Prof. coordonator: Pîrvu Iuliana Camelia

NOȚIUNEA, NATURA JURIDICĂ ȘI CARACTERELE CĂSĂTORIEI

Rezumat

Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată potrivit

dispozițiilor legale, cu scopul de a întemeia o familie și reglementată de normele imperative

ale legii. Aceasta se întemeiază pe deplină egalitate în drepturi între bărbat si femeie,

având un caracter civil.

Legea folosește termenul de căsătorie in două sensuri1. În primul rând, căsătorie

înseamnă actul juridic pe care îl încheie cei ce vor să se căsătorească. Pentru încheierea

căsătoriei este necesar acordul de voință al viitorilor soți, dar odată încheiată, ea devine

independentă de acest acord de voință pentru a fi cârmuita in întregime de normele legale.

Așadar, prin încheierea căsătoriei, viitori soți consimt să li se aplice regimul legal al

căsătoriei, fără a avea posibilitatea de a-l modifica.

În raport de rolul voinței părților actului juridic in dinamica formării raportului

juridic, actele juridice se clasifica in acte juridice subiective si acte juridice-condiție 2.

Căsătoria este considerată ca aparține acestei din urmă categorii, deoarece părțile pot decide

numai ca dispozițiile legale care stabilesc statutul legal al căsătoriei să li se aplice ori nu, fără

posibilitatea de a le modifica. Codul familiei folosește, de exemplu, termenul de căsătorie in

sens de act juridic in art. 1 ("căsătoria liber consimțită"), în art. 16 ("căsătoria se încheie prin

1 Ion P. Filipescu, Tratat de Dreptul Familiei, Editura All Beck, București, 1999, p.13.2 S. Brădeanu, V.D. Zlătescu, Tratat de Drept Civil, vol. I, Partea generală, Editura Academiei, București, 1967, p. 242.

consimțământul viitorilor soți"), în art. 19 (care dispune că este "nulă căsătoria încheiată cu

încălcarea dispozițiilor…").

În al doilea rând, căsătoria înseamnă situația juridică, în principiu permanentă, a celor

căsătoriți. Această situație juridică este determinată de reglementarea legală privind

căsătoria, care devine aplicabilă prin încheierea actului juridic al căsătoriei și exista pe tot

timpul cât durează raportul de căsătorie. În acest sens Codul familiei folosește, de exemplu,

termenul de căsătorie în art. 28 potrivit căruia soții sunt obligați sa poarte un anumit nume

"în timpul căsătoriei" și in art. 30, care stabilește regimul juridic al bunurilor dobândite "în

timpul căsătoriei".

Trăsăturile principale ale ambelor sensuri ale căsătoriei urmează a fi cuprinse in

definiția aceasta. Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată

potrivit dispozițiilor legale, cu scopul de a întemeia o familie și reglementată de normele

imperative ale legii.

Actul juridic prin care se încheie căsătoria nu poate fi considerat un contract. Între

acestea exista mai multe deosebiri:

În cazul contractului, fiecare parte urmărește un scop diferit, pe când in cazul căsătoriei este

ambele părți urmăresc un scop comun, care este întemeierea unei familii;

Efectele juridice ale contractului sunt determinate de părți în anumite limite stabilite de lege

(art. 5, 963, 968 din Codul civil) putând îmbrăca cele mai diferite aspecte, în timp ce

efectele căsătoriei sunt prestabilite de lege, voința parților neavând decât rolul de a

determina aplicarea statutului legal al căsătoriei, fără posibilitatea de a-l modifica în vreun

fel. Cei care se căsătoresc au deci numai posibilitatea de a accepta sau nu statutul legal al

căsătoriei, așa cum este el stabilit de lege;

În principiu, contractul poate fi susceptibil de modalități (condiția si termenul), pe

când căsătoria nu poate fi afectată de asemenea modalități;

