NOTIUNI STOMATOLOGICE

Dentitia este de doua tipuri : temporara ("dintii de lapte") permanenta

Dentitia temporara ("dintii de lapte") apare oricand in intervalul de la nastere si pana la varsta de un an, prin ceea ce se numeste "eruptie dentara", procesul incheindu-se in jurul varstei de 2 ani si jumatate. Au fost remarcate cazuri in care bebelusul a avut la nastere unul sau doi dinti.Dentitia permanenta ("definitiva") este cea care apre in intervalul 6 - 7 ani prin eruptia primului molar permanent, numit si "molar de 6 ani". De retinut este ca acesti dinti de lapte sunt predispusi cariilor mai repede decat dintii definitiviDantura unui adult este formata din 32 de dinti repartizati in numar de 16 pe fiecare arcada dentara (maxilar si mandibula) fiind impartiti astfel : 8 incisivi, (4 sus, 4 jos), 4 canini (2 sus, 2 jos), 8 premolari (4 sus, 4 jos) si 12 molari (4 - 6 superiori, 4 - 6 inferiori, in functie de ultimul molar - numit si "molar de minte" - pe fiecare hemiarcada, daca este aparut sau nu).

CAND SE FORMEAZA DINŢII?

Dinţii se formeaza în timpul vietii intrauterine, incepand din saptamana a 7 -a cu aparitia mugurilor dentari, diferentierea lor si inceputul mineralizarii.

ERUPTIA DENTARA

Este procesul prin care coroana dintelui deja formata strapunge mucoasa gingivala şi prin creşterea radacinii ajunge în poziţia corecta în cavitatea orala, în contact cu ceilalţi dinţi.Ordinea şi momentul erupţiei dinţilor temporari:                - incisiv central  6-8 luni                - incisiv lateral   8-10 luni                - canin             16-20 luni                - molarul unu    12-16 luni                - molarul doi      20-30 luniDinţii temporari sunt în numar de 20, câte 5 pe fiecare hemiarcada.Dupa ce toţi dinţii şi-au gasit poziţia urmează o perioada de stabilitate, apoi în jurul varstei de 4 ani între dinţi şi în spatele molarilor apar spaţii care vor fi mai apoi ocupate de dinţii definitivi dupa caderea temporarilor.Erupţia dinţilor temporari la un copil sanatos poate produce cel mult:                - o creştere a salivaţiei                - înroşirea locala a gingiei                - mancarime Ca şi accidente ale erupţiei pot apare:                - local: inflamaţie şi chiar puroi în jurul dintelui în erupţie, expulzia dintelui din os                - regional: înroşirea unei jumataţi a feţei, curgerea nasului, înroşirea ochilor şi lacrimare                - general: stare de agitaţie, lipsa poftei de mancare, voma, diaree, tuse, probleme respiratoriiLa varsta de 6 ani apare în spatele dinţilor temporari primul molar definitiv.Urmeaza înlocuirea treptata a dinţilor temporari cu cei definitivi.Ordinea si momentul eruptiei dintilor definitivi:                  - incisivii între 7 si 9 ani                  - caninii între 9 si 12 ani                  - premolarii între 10 si 12 ani                  - molarii: la 6 ani primul, la 11-13 ani al doilea şi la 16-20 ani al treileaLa varsta de 4-6 ani, se înregistreazş o creştere a maxilarelor, pentru ca acestea sa poata susţine dinţii permanenţi. Astfel apar spaţii între dinţi şi în spatele ultimilor molari temporari.

DIN CE ESTE ALCATUIT UN DINTE

Un dinte are doua parţi:                  - coroana, formata din:                                    - smalţ -substanţa dura, situata la exterior, cu rol în protecţie                                  - dentina -sub smalţ, mai puţin dura, conţine prelungiri nervoase din

pulpa(responsabile de durere)                                  - pulpa -aflata în centrul dintelui, conţine vase de sange şi nervi, asigura nutriţia dintelui                  - radacina, cuprinde:                                   - cement - la exterior, asigura legatura dintelui cu osul                                  - dentina - sub cement, aceeaşi cu cea de la nivelul coroanei                                  - pulpa - continuarea celei coronare, intra în dinte din os prin varful radacinii.

