Notiuni de versificatieVersificatia sau prozodia (gr. prosodia = intonare, accentuare) este o stiinta. Ea studiaza cantitatea sau durata vocalelor si a silabelor, in diferite parti constructive ale cuvântului (in limite care utilizeaza o metrica calitativa. In general, insa, prin versificatie se intelege ansamblul de tehnici pe care il presupune scrierea versurilor si rima. Versificatia, spre deosebire de proza, incânta pe cititor. Deci, prin prozodie sau versificatie, se intelege ansamblul de reguli, pe care, in timp, poetii le-au statuat in scrierea poeziilor.1. VERSUL - este un rând dintr-o poezie, in care sunt respectate regulile referitoare la ritm, rima si masura. Acesta este versul clasic. In afara de acest gen de vers, mai exista:a) Versul liber - care este un rând dintr-o poezie, in care regulile enuntate mai sus sunt aplicate dupa cum doreste poetul, netinând cont de unele dintre acestea;b) Versul alb este versul fara rima.

2. STROFA - apare in versificatia moderna si numeste o grupare de versuri delimitate grafic printr-un spatiu alb. Numarul versurilor dintr-o strofa difera, incepând cu strofe formate dintr-un singur vers si ajungând pâna la o strofa cu 12 versuri.Dupa numarul de versuri din care sunt alcatuite strofele, pot fi : monovers (un vers), distih (soua versuri), tertet (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextina (sase versuri), septet (sapte versuri), octava (opt versuri), nona (noua versuri), decima (zece versuri). stanta este tot o strofa in care versurile sunt legate prin inteles si printr-o anumita rima. specifica Renasterii italiene, o stanta poate avea un numar de versuri variind intre trei si douazeci.

3. MASURA - este numarul silabelor dintr-un vers. Masura poate fi de la patru silabe, pâna la 15-16 silabe, si chiar mai multe. Masura si ritmul sunt atribute importante ale versificatiei. De regula, intr-o poezie, versurile au aceeasi masura. Exista, totusi, si versuri cu o masuradiferita, mai ales in fabule.

4. RIMA - consta in a face sa coincida silabele de la sfârsitul a doua sau mai mulote versuri. Aceasta potrivire incepe cu ultima vocala accentuata.Când rima este imperfecta, ea poarta numele de asonanta. In aceasta situatie, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor si, aproximativ, consoanele. Considerata, in literatura culta, drept o licenta poetica, in poezia populara, asonanta este foarte des intâlnita.Dupa felul cum rimeaza versurile, exista mai multe tipuri de rima:- Monorima -- consta intr-o rima ce apare succesiv la mai multe versuri si este specifica poeziei populare.- Imperecheata sau succesiva -- apare atunci când versurile rimeaza doua câte doua - primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea s.a.m.d.- Incrucisata sau alternativa -- apare atunci când primul vers al unui catren rimeaza cu al treilea, iar al doilea rimeaza cu al patrulea.- Imbratisata -- rimeaza primul vers cu al patruleasi al doilea cu al treilea. Este un tip de rima mai rar folosit de poeti.- Variata sau amestecata -- apare, deseori, in fabule, unde poetii recurg la imbinarea diverselor tipuri de rima, nerespectându-se o anumita ordine a acestora.Pentru multi, rima este sinonima cu poezia, fiindca rima, combinata cu ritmul, este cea care da muzicalitate oeziei. Rima este cea care grupeaza versurile in strofe, indicând si sfârsitul versurilor. De cele mai multe ori, cuvântul-rima este si cel mai important din versul repsectiv.Dupa silaba accentuata din rima, aceasta opate fi simpla sau complexa. Rima simpla poate fi masculina, atunci când accentul cade pe ultima silaba, sau feminina, atunci când accentul pica pe penultima silaba.