Contractul fiind stabilit prin voința părților, poate înceta prin acordul lor de voință in acest

sens, pe când căsătoria nu poate lua sfârșit prin acordul de voință al soților. În cazul

contractului cu durată nedeterminată se admite că acesta poate înceta, în principiu, prin

voința unilaterală a uneia dintre părți, pe când căsătoria nu poate înceta in asemenea mod. În

sfârșit, contractul poate fi modificat de către părți, prin acordul lor, ceea ce nu este valabil in

cazul căsătoriei;

2

În cazul contractului, dacă o parte nu-și îndeplinește obligațiile, cealaltă parte poate

cere rezoluțiunea, pe când căsătoria poate fi desfăcuta prin divorț, in condițiile stabilite de

lege;

Nulitățile căsătoriei prezintă anumite particularități față de cele ale contractului și ale

celorlalte acte juridice;

Statul român ocrotește căsătoria și familia. Acest principiu este prevăzut de art. 1, alin. 1 din

Codul familiei, în care se arată că statul sprijină dezvoltarea și consolidarea familiei prin

măsuri economice și sociale. Ocrotirea căsătoriei și familiei se realizează nu numai cu

ajutorul normelor dreptului familiei, ci și cu ajutorul altor norme juridice. Și normele

internaționale privind drepturile omului consacră necesitatea ocrotirii căsătoriei și familiei

din partea societății și a statului. Familia este considerată elementul natural si fundamental

al societății3. Pentru a asigura stabilitatea familiei, codul reglementează riguros condițiile de

fond și cele de formă ale căsătoriei, drepturile si obligațiile personale si patrimoniale ale

soților, precum și desfacerea acesteia prin divorț. În Constituție se prevede că prin lege se

reglementează condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei. Ocrotirea

căsătoriei se mai realizează și prin egalitatea dintre soți si raporturile lor cu copiii, precum si

prin obligația de întreținere pe care soții o au unul fața de celalalt. De asemenea, o

importanță deosebită în ocrotirea familiei o au dispozițiile Codului familiei privitoare la

drepturile și îndatoririle părinților față de copiii lor minori.

Din definiția căsătoriei rezultă că aceasta are mai multe caractere.

Căsătoria este o uniune dintre un bărbat și o femeie.

Această uniune se întemeiază prin consimțământul celor ce se căsătoresc si odată

încheiata este reglementată de normele legale, devenind aplicabile prin asemenea

consimțământ. Căsătoria se încheie intre bărbat si femeie.

Căsătoria este liber consimțită.

Exprimarea consimțământului liber ai celor ce se căsătoresc este garantată prin

dispozițiile legale, care permit încheierea căsătoriei bazată pe afecțiunea reciprocă a

viitorilor soți.

Căsătoria este monogamă.

Acest caracter decurge in mod firesc din fundamentul căsătoriei si anume afecțiunea

reciproca a soților. Caracterul exclusivist al dragostei implică monogamia. Dispozițiile

legale asigură caracterul monogam al căsătoriei.

3 Ion P. Filipescu, Tratat de Dreptul Familiei, Editura All Beck, București,1999, p. 9.

3

Căsătoria se încheie in formele cerute de lege.

Ea are deci un caracter solemn. Acest caracter se exprimă, printre altele, că se încheie

într-un anumit loc, în fața unei autorități de stat, într-o zi dinainte fixată și in prezența

efectivă și concomitentă a ambilor viitori soți, cu posibilitatea pentru public de a asista.

Căsătoria are un caracter civil.

Încheierea si înregistrarea căsătoriei sunt de competența exclusivă a autorității de stat.

Potrivit dispozițiilor constituționale care garantează tuturor cetățenilor libertatea conștiinței

si libertatea cultului religios, soții au posibilitatea să procedeze și la celebrarea religioasa, a

căsătoriei, dar aceasta numai după încheierea căsătoriei în fața autorității de stat (Constituția

României, art. 44, pct. 3). Această celebrare religioasă nu produce nici un efect juridic. Tot

așa, uniunea încheiata numai religios nu are valoare juridică.

Căsătoria se încheie pe viață.

În principiu, legătura căsătoriei este menită sa dăinuiască între soți pe tot timpul vieții

lor. Căsătoria nu se poate desface prin consimțământul mutual al soților și cu atât mai puțin

numai cu consimțământul unuia dintre ei. Căsătoria se poate desface numai prin divorț.

