În muzeul de la Iaºi – creaþiea lui Ion Borcea – mi-a fost datsã-l reîntâlnesc pe fostul rectorde la Bacãu de câteva ori. Întrenoi s-a înfiripat ºi o corespon-denþã din care voi reproducecâteva spicuiri în cele ceurmeazã. Deºi aflat în plinãsenectute, Gheorghe Hasan semiºca volubil în lumea amintir-ilor despre marele profesorBorcea. Ca student al lui, era înpregãtirea tezei de licenþã, pecare nu a mai putut-o susþinecu magistrul, acesta stingându-se la Constanþa, lângã staþi-unea de cercetãri marine de laAgigea, la finele lunii iulie 1936.Gheorghe Hasan mi-a repro-dus ca nimeni altul felul în careconferenþia Borcea. Omul în

vârstã din faþa mea, bucuros cãaveam sã scriu despre savant,era când sentimental, când pegânduri în arcanele uneiamintiri ce evoca tulburãtorii ºifrãmântaþii ani politici dinperioada 1920-1930, cândtresãrind sub impulsurile unuitemperament ce mai zvâcnea,alimentat de vârtoºia uneitinereþi încã prezente în fiziono-mia cutreieratã de iluminãritrecãtoare. Despre viaþapoliticã a savantului recunoscufaptul cã nu ºtia aproape nimic,în afara tulburãrilor interbeliceîn care a fost prinsã ºi universi-tatea ieºeanã.

Iatã ºi câteva rânduricuprinzând informaþii despreBorcea, precum ºi interesul luiGheorghe Hasan de a vedeaapãrutã cartea, aºa cum le-ampreluat din scrisorile primite:

„…Vã mulþumesc ºi vã rã-mân îndatorat moral pentru cã,dupã cum vãd, o bunã parte dintimpul Dvs. este consacratelaborãrii monografiei mareluimeu Profesor Ion Borcea (…)Vã mulþumesc, totodatã, ºi pen-tru intenþia de a include înmonografie prea puþinele ele-mente furnizate de mine îninterviul din anii trecuþi. Aº su-gera – dacã sunteþi de acord –sã folosiþi în completare ºi arti-colul meu din volumul editat deMuzeul de ªtiinþele NaturiiBacãu la centenarul naºteriiProfesorului în 1979 (pag. 69):«Aspecte didactico-pedagogiceîn activitatea profesorului IonBorcea» (…) ªtiu cã Dvs. v-aþiorientat spre omul politic, dardespre o personalitate dedimensiunile lui Ion Borcea sepoate vorbi mult ºi a insista,

subliniind cît mai multeaspecte, nu poate constitui odeficienþã a monografiei, dim-potrivã. Dupã opinia mea, sferaconceptului «politicã» e atot-cuprinzãtoare. Borcea a fost ºiministru la un moment dat. Darnoi, foºtii sãi studenþi, l-am per-ceput ca pe un Om integru,dãruit cu toatã pasiunea lui clo-cotitoare poporului din care s-aridicat ºi pe care s-a strãduitsã-l lumineze, sã-l cultive. A fi«om politic» semnificã infinitmai mult decât a fi un «politi-cianist» de felul unui parlamen-tar oarecare, ales de pe o listãpropusã, mai mult sau maipuþin aleatoriu, de cãtre vreunpartid din zilele noastre (…)Dvs. aþi fãcut mult pentru mineîn aceºti din urmã ani. Nu potuita apariþia în „Ateneu” arecenziei cãrþii „Omul ºiUniversul” iar acum monografiamarelui meu magister în alezoologiei, Ion Borcea ! RogPronia cereascã sã mã maiîngãduie sã vãd ºi aceastãimportantã lucrare a Dvs. (16noiembrie 2001).

Pronia cereascã l-a ajutat sãvadã cartea. Primind-o, mi-ascris la câteva zile: …”Ceea cemã impresioneazã mult în evo-carea personalitãþii lui IonBorcea de cãtre DomniaVoastrã este structura pe careaþi conferit-o cãrþii. Urmãrindînºiruirea celor nouã capitole,începând cu „Universul rural” ºiîncheind cu „Ultima dupã-ami-azã la Agigea”, am avut senza-þia cã mã aflu în faþa unuiroman sau a unui scenariu defilm care-þi trezeºte interesulpentru lecturã sau, respectiv,pentru vizionare.” (Iaºi, 8 iunie2004)

A fi pãrinte e lucru mare! Ne trebuieºcoli pentru condus motocicleta, pentrudresat cãþelul, pentru slãbit, dar pentrueducat, nu! Ptiu!

