NOºIUNI DE DREPTUL MEDIULUI ¥NCONJURÅTORdigilib.utcb.ro/repository/ccn/pdf/manoliunotiuni.pdf ·...

MINISTERUL ¥NVÅºÅMANTULUI

Mihai MANOLIU

Cristina IONESCU

NOºIUNI DE

DREPTUL MEDIULUI

¥NCONJURÅTOR

Serie coordonatå de:

Radu DROBOT - Universitatea Tehnicå

de Construc¡ii Bucure¿ti

Jean Pierre CARBONNEL

Universitatea Pierre et Marie Curie - Paris 6

EDITURA DIDACTICÅ ªI PEDAGOGICÅ, R.A. - BUCUREªTI, 1996

ISBN 973-30-5660-X

Redactor: ing. Iuliana Arhanghelschi

Tehnoredactor: Mircea LÅºA

Grafician: Dumitru ªMALENIC

PREFAºÅ

Lucrarea se adreseazå studen¡ilor ¿i speciali¿tilor din domeniul mediului, precum ¿i celor din domenii conexe, cu impact asupra mediului, fiind conceputå în scopul de a furniza o imagine cuprinzåtoare a politicii interna¡ionale ¿i na¡ionale din domeniul mediului ¿i a problemelor legale, ridicate la nivel na¡ional ¿i interna¡ional. Datoritå vastitå¡ii, complexitå¡ii ¿i, uneori, a incertitudinilor legate de subiectele abordate, legisla¡ia din domeniul mediului se elaboreazå încå pe baza multor discipline ¿i tipuri de abordåri, astfel încât nu întotdeauna se identificå cele mai clare reguli care ac¡ioneazå în anumite domenii. Aceasta presupune faptul cå, speciali¿tii trebuie så fie creativi, så manifeste flexibilitate ¿i så se orienteze cåtre implementarea noilor politici ¿i legi. Ei au nevoie de o în¡elegere aprofundatå a conceptelor fundamentale, a principiilor ¿i rela¡iilor dintre acestea, în scopul de a le adapta eficient în domeniul în care lucreazå, precum ¿i pentru continua reevaluare ¿i modificare a adaptårii lor. Lucrarea este structuratå în trei sec¡iuni, cuprinzând unsprezece capitole. Prima sec¡iune prezintå no¡iuni de dreptul mediului înconjuråtor, cu particularizarea aplicårii lor, atât pe plan interna¡ional, în lumina Agendei 21, cât ¿i na¡ional, a¿a cum sunt surprinse în Legea protec¡iei mediului nr. 137 din 29 decembrie 1995. Se subliniazå, de asemenea, legåtura dintre legisla¡ia ¿i politica din domeniul mediului, precum ¿i importan¡a prevenirii poluårii. Aceastå sec¡iune cuprinde primele cinci capitolele (1-5). Sec¡iunea a doua prezintå evolu¡ia ¿i dezvoltarea istoricå a legisla¡iei din domeniul mediului în diferite ¡åri europene, precum ¿i a cadrului legislativ din domeniu în Comunitatea Europeanå ¿i cuprinde urmåtoarele trei capitolele (6-8). Sec¡iunea a treia este dedicatå prezentårii problematicii abordate cu ocazia Conferin¡ei de la Stockholm privind mediul (1972), de raportul Brundtland (1987) ¿i, mai recent, de Conferin¡a Na¡iunilor Unite privind Mediul ¿i Dezvoltarea, desfå¿uratå la Rio (1992). Accentul este pus pe importan¡a conceptului de dezvoltare durabilå, care conduce la schimbåri fundamentale în domeniul mediului, cåutând så integreze considera¡iile privind mediul înconjuråtor într-o gamå mai largå de preocupåri la toate nivelele societå¡ii, precum ¿i la nivel local, na¡ional ¿i interna¡ional. Punerea în practicå a acestui concept depinde în mare måsurå de evolu¡ia politicilor la toate aceste nivele, politici care sunt adeseori definite ¿i aplicate prin intermediul mecanismelor legale. Aceastå sec¡iune cuprinde ultimele trei capitole (9-11)

Autorii

DE LA PART DES COORDINATEURS: L'organisation d'un programme de mise à jour des connaissances scientifiques dans le domaine des eaux et de l'environnement a été évoquée au cours de l'année 1990 par les universitaires et techniciens roumains à l'occasion des premières visites après 1989 des collègues français à Bucarest. Ce projet a pu prendre forme grâce au soutien financier du programme TEMPUS - PHARE initié par la Communauté Européenne pour aider les pays de l'Europe d'Est à restructurer leur enseignement supérieur. Le programme organisé selon les principes du D.E.A. national français d’hydrologie a débuté effectivement durant l'année universitaire 1992/1993 et a regroupé des partenaires de France (l'Université "Pierre et Marie Curie", qui a été le coordinateur du programme), de Belgique (l'Université de Liège), d'Italie (Università degli Studi di Genova) et évidemment de Roumanie (l'Université Technique de Construction Bucarest et l'Université de Bucarest); dès le début, l'industrie roumaine (représentée par la Régie Autonome "Apele Române", l'Institut National de Météorologie et d'Hydrologie, l'Institut pour les Recherches sur l'Environnement) a soutenu activement le déroulement du programme, qui a été dénommé SCIENCES DE L'EAU ET ENVIRONNEMENT (S.E.E.). Un nombre important de professeurs et chercheurs de très haut niveau scientifique de France, Belgique, Italie et Roumanie ont donné des cours en français ou en roumain pour une cinquantaine des jeunes chercheurs et ingénieurs pendant les trois année du programme. Ce premier programme se poursuit (1995-1998) par un nouveau curçus appelé GESTION ET PROTECTION DE LA RESSOURCE EN EAU sous la coordination de l’Université Technique de Construction Bucarest. Les coordinateurs et les responsables roumains de ces programmes ont jugé qu'on pourrait faire plus pour la formation des spécialistes dans le domaine des sciences de l'eau et de l'environnement et ont décidé de promouvoir au plus haut niveau possible les connaissances enseignées dans le cadre de ces programmes TEMPUS. Une série de 25 manuels dans le domaine de l'Hydrologie, de l'Hydrogéologie, ou des connaissances de base constitueront le résultat de cette valorisation. Dans l'espoir que cette série sera utile aux étudiants de deuxième ou de troisième cycle, ainsi qu'aux spécialistes, les coordinateurs expriment leur intention de continuer cette activité pour couvrir le plus largement possible le domaine des sciences de l'eau et de l'environnement.

Coordinateurs: Radu DROBOT et Jean - Pierre CARBONNEL

CUPRINS

SECºIUNEA I 1. Generalitå¡i asupra dreptului mediului înconjuråtor

1.1. No¡iuni introductive 1.1.1. Mediul înconjuråtor ¿i resursele naturale 1.1.2. Poluarea ¿i consecin¡ele acesteia 1.1.3. Legisla¡ia ¿i politica 1.2. Dreptul mediului înconjuråtor 1.3. Dreptul mediului înconjuråtor. Principii pe plan intern ¿i pe plan extern 2. Conservarea, dezvoltarea ¿i protec¡ia componentelor naturale ale

mediului înconjuråtor

2.1. Raporturile juridice privind conservarea ¿i protec¡ia componentelor abiotice ale mediului înconjuråtor: atmosfera, apa, solul ¿i subsolul 2.1.1. Poluarea atmosferei 2.1.2. Poluarea apei 2.1.3. Poluarea solului ¿i subsolului 2.2. Raporturile juridice privind conservarea ¿i protec¡ia componentelor biotice ale mediului 2.2.1. Protec¡ia pådurilor 2.2.2. Protec¡ia faunei terestre ¿i acvatice 2.2.3. Protec¡ia rezerva¡iilor ¿i monumentelor naturii 2.2.4. Popula¡ia ¿i mediul înconjuråtor 3. Raporturile juridice privind protec¡ia factorilor crea¡i prin

activitatea umanå

3.1. Protec¡ia a¿ezårilor omene¿ti 3.2. Men¡inerea echilibrului ecologic în naturå 3.3. Regimul produselor ¿i substan¡elor toxice ¿i al de¿eurilor periculoase 3.4. Utilizarea energie nucleare, poluarea ¿i protec¡ia radioactivå 4. Råspunderea juridicå în dreptul mediului înconjuråtor

4.1. Condi¡iile ¿i formele råspunderii juridice 4.1.1. Råspunderea civilå 4.1.2. Råspunderea contraven¡ionalå 4.1.3. Råspunderea penalå 4.2. Particularitå¡ile råspunderii materiale în domeniul protec¡iei mediului înconjuråtor conform conven¡iilor ¿i tratatelor interna¡ionale 5. Structuri na¡ionale ¿i interna¡ionale specializate în protec¡ia

mediului înconjuråtor

5.1. Atribu¡ii ale organiza¡iilor na¡ionale 5.2. Organiza¡ii mondiale, regionale ¿i subregionale 5.2.1. Organiza¡ii mondiale 5.2.2. Organiza¡ii regionale

9 9 9

14 16 22

30

33

33 33 35 39

42 42 44 46 48

52 52 56

58 61 64 64 65 69 70

72

75 75 77 77 78

5

5.2.3. Organiza¡ii subregionale

SECºIUNEA II

6. Scurt istoric al evolu¡iei ¿i dezvoltårii legisla¡iei în domeniul

mediului

6.1. Evolu¡ia legisla¡iei în domeniul mediului în prima jumåtate a secolului XX 6.2. ¥nceputul fundamentårii ¿i dezvoltårii legisla¡iei în domeniul mediului 7. Prezentarea sintetica a reglementårilor introduse în diverse ¡åri

europene, privind componentele mediului, de importan¡a hotårâtoare

pentru legisla¡ia globalå în domeniu

7.1. Acte care reglementeazå protec¡ia mediului 7.2. Principii generale ale legisla¡iei în domeniul mediului 8. Legisla¡ia din domeniul mediului în cadrul comunitå¡ii europene

8.1. Evolu¡ia Legisla¡iei în domeniul mediului în Comunitatea Europeanå 8.1.1. Tratatul de la Roma 8.1.2. Reuniunea la nivel înalt de la Paris 8.1.3. Primul program de ac¡iune în domeniul mediului 8.1.4. Actul legislativ de la Luxembourg din februarie 1986 8.1.5. Tratatul de la Maastricht 8.2. Acte legislative 8.2.1. Forme de aplicare ale actelor legislative: regulamente, decizii, recomandåri ¿i opinii 8.2.2. Procesul legislativ ¿i baza juridicå a legisla¡ieie din domeniul mediului 8.2.3. Scurtå prezentare a legisla¡iei existente în domeniul mediului 8.3. Controlul implementårii legisla¡iei Comunitå¡ii Europene în statele membre 8.3.1. Comisia Europeanå 8.3.2. Curtea Europeanå de Justi¡ie 8.3.3. Drepturile indivizilor din statele membre

SECºIUNEA III

9. Conferin¡a na¡iunilor unite privind mediul ¿i dezvoltarea

9.1. Declara¡ia de la Rio 9.2. Agenda 21 9.3. Rolul Comunitå¡ii Europene la Conferin¡a de la Rio 10. Conferin¡a na¡iunilor unite privind mediul ¿i dezvoltarea

10.1. Legile din domeniul mediului 10.2. Reglementårile din domeniu mediului 10.3. Institu¡iile de mediu 11. Implementarea legilor de protec¡ie a mediului

78

79

79

80

82 85 87 89

89 89 89 90 91 94 94

94

96 98

106 106 107 108

110 110 111 111 114 115 119 125 130

6

11.1. Generalitå¡i privind procesul de reglementare 11.1.1. Stabilirea obiectivelor de protec¡ie a mediului 11.1.2. Dezvoltarea unei strategii de aplicare a legii 11.1.3. Stabilirea standardelor de reglementåri 11.1.4. Cre¿terea eficien¡ei standardelor prin mecanisme economice 11.1.5. Aplicarea standardelor surselor de poluare individuale 11.1.6. Aplicarea cerin¡elor regulamentelor 11.2. Programarea ¿i planificarea implementårii måsurilor de protec¡ie a mediului 11.2.1. Etapele unui plan de protec¡ie a mediului 11.2.2. Planificarea ¿i programarea politicii la nivelul agen¡ilor economici 11.2.3. Aspecte esen¡iale ale programului de implementare la nivelul agen¡ilor economici 11.2.4. Criterii de evaluare ale unui program de implementare la nivelul agen¡ilor economici 11.3. Alternative în elaborarea unui program de impunere 11.3.1. Implementarea controlului asupra mediului prin lege sau regulament 11.3.2. Impunere prin procedeul de autorizare 11.3.3. Impunere prin procedeul de scutire 11.3.4. Realizarea flexibilitå¡ii în implementarea legii prin însu¿i procesul de impunere Anexe

Bibliografie

130 131 132 133 137 138 140

141 141

141

142

143 144

145 146 150

151 153 177

7

1 GENERALITÅºI ASUPRA DREPTULUI

MEDIULUI ¥NCONJURÅTOR

1.1. NOºIUNI INTRODUCTIVE

1.1.1. MEDIUL ÎNCONJURÅTOR ªI RESURSELE NATURALE

Mediul înconjuråtor este o no¡iune fundamentalå care stå la baza ecologiei (oikos ≡ loc de trai, adåpost, caså sau în general mediu de via¡å, logos ≡ vorbire, ¿tiin¡å, Ernst Haekel, 1866). Mediul înconjuråtor este periodic supus reglementårilor legale, atât la nivelul întregului sistem, cât ¿i la nivelul componentelor sale individuale.

Mediul înconjuråtor se define¿te astfel: - Totalitatea înfåptuirilor, fenomenelor ¿i energiilor lume¿ti ce vin în contact cu o fiin¡å de care depinde soarta acesteia ¿i a cåror ac¡iune provoacå o reac¡iune în zisa fiin¡å (Emil Racovi¡å). - Ansamblul de factori naturali ¿i artificiali, fizici, biologici ¿i sociali în care tråie¿te omul, organizându-¿i via¡a biologicå, materialå ¿i spiritualå, din care î¿i procurå resursele organice ¿i anorganice necesare ¿i în care înapoiazå resturile sau materialele refolosibile din procesele de produc¡ie ¿i de consum [18].

− Totalitatea condi¡iilor externe (inclusiv condi¡iile energetice, factorii fizici, chimici ¿i sociali) care influen¡eazå via¡a, dezvoltarea ¿i supravie¡uirea unui organism [17].

Mediul antropizat se define¿te astfel: este mediul înconjuråtor care circumscrie ansamblul factorilor ecologici (ambian¡å) în conjunctura cårora activitatea umanå a provocat modificåri profunde (de cele mai multe ori ireversibile).

Ecologia reprezintå interac¡iunea existentå între fiin¡ele vii, între acestea ¿i mediul înconjuråtor, precum ¿i studiul acestor interac¡iuni.

9

Ecosistemul reprezintå interac¡iunea dintre o comunitate biologicå ¿i mediul în care tråie¿te. Natura reprezintå o arie ecologicå, în cadrul cåreia activitatea umanå nu a perturbat încå circuitele informa¡ionale ¿i energetice ale ecosistemelor originare. Aceastå defini¡ie are profunde semnifica¡ii metodologice ¿i decizionale, reflectate în reglementårile legisla¡iei ecologice (se utilizeazå în acela¿i timp, mediu înconjuråtor, mediu biologic, mediu ambiant, mediu uman). Ea reflectå legåturile complexe dintre statutul social al omului ¿i contextul såu ecologic, în func¡ie de realitatea concretå determinatå de:

− factorii politici

− factorii economici;

− factorii culturali, sociali,

existen¡i în fiecare stat, avându-se în vedere ¿i dimensiunile acestei probleme pe plan interna¡ional.

Resursele naturale se definesc în diferite moduri: − Este un termen utilizat pentru desemnarea ansamblului de resurse

care sunt produse în mod natural ¿i a tuturor sistemelor care sunt sau ar putea fi folositoare omului în circumstan¡e tehnologice, economice ¿i sociale plauzible [6].

− Reprezintå totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umanå: resurse neregenerabile - minerale ¿i combustibili fosili -, regenerabile - apå, aer, sol, florå sålbaticå - ¿i permanente - energia solarå, eolianå, geotermalå ¿i a valurilor [8]. Scoaterea resurselor din cadrul lor natural le transformå în bunuri. De aici decurge caracterul dinamic al defini¡iei resurselor naturale, faptul cå ceea ce oamenii percep drept resurse naturale depinde de:

− condi¡iile mo¿tenite din trecut; − tehnologiile prezente sau viitoare; − condi¡iile economice ¿i gusturi.

Dezvoltarea industrialå integratå ecologic reprezintå modele ale industrializårii, care sporesc contribu¡ia industriei la beneficiile economice ¿i sociale ale genera¡iilor prezente ¿i viitoare, fårå a dåuna proceselor ecologice fundamentale. Dezvoltare durabilå este dezvoltarea care satisface cerin¡ele prezente, fårå a compromite capacitatea genera¡iilor viitoare de a-¿i satisface propriile cerin¡e [10].

Dezvoltarea durabilå este un concept bazat încå pe date limitate, datoritå incapacitå¡ii actuale a omenirii de a realiza prognoze riguroase pe perioade mai lungi de 50-100 de ani.

10

Echitatea se define¿te ca:

− Posibilitatea tuturor ¡årilor de a împår¡i în prezent bogå¡ia creatå prin dezvoltarea industrialå (echitate în cadrul aceleia¿i genera¡ii).

− ªanse egale pentru genera¡iile prezente ¿i viitoare de a împår¡i o asemenea bogå¡ie (echitate între genera¡ii).

Concluzii: 1. Tendin¡a actualå generalå este de a include în compunerea mediului

înconjuråtor a: − elementelor naturale; − elementelor create de om.

2. Resursele naturale trebuie apreciate permanent sub aspectul: − rezervelor existente la un anumit moment; − dinamicii bunurilor ¿i serviciilor utile produse din respectivele

resurse. Stocurile sau rezervele indicå ceea ce se cuno¿te a fi disponibil pentru utilizare în viitor, în timp ce dinamica bunurilor sau a serviciilor constituie un indicator al utilitå¡ii curente.

3. Atributul regenerativ al resurselor regenerabile depinde de multe ori de utilizarea adecvatå a unor metode administrative nedistructive, deoarece anumite schimbåri în sistemul resurselor naturale se pot dovedi a fi ireversibile.

4. Rezervele relevante ale unei resurse naturale depind de tehnologia disponibilå, de costuri ¿i restric¡iile sociale. Spre exemplu:

− aluminiul con¡inut în alte tipuri de minereu cu excep¡ia bauxitei nu a reprezentat o resurså utilå, pânå ce nu a fost elaboratå tehnologia de separare necesarå;

− din apa de mare se pot produce multe minerale, dar procesul este actualmente foarte costisitor în majoritatea cazurilor;

− exploatarea mineralelor existente în vecinåtatea unor ora¿e sau tåierea unor påduri încântåtoare sunt de cele mai multe ori precedate de legi speciale sau alte fome de presiuni sociale.

5. La evaluarea rezervelor unei resurse naturale este important så se ia în considerare interac¡iunile cu celelalte sisteme, precum ¿i poten¡ialele schimbåri ireversibile.

11

Pe plan intern, în cadrul Legii protec¡iei mediului se definesc: LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI-Cap.1 - Principii ¿i dispozi¡ii generale, Art. 2

¥n sensul prezentei legi se definesc: mediul - ansamblul de condi¡ii ¿i elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul ¿i subsolul; toate straturile atmosferice; toate materiile organice ¿i anorganice precum ¿i fiin¡ele vii sistemele naturale în interac¡iune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale ¿i spirituale.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI-Cap.1 - Principii ¿i dispozi¡ii generale, Art. 2

¥n sensul prezentei legi se definesc: Evaluarea impactului asupra mediului: cuantificarea efectelor activitå¡ii umane ¿i proceselor naturale asupra mediului, a sånåtå¡ii ¿i securitå¡ii omului, precum ¿i a bunurilor de orice fel.

Conceptul actual de mediu înconjuråtor are un caracter dinamic; în esen¡å

el încearcå abordarea sistemelor protejate în toatå complexitatea lor. LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI-Cap.1 - Principii ¿i dispozi¡ii generale, Art.

2

Obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea protec¡iei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor ¿i elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilå a societå¡ii.

Factorii naturali supu¿i reglementårilor care fac obiectul Legii protec¡iei mediului sunt:

− solul, subsolul ¿i ecosistemele terestre; − atmosfera; − apele ¿i ecosistemele acvatice; − ariile protejate ¿i monumentele naturii; − a¿ezårile umane.

No¡iunea de mediu înconjuråtor cuprinde toate laturile activitå¡ii umane în rela¡ia om-naturå (în organizarea sa socialå). CONSTITUºIE - Titlul IV - Economia ¿i finan¡ele publice, Art. 134/1

Economia României este o economie de pia¡å.

CONSTITUºIE - Titlul IV - Economia ¿i finan¡ele publice, Art. 134/2

Statul trebuie så asigure: a) Refacerea ¿i ocrotirea mediului înconjuråtor precum ¿i men¡inerea echilibrului

ecologic; ...

12

f) Crearea condi¡iilor necesare pentru cre¿terea calitå¡ii vie¡ii.

Concluzie:

echilibrului ecologic; eliorarea factorilor naturali;

¡årii; asigur e e genera¡iilor actuale ¿i viitoa toate felurile ¿i a efectelor

Statul are ca scop: − påstrarea − men¡inerea ¿i am− dezvoltarea valorilor naturale alear a unor condi¡ii de via¡å ¿i de muncå tot mai bunre, prevenirea ¿i combaterea poluårii de

dåunåtoare ale fenomenelor naturale cu ajutorul unor mijloace de drept. Pe plan mondial (declara¡ia de la Rio): DECLARAºIA DE LA RIO - Principiul 3

Dreptul la dezvoltare trebuie så fie astfel realizat încât så satisfacå în mod echitabil cerin¡ele de dezvoltare ¿i de mediu înconjuråtor ale genera¡iilor prezente ¿i viitoare.

DECLARAºIA DE LA RIO - Principiul 4

Pentru a realiza dezvoltarea durabilå, protec¡ia mediului înconjuråtor trebuie så facå parte integrantå din procesul de dezvoltare ¿i nu poate fi consideratå în mod izolat.


Pacea, dezvoltarea ¿i protec¡ia mediului înconjuråtor sunt interdependente ¿i indisociabile.

Concep¡ia politicå poate fi sintetizatå astfel:

− Ocrotirea naturii ¿i protec¡ia mediului înconjuråtor, considerate în tru o dezvoltarea durabilå.

a ecologicå

România:

ansamblul lor, constituie condi¡ii indispensabile pen− Realitå¡ile contemporane reliefeazå faptul cå politica ecologicå trebuie

så dobândeascå aceea¿i importan¡å ca politica economicå, iar prognoz trebuie så devinå tot atât de importantå pentru fundamentarea

deciziilor, ca ¿i prognoza economico-socialå.

Abordarea problemei pe plan mondial ¿i în


13

Pentru a ajunge la o dezvoltarea durabilå ¿i la o mai bunå calitate a vie¡ii pentru toate persoanele, statele vor trebui så reducå ¿i så elimine modelele de produc¡ie ¿i de consum neviabile ¿i så promoveze politici demografice corespunzåtoare.

CONSTITUºIE - Proprietatea, Art. 135 - − Statul ocrote¿te proprietatea; − Proprietatea este publicå sau privatå; − Bogå¡iile de orice naturå ale subsolului, cåile de comunica¡ie, spa¡iul aerian,

ape , le cu poten¡ialul energetic valorificabil ¿i acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorialå, resursele naturale ale zonei economice ¿i ale platoului continental, precum ¿i alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietå¡ii publice;

− Bunurile proprietå¡ii publice sunt inalienabile. ¥n condi¡iile legii, ele pot fi date în a md inistrarea regiilor autonome, ori institu¡iilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate;

− Proprietatea privatå este, în condi¡iile legii, inviolabilå.

ONSTITUºIE - Protec¡ia proprietå¡ii private, Art. 41 C

− Dreptul de proprietate, precum ¿i crean¡ele asupra statului sunt garantate. Con in¡ utul ¿i limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

− Dreptul de proprietate obligå la respectarea sarcinilor privind protec¡ia mediului ¿i a gsi urarea bunei vecinåtå¡i, precum ¿i la respectarea celorlalte sarcini, care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.


- Statele trebuie så promulgheze måsuri legislative eficiente în materie de mediu înconjuråtor. Normele ecologice, obiectivele ¿i prioritå¡ile pentru gestiunea mediului înconjuråtor vor trebui adaptate la siua¡ia concretå. - Normele aplicate de anumite state s-ar putea så nu convinå altora, în particular tårilor în curs de dezvoltare, impunându-le un cost economic ¿i social nejustificat.

1.1.2. POLUAREA ªI CONSECINºELE ACESTEIA

Poluarea

pângå este un termen de origine latinå (polluo ere ≡ a murdåri, a

ri, a profana) care desemneazå o ac¡iune prin care omul î¿i degradeazå, murdåre¿te propriul mediu de via¡å. Aceastå ac¡iune nu este caracteristicå omului în genere, ea este o lege naturalå generalå, conform cåreia orice fiin¡å vie produce de¿euri, care neeliminate din mediul såu de via¡å fac imposibilå nu numai continuarea activitå¡ii, cât ¿i via¡a înså¿i.

Poluarea este:

14

1. Un factor ecologic antropic, care produce o schimbare, o deteriorare calitativå a componentelor naturale ale mediului înconjuråtor. Ace¿ti factori ecologici sau condi¡ii fizice, care sunt vitale pentru organismele vii, se pot modifica într-o asemenea måsurå, încât pot deveni dåunåtoare organismelor vii ¿i pot cauza chiar moartea acestora [11].

2. REGULILE DE LA MONTREAL, 1982 - Art. 1 Prin poluare se în¡elege orice introducere de cåtre om în mediu, direct sau indirect, a unor substan¡e sau energii cu efecte våtåmåtoare, de naturå så punå în pericol sånåtatea omului, så prejudicieze resursele biologice, ecosistemele ¿i proprietatea materialå, så diminueze binefacerile sau så împiedice alte utilizåri legitime ale mediului.

3. Prezen¡a materiei ¿i/sau energiei a cårei naturå, amplasare, sau cantitate, produce efecte nedorite asupra mediului [17].

Prin termenul de poluare (mai nou se utilizeazå ¿i sintagma impact asupra mediului) se mai pot în¡elege acele ac¡iuni care:

− pot produce ruperea echilibrului ecologic; − pot dåuna sånåtå¡ii, lini¿tii ¿i stårii de confort a oamenilor; − pot produce pagube economiei na¡ionale prin modificarea calitå¡ii

factorilor naturali sau crea¡i prin activitå¡i umane. Preocuparea pentru curå¡enie a fost întotdeauna înso¡itå de vigoarea

moralå ¿i intelectualå a unui popor, în timp ce descompunerea socialå a fost întotdeauna înso¡itå de indiferen¡å fa¡å de fenomenele de poluare. Prin poluant se în¡elege: orice substan¡å introduså în mediul înconjuråtor, care are un impact negativ asupra apei, solului sau aerului [17].

2. LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. 1 - Principii ¿i dispozi¡ii generale,

Art 2 Obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea protec¡iei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor ¿i elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilå a societå¡ii.

Legåtura dintre no¡iunile de poluant, poluare ¿i mediul înconjuråtor

poate fi exprimatå sintetic astfel: − poluantul este un factor, care aflat în mediu în cantitå¡i ce

depå¿esc limita de toleran¡å a uneia sau mai multor specii de vie¡uitoare, împiedicå printr-o ac¡iune toxicå înmul¡irea sau dezvoltarea normalå a acestora;

15

− poluarea (impactul asupra mediului) este ac¡iunea de intoxicare produså de poluan¡i ¿i este cu atât mai gravå, cu cât diferen¡a dintre concentra¡ia poluantului în mediu ¿i limita de toleran¡å este mai mare;

− nivelul atins de dezvoltarea economicå pe de o parte ¿i înmul¡irea popula¡iei globului ¿i aspira¡ia generalå spre bunåstare pe de altå parte, au dus la cre¿terea fårå precedent a fenomenelor care au un impact asupra mediului. DECLARAºIA DE LA RIO - Principiul 5

Toate statele ¿i toate popoarele vor trebui så coopereze, având ca sarcinå esen¡ialå eliminarea såråciei, care constituie o condi¡ie indispensabilå a dezvoltårii durabile, cu scop final de a reduce diferen¡ele de nivel ¿i de a råspunde mai bine nevoilor majoritå¡ii popoarelor lumii.


Fiin¡ele umane sunt în centrul preocupårilor relative dezvoltårii durabile. Ele au dreptul la o via¡å sånåtoaså ¿i productivå, în armonie cu natura.

Este necesar så se stråbatå un drum sinuos de la violen¡å - sau omul

împotriva naturii, la armonie - sau omul aliat al naturii. AGENDA 21 - Capitolul 6

Situa¡iei ¿i nevoilor particulare ale ¡årilor în curs de dezvoltare, în special a ¡årilor mai pu¡in avansate ¿i a celor mai vulnerabile din punct de vedere al protec¡iei mediului va trebui så i se acorde o prioritate deosebitå. Ac¡iunile interna¡ionale întreprinse în materie de mediu înconjuråtor ¿i de dezvoltare vor trebui så ia în mod legal în considerare interesele ¿i nevoile tuturor ¡årilor.

1.1.3. LEGISLAºIA ªI POLITICA

Legisla¡ia din domeniul mediului înconjuråtor. Legisla¡ia din domeniul mediului înconjuråtor trebuie så îndeplineascå douå condi¡ii principale:

− så prezinte (ca de altfel orice altå lege) flexibilitate, pentru a permite atât îndeplinirea obiectivelor prezente, cât ¿i a celor viitoare;

− så fie elaboratå în baza unor criterii generale care så-i permitå luarea în considerare a complexitå¡ii problematicii mediului înconjuråtor.

Criteriile generale pentru elaborarea unei bune legisla¡ii sunt urmåtoarele:

− Legitimitatea: concordan¡a cu Constitu¡ia ¿i principiile de drept;

16

− Eficacitatea: måsura în care reglementårile ajutå la atingerea scopului propus;

− Eficien¡a: raportul dintre efortul depus ¿i efectul ob¡inut; − Capacitatea de implementare: raportul dintre dificultatea administrårii

¿i sarcina de realizat. Implementarea este realizabilå prin crearea unei structuri deschise, modulare a legii;

− Propor¡ionalitatea: minimizarea prevederilor inutile pentru cetå¡eni ¿i companii, în sensul corelårii reglementårilor legale cu capacitatea de autocontrol a cetå¡enilor, companiilor ¿i a altor organisme sociale;

− Coordonarea: rela¡ia armonioaså cu alte legi, simplitate maximå. Observa¡ii:

1. Existå legi care nu sunt specifice mediului înconjuråtor, dar care pot ajuta la atingerea obiectivelor de mediu. O nouå politicå în domeniul mediului înconjuråtor necesitå elaborarea unei noi legisla¡ii, numai dacå vechile instrumente se dovedesc a fi insuficiente sau ineficiente. O bunå legisla¡ie în domeniul mediului înconjuråtor trebuie så permitå:

− stimularea dezvoltårii durabile; − integrarea politicii surså-efect (reglementåri pentru eliberarea

autoriza¡iilor referitoare la poluare); − accentuarea responsabilitå¡ii companiilor ¿i a cetå¡enilor; − eviden¡ierea reglementårilor relevante pentru autoritå¡ile competente; − garantarea calitå¡ii deciziilor proprii unei politici; − integrarea politicilor transfrontierå; − aplicarea practicå a reglementårilor legale în domeniu.

Constrângerile. Tipurile de constrângeri sunt: − Preventive, solicitå respectarea reglementårilor existente; − Represive, aplicå pedepse în cazul încålcårii reglementårilor.

La baza acestor constrângeri pot sta: − Legea civilå (în special în scopuri de prevenire); − Legea adminsitrativå; − Codul Penal (în cazurile în care actul såvâr¿it este criminal, a fost

inten¡ionat sau are consecin¡e grave asupra mediului înconjuråtor). Secven¡ele de aplicare a legii pot consta în:

− identificare; − urmårire judiciarå; − pedepsire.

Existen¡a constrângerilor este necesarå pentru: − asigurarea credibilitå¡ii politicii în domeniul mediului înconjuråtor; − asigurarea unui management efectiv al mediului înconjuråtor.

17

Scopul principal al aplicårii constrângerilor este acela de a asigura calitatea necesarå a factorilor de mediu. ¥n scopul identificårii celor mai eficiente metode ¿i a eliminårii dogmatismului este indicatå:

− Elaborarea de reglementåri simple, clare ¿i impar¡iale pentru a permite aplicarea unei sanc¡iuni efective ¿i adecvate ficårui caz în parte.

− Asigurarea unei bune organizåri ¿i cooperåri la nivelul administra¡iei, procuraturii ¿i poli¡iei. Stimularea respectårii reglementårilor ¿i aplicarea de sanc¡iuni pentru cei care ignorå aceste reglemntåri, precum ¿i stimularea cooperårii la toate nivelele se poate face prin:

− utilizarea sistemului de învå¡åmânt de toate gradele; − utilizarea canalelor mass-media pentru informare ¿i publicitate; − organizarea, de programe educative pentru cetå¡enii de toate vârstele,

destinate ridicårii nivelului general de cuno¿tin¡e în domeniul mediului înconjuråtor;

− organizarea cu regularitate a unor conferin¡e pe probleme de mediu înconjuråtor, cu participarea unor persoane oficiale. Reciproc, existen¡a unui suport social real pentru asigurarea îndeplinirii reglementårilor legale destinate protec¡iei mediului înconjuråtor poate stimula autoritå¡ile så adopte astfel de måsuri.

− Asigurarea condi¡iilor tehnice (echipamente adecvate pentru colectarea de e¿antioane, costume de protec¡ie, aparaturå de comunicare, etc.) ¿i financiare necesare personalului de specialitate pentru:

− efectuarea de måsuråtori, necesare supravegherii curente a calitå¡ii tuturor factorilor de mediu;

− efectuarea de expertize, necesare verificårii încadrårii agen¡ilor economici de stat ¿i/sau priva¡i în standardele de mediu, a verificårii autoriza¡iilor ¿i a eventualei trimiteri în justi¡ie a acestora pentru violarea vreuneia dintre reglementårile de mediu.

− Aplicarea simultanå a mai multor metode de urmårire a modului de respectare a calitå¡ii factorilor de mediu, ca de exemplu:

− educa¡ia; − comunica¡iile; − taxele; − reglementårile, normele, standardele, licen¡ele, etc.; − subven¡iile.

− Introducerea unor metode de abordare practicå: − alegerea pentru investigare fie a unui singur poluant (spre exemplu

CFC-urile), fie a tuturor poluan¡ilor industriali (investigare simultanå a tuturor factorilor de mediu afecta¡i de activitatea industrialå);

18

− utilizarea unei metode sistematice de supraveghere a respectårii calitå¡ii factorilor de mediu (spre exemplu: monitoring-ul). Aceastå metodå trebuie så ofere un råspuns la urmåtoarele probleme:

− ce fel de ac¡iuni de constrângere trebuie luate; − când trebuie aplicate; − în ce cazuri trebuie folosite.

Ca urmare, trebuie alese urmåtoarele tipuri de ac¡iuni: − administrative (reautorizarea unei instala¡ii, oprirea integralå sau a

unei pår¡i a unei instala¡ii); − juridicå (civilå sau penalå); − combina¡ii între cele douå tipuri de ac¡iuni.

Standarde ¿i norme. Standardele ¿i normele se referå la: − procesele de produc¡ie; − produse (inclusiv echipamentele necesare producerii acestora); − efluen¡i (emisii); − imisii; − calitate (efecte).

Normele de calitate a factorilor de mediu trebuie så se bazeze pe rela¡ia dozå-efect, dar pot diferi între ele prin:

− unitå¡ile de måsurå; − intervalul de aplicare (nivel maxim în 24 de ore, medie anualå); − sensibilitatea subiec¡ilor (indivizii sau colectivitatea, ecosistemul); − instala¡iile care emit noxe; − costurile de bazå (costurile sursei, costurile sociale, costurile preluate de genera¡ia viitoare). Evaluarea impactului asupra mediului înconjuråtor. Evaluarea

impactului asupra mediului înconjuråtor implicå urmåtoarele: − Ansamblul de studii sistematice asupra efectelor directe ¿i indirecte

previzibile, care pot rezulta în urma unei interven¡ii proiectate în care mediul înconjuråtor este implicat [15].

− Trecerea de la ¿tiin¡å (care ¡ine seama de datele ¿i contextul problemei) la decizia social politicå [18]. Prin intermediul studiilor de impact:

− se pun în eviden¡å, într-o manierå coerentå, efectele pe care o ac¡iune sau un proiect le pot avea asupra mediului înconjuråtor;

− se analizeazå consecin¡ele pe care eventualele decizii le pot avea asupra mediului înconjuråtor; se analizeazå diverse alternative propuse pentru o activitate sau proiect, iar concluziile se publicå într-un raport independent, în care se precizeazå care dintre alternative este mai avantajoaså în fiecare fazå a proiectului sau ac¡iunii.

19

Eficacitatea ¿i eficien¡a instrumentelor prin intermediul cårora se efectueazå evaluarea impactului asupra mediului înconjuråtor depind de câ¡iva factori poten¡ial restrictivi, cum sunt:

− Contextul social. Planul unei ac¡iuni/proiect este mai u¿or så fie modificat în timpul etapelor în care acesta este elaborat, decât în situa¡ia în care el este prezentat în întregime abia dupå ce a fost întocmit.

− Contextul administrativ. Autoritå¡ile competente decid alternativele ¿i modalitå¡ilor de implementare. Aceste decizii sunt în consecin¡å influen¡ate de nivelul ini¡ial al cuno¿tin¡elor acestora, de comportamentul lor, de linia politicå urmatå, etc.

− Lipsa de informa¡ii legate de interac¡iunea dintre calitatea factorilor de mediu ¿i parametrii esen¡iali care influen¡eazå calitatea lor.