INGRIJIREA DINŢILOR

Îngrijirea şi curaţarea dinţilor se fac din momentul în care dinţii şi-au facut apariţia în cavitatea orala. Mama îi curaţa micuţului dinţii cu o bucata de tifon şi apa sau cu o periuţa speciala prinsa pe deget. Apoi copilul trebuie încurajat sa îşi faca singur periajul.Periajul trebuie facut de cel puţin 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara), cu o periuţa cu peri moi, de dimensiuni corespunzatoare varstei, care se va schimba o data la 2-3 luni. Se curaţa dinţii cu mişcari verticale, dinspre gingie înspre dinte, pe grupuri de dinţi.Se poate face şi un control al periajului cu substanţe colorate - albastru de metil - care se aplica cu grija sa nu se atinga buzele, pe toate suprafeţele dinţilor. Aplicarea se va face dupa terminarea periajului iar dupa clatire, zonele în care nu s-a insistat vor aparea colorate. Astfel, în faţa oglinzii copilul poate vedea el singur unde trebuie sa cureţe mai bine.Pentru a creşte rezistenţa smalţului dentar se poate suplimenta cantitatea de flor din organism, însa doar la îndrumarea medicului pediatru. În acest scop se pot prescrie tablete sau picaturi cu flor.Pastele de dinti cu flor au si ele rolul de a creste mineralizarea dintilor.Tot în scop preventiv se pot face sigilari ale dinţilor permanenţi cu substanţe care elibereaza flor

şi opresc apariţia cariilor.ALIMENTAŢIA SANATOASA

Copilul trebuie sa primeasca o alimentaţie sanatoasa şi echilibrata, bogata în principii nutritive, minerale si vitamine. Se recomanda ca înca de cand apar primii dinţi temporari sa i se ofere copilului alimente dure (coaja de paine), pentru a favoriza dezvoltarea armonioasa a oaselor feţei. De asemenea micuţul trebuie învaţat sa mestece pe ambele parţi alternativ. Trebuie redus sau chiar oprit consumul de dulciuri. Se va încerca înlocuirea acestora cu fructe. Sucurile dulci cu acid sunt şi ele daunatoare smalţului, deci trebuie evitate.

VIZITELE LA STOMATOLOG

Înca de la varsta de 3-4 ani copilul trebuie familiarizat cu atmosfera, cu instrumentele, fotoliul dentar şi mirosul din cabinet. Apoi vor putea începe lecţiile de învaţare a periajului şi de conştientizare a importanţei pastrarii dinţilor sanatoşi. Se pot face periaje, sigilari, iar datorita atitudinii preventive pot fi adoptate tratamente simple în şedinţe scurte, nedureroase. Toate acestea vor determina pastrarea dinţilor temporari pe arcade pana la înlocuirea lor cu cei definitivi.

IMBOLNAVIREA DINŢILOR. DUREREA

Caria dintilor temporari evolueaza foarte repede si ajunge in scurt timp sa afecteze pulpa dentara. Datorita faptului ca in interiorul dintilor de lapte nu se gasesc la fel de multe terminatii nervoase ca in dintii definitivi, durerea provocata de carie sau de inflamatia pulpei nu e la fel de intensa ca la adult. De aceea orice acuza de durere la dulce, rece, cald, presiune trebuie investigata si luata in serios pentru a putea interveni la timp.

OBTURATIILE

Obturatia este reprezentata de materialul care introdus in dinte se intareste si umple astfel cavitatea rezultata dupa indepartarea cariei.In cazul dintilor temporari, obturatia se realizeaza la fel ca si in cazul dintilor definitivi insa se folosesc materiale care au o duritate mai mica si o biocompatibilitate mai ridicata. Dintii temporari trebuie pastrati pe arcade pana in momentul in care sunt inlocuiti cu cei definitivi. De aceea se trateaza orice carie prin obturatii cu materiale de restaurare, verificandu-se periodic integritatea acestora. Se incearca astfel pastrarea formei naturale a coroanei dentare.

IMPORTANTA PASTRARII DINTIOLR

in cazul extractiilor inainte de vremea inlocuirii normale, dintii vecini locului de extractie se apropie unul de celalalt si astfel se micsoreaza spatiul necesar eruptiei dintelui din seria definitiva. Este important sa pastram toti dintii integri pentru ca, prin preluarea presiunilor din

timpul masticatiei ei constituie un stimul important in dezvoltarea normala a oaselor maxilare. Mai putini dinti determina si probleme digestive, probleme in vorbire, probleme fizionomice si psihice.

ATENTIONARI SPECIALE

Pentru o dezvoltare normala a structurilor fetei, copilul trebuie sa aiba o respiratie nazala.Obiceiurile vicioase cum sunt suptul degetului, rosul unghiilor sau al creioanelor trebuie oprite pentru a nu tulbura cresterea normala a dintilor si a oaselor.in jurul varstei de 4 ani, maxilarele cresc in dimensiune astfel incat intre dintii temporari apar spatieri. Este important ca aceste spatieri sa apara deoarece in caz contrar dintii permanenti nu vor avea suficient loc pentru a se alinia corect pe arcade si vor creste inghesuiti.Trebuie de asemenea ca atunci cand copilul cade si se loveste in mandibula (barbie sau zona laterala) sa fie consultat un medic stomatolog pentru a preveni astfel aparitia unor probleme in articulatia temporo-mandibulara (dintre mandibula si baza craniului)cum sunt: fracturi, anchiloza, constrictie de mandibula.

