Inv. Dorina Boitor, Liceul cu Program Sportiv “banatul” Timisoara

Notarea şcolară

Dintre cele trei componente ale spiralei educaţiei, predare-învăţare-evaluare, cea din

urmă este considerată un subiect sensibil deoarece efectele acţiunilor evaluative se fac simţite

nu numai în interiorul sistemului educaţional, ci şi în afara lui, respectiv în plan cultural,

social şi chiar politic.

Pe de altă parte, între instruire-învăţare-evaluare există o relaţie de intercondiţionare

reciprocă, fiecare dintre ele realizându-se prin raportare la celelalte. Nu vom putea evalua ce

nu am predat şi nu s-a învãţat de cãtre elevi dar nici nu are sens să predãm şi sã cerem elevilor

ceva ce nu vom evalua.

Aprecierea rezultatelor şcolare se materializeazã de cele mai multe ori prin notare.

„Notarea este un act de ataşare a unei etichete, a unui semn, pentru un anumit

rezultat al învãţãrii.

Nota este „un indice care corespunde unei anumite realizãri a randamentului

şcolar”(Cucoş, C.,2008,p.159-160)

Nota şcolară reprezintă actul de decizie al profesorului în activitatea de evaluare

didactică, după realizarea acţiunilor de măsurare cantitativă şi de apreciere calitativă a

modului în care elevul şi-a îndeplinit sarcinile definite la nivelul obiectivelor operaţionale.

Nota, în înţelesul tradiţional, reprezintă valoarea cantitativă a obiectului

evaluat (capacităţi ale elevului), prin care se măsoară mai mult sau mai puţin precis

cantitatea de memorare sau, în cazul cel mai bun, nivelul de atingere, îndeosebi, a

obiectivelor cognitive.

Gilbert de Landsheere (1975, p.13)defineşte nota ca fiind „aprecierea sintetică

ce traduce evaluarea unei performanţe în domeniul învăţamântului”.

Philippe Perrenoud ( 1998) considera că nota este un mesaj care spune

elevului nu atât cât ştie, ci mai degrabă ce i s-ar putea întâmpla dacă merge pe aceeaşi

linie a neştiinţei sau neimplicării. O astfel de semnificaţie poate induce stres pentru

elevi, nelinişte părinţilor şi inconfort profesional cadrelor didactice.

In opinia lui Vasile Pavelcu ( 1968) nota poate indeplini mai multe funcţii:

- rol de informare pentru elevi, profesori şi părinţi;

- rol de reglare a procesului de învăţare;

- valoare educativă, datorită interiorizării aprecierilor;

Inv. Dorina Boitor, Liceul cu Program Sportiv “banatul” Timisoara

- catalizator al unui nivel optim al aspiraţiilor elevului;

- rol terapeutic ( in anumite situaţii când se acordă un punct în plus)

- rol patogen, deoarece nota poate induce disconfort şi stres în cazul

insuccesului şcolar.

Aprecierea rezultatelor şcolare, respectiv notarea şcolară, poate fi exprimată în

diferite forme: cifre, simboluri, calificative, scoruri, etaloane, norme,culori etc.

In învăţământul românesc se foloseşte sistemul cifric de la 1 la 10 la ciclul

gimnazial, liceal şi învăţamântul superior.

La ciclul primar, de aproape zece ani, s-a introdus notarea prin calificativele:

insuficient, suficient, bine, foarte bine, excelent.

In cadrul amplului proces de reformă din învăţământul românesc, reforma

evaluării în învăţământul primar a însemnat o schimbare completă a sistemului

existent nu doar o revizuire a acestuia. S-a trecut astfel de la evaluarea cantitativă la

evaluarea calitativă.

Evaluarea calitativă presupune acordarea calificativelor pe baza unor descriptori

de performanţă, elaboraţi în concordanţă cu standardele curriculare de performanţă

prevăzute pentru finele acestui ciclu de învăţământ.

Standardele curriculare de performanţă precum şi descriptorii de performanţă

pentru învăţământul primar pe clase şi pe discipline, au fost emise de Consiliul

Naţional pentru Curriculum împreună cu Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare

Cu toate că şi astăzi sunt foate mulţi dacăli care susţin că era mai bine cu

notarea cifrică, în calitate de învăţător cu o „oarecare” experienţă şi vechime la

catedră susţin, alături de mulţi dintre colegii mei, noul sistem de evaluare la ciclul

primar.