− Subiectivitatea preferin¡elor, ca de exemplu: − existen¡a unor prejudecå¡i; − lipsa de cooperare, necesarå pentru a lua în considerare toate

alternativele existente pentru abordarea unor solu¡ii; − accentuarea unor detalii în detrimentul analizårii unor alternative

care pot oferi rezultate mai bune. Politica produsului. Politica produsului ajutå la identificarea efectelor pe care acesta le poate avea asupra mediului. ¥n acest sens, produsul este considerat o entitate care închide circuitul produc¡ie-de¿eu. Printre elementele supuse cercetårii la elaborarea produsului se numårå:

− resursele de materii prime; − energia; − mediul; − de¿eurile; − calitatea; − necesitatea produsului.

O politicå de produs integratå implicå: − prevenirea sau reducerea costului necesar protec¡iei mediului

înconjuråtor, pe parcursul tuturor fazelor ciclului de via¡å a produsului; − utilizarea optimå a inputurilor (materii prime, energie) pe parcursul

întregului ciclu productiv în scopul corelårii func¡iilor sociale curente ale produsului cu conceptul de dezvoltare durabilå. O politicå sectorialå a produsului presupune implicarea separatå a fiecårui departament implicat în realizarea produsului. Dezavantajele abordårii unei politici sectoriale sunt:

− Doar o parte a produsului este luatå în considerare (spre exemplu, la analiza impactului automobilului asupra mediului se iau în considerare numai poluan¡ii din gazele de e¿apament);

20

− Este ¡inutå sub observa¡ie numai o parte din ciclul de via¡å a produsului (spre exemplu, politica de¿eurilor este concentratå numai asupra ultimei faze de via¡å a produsului);

− Este investigatå numai o parte a impactului asupra mediului înconjuråtor;

− Schimbul de informa¡ii este limitat; − Produc¡ia ¿i consumul produsului nu mai sunt legate de conceptul

dezvoltårii durabile. Avantajele abordårii integrate sunt:

− Produsul este supravegheat în toate fazele ciclului såu de via¡å; − De¿eurile pot deveni o nouå surså de materii prime; − Este posibilå analiza complexå a pie¡ii, ca de exemplu:

− analizarea efectelor pe care le poate avea asupra mediului înconjuråtor un produs considerat nociv, dar cu o pia¡å restrânså, comparativ cu un produs al cårui impact este considerat a fi mai pu¡in nociv, dar care se produce ¿i se consumå pe scarå largå;

− posibilitatea existen¡ei unor noi dezvoltåri a produsului; − stabilirea limitelor pie¡ii, influen¡ate de politica produsului.

− Stabilirea de legåturi între politicile sectoriale; utilizate în rela¡ie unele cu altele politicile sectoriale pot contribui la adâncirea cercetårilor tehnice ¿i la realizarea unor ajuståri de fine¡e ale produselor. Politica produsului poate fi îmbunåtå¡itå prin:

− Integrarea politicii produsului în politica generalå de protec¡ie a mediului înconjuråtor ¿i stabilirea unui echilibru între: proiectarea produsului, utilizarea materiilor prime, procesul de produc¡ie, consumul produsului ¿i recuperarea de¿eurilor.

− Controlarea întregului ciclu de via¡å al produselor. − Repartizarea responsabilitå¡ilor legate de impactul produsului asupra mediului

înconjuråtor tuturor pår¡ilor implicate în proces, începând de la stadiul de materie primå ¿i terminând cu stadiul de de¿eu. ¥n acest scop, autoritå¡ile implicate trebuie så:

− deplaseze cåtre întreprinderi sarcina de a dovedi cå produsele lor nu dåuneazå mediului (o posibilitate imediatå este interdic¡ia produsului, pânå ce acesta devine nepericulos pentru mediul înconjuråtor);

− solicite informa¡iile necesare despre produs; − reglementeze întregul ciclu de via¡å al produsului (intreprinderile

trebuie så råmânå responsabile pentru efectele produselor asupra mediului pe toatå durata de via¡å a acestora). Prevenirea. Prevenirea constituie o condi¡ie necesarå, dar nu ¿i suficientå pentru o dezvoltare durabilå.

21

Prevenirea constå în preîntâmpinarea producerii de de¿euri ¿i emisii prin intermediul reducerii la surså ¿i al reutilizårii (reciclårii) interne [18]. Reducerea la surså poate fi realizatå prin:

− schimbarea produsului; − schimbarea tehnologiei de fabrica¡ie prin:

− modificarea inputului (substituirea materiilor prime) − adaptarea tehnologiei − adoptarea unor måsuri de economisire.

Reutilizarea internå poate fi realizatå prin: − recuperarea materialelor; reutilizarea acestora în alte procese.

O modalitate de abordare ar fi aceea ca autoritå¡ile så încurajeze studiile ¿i experimentele.

1.2. DREPTUL MEDIULUI ¥NCONJURÅTOR

Legile din domeniul mediului înconjuråtor încearcå så previnå sau så limiteze efectele degradårii mediului, cauzate de fenomenele de poluare. Pornind de la realitatea cå nu existå vreo activitate economicå ¿i/sau socialå care så nu aibå implica¡ii ecologice ¿i cå politica ecologicå devine o op¡iune esen¡ialå pentru promovarea valorilor na¡ionale ¿i umane în contextul global al dezvoltårii durabile, este necesar så se acorde o importan¡å deosebitå dreptului ca principal instrument juridic de protec¡ie ¿i formare a mediului înconjuråtor. Consecin¡ele sunt:

− ¥n literatura juridicå de specialitate a apårut ¿i s-a dezvoltat o nouå ramurå de drept, denumitå dreptul mediului înconjuråtor.

− Conferin¡a de la Stockholm (1972) a reprezentat prima conferin¡å mondialå care a analizat problema mediului uman, considerând cele douå elemente ale mediului înconjuråtor (natural ¿i amenajat) ca fiind indispensabile bunåstårii omului ¿i exercitårii depline a dreptului såu fundamental - dreptul la via¡å; dreptul la via¡å a fost definit ca fiind dreptul fundamental al omului la libertate, la egalitate ¿i la condi¡ii de via¡å satisfåcåtoare, într-un mediu înconjuråtor a cårui calitate så-i permitå så tråiascå în demnitate ¿i bunåstare. Dreptul mediului înconjuråtor, are un carecter complex, reglementårile cuprinzând în mare parte obliga¡ii de a face ¿i a nu face (normele au un caracter imperativ).

22

DECLARAºIA DE LA RIO - Principiul 2 Conform Cartei Na¡iunilor Unite ¿i cu principiilor de drept interna¡ional, statele au dreptul suveran de a exploata propriile resurse, dupå politicile lor legate de mediul înconjuråtor ¿i de dezvoltare; ele au sarcina/ datoria de a proceda astfel încât activitå¡ile exercitate în limitele jurisdic¡iei lor sau sub controlul lor så nu cauzeze pagube mediului înconjuråtor din alte state sau din zone care nu prezintå nici o jurisdic¡ie na¡ionalå.


Dreptul la dezvoltare trebuie så fie astfel realizat încât så satisfacå în mod echitabil cerin¡ele de dezvoltare ¿i de mediu înconjuråtor ale genera¡iilor prezente ¿i viitoare.

La acestea s-ar mai adåuga scopul, finalitatea reglementårii, anume de a asigura un cadru ambiant pentru activitatea economicå ¿i socialå. DECLARAºIA DE LA RIO - Principiul 12

Statele trebuie så coopereze pentru a promova un sistem economic interna¡ional deschis ¿i favorabil, propice realizårii unei cre¿teri economice ¿i unei dezvoltåri durabile în toate ¡årile, care så permitå o mai bunå abordare a problemelor legate de degradarea mediului înconjuråtor. Måsurile de politicå comercialå motivate pe considerente relative la mediul înconjuråtor nu trebuie så devinå un mijloc de discriminare arbitrarå sau nejustificabilå, nici o restric¡ie deghizatå schimburilor interna¡ionale. Toate ac¡iunile unilaterale vizând rezolvarea marilor probleme ecologice aflate deasupra jurisdic¡iei ¡årilor importatoare trebuie så fie evitate. Måsurile de luptå contra problemelor ecologice transfrontiere sau mondiale vor trebui pe cât posibil, så fie bazate pe un consens interna¡ional.

Concluziile sunt:

− Se poate considera cå dreptul mediului înconjuråtor apar¡ine chiar dreptului interna¡ional.

− Dacå mediul înconjuråtor este expresia interac¡iunii ¿i a rela¡iilor dintre vie¡uitoare, între acestea ¿i mediul lor, dreptul mediului este un drept cu caracter orizontal, acoperind sectoarele clasice ale dreptului:

− privat; − public; − interna¡ional.

− Reciproc, un drept cu caracter de interac¡iune (mediul înconjuråtor este expresia interac¡iunii ¿i a rela¡iilor dintre vie¡uitoare, între acestea ¿i mediul lor), care tinde så penetreze în toate sectoarele dreptului introduce ideea de înconjuråtor. Dreptul mediului înconjuråtor face astfel referire la:

23

− patrimoniul natural; − patrimoniul cultural; − patrimoniul geologic; − patrimoniul construit; − patrimoniul arhitectural ¿i urban; − patrimoniul rural.

Obiectul dreptului mediului înconjuråtor îl constituie rela¡iile sociale

specifice referitoare la conservarea ¿i dezvoltarea resurselor naturii ¿i a

celorlalte componente ale mediului.

Rela¡iile sociale referitoare la mediul înconjuråtor sunt

reglementate de norme juridice distincte.

Printre legile speciale, referitoare la anumite componente ale

mediului, se numårå:

− Legea apelor Nr. 8/1974;

− Legea Nr. 2/1974 privind conservarea, protejarea ¿i dezvoltarea

pådurilor, exploatarea lor ra¡ionalå, economicå ¿i men¡inerea echilibrului

ecologic;

− Legea Nr. 26/1974 privind economia vânatului ¿i vânåtoarea;

− Legea Nr. 61/1974 privind desfå¿urarea activitå¡ilor în domeniul

nuclear;

− Decretul Nr. 466/1979 privind regimul produselor ¿i subtan¡elor

toxice.

Particularitatea normelor dreptului mediului înconjuråtor constå în

faptul cå:

− în majoritatea cazurilor, acestea sunt norme tehnice sanc¡ionate pe

cale juridicå "stabilind termene ¿i modalitå¡i stricte de realizare a unor

obiective precis definite";

− permit conduite capabile så asigure gestionarea ra¡ionalå a naturii.

Raportul juridic de drept al mediului înconjuråtor este un raport ce

ia na¿tere între oameni - lua¡i individual sau organiza¡i în colective - în

legåturå cu:

− conservarea

− dezvoltarea

− protec¡ia

24

mediului înconjuråtor în ansamblul såu, raport reglementat prin norme

juridice specifice (de drept al mediului înconjuråtor) a cårui realizare în

caz de nevoie este asiguratå prin for¡a de constrângere a statului.

Structura legii cadru a protec¡iei mediului este prezentatå în tabelul

1.1. Tabelul 1.1.

Structura Legii protec¡iei mediului

CAPITOLUL I Principii ¿i dispozi¡ii generale

CAPITOLUL II Reglementarea activitå¡ilor economice ¿i sociale cu

impact asupra mediului

Sec¡iunea I Procedura de autorizare Sec¡iunea II Regimul substan¡elor ¿i de¿eurilor periculoase, precum ¿i

altor de¿euri Sec¡iunea III Regimul îngrå¿åmintelor chimice ¿i al pesticidelor Sec¡iunea IV Regimul privind asigurarea protec¡iei împotriva radia¡iilor

ionizante ¿i securitå¡ii surselor de radia¡ii CAPITOLUL III Protec¡ia resurselor naturale ¿i conservarea

biodiversitå¡ii

Sec¡iunea I Protec¡ia apelor ¿i a ecosistemelor acvatice Sec¡iunea II Protec¡ia atmosferei Sec¡iunea III Protec¡ia solului, subsolului ¿i a ecosistemelor terestre Sec¡iunea IV Regimul ariilor protejate ¿i al monumentelor naturii Sec¡iunea V Protec¡ia a¿ezårilor umane CAPITOLUL IV Atribu¡ii ¿i råspunderi

Sec¡iunea I Atribu¡ii ¿i råspunderi ale autoritå¡ilor pentru protec¡ia mediului

Sec¡iunea II Atribu¡ii ¿i råspunderi ale altor autoritå¡i centrale ¿i locale Sec¡iunea III Obliga¡iile persoanelor fizice ¿i juridice CAPITOLUL V Sanc¡iuni

CAPITOLUL VI Dispozi¡ii finale ¿i tranzitorii

Obiectul raportului juridic constå în ac¡iunile sau inac¡iunile la care pår¡ile sunt îndrituite, sau mai precis în conduita pe care individul sau indivizii trebuie så o aibå fa¡å de componenetele naturale ¿i artificiale ale mediului înconjuråtor. Subiectele raportului juridic sunt persoanele fizice ¿i juridice, publice sau private, statul ¿i entitå¡ile administrativ-teritoriale.

25

¥n categoria persoanelor fizice, ca subiecte individuale de drept al mediului, pot fi:

− cetå¡enii români; − persoanele de cetå¡enie stråinå; − apatrizii; − cetå¡enii cu dublå cetå¡enie.

Persoanele juridice pot fi de: − na¡ionalitate românå; − na¡ionalitate stråinå.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap.1 - Principii ¿i dispozi¡ii generale,

Art. 5 Statul recunoa¿te tuturor persoanelor dreptul la un mediu sånåtos, garantând în acest scop:

a) accesul la informa¡iile privind calitatea mediului; b) dreptul de a se asocia în organiza¡ii de apårare a calitå¡ii mediului; c) dreptul de consultare în vederea luårii deciziilor privind dezvoltarea

politicilor, legisla¡iei ¿i normelor de mediu, eliberarea acordurilor ¿i autoriza¡iilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului ¿i de urbanism;

d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asocia¡ii, autoritå¡ilor administrative sau judecåtore¿ti în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;

e) dreptul la despågubire pentru prejudiciul suferit.

DECLARAºIA DE LA RIO - Principiul 22 Popula¡iile ¿i comunitå¡ile autohtone ¿i alte colectivitå¡i locale au de jucat un rol vital în gestiunea mediului înconjuråtor ¿i a dezvoltårii datoritå cunoa¿terii condi¡iilor locale ¿i a practicilor tradi¡ionale. Statele vor trebui så le recunoascå identitatea, cultura, interesul, så le acorde tot sprijunul necesar ¿i så le permitå så participe eficient la realizarea dezvoltårii durabile.

CONSTITUºIE - Dreptul la identitate, Art. 6 Statul recunoa¿te ¿i garanteazå persoanelor apar¡inând minoritå¡ilor na¡ionale dreptul la påstrarea, la dezvoltarea ¿i la exprimarea identitå¡ii lor etnice, culturale, lingvistice ¿i religioase.

Con¡inutul raportului juridic este dat de drepturile ¿i obliga¡iile corelative ce apar¡in subiectelor de drept în legåtura cu:

− conservarea − dezvoltarea

26

− protec¡ia diferitelor componente ale mediului sau cu mediul înconjuråtor în ansamblul såu. O particularitate deosebit de importantå a dreptului mediului înconjuråtor este cea care creazå, pentru to¡i, drepturi ¿i obliga¡ii. Este de observat cå unele drepturi ¿i obliga¡ii prevåzute în Constitu¡ie au ca premizå generalå de realizare, dreptul fundamental al omului la un mediu sånåtos (Declara¡ia Universalå a Drepturilor Omului).

CONSTITUºIE - Cap. II - Drepturile ¿i libertå¡ile fundamentale, Art. 22 Dreptul la via¡å, precum ¿i dreptul la integritate fizicå ¿i psihicå a persoanelor sunt garantate.

CONSTITUºIE - Dreptul la informa¡ii, Art. 31 − Dreptul persoanei de a avea acces la orice informa¡ie de interes public nu poate fi îngrådit; − Autoritå¡ile publice, potrivit competen¡elor ce le revin sunt obligate så asigure informarea corectå a cetå¡enilor asupra treburilor publice ¿i asupra problemelor de interes personal.

CONSTITUºIE - Dreptul la ocrotirea sånåtå¡ii, Art. 33 − Dreptul la ocrotirea sånåtå¡ii este garantat. − Statul este obligat så ia måsuri pentru asigurarea igienei ¿i a sånåtå¡ii publice.

CONSTITUºIE - Dreptul la asociere, Art. 37 Cetå¡enii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate ¿i în alte forme de asociere.

CONSTITUºIE - Munca ¿i protec¡ia socialå a muncii, Art. 38 − Salaria¡ii au dreptul la protec¡ia socialå a muncii. Måsurile de protec¡ie privesc securitatea ¿i igiena muncii.

CONSTITUºIE - Protec¡ia proprietå¡ii private, Art. 41 Dreptul de proprietate, precum ¿i crean¡ele asupra statului sunt garantate.

La realizarea dreptului fundamental al omului la un mediu sånåtos conduce ¿i obliga¡ia fundamentalå a statului de a asigura refacerea ¿i ocrotirea mediului înconjuråtor, precum ¿i men¡inerea echilibrului ecologic, crearea condi¡iilor necesare pentru cre¿terea calitå¡ii vie¡ii.

27

CONSTITUºIE - Tratatele interna¡ionale privind drepturile omului, Art. 201 − Dispozi¡iile constitu¡ionale privind drepturile ¿i libertå¡ile cetå¡enilor vor fi interpretate ¿i aplicate în concordan¡å cu Declara¡ia Universalå a Drepturilor Omului cu pactele ¿i celelalte tratate la care România este parte.

CONSTITUºIE - Economia, Art. 134

Statul trebuie så asigure: − refacerea ¿i ocrotirea mediului înconjuråtor, precum ¿i men¡inerea

echilibrului ecologic; − crearea condi¡iilor necesare pentru cre¿terea calitå¡ii vie¡ii.

CONSTITUºIE - Dreptul de peti¡ionare, Art. 47 − Cetå¡enii au dreptul så se adreseze autoritå¡ilor publice prin peti¡ii formulate numai în numele semnatarilor; − Organiza¡iile legal constituite au dreptul så adreseze peti¡ii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintå; − Autoritå¡ile publice au obliga¡ia så råspundå la peti¡ii în termenele ¿i în condi¡iile stabilite potrivit legii.

CONSTITUºIE - Dreptul persoanei våtåmate de o autoritate publicå, Art.

48 − Persoana våtåmåtå într-un drept al såu de o autoritate publicå, printr-un act administrativ sau prin nesolu¡ionarea în termen legal a unei cereri, este îndreptå¡itå så ob¡inå recunoa¿terea dreptului pretins, anularea actului ¿i repararea pagubei.

Prin intermediul DREPTURILOR ¿i OBLIGAºIILOR FUNDAMENTALE se realizeazå, direct sau indirect, protec¡ia valorilor mediului în general. Ele stau la baza drepturilor ¿i obliga¡iilor subiective care se nasc odatå cu crearea raportului juridic concret privind conservarea, dezvoltarea ¿i protec¡ia mediului înconjuråtor.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap.I - Principii ¿i dispozi¡ii generale,

Art.6 Protec¡ia mediului constituie o obliga¡ie a autoritå¡ilor administra¡iei publice centrale ¿i locale, precum ¿i a tuturor persoanelor fizice ¿i juridice.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. IV - Atribu¡ii ¿i råspunderi, Art.

28

80 Råspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpå. ¥n cazul pluralitå¡ii autorilor, råspunderea este solidarå. ¥n cazul activitå¡ilor de risc major, asigurarea pentru daune este obligatorie. LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. IV - Atribu¡ii ¿i råspunderi, Art. 79

Protec¡ia mediului constituie o obliga¡ie a tuturor persoanelor fizice ¿i juridice, în care scop:

a) solicitå autoritå¡ilor pentru protec¡ia mediului acord ¿i/sau autoriza¡ie de mediu dupå caz, potrivit prezentei legi;

b) asistå persoanele împuternicite cu inspec¡ia, punându-le la dispozi¡ie eviden¡a måsuråtorilor proprii, toate documentele relevante ¿i le faciliteazå controlul activitå¡ilor ¿i prelevarea de probe;

c) se supun ordinului de încetare temporarå sau definitivå a activitå¡ii; d) suportå costul pentru repararea prejudiciului ¿i înlåturå urmårile produse de

acesta, restabilind pe cât posibil condi¡iile anterioare producerii prejudiciului; e) asigurå sisteme proprii de supraveghere a instala¡iilor ¿i proceselor

tehnologice ¿i pentru analiza ¿i controlul poluan¡ilor pe raza de incintå a activitå¡ilor desfå¿urate ¿i eviden¡a rezultatelor în scopul prevenirii ¿i evitårii riscurilor tehnologice ¿i eliberårilor accidentale de poluan¡i în mediu ¿i raporteazå lunar rezultatele supravegherii mediului autoritå¡ii competente pentru protec¡ia mediului;

f) informeazå autoritå¡ile competente ¿i popula¡ia în caz de eliminåri accidentale de poluan¡i în mediu sau accident major;

g) restructureazå pentru activitå¡ile existente ¿i propun la solicitarea autoriza¡iei, programe pentru conformare, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi;

h) adoptå solu¡ii adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor sau activitå¡ilor noi, precum ¿i pentru modificarea celor existente;

i) nu degradeazå mediul natural amenajat prin depozitåri necontrolate de de¿euri de orice fel.

Existå, de asemenea, anumite legi cu caracter special, care, de¿i nu sunt specifice mediului înconjuråtor, cuprind printre drepturile ¿i obliga¡iile subiec¡ilor de drept ¿i cele referitoare la protec¡ia mediului, ceea ce eviden¡iazå capacitatea juridicå de drept al mediului înconjuråtor al acestor subiec¡i, adicå aptitudinea lor generalå ¿i abstractå de a avea drepturi ¿i obliga¡ii în acest domeniu.

LEGEA 15/1990, Art. 42 Unitå¡ile economice de stat, organizate ca regii autonome ¿i societå¡i comerciale,

29

sunt obligate så-¿i desfå¿oare activitatea cu respectarea dispozi¡iilor legale privind protec¡ia mediului înconjuråtor.

Unele legi cu caracter special completeazå prevederile Legii protec¡iei mediului, prevåzând drepturi ¿i obliga¡ii cu caracter specific:

− Legea apelor (Nr. 8/1974); − Legea privind economia vânatului ¿i vânåtoarea (Nr. 26/1976); − Legea privind conservarea, protejarea ¿i dezvoltarea pådurilor,

exploatarea lor ra¡ionalå, economicå ¿i men¡inerea echilibrului ecologic (Nr. 2/1987);

− Legea privind protec¡ia plantelor cultivate, a pådurilor ¿i regimul pesticidelor (Nr. 5/1982).

LEGEA 35/1991 privind regimul investi¡iilor stråine, Art. 4 Investi¡iile stråine pot fi efectuate în toate sectoarele din domeniul .... cu respectarea urmåtoarelor condi¡ii:

− så nu încalce normele de protec¡ie a mediului înconjuråtor; − så nu dåuneze ordinii publice, sånåtå¡ii ¿i moralei.

Concluzionând, o defini¡ie a dreptului mediului înconjuråtor ar putea fi ansamblul complex al normelor juridice care reglementeazå rela¡iile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor fa¡å de naturå, ca element vital ¿i suport al vie¡ii în procesul conservårii ¿i dezvoltårii în scopuri economice, sociale ¿i culturale a componentelor mediului înconjuråtor - naturale ¿i amenajate -, precum ¿i rela¡iile legate de conservarea lor, care presupune protec¡ie ¿i ameliorare. Prin varietatea ¿i implica¡iile rela¡iilor sociale reglementate, dreptul mediului înconjuråtor are legåturi cu majoritatea ramurilor de drept.

1.3. DREPTUL MEDIULUI ¥NCONJURÅTOR. PRINCIPII PE

PLAN INTERN ªI PE PLAN EXTERN

A. PE PLAN INTERN

A1. Principiul potrivit cåruia protec¡ia mediului înconjuråtor trebuie

så constituie un element esen¡ial al politicii economice ¿i sociale a statului.

Protec¡ia mediului înconjuråtor constituie un obiectiv de interes na¡ional cu efecte:

− directe; − indirecte;

30

− pe termen lung, în toate compartimentele sistemului social-uman. Protec¡ia mediului se desfå¿oarå dupå o concep¡ie unitarå, la:

− nivel local; − nivel na¡ional, reclamând: − men¡inerea integritå¡ii mediului, a sistemelor suport ale vie¡ii, − printr-un control eficient al fluctua¡iilor factorilor ANTROPICI în

limite de suportabilitate; − reconstruc¡ia ¿i recuperarea sistemelor degradate, fie ca urmare a

unor erori în strategia de dezvoltare, fie a unor catastrofe naturale. Protec¡ia mediului constituie o prioritate în cadrul activitå¡ii de restructurare ¿i redimensionare a economiei dupå principiile economiei de pia¡å, element esen¡ial al strategiei de dezvoltare durabilå a societå¡ii în viitor. Pentru coordonarea ¿i îndrumarea unitarå a activitå¡ii de protec¡ie a mediului înconjuråtor, func¡ioneazå Ministerul Apelor, Pådurilor ¿i Protec¡iei Mediului.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. I - Principii ¿i dispozi¡ii generale, Art.1 Obiectivul prezentei legi îl constituie reglementarea protec¡iei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor ¿i elementelor strategice care duc la dezvoltarea durabilå a societå¡ii.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI -Cap. I - Principii ¿i dispozi¡ii generale, Art. 7 Responsabilitatea privind protec¡ia mediului revine autoritå¡ii centrale pentru protec¡ia mediului ¿i agen¡iilor sale teritoriale.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI -Cap. I - Principii ¿i dispozi¡ii generale, Art. 7 Obiectivul de ansamblu este restructurarea procesului decizional, în vederea integrårii preocupårilor socio-economice ¿i din domeniul mediului, de a ob¡ine o mai mare participare publicå. ºårile î¿i vor defini prioritå¡ile în func¡ie de condi¡iile ¿i nevoile ce le sunt proprii, în conformitate cu planurile, politicile ¿i programele na¡ionale. Se propune:

− supravegherea integrårii progresive a problemelor legate de mediu ¿i dezvoltare în politicile, strategiile ¿i planurile economice sectoriale ¿i de mediu, stabilite la nivel na¡ional;

− întårirea structurilor institu¡ionale, în scopul de a permite integrarea problemelor legate de mediu ¿i dezvoltare la toate nivelele procesului decizional;

− stabilirea mecanismelor necesare sau întårirea celor existente, pentru a facilita participarea persoanelor particulare, grupelor ¿i organismelor interesate în procesul decizional la toate nivelele;

− formularea de proceduri la nivel na¡ional pentru integrarea problemelor de

31

mediu ¿i dezvoltare în cadrul procesului decizional. Activitå¡ile necesare sunt:

− îmbunåtå¡irea procesului decizional; − ameliorarea sistemelor de planificare ¿i gestiune; − crearea unei baze de date ¿i informa¡ii (legate de mediu ¿i dezvoltare); − adoptarea unei strategii na¡ionale de dezvoltare durabilå.

A2. Principiul exercitårii de cåtre stat a dreptului suveran de a

exploata resursele sale naturale (în a¿a fel încât så nu aducå prejudicii altor

state). ¥n conformitate cu Carta ONU ¿i principiile dreptului interna¡ional (Rezolu¡ia 2200/XXI/16.12.1966), statele au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse din teritoriul na¡ional în func¡ie de politica proprie privind mediul înconjuråtor ¿i au datoria de a asigura ca activitå¡ile exercitate în limitele jurisdic¡iei lor sau sub controlul lor, så nu provoace daune mediului înconjuråtor

in alte state. d

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. I -Principii ¿i dispozi¡ii generale, Art. 2 ¥n sensul prezentei legi se definesc: Resursele naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umanå: resursele neregenerabile - minerale ¿i combustibili fosili, regenerabile - apå, aer, sol, florå, faunå sålbaticå ¿i permanente - energia solarå, eolianå, geotermalå ¿i a valurilor.

CONSTITUºIE - Titlul IV- Economia ¿i finan¡ele publice, Art. 134 - Economia Statul trebuie så asigure: exploatarea resurselor naturale în concordan¡å cu interesul na¡ional.

A3. Principiul prioritå¡ii sånåtå¡ii ¿i bunåstårii popula¡iei (în

compara¡ie cu alte scopuri de folosire a resurselor naturale ale mediului

înconjuråtor). Potrivit Constitu¡iei României, statul garanteazå dreptul cetå¡eanului de a se bucura de sånåtate fizicå ¿i mentalå. El este strâns legat de dreptul la via¡å ca drept fundamental al omului ¿i cetå¡eanului.

CONSTITUºIE , Art. 33 − Dreptul la ocrotirea sånåtå¡ii este garantat; − Statul este obligat så ia måsuri pentru asigurarea igienei ¿i a sånåtå¡ii publice; − Organizarea asisten¡ei medicale, precum ¿i alte måsuri de protec¡ie a sånåtå¡ii fizice ¿i mentale a persoanei, se stabilesc potrivit legii.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. III - Protec¡ia resurselor naturale ¿i

conservarea biodiversitå¡ii, Art. 34

32

Autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului, cu consultarea autoritå¡ilor centrale de specialitate care gestioneazå resursele naturale, elaboreazå pe baza prezentei legi, reglementåri tehnice, privind måsurile de protec¡ie a ecosistemelor, de conservare a biodiversitå¡ii, de gospodårire durabilå a resurselor naturale ¿i pentru asigurarea sånåtå¡ii umane... AGENDA 21 - Cap. 6. - Protec¡ia ¿i promovarea sånåtå¡ii 6.1. Sånåtåtea ¿i dezvoltarea sunt strâns legate. O dezvoltare insuficientå duce la såråcie, iar o dezvoltare inadecvatå antreneazå un consum excesiv. Corelatå cu expansiunea popula¡iei mondiale aceasta ar putea duce la grave probleme de igienå a mediului înconjuråtor, mai cu seamå în ¡årile în curs de dezvoltare. 6.2 . Domeniul de activitate se define¿te foarte precis:

− satisfacerea nevoilor în materie de cerin¡e primare de sånåtate, în particular în zonele rurale; (sånåtatea depinde, în ultimå analizå, de capacitatea de a administra în mod satisfåcåtor interac¡iunea între cadrul vie¡ii ¿i mediul spiritual, biologic, economic ¿i social. Nu existå dezvoltare viabilå fårå o popula¡ie sånåtoaså).

− lupta contra maladiilor transmisibile; − protejarea grupurilor vulnerabile; − sånåtatea popula¡iei urbane; − reducerea riscurilor pentru sånåtate datorate poluårii ¿i amenin¡årilor

ecologice. ¥n asigurarea condi¡iilor igienice de via¡å ¿i muncå, a unui înalt grad de salubritate a localitå¡ilor ¿i locuin¡elor, în prevenirea ¿i combaterea poluårii mediului înconjuråtor, un rol deosebit revine respectårii normelor de igienå.

LEGEA Nr. 3/1978 - Privind asigurarea sånåtå¡ii popula¡iei Normele de igienå stabilesc condi¡iile de asigurare a calitå¡ii apei, aerului, solului, de igienå la locul de muncå ¿i în unitå¡ile de folosin¡å publicå, de protec¡ie sanitarå a alimentelor, surselor ¿i instala¡iilor de alimentare cu apå potabilå, de limitare a contaminårii radioactive, de salubrizare a locuin¡elor, unitå¡ilor economice, mijloacelor de transport în comun, de îndepårtare ¿i neutralizare a apelor uzate ¿i a reziduurilor solide.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. IV - Atribu¡ii ¿i råspunderi, Art. 70 Ministerul Sånåtå¡ii are urmåtoarele atribu¡ii ¿i råspunderi:

a) supravegheazå evolu¡ia stårii de sånåtate a popula¡iei în raport cu calitatea mediului;

b) controleazå calitatea apei ¿i a produselor alimentare; c) elaboreazå, în colaborare cu autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului

norme de igiena mediului ¿i controleazå respectarea acestora;

33

d) raporteazå periodic despre influen¡a mediului asupra sånåtå¡ii popula¡iei ¿i Rapoartele se publicå anual; e) colaboreazå cu autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului în stabilirea ¿i

aplicarea måsurilor privind ameliorarea calitå¡ii vie¡ii.

A4. Principiul apårårii factorilor naturali ai mediului (prin folosirea

ra¡ionalå a resurselor). Omul dispune de mijloace pentru a interveni asupra naturii prin exploatarea bogå¡iilor naturale ale solului ¿i subsolului. Sub aspectul påstrårii echilibrului ecologic, o mare importan¡å o prezintå modul în care se folosesc resursele naturale.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. III - Protec¡ia solului, subsolului ¿i

ecosistemelor terestre, Art. 53 Persoanele fizice ¿i juridice care prospecteazå sau exploateazå resursele subsolului au urmåtoarele obliga¡ii:

a) så cearå acord ¿i/sau autoriza¡ie de mediu potrivit legii ¿i så respecte prevederile acestora;

b) så refacå terenurile afectate, aducându-le la parametrii productivi ¿i ecologici naturali, sau la un nou ecosistem func¡ional, în conformitate cu prevederile ¿i termenele din acord ¿i/sau autoriza¡ie, garantând mijloacele financiare pentru aceasta ¿i monitorizând zona;

c) så anun¡e autoritå¡ile pentru protec¡ia mediului sau competente potrivit legii, despre orice situa¡ii accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru ¿i så ac¡ioneze pentru refacerea acestuia.

Utilizarea naturii, în care aceasta este tratatå ca un mijloc de satisfacere a

tuturor nevoilor fundamentale ale oamenilor, reprezintå unul din elementele fundamentale ale raportului societate-naturå.

AGENDA 21 - Cap. 4 - Modificarea modelelor de consum ACTIVITÅºI:

Reducerea cantitå¡ii de energie ¿i de materiale utilizate pentru produc¡ia de bunuri ¿i servicii poate contribui la atenuarea presiunilor exercitate asupra mediului, mårind productivitatea economicå ¿i industrialå ¿i întårind capacitatea concuren¡ialå. Guvernele, în cooperare cu întreprinderile industriale, vor trebui: − så-¿i intensifice eforturile pentru utilizarea ra¡ionalå ¿i rentabilå din punct de vedere ecologic a resurselor ¿i energiei; − så încurajeze difuzarea de tehnologii ecologice ra¡ionale; − så promoveze cercetarea ¿i dezvoltarea în domeniul ecotehnologiilor; − så încurajeze utilizarea ecologicå ra¡ionalå a surselor de energie noi ¿i regenerabile; − så încurajeze utilizarea ecologicå viabilå ¿i durabilå a resurselor naturale

34

regenerabile.

A5. Principiul participårii popula¡iei la protec¡ia ¿i ameliorarea

mediului înconjuråtor. Acest principiu presupune: 1. Dreptul individului, separat sau cuprins în diferite grupåri sociale, de a fi informat în legåturå cu proiectele ¿i programele ce vizeazå rela¡ia sa cu mediul înconjuråtor. El trebuie så aibå o educa¡ie în acest sens care så-i permitå a fi apt så-¿i procure cele mai bune informa¡ii. 2. Participarea cetå¡enilor la elaborarea deciziilor ce pot avea o influen¡å asupra mediului.

AGENDA 21 - Cap. 36 - Promovarea educa¡iei, a con¿tientizårii publice ¿i a

învå¡åmântului Educa¡ia, promovarea con¿tientizårii publice ¿i învå¡åmântul continuu sunt elemente regåsite în toate domeniile agendei 21. Domeniile de ac¡iune ale programului în aceastå direc¡ie sunt:

− reorientarea educa¡iei cåtre dezvoltarea durabilå; − o mai bunå promovare a con¿tientizårii publice; − promovarea învå¡åmântului.

Este necesar ca: Autoritå¡ile competente så supravegheze ca fiecare ¿coalå så

beneficieze de un ajutor pentru finalizarea planurilor de lucru, cu accent pe activitatea ecologicå;

Autoritå¡ile responsabile cu învå¡åmântul så promoveze metode eficiente de predare, punând la punct metode noi, adaptate diferitelor medii de învå¡åmânt;

¥n urmåtorii cinci ani va trebui întårit schimbul de informa¡ii ameliorând tehnicile ¿i mijloacele de ac¡iune necesare pentru a promova înva¡åmântul ¿i con¿tientizarea cetå¡enilor în domeniul mediului ¿i dezvoltårii.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. IV - Atribu¡ii ¿i råspunderi, Art. 72 Ministerul ¥nvå¡åmântului asigurå adaptarea planurilor ¿i programelor de învå¡åmânt la toate nivelurile, în scopul însu¿irii no¡iunilor ¿i principiilor de ecologie ¿i de protec¡ia mediului pentru con¿tientizarea, instruirea ¿i formarea în acest domeniu.

3. Dreptul individului de a se adresa organelor executive ¿i judecåtore¿ti, ori de câte ori se considerå lezat, ca urmare a degradårii ¿i poluårii mediului înconjuråtor.

A6. Principiul interzicerii poluårii. ¥n trecut, de¿eurile nu se produceau în cantitå¡i mari, ele putând fi evacuate direct în APÅ, pe SOL ¿i în AER, fiind

35

neutralizate datoritå marilor posibilitå¡i de integrare în ciclurile de transformare naturalå ale mediului. Ca urmare, aceste de¿euri erau nepericuloase pentru om. Evitarea poluårii trebuie så porneascå de la surså, ac¡ionând direct în procesul de apari¡ie a de¿eurilor. Aceasta presupune aplicarea unor procedee de fabrica¡ie care så nu genereze evacuåri de poluan¡i, sau care så le reducå la minim. Este necesar så se prevadå obligativitatea realizårii studiilor de impact ecologic pentru fundamentarea deciziilor privind amplasarea ¿i dimensionarea unor activitå¡i economico-sociale.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. II - Reglementarea activitå¡ilor

economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art. 8 Autoritå¡ile pentru protec¡ia mediului emit acorduri ¿i autoriza¡ii de mediu.... Cererea de acord de mediu este obligatorie pentru investi¡ii noi, modificarea celor existente ¿i pentru activitå¡ile prevåzute în anexa la prezenta lege. Cererea de autorizare este obligatorie la punerea în func¡iune a obiectivelor noi care au acord de mediu, precum ¿i pentru activitå¡ile existente...


economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art. 9 Acordul sau autoriza¡ia de mediu nu se emit în cazul în care nici o variantå de proiect sau de program pentru conformare nu prevåd eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele ¿i reglementårile în vigoare.

