8/3/2019 notiuni_de_sintaxa

http://slidepdf.com/reader/full/notiunidesintaxa 1/3

Noţiuni de sintaxă

Textul este ansamblul de enunţuri orale sau scrise, care au între ele olegătură de sens şi sunt produse de emiţător cu intenţia de a comunica.Uneori, este denumit şi cu termenul de discurs.

Fraza este un enunţ alcătuit din două sau mai multe propoziţii.Propoziţia este un enunţ cu un singur predicat.

După rolul în frază, propoziţia este:● principală – când nu depinde de altă propoziţie;●secundară sau subordonată – când depinde de altă propoziţie.

Propoziţia regentă este propoziţia de care depinde o propoziţiesubordonată. De fapt, propoziţiile subordonate depind de un anumit cuvânt

din regentă, numit element regent. Propoziţia regentă poate fi principală sausecundară.

După alcătuire, propoziţia este:●simplă – formată din predicat şi subiect (sau numai dintr-o parte

principală de propoziţie);●dezvoltată  – formată din predicat, subiect şi măcar o parte

secundară de propoziţie.După aspect, propoziţia este:

●afirmativă – cu predicatul exprimat prin verb (sau altă parte de

vorbire) la forma afirmativă;●negativă – cu predicatul exprimat prin verb (sau altă parte devorbire) la forma negativă.

După scopul comunicării, propoziţia este:●enunţiativă – când dă o informaţie;●interogativă – când cere o informaţie.

După conţinutul ei, cel mai frecvent, propoziţia enunţiativă este:■propriu-zisă – când exprimă un fapt real şi se construieşte cu

un verb la modul indicativ;

■optativă – când exprimă o dorinţă şi se construieşte cu un verbla modul condiţional-optativ sau, mai rar, la modul conjunctiv;■imperativă – când exprimă o poruncă, un îndemn sau o

rugăminte şi se construieşte cu un verb la modul imperativ.După conţinutul ei, cel mai frecvent, propoziţia interogativă este:

■propriu-zisă – când cere o informaţie despre o acţiune reală şise construieşte cu un verb la modul indicativ;

■optativă – când cere o informaţie în legătură cu o dorinţă şi seconstruieşte cu un verb la modul condiţional optativ sau conjunctiv.

Atât propoziţiile enunţiative cât şi propoziţiile interogative pot fi:●exclamative şi neexclamative.

8/3/2019 notiuni_de_sintaxa

http://slidepdf.com/reader/full/notiunidesintaxa 2/3

Relaţiile sintactice sunt:relaţia de interdependenţă – care se stabileşte între predicat şi

subiect prin prezenţa simultană şi obligatorie a celor doi constituenţi înacelaşi context; predicatul impune părţii de vorbire prin care se exprimăsubiectul cazul nominativ, iar subiectul impune verbului prin care se exprimă

predicatul acordul;  relaţia de coordonare - care se stabileşte între părţi de propoziţiede acelaşi fel şi între propoziţii de acelaşi fel (principale sau secundare, cuacelaşi regent);  relaţia de subordonare – care se stabileşte între părţi secundare depropoziţie şi un element regent şi între o propoziţie secundară şi regenta ei.

Mijloacele de realizare a relaţiilor sintactice sunt:●Flexiunea – apare în propoziţie şi se referă la forma pe care o ia

cuvântul în vorbire pentru a exprima o poziţie sintactică; marchează raportul

dintre subiect şi predicat, precum şi raportul dintre o parte secundară depropoziţie şi regentul acesteia; în propoziţia Racheta zboară, verbul cu funcţiasintactică de predicat este acordat în persoană şi număr cu subiectul, căruia

  îi impune cazul nominativ. În propoziţia Dau băiatului un sfat , substantivulbăiatului este în cazul dativ,fiind complement indirect, iar substantivul un sfat ,

 în cazul acuzativ, fiind complement direct.Joncţiunea – apare în propoziţie şi în frază şi se referă la realizarea

legăturii dintre părţile de propoziţii prin elemente de relaţie; acestea sunt:a. prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale – pentru relaţia de subordonare

dintre părţile secundare de propoziţie şi elementul lor regent: Aeromodelul dealuminiu zbura   în jurul casei; în această situaţie, se poate combina cuflexiunea;

b. conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare – pentru relaţiade coordonare dintre părţi de propoziţie de acelaşi fel sau dintre propoziţii deacelaşi fel: Am cumpărat cărţi, precum şi reviste, / dar nu le-am citit încă. /;

c. conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare – pentru relaţiade subordonare dintre o propoziţie secundară şi regenta ei: Merg la bibliotecaşcolii / ca să mă documentez / chiar dacă nu găsesc totdeauna toate cărţilenecesare. /;

d. pronume şi adjective pronominale relative şi nehotărâte – pentrurelaţia de subordonare dintre o propoziţie secundară şi regenta ei: Oricine

 învaţă noţiunile / care sunt predate de profesor / va şti la examen. /e. adverbe relative şi nehotărâte – pentru relaţia de subordonare dintre

o propoziţie secundară şi regenta ei: Merg / unde doreşti./●Juxtapunerea – apare în propoziţie şi în frază şi constă în alăturarea

părţilor de propoziţie de acelaşi fel sau a propoziţiilor, fiind marcată în scris,de obicei, prin virgulă: Am aşezat pe birou cărţile, caietele, creioanele, / ammăturat,/ am şters geamurile / şi am aerisit. /; exprimă cel mai frecvent o

relaţie de coordonare; uneori, este folosită pentru subordonare, Ca în cazulapoziţiei: El este Dan, prietenul meu.

8/3/2019 notiuni_de_sintaxa

http://slidepdf.com/reader/full/notiunidesintaxa 3/3

●Topica   – apare în propoziţie şi în frază şi se referă la ordineacuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază; limba română are o topicărelativ liberă; serveşte la recunoaşterea apoziţiei faţă de termenul regent careeste antepus (Profesorul Ionescu este sever. Ionescu, profesorul este sever.)şi, uneori, la diferenţierea subiectului de numele predicativ, care urmează

verbului copulativ (Ion este prietenul meu. Prietenul meu este Ion.)●Intonaţia – apare în propoziţie şi în frază şi se referă la variaţia de  înălţime a vocii, fiind un mijloc fonetic de realizare a relaţiilor sintactice;diferenţiază subiectul de numele predicativ, chiar dacă acesta este antepusverbului copulativ ( Ionescu este profesorul meu.)

●Pauza – apare în propoziţie şi în frază şi se referă la întrerupereavorbirii, fiind, împreună cu intonaţia, un mijloc fonetic de realizare a relaţiilor sintactice; poate marca absenţa unui predicat (El a mers acasă şi ea, înoraş.) sau prezenţa unor părţi de propoziţie izolate de restul enunţului (Dana,

harnică, a făcut repede exerciţiile.).