Se pot aduce numeroase argumente în favoarea notării prin calificative:

-Particularităţile de vârstă ale elevilor mici nu permit acestora să realizeze

semnificaţia notei. In clasa I elevii se bucură că au primit o notă în carneţel oricare ar

fi aceasta; îşi numără notele din carneţel şi sunt fericiţi că au mai multe note decât

alţii, fără să cunoască semnificaţia notei; alţii afirmă „ Eu am scris mai mult decât

colegul mei şi am luat o notă mai mică”

- Particularităţile psihice individuale nu sunt respectate în cadrul evaluării prin

note. De exemplu, copiii cu un ritm mai lent de învăţare, dar cu o dezvoltare psihică

normală, sunt dezavantajaţi, la fel cum sunt dezavantajaţi acei copii cu o oarecare

Inv. Dorina Boitor, Liceul cu Program Sportiv “banatul” Timisoara

hipermotricitate, care nu depăşeşte normalul. De multe ori educatorul greşeşte

acordând acestora din urmă note mai slabe pentru comportament.

- Nota poate conduce la cultivarea motivaţiei extrinseci, astfel activitatea de

învăţare rămâne exterioară activităţilor desfăşurate de copil. Frecvent întâlnim

motivaţia ”învăţ pentru că mâine mă ascultă”, învăţ pentru că nu am notă”, învăţ

pentru că mâine dau lucrare”Această motivaţie transformă actul învăţării solide şi

temeinice într-o memorare mecanică de scurtă durată, ducând la învăţarea în salturi şi

apoi la oboseală şi stres.In urma acestei motivaţii a învăţarii apar goluri care nu mai

pot fi recuperate.

Un aspect negativ al notării îl considerăm împărţirea elevilor în foarte buni şi

slabi pe baza notelor .Acest lucru creează psihologia învinsului şi a învingătorului, cu

toate că cei cu note mari le pot lua şi prin fraudă (copiere, şoptit ) Astfel cei cu note

mari pot afişa un aer de superioritate în faţa celor cu note mai slabe care se simt

marginalizaţi şi care vor deveni timizi, vulnerabili sau din contră agresivi, violenţi,

încercând să iese în evidenţă prin bravadă şi teribilism.

Nota poate deveni o barieră de neîntrecut între dascăl şi elev.O notă mică, dată

de un învăţător nu prea obiectiv, unui elev care s-a străduit să înveţe va face ca elevul

să se îndepărteze de dascăl iar comunicarea cu acesta să fie tot mai greoaie.

Nota are şi rolul de legătură între şcoala si familie – ea poate stimula rolul pe

care părinţii îl acordă copiilor, dar poate şi obstrucţiona comunicarea.Mulţi dintre noi,

dascălii am trăi experienţa unor părinţi care ne-au ajutat până in momentul când

copilul lor a luat o notă sub aşteptările lor.

La ciclul primar, aprecierea prin calificative nu permite realizarea ierarhizării

elevilor la sfârşit de an şcolar şi nici premieri cu diplome şi coroniţe date doar celor

din fruntea clasamentului.

Prin renunţarea la note dispare instrumentul de constrângere pe care il foloseau

unii dascăli („dacă nu-ţi faci tema primeşti nota 2’)

Deprinderea de a învăţa sistematic se formează greu. Simplul apel de a învăţa

adresat elevilor până la sufocare, nu este suficient. Invăţătorul trebuie să prezinte

informaţia în aşa fel încât să stârnească şi să stimuleze interesul elevilor.Acest interes

trebuie să se transforme în plăcerea de a învăţa, de a citi, de a rezolva probleme şi

chiar de a se juca.Este greu să faci din elev un participant activ la lecţie, să promovezi

nu atât competiţia cât mai degrabă colaborarea în procesul instructiv-educativ.

Inv. Dorina Boitor, Liceul cu Program Sportiv “banatul” Timisoara

Notele mari sau calificativele foarte bune pe care le obţin elevii sunt o dovadă a

calităţii acţiunilor educative desfăşurate cu elevii, sunt roadele unei munci pline de

dăruire şi competenţă profesională a unui dascăl care-şi iubeşte profesia şi care astfel

îşi evaluează propria activitate.

BIBLIOGRAFIE:

Ungureanu, Dorel, (2001), Teoria şi practica evaluării în educaţie,Editura

Mirton, Timişoara

Cucoş, Constantin, ( 2008) Teoria şi metodologia evaluării, polirom, Iaşi

Jinga, Ioan, Istrate, Elena, ( 2007), Manual de pedagogie, Editura All

Revista „Invăţamântul primar” Nr.3-4/1995 , p.67-68