Pãi cîþi pãrinþi fãrã talent am cunoscut înviaþã...oho-ho! ªi nu mã gîndesc la talen-tul literar, ori muzical : ci la cel pedagogic,draci pãrinþi rataþi... Am auzit taþi ºi mamecare spuneau : „Fã-te marinar! A fost visulmeu... Mãcar tu sã-l realizezi, bãiete!”; ori„Am vrut sã ajung balerinã ºi nu m-au lãsatpãrinþii...rãzbunã-mã, fata mamii!”.

Fals! Copilul trebuie lãsat sã-ºidescopere vocaþia (cînd o are!) ºi nu tre-buie folosit pe post de continuator alviselor eºuate, educatori rataþi! Iarãºi, nutrebuie sã i se interzicã orice opþiune carenu sunã conformist : „Vreau sã ajungspion!” – i-a spus un veriºor, tatãlui, ºi aluat bãtaie pe chestia asta doi ani, zi de zi,cu o bazooka...De ce? Spion nu e totunacu vidanjor, prostituatã, ori hingher! ªi tre-buie sã facã cineva ºi meseriile murdare,nu?! Cã România a fost plinã de þãrani ºiproletari, încã din perioada interbelicã, ºinu cred cã vreunul din ei îºi dorea sãajungã, cu ardoare, tractorist, plugar,

sculer matriþer, primitor-distribuitor moso-raºe etc....

Cînd auziþi cã progenitura vrea sã de-vinã ºef de stat, senator, barman saubancher, de ce nu vã indignaþi? Cã nu-sîndeletniciri mai pline de demnitate... Saurenunþaþi la ordine de tipul „neam de nea-mul meu am fost ceferiºti! Tu o sã ajungitot ceferist, prostule!”. E-te, scîrþ! Pãi nuvedeþi cã s-au desfiinþat 400 de gãri, ºi auplecat în ºomaj tehnic 8.000 de angajaþide la Cãile Ferate? Canalizaþi-vã, discret,copilul spre profesia pentru caredovedeºte aptitudini, fie aia chiar scafan-dru; ºi o sã vã mulþumeascã, la maturi-tate...

Altã dovadã de tact patern/matern :evitarea unor interogaþii jenante, de tipul„bã, tu n-ai nici o prietenã? Cã eºti ditamaimãgarul de 38 de ani!” ...Sau: „Dacã temai vãd cu boschetarul ãla pe drum,Zoico, bag cuþitu’ de curãþat peºte-n el! ªipe tine te duc imediat la ginecolog, strica-ta naibii! Cã eu eram virginã ºi la cinci anidupã ce mã mãritasem cu tac’tu!”... Lipsade tact poate produce hohote de rîs, oridezastre, curioºi dvs.!

Fiþi discret ºi delicat, daþi sfaturi numaicînd vi se cer ºi evitaþi cu eleganþã sã vãbãgaþi cu bocancii plini de cernoziom, însufletele tinerilor...

Dar, de fapt, cum pot, în ziua de azi, doitineri sã se cunoascã ºi sã înþeleagã cãfiecare din ei este sufletul-pereche alceluilalt? Greu de spus! Greu ºi de fãcut!...Pe vremuri exista expresia a face curte; abadedowa ochi dulci; ori, a flirta. Au dis-pãrut. Pãcat! Pãcat ºi de dispariþia unorgesturi drãgãlaºe ºi nevinovate, cum ar fia oferi o muºcatã unei fete... nemuºcate;ori a o invita la film ( azi nu mai sunt cine-matografe); e greu ºi sã o inviþi la cofetãrie– cã acolo mai intrã doar preºcolarii, ghi-donaþi de bunici. Cine mai oferã azipechinezi afectuoºi, sau ciobãneºti miori-tici care spun legenda vrînceanã? În 2009veþi primi, eventual, iguane ºi sconcºi! Iarmãrgele de sticlã colorate, cine mai areanacronismul asumat de-a le face cadou?Nici aborigenii din Pãdurile Virgine nu maivor de-astea!...