5. RITMUL - miscare regulata si masurata, care se defineste ca fiind succesiunea regulata a unor silabe neaccentuate, dar si a pauzelor dintr-un vers.Unitatea metrica este un grup de silabe accentuate si neaccentuate ( / ) si ( U ) si care se repeta la intervale regulate intr-un vers. Cel mai adesea, in limba româneasca se folosesc unitatile metrice numite troheu, iamb si amfibrah, iar ritmul corespunzator este trohaic, iambic si amfibrahic. Formele ritmului sunt binare.Trohaic - atunci când unitatea metrica este troheul - / U. Ritmul trohaic este specific poeziei populare, pentru ca este coborâtor si vioi, dar apare si inpoezia culta.Iambic - atunci când unitatea metrica este iambul U /. Iambul este un ritm suitor, care, prin nota lui grava, este potrivit pentru acele specii ale poeziei culte in care poetii dau glas unor sentimente puternice si tulburatoare,

precum in elegie sau meditatie.Formele ritmului mai pot fi ternare: dactilic (picior trisilabic / U U ), anapestic ( U U /) si amfibrahic ( U / U ). Ritmul amfinrahic presupune o succesiune de picioare trisilabice, in care a doua silaba, accentuata, este incadrata de doua silabe neaccentuate.

POEZIA - REPERE DE ANALIZA (1)

PoeziaGENUL LIRIC

1.       Definiţie: -     Modalitate de creatie a unei opere literare în care poetul  îşi exprimăîn mod direct gândurile şi sentimentele,     prin intermediul EULUI  LIRIC..           Este genul literar al subiectivităţii, al lumii interioare.

 Obs.: Operele lirice nu au personaje, întâmplări, acţiune sau subiect, de aceea ele nu se pot povesti.2.         Trăsături:I.         EUL LIRIC                      =   “vocea” care exprimă gândurile şi sentimentele poetului;                     =   nu se confundă cu personalitatea reală a poetului;                     =   mărci gramaticale: persoana la pronume, adjective pronomonale posesive şi verbe (I/a II-a, subiectiv; a III-a obiectiv) II.           FIGURI DE STIL : epitet,metaforă, enumeraţie, ş.a.III.       IMAGINI POETICE : vizuale, auditive, olfactive, motorii, motorii, tactile;IV.     MODALITATI DE EXPUNERE SPECIFICE:   descrierea, monologul, dialogul;V.           VERSIFICATIA   ( PROZODIA ):           

A)    RITM ( iambic (-/), trohaic(/-), dactilic etc )B)     RIMA ( monorimă (a-a-a-a), încrucişată (a-b-a-b), îmbrăţişată(a-b-b-a), împerecheată(a-a-b-b), variată );C)    MASURA VERSURILOR= numărul de silabe dintr-un vers.

3.         TIPURI DE POEZIE:A)    poezie lirică subiectivă = lirica eului (I, II )B)     poezie lirică obiectivă : a)      “lirica rolurilor” (se  exprimă direct sentimentele altei persoane );b)       “lirica măştilor” ( Autorul se ascunde sub masca altor personaje: o altă 

personalitate  exprimă  sentimentele poetului – Demiurgul=                                                                   locul fiinţei umane  în Univers -   Luceafărul, de Mihai                                                                   Eminescu ) 

 TEXTUL LIRICI.   Elemente de compoziţie şi de ordin structural:                                    1.   titlu, 2.   incipit, 3.   secvenţe poetice,4.   relaţii de opoziţie şi de simetrie, 5.   elemente de recurenţă :  motiv poetic, laitmotiv.II.    Instanţele comunicării în textul poetic: eul liricIII.   Tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv.IV.    Analiza limbajului poetic sub aspectul particularităţilor  stilistice  ( expresivitate, 

ambiguitate, sugestie: figuri sintactice, figuri semantice, figuri de sunet şi elemente de versificaţie ).

V.    Momente ale evoluţiei poeziei în literatura română

I.   Elemente de compoziţie şi de ordin structural1.       titlu; 2.       incipit; 3.       secvenţe poetice;4.       relaţii de opoziţie şi de simetrie; 5.       elemente de recurenţă :  motiv poetic, laitmotiv; 6.       instanţele comunicării în textul poetic: eul liric.