DECLARAºIA DE LA RIO - Principiul 17 Un studiu de impact asupra mediului înconjuråtor reprezintå un instrument na¡ional; el trebuie så fie întreprins în cazul activitå¡ilor care riscå så aibå efecte nocive importante asupra mediului înconjuråtor, depinzând de decizia unei autoritå¡i na¡ionale competente.

Carta drepturilor ¿i îndatoririlor economice ale Statelor (Rezolu¡ia 3281(XXIX) din 12.12.1974, a Adunårii Generale ONU) al cårei scop fundamental îl constituie promovarea instaurårii unei noi ordini economice interna¡ionale, a prevåzut cå ocrotirea, conservarea ¿i ameliorarea mediului înconjuråtor pentru genera¡iile prezente ¿i viitoare constituie responsabilitatea tuturor statelor. ¥nfåptuirea måsurilor necesare în lupta împotriva poluårii este de naturå så asigure condi¡ii elementare pentru realizarea unor drepturi fundamentale ale omului: dreptul la un mediu înconjuråtor sånåtos (drept de solidaritate).

36

A7. Principiul "Poluatorul plåte¿te". ¥n aplicarea acestui principiu, existå unele dificultå¡i legate de råspunsul la întrebarea cine plåte¿te:

− întreprinderea care polueazå; − consumatorul din aval sau − furnizorul din amonte.

Obiectul plå¡ii este: − o despågubire; − o depoluare; − o modificare tehnologicå.

¥n principal, dreptul interna¡ional privat al reparti¡iei analizeazå aceste probleme din douå puncte de vedere:

− al determinårii jurisdic¡iei competente; − al legii aplicabile.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. V - Sanc¡iuni, Art. 81 ¥ncålcarea prevederilor prezentei legi atrage råspunderea civilå, contraven¡ionalå, sau penalå, dupå caz.

Neefectuarea la timp a cheltuielilor pentru protec¡ia mediului atrage

dupå sine pagube mai mari, care trebuie acoperite fårå a mai vorbi de pierderea de profit. Se pune întrebarea dacå aceste cheltuieli pentru protec¡ia mediului sunt:

− productive sau − neproductive.

Cu alte cuvinte, se pune problema dacå aceste cheltuieli consumå doar venit na¡ional sau determinå ¿i producerea lui. Potrivit estimårilor efectuate de Banca Mondialå, cuantumul investi¡iilor necesare punerii sub control a fenomenelor de poluare din România ar putea så ajungå la suma de 100 de milioane dolari pe an. Aceasta reprezintå între 5-20 % din volumul total al investi¡iilor necesare modernizårii ¿i restructurårii industriei sau 0,4 % din produsul industrial brut (PIB).

B. PE PLAN EXTERN

B1. Principiul sic utere tuo. Acest principiu reprezintå obliga¡ia statelor de a se asigura cå activitå¡ile exercitate în limitele jurisdic¡iei lor na¡ionale nu cauzezå daune mediului altor state.

37

¥n Capitolul 3 al Actului final de la Helsinki din 1975, care se referå la mediul înconjuråtor, se subliniazå cå fiecare din statele participante, în acord cu principiile de drept interna¡ional, trebuie, într-un spirit de cooperare, så se asigure cå activitå¡ile desfå¿urate pe teritoriul lor nu cauzeazå degradarea mediului înconjuråtor într-un alt stat sau în regiuni situate dincolo de limitele jurisdic¡iei lor na¡ionale.

DECLARAºIA DE LA RIO - Principiul 18 Statele vor trebui så anun¡e cu promptitudine orice dezastre naturale sau ståri de urgen¡å, care au poten¡ialul de a produce efecte dåunåtoare asupra mediului înconjuråtor al altor state. Comunitatea Interna¡ionalå va trebui så facå tot posibilul pentru a ajuta ¡årile sinistrate.

DECLARAºIA DE LA RIO - Principiul 19 Statele vor trebui så le previnå cu suficient timp înainte pe cele susceptibile de a fi afectate ¿i så le comunice toate informa¡iile pertinente asupra activitå¡ilor care au efect transfrontierå nociv asupra mediului înconjuråtor, stabilind cu aceste state consulta¡ii bazate pe încredere.

B2. Principiul informårii ¿i cooperårii între state. Statele au datoria de

a se informa în situa¡ii critice.

CONSTITUºIE - Dreptul intena¡ional ¿i dreptul intern, Art. 11 − Statul român se obligå så îndeplineascå întocmai ¿i cu bunå credin¡å obliga¡iile ce-i revin din tratatele la care este parte; − Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. DECLATAºIA DE LA STOCKHOLM - Principiul 24 Chestiunile interna¡ionale, raportându-se la protec¡ia ¿i ameliorarea mediului, ar trebui så fie abordate într-un spirit de cooperare de cåtre toate ¡årile, mari sau mici, în aceea¿i måsurå. Aceastå cooperare trebuie så fie realizatå:

− printr-un sistem de acorduri multilaterale sau bilaterale, ori prin alte mijloace adecvate ¿i indispensabile, pentru a limita în mod eficace, a preveni, a reduce ¿i a elimina atingerile aduse mediului, rezultate din activitå¡ile exercitate în toate domeniile;

− din respectul suveranitå¡ii ¿i intereselor tuturor statelor.

B3. Principiul bunei vecinåtå¡i. Vecinåtatea poate constitui, atât un factor negativ, de eroziune, pentru rela¡iile interna¡ionale ¿i pentru drept, cât ¿i un factor pozitiv (securitatea ¿i pacea interna¡ionalå, depind încå în mare måsurå de raporturile stabilite între statele vecine).

38

Consiliul Europei a dat douå rezolu¡ii extrem de importante asupra protec¡iei mediului înconjuråtor:

− Cordonarea eforturilor care privesc amenajarea teritoriului împotriva poluårii aerului;

− Problemele de frontierå ale poluåri. Prima, cuprinde principii pentru determinarea coordonatå a obiectivelor amenajårii teritoriului; cea de-a doua, impune organelor competente na¡ionale så se informeze reciproc ¿i în timp util asupra fiecårui proiect susceptibil a polua aerul statului vecin. Ambele au scopul de a proteja regiunile de frontierå împotriva poluårii. O idee fundamentalå, rezultatå din situa¡ia de vecinåtate ¿i din interven¡ia în atmosferå, aratå cå un stat poate întreprinde ac¡iuni pe propriul såu teritoriu, ac¡iuni care ar putea afecta mediul statului vecin, dacå dintr-un studiu comparativ rezultå avantaje clare ¿i considerabile ¿i inconveniente minime ¿i previzibile, cu condi¡ia ca asemenea ac¡iuni så fie de naturå så amelioreze condi¡iile de via¡å ale popula¡iei. O astfel de permisiune se încadreazå în ideea de toleran¡å care trebuie så existe între vecini atunci când efectele negative sunt nesemnificative în raport cu avantajele considerabile pentru propria popula¡ie.

CONSTITUºIE - Rela¡ii interna¡ionale, Art. 10 România intre¡ine ¿i dezvoltå rela¡ii pa¿nice cu toate statele ¿i, în acest cadru, rela¡ii de bunå vecinåtate, întemeiate pe principiile ¿i pe celelalte norme generale admise, ale dreptului interna¡ional.

B4. Principiul informårii ¿i consultårii. ¥n domeniul protec¡iei mediului

înconjuråtor, acest principiu este considerat ca având valoarea unei recomandåri. Informarea ¿i consultarea interguvernamentalå sunt considerate ca un mecanism de implementare a principiului nediscriminårii, asigurând, atât oportunitatea cunoa¿terii activitå¡ii proiectate în statul care polueazå, cât ¿i cea a transmiterii din timp a tuturor datelor ¿i informa¡iilor relevante ¿i disponibile, statelor ce riscå a fi poluate.

PLANUL DE ACºIUNE AL CONFERINºEI DE LA STOCKHOLM (1972) Statele sunt invitate så procedeze la un schimb de informa¡ii sau consultåri bilaterale ori regionale, de fiecare datå când condi¡iile mediului unei ¡åri, sau anumite activitå¡i ale acesteia pot avea efecte pågubitoare în una sau mai multe ¡åri .

39

B5. Principiul protejårii patrimoniului comun. Prin patrimoniu comun se în¡eleg pe de o parte:

− bunurile ¿i − resursele na¡ionale care prezintå o importan¡å deosebitå pe plan

mondial sub raport: − ¿tiin¡ific, − estetic, − conservativ,

iar pe de altå parte: − zona (în dreptul maritim), − spa¡iul extraatmosferic ¿i corpurile cere¿ti (în dreptul spa¡ial),

aflate dincolo de limitele jurisdic¡iei na¡ionale. Patrimoniul reclamå måsuri specifice de protec¡ie, conservare ¿i utilizare în interesul întregii comunitå¡i interna¡ionale.

B6. Principiul prevenirii. Pentru a realiza eficien¡a func¡iei preventive a dreptului interna¡ional în domeniul mediului înconjuråtor este necesarå elaborarea unor reglementåri juridice, constând în conven¡ii interna¡ionale ¿i regionale cu caracter preventiv.

B7. Principiul interzicerii poluårii. ¥n practica interna¡ionalå nu s-a ajuns la formarea unei reguli integrate în acest domeniu.

B8. Principiul nediscriminårii. Acest principiu se bazeazå pe asimilarea pagubelor sau prejudiciilor provocate pe teritoriul altor state contractante, cu cele ce se produc sau se vor produce în ¡ara în care sursele poluante au fost localizate. Orice persoanå afectatå, sau care poate fi afectatå de o pagubå materialå, are dreptul så ridice în fa¡a unui organ administrativ sau judiciar problema permisibilitå¡ii unor activitå¡i cu consecin¡e periculoase pentru mediu. Principiul nediscriminårii poate fi folosit în domeniul poluårii transfrontiere pentru a justifica principiul poluatorul plåte¿te, dupå ce fenomenul de poluare a avut loc; respectiv, victimelor poluårii li se acordå un tratament egal cu cel primit de persoanele afectate de un fenomen similar în ¡ara de origine a poluårii.

B9. Principiul "Poluatorul plåte¿te". Declara¡ia Consiliului Europei din anul 1968, privind lupta împotriva poluårii aerului, afirmå cå, pentru prevenirea sau reducerea poluårii, costurile trebuie så cadå în sarcina autorului. Actualmente, în baza principiului aplicat tuturor tipurilor de poluare, cel care ploueazå mediul este obligat så plåteascå nu numai taxe sau amenzi, ci acesta este råspunzåtor ¿i obligat så plåteascå inclusiv compensa¡ii pentru prejudiciul adus.

40

2 CONSERVAREA, DEZVOLTAREA ªI PROTECºIA

COMPONENTELOR NATURALE ALE MEDIULUI

¥NCONJURÅTOR

2.1. RAPORTURILE JURIDICE PRIVIND CONSERVAREA ªI

PROTECºIA COMPONENTELOR ABIOTICE ALE MEDIULUI

¥NCONJURÅTOR: ATMOSFERA, APA, SOLUL, SUBSOLUL

2.1.1. POLUAREA ATMOSFEREI

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap.I - Principii ¿i dispozi¡ii generale, Art. 2 ¥n sensul prezentei legi se definesc: ATMOSFERA - masa de aer care înconjoarå suprafa¡a terestrå, incluzând ¿i stratul de ozon;

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap.III - Protec¡ia resurselor

naturale ¿i conservarea biodiversitå¡ii, Art. 40 Prin protec¡ia atmosferei se urmåre¿te prevenirea, limitarea deteriorårii ¿i ameliorarea calitå¡ii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sånåtå¡ii umane ¿i a bunurilor materiale.

Poluarea atmosfericå - reprezintå, în accep¡iunea Primei Conferin¡e

general europene, introducerea în atmosferå de cåtre om, direct sau indirect, de substan¡e sau energie, care au o ac¡iune nocivå, de naturå så punå în pericol sånåtatea omului, så dåuneze resurselor biologice ¿i ecosistemelor, så deterioreze bunurile materiale ¿i så aducå atingere sau så pågubeascå valorile de agrement ¿i alte utilizåri legitime ale mediului înconjuråtor.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap.I - Principii ¿i dispozi¡ii generale, Art. 2

¥n sensul prezentei legi se definesc: emisii - poluan¡i evacua¡i în mediu, precum ¿i zgomote, vibra¡ii, radia¡ii electromagnetice ¿i ionizante, care se manifestå ¿i se måsoarå la locul de plecare din surså;

41

Poluan¡ii din atmosferå se împart în douå mari grupe: − poluan¡i primari - emi¿i direct de surse identificate sau

identificabile; − poluan¡i secundari - produ¿i în aer prin intersec¡ia a doi sau

mai mul¡i poluan¡i sau prin reac¡ia cu anumi¡i constituen¡i ai aerului.

AGENDA 21 - Cap. 9 - Protec¡ia atmosferei 9.1 Protec¡ia atmosferei este o ac¡iune complexå cu caracter multidimensional, asociind diverse sectoare ale activitå¡ii economice. Op¡iunile ¿i måsurile descrise în prezentul capitolul sunt recomandate pentru examinare, iar dacå este necesar ¿i pentru aplicare de cåtre guverne ¿i alte organisme, în cadrul eforturilor avute în vedere pentru protec¡ia atmosferei. 9.5 Acest capitol cuprinde urmåtoarele patru domenii de activitate:

− Abordarea incertitudinilor în scopul ameliorårii bazei ¿tiin¡ifice necesare luårii deciziilor pentru:

− promovarea dezvoltårii durabile; − dezvoltarea eficien¡ei energetice ¿i a consumului de energie; − transporturi; − dezvoltarea industrialå.

− Dezvoltarea resurselor terestre ¿i marine ¿i a utilizårii terenurilor; − Prevenirea deprecierii stratului de ozon al atmosferei; − Poluarea atmosfericå transfrontierå.


conservarea biodiversitå¡ii, Art. 41 Autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului promoveazå politicile regionale ¿i globale, fundamentând principiile ¿i ac¡iunile specifice, atât la nivel na¡ional, cât ¿i local, privind protec¡ia atmosferei. Politica na¡ionalå de protec¡ie a atmosferei constå în principal din urmåtoarele:

a) introducerea de tehnici ¿i tehnologii adecvate pentru re¡inerea poluan¡ilor la surså;

b) gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluan¡i pânå la realizarea celor mai scåzute niveluri ¿i care så nu depå¿eascå capacitatea de regenerare a atmosferei;

c) gestionarea resursei de aer, în sensul asigurårii calitå¡ii corespunzåtoare securitå¡ii sånåtå¡ii umane;

d) modernizarea ¿i perfec¡ionarea sistemului na¡ional de monitorizare integratå a calitå¡ii aerului.

Pe lângå consecin¡ele nefaste de ordin economic ¿i social pe care le produce poluarea atmosferei, cum ar fi distrugerea progresivå a stratului de ozon ¿i ploile acide, aceasta constituie în prezent un flagel pentru via¡a omului.

42


conservarea biodiversitå¡ii, Art. 46 Persoanele fizice ¿i juridice au urmåtoarele obliga¡ii în domeniu:

så respecte reglementårile privind protec¡ia atmosferei, adoptând måsuri tehnologice adecvate de re¡inere ¿i neutralizare a poluan¡ilor atmosferici; så doteze instala¡iile tehnologice ¿i sursele de poluare cu sisteme de måsurå, så asigure personal calificat ¿i corecta func¡ionare a acestora ¿i så furnizeze la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autoritå¡ilor pentru protec¡ia mediului datele necesare; så îmbunåtå¡eascå performan¡ele tehnologice în scopul reducerii emisiilor ¿i så nu punå în exploatare instala¡iile prin care se depå¿esc limitele maxime admise; så asigure, la cererea autoritå¡ilor pentru protec¡ia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activitå¡ii generatoare de poluare; så asigure måsuri ¿i dotåri speciale pentru izolarea ¿i protec¡ia fonicå a surselor generatoare de zgomot ¿i vibra¡ii, så verifice eficien¡a acestora ¿i så punå în exploatare numai pe cele ce nu depå¿esc pragul fonic admis.

2.1.2. POLUAREA APEI

Ca resurså naturalå esen¡ialå desfå¿urårii tuturor proceselor biologice din naturå, APA prezintå o importan¡å deosebitå pentru existen¡a vie¡ii ¿i înfåptuirea tuturor activitå¡ilor umane.


conservarea biodiversitå¡ii, Art. 35 Protec¡ia apelor de suprafa¡å ¿i subterane ¿i a ecosistemelor acvatice are ca obiect men¡inerea ¿i ameliorarea calitå¡ii ¿i productivitå¡ii naturale ale acestora, în scopul evitårii unor efecte negative asupra mediului, sånåtå¡ii umane ¿i a bunurilor materiale.

¥n literatura juridicå au fost propuse mai multe criterii de clasificare a apelor.

− Din punct de vedere al administrårii lor: − ape interna¡ionale; − ape teritoriale (maritime interioare); − ape na¡ionale (fluvii, râuri, canale, lacuri).

− Dupå a¿ezarea lor: − ape de suprafa¡å; − ape subterane.

− Dupå destina¡ia lor economicå: − apa ca obiect de consum individual; − ape de folosin¡å generalå (satisfacerea cerin¡elor); − apa ca obiect al muncii; − apa destinatå agriculturii (pentru iriga¡ii);

43

− apa cu destina¡ie specialå (naviga¡ie, producere de energie electricå), apa ca mijloc de produc¡ie. ¥n general, apele au mai multe destina¡ii în acela¿i timp. Poluarea apei - reprezintå, în accep¡iunea Conven¡iei Interna¡ionale privind situa¡ia apelor din Europa (Geneva 1961), modificarea directå sau indirectå a compozi¡iei sau stårii apelor unei surse oarecare, ca urmare a activitå¡ii omului, în a¿a måsurå încât ele devin mai pu¡in adecvate tuturor sau numai unora din utilizårile pe care le pot cåpåta în stare naturalå.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. II - Protec¡ia resurselor naturale ¿i

conservarea biodiversitå¡ii, Art. 39 Persoanele fizice ¿i juridice au urmåtoarele obliga¡ii: så cearå acord ¿i/sau autoriza¡ie de mediu pentru activitå¡ile prevåzute în anexa la prezenta lege. Sunt exceptate de la autorizare pu¡urile forate la adâncimi pânå la 50 m pentru satisfacerea cerin¡elor gospodåriilor individuale; så respecte standardele ¿i emisiile de calitate a apelor, prevederile din acord ¿i autoriza¡ie ¿i så punå la dispozi¡ia laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apå pentru analizå; så nu arunce ¿i så nu depoziteze pe maluri, în albiile rîurilor ¿i în zonele umede, de¿euri de orice fel ¿i så nu introducå în acestea explozibile, tensiune electricå, narcotice sau alte substan¡e periculoase;..... så se doteze în cazul de¡inerii de nave, paltforme plutitoare sau foraje marine cu instala¡ii de stocare sau tratare a de¿eurilor, instala¡ii de epurare a apelor uzate ¿i racorduri de descårcare a acestora în instala¡ii de mal sau plutitoare; så amenajeze porturile cu instala¡ii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a de¿eurilor petroliere, menajere sau de altå naturå stocate pe navele fluviale ¿i maritime ¿i så constituie echipe de interven¡ie în caz de poluare accidentalå a apelor ¿i a zonelor de coastå; så nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale ¿i så nu arunce de pe acestea nici un fel de de¿euri.

Problema apei este complicatå grav de douå cauze:

− Lipsa completå sau insuficien¡a lucrårilor care så facå posibilå folosirea în scopuri sociale ¿i economice a întregului stoc de apå utilizabil al fluviilor, râurilor, lacurilor ¿i apelor subterane, permi¡ând aducerea apei:

− la locul; − în cantitatea; − la timpul necesar.

- Poluarea crescândå a apelor, atât a celor interioare, cât ¿i a celor maritime ¿i oceanice.

AGENDA 21 - Cap. 18 - Protec¡ia calitå¡ii ¿i alimentårii cu resurse de apå

44

dulce: Aplicarea abordårii integrate în dezvoltarea, managementul ¿i utilizarea

resurselor de apå. Resursele de apå dulce constituie un element esen¡ial al hidrosferei planetei ¿i al tuturor ecosistemelor terestre. Mediul apei dulci este caracterizat prin ciclul såu hidrologic, eviden¡iat în special prin viiturile ¿i secetele care s-au intensificat, generând consecin¡e din ce în ce mai brutale în anumite regiuni. Schimbårile climatului mondial ¿i poluarea atmosfericå vor putea avea de asemenea o influen¡å asupra resurselor de apå dulce, asupra disponibilitå¡ii lor ¿i, prin efectul cre¿terii nivelului mårii, så amenin¡e plajele ¿i terenurile joase de coastå, micile ecosisteme insulare. Raritatea generalizatå a resurselor de apå dulce, distrugerea lor progresivå ¿i poluarea lor crescândå constatatå în multe regiuni din lume, påtrunderea gradualå a activitå¡ilor incompatibile, necesitå o integrare a planificårii ¿i managementului resurselor de apå. Aceastå opera¡ie trebuie så acopere toate întinderile de apå de suprafa¡å ¿i subterane, ¡inând cont în acela¿i timp de aspectele cantitative ¿i calitative. Este necesar så se recunoascå dimensiunea multisectorialå a punerii în valoare a resurselor de apå în contextul dezvoltårii socio-economice, al utilizårilor multiple ale apei, cum ar fi:

− aprovizionare/epuizare; − agriculturå; − industrie; − urbanizare; − hidroelectricitate; − pisciculturå în apå dulce; − transport; − activitå¡i recreative; − gestiunea terenurilor mlå¿tinoase.

Planurile ra¡ionale de punere în valoare a apelor de suprafa¡å, a apelor subterane ¿i a altor surse posibile, trebuie så se bazeze în acela¿i timp pe måsuri de protec¡ie a apelor ¿i de limitare maximå a risipei. Trebuie acordatå prioritate måsurilor destinate prevenirii ¿i luptei împotriva inunda¡iilor, concomitent cu un control al aluviunilor. Domenii de activitate (pentru "sectorul apei dulci"):

− Punerea în valoare ¿i gestiunea integratå a resurselor de apå; − Bilan¡ul resurselor hidrice; − Protec¡ia resurselor de apå, a calitå¡ii apelor ¿i a ecosistemelor acvatice; − Alimentarea cu apå potabilå ¿i aplicarea måsurilor necesare men¡inerii

calitå¡ii acesteia impuså prin standardele de sånåtate; − Apa ¿i urbanizarea durabilå; − Apa, produc¡ia animalierå ¿i dezvoltarea ruralå durabilå; − Impactul schimbårilor climatice asupra resurselor de apå.

AGENDA 21 - Cap.17 - Protec¡ia oceanelor, a tuturor mårilor, cuprinzând

45

mårile inchise, zonele de coastå ¿i protec¡ia, utilizarea ra¡ionalå ¿i punerea in

valoare a resurselor lor biologice Mediul marin, cuprinzând oceanele ¿i toate mårile ¿i zonele de coastå

adiacente, formeazå un tot ¿i constituie un element esen¡ial al sistemului care permite via¡a pe Påmânt. Acesta este un capital care oferå posibilitå¡i de dezvoltare durabilå.

Dreptul interna¡ional, acela care se traduce prin dispozi¡iile Conven¡iei Na¡iunilor Unite men¡ionate în agenda 21, enun¡å drepturile ¿i obliga¡iile statelor ¿i constituie suportul interna¡ional pe care trebuie så se bazeze eforturile vizând protec¡ia ¿i punerea în valoare în mod durabil a mediului marin, a zonelor de coastå, ¿i a resurselor lor.

Aceasta implicå adoptarea de noi strategii de gestiune ¿i punere în valoare a mårilor ¿i oceanelor, a zonelor de coastå la nivel na¡ional, subregional, regional ¿i mondial, strategii care vor trebui integrate ¿i axate în acela¿i timp pe precau¡ie ¿i prevedere, dupå cum este prezentat în urmåtoarele domenii de activitate:

− Gestiunea integratå ¿i dezvoltarea durabilå a zonelor de coastå, inclusiv a zonelor supuse restric¡iilor economice;

− Protec¡ia mediului marin; − Exploatarea durabilå ¿i conservarea resurselor biologice marine în marea

liberå; − Expoatarea durabilå ¿i conservarea resurselor biologice marine aflate sub

jurisdic¡ie na¡ionalå; − Abordarea problemelor decisive insuficient cunoscute în domeniul

managementului mediului marin ¿i al schimbårilor climatice; − ¥ntårirea cooperårii interna¡ionale, incluzând coordonarea regionalå; − Dezvoltarea durabilå a micilor zone insulare.


conservarea biodiversitå¡ii, Art. 37 Controlul respectårii reglementårilor de protec¡ie a apelor ¿i a ecosistemelor

acvatice este organizat ¿i exercitat de cåtre autoritå¡ile de mediu, ape, sånåtate ¿i alte autoritå¡i, potrivit competen¡elor legale.

¥n vederea administrårii ¿i gospodåririi resurselor de apå, Ministerul Apelor, Pådurilor ¿i Protec¡iei Mediului are, printre altele, conform Hotårârii Guvernului nr. 792 din 17.12.1992, urmåtoarele atribu¡ii:

− Elaboreazå strategia organizårii la nivel na¡ional a gospodåririi apelor, în scopul satisfacerii cerin¡elor de apå ale popula¡iei ¿i agen¡ilor economici, asigurând folosirea ra¡ionalå a resurselor de apå, protec¡ia împotriva epuizårii ¿i poluårii acestora, precum ¿i apårarea terenurilor de efectele distructive ale apelor;

− Ac¡ioneazå pentru amenajarea complexå a bazinelor hidrografice, pentru valorificarea unor resurse de apå în concordan¡å cu dezvoltarea

46

economico-socialå a ¡årii, asigurând corelarea lucrårilor de alimentare cu apå, apårare împotriva efectelor distructive, hidroenergetice, de iriga¡ii, pisciculturå, naviga¡ie ¿i alte folosin¡e;

− Coordoneazå întocmirea planurilor ¿i schemelor cadru de amenajare a bazinelor hidrografice;

− Avizeazå ¿i autorizeazå lucrårile ce se executå sau sunt în exploatare pe apå sau în legåturå cu apele;

− Organizeazå întocmirea ¿i ¡inerea la zi a cadastrului general al apelor ¡årii ¿i a eviden¡ei drepturilor de folosire calitativå ¿i cantitativå a apelor;

− Stabile¿te organizarea activitå¡ii de hidrometeorologie ¿i a sistemului de informare, prognozå ¿i avertizare asupra fenomenelor hidro-meteorologice periculoase.

Hotårârea guvernului nr. 196/1991 Regia Autonomå "Apele Române" are ca scop aplicarea strategiei na¡ionale în domeniul gospodåririi apelor, cu excep¡ia apelor minerale, termominerale, de uz alimentar, destinate utilizårii fizico-terapeutice ¿i altor scopuri, ac¡ionând pentru cunoa¿terea resurselor de apå, folosirea ra¡ionalå, protec¡ia lor împotriva epuizårii ¿i degradårii, precum ¿i pentru prevenirea efectelor distructive ale apelor în condi¡ii de eficien¡å economicå ¿i de protec¡ie socialå.

2.1.3. POLUAREA SOLULUI ªI SUBSOLULUI

Una din componentele deosebit de importante ale biosferei este SOLUL. Ca suport ¿i mediu de via¡å pentru plantele superioare, solul, mai ales orizontul såu de humus, este unul din principalele elemente ce asigurå depozitarea substan¡ei vii a uscatului ¿i energia poten¡ialå bioticå primitå prin fotosintezå, ca ¿i cuprinderea celor mai importante elemente vitale (carbon, azot, calciu, fosfor, potasiu, sulf, etc). El este principalul mijloc de produc¡ie în agriculturå.


conservarea biodiversitå¡ii, Art. 47 Protec¡ia solului, subsolului ¿i a ecosistemelor terestre, prin måsuri adecvate de gospodårire, conservare, organizare ¿i amenajare a teritoriului este obligatorie pentru to¡i de¡inåtorii indiferent cu ce titlu.

Potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, protec¡ia ¿i ameliorarea solului se realizeazå prin lucråri de prevenire ¿i combatere a proceselor de degradare ¿i poluare a solului provocate de fenomenele naturale sau cauzate de activitå¡i economice ¿i sociale (art. 58/1).

47

AGENDA 21 - Cap. 10 - Concep¡ia integratå a planificårii ¿i gestiunii

solurilor Ca regulå generalå, terenurile sunt definite ca o entitate fizicå, atât timp cât se discutå despre topografia lor ¿i despre caracteristicile spa¡iale. Dupå un punct de vedere mai general, ele cuprind de asemenea urmåtoarele resurse naturale:

− soluri; − ape; − biotipurile care le sunt inerente. Aceste componente sunt organizate în ecosisteme care asigurå o varietate de

servicii esen¡iale pentru men¡inerea integritå¡ii sistemelor de între¡inere a vie¡ii ¿i capacitå¡ii productive a mediului înconjuråtor. Terenurile sunt utilizate în måsura în care se ¡ine seama de toate aspectele. Ele nu sunt extensibile, contrar resurselor naturale care pot varia în timp, func¡ie de condi¡iile de gestiune ¿i utilizare. Expansiunea nevoilor oamenilor ¿i a activitå¡ii lor economice exercitå o presiune crescåtoare asupra terenurilor, nåscând o concuren¡å ¿i conflicte care duc cåtre o utilizare neoptimå a acestora. Pentru a putea satisface în mod durabil aceste nevoi în viitor, este necesar ca încå din prezent så se elimine aceste conflicte ¿i så se progreseze cåtre o exploatare mai eficientå ¿i mai ra¡ionalå a terenurilor ¿i a resurselor naturale. Integrarea amenajårii teritoriului, a planificårii ¿i a gestiunii utilizårii solurilor este un mijloc eminamente practic de a atinge acest ¡el. Examenul complex al tuturor utilizårilor solurilor permite så atenueze conflictele, så se stabileascå echilibre mai rentabile ¿i så se lege dezvoltarea economicå ¿i socialå de protec¡ia ¿i asanarea mediului, ceea ce va contribui la atingerea obiectivelor unei dezvoltåri durabile. Spiritul acestei abordåri complexe î¿i gåse¿te expresia în coordonarea activitå¡ilor de planificare ¿i gestiune sectorialå ce intereseazå diferitele aspecte ale utilizårii solurilor ¿i terenurilor.

Legea prevede cå pentru realizarea coordonatå a lucrårilor de interes comun, potrivit nevoilor:

− agriculturii; − silviculturii; − gospodåririi apelor; − cåilor de comunica¡ie; − a¿ezårilor omene¿ti sau altor obiective economice ¿i sociale,

documenta¡iile tehnico-economice ¿i ecologice se elaboreazå în comun, de cåtre pår¡ile interesate.



48

Controlul asupra respectårii reglementårilor legale privind protec¡ia ¿i conservarea, ameliorarea ¿i folosirea judicioaså a solurilor, subsolului ¿i a ecosistemelor terestre, se organizeazå ¿i se exercitå de autoritå¡ile pentru protec¡ia mediului, precum ¿i, dupå caz, de alte autoritå¡i ale administra¡iei publice competente potrivit dispozi¡iilor legale.


conservarea biodiversitå¡ii, Art. 51 De¡inåtorii de terenuri cu orice titlu, în scopul asigurårii protec¡iei calitå¡ii solurilor, au urmåtoarele obliga¡ii:

a) så previnå pe baza reglementårilor în domeniu, deteriorarea calitå¡ii solurilor; b) så asigure la amplasarea, proiectarea, construirea ¿i punerea în func¡iune a

obiectivelor de orice fel, ca ¿i la schimbarea destina¡iei terenurilor, condi¡iile prevåzute în acord ¿i în autoriza¡ia de mediu;

c) så nu ardå miri¿tile, stuful, tufåri¿urile sau vegeta¡ia ierboaså fårå autoriza¡ie din partea autoritå¡ii competente pentru protec¡ia mediului.


conservarea biodiversitå¡ii , Art. 53 Persoanele fizice ¿i juridice, care prospecteazå sau exploateazå resursele subsolului au urmåtoarele obliga¡ii:

a) så cearå acord ¿i/sau autoriza¡ie de mediu potrivit legii ¿i så respecte prevederile acestora;

b) så refacå terenurile afectate, aducându-le la parametrii productivi ¿i ecologici naturali, sau la un nou sistem func¡ional, în conformitate cu prevederile ¿i termenele din acord ¿i/sau autoriza¡ie, garantând mijloace financiare pentru aceasta ¿i monitorizând zona;

c) så anun¡e autoritå¡ile pentru protec¡ia mediului sau competente potrivit legii, despre orice situa¡ii accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru ¿i så ac¡ioneze pentru refacerea acestuia.

2.2. RAPORTURILE JURIDICE PRIVIND CONSERVAREA ªI

PROTECºIA COMPONENTELOR BIOTICE ALE MEDIULUI

2.2.1. PROTECºIA PÅDURILOR

Cuprinzând mai pu¡in de un sfert din suprafa¡å totalå a ¡årii, pådurile ocupå un loc important în cadrul economiei na¡ionale. Ele servesc :

− la apårarea terenurilor agricole împotriva secetei, a surpårii ¿i alunecårilor;

− la ameliorarea ¿i refacerea calitå¡ilor naturale ale solului; − la purificarea aerului;

49

− în domeniul balneo-climateric; − la dezvoltarea a¿ezårilor omene¿ti; − la på¿unatul animalelor; − la vânåtoare; − la agrement; − în industria de prelucrare a lemnului, celulozei, industria chimicå,

transporturi, construc¡ii (ca materie primå); − la reglarea climei; − la crearea unui climat sånåtos ¿i estetic.

Prin terenuri destinate nevoilor de culturå, produc¡ie ori administrarea forestierå se în¡eleg:

− poienile ¿i golurile din interiorul pådurilor; − terenurile neproductive ¿i degradate sau orice alte terenuri destinate a

fi împådurite; − terenurile ocupate de diferite construc¡ii ¿i instala¡ii silvice, cinegetice,

piscicole sau de expoatare a pådurilor, pepinierele silvice, potecile forestiere, culoarele liniilor electrice sau telefonice care traverseaza pådurea ;

− terenuri destinate a deservi cu produsele lor gospodårirea vânatului ¿i cultivarea pe¿telui;

− grådinile dendrologice; − aluviunile ¿i albiile râurilor care mårginesc pådurile.

Pådurea reprezintå totalitatea terenurilor acoperite de arbori ¿i arbu¿ti, indiferent de specie, vârstå ¿i stadiul lor de dezvoltare biologic, unite în dezvoltarea lor, împreunå cu vegeta¡ia înso¡itoare, menitå så producå material lemnos sau så indeplineascå func¡ii de protec¡ie. Cea mai mare parte a fondului forestier apar¡ine domeniului public, scos din circuitul civil general. O micå parte din terenurile acoperite cu påduri se aflå în proprietatea privatå a persoanelor fizice. Aceste terenuri sunt supuse regimului de drept comun. ¥n raport cu func¡iile pe care le îndeplinesc, Codul silvic clasificå pådurile în urmåtoarele grupe func¡ionale:

− Påduri de produc¡ie ¿i protec¡ie, destinate så producå material lemnos pentru industria de prelucrare a lemnului ¿i alte nevoi ale economiei na¡ionale, precum ¿i pentru a îndeplini un rol de protec¡ie;

− Påduri cu func¡ii speciale de protec¡ie, care condi¡ioneazå påstrarea ¿i dezvoltarea unor obiective de interes economic, social sau ¿tiin¡ific. Legisla¡ia cu privire la protec¡ia fondului forestier cuprinde cel pu¡in patru aspecte esen¡iale:

− protec¡ia împotriva tåierilor ira¡ionale; − protec¡ia împotriva poluårii;

50

− protec¡ia împotriva bolilor ¿i dåunåtorilor; − protec¡ia fondului de vânåtoare ¿i a celui de pescuit din apele de

munte, inclusiv cele de acumulare.


conservarea biodiversitå¡ii, Art.52 De¡inåtorii cu orice titlu ai pådurilor, vegeta¡iei forestiere din afara fondului forestier ¿i paji¿tilor, au urmåtoarele obliga¡ii:

a) så men¡inå suprafa¡a pådurilor, a vegeta¡iei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepeni¿urilor ¿i a paji¿tilor existente, fiind interziså reducerea acestora, cu excep¡ia cazurilor prevåzute de lege;

b) så exploateze masa lemnoaså numai în limita posibilitå¡ilor pådurilor, stabilitå de amenajamentele silvice ¿i aprobatå prin lege;

c) så asigure respectarea regulilor silvice, de exploatare ¿i transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul men¡inerii biodiversitå¡ii pådurilor ¿i a echilibrului ecologic;

d) så respecte regimul silvic pentru împådurirea suprafe¡elor exploatate, stabilit de autoritatea centralå pentru silviculturå, în acord cu condi¡iile de dezvoltare durabilå a pådurilor, prevåzute de autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului;

e) så asigure aplicarea måsurilor speciale de conservare pentru pådurile cu func¡ii deosebite de protec¡ie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare ¿i eroziune, pe grohoti¿uri, stâncårii, la limita superioarå de altitudine a vegeta¡iei forestiere, precum ¿i pentru alte asemenea påduri;

f) så respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegeta¡iei lemnoase de pe på¿unile împådurite care îndeplinesc func¡ii de protec¡ie a solului ¿i resurselor de apå;

g) så exploateze resursele pådurii, fondul cinegetic ¿i piscicol, în limitele poten¡ialului de regenerare, potrivit prevederilor legale;

h) så sesizeze autoritå¡ile pentru protec¡ia mediului despre accidente sau activitå¡i care afecteazå ecosistemele terestre;

i) så sesizeze autoritå¡ile pentru protec¡ia mediului despre accidente sau activitå¡i care afecteazå ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

CODUL SILVIC - Art. 16 Produsele pådurii sunt:

− principale - materialele lemnoase ale pådurii rezultate din tåieri de regenerare, reprezentând material lemnos destinat exploatårii pentru nevoile economiei ¿i popula¡iei;

− secundare - produse lemnoase rezultate din efectuarea lucrårilor de îngrijire; − accidentale - produse lemnoase rezultate în urma producerii unor calamitå¡i

naturale, a rupturilor ¿i doborârilor de vânt, a defri¿årilor pentru trasarea liniilor electrice, drumurilor, culoarelor;

− accesorii - formate din rå¿inå, coajå de copaci, fructe de pådure, ciuperci. AGENDA 21 - Cap. 11 - Lupta împotriva defri¿årilor/despåduririi Obiectivele acestui domeniu de activitate sunt:

51

− ¥ntårirea institu¡iilor forestiere na¡ionale pentru a måri eficacitatea ¿i extinderea activitå¡ilor legate de gestiunea, conservarea ¿i dezvoltarea durabilå a pådurilor, pentru a asigura utilizarea ¿i produc¡ia durabilå a bunurilor ¿i serviciilor forestiere, atât în ¡årile dezvoltate, cât ¿i în cele în curs de dezvoltare. De acum pânå în anul 2000, se va cåuta så se întåreascå capacitå¡ile ¿i mijloacele institu¡iilor na¡ionale pentru a le permite så atingå cuno¿tiin¡ele necesare protec¡iei ¿i conservårii pådurilor, lårgind orizontul programelor ¿i activitå¡ilor de gestiune ¿i de punere în valoare a pådurilor;

− ¥ntårirea ¿i ameliorarea competen¡elor umane, tehnice ¿i profesionale, de asemenea a cuno¿tiin¡elor ¿i capacitå¡ilor necesare pentru elaborarea ¿i aplicarea eficientå în toate ¡årile, a politicilor, planurilor, programelor de cercetare ¿i a proiectelor de gestiune, de conservare ¿i dezvoltare durabilå a pådurilor ¿i a resurselor provenind din pådure, la fel ca ¿i a terenurilor forestiere, sector din care se pot ob¡ine acelea¿i profituri.