Căsătoria se întemeiază pe deplină egalitate în drepturi dintre bărbat si femeie. Această

egalitate se referă atât la condițiile în care se încheie căsătoria cât si la relațiile dintre soți

sau dintre aceștia și copii lor. Egalitatea dintre bărbat si femeie depășește sfera relațiilor de

familie, existând in toate domeniile vieții sociale.

Căsătoria se încheie în scopul întemeierii unei familii.

Căsătoria este ocrotita prin lege deoarece constituie baza familiei. Întemeierea

relațiilor de familie constituie conținutul căsătoriei, cauza necesară și determinantă a

acesteia.

Căsătoria se încheie în termen de 10 zile de la data declarației de căsătoriei. Dacă unul

dintre soți a făcut declarația la alt serviciu de stare civilă decât cel unde urmează a se oficia

căsătoria, termenul începe să curgă de la data primirii ambelor declarații de serviciul de

stare civilă competent. Uneori, dar numai în cazuri excepționale, căsătoria se încheie și

înainte de acest termen, dar numai cu încuviințarea primarului localității sau sectorului

municipiului București4.

Viitoarea soție este gravidă, copilul fiind conceput cu viitorul soț, iar nașterea urmează a

avea loc in termenul de 10 zile;

Viitorul soț este militar și are permisie pe o perioadă mai mică decât termenul de 10 zile;

4 Mircea Banciu, Dreptul Familiei, Editura Argonaut, 1998, Cluj-Napoca, p. 43.

4

Viitorul soț urmează a pleca la studii sau în misiune în străinătate în termenul de 10 zile;

În perioada cuprinsă între data depunerii declarației de căsătorie și momentul

încheierii căsătoriei, orice persoana poate face opoziție la căsătorie, dacă există o situație de

fapt sau de drept care împiedică încheierea ei. Delegatul de stare civilă este obligat să

verifice toate opozițiile făcute, informațiile pe care acestea le conțin și de asemenea să

cerceteze dacă sunt îndeplinite condițiile legate în vederea încheierii căsătoriei.

În privința formalităților premergătoare la căsătorie, viitorii soți trebuie sa depună, personal,

în scris, la serviciul de stare civilă la care urmează să se încheie căsătoria, declarația de

căsătorie. Dacă unul dintre aceștia nu se afla în localitate, declarația de căsătorie se va putea

face la serviciul de stare civilă din localitatea unde se află, care o va transmite, din oficiu și

fără întârziere, serviciului de stare civilă competent a oficia căsătoria.

În cazul în care unul dintre viitorii soți este cetățean străin, el trebuie să depună, în vederea

încheierii căsătoriei, următoarele acte:

Certificatul de naștere;

Actul de identitate;

Certificatul medical privind starea sănătății sale;

Dovezi eliberate de misiunea diplomatică sau oficiul consular al țării al cărei cetățean

este, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile de fond prevăzute de legea națională,

pentru încheierea căsătoriei;

Dacă viitorul soț, cetățean străin, nu cunoaște limba română, va fi folosit un interpret,

autorizat, încheindu-se în acest sens un proces-verbal5.

Declarația de căsătorie trebuie să cuprindă:

Voința viitorilor soți de a se căsători;

Declarația acestora că au luat cunoștință reciproc de starea sănătății lor;

Declarația viitorilor soți cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și lipsa impedimentelor

la căsătorie;

Declarația acestora cu privire la numele pe care s-au înțeles a-l pune în timpul căsătoriei;

Viitorii soți trebuie să prezinte, odată cu actele de căsătorie, actele de identitate, certificate

de naștere și dovezile cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond si lipsa impedimentelor la

căsătoriei.

Sunt considerate impedimente la căsătoria acele împrejurări de fapt sau de drept,

precum:

5 Tudor Popescu, Tratat de Dreptul Familiei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1990, p.109.

5

Existența unei căsătorii nedesfăcute a unuia dintre viitorii soți prin care se încalcă principiul

fundamental al monogamiei.