1.       TITLU =    cuvânt, sintagmă sau text care stă în fruntea unei poezii, concentrând problematica tratată.=    in poezie sunt utilizate frecvent titluri metaforico-simbolice, originale şi expresive, destinate să                      orienteze aşteptările cititorului ( Amurg violet, Cuvinte potrivite, Flori de mucigai ).=     poate exprima  timpul, spaţiul; poate fi cuvânt-cheie ( Plumb ). 

      Cuvânt:       Luceafărul, de M.Eminescu; Testament, de Tudor Arghezi, Plumb, de George Bacovia.

      Sintagmă:    Malul Siretului, de V. Alecsandri; Paradis în destrămare, L. Blaga; Flori de mucigai, Tudor Arghezi;

      Text:           Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, L. Blaga, Fiind băiet, păduri cutreieram, M.Eminescu.

2.       INCIPIT  =  formulă introductivă într-o operă literară, cu o anumită relevanţă artistică;    =  are valoare anticipativă, uneori sugerează semnificaţia întregului text;   =  Tine de construcţia exterioară a operei literare.                                                     

  Exemple 

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” = Titlu= primul vers;“Leoaică tânără, iubirea” = Titlu= primul vers;“Dormeau adânc sicriele de plumb” – Plumb ( primul vers );“Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte” – Testament, de T. Arghezi;“A fost odată, ca-n poveşti” – Luceafărul, de Mihai Eminescu.

3.       SECVENTA POETICA       unitate de construcţie a unei poezii, concentrând o idee literară , corespunzătoare, de regulă, unei strofe:

                                                            Exemplu “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii,şi nu ucid  cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea   în flori, în ochi, pe buze ori morminte” ( L. Blaga  -  cunoaşterea  luciferică )

4.         RELATII DE OPOZITIE/ SIMETRIE elemente de compoziţie în textul poetic:

      relaţia de simetrie= dispunerea, într-un mod asemănător, a unor cuvinte /           sintagme, secvenţe poetice identice în  discursul liric, fiind aşezate într-o îmbinare armonioasă şi având rol eufonic şi de a accentua ideea poetică;

                                                                   Exemple:        “Ea era frumoasă ca umbra unei idei, //[…]   Ea nu avea greutate, ca respirarea. //[…]   Ea era frumoasă ca umbra unui gând”.   ( frumuseţe senzorială + ideală  ): Evocare, Nichita Stănescu

      relaţia de opoziţie= raport între elementele lirice antitetice, care coexistă opunându-se ori excluzându-se pentru a scoate în  evidenţă ideea poetică sau semnificaţiile acelor cuvinte / sintagme / secvenţe poetice.

                        Estetica urâtului ( FRUMUSETEA URATULUI )în Testament, de Tudor Arghezi: “bube, mucegaiuri şi noroi” – “frumuseţi şi preţuri noi”;  “Zdrenţe” – “mucegaiuri şi icoane” ; “veninul” – “miere”.

5.   ELEMENTE DE RECURENTA ( repetiţie ):

      motiv poetic= unitate structurală minimală, relevând o situaţie tipică şi având semnificaţii simbolice . Prin repetare,  devine element de recurenţă şi laitmotiv.

                               Ex.: luna, lacul, stelele, luceafărul, teiul, codrul → TEMA NATURII;Obs.: Tema: element din structura operei literare; un aspect din realitate transfigurat in opera ( despre 

ce e  vorba în operă= ideea centrală ): iubirea, războiul, natura, istoria, moartea, geniul.      laitmotiv= motiv central care se repetă de mai multe ori într-o operă, pentru a accentua 

imaginea artistică. In poezie, se integrează uneori, refrenului. Obs. : Refren = cuvânt, vers sau chiar strofă care se repetă într-o poezie pentru a accentua  o anumită 

idee  poetică.           Ex.: “Copacii albi, copacii negri / Stau goi în parcul solitar/   

( alb + negru→ gri= cromatica → dezolarea )                    Décor de doliu funerar      /   Copacii albi, copacii negri”.     ( G. Bacovia,Décor )

II.       Instanţele comunicǎrii în textul poetic : EUL LIRIC      Eul     liric  = “vocea interioară” a creatorului de poezie;      “vocea ”  care exprimă gândurile şi sentimentele poetului;      mărci gramaticale: pronume , adjective pronominale  posesive şi verbe la persoana I;      nu se confundă cu personalitatea reală a autorului;