2.2.2. PROTECºIA FAUNEI TERESTRE ªI ACVATICE

¥mpreunå cu pådurile ¿i alte forme de vegeta¡ie sunt supuse protec¡iei, în condi¡iile legii, ¿i fauna terestrå ¿i acvaticå, considerate a reprezenta o bogå¡ie cu rol important în men¡inerea echilibrului ecologic ¿i satisfacerea necesitå¡ilor economiei na¡ionale.

AGENDA 21 - Cap. 15 - Påstrarea diversitå¡ii biologice Obiectivele ¿i activitå¡ile prezentate în acest capitol vizeazå ameliorarea, conservarea ¿i protejarea diversitå¡ii biologice ¿i utilizarea durabilå a resurselor biologice pentru a completa ¿i întåri Conven¡ia asupra diversitå¡ii biologice.

Produsele ¿i serviciile esen¡iale oferite de globul påmântesc sunt func¡ie de varietatea ¿i variabilitatea genelor, speciilor, popula¡iilor ¿i ecosistemelor. Resursele biologice asigurå hrana, îmbråcåmintea, furnizeazå adåpost, medicamente, hranå spiritualå. Ecosistemele naturale care sunt pådurile, savanele, på¿unile, de¿erturile, tundrele, cursurile de apå, lacurile, mårile, sunt un martor viu al diversitå¡ii biologice a Påmântului. Câmpurile agricole ¿i grådinile prezintå de asemenea o mare importan¡å atât ca rezervå cât ¿i ca bancå de gene. Grådinile botanice, parcurile zoologice ca ¿i alte rezerve de plasmå germinativå joacå de asemenea un rol important, de¿i secundar. Degradarea actualå a diversitå¡ii biologice este în mod esen¡ial o consecin¡å a activitå¡ii umane ¿i pune în mod grav în pericol dezvoltarea umanå. Guvernele vor trebui, în cooperare cu organiza¡iile interguvernamentele ¿i neguvernamentale regionale, cu sectorul privat, cu institu¡iile financiare, ¡inând cont de popula¡iile autohtone ¿i de colectivitå¡ile lor, de factorii sociali ¿i economici:

− så insiste ca aceastå Conven¡ie asupra diversitå¡ii biologice så intre rapid în vigoare cu participarea cât mai lungå posibilå;

− så elaboreze strategiile na¡ionale pentru påstrarea diversitå¡ii biologice ¿i utilizarea durabilå a resurselor biologice;

− så integreze strategiile de påstrare a diversitå¡ii biologice ¿i utilizare durabilå a resurselor biologice cu strategiile ¿i/sau planurile na¡ionale de dezvoltare;

− så ia måsurile corespunzåtoare pentru a asigura reparti¡ia justå ¿i echitabilå a

52

beneficiilor decurgând din cercetarea-dezvoltarea ¿i utilizarea resurselor biologice ¿i genetice, în special biotehnologiile, între producåtorii ¿i utilizatorii de resurse;

− så realizeze studii la nivel de ¡arå ¡inând seama de nevoile de påstrare a diversitå¡ii biologice ¿i utilizare durabilå a resurselor biologice, cuprinzând analiza costurilor ¿i avantajelor;

− så elaboreze rapoarte asupra diversitå¡ii biologice periodic aduse la zi, pe baza evaluårilor na¡ionale;

− så recunoascå ¿i så încurajeze metodele tradi¡ionale ¿i cuno¿tiin¡ele popula¡iilor autohtone ¿i a colectivitå¡ilor lor, punând în mod particular accentul pe rolul femeilor, pentru asigurarea påstrårii diversitå¡ii biologice ¿i utilizarea durabilå a resurselor biologice, dând acestor grupe posibilitatea de a ob¡ine profituri din avantajele economice ¿i comerciale provenind din utilizarea acestor metode ¿i cuno¿tin¡e tradi¡ionale;

− så punå în ac¡iune mecanisme pentru ameliorarea, produc¡ia, dezvoltarea ¿i utilizarea durabilå a biotehnologiei precum ¿i transferul ra¡ional în special cåtre ¡årile în curs de dezvoltare, ¡inând seama de contribu¡ia pe care biotehnologia poate så o aducå la påstrarea diversitå¡ii biologice ¿i a utilizårii durabile a resurselor biologice:

− så promoveze cooperarea interna¡ionalå ¿i regionalå permi¡ând popula¡iilor så în¡eleagå mai bine importan¡a ¿tiin¡ificå ¿i economicå a diversitå¡ii biologice ¿i a rolului såu în ecosisteme;

− så elaboreze måsuri ¿i dispozi¡ii pentru a proteja dreptul ¡årii de origine a resurselor genetice în modul definit de Conven¡ie (în special ¡årile în curs de dezvoltare), de a beneficia de dezvoltårile biotehnologice ¿i de utilizårile comerciale ale produselor ob¡inute din aceste resurse.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. III - Protec¡ia resurselor

naturale ¿i conservarea biodiversitå¡ii, Art. 34 ..... La proiectarea lucrårilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmatå de avansarea solu¡iilor tehnice de men¡inere a zonelor de habitat natural, conservare a func¡iilor ecosistemelor ¿i ocrotire a organismelor vegetale ¿i animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei ¿i a condi¡iilor impuse prin acordul ¿i/sau autoriza¡ia de mediu, precum ¿i monitorizarea proprie pânå la îndeplinirea acestora. Suprafe¡ele terestre ¿i acvatice, supuse unui regim de conservare ca habitatele naturale sau pentru refacere ecologicå sunt gestionate de de¡inåtorii legali numai în cazul când ace¿tia se angajeazå så aplice måsurile de conservare stabilite de autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului. Protejarea unor specii de organisme rare ¿i amenin¡ate cu dispari¡ia, conservarea biodiversitå¡ii ¿i instituirea de arii protejate, precum ¿i måsurile stabilite de autoritå¡ile pentru protec¡ia mediului sunt prioritare în raport cu alte interese. Autoritatea centralå pentru protec¡iei mediului, cu consultarea Academiei Române ¿i a Comisiei Na¡ionale UNESCO, stabilesc criteriile pentru instituirea ariilor protejate ¿i conservare a biodiversitå¡ii.

2.2.3. PROTECºIA REZERVAºIILOR ªI MONUMENTELOR NATURII

53

Terenurile supuse ocrotirii pot fi împår¡ite, conform clasificårii adoptate de Uniunea Interna¡ionalå pentru Conservare, în urmåtoarele categorii (înso¡ite de defini¡iile lor):

− Parcurile na¡ionale reprezintå suprafe¡ele de teren ¿i de ape care påstreazå nemodificat cadrul natural cu flora ¿i fauna sa, destinate cercetårii ¿tiin¡ifice, recreerii ¿i turismului;

− Parcurile naturale reprezintå suprafe¡ele de teren în care se urmåre¿te men¡inerea peisajului natural existent ¿i a folosin¡ei actuale, cu posibilitå¡i de restrângere în viitor a acestei folosin¡e;

− Rezerva¡iile naturale reprezintå suprafe¡ele de teren ¿i de ape, destinate conservårii unor medii de via¡å caracteristice ¿i care pot fi de interes zoologic, botanic, forestier, paleontologic, geologic, speologic, limnologic, marin sau mixt;

− Rezerva¡iile ¿tiin¡ifice reprezintå suprafe¡ele de teren ¿i de ape, de întinderi variate, destinate cercetårii ¿tiin¡ifice de specialitate ¿i conservårii fondului genetic autohton;

− Rezerva¡iile peisagistice reprezintå terenurile pe care se gåsesc asocia¡ii de vegeta¡ie sau forme de relief de mare valoare esteticå, prin a cåror conservare se urmåre¿te integritatea frumuse¡ilor naturale;

− Monumentele naturii reprezintå asocia¡iile sau speciile de plante ¿i animale rare sau pe cale de dispari¡ie, arbori seculari, fenomene geologice unice, pe¿teri, martori de eroziune, chei, cursuri de apå, cascade sau altele asemenea, precum ¿i locuri fosilifere, situate în afara sau în interiorul perimetrelor constituite potrivit defini¡iilor de mai sus.

AGENDA 21 - Cap. 12 - Gestiunea ecosistemelor fragile. Combaterea secetei ¿i

a de¿ertificårii Ecosistemele fragile sunt ecosisteme importante, cu caracteristici ¿i resurse unice în felul lor. Ele cuprind:

− de¿erturile; − terenurile semiaride; − mun¡ii; − terenurile mlå¿tinoase; − micile insule; − anumite regiuni de coastå;

Majoritatea acestor ecosisteme sunt de interes regional, deoarece ele depå¿esc frontierele na¡ionale.

AGENDA 21 - Cap. 13 - Gestiunea ecosistemelor fragile. Punerea în valoare a

mun¡ilor, potrivit dezvoltårii durabile

54

Mun¡ii sunt un important rezervor de apå, energie, ¿i diversitate biologicå. Cu alte cuvinte ei con¡in resurse esen¡iale:

− minerale; − produse forestiere ¿i agricole; − servicii recreative.

¥n aceea¿i måsurå cu marile ecosisteme din cadrul ecologiei complexe a planetei noastre, mediul ambiant al mun¡ilor este indispensabil supravie¡uirii ecosistemului mondial. Ecosistemul montan se modificå rapid, el este expus unei eroziuni accelerate a solului, alunecårilor de teren ¿i la o pierdere rapidå a habitatului ¿i a diversitå¡ii genetice. Pe plan uman, såråcia este foarte råspânditå printre oamenii care locuiesc în mun¡i, cuno¿tiin¡ele popula¡iilor autohtone pierzându-se în timp. ¥n consecin¡å, marea majoritate a regiunilor muntoase de pe glob este supuså unei degradåri a mediului înconjuråtor. De aceea, o gestiune convenabilå a resurselor mun¡ilor ¿i o dezvoltare socio-economicå a popula¡iilor locale justificå o ac¡iune imediatå. Se desprind douå domenii de activitate:

− Achizi¡ia ¿i întårirea cuno¿tiin¡elor legate de ecologie ¿i dezvoltarea durabilå a ecosistemelor muntoase;

− Promovarea dezvoltårii integrate a bazinelor hidrografice ¿i a noilor surse de venit pentru popula¡iile locale.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. I - Principii ¿i dispozi¡ii generale, Art.2 ¥n sensul prezentei legi se definesc: Aria protejatå - o zonå delimitatå geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat, desemnatå sau reglementatå ¿i gospodåritå în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri na¡ionale, rezerva¡ii naturale, rezerva¡ii ale biosferei, monumente ale naturii ¿i altele. Monument al naturii - specii de plante ¿i animale rare sau periclitate, arbori izola¡i, forma¡iuni ¿i structuri de interes ¿tiin¡ific sau peisagistic.


conservarea biodiversitå¡ii, Art. 54 Pentru conservarea unor habitate naturale, a biodiversitå¡ii care define¿te cadrul biogeografic al ¡årii, precum ¿i a structurilor ¿i forma¡iunilor naturale cu valoare ecologicå, ¿tiin¡ificå ¿i peisagisticå, se men¡ine ¿i se dezvoltå re¡eaua na¡ionalå de arii protejate ¿i monumente ale naturii. Ariile protejate ¿i monumentele naturii se declarå prin acte sau reglementåri cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele silvice; cele declarate pânå la data intrårii în vigoare a prezentei legi î¿i påstreazå aceastå calitate. Ariile protejate sunt eviden¡iate în planurile de urbanism ¿i de amenajare a teritoriului aprobate conform legii.



55

Culegerea ¿i comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, de¡inerea ¿i comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum ¿i dislocarea, de¡inerea ¿i comercializarea unor piese mineralogice, speologice ¿i paleontologice provenite din locuri declarate monumente ale naturii sunt interzise. Introducerea pe teritoriul ¡årii, cu excep¡ia cazurilor prevåzute de lege, de culturi de microorganisme, plante ¿i animale vii, fårå acordul eliberat de autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului, cu consultatrea Academiei Române este interziså.

2.2.4. POPULAºIA ªI MEDIUL ÎNCONJURÅTOR

Ecosistemul uman este definit ca o entitate cu propriile sale rela¡ii, cuprinzând la nivel na¡ional douå sisteme aflate în interac¡iune: sistemul popula¡iei umane ¿i sistemul fizic. Din punct de vedere teoretic, popula¡ia apare ca un sistem, caracterizat de mai mul¡i factori:

− reparti¡ia spa¡ialå a indivizilor; − tabelul de cre¿tere ¿i descre¿tere, supravie¡uire (dinamica demograficå); − piramida vârstelor; − raportul dintre sexe; − bunåstarea ¿i sånåtatea; − educa¡ia ¿i instruirea; − cooperarea regionalå ¿i interna¡ionalå.

AGENDA 21 - Cap. 5 - Dinamica demograficå ¿i durabilitatea Acest capitol cuprinde urmåtoarele domenii de activitate:

− Dezvoltarea ¿i råspândirea cuno¿tiin¡elor referitoare la rela¡ia dintre tendin¡ele ¿i factorii demografici ¿i dezvoltarea durabilå.

− Formularea de politici na¡ionale integrate în materie de mediu ¿i de dezvoltare, ¡inând cont de tendin¡ele ¿i de factorii demografici.

− Implementarea la nivel local a programelor integrate în domeniul mediului ¿i dezvoltårii, ¡inând seama de tendin¡ele ¿i de factorii demografici.

Spre exemplu, pentru primul domeniu de activitate, se considerå cå urmåtoarele obiective trebuie atinse cât mai rapid:

− integrarea tendin¡elor ¿i factorilor demografici în analiza globalå a problemelor de mediu înconjuråtor ¿i de dezvoltare;

− o mai bunå în¡elegere a legåturilor între dinamica demograficå, tehnologie, comportament cultural, resurse naturale ¿i sistemul de între¡inere al vie¡ii;

− analiza vulnerabilitå¡ii umane în zonele ecologice sensibile sau foarte populate cu scop de a defini prioritå¡ile de ac¡iune la toate nivelurile, ¡inând cont în mod efectiv de nevoile definite la nivel de comunitate.

Din punct de vedere juridic, popula¡ia a devenit un subiect de drept de o deosebitå importan¡å. ¥n acest context, un aspect esen¡ial îl reprezintå calitatea

56

vie¡ii, concept opera¡ional, de unificare a condi¡iilor mediului de via¡å ¿i a nevoilor umane.

B. DE JOUVENAL Arcadie, ou l’art du mieux étre Define¿te calitatea vie¡ii ca fiind: totalitatea posibilitå¡ilor oferite individului de cåtre societate, în scopul de a-i amenaja existen¡a, de a dispune de produsele ei ¿i de a-i folosi serviciile pentru organizarea existen¡ei individuale dupå trebuin¡ele, cerin¡ele ¿i dorin¡ele proprii.

Acest concept se leagå de:

− civiliza¡ie; − cre¿terea economicå; − nivelul tehnic; − dezvoltarea industrial-urbanå.

La realizarea calitå¡ii vie¡ii stau, printre altele: − calitatea mediului natural; − calitatea mediului social; − calitatea mediului interna¡ional.

Pentru protejarea juridicå a calitå¡ii vie¡ii este necesarå luarea în considerare a sistemului necesitå¡ilor umane, a sistemului drepturilor fundamentale ale omului, ca ¿i corelarea acestora cu sistemul de rela¡ii ¿i sistemul de drept. ¥n fiecare ¡arå, calitatea vie¡ii influen¡eazå pozitiv cre¿terea produsului social total ¿i a venitului na¡ional, deoarece ac¡ioneazå în mod pozitiv asupra sånåtå¡ii fizice ¿i psihice a membrilor societå¡ii. Ca urmare, prevenirea ¿i combaterea poluårii mediului înconjuråtor sunt condi¡ii sine qua non pentru men¡inerea stårii de sånåtate a popula¡iei. ¥n România, întreaga råspundere pentru aplicarea ¿i respectarea strictå a normelor de igienå ¿i sånåtate publicå, a celorlalte norme referitoare la protec¡ia modului de via¡å ¿i de muncå revine Ministerului Sånåtå¡ii, care asigurå utilizarea judicioaså a factorilor naturali.

AGENDA 21 - Cap. 6. - Protec¡ia ¿i promovarea sånåtå¡ii ¥n acest capitol domeniile de activitate sunt urmåtoarele:

− satisfacerea cerin¡elor fundamentale de asisten¡å medicalå, în special în zonele rurale;

− controlul maladiilor transmisibile; − protec¡ia grupurilor vulnerabile ; − satisfacerea condi¡iilor de sånåtate a popula¡iei urbane; − reducerea riscurilor de îmbolnåvire, datorate poluårii mediului ¿i a unor cauze

accidentale. LEGEA PROTECTIEI MEDIULUI - Cap. IV - Atribu¡ii ¿i råspunderi, Art.70 Ministerul Sånåtå¡ii are urmåtoarele atribu¡ii ¿i råspunderi:

57

a) supravegheazå evolu¡ia stårii de sånåtate a popula¡iei în raport cu calitatea mediului;

b) controleazå calitatea apei ¿i a produselor alimentare; c) elaboreazå împreunå cu autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului norme

de igiena mediului ¿i controleazå respectarea acestora; d) raporteazå periodic despre influen¡a mediului asupra popula¡iei ¿i colaboreazå

cu autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului în stabilirea ¿i aplicarea måsurilor privind ameliorarea calitå¡ii vie¡ii.

e) Rapoartele se publicå anual; f) colaboreazå cu celelalte ministere cu re¡ea sanitarå proprie în vederea

cunoa¿terii exacte a stårii de sånåtate a popula¡iei ¿i de protec¡ie a mediului din domeniile lor de activitate.

CONSTITUºIE, Art. 33 - Dreptul la ocrotirea sånåtå¡ii Statul este obligat så ia måsuri pentru asigurarea igienei ¿i a sånåtå¡ii publice.

CONSTITUºIE, Art. 43 - Nivelul de trai Statul este obligat så ia måsuri de dezvoltare economicå ¿i protec¡ie socialå, de naturå så asigure cetå¡enilor un nivel de trai decent.

Acest drept are un con¡inut complex cuprinzând dreptul la hranå, îmbråcåminte ¿i locuin¡å, deci la condi¡ii rezonabile de existen¡å. Premiza fundamentalå pentru realizarea tuturor acestor drepturi este, în ciuda faptului cå nu este exprimatå în mod expres, asigurarea unui mediu sånåtos.

58

3 RAPORTURILE JURIDICE PRIVIND PROTECºIA

FACTORILOR CREAºI PRIN ACTIVITATEA UMANÅ

3.1. PROTECºIA AªEZÅRILOR OMENEªTI

Este unanim recunoscut faptul cå omenirea se confruntå actualmente cu o crizå a mediului, care pune din ce în ce mai mult în primejdie posibilitatea de locuire a planetei ¿i supravie¡uire a speciei umane. ¥n conformitate cu lucrårile ¿i documentele Conferin¡ei ONU asupra mediului, care a avut loc la Stockholm în 1972 ¿i ale Programului Na¡iunilor Unite pentru Mediu, se au în vedere trei componente ale mediului uman:

− Mediul natural modificat ¿i amenajat; − Mediul construit (habitat) - procesul de urbanizare ¿i sistematizare; − Mediul social.

Unul din cazurile interferen¡ei ¿tiin¡elor sociale ¿i umaniste cu cele ale naturii îl constituie ecologia socialå, respectiv influen¡a sociologiei ¿i ecologiei asupra ¿tiin¡elor juridice. Ecosistemul uman este unitatea particularå (satul, ora¿ul, metropola) în care componenta vie dominantå este constituitå din popula¡ia umanå. Socio-ecosistemul reprezintå ecosistemele naturale ¿i umane, la care se adaugå sistemul social, unitate rezultatå ca urmare a integrårii omului în naturå. A¿ezårile umane reprezintå sistemele ecologice complexe (ecosisteme) create de popula¡ii umane, alcåtuiri antropice în care majoritatea transformårilor de materie, energii ¿i informa¡ie este realizatå de cåtre om.

AGENDA 21 - Cap. 7 - Promovarea unui model viabil de a¿ezåri umane Obiectivul general urmårit, în materie de a¿ezåri umane, constå în a îmbunåtå¡i, din punct de vedere social, economic ¿i ecologic, calitatea a¿ezårilor, a condi¡iilor de via¡å ¿i de lucru pentru to¡i, în particular pentru såracii din zonele urbane ¿i rurale. Sectoarele de ac¡iune privesc urmåtoarele:

− furnizarea unei locuin¡e adecvate pentru to¡i ;

59

− îmbunåtå¡irea managementului a¿ezårilor umane; − promovarea unei planificåri ¿i a unei gestiuni durabile a resurselor funciare; − promovarea unei infrastructuri de mediu înconjuråtor integrat: apå,

salubritate, canalizare, gestiunea de¿eurilor solide, asanare; − promovarea unei politici energetice ¿i de transport viabile în serviciul

a¿ezårilor umane; − promovarea planificårii ¿i gestiunii a¿ezårilor umane în zonele amenin¡ate de

catastrofe naturale; − promovarea unor activitå¡i durabile în domeniul industriei de construc¡ii; − promovarea dezvoltårii resurselor umane ¿i înfiin¡area de capacitå¡i pentru

dezvoltarea a¿ezårilor umane.


conservarea biodiversitå¡ii, Art. 60 ¥n procesul de dezvoltare social-economicå, a planurilor de urbanism ¿i amenajare a teritoriului ¿i a localitå¡ilor, este obligatorie respectarea principiilor ecologice, pentru asigurarea unui mediu de via¡å sånåtos. ¥n acest scop, consiliile locale, precum ¿i, dupå caz, persoanele fizice ¿i juridice råspund pentru:

a) îmbunåtå¡irea microclimatului urban, prin amenajarea ¿i între¡inerea izvoarelor ¿i a luciilor de apå din interiorul localitå¡ilor ¿i din zonele limitrofe acestora, înfrumuse¡area peisajului ¿i men¡inerea curå¡eniei stradale;

b) amplasarea obiectivelor industriale, a cåilor ¿i mijloacelor de transport, a re¡elelor de canalizare, a sta¡iilor de epurare, a depozitelor de de¿euri menajere, stradale ¿i industriale ¿i a altor obiective ¿i activitå¡i, fårå a se prejudicia salubritatea, ambian¡a, spa¡iile de odihnå, tratament ¿i recreere, starea de sånåtate ¿i confort a popula¡iei;

c) respectarea regimului de protec¡ie specialå a localitå¡ilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic ¿i de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate ¿i monumentelor naturii. Este interziså amplasarea de obiective ¿i desfå¿urarea unor activitå¡i cu efecte dåunåtoare în perimetru ¿i în zonele de protec¡ie a acestora;

d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitå¡ii de locuire, concomitent cu men¡inerea ¿i dezvoltarea spa¡iilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori ¿i a perdelelor de protec¡ie stradalå, a amenajamentelor peisagistice cu func¡ie peisagisticå, esteticå ¿i recreativå;

e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea temporarå sau permanentå, a accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfå¿urårii unor activitå¡i generatoare de disconfort pentru popula¡ie în anumite zone ale localitå¡ilor cu predominan¡å a spa¡iilor de locuit, zone destinate tratamentului, odihnei, recreeri ¿i agrementului;

f) adoptarea de måsuri obligatorii, pentru toate persoanele fizice ¿i juridice, cu privire la între¡inerea ¿i înfrumuse¡area clådirilor, a cur¡ilor ¿i împrejurimilor acestora, a spa¡iilor verzi din cur¡i ¿i dintre clådiri, a arborilor ¿i arbu¿tilor decorativi.

60


conservarea biodiversitå¡ii, Art.42 Autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului, cu consultarea ministerelor competente, elaboreazå normele tehnice, standardele ¿i regulamentele de aplicare, privind:

a) calitatea aerului pentru poluan¡ii elibera¡i în atmosferå; b) emisiile de poluan¡i atmosferici pentru surse fixe ¿i mobile, precum ¿i

condi¡iile de restric¡ie sau interdic¡ie pentru utilizare, inclusiv pentru substan¡ele care afecteazå stratul de ozon;

c) calitatea combustibililor ¿i carburan¡ilor, precum ¿i reglementårile privind vânzarea-cumpårarea ¿i transportul acestora;

d) pragul fonic ¿i regelemetåri pentru limitarea zgomotelor; e) supravegherea calitå¡ii aerului, proceduri de prelevare ¿i analizå, ampalsarea

punctelor ¿i instrumentelor pentru probare ¿i analizå, frecven¡a måsuråtorilor ¿i altele; f) identificarea, supravegherea ¿i controlul agen¡ilor economici a cåror activitate

este generatoare de risc poten¡ial ¿i/sau poluare atmosfericå; g) sistemul de notificare rapidå, în caz de poluare acutå a atmosferei cu efecte transfrontierå, a autoritå¡ilor desemnate cu aplicarea Conven¡iei privind efectele transfrontierå ale accidentelor industriale.

Normele tehnice, regulamentele de aplicare, respectiv standardele se elaboreazå în termen de 1 an, respectiv de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.


economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art. 22 Autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului elaboreazå în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, reglementåri privind:

a) amplasarea, amenajarea ¿i supravegherea diferitelor tipuri de depozite; b) colectarea, prelucrarea, tratarea, neutralizarea de¿eurilor, precum ¿i reciclarea

celor refolosibile; c) transportul de¿eurilor; d) refacerea cadrului natural al zonelor deteriorate; e) instala¡iile pentru incinerarea de¿eurilor industriale, menajere, agricole ¿i

altele; f) instala¡iile de epurare a apelor uzate ¿i a nåmolurilor; g) folosirea nåmolurilor, a apelor uzate, a de¿eurilor industriale, menajere ¿i a

celor rezultate din incinerare; h) procedura de autorizare pentru amplasarea ¿i amenajarea depozitelor,

transportul, incinerarea, prelucrarea ¿i utilizarea de¿eurilor de orice fel; i) importul, exportul ¿i tranzitul de de¿euri ¿i substan¡e periculoase.

¥n cadrul organelor de Stat, a fost înfiin¡at, în anul 1991, prin Hotårârea Guvernului Nr. 575/1991, Centrul Na¡ional pentru A¿ezåri Umane care are ca atribu¡ii principale elaborarea ¿i aplicarea strategiei na¡ionale a locuirii.

61

Secretariatul Centrului Na¡ional este organizat ca direc¡ie de specialitate în cadrul Departamentrului pentru urbanism ¿i amenajarea teritoriului din cadrul Ministerului Lucrårilor Publice ¿i Amenajårii Teritoriului (Hotårârea Guvenului Nr. 522/1991). Multe aspecte ale activitå¡ilor din localitå¡i, cum sunt:

− protec¡ia mediului înconjuråtor; − diminuarea noxelor ¿i combaterea celorlal¡i factori poluan¡i; − realizarea ac¡iunilor de salubrizare; − colectarea ¿i valorificarea reziduurilor menajere ¿i stradale; − desecarea lacurilor cu ape stagnante; − efectuarea de deratizari ¿i dezinsec¡ii,

fac obiectul gospodåririi comunale. Pentru oprirea deteriorårii mediului ¿i conservarea resurselor, a genofondului ¿i ecofondului natural, pentru realizarea reconstruc¡iei ecologice a zonelor deteriorate, în activitatea de:

− proiectare; − amplasare; − execu¡ie; − exploatare.

a noilor obiective economico-sociale trebuie realizate studii de impact ecologic (Ordinul 619/21.12.1992), respectiv studii de impact asupra mediului.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. I - Principii ¿i dispozi¡ii generale,

Art 2 ¥n sensul prezentei legi se definesc: Evaluarea impactului asupra mediului - cuantificarea efectelor activitå¡ii umane ¿i proceselor naturale asupra mediului, a sånåtå¡ii ¿i securitå¡ii omului, precum ¿i a bunurilor de orice fel.

Evaluarea impactului se realizeazå, dupå caz, în douå etape:

− Studiul preliminar de impact - se efectueazå numai pentru obiectivele cu impact deosebit asupra mediului. Ele au rolul de a orienta proiectan¡ii în alegerea amplasamentelor ¿i a solu¡iilor tehnico-economice cele mai convenabile, care au consecin¡e minime asupra mediului. Studiul de evaluare globalå a impactului - care conduce la stabilirea solu¡iilor de protec¡ie a mediului, prin evaluarea globalå a implica¡iilor poten¡iale ale activitå¡ilor propuse. Studiile de evaluare globalå a impactului se avizeazå de Ministerul Apelor Pådurilor ¿i Protec¡iei Mediului prin emiterea acordului sau a autoriza¡iei de mediu.

62

LEGEA PROTECºEI MEDIULUI - Cap. II - Reglementarea activitå¡ilor

economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art.9 Autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului elaboreazå procedura specificå de autorizare pentru activitå¡ile economico-sociale, modelul cadru de întocmire a raportului privind studiul de impact asupra mediului ¿i nivelul competent så elibereze acordul ¿i/sau dupå caz, autoriza¡ia de mediu, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare. Valabilitatea acordului sau a autoriza¡iei de mediu este de maximum 5 ani.

Autoriza¡ia de mediu este actul legal, tehnico-juridic care reglementeazå din punct de vedere al protec¡iei mediului, func¡ionarea tuturor obiectivelor ¿i desfå¿urarea tuturor activitå¡ilor. Sånåtatea ¿i via¡a oamenilor, precum ¿i calitatea mediului înconjuråtor pot fi afectate nu numai prin noxele datorate diferitelor activitå¡i industriale, ci ¿i prin calitatea produselor ¿i serviciilor ce li se oferå (Hotårârea Guvernului 545/1991 privind Supravegherea calitå¡ii produselor ¿i serviciilor, în scopul prevenirii ¿i combaterii faptelor care pot afecta via¡a sau sånåtatea oamenilor, animalelor, ori calitatea mediului înconjuråtor).

3.2. MENºINEREA ECHILIBRULUI ECOLOGIC

¥N AGRICULTURÅ

Agricultura a parcurs în dezvoltarea sa diferite faze, a cåror desfå¿urare este profund legatå de ecosistemele naturale; cu alte cuvinte, agricultura s-a dezvoltat în cadrul unui teritoriu pe care trebuie înte¡inutå o anumitå biocenozå.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap II - Reglementarea activitå¡ilor

economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art. 26 Ministerele competente, cu avizul autoritå¡ii centrale pentru protec¡ia mediului, au urmåtoarele obliga¡ii:

a) så reglementeze regimul produselor fitosanitare ¿i al altor pesticide ce se utilizeazå în profilaxia sanitar umanå ¿i veterinarå;

b) så organizeze la nivel teritorial, re¡eaua de laboratoare pentru analiza controlului îngrå¿åmintelor chimice ¿i pesticidelor, precum ¿i ale concentra¡iilor pesticidelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale ¿i animale;

c) så întocmeascå lista cu îngrå¿åmintele chimice ¿i pesticidele din ¡arå ¿i stråinåtate, precum ¿i cu limitele maxime admise ale concentra¡iilor pesticidelor, potrivit cu standardele interna¡ionale; Lista îngrå¿åmintelor ¿i a pesticidelor se întocme¿te în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi ¿i se actualizeazå anual.

63

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap III - Protec¡ia resurselor naturale ¿i

conservarea biodiversitå¡ii, Art. 49 Autoritå¡ile centrale pentru agriculturå ¿i silviculturå au urmåtorele obliga¡ii:

a) så elaboreze reglementåri privind sistemele de agriculturå, tehnologiile de culturå a plantelor ¿i de cre¿tere a animalelor, plantarea, recoltarea, colectarea ¿i transportul lemnului ¿i standardele de calitate a solurilor în scopul men¡inerii ¿i ameliorårii acestora, eliminårii consecin¡elor negative asupra ecosistemelor terestre ¿i acvatice ¿i asigurårii func¡ionårii func¡iilor specifice, biodiversitå¡ii ¿i habitatelor naturale ¿i så le comunice autoritå¡ii centrale pentru protec¡ia mediului;

b) så ¡inå eviden¡a terenurilor devenite improprii pentru produc¡ia agricolå ¿i så ofere, la solicitarea de¡inåtorilor asisten¡a tehnicå de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea folosin¡ei;

c) så îndrume ¿i så exercite controlul tehnic de specialitate pentru lucrårile de îmbunåtå¡iri funciare ¿i agropedoameliorative;

d) så îndrume ¿i så ofere asisten¡å tehnicå la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai adecvate tehnici ¿i tehnologii de gospodårire ¿i ameliorare a solurilor.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap II - Reglementarea activitå¡ilor

economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art. 25 ¥ngrå¿åmintele chimice ca ¿i produsele de uz fitosanitar - insecticide, ierbicide, acaricide, fungicide, desican¡i, precum ¿i regulatorii - raticide ¿i alte pesticide folosite în profilaxia sanitar-umanå ¿i veterinarå se produc numai prin tehnologii ¿i biotehnologii autorizate. Produsele sunt înso¡ite la livrare de normele tehnice de utilizare autorizate, în condi¡iile stabilite prin lege.


economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art. 28 Persoanele fizice ¿i juridice care produc ¿i/sau utilizeazå îngrå¿åminte chimice ¿i pesticide au urmåtoarele obliga¡ii:

a) så cearå acord ¿i/sau autoriza¡ie de mediu pentru fabricarea acestora; b) så livreze, manipuleze, transporte ¿i comercializeze îngrå¿åmintele chimice ¿i

pesticidele ambalate cu inscrip¡ii de identificare, avertizare, prescrip¡ii de siguran¡å ¿i folosire, în condi¡ii în care så nu provoace contaminarea mijloacelor de transport ¿i a mediului;

c) så depoziteze îngrå¿åmintele chimice ¿i pesticidele numai ambalate ¿i în locuri protejate;

d) så nu foloseascå îngrå¿åmintele chimice ¿i pesticidele în zonele sau pe suprafe¡ele unde sunt instituite måsuri speciale de protec¡ie;

e) så administreze pesticide cu mijloace aviatice numai cu avizul agen¡iilor de protec¡ie a mediului ¿i direc¡iilor sanitare, potrivit reglementårilor în vigoare. ...

64

AGENDA 21 - Cap. 14 - Promovarea unei dezvoltåri agricole ¿i rurale durabile ¥n anul 2025, 82% din popula¡ia mondialå, care conform previziunilor va atinge 8,5 miliarde locuitori, va tråi în ¡årile în curs de dezvoltare. Existå o incertitudine referitoare la capacitatea resurselor ¿i tehnicilor disponibile de a satisface nevoile acestei popula¡ii în cre¿tere, în ceea ce prive¿te alimenta¡ia ¿i alte produse agricole. Agricultura va trebui så facå fa¡å acestei probleme, în principal crescând produc¡ia pe terenurile deja exploatate, evitând så aibå nevoie de noi terenuri care nu sunt decât marginal apte pentru culturå. Domeniile de activitate avute în vedere sunt: - revizuirea, planificarea ¿i programarea complexå a politicilor agricole, ¡inând seama de caracterul multifunc¡ional al agriculturii, în special a celor legate de securitatea alimentarå ¿i dezvoltarea durabilå; - asigurarea participårii publice ¿i promovarea dezvoltårii resurselor umane pentru asigurarea unei agriculturi viabile; - îmbunåtå¡irea produc¡iei ¿i a sistemelor de exploatare agricolå, prin diversificarea muncilor agricole ¿i neagricole ¿i dezvoltarea infrastructurii; - asigurarea planificårii utilizårii terenurilor, a informa¡iei ¿i a educa¡iei în agriculturå; - conservarea ¿i ameliorarea terenurilor; - utilizarea apei pentru o produc¡ie animalierå ¿i o dezvoltare ruralå durabilå; - conservarea ¿i utilizarea ra¡ionalå a resurselor fitogenetice pentru alimenta¡ie ¿i pentru o agriculturå viabilå; - conservarea ¿i utilizarea ra¡ionalå a resurselor zoogenice pentru o agriculturå viabilå; - protec¡ia împotriva dåunåtorilor ¿i lupta fitosanitarå complexå în agriculturå; - promovarea unui sistem durabil de fitotrofie pentru cre¿terea produc¡iei animaliere; - diversificarea energiei rurale pentru ameliorarea productivitå¡ii; - evaluarea efectelor radia¡iilor ultraviolete datorate deprecierii stratului de ozon din stratosferå asupra planetelor ¿i vie¡uitoarelor.