A apãrut o carte utilã, pînã la un punct:ea a fãcut senzaþie, acum fo’ cinci-sprezece ani – Femeile sunt de pe Venus,bãrbaþii sunt de pe Marte. Cu ãºtia de peVenus ºi Marte deci, ne-am lãmuritãrã,þaþo! Da’ ce ne facem cu ãilalþi, coborîþi depe Jupiter, Neptun, Saturn, Olimp sau ori-care altã planetã cu nume de localitatedobrogeanã?!

Om muri ºi om vedea: în episodulviitor...

Pãrinþi ºi copii

Bogdan ULMU

Victor MITOCARU

În amintirealui Gheorghe Hasan

Dupã scoaterea pansamen-tului de la operaþia la ochi,primul lucru pe care Micaela l-avãzut clar, cu surprindere ºiîncântare, a fost flacãraalbãstruie a aragazului. Demult nu mai admirase ceva atâtde suav ºi de frumos!

În contrast cu o lecturã maiveche, în care adolescenteidintr-o povestire primii ochelariîi descoperã o lume pãtatã,ridatã, urâþitã, aceastã mãrtu-risire m-a emoþionat. ªi într-unanume fel, ea a devenitemblematicã pentru rãstimpulpetrecut în Lisabona. Întâi pen-tru cã îndelunga aºteptare aîntâlnirii cu aºezarea care fu-sese acum ºase secole reginalumii ºi bucuria pe care mi-oaduseserã cãrþile câtorva din-tre scriitorii sãi îmi pregãtiserãprivirea, sufletul, în primul rândpentru minunate confirmãri ºirevelaþii. Apoi pentru cã m-ammiºcat între oameni ºi operelelor condusã de prietena care îicunoºtea ºi îi iubea, MicaelaGhiþescu, coordonatoareavolumului „A citade de Lisboa.Oraºul Lisabona”, autoare degramatici, dicþionare, traducã-toarea în româneºte al celuimai mare numãr de scriitori deexpresie portughezã. ªi cumatunci când e sã fie bine, totullucreazã pentru ºi mai multdecât atât, Lisabona ne-a ieºitînainte cu însãºi sãrbãtoareaei. O sãrbãtoare a sãrbãtorilor.Sãrbãtoarea naþionalã aamintirii lui Camões pe 10iunie, o zi care încãlzeºte lumi-nozitatea de marmurã a sar-cofagului de la Jeronimos culuminiþele multicolore ale flo-rilor care îl încoroneazã ºi carepreschimbã înþelesul versurilorsale, „Aqui…/Onde a terra siacaba /E o mar começa”,despre Portugalia, un pãmântcu care începe Oceanul,sãpate la Cabo da Roca, lacapãtul vestic al continentuluieuropean, în gândul desprepumnul de þãrânã al Poetului ºidespre nemãrginirea Poeziei.Sãrbãtoarea naºterii luiFernando Pessoa pe 13 iunie,scriitorul unic în existenþa sa lit-erarã multiplã ºi totodatãgeamãnul întru geniu, pesteveacuri, al prinþului poeþilor tim-pului sãu. ªi, desigur, înnoaptea de 12 spre 13 iunie, cuiureºul petrecerii sale populare,din Largo de São Miguel, sãr-

bãtoarea dedicatã sfântuluiiubit al lisabonezilor, Antonio,care revarsã veselie pe strãzi ºiînmiresmeazã casele cu man-jerico. Toate trei însã nu suntdecât trei zile din cele treizeciale lui iunie, cea mai frumoasãlunã a Lisabonei, luna aºa-numitelor Festas da Cidade, încare, generos întotdeauna,oraºul ajunge la o vibraþie adãruirii comparabilã doar cuprimãvara în curgerea anului ºicu tinereþea în curgerea vieþii.Nu e curcubeul, nu e exube-ranþa Carnavalului din Rio. Elumina în care lucrurile îºi aratãpartea lor cea mai frumoasã,cea mai bunã. ªi în care inimaa jinduit sã le primeascã.