Afectiunile paradontale

Cauza afectiunilor parodontale sint infectiile microbiene. In stare incipienta, afectiunea poarta numele de gingivita si poate fi prevenita, sau tratata si vindecata. Un studiu recent al Institutului National de Sanatate din SUA arata ca 47% din populatia masculina si 37% din populatia feminina cu varste cuprinse intre 18-64 de ani prezinta o forma sau alta de gingivita.Netratata, gingivita conduce la afectiuni dentare care afecteaza tesutul gingival, maxilarul, mandibula si parodontiul (tesutul care sustine dintii) si in final la pierderea dintilor.Semne alarmante:

gust neplacut in gura respiratie urat mirositoare gingii rosii gingii sensibile gingii care sangereaza pierderea dintilor dinti sensibili durere la masticatie puroi in jurul dintilor si gingiilor tartru (depuneri de culoare galben-bruna) pe suprafata dintilor

GINGIVITA Stadiul incipient al unei afectiuni parodontale, caracterizat prin sangerare, moliciune, inflamarea si inrosirea gingiilor. Parodontita marginala - un stadiu mai avansat al unei afectiuni gingivale in care sunt afectate osul maxilar si ligamentele corespunzatoare. Din cauza ca gingia se departeaza de dinte sunt afectate osul maxilar si

tesuturile din jur. Parodontita avansata - evolutia parodontitei marginale care are ca rezultat afectarea grava a osului maxilar. Gingia se retrage mult si se formeaza puroi. Consecintele sunt mult mai serioase: deteriorarea masiva a osului maxilar, slabirea si pierderea dintilor.

Medicii stomatologi recomanda un periaj dentar corect si eficient, o pasta de dinti cu actiune buna, precum si prezentarea pentru control periodic stomatologic.Toate acestea conduc la prevenirea aparitiei placii bacteriene si implicit la prevenirea afectiunilor parodontale.

PARODONTOZA Gingivita lasata netratata se agraveaza, urmarea fiind parodontoza. Parodontoza este o boala a tesuturilor gingivale care se manifesta prin distrugerea osului ce sustine dintele in alveola. Parodontoza poate afecta unul sau mai multi dinti. Ca urmare a acestei afectiuni stomatologice apare mobilitatea dintilor si implicit caderea lor.CARIA La exterior, dintii prezinta o structura dura numita smalt formata din fascicule mineralizate dispuse vertical. In timpul mesei, pe suprafata dintilor se formeaza o substanta acida care se infiltreaza in fasciculele smaltului. In urma acestui proces de demineralizare se pot forma puncte sensibile pe suprafata dintelui. Nedepistate, aceste suprafete se deterioreaza ducand la formarea cariilor. Fluorul ajuta la prevenirea, dezinfectia si deteriorarea dintilor incetinind procesul de distrugere a smaltului si grabind procesul natural de remineralizare. Imaginile microscopice de pe suprafata ocluzala a dintelui arata actiunea fluorului la nivelul smaltului dentar.Sursele de fluor la indemana sunt apa potabila cu continut de fluor, pasta de dinti si apa de gura. Daca apa potabila pe care o consumati are un continut scazut de fluor,atunci la recomandarea medicului acest continut de fluor se poate suplimenta prin paste de dinti, apa de gura, picaturi sau tablete.

Aceste tratamente se administreaza pentru stoparea procesului de deteriorare a dintelui. Daca suprafetele sensibile raman netratate, se pot forma carii care trebuiesc tratate. Neglijate, cariile superficiale se adancesc, ajungand la radacina dintelui si la camera pulpara, dand nastere abceselor dentare. Pentru tratarea lor e nevoie de tratamente de canal mai dureroase si de mai lunga durata.

SENSIBILITATEA DENTARA Sensibilitatea dentara este cauzata de sesizarea organului senzitiv (nervi senzitivi ce conduc informatia la creier) de suferinta pulpei dentare continute in dinte sau a tesuturilor din vecinatate.Ce se poate face?

consultati-va medicul stomatolog pentru a determina cauza exacta a sensibilitatii tratamente cu fluor imbunatatirea tehnicii de periaj dentar folosind perii noi folosirea de paste de dinti desensibilizante evitarea alimentelor si lichidelor care contin diferiti acizi