III.     Tipuri de lirism : subiectiv şi obiectiv:LIRICA SUBIECTIVA: lirica eului ( pers. I )( Eu nu strivesc corola de minuni a lumii)=confesiv, 

monologalLIRICA OBIECTIVA ( pers. a III-a ):    

      “lirica rolurilor”- G. Călinescu    ( poetul exprimă direct  sentimentele altei persoane ) : poezie teatrală;

      “lirica măştilor”      – Tudor Vianu ( în Luceafărul lui  Mihai Eminescu, în fabule: autorul se ascunde sub masca altor  personaje – o altă personalitate exprimă sentimentele poetului, gândurile lui Eminescu  despre locul fiinţei 

                                                umane în Univers – Demiurgul ).

IV.       Analiza limbajului poetic sub aspectul particularitǎţilor stilistice

Figuri de stil:A)               Figuri de stil:

      figuri sintactice şi de construcţie ( enumeraţia, repetiţia, paralelismul sintactic, refrenul,  simetria, antiteza , invocaţia  retorică, inversiunea )

      figuri semantice: epitet,comparaţie, personificare, hiperbolă,metafora, oximoron, simbol ( Bacovia : plumb= depresia; galben=boala ),

1.       epitet = caracteristică a unui substantiv sau verb pentru a înfăţişa imaginea lui aşa cum se                                     reflectă în  fantezia autorului;2.       metafora = relatie de analogie intre sensurile a 2 cuvinte :  “regina nopţii moartă”= luna, ca o regină a nopţii;3.       oximoron = asocierea a 2 termeni opuşi:  “dulce jale, farmec dureros, dureros de dulce, jale,                                                       vară de  noiembrie, întuneric alb, mort frumos cu ochii vii”.4.  sinestezia= acord de senzaţii ( vizuale, auditive, olfactive, tactile, motorii ); « pictura parfumata cu vibrari de violet »

      figuri de sunet:  1. aliteraţie : joc de consoane: “Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de  ploaie”, “Si zalele-izuruie

crunte”;2. onomatopee : buf, trop;

3. asonanţa : joc de vocale: “Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate”.

                                               “Nunul mare, mândrul soare şi pe nună, mândra lună”.

Versificaţie

Versul= un rând dintr-o poezie;

alb ( fără rimă );liber   ( fără rimă, ritm , cu metri diferiţi ), dar cu ritm interior.Strofa= subdiviziunea unei poezii. In funcţie de numărul de versuri, strofa se numeşte: monovers (1v),                                  distih ( 2v ),  terţet  ( 3 v ), catren ( 4v ), cvinarie ( 5v), sextină , polimorfă ( 7-12 v ); Orice vers are rimă, ritm,măsură:I.            RIMA= potrivirea sunetelor la final de vers → MUZICALITATEA;  aabb = împerecheată; abab = încrucişată ; abba = îmbrăţişată; aba = înlănţuită ; aaaa=monorima.Feminină= accent pe penultima silabă ( luminozitate, deschidere ): “Peste vârf de rămurele /  Trec în                                                                               stoluri rândunele”.Masculină= accent pe ultima silabă ( închidere, întuneric ): “La paşa vine un arab/ Cu ochii stinşi, cu                                                                                                             glasul slab”.II.           RITM:a)     ritm bisilabic:         troheu ( - U )= ritm optimist, caracteristic poeziei populare:                                “Doi-nă,/  doi-nă,/  cân-tic/  dul- ce” (  -U /  -U/  -U /  -U  );        iamb ( U - ) = gravitate, solemnitate, tristeţe: “A fost/ o-da / -tă ca-n / po-veşti” ( U-/ U-/ U-/ U- );B)                 ritm trisilabic:  dactil ( -UU ): “Mih-nea în/-ca-le-că /, ca-lul său / tro-po-tă”  ( -UU/ -UU/ -UU/ -UU );amfibrah ( U-U ): “Pe vo-dă-l / ză-reş-te/ că-la-re/ tre-când” ( U-U/   U-U/   U-U/   U-U/   U- );anapest ( UU- )=ritm solemn: “A-le tur/ -nu-ri-lor/ “   ( UU-/        UU- )III.        MASURA VERSURILOR     =numărul de silabe dintr-un vers.