Adevãrul este cã am pãºit înLisabona nu atunci când a ate-rizat avionul, ci câteva zile maiînainte, când, mergând sã asistla ceremonia investirii mareluiprozator portughez AntónioLobo Antunes cu demnitateade Doctor Honoris Causa alUniversitãþii „Ovidius” dinConstanþa, i-am citit pe drumromanul „Ordinea naturalã alucrurilor”, proaspãt apãrut laHumanitas. O carte a oraºuluisãu natal, o carte în careoamenii se nasc, iubesc,trãdeazã, trãiesc, viseazã, morîntre un pãmânt ºi un cerstãpânite dintotdeauna deTejo, ireali, amfibii, în realitatealui densã, etern curgãtoare.Lisabona candidatului laPremiul Nobel, Lisabona luiAntunes, vãzutã, cititã însã dinRomânia cu ochii traducãtoareisale, ai Micaelei Ghiþescu,prilej sã mã gândesc cât demult depinde soarta unui scri-itor, cu atât mai mult soartaunui scriitor dificil cum esteAntunes, la care în aceeaºifrazã pot sã coexiste timpuri ºipersoane diferite, de traducã-torul sãu. Chiar dacã mai târ-ziu, protagonistã a unei lansãride carte la Institutul CulturalRomân din Lisabona, MicaelaGhiþescu îºi mãrturisea ata-ºamentul în primul rând faþã devolumul la a cãrei transpunereîn româneºte lucreazã, earãmâne cu certitudine cel maiprofund cititor al lui Antunes dela noi, în sensul unei priviri subcare cuvântul miºcãtor îºigãseºte punctul care îi asigurãstabilitatea ºi din care semãreºte, apropiindu-se, ca lamicroscop, însã nu cuînfãþiºarea, cu înþelesul sãu.

Scriitorul lipsea din capitalaportughezã, atunci când amajuns ºi era cu noi totodatã, caºi Tejo dinspre celebra Praçado Comercio, respiraþie ºiprezenþã, dar ºi distanþã ºiimpalpabilitate, din cauzaplaselor ºi panourilor de ºantierîntinse de-a lungul falezei:Portugalia a început de multpregãtirea marii sãrbãtori dintoamna anului viitor:Centenarul Republicii. Amîntârziat uitându-ne spre Podul25 Aprilie, unul din cele mailungi din Europa, ºi spre uriaºastatuie a Mântuitorului, plutindlent sub ceaþa dimineþii pe flu-viu ºi am vorbit din nou despreAntónio Lobo Antunes. ªidespre emoþionanta carte cucare aveam sã mã reîntorcemoþionatã acasã: „D`esteviver aqui neste papel descrip-to. Cartas da guerra” („Despreaceastã trãire de aici, peaceastã hârtie consemnat.Scrisori de rãzboi”). Abiaabsolvent de Medicinã ºi abiacãsãtorit, Antunes a plecat înAngola, înrolat în ultimul rãzboicolonial, de unde i-a scrisaproape zilnic soþiei. Pãstratecu sfinþenie de ea pânã lamoarte, fiicele, Maria José ºiJoana, i-au respectat dorinþa ºii le-au adunat în acest volumtulburãtor, literaturã, documentbiografic, cronicã de rãzboi ºipoveste de iubire totodatã.Participantã la lansarea lui,Micaela Ghiþescu ºi l-a amintitpe Antunes: stãtea în salã, înpicioare, închis în el, lângã uºã.Fuseserã invitaþi camarazi dearme, care au vorbit despreAntónio, despre ei, desprerãzboi. Fotografiile cãrþiivorbesc despre splendoareatinereþii, chiar ºi pe fundalultragediei, dar cu simþãmintenelãmurite degetele ating uºorfacsimilele acestor cartas vechide-acum. Alcãtuiesc probabilsingura carte tipãritã la primamânã a acestui prozator careîºi scrie ºi îºi rescrie de celpuþin trei ori romanele. O cartescrisã sã nu fie carte ºi cãreia i-afost scris sã devinã carte…

Cum Portugalia fãrã fadoeste de neînchipuit, am profitatîntr-una din zilele Lisabonei dedarul deosebit fãcut deprimãrie locuitorilor ºioaspeþilor lor ºi într-o dupã-amiazã ne-am aruncat în aven-tura numitã eléctrico (tram-vaiul) 28, care, de la orele