3.3. REGIMUL PRODUSELOR ªI SUBSTANºELOR TOXICE,

PRECUM ªI AL DEªEURILOR PERICULOASE

Sunt supuse reglementårilor prevåzute de lege (Decretul Nr. 466/28.12.1979) producerea, de¡inerea sau orice activitate privind circula¡ia produselor ¿i substan¡elor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care con¡in astfel de substan¡e precum ¿i experimentarea produselor sau substan¡elor toxice. Prin Legea Nr. 6/25.01.1991, România a aderat la Conven¡ia de la Basel privind controlul transportului peste frontierå al de¿eurilor periculoase ¿i al eliminårii acestora, document important pentru påstrarea calitå¡ii mediului înconjuråtor.

65

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. I - Principii ¿i dispozi¡ii generale,

Art.2 De¿eurile sunt substan¡e rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice, care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile. De¿eurile periculoase sunt de¿euri toxice, inflamabile, explozive, infec¡ioase, corozive, radiocative sau altele care, introduse în mediu, pot dåuna plantelor, animalelor sau omului.


economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art.19 Autoritå¡ile administra¡iei publice locale sunt obligate så ia måsuri de prevenire ¿i limitare a impactului asupra mediului al substan¡elor ¿i de¿eurilor de orice naturå ¿i så anun¡e autoritå¡ile teritoriale pentru mediu de orice activitate neconformå cu reglementårile legale.


economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art.21 Activitå¡ile supuse unui regim special de gestionare ¿i gospodårire, privesc fabricarea, comercializarea ¿i transportul, tranzitul ¿i depozitarea temporarå sau definitivå, distrugerea, manipularea, precum ¿i importul ¿i exportul de substan¡e periculoase.


economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art.24 Autoritå¡ile administra¡iei publice ¿i locale, persoanele fizice ¿i juridice, care au în profilul lor activitå¡i... (legate de amplasarea ¿i amenajarea depozitelor, transportul, incinerarea, prelucrarea ¿i utilizarea de¿eurilor de orice fel) au urmåtoarele obliga¡ii:

a) så cearå acord ¿i/sau autoriza¡ie de mediu, conform cu... (tipul activitå¡ii desfå¿urate);

b) så depoziteze de¿eurile menajere, industriale, agricole sau altele numai pe suprafe¡e autorizate în acest scop;

c) så utilizeze în cazul incinerårii de¿eurilor numai instala¡ii omologate de autoritå¡ile pentru protec¡ia mediului ¿i sånåtate;

d) så amenajeze conform componentelor atribuite prin lege depozitele de de¿euri; e) så respecte condi¡iile de refacere a cadrului natural în zonele de depozitare,

prevåzute în acord ¿i/sau autoriza¡ia de mediu ¿i så garanteze cu mijloace financiare pentru aceasta;

f) så recupereze de¿eurile refolosibile ¿i så le valorifice prin unitå¡i specializate; g) så foloseascå pe ternurile agricole numai de¿eurile autorizate de autoritå¡ile

competente pentru protec¡ia mediului, sånåtate ¿i agriculturå; h) så depoziteze în mediul subteran de¿euri numai în cazul în care de¡in acord

¿i/sau autoriza¡ie de mediu.

66

AGENDA 21 - Cap. 19 - Gestiunea integratå ecologic a substan¡elor chimice

toxice, incluzând prevenirea traficului interna¡ional ilicit cu produse toxice ¿i

periculoase Produsele chimice joacå aståzi un rol esen¡ial în progresul social ¿i economic al comunitå¡ii mondiale, demonstrându-se faptul cå, atunci când sunt utilizate ra¡ional, în bune condi¡ii de rentabilitate, sunt practic fårå pericol. Totu¿i, råmâne destul de fåcut pentru a asigura gestiunea ra¡ionalå din punct de vedere ecologic a substan¡elor chimice toxice, în cadrul respectului principiilor unei dezvoltåri durabile ¿i de ameliorare a calitå¡ii vie¡ii oamenilor. Douå din problemele esen¡iale, în particular în ¡årile în curs de dezvoltare, sunt:

− lipsa datelor ¿tiin¡ifice pentru a evalua riscurile inerente utilizårii numeroaselor produse chimice;

− lipsa de resurse pentru evaluarea acelor substan¡e pentru care se dispune deja de date; Se propun ¿ase domenii de activitate pentru care, obiectivele sunt urmåtoarele:

− lårgirea ¿i accelerarea evaluårii interna¡ionale a riscurilor chimice: − armonizarea clasificårii ¿i etichetårii produselor chimice; − schimbul de informa¡ii legat de produsele chimice toxice ¿i riscurile chimice; − implementarea programelor de reducere a riscurilor chimice; − întårirea mijloacelor ¿i capacitå¡ilor de care dispune fiecare stat pentru

gospodårirea produselor chimice; − prevenirea traficului interna¡ional ilicit cu produse toxice ¿i periculoase.

De¿eurile reprezintå: subtan¡ele sau obiectele care sunt eliminate, urmeazå a a fi eliminate sau este necesar så fie eliminate în conformitate cu legisla¡ia na¡ionalå. Prevederile Conven¡iei de la Basel au intrat în vigoare în România, începând cu 5 mai 1992. Principalele prevederi sunt:

− Exportul de de¿euri poate avea loc numai dacå în ¡ara care le genereazå, nu existå capacitå¡ile necesare pentru depozitarea de¿eurilor.

− Exportul de¿eurilor este interzis cåtre ¡årile care au interzis exportul, cåtre ¡årile care nu au semnat Conven¡ia ¿i cåtre ¡årile în care nu existå instala¡ii adecvate pentru tratarea de¿eurilor.

− Toate ¡årile trebuie så introducå propriile programe de gestiune adecvatå a de¿eurilor periculoase. Conven¡ia prevede totodatå, categoriile de de¿euri considerate periculoase, ce urmeazå a fi supuse controlului în cazul transportului peste frontierå:

− cele de naturå chimicå provenite din spitale, centre medicale, produc¡ia farmaceuticå;

− de¿euri petroliere; − uleiuri minerale;

67

− de¿euri de naturå explozivå.

Pår¡ile considerå cå traficul ilicit de de¿euri periculoase sau alte reziduuri

este infrac¡iune penalå.


economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art.16

¥n România, importul de de¿euri de orice naturå, în stare brutå sau prelucratå, este

interzis, cu excep¡ia anumitor categorii de de¿euri, ce constituie resurse secundare de

materii prime utile, în conformitate cu reglementårile dispuse prin acte normative

propuse de autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului ¿i aprobate de Guvern.

Tranzitul ¿i exportul de de¿euri de orice naturå se poate realiza în conformitate cu

acordurile ¿i conven¡iile la care România este parte.

3.4. UTILIZAREA ENERGIEI NUCLEARE. POLUAREA ªI

PROTECºIA RADIOACTIVÅ

Poluarea radioactivå afecteazå toate componentele mediului înconjuråtor. Poluarea radioactivå a atmosferei este constituitå din douå componente:

- poluarea atmosfericå primarå, produså imediat la locul exploziei; ea se manifestatå prin exploziile ¿i temperatura considerabilå pe care o degajå, transformând substan¡ele radioactive în stare gazoaså sub formå de particule, care sunt proiectate în atmosferå

- poluarea secundarå, constituitå din depunerile radioactive. Distribu¡ia produselor de fisiune rezultate are loc conform unor fenomene de naturå meteorologicå. Poluarea radioactivå a apei rezultå ca urmare a: - de¿eurilor (solide sau lichide) ale industriei nucleare, care trebuie depozitate (evacuarea directå în re¡eaua hidrograficå reprezintå un risc cert); - depunerilor de produse radioactive; - radioactivitå¡ii naturale a apelor. Poluarea radioactivå a solului se constatå în vecinåtatea imediatå a unitå¡ilor miniere ¿i în locurile de depozitare a minereului radioactiv. O problemå majorå, actualå ¿i de perspectivå, o constituie gåsirea celei mai bune solu¡ii pentru depozitarea de¿eurilor radioactive, cu un risc de contaminare cât mai mic sau nul.

68

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap.I - Principii ¿i dispozi¡ii generale, Art. 2 ¥n sensul prezentei legi se definesc: Autoriza¡ie pentru activitatea nuclearå - act tehnico-juridic prin care autoritatea competentå de reglementare, autorizeazå titularul activitå¡ii så amplaseze, så proiecteze, så achizi¡ioneze, så fabrice, så producå, så construiascå, så transporte, så importe, så exporte, så primeascå, så amplaseze, så localizeze, så punå în func¡iune, så posede, så foloseascå, så opereze, så transfere, så dezafecteze ¿i så dispunå de orice surså de radia¡ii ionizante, instala¡ii nucleare sau amenajåri pentru gospodårirea de¿eurilor radioactive.

AGENDA 21 - Cap. 20 - Gestiunea integratå ecologic a de¿eurilor radioactive,

incluzând prevenirea traficului interna¡ional ilicit cu de¿euri periculoase Obiectivul este de a realiza modalitå¡ile în care de¿eurile vor fi gospodårite, transportate, stocate ¿i eliminate fårå pericol, cu scopul de a proteja sånåtatea omului ¿i a mediului înconjuråtor în contextul general al unei abordåri complexe ¿i în totalå siguran¡å a gestiunii de¿eurilor radioactive. Se propun patru domenii de activitate, cu urmåtoarele obiective:

− promovarea prevenirii ¿i a minimizårii cantitå¡ilor de de¿euri periculoase; − promovarea ¿i întårirea capacitå¡ilor institu¡ionale din domeniul gestiunii

de¿eurilor periculoase; − promovarea ¿i întårirea cooperårii interna¡ionale în domeniul managementului

transfrontierå a de¿eurilor periculoase; − prevenirea traficului interna¡ional ilegal cu de¿euri periculoase.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap.II - Reglementarea activitå¡ilor

economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art. 30 Activitå¡ile din domeniul nuclear necesitå asigurarea mijloacelor de protec¡ie ¿i securitate ¿i se pot desfå¿ura numai în baza acordului ¿i autoriza¡iei de mediu, eliberate potrivit art. 8. Acordul ¿i autoriza¡ia de mediu privind instala¡iile cu risc nuclear major - centralele nuclearo-electrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear ¿i depozite finale de combustibil nuclear ars - se emit de cåtre Guvern.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap.II - Reglementarea activitå¡ilor

economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art. 31 Autoritatea competentå în domeniul nuclear elaboreazå norme tehnice, standarde ¿i regulamente de aplicare, privind: a) protec¡ia popula¡iei ¿i a mediului în zonele de risc nuclear; b) protec¡ia fizicå a materialelor ¿i a instala¡iilor nucleare; c) nivelurile ¿i planurile de interven¡ie care privesc ¿i evenimentele transfrontierå; d) transportul substan¡elor radioactive; e) proceduri specifice de autorizare. Procedura de autorizare pentru instala¡iile cu risc nuclear major se elaboreazå în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

69

Accelerarea consumului energetic la nivel mondial, cât ¿i con¿tientizarea faptului cå resursele de combustibili clasici (petrol, gaze naturale, cårbune) sunt limitate, au determinat ca energia nuclearå så devinå speran¡a omenirii în suplimentarea rezervelor energetice. ¥n aceste condi¡ii este necesarå unirea eforturilor tuturor statelor pentru luarea måsurilor de prevenire ¿i diminuare a efectelor poluårii. Ca urmare, legisla¡ia protec¡iei mediului trebuie så dobândeascå ¿i pe plan interna¡ional dimensiuni noi în raport cu concentrarea eforturilor umane ¿i materiale ale statelor. Printre reglementårile existente în acest domeniu se numårå:

− Conven¡ia asupra responsabilitå¡ii civile în domeniul pagubelor nucleare (1963). Aceasta prevede cå råspunderea pentru pagubele nucleare este obiectivå. Singura dovadå care incumbå reclamantului este cea a raportului de cauzalitate între accidentul nuclear ¿i paguba suferitå.

− Conven¡ia privind notificarea rapidå a unui accident nuclear. Aceasta prevede asigurarea unui nivel înalt de securitate în activitå¡ile nucleare, pentru prevenirea accidentelor nucleare ¿i a limitårii, pe cât de mult posibil, a consecin¡elor lor. Instala¡iile ¿i activitå¡ile vizate sunt urmåtoarele:

− orice reactor nuclear oriunde ar fi situat: − orice instala¡ie din ciclul de combustibili nucleari; − orice instala¡ie de tratare a de¿eurilor radioactive; − producerea, utilizarea, depozitarea, stocarea ¿i transportul

radioizotopilor folosi¡i; − utilizarea radioizotopilor pentru producerea de energie în obiecte

spa¡iale. − Conven¡ia cu privire la asisten¡a în caz de accident nuclear sau

urgen¡å radiologicå.

70

4

RÅSPUNDEREA JURIDICÅ ¥N

DREPTUL MEDIULUI ¥NCONJURÅTOR

4.1. CONDIºIILE ªI FORMELE RÅSPUNDERII JURIDICE

¥ntâlnitå în toate ramurile dreptului, no¡iunea de råspundere juridicå sugereazå ideea de:

− sanc¡iune; − repara¡ie.

Aceasta då expresie unui raport social sanc¡ionat din punct de vedere juridic, în baza cåruia o persoanå se aflå într-o rela¡ie de obliga¡ie fa¡å de o altå persoanå, cåreia îi datoreazå satisfac¡ie sau repararea unui prejudiciu ce i-a cauzat. ¥n dreptul mediului înconjuråtor, råspunderea juridicå a devenit o zonå fierbinte datoritå situa¡iei ecologice mondiale, precum ¿i a altor factori dependen¡i de politica duså în acest domeniu de fiecare ¡arå. ¥n România, reglementarea råspunderii juridice este realizatå prin intermediul Legii protec¡iei mediului (cap. IV - Atribu¡ii ¿i råspunderi ¿i cap. V - Sanc¡iuni). Categoriile de råspunderi care sunt aplicabile pentru încålcarea dispozi¡iilor legale cu privire la protec¡ia mediului înconjuråtor sunt:

− råspunderea diciplinarå; − råspunderea materialå; − råspunderea civilå; − råspunderea contraven¡ionalå; − råspunderea penalå.

Trebuie precizat înså cå råspunderea disciplinarå ¿i cea materialå sunt guvernate de legisla¡ia muncii, având la bazå culpa salariatului care a såvâr¿it o abatere de la regulile instituite în domeniul protec¡iei mediului înconjuråtor ¿i în legåturå cu atribu¡iile de serviciu ce-i revin.

71

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. V - Sanc¡iuni, Art. 81 ¥ncålcarea prevederilor prezentei legi atrage råspunderea civilå, contraven¡ionalå sau penalå, dupå caz.

4.1.1. RÅSPUNDEREA CIVILÅ

¥n cadrul råspunderii civile se sanc¡ioneazå, în general, o conduitå reprobabilå, antisocialå, a subiectelor de drept, persoane fizice sau juridice care prin faptele lor ilicite (comisive sau omisive) produc pagube factorilor de mediu sau mediului în ansamblul såu.

CONSTITUºIE -Titlul IV - Economia ¿i finan¡ele publice, Art.134 - Economia Statul trebuie så asigure refacerea ¿i ocrotirea mediului înconjuråtor, precum ¿i men¡inerea echilibrului ecologic.

¥n conformitate cu acest aliniat, s-a creat cadrul juridic general pentru ocrotirea ¿i prin mijloace de drept civil a victimelor ac¡iunilor prin care se aduc prejudicii ecologice. Termenul de refacere a mediului înconjuråtor, utilizat în textul constitu¡ional, se poate interpreta nu numai din punct de vedere al contribu¡iei statului la reechilibrarea din punct de vedere al protec¡iei mediului, a sectoarelor degradate ecologic, ci ¿i în sensul interven¡iei institu¡iilor civile în solu¡ionarea delictelor civile prin care s-au cauzat prejudicii mediului înconjuråtor.

CONSTITUºIE, Art. 41/6 - Protec¡ia proprietå¡ii private Dreptul de proprietate obligå la respectarea sarcinilor privind protec¡ia mediului înconjuråtor ¿i asigurarea bunei vecinåtå¡i, precum ¿i respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

¥n acest text se consacrå obliga¡ia specificå pentru protec¡ia mediului înconjuråtor.

CONSTITUºIE, Art. 41/4 - Protec¡ia proprietå¡ii private Pentru lucråri de interes general, autoritatea publicå poate folosi subsolul oricårei proprietå¡i imobiliare cu obliga¡ia de a despågubi proprietarul pentru daunele aduse solului, planta¡iilor sau construc¡iilor, precum ¿i pentru alte daune imputabile autoritå¡ilor.

Pe baza acestui text, orice autoritate publicå va putea fi ac¡ionatå în justi¡ie pentru daune aduse mediului înconjuråtor (sau componentelor acestuia)

72

în situa¡ii expres specificate în text, adicå prin folosirea subsolului oricårei proprietå¡i imobiliare pentru lucråri de interes general. ¥n lipsa unei reglementåri speciale, se face apel la principiile clasice ale råspunderii civile (pentru situa¡iile în care se produc prejudicii, ca urmare a nerespectårii dispozi¡iilor legale referitoare la conservarea, dezvoltarea ¿i protec¡ia mediului înconjuråtor), dupå cum urmeazå:

− norme referitoare la raporturile de vecinåtate (esen¡a normelor prive¿te concilierea intereselor agentului poluant cu cele ale victimei poluårii, stabilindu-se atât limitele admisibile ale poluårii, cåt ¿i obliga¡ia corelativå ca daunele så fie suportate de cel ce polueazå);

− norme care reglementeazå råspunderea civilå reparatorie. Subiectele råspunderii. Prin defini¡ie, mediul natural nu este subiectul

victimå care så reclame repara¡ia, ci o valoare fundamentalå, care este ocrotitå pe plan intern ¿i interna¡ional prin lege. ¥n cadrul dreptului intern, subiectul poate fi:

− statul; − o unitate administrativ teritorialå; − o persoanå fizicå sau juridicå, publicå sau privatå, cåreia i s-a produs

un prejudiciu printr-o faptå ilicitå ca urmare a nerespectårii normelor de protec¡ie a factorilor de mediu. Pe plan interna¡ional, subiectul îndreptå¡it de repara¡ie este în principiu titularul mediului adicå statul.

Elementele constitutive ale råspunderii civile delictuale în domeniul

protec¡iei mediului înconjuråtor. Pentru angajarea råspunderii civile delictuale trebuie så fie întrunite urmåtoarele elemente:

− så se fi såvâr¿it o faptå cu caracter ilicit; − så existe un prejudiciu; − så existe un raport de cauzalitate între fapta ilicitå si prejudiciu; − så existe culpa autorului faptei ilicite;

în momentul såvâr¿iri faptei, autorul så fi avut capacitatea delictualå. ¥n în¡eles restrâns, fapta reprezintå o manifestare perceptibilå sim¡urilor omene¿ti, adicå gândire exteriorizatå, materializatå; în sens mai larg, include ¿i efectele acesteia, concretizate pe planul dreptului, cu modificarea unor raporturi sau situa¡ii juridice existente. Fapta are un caracter ilicit, atunci când contravine normelor dreptului obiectiv ¿i, în acela¿i timp, încalcå ¿i dreptul subiectiv al persoanei prejudiciate. Cu privire la caracterul ilicit, Codul civil, în Art. 998, face referire la orice faptå a omului såvâr¿itå:

− fie inten¡ionat; − fie din neglijen¡å;

73

− fie din impruden¡å. ¥n dreptul mediului înconjuråtor, faptele generatoare de råspundere includ:

− conduite ilicite prin care se produc pagube mediului înconjuråtor natural, reprobabile prin ilicitatea lor;

− activitå¡i curente, normale, licite, dar care pot constitui uneori cauze ale våtåmårilor produse mediului. Prima categorie de fapte atrage råspunderea pe temeiul culpei, adicå råspunderea subiectivå. Cea de a doua categorie, în afara oricårei culpe, angajeazå råspunderea pe temeiul riscului, adicå råspunderea obiectivå. ¥n ceea ce prive¿te cauzele care duc la înlåturarea caracterului ilicit al faptei din dreptul civil se considerå:

− starea de legitimå apårare; − starea de necesitate, (aplicabilå pentru mediu); − îndeplinirea unei îndatoriri de serviciu; − consim¡åmântul victimei; − exercitarea unui drept.

CODUL PENAL, Art. 45 - Aliniatele 1 ¿i 2 Nu constituie infrac¡iune prevåzutå de legea penalå, fapta såvâr¿itå în stare de necesitate. Este în stare de necesitate acela care såvâr¿e¿te fapta pentru a salva de la un pericol iminent ¿i care nu putea fi înlåturat altfel, via¡a, integritatea corporalå sau sånåtatea sa, a altuia sau un bun important al såu ori al altuia sau în interes ob¿tesc. Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a såvâr¿it fapta ¿i-a dat seama cå pricinuie¿te urmåri vådit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacå pericolul nu era înlåturat.

Abuzul de drept se poate ivi în situa¡ii cum sunt:

− comiterea de cåtre de¡inåtorii de terenuri, în exercitarea dreptului lor, a unor acte de folosin¡å intensivå care depå¿esc posibilitatea naturalå ¿i poten¡ialå a solului;

− realizarea unor tratamente îndelungate cu pesticide ¿i alte substan¡e chimice;

− aplicarea nera¡ionalå a iriga¡iilor. Constând în orice atingere aduså factorilor de mediu sau componentelor unor sisteme ecologice, prejudiciul urmeazå så fie evalut pecuniar, respectiv så fie estimate cheltuielile necesare pentru restituirea/refacerea echilibrului natural lezat. ¥n dreptul mediului înconjuråtor, pentru prejudiciu se folose¿te ¿i termenul de daunå ecologicå, cuprinzând:

− pagubele suferite de mediul natural prin poluare; − pagubele suportate de om sau de bunuri.

74

Dauna ecologicå se define¿te ca fiind: o våtåmare care aduce atingere ansamblului elementelor unui sistem ¿i care, datoritå caracterului såu indirect ¿i difuz nu permite constituirea unui drept la repara¡ie. ¥n dreptul civil, termenii de prejudiciu, pagubå ¿i daunå sunt sinonimi. ¥n legåturå cu raportul de cauzalitate între fapta ilicitå ¿i prejudiciu, trebuie så se ¡inå seama de împrejurarea cå orice faptå se desfå¿oarå într-o infinitå serie de rela¡ii cu alte fapte ori cu o serie de factori exteriori. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicitå ¿i prejudiciu, este, de cele mai multe ori, greu de stabilit (spre exemplu, în poluarea atmosfericå extrem de importante sunt condi¡iile meteorologice), un rol important revenind condi¡iilor care înso¡esc ac¡iunea cauzelor, influen¡ând-o în sens favorabil sau defavorabil, accelerând sau încetinind producerea efectelor. Elementul subiectiv al råspunderii civile este culpa. Caracterul ilicit ¿i cel culpabil al faptei cauzatoare de prejudicii sunt condi¡ii distincte fårå de care nu existå råspundere civilå. Pentru ca fapta ilicitå så devinå culpabilå trebuie så se fi produs un anumit ecou pe plan psihologic (în aspectul intelectiv ¿i mai ales volitiv), adicå så capete un contur subiectiv.

Formele råspunderii civile delictuale, particularitate în domeniul

dreptului mediului înconjuråtor. Råspunderea subiectivå pentru pagubele produse mediului se aplicå rar, reclamantul (victima) trebuind så dovedeascå cå i s-a cauzat un prejudiciu real, direct ¿i personal, precum ¿i culpa autorului faptei, cuantumul prejudiciului, precum ¿i raportul de cauzalitate între faptå ¿i prejudiciu. Proba culpei este greu de fåcut în cazul prejudiciilor cauzate prin poluare (datoritå naturii diverse a poluan¡ilor). Råspunderea obiectivå se aplicå în cazul reglementårii generale a råspunderii pentru prejudiciile cauzate mediului înconjuråtor. O pagubå ecologicå poate exista ¿i ca urmare a viciului ascuns al lucrului - generat fie de un mijloc de produc¡ie, fie de o instala¡ie de depoluare sau de prevenire a poluårii, sau în condi¡iile în care cei ce îl folosesc nu au cuno¿tin¡å de aceasta, - situa¡ii care exclud råspunderea civilå pe temeiul culpei. ¥n aceste cazuri se stabile¿te o prezum¡ie de råspundere ¿i nu de culpå. Prezum¡ia de responsabilitate se aplicå în cazul în care condi¡iile råspunderii sunt dovedite de cåtre victimå; paznicul råspunde independent de culpå, înså el nu este declarat responsabil, având obliga¡ia så dovedeascå faptul cå nu este responsabil pentru a nu fi obligat la plata despågubirilor. ¥n cadrul teoriei culpei în faza lucrului, påzitorul juridic are obliga¡ia så nu lase lucrul så scape controlului såu. Prin urmare, dacå lucrul a scåpat controlului ¿i a cauzat astfel un prejudiciu, påzitorul nu ¿i-a respectat astfel obliga¡ia sa, fiind deci în culpå.

75

Råspunderea obiectivå este fundamentatå pe ideea de risc, în sensul cå activitatea care creazå pentru altul un risc face pe autorul såu responsabil pentru prejudiciul pe care îl poate cauza.

4.1.2. RÅSPUNDEREA CONTRAVENºIONALÅ

Råspunderea contraven¡ionalå are un rol economic, constituind un serios mijloc de prevenire.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. V - Sanc¡iuni, Art. 82 Constituie contraven¡ii urmåtoarele fapte, dacå nu au fost såvâr¿ite în alte condi¡ii încât, potrivit legii penale, reprezintå infrac¡iuni ¿i se sanc¡ioneazå astfel: .....

− cu amendå. Cuantumul amenzilor se revizuie¿te anual, prin hotårâre a Guvernului.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. V - Sanc¡iuni, Art. 83 Constatarea contraven¡iilor ¿i aplicarea sanc¡iunilor se fac de cåtre personalul împuternicit în acest scop de autoritatea publicå centralå pentru protec¡ia mediului, de cåtre ofi¡erii ¿i subofi¡erii de poli¡ie, de cåtre personalul împuternicit al administra¡iei publice jude¡ene ¿i locale ¿i de personalul Ministerului Apårårii Na¡ionale împuternicit în domeniile sale de activitate, potrivit competen¡elor legale. ¥mpotriva procesului verbal de constatare a contraven¡iei ¿i de aplicare a sanc¡iunii se poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicarea actului. Plângerile se solu¡ioneazå de cåtre judecåtoria competentå...

Contraven¡ia reprezintå o încålcare a legii såvâr¿itå cu vinovå¡ie. Din aceasta, se deduce faptul cå råspunderea contraven¡ionalå este bazatå pe culpå, nefiind o råspundere obiectivå. Contraven¡ia, ca orice faptå contrarå ordinii de drept, constituie o manifestare a conduitei umane exteriorizatå în societate, sau, altfel spus, ansamblu de acte ale omului aflate sub controlul voin¡ei ¿i ra¡iunii sale. Ilicitatea faptei va fi realizatå atunci când subiectul ac¡iunii sale, (agentul uman), a avut în mod obiectiv libertatea de a alege o conduitå (ac¡iune socialå) negativå în raport cu ordinea de drept (normele dreptului mediului înconjuråtor). Fapta ilicitå care constituie contraven¡ie în domeniul protec¡iei mediului înconjuråtor poate consta dintr-o:

− ac¡iune; − inac¡iune,

legatå indisolubil de o anumitå atitudine psihicå a autorului acestor fapte fa¡å de consecin¡ele lor negative.

76

Legea protec¡iei mediului instituie mai multe categorii de contraven¡ii pentru:

− protec¡ia atmosferei; − protec¡ia solului; − protec¡ia re¡elelor de canalizare ¿i a sta¡iilor de epurare; − protec¡ia apelor; − protec¡ia vegeta¡iei forestiere; − protec¡ia faunei − protec¡ia peisajului; − protec¡ia echilibrului ecologic.

4.1.3. RÅSPUNDEREA PENALÅ

Dacå încålcårile normelor ecologice care vizeazå påstrarea echilibrului în mediul biotic ¿i abiotic nu depå¿esc gravitatea unor infrac¡iuni, ele vor fi apreciate ca fåcând parte din sfera ilicitului contraven¡ional, råspunderea în aceste situa¡ii fiind de naturå administrativå. Diferen¡a principalå între infrac¡iunile ecologice ¿i contraven¡iile ecologice constå în periculozitatea socialå a încålcårilor normelor ecologice.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. V - Sanc¡iuni, Art. 84 Constituie infrac¡iuni faptele men¡ionate mai jos ¿i se pedepsesc astfel: ...

Sanc¡iunile aplicate prin Legea protec¡iei mediului pentru såvâr¿irea infrac¡iunilor, cuprind:

− ¥nchisoare de la 3 luni la 1 an, sau amendå de la 250.000 la 1.500 .000 lei. Printre faptele sanc¡ionate se numårå:

− arderea vegeta¡iei ierboase din ariile protejate ¿i de pe terenurile supuse refacerii ecologice;

− defri¿area vegeta¡iei lemnoase din afara fondului forestier; − provocarea de poluare accidentalå datoratå nerespectårii condi¡iilor

prevåzute în acordul ¿i/sau autoriza¡ia de mediu; − poluarea provocatå de evacuarea premeditatå în apå, atmosferå sau

sol, a unor de¿euri sau substan¡e periculoase. − ¥nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendå de la 500.000 la 3.000.

000 lei. Printre faptele sanc¡ionate se numårå: − nerespectarea restric¡iilor sau interdic¡iilor stabilite pentru protec¡ia

apelor ¿i atmosferei; − folosirea de momeli periculoase sau a mijloacelor electrice pentru

omorârea animalelor sau a pe¿tilor, în scopul consumului sau al comercializårii;

77

− spålarea în apele naturale a ambalajelor de pesticide sau a altor substan¡e periculoase, precum ¿i a utilajelor cu care s-au transportat ¿i s-au aplicat acestea;

− producerea de zgomote peste limitele admise, dacå prin aceasta se pune în grav pericol sånåtatea umanå;

− nerespectarea restric¡iilor ¿i a interdic¡iilor la vânat ¿i pescuit ale unor specii protejate;

− continuarea activitå¡ii dupå suspendarea acordului sau autoriza¡iei de mediu;

− nesupravegherea ¿i asigurarea depozitelor de de¿euri ¿i substan¡e periculose.

− ¥nchisoare de la 1 la 5 ani. Printre faptele sanc¡ionate se numårå: − eliberarea acordului ¿i/sau autoriza¡iei de mediu fårå documenta¡ia

obligatorie ¿i completå; − prezentarea în studiile ¿i analizele de impact a unor concluzii ¿i

informa¡ii false; − introducerea în ¡arå a unor de¿euri sau subsatan¡e periculoase în

scopul depozitårii ¿i/sau distrugerii; − transportul sau tranzitul de pesticide, substan¡e sau de¿euri

periculoase fårå autoriza¡ie; − depozitarea în spa¡ii subterane a de¿eurilor sau substan¡elor

periculoase; − descårcarea apelor uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct

în apele naturale; − ascunderea sau difuzarea de cåtre func¡ionarii publici, de informa¡ii

false în legåturå cu calitatea mediului ¿i sånåtatea umanå; − continuarea activitå¡ii dupå dispunerea încetårii acesteia.

− ¥nchisoare de la 2 la 7 ani. Faptele sanc¡ionate sunt: − aplicarea necorespunzåtoare sau neluarea måsurilor de interven¡ie

în caz de accident nuclear; − refuzul interven¡iei în cazul poluårii accidentale a apelor ¿i a

zonelor de coastå; − provocarea premeditatå de poluare prin evacuarea sau scufundarea

în apele naturale, direct sau de pe nave sau platforme plutitoare, a unor substan¡e sau de¿euri periculoase. Dacå prin faptele men¡ionate la punctele 3 ¿i 4 s-a pus în pericol sånåtatea

sau integritatea corporalå a unui mare numr de persoane, sau s-a produs vreuna

dintre urmårile specificate prin art. 182 din Codul penal, ori s-a creat un

prejudiciu material semnificativ, pedeapsa este închisoare de la 3 la 10 ani ¿i

interzicerea unor drepturi.

78

Dacå prin fapta såvâr¿itå s-a cauzat moartea uneia sau mai multor

persoane, sau pagube importante economiei na¡ionale, pedeapsa este închisoare

de la 7 la 20 de ani ¿i interzicerea unor drepturi.

Råspunderea penalå pentru încålcarea normelor privind protec¡ia

mediului înconjuråtor se înscrie în principiile råspunderii infrac¡ionale,

specificul angajårii ei cu privire la protec¡ia mediului fiind determinat de natura

obiectului ocrotit de lege ¿i a cårui atingere este aduså prin abaterea såvâr¿itå cu

vinovå¡ie.

Pentru a angaja råspunderea penalå, abaterea trebuie så prezinte un

pericol social ridicat ¿i så reprezinte o serioaså amenin¡are a intereselor

societå¡ii în domeniul ocrotirii mediului înconjuråtor, al folosirii resurselor

naturale, ori chiar så amenin¡e via¡a sau sånåtatea oamenilor.

CODUL PENAL - Capitolul II - Infrac¡iuni contra sånåta¡ii publice, Art. 311 Infectarea prin orice mijloace a surselor sau re¡elelor de apå, dacå este dåunåtoare sånåtå¡ii oamenilor, animalelor sau plantelor se pedepse¿te cu închisoarea (...).

CODUL PENAL - Capitolul II - Infrac¡iuni contra sånåta¡ii publice, Art. 312 Producerea, de¡inerea sau orice opera¡ie privind circula¡ia produselor ori substan¡elor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care con¡in astfel de substan¡e, ori experimentarea produselor sau substan¡elor toxice, toate acestea fårå drept, se pedepse¿te cu închisoarea (...).

CODUL PENAL - Capitolul IV - Infrac¡iuni privitoare la regimul stabilit

pentru unele activitå¡i reglementate de lege. Nerespectarea regimului

materialelor explozive sau radioactive. Fabricarea, prelucrarea, de¡inerea, transportul, folosirea sau orice opera¡ie privind circula¡ia materiilor explozive sau radioactive fårå drept, se pedepse¿te cu închisoarea (...).

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI, Art. 85 Constatarea infrac¡iunilor se fac din oficiu de cåtre organele de urmårire penalå, conform competen¡ei legale.

79

4.2. PARTICULARITÅºILE RÅSPUNDERII MATERIALE

¥N DOMENIUL PROTECºIEI MEDIULUI ¥NCONJURÅTOR

CONFORM CONVENºIILOR ªI TRATATELOR INTERNAºIONALE

Func¡ie de subiectele de drept, care au cauzat prin activitatea lor efecte transna¡ionale, råspunderea materialå pentru delicte interna¡ionale ¿i activitå¡i ilicite se delimiteazå astfel:

− daunele grave s-au produs datoritå unor surse nelocalizabile, ori sunt localizate (având un grad înalt de periculozitate), ori când obliga¡ii de aceastå naturå ¿i le-ar asuma statul, ca subiect de drept interna¡ional;

− daunele s-au produs datoritå unor surse identificate la nivelul unor întreprinderi economice - subiecte de drept civil. Statele ¿i organiza¡iile interna¡ionale interguvernamentale pot fi chemate så råspundå pentru delictul interna¡ional de poluare a mediului ori de câte ori încalcå norma de drept interna¡ional. Delictul interna¡ional de poluare rezidå în încålcarea obliga¡iei de a nu såvâr¿i o poluare reduså a diferitelor componente ale mediului. Fapta ilicitå constituie deci, o încålcare de cåtre un stat a unei obliga¡ii interna¡ionale ce-i revine în domeniul protec¡iei mediului înconjuråtor. Pentru ca fapta så fie ilicitå, este necesar ca obliga¡ia interna¡ionalå încålcatå, så fie în vigoare în momentul producerii ei. Pentru ca ac¡iunea sau inac¡iunea prin care un stat violeazå normele dreptului interna¡ional så ducå la angajarea råspunderii, trebuie îndeplinite urmåtoarele condi¡ii:

− såvâr¿irea actului ilicit cu inten¡ie, din neglijen¡å, sau impruden¡å; − actul ilicit så fie imputabil statului sau organelor sale; − prin actul ilicit så se fi produs un prejudiciu material sau moral statului

lezat; − între prejudiciul cauzat ¿i ac¡iunea ilicitå så existe un raport de

cauzalitate. ¥n legåturå cu prejudiciile cauzate mediului, existå o obliga¡ie generalå a statelor de a proteja factorii de mediu, obliga¡ie care încålcatå då na¿tere la råspundere. Func¡ie de obiectul obliga¡iei interna¡ionale încålcate, Comisia de Drept Interna¡ional a clasificat aceste fapte în crime ¿i delicte interna¡ionale. Råspunderea statelor poate fi angajatå sub trei forme: politicå, moralå ¿i/sau materialå, în raport cu caracterul delictului interna¡ional comis ¿i cu urmårile sale juridice. Råspunderea subiectivå. Dreptul interna¡ional nu cuprinde încå norme universale cu privire la råspunderea statelor, acestea decurgând mai mult din

80

aplicarea principiilor sic utero tuo ¿i a bunei vecinåtå¡i sau a echitabilitå¡ii utilizårii. Råspunderea obiectivå. ¥ntemeiatå pe ideea de risc ¿i pe cea de garan¡ie, råspunderea obiectivå este cuprinså în câteva conven¡ii interna¡ionale ¿i se aplicå atât în cazul pagubelor ce ar putea fi cauzate mediului prin utilizarea pa¿nicå a energiei nucleare, cât ¿i în cazul pagubelor ce ar putea rezulta din poluarea mårilor cu hidrocarburi.