ARTA POETICA( poezie programatică, manifest literar, ars poetica, testament literar )

      Arta poetică= text liric în care autorul îşi exprimă concepţia despre poezie(sursele de inspiratie, instrumentele creatiei, rolul poeziei)  şi  misiunea     poetului;                             = crez poetic: poezia în care autorul îşi exprimă CONCEPTIA ESTETICA.

      Crezurile  poetice în literatura română sunt de 3 tipuri:I.     crezuri poetice încadrate TEMATICII SOCIALE:                   Epigonii ( Mihai Eminescu ),       Testament   (  T. Arghezi ),      Flori de mucigai ( T. Arghezi )      Testament( Ienăchiţă Văcărescu );II.    crezuri poetice ALEGORICE= bazate pe o poveste: Luceafărul ( M. Eminescu ), Noaptea de decemvrie ( Alexandru Macedonski ),   Riga Crypto şi lapona Enigel ( Ion Barbu= o poveste a nunţii ), Mistreţul cu colţi de argint ( Stefan Augustin Doinaş=o povestire de vânătoare);III.    crezuri poetice STRUCTURATE       METAFIZIC ( FILOSOFIC ):  Din ceas, dedus(Joc secund)( Ion Barbu ), Eu nu strivesc corola de minuni a lumii( L.Blaga ),Nehotărâre ( Tudor Arghezi ).

V.       Momente ale evoluţiei poeziei în literatura română 1.     Literatura paşoptistă: Vasile Alecsandri,Gr. Alexandrescu, I.H.Radulescu, V.Carlova (prima jumatate sec. Al XIX-lea)2.     Epoca Marilor Clasici ( a doua jum. a sec al XIX-lea ): Mihai Eminescu3.    Literatura de la sfarsitul  sec.al XIX-lea, începutul sec al XX-lea: George Coşbuc, Octavian Goga, Al. Macedonski, George Bacovia ( unii îl consideră interbelic ) 4.   Literatura interbelica: (1916 – 1944)Poeţi modernişti : L.Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu Poet tradiţionalist : Vasile Voiculescu, Ion Pillat5.   Literatura postbelică ( 1944 →   …. )                        Gellu Naum, St. Aug.Doinas, Radu Stanca, Leonid DimovNichita Stănescu ( neomodernist )Marin Sorescu ( neomodernist )Mircea Cărtărescu( postmodernist )Publicat de PROFADEROMANA   la 00:14 Trimiteţi prin e-mail Postaţi pe blog! Distribuiţi pe Twitter Distribuiţi pe Facebook Etichete: TEORIE DE TOT FELUL

ELEMENTE DE PROZODIE - VERS, STROFĂ, ACCENT, RIMĂ, RITM, MASURĂ

 

Prozodia = parte a poeticii care se ocupa cu studiul versificatiei. Urmareste componenta versurilor din punct de vedere al numarului silabelor, al cantitatii & 424g62e #351;i calitatii vocalelor din acestea, al gruparii lor în unitati ritmice.

Versul (lat. "versus" = întorsatura) = unitatea de baza a prozodiei. Un grup de cuvinte cadentate dupa anumite reguli, formând împreuna o unitate metrica, un rând al unei poezii.

În a doua jumatate a sec. XVII (de când dateaza cele mai vechi scrieri românesti în versuri - poemul "Viiata lumii", de Miron Costin si "Psaltirea în versuri" a lui Dosoftei se foloseau mai multe cuvinte stih (din gr. "stihos" = sir, rând): Varlaam: "Stihuri la stema Moldovei".

Miron Costin scrie un mic tratat de prozodie, cel dintâi din literatura noastra, care se numeste "Întelesul stihurilor cum trebuieste sa sa citeasca".

Poezia (gr. "poitis" = creatie) = este alcatuita, în mod obisnuit, din mai multe versuri, de obicei grupate într-o strofa.