16,00 ºi 19,00, oferea cãlãto-rilor muzicã de-a lungul întreg-ului sãu parcurs, prin cartieretipice oraºului, de la MartimMoniz pânã la Prazeres,trecând prin Graça, Alfama ºiBairro Alto. O aºteptare deaproape un ceas, într-o coadãlungã, rãbdãtoare, civilizatã, nune-a împiedicat sã rãmânemfãrã locuri, în picioare (în câteun picior), dar nici pe lisa-bonezii ajunºi în aceiaºi situ-aþie sau aºezaþi comod (de re-gulã, vârstnicii, privilegiaþi laurcare) sã întâmpine cu uralefiecare fado (sau fadinho, cuma spus, rãsfãþându-ºi cânteculunul din cei patru interpreþi, treifete ºi un bãiat, acompaniaþi dedoi ghitariºti ºi „moderaþi” de unneobosit domn José Beija, careîi dirija, îi aprecia, glumea ºi nuuita sã laude aceastã iniþiativãa municipalitãþii), sã contribuiela refren ºi sã aplaude generosAi, Maria!, Qero do fado ºitoate celelalte. Acest tur alLisabonei a reprezentat pentruMicaela ºi o întoarcere înlocurile care însemnaserã cevaîn viaþa ei din ultimele douãdecenii, începând cu locuinþadin Graça, în care stãtuse îngazdã, bursierã a FundaþieiGulbenkian, prin 1990. Atuncia rostit numele lui DinisMachado, nume care pentrumine se asocia cu romanul sãu„bombã”, „operã-explozie”,„emoþie-ºoc” din 1977, „Cespune Molero”, citit cu nesaþ ºide atâþia români, în traducereaMicaelei Ghiþescu, în 1981,adicã într-un moment al maxi-mului sãu efect la noi, iar pen-tru Micaela, ºi cu amintireaunui om aparte, trecut prin marivãmi ale suferinþei, dar în ciudalor, cu o omenie caldã, capabilsã-ºi ajute prietenii, sã se gân-deascã la celãlalt ºi în cele maigrele clipe ale sale. De aceea,

în prima librãrie în care amintrat, Librãria Pessoa, amcerut cea mai proaspãta reed-itare din opera scriitorului, ple-cat de vreun an dintre noi.Zâmbind, tânãrul mi-a întinsvolumul pe care tocmai îl rãs-foia, chiar atunci primit: „Mulhere Arma com GuitarraEspanhola”, semnat… DennisMcShade. Un roman poliþist, dela începuturile carierei scri-itoriceºti a lui Dinis Machado,publicat sub acest pseudonimnu din cauza genului, ci fiindcãatunci, în a doua jumãtate adeceniului ºapte, sonoritateasa strãinã atrãgea mai mulþicumpãrãtori. Desigur, lucruriles-au schimbat radical dupã„monumentalul” Molero, cumiatã, ºi dupã peste 30 de ani,continuã sã fie considerat înPortugalia atâtor cãrþi mari de-atunci încoace. Lansarea aces-tui policial, organizatã într-omicuþã librãrie din PassosManoel, mi-a prilejuit, într-uncadru intim, plin de melancoliaexistenþei dupã tiparul vre-murilor de altãdatã în mijloculunei lumi care admirãpreþuieºte operativitatea, efi-cienþa ºi exhaustivul, inclusiv înmaterie de desfacere a cãrþii,un simþãmânt amestecat debucurie, nostalgie ºi duioºie. Închenarul lui luminos ºi-a fãcutapariþia mezzosoprana DulceCabrita, artistã cunoscutã, cumulte recitaluri ºi albume, darmai ales soþia ºi tovarãºa deviaþã, o viaþã încercatã dedrame ºi speranþe, a lui DinisMachado. Era însoþitã de pri-etena sa Ana Pereira ºi în tim-pul îndelungii lor îmbrãþiºãri cuMicaela Ghiþescu, m-am gânditcã asistam la punctul de vârf almanifestãrii.

Doina CERNICA

(continuare în pag. 22)

meridiane

PPoror tugaliatugalia

CCuu oocchhii ii MMiiccaaeelleeii

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona prin RODIPET ºi, direct, la redacþie. • Poziþia în Catalogul Publicaþiilor Interne RODIPET: P1938 •

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHEªtefan RADU (secretar general de redacþie)

Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã)Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ

5 948465 000041 90