DECLARAºIA DE LA STOCKHOLM, Principiul 21 Statele au îndatorirea de a asigura ca activitå¡ile exercitate în limitele jurisdic¡iei

lor sau sub controlul lor, så nu cauzeze daune mediului în alte state sau în regiuni ce nu ¡in de nici o jurisdic¡ie na¡ionalå.

CARTA DREPTURILOR ªI ¥NDATORIRILOR ECONOMICE ALE

STATELOR, Art. 30 Statele au responsabilitatea de a asigura ca activitå¡ile desfå¿urate în cadrul jurisdic¡iei lor sau sub controlul lor, så nu cauzeze daune mediului în alte state sau în regiuni care nu ¡in de nici o jurisdic¡ie na¡ionalå.

¥n general, dreptul interna¡ional al mediului con¡ine pu¡ine reglementåri clare ¿i precise în problema råspunderii pentru daune transfrontiere cauzate mediului natural al teritoriului altor state. Datoritå acestui fapt, s-a recurs la reglementårile altor ramuri ale dreptului interna¡ional privat, ceea ce a condus la conturarea diferitelor categorii sau forme ale råspunderii în domeniul protec¡iei mediului ¿i a conservårii resurselor sale.

81

5 STRUCTURI NAºIONALE ªI INTERNAºIONALE

SPECIALIZATE CU ATRIBUºII ¥N PROTECºIA

MEDIULUI ¥NCONJURÅTOR

5.1. ATRIBUºII ALE ORGANIZAºIILOR NAºIONALE

Dupå evenimentele din decembrie 1989, Consiliul Na¡ional pentru Protec¡ia Mediului s-a transformat în Ministerul Mediului, preluând întreg patrimoniul ¿i toate atribu¡iile acestuia. ¥n 1992, Ministerul Mediului se transformå în Ministerul Apelor, Pådurilor ¿i Protec¡iei Mediului (Hotårârea Guvernului nr. 792/1992), cu scopul de a delimita mai bine diferitele atribu¡ii pe sectoare de activitate, reîntårind necesitatea protec¡iei celor doi factori naturali de mediu - apa ¿i pådurea -, mediul înconjuråtor în ansamblul såu. Strategia na¡ionalå în domeniul mediului porne¿te de la conceptul de dezvoltare durabilå potrivit cåruia dezvoltarea socio - economicå ¿i conservarea resurselor sunt inseparabile.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Principii ¿i dispozi¡ii generale, Art. 3 Principiile ¿i elementele strategice care stau la baza prezentei legi, în scopul asigurårii unei dezvoltåri durabile sunt:

a) principiul precau¡iei în luarea deciziilor; b) principiul prevenirii riscurilor ecologice ¿i a producerii daunelor; c) principiul conservårii biodoversitå¡ii ¿i a ecosistemelor specifice cadrului

biogeografic natural; d) principiul poluatorul plåte¿te; e) înlåturarea cu prioritate a poluan¡ilor care pericliteazå nemijlocit ¿i grav

sånåtatea oamenilor; f) crearea sistemului na¡ional de monitorizare integratå a mediului; g) utilizarea durabilå; h) men¡inerea, ameliorarea calitå¡ii mediului ¿i reconstruc¡ia zonelor deteriorate; i) crearea unui cadru de participare a organiza¡iilor neguvernamentale ¿i a

popula¡iei la elaborarea ¿i aplicarea deciziilor; j) dezvoltarea colaborårii interna¡ionale pentru asigurarea calitå¡ii mediului.

82

¥n România, sistemul ¿i competen¡ele institu¡iilor centrale ale puterii ¿i administra¡iei în domeniul protec¡iei mediului înconjuråtor sunt structurate astfel: Competen¡ele Parlamentului - acesta adoptå legi constitu¡ionale, legi organice ¿i legi ordinare (ini¡iativa legiferårii revine deputa¡ilor ¿i senatorilor).

CONSTITUºIE, Sec¡iunea 3 - Legiferarea, Art. 72 - Categorii de legi Parlamentul adoptå legi constitu¡ionale, legi organice ¿i legi ordinare.

CONSTITUºIE , Sec¡iunea 3 - Ini¡iativa legislativå, Art. 3 Ini¡iativa legislativå apar¡ine Guvernului, deputa¡ilor, senatorilor, precum ¿i unui numår de ce pu¡in 250 000 de cetå¡eni cu drept de vot.

¥n cazul în care este sesizat cu fapte de încålcare flagrantå a normelor de protec¡ie a mediului, Parlamentul are obliga¡ia så creeze comisii parlamentare care så constate ¿i så ia måsurile ce se impun împotriva celor ce se fac vinova¡i de aceste încålcåri. Competen¡ele Guvernului - acesta are competen¡a så promoveze ini¡iative legislative pe care le prime¿te de la Ministerul Apelor, Pådurilor ¿i Protec¡iei Mediului ¿i de la celelalte ministere interesate în aceastå problemå, pentru a fi aprobate de Parlament. Guvernul are competen¡a så emitå hotårâri de organizare ¿i func¡ionare a ministerelor, precizând atribu¡iile ce revin acestora.

CONSTITUºIE, Art. 107 - Actele Guvernului Guvernul adoptå hotårâri ¿i ordonan¡e. Hotårârile se emit pentru organizarea executårii legilor.

Competen¡ele Ministerelor ¿i altor organe centrale ale administra¡iei

publice de specialitate. Ministerele care au în subordine unitå¡i economice a cåror activitate poate dåuna mediului înconjuråtor au urmåtoarele atribu¡ii generale:

− så stabileascå ¿i så aplice måsurile ce se impun; − så asigure determinarea cu precizie a nocivitå¡ii poluan¡ilor rezulta¡i; − så ia måsuri pentru a asigura protejarea cu precådere a zonelor de

locuit; − så asigure mijloacele materiale ¿i financiare pentru protec¡ia mediului

¿i urmårirea poluan¡ilor la surså; − så asigure func¡ionarea la parametrii proiecta¡i a utilajelor ¿i

dispozitivelor de protec¡ie a mediului înconjuråtor.

83

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. III - Atribu¡ii ¿i råspunderi, Art. 65 Agen¡iile pentru protec¡ia mediului îndeplinesc la nivel teritorial atribu¡iile ¿i råspunderile autoritå¡ii centrale pentru protec¡ia mediului cåreia i se subordoneazå potrivit art. 64 lit b), c), d), h), i), j), m), o), p), r) ¿i t) ¿i fac raport cu privire la activitå¡ile desfå¿urate pe perioada anului financiar ¿i a aplicrii programelor de mediu, pe care îl publicå în presa localå.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap. III - Atribu¡ii ¿i råspunderi, Art. 68 Autoritå¡ile administra¡iei publice centrale ¿i locale sunt obligate så comunice autoritå¡ii centrale pentru protec¡ia mediului, respectiv agen¡iilor teritoriale, toate informa¡iile solicitate conform art. 66 lit. a) ¿i så aplice prevederile prezentei legi.

5.2. ORGANIZAºII MONDIALE, REGIONALE ªI SUBREGIONALE

Degradarea mediului înconjuråtor prezintå o multitudine de aspecte globale, regionale ¿i na¡ionale, dependente de stadiul de dezvoltare economicå ¿i socialå.

5.2.1. ORGANIZAºII MONDIALE

Printre institu¡iile specializate ONU, care într-un fel sau altul au un rol deosebit de important în domeniul protec¡iei mediului, se numårå:

− Organiza¡ia Na¡iunilor Unite pentru Educa¡ie ªtiin¡å ¿i Culturå, U.N.E.S.C.O., fondatå în 16.02.1945, care are ca scop general favorizarea schimburilor culturale interna¡ionale, stimularea educa¡iei, sprijinirea progresului ¿i råspândirea ¿tiin¡ei.

− Organiza¡ia Mondialå a Sånåtå¡ii, O.M.S., fondatå în 1946, care are ca scop crearea unui nivel cât mai ridicat posibil de sånåtate a popula¡iilor lumii. Sånåtatea reprezintå o stare de completå bunå dispozi¡ie fizicå, mintalå ¿i socialå ¿i nu constå numai în absen¡a bolii sau infirmitå¡ii.

− Organiza¡ia pentru Alimenta¡ie ¿i Agriculturå, F.A.O., fondatå în 1945, care are ca scop ridicarea condi¡iilor de trai ale popoarelor ¿i statelor membre, îmbunåtå¡irea randamentului produc¡iei ¿i reparti¡iei tuturor produselor agricole ¿i alimentare, îmbunåtå¡irea condi¡iilor de via¡å ale popula¡iei rurale.

− Agen¡ia Interna¡ionalå pentru Energie Atomicå, A.I.E.A., fondatå în 1957, care are ca scop încurajarea folosirii energiei nucleare în scopuri exclusiv pa¿nice, stabilirea unui control sever asupra folosirii produselor fisionabile speciale.

− Organiza¡ia Meteorologicå Mondialå, O.M.M., fondatå în 1947, care are ca scop stabilirea unei colaboråri la nivel mondial în domediul opera¡iilor ¿i

84

serviciilor meteorologice, difuzarea de informa¡ii meteorologice, stimularea cercetårii ¿tiin¡ifice, favorizarea aplicårii meteorologiei în naviga¡ie, agriculturå ¿i alte activitå¡ie umane.

− Organiza¡ia Maritimå Interna¡ionalå, fondatå în 1934, care are ca scop problematica maritimå ¿i dezvoltarea unei strategii ¿tiin¡ifice ¿i tehnice în ceea ce prive¿te protec¡ia mediului marin împotriva poluårii provocate de nave ¿i de depozitårile de de¿euri în mare.

− Programul Na¡iunilor Unite pentru Dezvoltare, P.N.U.D., care are ca scop sprijinirea dezvoltårii ¡årilor defavorizate.

− Programul Na¡iunilor Unite pentru Mediul ¥nconjuråtor, P.N.U.E., fondat în 1972, care are ca scop general coordonarea ¿i încurajarea aplicårii måsurilor privind protec¡ia factorilor de mediu (Sistem Mondial de Supreveghere a Mediului - G.E.M.S., Sistem Interna¡ional de Referin¡å - S.I.R.).

− Banca Interna¡ionalå pentru Reconstruc¡ie ¿i Dezvoltare, B.I.R.D., care are ca scop sprijinirea investi¡iilor ¿i asisten¡a financiarå a ¡årilor defavorizate.

− Uniunea Interna¡ionlå pentru Conservarea Naturii, U.I.C.N., fondatå în 1948, care are ca scop încurajarea ¿i pregåtirea de måsuri de conservare, propagandå, pentru informare în domeniul problemelor conservårii (organiza¡ie non-guvernamentalå).

5.2.2. ORGANIZAºII REGIONALE

− Organiza¡ia de Cooperare ¿i Dezvoltare Economicå, O.C.D.E., fondatå în 1948, care a avut ca scop administrarea Planul Marshall în vederea reconstruc¡iei în Europa. Constituie una dintre regulile fundamentale ce au dus la dezvoltarea dreptului interna¡ional al mediului înconjuråtor.

− Comisia Economicå a Na¡iunilor Unite pentru Europa, C.E.E., fondatå în 1947, care are ca scop refacerea resurselor Europei, promovarea ¿i dezvoltarea cooperårii regionale, inclusiv în problemele mediului înconjuråtor.

5.2.3. ORGANIZAºII SUBREGIONALE

− Comisia Dunårii pentru naviga¡ie, fondatå în 1948. Atribu¡iile comisiei se referå exclusiv la naviga¡ie.

85

6 SCURT ISTORIC AL EVOLUºIEI ªI DEZVOLTÅRII

LEGISLAºIEI ¥N DOMENIUL MEDIULUI

6.1. EVOLUºIA LEGISLAºIEI ¥N DOMENIUL MEDIULUI

¥N PRIMA JUMÅTATE A SECOLULUI XX

Reglementåri privind protec¡ia mediului înconjuråtor se regåsesc cuprinse, atât în legile statelor antice, cum ar fi, spre exemplu, condi¡iile prevåzute în Dreptul Roman, legate de exploatarea ¿i protec¡ia apelor, cât ¿i în legile majoritå¡ii statelor europene ¿i asiatice, legate de vânåtoarea în perioadele de reproducere. Cu toate acestea, dezvoltarea legisla¡iei referitoare la protec¡ia diverselor componente ale mediului s-a produs abia în secolul al XIX-lea; mai precis, în acea perioada au apårut primele reglementåri împotriva poluårii aerului ¿i primele måsuri de igienå. Principalul scop al acestor reglementåri era cel de protejare a sånåtå¡ii umane, dar ele includeau, de asemenea, måsuri care, direct sau indirect, aveau menirea de a proteja componentele mediului (în particular aerul ¿i apa). Suplimentar, în anumite ¡åri europene (în special în Germania ¿i Austria), au fost promulgate o serie de legi în domeniul apelor ¿i pådurilor. Aceste legi erau deosebit de progresiste pentru epoca în care au apårut, motiv pentru care au råmas în vigoare pânå în prezent. Este interesant de observat cå, în general, în ciuda imensei cre¿teri a poluårii mediului înconjuråtor nu s-a constatat o dezvoltare corespunzåtoare a legisla¡iei în domeniul protec¡iei componentelor de mediu. Cre¿terea poluårii mediului înconjuråtor s-a datorat în special inventårii automobilului ¿i avionului, a expansiunii produc¡iei industriale ¿i mijloacelor de producere a energiei, precum ¿i tehnologizårii ¿i chimizårii agriculturii. ¥n anumite ¡åri europene, cum ar fi, de exemplu, Finlanda ¿i Austria, s-au stabilit reglementåri pentru protec¡ia vie¡ii sålbatice. Unele din aceste reglementåri, în forma originalå sau revizuitå, råmân în vigoare ¿i azi. Momentul decisiv al dezvoltårii reglementårilor legale referitoare la componentele individuale ale mediului se plaseazå pe la mijlocul secolului XX.

86

¥n aceastå perioadå, oamenii de ¿tiin¡å au identificat primele simptome de deterioråri serioase ale principalelor componente ale mediului, în special apa ¿i aerul. Un numår de state europene au reac¡ionat la aceastå amenin¡are prin adoptarea unor acte de protec¡ie a aerului ¿i a apei (care puneau accentul pe puritatea apei), naturii ¿i solului. Suplimentar, în aceea¿i perioadå au fost elaborate o serie de acte legate de planificarea fizicå. Actele de planificare fizicå, de¿i nu erau direct legate de protec¡ia mediului, reglementau acele activitå¡i care puteau afecta mediul înconjuråtor. De¿i actele care protejau componentele mediului constituiau un mare pas înainte, se impunea totu¿i necesitatea dezvoltarii ¿i recunoa¿terii unui sistem comprehensiv de reglementåri, cuprins în cadrul unei legi a mediului, ca parte a sistemului legal.

6.2. DECENIILE 60-70, PERIOADA DECISIVÅ A ¥NCEPUTULUI

FUNDAMENTÅRII ªI DEZVOLTÅRII LEGISLAºIEI

¥N DOMENIUL MEDIULUI

Cerin¡a elaborårii legisla¡iei în domeniul protec¡iei componentelor de mediu s-a intensificat în cursul deceniului al ¿aselea al secolului XX ¿i s-a datorat în principal urmatoarelor cauze:

− Cre¿terea alarmantå a amenin¡årii împotriva mediului, comparativ cu perioada precedentå. Intensitatea pericolului nu a fost aceea¿i în toate statele europene. Gradul de amenin¡are asupra mediului era propor¡ional cu ritmul cre¿terii produc¡iei industriale ¿i a generårii de energie. Mai târziu s-a stabilit acela¿i tip de rela¡ie între cre¿terea produc¡iei agricole ¿i deteriorarea calitå¡ii apei ¿i a solului.

− Cre¿terea rapidå a interesului ¿tiin¡ific al comunitå¡ii pentru problemele de mediu. ¥n aceastå perioadå, în majoritatea ¡årilor europene a început så fie utilizat, în cadrul ¿tiin¡elor sociale, conceptul de mediu, într-un sens mai cuprinzåtor decât cel de protec¡ie a naturii utilizat pânå atunci. ¥n particular, acest concept lårgit a început så fie utilizat, chiar aplicat, în domeniul legislativ. Problema care se nå¿tea în acel moment nu era numai aceea de a elabora reglementåri legale la nivel na¡ional, respectiv legi administrative, civile ¿i penale pentru protec¡ia mediului, ci aceea de a integra, în mod logic, aceste reglementåri într-un sistem complet ¿i complex, pluridisciplinar, cåruia i s-a atribuit foarte curând denumirea de Legisla¡ia mediului. Procesul fundamentårii ¿i dezvoltårii legisla¡iei în domeniul mediului a atins apogeul în deceniul al ¿aptelea al secolului XX. ¥n ¡årile europene, procesul nu a avut o evolu¡ie uniformå ¿i nici nu s-a desfå¿urat în acelea¿i condi¡ii politice ¿i economice. ¥n ¡årile foste socialiste, de multe ori, a fost

87

necesar så se depå¿eascå obstacole serioase, legate de rezisten¡a autoritå¡ilor centrale la încercårile de îmbunåtå¡ire a legisla¡iei în domeniul mediului; cu toate acestea, începând cu anii '70, au fost marcate progrese considerabile în domeniu. Importan¡a progreselor care au avut loc în cadrul legisla¡iei în domeniul mediului în aceastå perioadå constå în:

− Aplicarea legisla¡iei clasice, în special a celei civile în domeniul protec¡iei mediului. ¥n anumite ¡åri, Legea vecinåtå¡ii, care reprezenta una din formele de protec¡ie a individului ¿i a comunitå¡ii a devenit un important instrument de protec¡ie a mediului.

− ¥mbunåtå¡irea substan¡ialå a protec¡iei fiecårei componente a mediului. Aceastå îmbunåtå¡ire s-a manifestat prin:

− modernizarea legisla¡iei anterioare, prin accentuarea protec¡iei componentelor individuale de mediu. Aceste revizuiri s-au aplicat legilor existente, referitoare la protec¡ia aerului, apei, pådurilor ¿i solului.

− crearea unor legi care så reglementeze probleme netratate anterior din punct de vedere legal. Exemple de astfel de reglementåri pot fi cele legate de protec¡ia împotriva radia¡iilor ionizante, a utilizårii agen¡ilor chimici sau protec¡ia împotriva zgomotelor ¿i vibra¡iilor.

− ¥ncorporarea în cadrul reglementårilor legale a conceptului conform cåruia, legisla¡ia în domeniul mediului nu trebuie så fie preocupatå numai de repararea pagubelor produse ¿i ob¡inerea de compensa¡ii, ci, scopul principal al acesteia så fie cel de protec¡ie sistematicå a mediului. Aceastå idee a condus la fundamentarea ¿i evolu¡ia unor noi concepte - evaluarea impactului asupra mediului ¿i principiul dezvoltårii durabile. Aceste principii reprezintå în prezent temelia pe care a fost clådita legisla¡ia în domeniul mediului în majoritatea ¡årilor europene. Pânå la mijlocul anilor '80, în majoritatea ¡årilor europene, fie s-au elaborat noi legi care reglementau diversele pår¡i componente ale mediului, fie s-au modernizat reglementårile deja existente.

88

7 REGLEMENTÅRI

INTRODUSE ¥N DIVERSE ºÅRI EUROPENE,

PRIVIND COMPONENTELE MEDIULUI

¥n prezent, fiecare ¡arå europeanå posedå un mare numår de legi, care reglementeazå protec¡ia fiecårei pår¡i componente a mediului. Deoarece în fiecare ¡arå existå cel pu¡in 100 de astfel de reglementåri, în acest capitol se vor prezenta doar câteva ¡åri europene, cu punerea în eviden¡å a acelor legi de importan¡å majorå pentru dezvoltarea legisla¡iei din domeniul mediului. ¥n Austria, în anul 1973, printr-o lege federalå, a fost înfiin¡at Institutul Federal Austriac pentru Sånåtate Publicå ¿i Mediu. Dupå aceasta, au urmat alte legi care vizau sånåtatea publicå. ¥n 1975 s-au introdus reglementåri în domeniul alimenta¡iei, cosmeticelor ¿i bunurilor de consum ¿i, de asemenea a fost elaborat un act federal în domeniul forestier. ¥n 1976, prin intermediul unui ordin s-au stabilit reglementåri privind valorile maxime ale reziduurilor din alimentele de origine vegetalå sau animalå. Prima lege generalå legatå de aplicarea måsurilor de protec¡ie a mediului (Legea Protec¡iei mediului) a fost elaboratå în 1982. Prima lege legatå de calitatea apelor a fost elaboratå în 1969. Aceastå lege impunea pår¡ilor interesate solicitarea aprobårii de a deversa substan¡e care ar afecta calitatea apei. ¥n anul 1974 a fost aprobatå Legea apelor în forma revizuitå, iar în 1977 a fost elaborat ordinul prin care se prevedea îmbunåtå¡irea calitå¡ii apelor Dunårii ¿i a afluen¡ilor såi. Printre legile importante care reglementeazå domeniul poluan¡ilor specifici se regåsesc legea din 1979 - legatå de exploatarea uleiurilor uzate, cea din 1982 - care limiteazå emisiile cazanelor de aburi, legea din 1983 -referitoare la de¿eurile speciale, sau cea din 1985 - legatå de detergen¡i. Suplimentar, pe lângå legile federale au fost elaborate numeroase reglementåri regionale. ¥n Bulgaria, una dintre primele legi referitoare la mediu este Legea protec¡iei naturii. ¥n directå legaturå cu aceasta au urmat în 1963 Legea protec¡iei aerului, Legea protec¡iei apei ¿i Legea protec¡iei solului. Un rol foarte important l-a avut pânå în prezent Legea protec¡iei naturii din 1967, conceputå

89

într-un stil modern, sistemic, având la bazå conceptul de naturå (în sensul såu mai amplu). ¥n fosta Cehoslovacie, dezvoltarea unui sistem legislativ în domeniul mediului a început încå de la mijlocul anilor '50, când a fost adoptatå Legea protec¡iei naturii ¿i primele reglementåri legate de protec¡ia aerului. O dezvoltare ulterioarå a legisla¡iei din domeniul mediului s-a produs în anii '60 prin adoptarea Legii îngrijirii sånåtå¡ii publice din 1966, împreunå cu un decret important privitor la crearea ¿i protec¡ia condi¡iilor de trai, precum ¿i Legea måsurilor de protec¡ie împotriva poluårii aerului din 1967, care a înlocuit måsurile care datau din anii '50. Cu toate acestea, cea mai mare "explozie" în redactarea noilor reglementåri legale de protec¡ie a mediului a avut loc în anii '70. ¥n aceastå perioadå s-a format un sistem legislativ aproape în întregime reînoit, prin: Legea apelor - din 1973, Legea pådurilor - din 1977, precum ¿i regulamentele privitoare la protec¡ia împotriva zgomotelor ¿i vibra¡iilor. ¥n Finlanda, în anul 1961, a fost adoptatå o nouå lege în domeniul apelor, care a fost revizuitå ulterior în 1963, 1970 ¿i 1976. Astfel, implementarea regulamentelor acestei legi s-a fåcut în 1962, iar revizuirea acestora s-a produs succesiv în 1963 ¿i 1964 ¿i apoi în 1970. De asemenea, tot în anul 1962 a fost implementat ¿i regulamentul måsurilor preventive pentru asigurarea protec¡iei împotriva poluårii apelor, regulament ce a fost revizuit în 1970. ¥n 1957 a avut loc revizuirea Legii protec¡iei naturii, care data din anul 1923. Revizuiri ulterioare ale aceleia¿i legi s-au facut în 1971 ¿i 1981. ¥n anul 1979 a fost adoptatå Legea prevenirii poluårii mårii, cåreia i s-a adåugat în 1981 regulamentul de implementare. De asemenea, în anul 1966 a fost adoptatå Legea pådurilor care se aflau în administra¡ia de stat, iar în 1967 Legea pådurilor aflate în proprietate privatå. ¥n anul 1965 s-a revizuit Legea protec¡iei sånåtå¡ii, iar în 1978 s-a adoptat Legea cu privire la depozitarea de¿eurilor, urmatå în 1979 de regulamentul de implementare. Totodatå, în 1968 a fost promulgatå Legea privind folosirea îngrå¿åmintelor, urmatå în 1969 de cea legatå de pesticide ¿i de o altå lege cu caracter general, privind utilizarea otråvurilor în mediul natural. ¥n Ungaria, a fost adoptatå în 1960 Legea privind mineritul, iar în 1961 Legea protec¡iei terenurilor agricole. ¥n anul 1965, Guvernul a emis ordonan¡e referitoare la sta¡iunile balneare ¿i la zonele de recreere, iar în 1969 a emis un decret cu privire la amenzile aplicate pentru evacuårile de de¿euri în apå. Acest decret a fost urmat în 1970 de un altul, referitor la plå¡ile datorate pentru exploatarea resurselor de apå. De asemenea, în 1971 au fost emise douå decrete care stabileau taxele impuse pentru poluarea aerului, respectiv categoriile de

90

poluan¡i ai acestuia. ¥n sfâr¿it, în 1973 a fost emis un decret cu privire la protec¡ia împotriva poluårii aerului, iar în 1974 un alt decret, prin care se reglementau amenzile datorate pentru poluarea aerului. ¥n Polonia au fost emise o serie de reglementåri departamentale, legate de adoptarea în 1980 a Actului legislativ de protec¡ie a mediului. Acest act includea o lege referitoare la protec¡ia împotriva poluårii aerului, precum ¿i un numår de decrete prin care se reglementau metodele de protec¡ie a pådurilor împotriva efectelor dåunåtoare ale gazelor ¿i cenu¿ilor zburåtoare ¿i totodatå protec¡ia mediului împotriva zgomotelor, vibra¡iilor, de¿eurilor ¿i a altor poluan¡i. ¥n Spania, încorporarea mediului în cadrul sistemului legislativ existent s-a produs prin Legea privind aprinderea focurilor în påduri (1968), lege dublatå în 1972 prin regulamentul de implementare. De asemenea, tot în acela¿i an (1972) a fost adoptatå ¿i Legea protec¡iei aerului. ¥n anul 1975 a fost elaboratå Legea protec¡iei teritoriului, urmatå în 1977 de regulamentul de implementare ¿i în 1988 de Decretul Regal referitor la protec¡ia speciilor de animale sålbatice. ¥n perioada 1977 -1980 au fost elaborate o serie de legi legate de protec¡ia apelor ¿i a mårii. Astfel, în 1979 au fost emise reglementåri referitoare la consumul de apå, urmate în 1980 de alte reglementåri prin intermediul cårora se solicita îmbunåtå¡irea calitå¡ii apelor poluate. ¥n anul 1977 a fost elaboratå o lege care reglementa regimul apelor litorale, urmatå în 1980 de o altå lege, referitoare la protec¡ia litoralului spaniol ¿i a unui decret cu privire la exploatarea ¿i protec¡ia resurselor marine. ¥n 1976 a fost elaboratå o lege care trata probleme legate de dezvoltare, cum ar fi activitå¡ile de sistematizare ¿i amenajare a teritoriului. ¥n Suedia, Actul legislativ de protec¡ie a mediului a fost adoptat în 1969 ¿i a reprezentat prima lege de acest tip promulgatå în Europa. Regulamentul de implementare al legii a fost emis în acela¿i an. O lege anterioarå (1968) limita con¡inutul de sulf din combustibilii destina¡i centralelor termice. Aceastå lege a fost revizuitå în 1970. ¥n 1969 a fost emis un decret cu privire la acordarea de subven¡ii pentru sta¡iile de epurare a apelor uzate, care a fost urmat de un alt decret care permitea acordarea de subven¡ii pentru punerea în aplicare a måsurilor destinate men¡inerii puritå¡ii apei ¿i aerului. ¥n 1972 au fost aprobate o serie de legi care aveau în vedere emisiile de gaze evacuate prin e¿apamentul autovehiculelor, måsurile împotriva poluårii apelor de cåtre nave, precum ¿i subven¡iile de la stat, privind depozitarea de¿eurilor. ¥n 1973 a fost adoptatå o lege referitoare la produsele periculoase pentru sånåtatea umanå ¿i pentru mediu, iar în 1974 a fost aprobatå o lege legatå de protejarea pådurilor de foioase, urmatå de un decret privind acordarea de subven¡ii pentru conservarea pådurilor din nordul Suediei.

91

¥n Elve¡ia, Legea federalå a protec¡iei apelor a fost adoptatå în 1971 ¿i revizuitå în 1986. ¥n 1969 a fost elaboratå o lege federalå, împreunå cu o serie de regulamente departamentale, referitoare la utilizarea otråvurilor, iar în anul 1979 a fost adoptatå Legea federalå a planificårii fizice. De asemenea, în 1983 a fost adoptatå Legea federalå a protec¡iei mediului, iar în 1986 Legea protec¡iei naturii. ¥n România, a fost adoptatå pentru prima datå Legea privind protec¡ia mediului înconjuråtor în anul 1973 ¿i ulterior, în 1995 Legea protec¡iei mediului. ¥n 1955 a fost elaborat standardul român pentru apele de suprafa¡å, împreunå cu categoriile ¿i condi¡iile tehnice de calitate, standard revizuit ulterior în 1966 ¿i 1973. ¥n 1974 a fost elaboratå ¿i adoptatå legea apelor împreunå cu metoda de stabilire a normelor na¡ionale de protec¡ie împotriva principalilor poluan¡i ai apei. De asemenea, în 1976 a fost emiså legea referitoare la conservarea ¿i dezvoltarea fondului forestier, în 1977 au fost elaborate o serie de norme departamentale privind protec¡ia calitå¡ii solului, iar în 1978 legea privind asigurarea sånåtå¡ii popula¡iei.

7.1. ACTE CARE REGLEMENTEAZÅ PROTECºIA MEDIULUI

Actele legislative care reglementeazå protec¡ia mediului în Europa au o istorie îndelungatå, succesiunea lor cronologicå fiind urmåtoarea:

- Suedia - Legea din 1 iunie,1969; - Germania - Legea din 14 mai, 1970 - în prezent abrogatå; - Danemarca - Legea din 13 iunie, 1973; - Romania - Legea din 22 iunie, 1973; (Legea din 29 decembrie, 1995); - Marea Britanie - Legea controlului poluårii din 31 iulie, 1974; - Ungaria - Legea din iunie, 1976; - Olanda - Legea din 21 august, 1979; - Polonia - Legea din 31 ianuarie, 1980; - Norvegia - Legea din 13 martie, 1991 (ca ¿i în cazul Marii Britanii, este

vorba tot de o lege referitoare la controlul poluårii); - Turcia - Legea din 9 august, 1983; - Elvetia - Legea din 7 octombrie, 1983; - Grecia - Legea din 10 octombrie,1986; - Portugalia - Legea din 7 aprilie,1987; - Bulgaria - Legea din 2 octombriee, 1991;

Separat de aceste legi europene, în celelalte continente mai existå încå peste 60 de legi prin care se reglementeazå protec¡ia mediului. Referitor la legile enumerate anterior, trebuie fåcutå precizarea cå între ele existå o serie de diferen¡e, cum ar fi de exemplu cele legate de structura

92

internå sau de scopul lor. Aceste diferen¡e se datoreazå, uneori deosebirilor existente în practica legislativå a fiecarui stat, alteori momentului la care au fost elaborate ¿i adoptate. Importantå înså este ideea unificatoare care stå la baza tuturor acestor legi, respectiv dorin¡a de a asigura prevenirea eficientå a pagubelor ce pot fi produse asupra mediului, precum ¿i remedierea stricåciunilor deja produse. Elaborarea legilor în domeniul protec¡iei mediului presupune o abordare multidisciplinarå. Practic, aceste legi sintetizeazå cuno¿tin¡ele umane pe o scarå largå, adicå integreazå, într-o formå sau alta, realizårile ob¡inute în domeniile ¿tiin¡elor naturii, tehnicii ¿i ¿tiin¡elor sociale, cu referire la mediu. Legile din domeniul mediului iau fiin¡å prin generalizarea principalelor principii care se degajå în baza rezultatelor cercetårilor ¿tiin¡ifice ¿i transformarea acestor principii în acte legislative. Legile din domeniul mediului înconjuråtor se disting prin modalitatea lor de abordare complexå. Aceste legi reglementeazå practic toate activitå¡ile umane semnificative, care într-un fel sau altul au o inciden¡å asupra mediului înconjuråtor. Aceste activitå¡i sunt privite atât prin prisma impactului lor negativ asupra mediului, în scopul eliminårii sau cel pu¡in al mic¿orårii acestui efect, cât ¿i din punctul de vedere al sporirii ¿i dezvoltårii activitå¡ilor umane într-un mediu înconjuråtor sånåtos. La elaborarea legilor privind mediul înconjuråtor se iau în considerare patru tråsåturi fundamentale ale utilizårii acestuia de cåtre fiin¡ele umane:

1. Mediul înconjuråtor nu este un sistem static, ci unul în întregime dinamic, în cadrul cåruia se produc numeroase interac¡iuni, de cele mai multe ori deosebit de complexe. O modificare substan¡ialå a oricårei componente individuale a sistemului conduce la modificarea par¡ialå sau chiar globalå a întregului sistem.

2. Prejudicierea mediului înconjuråtor are în general un caracter latent, asfel încât pierderile nu sunt direct ¿i permanent observabile, ci, de multe ori ele sunt identificate atunci când este prea târziu pentru a repara pagubele.

3. Resursele naturale devin din ce în ce mai rare. Din acest motiv, este necesar så se aibå în vedere nu numai faptul cå resursele neregenerabile trebuie exploatate în mod ra¡ional, dar ¿i faptul cå anumite resurse regenerabile devin mai sårace.

4. Protec¡ia mediului constituie o modalitate extrem de importantå pentru men¡inerea unui mediu înconjuråtor sånåtos. Legile privind protec¡ia mediului constituie cadrul global pentru componentele individuale ale acestuia. Ele traseazå liniile directoare fundamentale pentru codificarea legalå a mediului ¿i, totodatå, furnizeazå instrumentele semnificative utilizate de stat pentru a pune în aplicare reglementårile adoptate.

93

7.2. PRINCIPII GENERALE ALE LEGISLAºIEI


Reglementårile legale din domeniul protec¡iei mediului, se caracterizeazå în orice ¡arå ¿i indiferent de faptul cå legifereazå protec¡ia globalå sau doar pe cea a componentelor individuale ale mediului, prin urmatoarele obiective:

− prevenirea poluårii ¿i degradårii mediului ¿i implementarea måsurilor adecvate pentru atingerea acestor deziderate;

− protec¡ia sånåtå¡ii umane; − dezvoltarea ¿i amenajarea echilibratå a teritoriului în ansamblu,

precum ¿i a pår¡ilor sale componente; − posibila regenerare a resurselor naturale ¿i valorificarea ra¡ionalå a

resurselor rare ¿i neregenerabile, privite prin prisma necesitå¡ilor prezente ¿i viitoare ale omenirii;

− prezervarea echilibrului ecologic natural ¿i a capacitå¡ii de reproducere a ecosistemelor;

− men¡inerea sånåtå¡ii mediului înconjuråtor. Unul dintre principiile fundamentale ale protec¡iei mediului, exprimat în reglementårile legale, este cel de prevenire. Modalitatea de bazå prin care se realizeazå prevenirea, constå în obliga¡ia solicitantului de a cere aprobarea guvernului înainte de a desfå¿ura activitå¡i care ar putea prejudicia mediul înconjuråtor. Autoritatea statalå abilitatå aprobå desfå¿urarea respectivei activitå¡i numai dacå solicitantul garanteazå cå va respecta condi¡iile preventive impuse ¿i specificate în decizia de autorizare. Solicitan¡ii sunt obliga¡i så includå, o datå cu cererea de aprobare a activitå¡ii ¿i un studiu de impact al acesteia asupra mediului. Studiul trebuie så con¡inå obligatoriu o analizå a stårii prezente a mediului, o analizå a posibilelor consecin¡e ale activitå¡ii propuse asupra mediului, o prezentare a diverselor variante de realizare, precum ¿i o listå a måsurilor prin care se poate realiza prevenirea sau cel pu¡in mic¿orarea efectelor dåunåtoare ale respectivei activitå¡i. Studiul de impact trebuie så fie finalizat prin prezentarea modalitå¡ilor de compensare pentru posibilele prejudicii aduse calitå¡ii mediului înconjuråtor. Totodatå, trebuie men¡ionat faptul cå aprobarea acordatå pentru desfå¿urarea activitå¡illor solicitate este de obicei valabilå pentru o perioadå de timp limitatå. Un alt principiu semnificativ este cel care are la bazå conceptul de mediu durabil; acest concept a devenit în ultimii ani unul dintre cele mai importante principii legale referitoare la reglementårile din domeniul mediului înconjuråtor. Conform acestui principiu, toate procesele de luare a deciziilor, dezvoltarea economicå ¿i acumularea capitalului trebuie så fie verificate cu aten¡ie, pentru a fi consistente cu exploatarea ra¡ionala a resurseslor naturale ¿i pentru a nu produce efecte dåunåtoare asupra mediului.

94

Principiul poluatorul plåte¿te, care se aplicå în cadrul tuturor sistemelor legale, solicitå celui care polueazå mediul så plåteascå nu numai taxe sau amenzi, ci acesta este råspunzåtor ¿i obligat så plåteascå ¿i compensa¡ii pentru prejudiciul adus. ¥n sfâr¿it, un alt principiu care stå la baza reglementårilor legale privind mediului înconjuråtor este cel al controlului obiectiv, exercitat de autoritå¡ile centrale ¿i teritoriale statale care råspund de acest domeniu.

95

8 LEGISLAºIA DIN DOMENIUL MEDIULUI

¥N CADRUL COMUNITÅºII EUROPENE

8.1. EVOLUºIA LEGISLAºIEI


¥N COMUNITATEA EUROPEANÅ

Legisla¡ia Comunitå¡ii Europene în domeniul mediului perzintå o importan¡å deosebitå în special pentru statele membre, deoarece acestea utilizeazå legile comunitare din domeniu la elaborarea celor na¡ionale.