Emistihul = una dintre cele doua jumatati de vers, separate prin cezura (pauza de la jumatatea versului).  "Sara pe deal // buciumul suna cu jale".

Strofa = un ansamblu unitar într-o poezie format dintr-unul sau mai multe versuri, în general despartita printr-un spatiu grafic de alte unitati de acelasi fel.

= versurile într-o strofa sunt unite atât prin ideea pe care o exprima, cât si prin elementele de versificatie (ritm, rima, masura).

Dupa numarul de versuri, strofa poate fi:

1. Monostih (monovers) - (un vers)

 ex. "Poeme într-un vers", de Ion Pillat

"Poemul într-un vers": "Un singur nai, dar câte ecouri în paduri"

"Poetul": "Sta încarcat de versuri ca toamnele de rod"

2. Distih (doua versuri): "Oamenii ma-nvinuiesc / Ca sunt tânar si iubesc"

3. Tertina sau tertet (trei versuri)

4. Catren (patru versuri)

5. Cvinarie (cinci versuri)

6. Sextina (sase versuri)

7. Polimorfe (de sapte, opt, noua, zece, unsprezece sau douasprezece versuri) septet, octava, nona, decima.

Refrenul = cuvânt, vers sau grupare de versuri repetate la anumite intervale (de obicei dupa fiecare strofa) spre a întari o anumita idee sau un anumit efect artistic.

Rima   = potrivirea sunetelor finale din doua sau mai multe versuri începând cu ultima vocala accentuata.

Rimele = sunete sau grupuri de sunete identice sau aproape identice cu care se termina versurile   dintr-o poezie.

Categorii de rime:

1. Monorima - alcatuita din succesiunea acelorasi sunete finale într-o întreaga poezie sau în mai multe versuri dintr-o poezie. (foarte des în creatiile populare)

"Voinicii se izbeau

si mai tare se-opinteau

si mai tare se-nvârteau

si mai tare se trânteau

Din doi unul dovedea

Din doi unul jos cadea

Cine ca mi-i dovedea

si cu mândra purcedea

Paunasul codrilor

Voinicul voinicilor."

                        ("Paunasul codrilor", colectia Vasile Alecsandri)

2. Rimele împerecheate = acelea în care, prin sunetele lor finale, versul 1 rimeaza cu 2, iar 3 cu 4. Sunt întâlnite frecvent si în poezia populara si în poezia culta.

a   "Ca si eu trimite-voi 

a    Ce-I mai mândru pe la noi

b    Oastea mea cu flamurile

b    Codrul si cu ramurile."

                                ("Ce te legeni", de M. Eminescu)

3. Rimele încrucisate = versul 1 rimeaza cu 3, iar 2 cu 4.

a   "El tremura ca alte dati

b     În codrii si pe dealuri

a     Calauzind singuratati

b     De miscatoare valuri."

                               ("Luceafarul", de M. Eminescu)

4. Rimele îmbratisate = versul 1 rimeaza cu 4, iar 2 cu 3.

a      "Stelele-n cer 

b       Deasupra marilor

b       Ard departarilor

a       Pâna ce pier"

                                    ("Stelele-n cer", de Mihai Eminescu)

5. Rima interioara = rimeaza cuvintele din interiorul versului.

"Pentru ce e armonie o mânie fara scop"

6. Versurile fara rime se numesc versuri albe sau versuri libere. (în poezia moderna)

RITMUL

În versuri, silabele accentuate se succed regulat, dupa acelasi numar de silabe neaccentuate.

Ritm = armonia ce rezulta din asezarea simetrica a silabelor accentuate si neaccentuate în vers. Cea mai simpla unitate ritmica în vers estesilaba.

În antichitate, în poezia greaca si latina, deoarece vocalele acestor limbi erau fie lungi, fie scurte, întâlnim silabe lungi si silabe scurte (versificatie cantitativa). Versificatia cantitativa a cedat locul celei calitative - silabe accentuate si neaccentuate.

Un grup de silabe accentuate si neaccentuate care se repeta în vers formeaza o uniate ritmica numita picior metric.