Nesocotirea acestui impediment atrage nulitatea căsătoriei pentru soțul de rea-

credință6. Soțul de bună-credință păstrează până la desființarea căsătoriei calitatea de soț

intr-o căsătorie valabilă și nu poate fi considerat bigam. Nu există bigamie nici în situația în

care o persoană, deja căsătorită se recăsătorește, dacă prima căsătorie este declarată nulă,

chiar ulterior încheierii celei de-a doua căsătorii.

Existența rudeniei dintre viitorii soți.

În cazuri excepționale se poate încheia și căsătoria între rudele în linie colaterală de

gradul 4, dar numai cu acordul primarului general al municipiului sau al președintelui

județean in a cărui rază teritorială își are domiciliul cel care solicită acest acord. În cazul în

care ofițerul de stare civilă are cunoștință de o eventuală relație de rudenie între viitorii soți,

chiar neconstatată legal, el refuza încheierea căsătoriei. În această situație, cei considerați

nedreptățiți se vor adresa instanței. Rudenia reprezintă un impediment la căsătorie chiar

dacă este din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Căsătoria este oprită în următoarele situații:

Între adoptator și ascendenții lui precum și între adoptat și descendenții acestuia;

Între copiii adoptatorului și adoptat precum și între copiii adoptatorului si copii adoptatului;

Între cei adoptați de aceeași persoană;

Este interzisă căsătoria între tutore și persoana minoră care se află sub tutela sa, cât timp

este instituită tutela;

Nu poate să se căsătorească alienatul, debilul mintal sau cei care sunt lipsiți vremelnic de

facultățile mintale atâta timp cât nu are discernământ;

Diferența de sex.

Căsătoria se poate încheia numai între persoane de sex diferit. Dovada sexului

viitorilor soți se face pe baza certificatului de naștere.

Vârsta legală pentru căsătorie.

Vârsta minimă stabilită de lege pentru căsătorie sau vârsta matrimonială este de 18

ani pentru bărbat și 16 ani pentru femeie. Această vârstă minimă a fost stabilită ținându-se

cont de rațiuni de ordin biologic, psihic, moral in vederea asigurării unui consimțământ

conștient, liber și personal al viitorilor soți. În împrejurări excepționale se poate acorda

6 Bacaci Alexandru, Dumitrache Viorica Claudia, Dreptul Familiei, Editura CH Beck, 2009, p.156.

6

dispensă femeii care nu a împlinit 16 ani, în vederea încheierii căsătoriei, dar numai în

anumite condiții:

Femeia să fi împlinit vârsta de 15 ani;

Dispensa să fie temeinic justificată (de exemplu: boala, graviditate)

Existența unui aviz medical oficial;

Nu există, în vederea încheierii căsătoriei, o vârsta maximă legală. De asemenea legea nu

stabilește nici existența unei diferențe maxime de vârstă.

Consimțământul liber presupune un consimțământ neviciat, adică neafectat de eroare,

dol sau violență. Există eroare ca viciul de consimțământ, numai în cazul în care poartă

asupra identității fizice a celuilalt soț.

Dolul viciază consimțământul viitorului soț prin eroarea provocată ca urmare a mijloacelor

viclene folosite împotriva sa. Violența reprezintă viciul de consimțământ prin teama

provocată viitorului soț ca urmare a constrângerii fizice sau morale exercitată împotriva sa.

Comunicarea reciprocă a stării sănătății.

La declarația de căsătorie se atașează certificatele medicale care atesta starea sănătății

viitorilor soți.

7

BIBLIOGRAFIE

Codul Familiei, Editura Europress, Bucureşti, 1993.

Bacaci, Alexandru; Dumitrache, Viorica Claudia; Dreptul Familiei, Editura CH Beck,

București, 2009.

Banciu, Mircea, Dreptul Familiei,Editura Argonaut,Cluj-Napoca,1998.

Filipescu, Ion P, Tratat de Dreptul Familiei, Editura All Beck, București, 1999.

Popescu, Tudor, Tratat de Dreptul Familiei, Bucureşti, Editura de stat didactică şi

pedagogică, 1960.

8