Picioare metrice:

bisilabice: troheul, iambul trisilabice: anapest, amfibrah, dactil.

tetrasilabic: coriamb

Troheul:  - unitate metrica formata din doua silabe, prima accentuata, a doua neaccentuata ( --  v), specific poeziei populare

"Ne-guri al-be, stra-lu-ci-te

  --     v / --  v/    --    v/ --   v/

  Nas-te lu-na ar-gin-ti-e

    --    v/ --  v/  --   v/  -- v/             (Mihai Eminescu, "Craiasa din povesti)

Iambul - unitate metrica formata din doua silabe, prima silaba neaccentuata, a doua accentuata (v  --)

"A fost o-da-ta ca-n po-vesti"

  v   --/  v  --/ v   --/    v     --/      (Mihai Eminescu, "Luceafarul")

 

Dactilul - unitate metrica formata din trei silabe, prima accentuata, celelalte neaccentuata /--  v  v/

"Cân-ta ze-i-ta mâ-ni-a ce-a-prin-se pe-A-hil Pe-le-ia-nul"

   --    v   v/-- v   v/  --   v   v/    --    v    v/    --   v    v/ --    v

                                                        (Homer, "Iliada")

Amfibrahul - unitate metrica formata din trei silabe,1 si 3 neaccentuate, 2 accentuata  /v -- v/

"Sal-ba-te-cul vo-da e-n za-le si-n fier."

  v    --   v / v   --   v /  v    --  v /  v     --   

                                                  (G. Cosbuc, "Pasa Hassan")

Anapestul - unitate metrica formata din trei silabe, 1 si 2 neaccentuate, 3 accentuata /v v  --/

"A-le tur-nu-ri-lor um-bre pes-te un-de stau cul-ca-te."

  v  v  -- / v  v  -- /  --   v //  v    v   --/   v     v   --/  --  v              (Gr. Alexandrescu, "Umbra lui Mircea. La Cozia)

Coriambul - unitate metrica formata din patru silabe, cu accent pe 1 si 4. /-- v v --/ (ritm coriambic)

"Sa-ra pe deal // bu-ciu-mul su-na cu ja-le

   --  v   v   --   //   --   v    v /   --   v   v / -- v 

  Tur-me-le urc // ste-le-le sca-pa-ra-n ca-le"

    --   v    v   --  //   --  v  v / --    v     v  /  -- v  

Versurile din "Sara pe deal" sunt alcatuite din picioare metrice de natura diferita: un coriamb, doi dactili si un troheu.

Masura = numarul de silabe din care este alcatuit versul. Este mai mare în poezia culta decât în cea populara.

- în poezia populara versurile au 5 - 6 sau 7 - 8 silabe.

- în poezia culta, numarul silabelor poate ajunge la 18.

"Soa-re-le si lu-na                     6

  Mi-au ti-nut cu-nu-na"             6

"Ce te le-geni co-dru-le            7

Fa-ra ploa-ie, fa-ra vânt"       7

Versul cu 11 - 12 silabe (alexandrinul) a fost foarte des folosit la începutul sec. XIX sub influenta franceza.

Proza se defineste  în contrast cu poezia prin absenta  structurii  prozodice (vers, rima, ritm, strofa). Exceptii: versul liber, versul alb, poemul în proza, proza rimata, proza ritmata.

Ritm (vers)De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ritmul unui vers este succesiunea regulată a picioarelor metrice.

Structura ritmică a unui vers ("metrica") este dată de piciorul metric (unitatea ritmică care este repetată regulat)

și măsură (numărul de silabe sau picioare într-un vers).

Cuprins

  [ascunde] 

1     Ritmul versului   

o 1.1      În greaca veche    ș  i latină   

o 1.2      În franceză   

o 1.3      În română   

2     Exemple pentru diferite lucrări   

3     Alte exemple   

4     Note   

5     Bibliografie   

[modificare]Ritmul versului

[modificare]În greaca veche și latină

În greaca veche și latină silabele pot fi lungi sau scurte și accentuate sau neaccentuate. În metrica clasică

piciorul metric este determinat de lungimea silabelor (nu de accent).[1][2]

Picior metric— = silaba lung㢠= silaba scurtă

NumeDescriere subiectivăObservații generale

Echivalent în română

— ˘ troheu alert Foaie verde...

˘ — iamb lin ascendent

— ˘ ˘ dactil (gr. daktylos, "deget") depinde

˘ ˘ — anapest regulat

˘ — ˘amfibrah (gr. amphi, "din ambele părți", brachys,

"scurt")larg, deschis

— ˘ — eretic regulat

— — spondeu frecvent in metrica clasică

˘ ˘ ˘ tribrah (gr. brachys, "scurt") stabil

— ˘ ˘ — coriamb=troheu+iamb sincopat Sara pe deal...

— ˘ ˘ ˘ peon 1 solemn Valurile, vanturile ...

˘ — ˘ ˘ peon 2 solemn

˘ ˘ — ˘ peon 3 solemn

˘ ˘ ˘ — peon 4 solemn

˘ ˘ ˘ — ˘ mesomacrucvinar (picior de cinci silabe)

˘ ˘ ˘ — ˘ ˘ hipermesomacru senar (picior de șase silabe)

Poemul epic (Homer, Virgiliu) utilizează hexametrul dactil în forma:[3]

— U | — U | — U | — U | — ˘ ˘ | — —,

unde (—) este o silabă lungă, (˘) o silabă scurtă, U poate fi o silabă lungă (—) sau două scurte (˘ ˘) iar bara

verticală (|) separă două silabe.

Ovidiu a folosit un cuplet („distih”) elegiac format dintr-un hexametru dactil și un pentametru dactil (bara dublă

(||) separă două cuvinte, nu doar silabe):

— U | — U | — U | — U | — ˘ ˘ | — —

— U | — U | — || — ˘ ˘ | — ˘ ˘ | —

Multe alte combinații au fost utilizate in tragediile și comediile autorilor clasici (Eschil, Sofocle, Euripide,

Aristofan), ca și in poezia lirică și corală clasică.

[modificare]În franceză

În franceza modernă accentul este foarte slab[4] și, spre deosebire de greacă și latină, silabele au aceeași

durată. Din acest motiv, ritmul este determinat exclusiv de numărul de silabe într-un vers (vesificație

„cantitativă”), iar lucrările în versuri au evoluat în complexitate în special prin combinații, uneori foarte

complexe, de rimă și strofă („formele fixe”).

Versul in metru „alexandrin“[5] are aproximativ 10-12 silabe, find impărtit de cezură în diferite moduri (6+6, 4+8,

etc.). Versul in metru alexandrin fost utilizat și în limba română în secolul al XIX-lea.

[modificare]În română

Româna este un caz intermediar între franceză (practic neaccentuat) și italiană (accentuat puternic). Astfel,

ritmurile din metrica clasică au un rol important, cu silaba lungă înlocuită de cea accentuată, iar cea scurtă de

silaba neaccentuată.[6]

[modificare]Exemple pentru diferite lucrări

Autor (lucrare, perioadă) Limba Ritm Exemplu

Dante (Comedia Divină, 1307-1321) italiană versuri de 11 silabe (endecasilabice), cu accent pe a 6-a Nel mezzo del cammin di nostra vita...[7]

Shakespeare (Hamlet, 1599-1601) engleză pentametru iambic To be or not to be ... (˘—˘—˘—)[8]

La Fontaine (Fabule, 1668-1693) franceză 12 silabe alexandrin, fără accent Je conclus qu’il faut qu’on s’entr’aide. [9]

Goethe (Faust, 1808) germană accentul cade la intervale regulate Und was soll ich dagegen dir erfullen? [10]

[modificare]Alte exemple

"Lacul codrilor albastru (—˘—˘ ˘ ˘—˘)/ Nuferi galbeni îl încarcă;(—˘—˘ ˘ ˘—˘)/ Tresărind în cercuri albe (—˘—˘

˘ ˘—˘)/ El cutremură o barcă. (—˘—˘ ˘ ˘—˘)"

Un peon între doi trohei (t+p1+t) creează un ritm neliniștit, de premoniție.