8.1.1. TRATATUL DE LA ROMA

Tratatul de la Roma a pus bazele Comunitå¡ii Economice Europene în anul 1957 ¿i nu a con¡inut condi¡ii exprese cu privire la mediu; concepte ca mediul, protec¡ia mediului, etc nu figurau în tratat. Necesitatea existen¡ei unei legisla¡ii în domeniul mediului a devenit evidentå foarte curând, astfel încât la data de 27 iunie 1967 a fost adoptatå Directiva Consiliului privind reglementårile legale ¿i administrative legate de clasificarea, ambalarea ¿i etichetarea substan¡elor periculoase. La data de 22 iulie 1977 Comisia a sus¡inut în fa¡a Consiliului primul raport cu privire la politica din domeniul mediului. Aceastå comunicare a condus la o amplå dezbatere cu privire la modalitatea de abordare a problemelor de mediu, respectiv dacå acestea så fie abordate la nivel Comunitar sau sub forma acordurilor inter-guvernamentale între statele membre ¿i, prin coordonarea politicilor de mediu na¡ionale. Comisia, sus¡inutå de Parlamentul European a fost în favoarea ac¡iunii Comunitare.

8.1.2. REUNIUNEA LA NIVEL ÎNALT DE LA PARIS

Un moment de cotiturå de prim rang în legisla¡ia Comunitarå în domeniul mediului a fost marcat de declara¡ia ¿efilor statelor membre, la Reuniunea la

96

nivel înalt de la Paris, prin care a fost acceptatå sugestia Comisiei, emiså anterior prin intermediul comunicårii sus¡inute în fa¡a Consiliului.

DECLARAºIA ªEFILOR STATELOR MEMBRE la Reuniunea la nivel înalt

de la Paris (Paragraful 3 din introducerea declara¡iei) Expansiunea economicå nu reprezintå un scop în sine; obiectivul såu primordial ar trebui så fie acela de a crea posibilitatea reducerii disparitå¡ilor existente în condi¡iile de trai; înfåptuirea ei trebuie facutå cu participarea tuturor partenerilor sociali ¿i, ar trebui så aibå drept efect îmbunåtå¡irea calitå¡ii vie¡ii ¿i a nivelului de trai.

ªefii de state sau de guverne au eviden¡iat importan¡a unei politici în domeniul mediului la nivel Comunitar. ¥n acest scop, ei au lansat cåtre institu¡iile din cadrul Comunitå¡ii Europene invita¡ia de a elabora un program de ac¡iune, înso¡it de un calendar de desfå¿urare precis, pânå la data de 31 iulie 1973 (punctul 8 din Declara¡ia Finalå).

8.1.3. PRIMUL PROGRAM DE ACºIUNE ÎN DOMENIUL MEDIULUI

Primul Program de ac¡iune în domeniul mediului a fost adoptat printr-o declara¡ie a Consiliului Comunitå¡ii Europene ¿i a reprezentan¡ilor guvernelor statelor membre cu ocazia întâlnirii care a avut loc în cadrul Consiliului din 22 noiembrie 1973. De¿i la Reuniunea de la Paris s-a cerut ca ac¡iunea în domeniul mediului så aibå loc la nivel Comunitar, programul de ac¡iune a fost adoptat nu numai de cåtre Consiliu, ci ¿i de reprezentan¡ii guvernelor statelor membre. Anumite state membre înså, în special Fran¡a, au ¡inut så men¡ioneze faptul cå în problemele de mediu este preferabilå cooperarea interguvernamentalå în ceea ce prive¿te o politica Comunitarå. Urmåtoarele trei programe de ac¡iune în domeniul mediului, care au avut loc în 1977, 1983 ¿i 1987 au fost de asemenea adoptate de cåtre Consiliu ¿i de cåtre reprezentan¡ii guvernelor statelor membre. Cu toate acestea, al patrulea program de ac¡iune a fost adoptat dupå intrarea în vigoare a Actului Unic European. Programele de ac¡iune în domeniul mediului specificå prioritå¡ile ¿i e¿aloneazå ac¡iunile pe care Comunitatea are în vedere så le desfå¿oare în diferite sectoare ale mediului. Programele de ac¡iune în domeniul mediului reprezintå declara¡iile de inten¡ii politice, care nu formeazå baza legalå a måsurilor Comunitare în domeniul mediului. Ele reprezintå fårå îndoialå mai mult decât o angajare voluntarå a comunitå¡ii ¿i a statelor membre. Pregåtirea programelor de ac¡iune în domeniul mediului necesitå efectuarea de studii aprofundate. Decizia de a

97

adopta programele este atent analizatå de cåtre Comunitate ¿i statele membre, datoritå impactului pe care aceste programe îl au asupra mediului. Articolele din cadrul Tratatului Comunitå¡ii Europene referitoare la mediu (ce urmeazå a fi prezentate mai jos) sunt transformate prin intermediul Programelor în politici ale Comunitå¡ii Europene, cu sugestii legate de adoptarea unor måsuri concrete, a unor prioritå¡i ¿i a calendarului de desfå¿urare al acestora. Adoptarea de cåtre Comunitate ¿i de cåtre statele membre semnificå faptul cå acestea sunt de acord cu Programul ¿i, în consecin¡å ¿i cu måsurile con¡inute în program. Aceasta se reflectå, de asemenea, în pregåtirea bugetelor anuale (resursele financiare necesare pentru elaborarea måsurilor con¡inute în program sunt alocate prin intermediul bugetului). Validitatea måsurilor adoptate de Comunitatea Europeanå se bazeazå pe Programele Comunitare. Prin adoptarea programului, membrii Comunitå¡ii Europene cad de acord asupra måsurilor care trebuie så facå obiectul legisla¡iei comunitare, iar acele måsuri råmân ulterior de competen¡a Comunitå¡ii.

8.1.4. ACTUL LEGISLATIV DE LA LUXEMBOURG DIN FEBRUARIE 1986

Fårå a avea vreo bazå legalå pentru ac¡iunea în domeniul mediului, pânå în anul 1987 au fost promulgate aproximativ 100 de prevederi legale în scopul armonizårii activitå¡ilor în acest domeniu, în special pentru a asigura condi¡ia ca diferitele standarde existente în statele membre så nu prejudicieze noul concept care se contura, respectiv cel referitor la Pia¡a Unicå. Actul legislativ de la Luxembourg, din 17 februarie 1986, sau Actul Unic European, a intrat în vigoare în 1987. Importan¡a lui este deosebitå pentru legisla¡ia Comunitarå din domeniul mediului, deoarece include în Tratatul de la Roma o sec¡iune specialå privind mediul, (articolele 130r-130t ¿i 100a). Con¡inutul acestor articole este descris în cele ce urmeazå:

ACTUL LEGISLATIV DE LA LUXEMBOURG, Art. 130 r 1. Ac¡iunea întreprinså de Comunitatea Europeanå asupra mediului trebuie så

aibå urmåtoarele obiective: i) de a påstra, proteja ¿i îmbunåtå¡i calitatea mediului înconjuråtor; ii) de a contribui la protejarea sånåtå¡ii umane; iii) de a asigura o utilizare prudentå ¿i ra¡ionalå a resurselor naturale.

2. Ac¡iunea Comunitå¡ii Europene referitoare la mediu se va baza pe urmåtoarele principii: întreprinderea de ac¡iuni preventive, remedierea,- ca o prioritate,-a pagubelor la surså ¿i principiul poluatorul plåte¿te. Cerin¡ele de protec¡ie a mediului vor constitui o componentå a celorlate politici comunitare.

3. ¥n pregåtirea ac¡iunilor sale referitoare la mediu, Comunitatea va trebui så ¡inå seama de:

i) datele ¿tiin¡ifice ¿i tehnice disponibile;

98

ii) condi¡iile de mediu în diversele regiuni ale Comunitå¡ii; iii) poten¡ialul beneficiu, respectiv cost al întreprinderii sau al neîntreprinderii

ac¡iunii; iv) dezvoltarea economicå ¿i socialå a Comunitå¡ii în ansamblu ¿i a statelor

membre. 4. Comunitatea va întreprinde ac¡iuni referitoare la mediu, numai în måsura în

care obiectivele prezentate în paragraful 1 sunt mai bine îndeplinite la nivel comunitar decât la nivelul statelor membre;

5. ¥n cadrul propriilor sfere de competen¡å, Comunitatea ¿i statele membre trebuie så coopereze ¿i cu alte ¡åri, precum ¿i cu organismele interna¡ionale relevante. Aceste cooperåri fac obiectul unor în¡elegeri, negociate ¿i încheiate conform articolului 228 al aceluia¿i act.

Trebuie observat faptul cå, în articolul 130r este încorporat ¿i principiul subven¡iilor, respectiv cå, în cazul problemelor legate de mediul înconjuråtor, Comunitatea Europeanå va ac¡iona doar acolo unde obiectivele sale vor fi mai bine îndeplinite prin intermediul ac¡iunilor comune, la nivel comunitar, decât prin eforturile individuale ale statelor membre.

ACTUL LEGISLATIV DE LA LUXEMBOURG, Art. 130s Consiliul Europei va decide ce ac¡iune trebuie întreprinså de cåtre Comunitate, în baza propunerii Comisiei Europene ¿i dupå consultarea cu Parlamentul European ¿i a Comitetului Economic ¿i Social. Consiliul va defini în condi¡iile men¡ionate în subparagraful anterior, acele probleme pentru care deciziile trebuie luate de o majoritate calificatå.

ACTUL LEGISLATIV DE LA LUXEMBOURG, Art. 130t Måsurile de protec¡ie, adoptate în concordan¡å cu articolul 130s nu vor impiedica oricare din statele membre så men¡inå sau så introducå måsuri mai stricte, compatibile cu acest tratat.

De la adoptarea acestui act, baza legalå a måsurilor de protec¡ie a mediului o poate constitui fie articolul 130s, fie articolul 100a, depinzând de faptul cå måsurile cuprind doar protec¡ia mediului sau se referå simultan, atât la protec¡ia mediului, cât ¿i la pia¡a internå. Articolul 100a formeazå baza legalå a måsurilor de protec¡ie a mediului care au un impact asupra pie¡ii interne, necesitând din acest motiv armonizarea cu legisla¡ia na¡ionalå. Suplimentar, Actul Unic European a impus condi¡ia ca cerin¡ele de protec¡ie a mediului så constiuie o componentå a altor politici Comunitare, cerin¡å care necesitå o minu¡ioaså planificare, fårå de care ¿ansele de reu¿itå sunt extrem de reduse. Astfel de exemple sunt constituite de måsurile care

99

acoperå atât protec¡ia mediului, dar care asigurå ¿i realizarea politicii economice (din domeniul agricol, al transporturilor, etc).

ACTUL LEGISLATIV DE LA LUXEMBOURG, Art. 130a 1. Consiliul, func¡ionând pe baza propunerii Comisiei, în cooperare cu

Parlamentul Europei ¿i dupå consultarea Comisiei Economice ¿i Sociale, în baza unei majoritå¡i calificate, va adopta måsurile necesare pentru introducerea prevederilor legale, cum ar fi regulamentele sau activitå¡ile administrative din statele membre, care au ca obiect întemeierea ¿i func¡ionarea pie¡ii interne;

2. Paragraful 1 nu se aplicå prevederilor fiscale, celor legate de libera deplasare a persoanelor sau a celor legate de drepturile ¿i interesele persoanelor care lucreazå;

3. Comisia, în propunerea conturatå în paragraful 1, legatå de sånåtate, siguran¡å, protec¡ia mediului ¿i a consumatorului va pleca de la un înalt nivel de protec¡ie;

4. Dacå, în urma adoptårii de cåtre Consiliu a måsurilor de armonizare, unul dintre statele membre dore¿te så aplice prevederile legale na¡ionale cu privire la protec¡ia mediului, acesta trebuie så informeze Comisia în legåturå cu respectivele prevederi. Comisia va confirma prevederile implicate în urma verificårilor efectuate, pentru a stabili dacå acestea nu reprezintå modalitå¡i de discriminare sau restric¡ii de pia¡å mascate ale statelor membre. Prin derogåri de procedurå, Comisia sau oricare din statele membre pot ridica problema direct în fa¡a Cur¡ii de Justi¡ie Europene, dacå se considerå cå unul din statele membre utilizeazå puterile conferite de acest articol în mod necorespunzåtor.

5. Måsurile de armonizare la care s-a fåcut referire anterior, trebuie så includå o clauzå de auto-siguran¡å, care så autorizeze statele membre så ia måsurile de prevedere necesare, supuse unei proceduri de control din partea Comunitå¡ii Europene, în cazurile în care måsurile con¡in una sau mai multe restric¡ii neeconomice.

Måsurile de protec¡ie a mediului, adoptate conform articolului 130s, creeazå statelor membre posibilitatea de a adopta måsuri mai riguroase (articolul 130t), cu condi¡ia ca acele prevederi så fie compatibile cu Tratatul. Måsurile, care sunt adoptate în baza articolului 100a, nu creeazå aceastå libertate pentru statele membre. Impunerea unor måsuri mai stricte este supuså procedurii de notificare, deoarece unul dintre obiectivele principale ale articolului 100a este acela de a asigura armonizarea legisla¡iei din domeniul mediului în întreaga Comunitate Europeanå.

100

8.1.5. TRATATUL DE LA MAASTRICHT

Tratatul Uniunii Europene este cunoscutå ¿i sub denumirea de Tratatul de la Maastricht, deoarece asupra tratatului s-a cåzut de acord în seara zilei de 11 decembrie 1991, la Maastricht, actul fiind semnat ulterior, de cåtre 12 state membre, la 7 februarie 1992, în acela¿i ora¿. Tratatul constituie un considerabil progres realizat de Comunitatea Europeanå, prin extinderea realizårilor de la nivelul sectorial la cel global. Cea mai importantå modificare pe care Tratatul de la Maastricht o aduce legisla¡iei din domeniul mediului este introducerea în articolul 2 al tratatului, a prevederii care define¿te sarcinile Comunitå¡ii Europene referitoare la mediul înconjuråtor ca având aceea¿i importan¡å ca ¿i responsabilitå¡ile economice ale acesteia. ¥n articolul 3, privitor la activitå¡ile Comunitå¡ii Europene au fost adåugate prevederi speciale legate de mediul înconjuråtor; acestea sunt:

− o politicå în sfera mediului; − o contribu¡ie la atingerea unui înalt nivel de protec¡ie a sånåtå¡ii.

Articolele 100a ¿i 130r-130t au fost de asemenea supuse unor amendamente.

8.2. ACTE LEGISLATIVE

8.2.1. FORME DE APLICARE ALE ACTELOR LEGISLATIVE

Articolele 100a ¿i 130r -130t au fost exprimate în politici Comunitare prin intermediul Programelor de Mediu, a¿a cum s-a aratat anterior. ¥n scopul întåririi reglementårilor din Tratat ¿i a Programelor de Mediu, conform articolului 189, pot fi adoptate urmåtoarele måsuri legislative: regulamente, directive, decizii, recomandåri ¿i opinii: Un regulament are o sferå de aplicare generalå ¿i este în întregime limitativ, fiind direct aplicabil în statele membre. ¥n cazul în care un regulament este adoptat, statele membre nu trebuie så ia måsuri pe plan na¡ional pentru a implementa acest act; în consecin¡å, prevederile dintr-un regulament sunt mult mai detaliate decât cele dintr-o directivå, deoarece acestea trebuie så fie aplicabile fårå a lua måsuri pe plan na¡ional. Un regulament se publicå în Jurnalul Oficial al Comunitå¡ilor (J.O.) ¿i intrå în vigoare la data specificatå în text, sau, la 20 de zile de la data publicårii. O directivå este limitativå prin prisma rezultatului la care dore¿te så ajungå fiecare dintre statele membre cåruia îi este destinatå directiva. Cu toate acestea, statelor membre le råmâne alternativa alegerii formelor ¿i metodelor de implementare a directivei în cadrul legisla¡iei na¡ionale. Cu alte cuvinte, o

101

directivå constiuie o måsurå legalå, care necesitå efortul statelor membre de a o adapta la propria legisla¡ie na¡ionalå. O directivå con¡ine întotdeauna un anumit articol, sau anumite articole, legate de limita de timp impuså statelor membre pentru luarea acestor måsuri; aceastå prevedere se gåse¿te de obicei la sfâr¿itul directivei. De¿i articolul 189 al Tratatului stipuleazå cå forma ¿i metodele de implementare ale directivei în legisla¡ia na¡ionalå råmân la latitudinea statelor membre, aceastå alegere este limitativå. Implementarea unei directive în cadrul måsurilor na¡ionale trebuie så concorde cu îndeplinirea anumitor condi¡ii, conform celor stabilite de Curtea Europeanå de Justi¡ie. Aceste condi¡ii pot fi sintetizate dupå cum urmeazå:

− måsurile nu pot fi adoptate prin intermediul actelor care con¡in o delegare a puterii ¿i care pot fi revizuite în mod unilateral de cåtre autoritå¡ile locale;

− måsurile trebuie så fie limitative; − måsurile trebuie så fie publicate pentru a crea drepturi pentru ter¡i. Curtea Europeanå de Justi¡ie a hotårât în câteva ocazii faptul cå,

circularele nu pot fi considerate ca mijloace corecte de implementare a directivelor, deoarece acestea nu îndeplinesc în întregime condi¡iile anterior enumerate. Statele membre interesate sunt informate în legaturå cu directiva, care este de asemenea publicatå în Jurnalul Oficial, de¿i aceastå obliga¡ie nu este impuså prin tratat. O decizie este în întregime limitativå pentru cei cårora le este adresatå. Statele membre sunt informate asupra deciziei, dar publicarea în Jurnalul Oficial nu este obligatorie. Regulamentele, directivele ¿i deciziile con¡in, în cadrul preambulului, baza legalå a måsurilor, motivele pentru care au fost adoptate, originea propunerii ¿i opiniile necesare. Un act Comunitar, bazat pe articolul 100a, va con¡ine o referire la procedura de cooperare cu Parlamentul European, precum ¿i pårerile Comitetului Economic ¿i a celui Social. Un act bazat pe aricolul 130s va con¡ine o referire legatå de pårerea Parlamentului European ¿i de cea a Comitetului Economic ¿i Social. Recomandårile ¿i opinile nu au puteri limitative. ¥n domeniul protec¡iei mediului, marea majoritate a måsurilor Comunitare sunt luate sub forma directivelor, care trebuie implementate de cåtre statele membre. Totu¿i, în practicå, de multe ori se produce o întârziere în introducerea acestor måsuri ¿i, totodatå, se întâmplå ca statele membre så nu comunice måsurile adoptate în timpul specificat. Comisia, ca gardian al Tratatului, trebuie så asigure implementarea directivelor în statele membre.

102

8.2.2. PROCESUL LEGISLATIV ªI BAZA JURIDICÅ A LEGISLAºIEI DIN

DOMENIUL MEDIULUI

Institu¡iile implicate în procesul legislativ al måsurilor Comunitare sunt: Comisia, Consiliul, Comitetul Economic ¿i Social ¿i Parlamentul European. Måsurile sunt adoptate de cåtre Consiliu ¿i nu de cåtre Parlamentul European. ¥n anumite cazuri excep¡ionale ¿i Comisia poate adopta måsuri, procedura de urmat depinzând înså de baza legalå a måsurii în cauzå. Comisia înainteazå o propunere de måsuri. O astfel de propunere este elaboratå în cadrul Comisiei ¿i, pentru pregåtirea ei, practica curentå este aceea de a consulta statele membre, precum ¿i ter¡i interesa¡i de respectiva måsurå. O datå cu stabilirea versiunii finale a propunerii, aceasta trebuie adoptatå în mod formal de cåtre Comisie. ¥n urma adoptårii de cåtre Comisie, propunerea este înaintatå Consiliului. O propunere care este bazatå pe articolul 130s al Tratatului, presupune consultarea formalå a Parlamentului European ¿i a Comitetului Economic ¿i Social, înainte de adoptarea de cåtre Consiliu. Adoptarea acestor måsuri necesitå aprobarea în unanimitate. Conform paragrafului 2 al articolului 130s al Tratatului, Consiliul poate defini probleme care necesitå decizia unei majoritå¡i calificate (în cadrul Consiliului, majoritate calificatå semnificå faptul cå în favoarea respectivei probleme trebuie så existe 54 de voturi, numårul de voturi al statelor mebre fiind stabilit prin articolul 148 al Tratatului). O propunere bazatå pe articolul 100a al Tratatului necesitå consultarea Comitetului Economic ¿i Social ¿i cooperarea Consiliului cu Parlamentul European. Aceste måsuri presupun o majoritate calificatå în Consiliu. Introducerea în cadrul Actului Unic European a procedurii de cooperare cu Parlamentul European reprezintå un pas înainte pentru recunoa¿terea rolului acestui organism, conferindu-i un rol mult mai activ în procesul legislativ al måsurilor Comunitare. Måsurile care au ca fundament articolul 100a ¿i care au în vedere procesul de armonizare trebuie så aibå un înalt nivel de protec¡ie. Rolul Parlamentului European a fost întårit suplimentar prin Tratatul de la Maastricht. A¿a cum s-a aratat anterior, måsurile au ca bazå legalå fie articolul 130s, fie articolul 100a, func¡ie de scopul ¿i obiectivul urmårit prin respectiva reglementare. Propunerea Comisiei supuså aprobårii Consiliului include de asemenea baza legalå pe care Comisia o considerå potrivitå. Cu toate acestea, existå situa¡ii în care între Comisie ¿i Consiliu apar neîn¡elegeri. Consiliul poate schimba baza legalå a unei måsuri cu riscul ca, Comisia så înainteze cazul Cur¡ii Europene de Justi¡ie. Un exemplu îl constituie directiva referitoare la procedurile de armonizare a programelor de reducere, respectiv eliminare a poluårii provocate de de¿eurile produse la fabricarea

103

dioxidului de titan. Astfel, propunerea Comisiei a avut drept bazå legalå articolul 100a, pe care Consiliul a schimbat-o în articolul 130s, dupå ce în prealabil consultase Parlamentul European, care fusese în favoarea aricolului 100a. Comisia, având de partea sa Parlamentul European a introdus recurs la Curtea Europeanå de Justi¡ie, atacând baza legalå. Curtea Europeanå de Justi¡ie a decis în favoarea articolului 100a drept bazå legalå, iar directiva a fost anulatå. Aceastå hotårâre s-a bazat pe urmåtoarele argumente:

− Principiul integrårii politicii din domeniul mediului înconjuråtor în alte politici Comunitare, introdus prin articolul 130r, paragraful 2, Cerin¡ele de protec¡ie a mediului vor constitui o componentå a altor politici Comunitare nu semnificå faptul cå måsurile care au ca obiectiv protec¡ia mediului trebuie så aibå baza legalå în articolul 130s numai pentru acest motiv.

− Måsurile din domeniul mediului pot avea un impact asupra pozi¡iei competitive a întreprinderilor, motiv pentru care o måsurå care tinde så elimine distorsiunile competi¡ionale contribuie la completarea pie¡ii interne, cåzând sub inciden¡a articolului 100a.

− Paragraful 3 al articolului 100a, care impune obliga¡ia Comisiei så considere ca bazå a måsurilor din domeniul mediului un înalt nivel de protec¡ie semnificå faptul cå obiectivele de protec¡ie a mediului stipulate în articolul 130r pot fi atinse prin intermediul måsurilor de armonizare adoptate în baza articolului 100a. Astfel de anulåri ale unei directive au drept urmare faptul cå procesul legislativ trebuie repornit. Cu toate acestea, se ¡ine seama ¿i de måsurile luate pe plan na¡ional de cåtre statele membre pentru implementarea actului Comunitar. Din acest motiv, recursul Comisiei solicitå Cur¡ii Europene de Justi¡ie så decidå care dintre måsuri så råmânå în vigoare. Problema bazei legale a måsurilor Comunitare din domeniul mediului nu este legatå numai de articolele 100a sau 130s; fundamentarea legalå a acestor måsuri se poate face ¿i în baza altor articole din Tratat, care la rândul lor pot conduce la decizii ale Cur¡ii Europene de Justi¡ie.

8.2.3. SCURTÅ PREZENTARE A LEGISLAºIEI EXISTENTE

ÎN DOMENIUL MEDIULUI

Legisla¡ia Comunitarå în domeniul mediului este elaboratå sectorial, cuprinzand: apa, aerul, zgomotele, chimicalele, conservarea naturii, de¿eurile ¿i måsurile generale. Textul måsurilor se publicå în Jurnalul Oficial. Totodatå, existå o bazå de date a Comunitå¡ii, numita Celex, care con¡ine textul integral a tuturor måsurilor Comunitare, ¿i care fiind o bazå de date publicå poate fi consultatå pentru cercetarea måsurilor adoptate.

104

Urmåtoarea prezentare nu este exhaustivå, ci constituie doar o introducere a principalelor acte legislative comunitare din domeniul mediului. Apa. Legisla¡ia Comunitå¡ii Europene referitoare la prevenirea poluårii apei, este fundamentatå pe obiectivele de calitate a apelor care au diverse utilizåri, fiind strâns legatå de ramurile industriale sau de celelalte sectoare ale economiei în cadrul cårora se produc evacuåri de substan¡e periculoase. Reglementårile privitoare la protejarea ¿i îmbunåtå¡irea mediului acvatic se pot clasifica în:

− måsuri care protejeazå mediul acvatic împotriva poluårii cu anumite substan¡e periculoase;

− måsuri de protec¡ie a apei, conforme cu diversele utilizåri ale acesteia; − måsuri legate de o anumitå ramurå industrialå; − måsuri legate de sursa de poluare.

Directiva 76/464 a Consiliului referitoare la poluarea cauzatå de anumite substan¡e periculoase, evacuate în mediul acvatic al Comunitå¡ii reprezintå directiva cadru a måsurilor de protec¡ie a apelor împotriva substan¡elor enumerate în anexa directivei. Aceastå anexå con¡ine douå liste cu substan¡e, dintre care Lista I este reprezentatå de substan¡ele care sunt deosebit de periculoase datoritå toxicitå¡ii, persisten¡ei ¿i bioacumulårii lor. Articolul 6 al directivei prevede ca în cazul sustan¡elor care se regåsesc în Lista I, Comisia så stabileascå valorile limitå la nivel Comunitar. Statele membre pot opta în continuare pentru standardele de emisii în locul valorilor limitå, dar aceste standarde trebuie så fie bazate pe obiectivele de calitate. Astfel, la nivel Comunitar au fost stabilite obiective de calitate ¿i valori limitå pentru anumite substan¡e, ca de exemplu:

− mercur (directivele 82/176 ¿i 84/156 ale Consiliului); − cadmiu (directiva 83/513 a Consiliului); − tetraclorura de carbon, DDT, pentaclorofenol (Directiva 86/280 a

Consiliului); Conform anexei la directivå, substan¡ele din Lista I pentru care nu au fost stabilite valori limitå la nivel Comunitar sau pentru care nu s-au definit obiectivele de calitate, trebuie så fie incluse în Lista a II-a de substan¡e a anexei. Statele membre trebuie så elaboreze programe pentru reducerea poluårii mediului acvatic cu substan¡ele care se regåsesc în Lista a II-a. Printre måsurile Comunitare de protec¡ie a apei privind utilizarea sa se regåsesc directivele referitoare la:

− calitatea apelor de suprafa¡å utilizate pentru båut (Directiva 75/440 a Consiliului), urmatå de o directivå cu privire la metodele de måsurå, frecven¡a

105

prelevårii de e¿antioane ¿i analiza acestei categorii de ape (Directiva 79/869 a Consiliului);

− calitatea apelor destinate scåldatului (Directiva 78/659 a Consiliului); − protec¡ia ¿i îmbunåtå¡irea calitå¡ii apelor dulci cu destina¡ie piscicolå

(Directiva 78/659 a Consiliului); − calitatea apelor destinate cultivårii scoicilor (Directiva 779/923 a

Consiliului); − calitatea apelor destinate consumului uman (Directiva 80/778 a

Consiliului). Aceste directive con¡in prevederi referitoare la calitatea necesarå a apei, precum ¿i obliga¡iile statelor membre de a întreprinde måsurile corespunzåtoare, prin elaborarea planurilor ¿i programelor de ac¡iune care så asigure toate cerin¡ele, încadrându-se în limita de timp impuså prin intermediul fiecårei directive. Måsuri Comunitare recente privind protec¡ia apei împotriva surselor de poluare, cum ar fi de exemplu nitra¡ii proveni¡i din agriculturå sau a evacuarilor de ape uzate menajere ¿i industriale sunt constituite de Directivele Consiliului 91/676, respectiv 91/271. Aceste douå directive solicitå statelor membre så elaboreze programe de reducere a poluårii cu nitra¡i ¿i de diminuare a evacuarilor de ape uzate. Directiva cu privire la apele uzate cere ca statele membre så ia måsurile necesare pentru sistemul de colectare ¿i de tratare a apelor uzate municipale ¿i a celor industriale. Aceste obliga¡ii trebuie så fie îndeplinite în mai multe etape, depinzând de mai mul¡i factori, cum sunt: apele receptoare, popula¡ia, provenien¡a apelor uzate (municipale sau industriale).

Trebuie men¡ionat cå, de asemenea, Comunitatea Europeanå este participantå la mai multe conven¡ii interna¡ionale privind protec¡ia mediului marin ¿i a Rinului. ¥n aceastå calitate Comunitatea î¿i imparte competen¡ele cu statele membre. Aerul. Måsurile Comunitare de protec¡ie a calitå¡ii aerului se pot împår¡i în måsuri referitoare la:

− poluarea cauzatå de vehicule; − reglementåri legate de produse; − reglementåri zonale; − reglementåri ale activitå¡ii industriale.

Reglementårile Comunitare legate de poluarea cauzatå de vehicule sunt: − directivele pentru aplicarea legilor referitoare la måsurile ce trebuie

luate împotriva poluårii aerului cu gaze provenite de la motoarele cu aprindere prin scânteie (Directiva 70/220 a Consiliului, amendatå ulterior prin Directiva 91/441);

− directiva legatå de poluarea cauzatå de motoarele Diesel (Directiva 88/77 a Consiliului).

106

Reglementårile Comunitare legate de produse, rela¡ionate ¿i cu activitatea de transport sunt:

− måsurile de aplicare a legilor privind con¡inutul de plumb din benzinå (Directivele 85/210 ¿i 87/416 ale Consiliului);

− måsurile de aplicare a legilor privind con¡inutul de sulf existent în anumi¡i combustibili lichizi (Directivele 75/7116 ¿i 87/219 ale Consiliului). Måsurile referitoare la con¡inutul de plumb din benzinå au intrat în vigoare în cadrul Comunitå¡ii din octombrie 1989. Prevederile Comunitare legate de reducerea poluårii aerului, cauzatå de activitatea industrialå se referå la :

− reducerea poluårii aerului de cåtre fabrici (Directiva 84/360 a Consiliului);

− limitarea emisiilor anumitor poluan¡i proveni¡i de la marile centrale termoelectrice (Directiva 88/609 a Consiliului);

− måsurile de prevenire a poluårii aerului atât la noile centrale de incinerare a de¿eurilor municipale (Directiva 89/369 a Consiliului), cât ¿i la cele existente (Directiva 89/429 a Consiliului). ¥n cazul primelor douå directive, statele membre trebuie så elaboreze programe pentru centralele existente, în scopul reducerii poluårii a¿a cum se specificå în anexele directivelor. Noile centrale trebuie så utilizeze cele mai bune tehnologii disponibile, dar care nu implicå costuri nera¡ionale. Directivele care stabilesc valorile limitå ale substan¡elor care polueazå aerul pe teritoriul statelor membre se referå la:

− bioxidul de sulf ¿i particulele în suspensie (Directiva 80/779 a Consiliului, completatå ulterior prin Directiva 89/427 a Consiliului);

− plumb (Directiva 82/884 a Consiliului); − bioxidul de azot (Directiva 85/203 a Consiliului, completatå ulterior

prin Directiva 85/580 a Consiliului). Aceste directive stabilesc pentru fiecare poluant în parte valorile limitå ce trebuie atinse într-un interval de timp stabilit. ¥n cazul în care în anumite zone statele membre au dificultå¡i în ceea ce prive¿te încadrarea în valorile limitå, ele trebuie så informeze Comisia ¿i, în acela¿i timp så elaboreze planuri de reducere a poluårii aerului, care så fie conforme cu valorile limitå. Standardele de calitate a aerului sunt urmårite prin intermediul re¡elelor, dublate de un sistem informa¡ional. Emisiile de bioxid de sulf ¿i bioxid de azot sunt controlate de asemenea în scopul reducerii ploilor acide. Zgomotul. Ac¡iunea Comunitarå în domeniul reducerii poluårii sonore este legatå de anumite produse, de sistemele de transport, construc¡ia de ma¿ini ¿i de anumite aparate de uz casnic. Poluarea sonorå, provocatå de sistemele de transport, este diminuatå prin måsurile privind:

107

− vehiculele cu motor (Directiva 70/157 a Consiliului, completatå de Directiva 87/354 a Consiliului);

− motocicletele (Directiva 78/1015 a Consiliului, completatå de Directiva 89/235 a Consiliului);

− avioanele subsonice (Directiva 80/51 a Consiliului, completatå de Directivele 83/206 ¿i 89//629 ale Consiliului). Poluarea sonorå provocatå prin intermediul industriilor constructoare de ma¿ini ¿i echipamente este diminuatå prin måsurile privind:

− determinarea emisiilor de zgomot la fabricile constructoare de ma¿ini ¿i echipamente (Directiva 79/113 a Consiliului, completatå de Directiva 85/405 a Comisiei);

− nivelul sonor admisibil al compresoarelor (Directiva 84/533 a Consiliului, completatå de Directiva 85/406 a Comisiei);

− nivelul sonor admisibil al macaralelor turn (Directiva 84/534 a Consiliului, completatå de Directiva 87/405 a Consiului);

− nivelul sonor admisibil al generatoarelor de sudurå (Directiva 84/535 a Consiliului, completatå de Directiva 85/407 a Comisiei);

− nivelul sonor admisibil al generatoarelor de putere (Directiva 84/536 a Consiliului, completatå de Directiva 85/408 a Comisiei);

− nivelul sonor admisibil al sculelor manuale de spart rocile ¿i betoanele (Directiva 84/537 a Consiliului, completatå de Directiva 85/409 a Comisiei);

− limitarea emisiilor sonore produse de excavatoarele hidraulice, a excavatoarelor cu cablu ¿i a altor utilaje de construc¡ii (Directiva 86/662 a Consiliului, completatå de Directiva 89/514 a Comisiei). Poluarea sonorå provocatå de cåtre aparatura casnicå este reglementatå prin Directiva cadru 86/594 a Consiliului ¿i prin Directiva 84/538 privind nivelul sonor admisibil al cositoarelor, completatå de Directiva 88/181 a Consiliului. Chimicalele. Ac¡iunea Comunitarå din domeniul chimicalelor este orientatå cåtre reglementarea produselor, a practicilor de laborator ¿i a biotehnologiei. Directiva 67/584 cu privire la aplicarea legilor, regulamentelor ¿i reglementårilor administrative legate de clasificarea, ambalarea ¿i etichetarea substan¡elor periculoase a fost completatå în multiple rânduri, ultima datå prin intermediul Directivei 91/632. Prin adoptarea celui de-al ¿aselea amendament al directivei (Directiva 79/831) a fost introdus un sistem de notificare înaintea lansårii pe pia¡å a noilor substan¡e chimice, adicå a acelor substan¡e care nu erau în circula¡ie la data de 18 septembrie 1981. ¥n scopul prevenirii accidentelor majore, Consiliul a adoptat Directiva 82/501, completatå ulterior tot de cåtre Consiliu prin Directiva 88/610. Directiva se referå la aproximativ 2000 de fabrici existente pe teritoriul Comunitå¡ii Europene. Principalul obiectiv al directivei este acela de a preveni

108

accidentele majore, dar, deoarece acest lucru nu este întotdeauna posibil, directiva impune statelor membre obligativitatea de a lua måsurile necesare pentru a asigura planuri de ac¡iune în caz de urgen¡å pentru toate fabricile care cad sub inciden¡a acestei directive. Totodatå, statele membre trebuie så întocmeascå proceduri de notificare na¡ionale ¿i så asigure informarea corespunzåtoare a popula¡iei în caz de urgen¡å. Alte prevederi Comunitare în cadrul sectorului chimic acoperå, fie aria cercetårii, fie anumite substan¡e, cum ar fi:

− protec¡ia animalelor utilizate în scopul activitå¡ilor de cercetare (Directiva 86/609 a Consiliului);

− procedurile de laborator pentru testarea substan¡elor chimice (Directiva 87/18 a Consiliului);

− inspectarea ¿i verificarea efectuårii corecte a experien¡elor de laborator (Directiva 88/320 a Consiliului, completatå de Directiva 91/442 a Consiliului);

− folosirea organismelor modificate genetic (Directiva 90/219 a Consiliului) ¿i punerea deliberatå în libertate a unor asemenea organisme (Directiva 90/220 a Consiliului);

− azbestul (Directiva 87/217 a Consiliului completatå de Directiva 90/656 a Consiliului);

− pesticidele (Directiva 91/414 a Consiliului). Conservarea naturii. Cea mai importantå ac¡iune Comunitarå în acest domeniu este directiva 79/409 a Consiliului, completatå prin Directiva 91/244 a Comisiei, referitoare la protejarea ¿i conservarea påsårilor sålbatice. Obiectivele acestor directive sunt cele de a proteja în special habitatul a 175 de specii de påsåri, de a reglementa vânåtoarea ¿i comer¡ul acestora. ¥n scopul asigurårii protejårii habitatului, statele membre trebuie så selecteze zonele speciale de protec¡ie ¿i så informeze Comisia asupra acestora. Implementarea acestor directive este înså de multe ori foarte dificilå, deoarece protec¡ia corespunzåtoare a habitatului trebuie asiguratå simultan cu desfå¿urarea activitå¡ilor agricole, a desecårii zonelor mlå¿tinoase, a turismului, a identificårii de noi zone pentru activitå¡ile industriale, a extinderii porturilor, etc. O altå måsurå de conservare a naturii o constituie Directiva 83/129 a Consiliului, completatå prin Directiva 89/370 tot de cåtre Consiliu, care interzice comercializarea pieilor puilor de focå ¿i a produselor derivate din acestea. De¿eurile. Måsurile Comunitare referitoare la de¿euri sunt legate. pe de o parte de adoptarea unor directive cadru, iar pe de altå parte de reglementarea unor tipuri speciale de de¿euri. Directivele cadru sunt constituite din:

109

− Directiva 75/442 a Consiliului, cu privire la de¿euri, completatå ulterior tot de cåtre Consiliu prin Directiva 91/156;

− Directiva 78/319 a Consiliului, cu privire la de¿eurile periculoase, completatå ulterior tot de cåtre Consiliu prin Directiva 91/689. Directiva cadru referitoare la de¿euri stabile¿te defini¡ia de¿eurilor ¿i impune statelor membre obliga¡ia de a elabora planuri de management a de¿eurilor, în vederea atingerii obiectivului directivei, adicå de a realiza depozitarea acestora fårå a periclita sånåtatea umanå, sau fårå a deteriora mediul înconjuråtor. De la rezolu¡ia Consiliului, în 1990, privind politica din domeniul de¿eurilor, au luat o tot mai mare amploare metodele de prevenire a impactului creat de cåtre acestea, aspect care se reflectå în amendamentul directivei din 1991. Directiva cadru, referitoare la de¿eurile periculoase, con¡ine o listå de 40 de categorii de astfel de de¿euri. Statele membre au obliga¡ia de a lua måsurile corespunzåtoare pentru reglementarea colectårii, stocårii ¿i tratårii de¿eurilor periculoase ¿i de a elabora planuri de management al acestei categorii de de¿euri. Aceastå directivå a fost suplimentatå, prin Directiva 84/631 a Consiliului, completatå ulterior prin Directiva 87/112 a Comisiei, privind transportul de¿eurilor periculoase. Måsurile Comunitare referitoare la diferitele tipuri de de¿euri cuprind:

− depozitarea uleiurilor uzate (Directiva 75/439 a Consiliului, completatå tot de cåtre Consiliu prin Directiva 87/101);

− de¿euri provenite din industria producatoare de bioxid de titan (Directiva 82/883 a Consiliului);

− rezervoarele de lichid pentru consumul uman (Directiva 85/339 a Consiliului);

− protec¡ia mediului ¿i în special a solului în cazurile când în agriculturå se utilizeazå nåmolurile de dejec¡ie (Directiva 86/278 a Consiliului);

− baterii ¿i acumulatori care con¡in anumite substan¡e periculoase (Directiva 91/157 a Consiliului). Måsuri generale. Cele mai importante måsuri sunt:

− reglementårile referitoare la evaluarea impactului asupra mediului înconjuråtor (Directiva 85/337 a Consiliului) ¿i

− reglementårile referitoare la accesul public la informa¡iile privind mediul înconjuråtor (Directiva 90/313 a Consiliului). La data de 27 iunie 1985 Consiliul Comunitå¡ii Europene a aprobat Directiva 85/337, privind evaluarea repercusiunilor anumitor proiecte publice sau private asupra mediului înconjuråtor. Exceptând proiectele destinate apårårii na¡ionale ¿i pe cele referitoare la un act legislativ specific na¡ional, s-a întocmit o listå cu douå anexe a proiectelor care se supun evaluarii. Proiectele incluse în anexa I se supun procedeului de evaluare în mod obligatoriu, iar cele din anexa

110

II devin obligatorii atunci când statele membre considerå cå acest lucru este recomandabil. Proiectele incluse în anexa I ¿i care trebuie så se supunå în mod obligatoriu legisla¡iei Comunitå¡ii Europene sunt:

− Rafinåriile de ¡i¡ei (cu excep¡ia întreprinderilor care produc doar lubrifian¡i) ¿i instala¡iile de gazeificare ¿i lichefiere care au un consum mai mic de 500 t cårbune/zi;

− Centralele termice ¿i instala¡iile de combustie cu putere mai micå de 300 MW, centralele nucleare ¿i reactoarele nucleare (cu excep¡ia instala¡iilor de cercetare pentru produc¡ia ¿i transformarea materialelor fisionabile, a cåror putere nu depå¿e¿te 1 kW);

− Instala¡iile destinate în special depozitårii permanente sau eliminårii definitive a reziduurilor radioactive;

− ¥ntreprinderile metalurgice; − Instala¡ii destinate extrac¡iei de azbest, ca ¿i cele destinate tratårii ¿i

transformårii amiantului ¿i a produselor care con¡in azbest. Limitele impuse sunt urmåtoarele: pentru produsele de azbociment - o produc¡ie anualå de peste 20000 t de produse finite; pentru garnituri de fric¡iune - o produc¡ie anualå de peste 50 t produse finite; iar pentru alte utilizåri ale azbestului - o produc¡ie de peste 200 t/an;

− Instala¡ii chimice integrate; − Construirea ¿oselelor, autostråzilor, drumurilor pentru traficul de mare

distan¡å, cåilor ferate ¿i aeroporturilor cu piste de decolare ¿i aterizare de peste 2100 m;

− Porturi comerciale maritime, cåi navigabile ¿i porturi de naviga¡ie interioarå, care permit accesul vapoarelor de peste 1350 t;

− Instala¡ii de eliminare a reziduurilor toxice ¿i a celor periculoase, ob¡inute prin ardere, tratament chimic sau înmagazinare în påmânt. Directiva se referå, de asemenea, la con¡inutul minim al studiilor de impact ambiental, ca ¿i la necesitatea participårii la acest proces a autoritå¡ilor, precum ¿i a persoanelor private afectate, participare realizatå fie prin consultare, fie prin intermediul expunerii publice a informa¡iei. Sunt excluse de la aceste reglementåri cazurile care beneficiazå de dispenså ¿i care trebuie justificate în fa¡a Comisiei Comunitå¡ii Europene. Totodatå, Directiva solicitå statelor membre asigurarea unei fluiditå¡i a comunicårii datelor ¿tiin¡ifice, care så permitå pregåtirea informa¡iei corespunzatoare pentru realizarea studiului asupra impactului ambiental. Evaluarea impactului asupra mediului poate fi integratå în proiectele de autorizare existente, sau în lipsa acestora în procedeul pe care fiecare ¡arå îl stabile¿te pentru atingerea obiectivelor directivei. Decizia adoptatå de cåtre autoritatea competentå trebuie puså la dispozi¡ia publicului.

111

Procedeul evaluårii impactului pe care realizarea unui proiect îl poate avea asupra mediului înconjuråtor, presupune îndeplinirea urmåtoarelor etape:

− Prezentarea proiectului; − Informarea publicå; − Declara¡ia impactului; − ¥ndeplinirea declara¡iei; − Suspendarea activitå¡ilor.

Prezentarea proiectului presupune realizarea unei expuneri rezumat a proiectului, efectuatå de ini¡iatorul acestuia în fa¡a organului de mediu abilitat. Aceastå expunere rezumat trebuie så con¡inå caracteristicile esen¡iale ale proiectului, înso¡itå de un plan de activitå¡i. Studiile de impact trebuie så constituie, în mod obligatoriu, obiectul informårii publice, care trebuie îndeplinitå fie odatå cu prezentarea proiectului tehnic, fie independent de acesta. Declara¡ia impactului este rezultatul aplicårii procedeului de evaluare a impactului asupra mediului înconjuråtor. Ea determinå utilitatea sau inutilitatea realizårii proiectului, a efectelor unice ale acestuia asupra mediului, fixând condi¡iile în care consecin¡ele pot fi pozitive. Respectivul ansamblu de condi¡ii este obligatoriu ¿i are aceea¿i valoare ca ¿i restul clauzelor impuse pentru ob¡inerea autoriza¡iei. Urmårirea ¿i supravegherea realizårii pachetului de condi¡ii impuse prin declara¡ie constituie îndeplinirea declara¡iei. Acest rol II revine organului de mediu abilitat, care trebuie så ob¡inå informa¡ii, så efectueze confirmåri privind realizarea planurilor de måsuri protectoare ¿i corective ¿i a recomandårilor con¡inute în declara¡ie, referitoare la programul de supraveghere ambientalå. ¥n cazul în care anumite proiecte care trebuie så se supunå evaluarii debuteazå fårå a avea finalizat acest procedeu, organismul de mediu abilitat poate solicitå în mod oficial suspendarea activitå¡ii de derulare a respectivului proiect.

8.3. CONTROLUL IMPLEMENTÅRII LEGISLAºIEI

COMUNITÅºII EUROPENE ¥N STATELE MEMBRE

8.3.1. COMISIA EUROPEANÅ

Comisia Europeanå, ca gardian al Tratatului (art. 169), trebuie så asigure implementarea legisla¡iei Comunitare în statele membre. Controlul se referå la verificarea realizårii executårii directivelor în cadrul måsurilor na¡ionale, implementarea corectå a reglementårilor con¡inute în dirctive ¿i aplicarea måsurilor Comunitare.

112

Implementarea formalå a måsurilor Comunitare în legisla¡ia

na¡ionalå. A¿a cum s-a specificat anterior, directivele con¡in o limitå de timp impuså statelor membre pentru îndeplinirea måsurilor ¿i comunicarea acestora la Comisie. ¥n situa¡iile în care limta de timp nu este respectatå, în baza articolului 169, Comisia poate deschide ac¡iune de urmårire împotriva statelor membre care nu se supun legisla¡iei Comunitare. Primul pas al unei astfel de proceduri constå în întocmirea unei Scrisori de notificare ¿i trimiterea acesteia cåtre respectivul stat membru. ¥n aceastå scrisoare se precizeazå regulile încålcate sau ignorate ¿i se specificå limita de timp în cadrul cåreia respectivul stat membru trebuie så råspundå la notificare. Dacå replica statului membru este consideratå satisfåcåtoare de cåtre Comisie, atunci cazul este închis. Dacå înså respectivul stat nu råspunde la notificare sau justificarea sa este nesatisfåcåtoare, atunci Comisia actioneazå cazul în continuare, trimi¡ând o Motiva¡ie de opinie. ¥n cazul în care statul membru nu råspunde la Scrisoarea de notificare, în Motiva¡ia de opinie se invocå suplimentar ¿i regulile ignorate sau încålcate, explicate anterior în notificare, conform articolului 5 al Tratatului. Acest articol se referå la cooperarea dintre statele membre ¿i Comisie, în scopul facilitårii îndeplinirii sarcinilor Comunitare. Motiva¡ia de Opinie acordå respectivului stat membru o limitå de timp pentru a-¿i prezenta pårerile ¿i observa¡iile în fa¡a Comisiei. Dupå aceastå etapå a procedurii, Comisia poate decide så ac¡ioneze în continuare cazul, supunându-l aten¡iei Cur¡ii Europene de Justi¡ie.

Implementarea corectå a måsurilor în legisla¡ia na¡ionalå ¿i aplicarea

acestor måsuri în statele membre. Comisia trebuie så examineze introducerea måsurilor comunicate de cåtre statele membre. Atunci când måsurile asumate legal nu sunt în concordan¡å cu directiva, Comisia poate introduce ac¡iune împotriva respectivului stat membru, conform articolului 169 din Tratat. ¥n activitatea de control, un rol important îl au procedurile de plângere. Caracteristica esen¡ialå a unei astfel de plângeri, care poate fi colectivå sau individualå, este aceea cå informeazå Comisia cu privire la incorecta implementare a måsurilor, prin intermediul unei peti¡ii adresate Parlamentului European. Procedura de plângere func¡ioneazå în felul urmåtor; Comisia este informatå, printr-o scrisoare sau prin intermediul unui material audio-vizual, de încålcarea unei anumite legi într-unul din statele membre. Aceastå informa¡ie este examinatå ¿i înregistratå ca o plângere formalå, iar depunåtorul plângerii ¿i respectivul stat membru sunt încuno¿tiin¡a¡i de acest fapt. Comisia face investiga¡ii cu privire la cazul semnalat ¿i, dacå se considerå necesar, poate solicita depunåtorului plângerii informa¡ii suplimentare. Politica foarte strictå a Comisiei este aceea de a påstra anonimå identitatea celui care depune plângerea.

113

Comisia informeazå respectivul stat cu privire la plângerea depuså ¿i baza legalå a regulii încålcate sau ignorate ¿i solicitå motiva¡ia acestuia. Dupå dobândirea tuturor informa¡iilor solicitate ¿i a examinårii atente, Comisia, fie hotårå¿te închiderea cazului, fie pornirea procedurii formale, în baza articolului 169. ¥n tot timpul procedurii, depunåtorul plângerii este ¡inut la curent. Pe parcursul diferitelor stadii de desfå¿urare ale procedurii au loc discu¡ii între Comisie ¿i respectivul stat, în scopul remedierii neregulei semnalate.

8.3.2. CURTEA EUROPEANÅ DE JUSTIºIE

Ultimul stadiu al procedurii constå în decizia Comisiei de a aduce cazul în fa¡a Cur¡ii de Justi¡ie. Aceasta va anliza problema ¿i va hotårî dacå respectivul stat membru ¿i-a îndeplinit sau nu obliga¡iile. Toate observa¡iile sunt con¡inute în decizia finalå a Cur¡ii Europene de Justi¡ie. ¥nainte de deferirea cazului Cur¡ii Europene de Justi¡ie, cazul are un statut confiden¡ial ¿i numai Comisia poate hotårî, printr-o decizie formalå, så dea publicitå¡ii anumite aspecte ale acestuia. ¥n schimb, audierile la Curtea Europenå de Justi¡ie sunt deschise participårii publice, iar pårerile avocatului general ¿i rezultatele judecå¡ii sunt publicate integral în Rapoartele de caz ale Cur¡ii. Acelea¿i informa¡ii pot fi regåsite ¿i în baza de date Celex. Curtea Europeanå de Justi¡ie nu poate impune statelor membre care nu î¿i îndeplinesc obliga¡iile stipulate în Tratat så plåteascå amenzi.

8.3.3. DREPTURILE INDIVIZILOR DIN STATELE MEMBRE

Efectul direct al directivelor Comunitå¡ii Europene. Doctrina efectului direct semnificå faptul cå un individ sau un grup privat poate invoca prevederile unei directive împotriva unui organism guvernamental sau a altui organism public, chiar atunci când o directivå nu este implementatå în cadrul legisla¡iei na¡ionale. Scopul acestei doctrine este acela de a oferi indivizilor posibilitatea de a invoca prevederile unei directive acolo unde un stat membru nu a reu¿it så implementeze o directivå. Se bazeazå pe urmåtorul regulament:

REGULAMENT elaborat de CURTEA EUROPENÅ DE JUSTIºIE Efectul limitativ atribuit unei directive de articolul 189, ar fi incompatibil cu excluderea în principiu a posibilitå¡ii ca obliga¡ia pe care o impune så poatå fi invocatå de cei interesa¡i. Cu precådere acolo unde autoritå¡ile Comunitare au impus statelor membre prin intermediul directivelor, obliga¡ia de a urma un anume comportament, efectul util al unui astfel de act ar fi slåbit dacå indivizii ar fi impiedica¡i så se bazeze pe el în fa¡a propriilor Cur¡i de Justi¡ie ¿i dacå acestea din urmå ar fi impiedicate så ia în considerare un asemenea act ca element al legisla¡iei Comunitare.

114

O directivå nu are un efect direct în sine, dar poate con¡ine anumite prevederi cu efecte directe. Condi¡iile pentru efectele directe pot fi sintetizate în cele ce urmeazå: - obliga¡ia trebuie så fie clarå ¿i necondi¡ionatå; - poate fi invocatå de un individ sau de un organism privat împotriva unui organism guvernamental sau a unuia public, dar niciodatå împotriva unui individ sau a unui organism privat. Curtea Europeanå de Justi¡ie a validat aceastå doctrinå pentru a putea fi invocatå doar împotriva organismelor care constituie emana¡ii ale statului. Conceptul de emana¡ie a statului nu se referå doar la departamentele guvernamentale, ci include toate organismele publice, la orice nivel, ¿i, în anumite circumstan¡e poate include corpora¡ii publice, care au primit puteri speciale din partea statului pentru furnizarea serviciilor publice.

Articolul 177 al Tratatului - decizii preliminare. Articolul 177 furnizeazå unei Cur¡i de Justi¡ie na¡ionale posibilitatea de a interoga Curtea Europeanå de Justi¡ie, atunci când Curtea de Justi¡ie na¡ionalå este puså în situa¡ia de a lua o decizie cu privire la :

− o problemå care implicå interpretarea Tratatului; − validitatea ¿i interpretarea actelor unei institu¡ii a Comunitå¡ii.

Aceste posibilitå¡i se transformå în obliga¡ii, odatå cu hotårârea finalå luatå de instan¡a judecatoreascå. Curtea Europeanå de Justi¡ie este cea mai înaltå curte de Justi¡ie, capabilå så autorizeze interpretarea legisla¡iei Comunitare ¿i så confere sprijin pentru luarea unei decizii preliminare într-o Curte de Justi¡ie na¡ionalå. Cu toate acestea, în cazul legisla¡iei în domeniul mediului înconjuråtor, Cur¡ile de Justi¡ie na¡ionale sunt înclinate så nu facå apel la articolul 177. Concluzionând, se poate spune cå, legisla¡ia Comunitå¡ii Europene referitoare la mediul înconjuråtor este fundamentatå pe articolele 130s sau 130a ale Tratatului. Aceste articole sunt traduse în practicå de Programele de Ac¡iune în domeniul Mediului ¿i de directivele ¿i deciziile Consiliului. Ini¡ial, competen¡a Comunitå¡ii de a trata problemele legate de protec¡ia mediului nu a fost acceptatå de cåtre Consiliu. Reuniunea la nivel înalt de la Paris a constituit un moment de cotiturå în aceastå politicå. Actul Unic European a introdus baza legalå actualå a Tratatului pentru problemele privind mediul înconjuråtor. Rolul institu¡iilor Comunitare în procesul legislativ este distinct de rolul institu¡iilor din cadrul procesului legislativ na¡ional. De¿i rolul Parlamentului European este mai important ca la început, måsurile sunt adoptate de cåtre Consiliu. Controlul implementårii måsurilor Comunitare joacå un rol important în asigurarea eficien¡ei måsurilor Comunitare. Procedura privind depunerea plângerilor în cadrul Comisiei spore¿te eficien¡a måsurilor Comunitare. Comisia nu poate elimina toate lacunele existente în aplicarea måsurilor Comunitare.

115

Indivizii pot invoca, în anumite condi¡ii, måsurile Comunitare în cadrul Cur¡ilor na¡ionale de Justi¡ie.

116

9

CONFERINºIA NAºIUNILOR UNITE

PRIVIND MEDIUL ªI DEZVOLTAREA

Conferin¡a Na¡iunilor Unite privind Mediul ¿i Dezvoltarea a constituit un eveniment fårå precedent, desfå¿urat în perioada 3-14 iunie 1992. Acest eveniment a reunit la Rio de Janeiro 115 conducåtori ai statelor lumii, în ambi¡ioasa încercare de a ajunge la un acord între cele douå cerin¡e conflictuale ale dezvoltårii economice ¿i protec¡iei mediului, acord ce avea så fie cristalizat printr-un program de realizare a dezvoltårii durabile, asemånåtor cu cel propus prin raportul Brundtland. Conferin¡a a constituit un eveniment deosebit de important, deoarece a abordat la o asemenea scarå problemele de mediu globale cu care se confruntå planeta noastrå, punând accentul în special asupra:

− Dezvoltårii durabile; − Schimbårilor climatice; − Protec¡iei speciilor pe cale de dispari¡ie; − Cre¿terii demografice.

Principalul obiectiv al conferin¡ei a fost acela de a propune o cale alternativå pentru dezvoltarea globalå în secolul 21. Conferin¡a a fost precedatå de un proces de pregåtire intensivå, care a durat doi ani ¿i prin care s-a încercat så se înglobeze atât preocupårile guvernelor statelor ¿i a grupurilor regionale, precum ¿i ale grupurilor de interes reprezentate de afaceri ¿i industrie, organiza¡ii neguvernamentale ¿i persoane particulare. Pe cât a fost posibil, pentru to¡i ace¿tia au fost prevåzute roluri speciale pentru activitå¡ile ce aveau så fie propuse. La conferin¡å, guvernele statelor participante ¿i-au exprimat acordul asupra câtorva documente, printre care se numårå Declara¡ia de la Rio privind mediul ¿i dezvoltarea ¿i Agenda 21.

117

9.1. DECLARAºIA DE LA RIO

Declara¡ia de la Rio, se bazeazå pe Declara¡ia Conferin¡ei Na¡iunilor Unite privind Mediul Uman, adoptatå la Stockholm în 16 iunie 1972 ¿i reprezintå proclamarea a 27 principii privind dezvoltarea durabilå. Scopul Declara¡iei de la Rio este de a stabili un nou ¿i echitabil parteneriat, prin crearea de noi nivele de cooperare între state, sectoare cheie ale societå¡ii ¿i oameni. Declara¡ia afirmå acordurile interna¡ionale, care respectå interesele tuturor ¿i protejeazå integritatea mediului global ¿i a sistemului de dezvoltare.

9.2. AGENDA 21

Agenda 21 reprezintå un program de ac¡iune globalå, destinat implementårii Declara¡iei de la Rio. Ea este constituitå dintr-un document care include peste 100 de programe împår¡ite în 40 de capitole. Agenda 21 abordeazå problemele actuale urgente ¿i cautå så le pregåteascå ¿i pe cele ale secolului urmåtor. Ea reprezintå un program care reflectå un consens mondial ¿i un angajament politic la cel mai înalt nivel asupra cooperårii în materie de mediu ¿i dezvoltare. Agenda 21 este împår¡itå în patru sec¡iuni:

− Dimensiunile sociale ¿i economice, incluzând diminuarea såråciei, modelele de consum, aspectele demografice, sånåtatea ¿i a¿ezårile umane.

− Conservarea ¿i managementul resurselor în scopul dezvoltårii, incluzând oceanele ¿i apele dulci, agricultura, atmosfera, toate tipurile de de¿euri, biotehnologiile ¿i diversitatea biologicå.

− ¥ntårirea rolului principalelor grupuri, incluzând femeile, fermierii, bå¿tina¿ii, copii, afacerile ¿i industria.

− Mijloacele de implementare, incluzând mecanismele financiare, transferul de tehnologie, informa¡ia, construirea capacitå¡ilor, instrumentele legale ¿i mecanismele institu¡ionale.

9.3. ROLUL COMUNITÅºII EUROPENE LA

CONFERINºA DE LA RIO

Comunitatea Europeanå a avut un rol extrem de pozitiv, atât în ceea ce prive¿te pregåtirea Reuniunii la nivel înalt de la Rio de Janeiro, cât ¿i în timpul desfå¿urårii acesteia. Comunitatea Europeanå a fost participant cu drepturi depline ¿i a reu¿it så eviden¡ieze importan¡a sporirii rolului såu în cadrul

118

rela¡iilor interna¡ionale. Comisia Europeanå a conlucrat cu statele membre în scopul abordårii progresiste a problemelor ce au fost puse în dicu¡ie în timpul desfå¿urårii lucrårilor conferin¡ei. Astfel, Comunitatea a condus dezbaterile ce au avut loc pe probleme cheie, cum sunt modificårile climatice ¿i finan¡ele. Statele membre au declarat cå vor furniza, într-un timp scurt, 3 miliarde ECU pentru finan¡area implementårii Agendei 21 ¿i, totodatå, vor acorda prioritå¡i speciale proiectelor care au ca obiectiv reducerea såråciei, promovarea transferului de tehnologie ¿i înfiin¡area de institu¡ii capabile så trateze astfel de probleme. ¥n ceea ce prive¿te modificårile climatice, Comunitatea Europeanå ¿i-a reafirmat inten¡ia de a stabiliza emisiile de CO2 pânå în anul 2000 la nivelul celor din 1990, având speran¡a cå ¿i celelalte ¡åri vor lua måsuri similare. Ca ordin de mårime, din totalul emisiilor de CO2, în cadrul Comunitå¡ii Europene ponderea este de¡inutå de Germania ¿i Marea Britanie, urmate de Fran¡a ¿i Italia. Aceastå ierarhie reflectå în mod evident diverse stadii ale dezvoltårii economice.

Implementarea principalelor ac¡iuni stabilite la Conferin¡a de la Rio.

¥n scopul derulårii ac¡iunilor Comunitare în domeniul mediului, stabilite la Conferin¡a de la Rio, Comisia a recomandat umårirea unei strategii, care så includå:

− Trecerea detaliatå în revistå a tuturor politicilor Comunitare ¿i ale Comisiei, în scopul realizårii compatibilitå¡ii cu acordurile stabilite în cadrul Conferin¡ei de la Rio. Aceasta va presupune identificarea tuturor scopurilor pe care Comunitatea trebuie så le aibå în vedere pentru realizarea obiectivelor relevante, atât acolo unde aceste ¡eluri existå, cât ¿i acolo unde ele nu sunt definite.

− Evolu¡ia strategiei Comunitå¡ii Europene, privind dezvoltarea durabilå. Aceasta va utiliza cadrul existent al programelor Comunitare. Procedura va solicita statelor membre så introducå pânå la o anumitå datå propriile strategii pe probleme de dezvoltare durabilå, urmårind în acela¿i timp criteriile comune ¿i mecanismele de coordonare cu Comunitatea Europeanå. Urmeazå så fie stabilite prioritå¡ile, precum ¿i abordarea integratå a aplicårii acestor strategii.

− Elaborarea planurilor de ac¡iune na¡ionale ¿i Comunitare privind pådurile, biodiversitatea, schimbårile climatice ¿i alte domenii de interes, reunite sub denumirea de Agenda 21.

− Introducerea unui proces de informare publicå permanentå, privind progresele ob¡inute de cåtre Comunitate, împreunå cu Comisia ¿i cu Agen¡ia Europeanå de Mediu, referitoare la implementarea rezultatelor Conferin¡ei. Acest proces se va baza pe cerin¡ele solicitate de cåtre Comisia pentru Dezvoltare Durabilå.

119

− Dezvoltarea ¿i clarificarea, cu sprijinul Comisiei a ini¡iativei Comunitare, privind finan¡area ce trebuie asiguråtå de cåtre statele donatoare.

− ¥ntreprinderea unui numår de demonstra¡ii ¿i proiecte pilot, destinate evaluårii posibilitå¡ilor de cooperare tehnologicå cu statele în curs de dezvoltare, a¿a cum se sugereazå în Agenda 21.

− Evaluarea detaliatå, întocmitå de cåtre Comisie a negocierilor ¿i conferin¡elor ulterioare celei de la Rio ¿i asigurarea în cadrul sferelor de competen¡å ale Comisiei a unei reprezentåri adecvate.

− Consolidarea de cåtre Comisie a statutului de participant cu drepturi depline în cadrul activitå¡ilor interna¡ionale ¿i asigurarea celei mai bune reprezentåri în cadrul noii Comisii pentru Dezvoltarea Durabilå.

− ¥ncorporarea adecvatå de cåtre Comisie a concluziilor Conferin¡ei de la Rio în efortul regional de cooperare cu Europa Centralå ¿i de Est.

− Definirea pozi¡iei Comunitå¡ii Europene referitoare la propunerea de desfå¿urare a unei noi reuniuni la nivel înalt, în scopul evaluårii progreselor realizate în implementarea Agendei 21. Problema actualå care se pune la nivel mondial nu este doar aceea de a elabora strategii capabile så opreascå ¿i så diminueze degradarea mediului înconjuråtor la nivel global, regional, na¡ional ¿i local, cât ¿i cea de a distinge tranzi¡ia dintre cele douå modele de dezvoltare diametral opuse, unul destinat promovårii cre¿terii economice, iar celålalt fundamentat pe conceptul de dezvoltare durabilå, care se referå la mediul înconjuråtor. Cu alte cuvinte, mediul ¿i dezvoltarea economicå sunt interdependendente ¿i trebuie abordate în mod integrat. La elaborarea programelor pentru o dezvoltare durabilå trebuie så se ¡inå seama de necesitå¡ile ¿i prioritå¡ile diferite, existente în diversele regiuni ale globului. ¥n acest mod s-a nåscut conceptul responsabilitå¡ii comune dar diferen¡iate pentru påstrarea echilibrului ecologic al planetei. Comunitatea Europeanå are o responsabilitate specialå în promovarea dezvoltårii durabile, atât în cadrul Comunitå¡ii, cât ¿i în afara acesteia, precum ¿i aceea de a combate problemele globale ale mediului înconjuråtor. Acestea constituie obliga¡ii recunoscute deja prin legisla¡ia Comunitarå din domeniul mediului. Responsabilitå¡ile includ furnizarea asisten¡ei necesare statelor mai sårace, pentru asigurarea progresului lor în aplicarea conceptului de dezvoltare durabilå.

120

10 LEGI, REGLEMENTÅRI ªI INSTITUºII

Ca urmare a Conferin¡ei de la Stockholm (1972) privind mediul ¿i, ulterior, a raportului întocmit de Comisia Mondialå privind Mediul ¿i Dezvoltarea (Raportul Brundtland, 1987) au fost promulgate numeroase legi ¿i înfiin¡ate numeroase institu¡ii, destinate implementårii unei politici de dezvoltare economicå durabilå. Conferin¡a Na¡iunilor Unite privind Mediul ¿i Dezvoltarea, desfå¿uratå la Rio în 1992, a subliniat de asemenea faptul cå elaborarea ¿i aplicarea unei legisla¡ii adecvate este fundamentalå pentru planificarea ¿i gestiunea mediului înconjuråtor.

AGENDA 21 - Cap.39.1 - Principii de ac¡iune. Instrumente ¿i mecanisme

juridice interna¡ionale − Continuarea dezvoltårii dreptului interna¡ional privind dezvoltarea durabilå, prin acordarea

unei aten¡ii deosebite echilibrului delicat existent între problematica referitoare la mediu ¿i cea referitoare la dezvoltare;

− Necesitatea de a preciza ¿i aplica legåturile între instrumentele sau acordurile interna¡ionale în vigoare în materie de mediu ¿i acordurile sau instrumentele pertinente din domeniile economic ¿i social, ¡inând seama de necesitå¡ile proprii ale ¡årilor în curs de dezvoltare;

− La nivel mondial, importan¡a fundamentalå a participårii ¿i contribu¡iei tuturor ¡årilor, în special a celor în curs de dezvoltare la elaborarea tratatelor interna¡ionale privind dezvoltarea durabilå. Multe dintre instrumentele ¿i acordurile juridice interna¡ionale în vigoare referitoare la mediul înconjuråtor au fost elaborate fårå o participare ¿i o contribu¡ie adecvatå a ¡årilor în curs de dezvoltare; în consecin¡å, aceste acorduri vor trebui reexaminate, pentru a ¡ine seama de preocupårile ¿i interesele ¡årilor în curs de dezvoltare ¿i pentru asigurarea administrårii lor echilibrate.

− Necesitatea de a furniza asisten¡å tehnicå în mod egal, în special ¡årilor în curs de dezvoltare pentru a le ajuta så aplice mijloacele de care dispun pentru a elabora o legisla¡ie în domeniul mediului;

− Necesitatea de a ¡ine seama în cadrul proiectelor viitoare de dezvoltarea progresivå ¿i codificarea dreptului interna¡ional privind dezvoltarea durabilå, probleme de care se ocupå actualmente Comisia de drept interna¡ional;

− Toate negocierile privind dezvoltarea progresivå ¿i codificarea dreptului intrena¡ional referitoare la dezvoltarea durabilå, vor trebui så fie conduse prin prisma unei perspective globale, ¡inând seama de circumstan¡ele proprii fiecårei regiuni.

121

Obiectivul dezvoltårii durabile necesitå o abordare coordonatå a elaborårii legilor din domeniul mediului, legi care ar trebui så fie bazate pe o politicå integratå în domeniu. Aceastå politicå, ar trebui så fie dublatå de o viziune, politici macroeconomice ¿i sectoriale adecvate, care så fie implementate prin aplicarea unor instrumente economice sau de altå naturå, incluzând, legi ¿i reglementåri, cuprinse într-o strategie în domeniul mediului, sau într-un plan de dezvoltare economicå durabilå.

AGENDA 21 - Cap. 8 - Integrarea procesului decizional privind mediul ¿i

dezvoltarea − Integrarea problemelor de mediu cu cele de dezvoltare la nivelul elaborårii

politicilor, planificårii ¿i gestiunii; − Crearea unui cadru juridic ¿i a unor reglementåri eficiente; − Utilizarea eficientå a instrumentelor economice ¿i a stimulentelor, printre

altele a stimulentelor de pia¡å; − Crearea unor mecanisme integrate de contabilitate ecologicå ¿i economicå.

Abordarea integratå a managementului în domeniul mediului ar trebui så includå urmåtoarele trei elemente:

− O politicå în domeniul mediului, aplicabilå la toate nivelele guvernamentale - na¡ional, provincial ¿i local;

− O legisla¡ie ¿i reglementåri la toate nivelele, care så permitå conectarea agen¡iilor guvernamentale cu sectorul privat ¿i comunitatea în general;

− O administrare coordonatå integratå la toate nivelele guvernamentale care lucreazå în cooperare cu sectorul privat ¿i cu to¡i cetå¡enii.

10.1. LEGILE DIN DOMENIUL MEDIULUI

Pentru procesul de elaborare a unei legisla¡ii în domeniul mediului este necesarå mai întâi stabilirea unei strategii în domeniu. Odatå ce prioritå¡ile de mediu sunt stabilite, trebuie utilizate cele mai eficiente instrumente pentru realizarea scopurilor propuse. Legile din domeniul mediului fac parte dintre acele instrumente care combinå gestiunea ra¡ionalå a resurselor naturale cu prevenirea ¿i controlul poulårii. ¥n multe ¡åri existå un sistem de legi la nivel federal, statal regional sau local, ¿i includ reglementåri, decizii ale cur¡ilor de justi¡ie, constitu¡ii ¿i tratate. Primul nivel legislativ ierarhic al oricårei ¡åri este constitu¡ia. Prevederile constitu¡ionale ajutå la eviden¡ierea prioritå¡ilor na¡ionale ¿i din acest motiv influen¡eazå politicile legislative viitoare ¿i ac¡iunile executive. Din 1972 a apårut o nouå tendin¡å, aceea de a încorpora în constitu¡iile multor state

122

principiile de bazå ale protec¡iei mediului. ¥n afara legisla¡iei constitu¡ionale, dupå Conferin¡a de la Stockholm din 1972 au început så aparå ¿i så fie aplicate legisla¡ii cadru na¡ionale în domeniul mediului. Legisla¡ia cadru furnizeazå un amplu mecanism legal necesar pentru a demara implementarea politicii na¡ionale în domeniul mediului. ¥n anumite jurisdic¡ii, legisla¡ia cadru acoperå numeroase aspecte ale mediului înconjuråtor, în timp ce în alte jurisdic¡ii ea reprezintå actul legislativ prin care se definesc responsabilitå¡ile agen¡iilor de mediu sau se furnizeazå o procedurå prin care considera¡iile referitoare la mediu pot fi încorporate în metodele de decizie, cum ar fi spre exemplu sistemul de evaluare a impactului asupra mediului, recent adoptat în legisla¡ia cadru din numeroase ¡åri. Evaluarea mediului poate fi un instrument de politicå intersectorialå, care permite integrarea problemelor de mediu în procesul decizional. De¿i evaluarea mediului capåtå o tot mai sporitå aten¡ie ca instrument de politicå de mediu, existå încå ¡åri care nu dispun de legisla¡ie specificå. Uneori, existå linii directoare administrative privind procedurile de evaluare a mediului, dar acestea nu sunt dublate de legi. ¥n anumite ¡åri pot exista legi cadru în domeniul mediului, care se ocupå de politica ¿i coordonarea generalå a factorilor de mediu, cuplatå cu legile sectoriale. Totu¿i, atât în ¡årile dezvoltate, cât ¿i în cele în curs de dezvoltare, baza cadrului de reglementåri legale în domeniul mediului este asiguratå în cea mai mare parte de legi ¿i institu¡ii sectoriale puternice. Legile sectoriale port fi clasificate în trei grupe:

− legi privind resursele naturale; − legi privind mediul amenajat (ca de exemplu cele referitoare la

folosirea terenurilor); − legi privind protec¡ia sånåtå¡ii umane.

Legile sectoriale, axate ini¡ial pe utilizarea resurselor naturale, prezintå actualmente o tendin¡å de orientare cåtre o gestiune durabilå. Cu toate acestea, defri¿årile, dispari¡ia vie¡ii sålbatice sau a resurselor marine, nu au putut fi stopate de existen¡a legisla¡iei. ¥n ¡årile în curs de dezvoltare se acordå o aten¡ie sporitå legilor care reglementeazå gestiunea mediului amenajat, a planificårii utilizårii terenurilor ¿i a zonårii. De la accentul pus pe termeni negativi ca prohibi¡ie ¿i restric¡ii, ajungând uneori pânå la expropriere, tendin¡a actualå este de a accentua activitå¡ile de planificare menite så încurajeze ¿i så promoveze folosin¡ele economice ale terenurilor, utilizåri considerate a fi compatibile cu obiectivele de mediu. Un element important luat în considerare în planurile de utilizare a terenurilor îl constituie de asemenea mo¿tenirea culturalå. Al treilea grup de legi este legat de protec¡ia sånåtå¡ii umane ¿i este de multe ori orientat cåtre poluarea industrialå. Aceastå formå de poluare este

123

abordatå în special prin reglementåri care întåresc controlul ¿i prin stimulente economice. Deseori, calitatea legisla¡iei anti-poluare a unei ¡åri reprezintå de multe ori unul dintre cei mai buni indicatori ai seriozitå¡ii cu care respectiva ¡arå råspunde modifIcårilor de mediu. Responsabilitatea legiferårii nu revine numai corpului legislativ principal. Directorii executivi au de asemenea responsabilitatea de a adopta regulamente. Mai recent, în anumite ¡åri se fac încercåri de elaborare a unei legisla¡ii sånåtoase în domeniul mediului, prin atribuirea sarcinilor de schi¡are a proiectului acestei legisla¡ii agen¡iilor guvernamentale. ¥n absen¡a unui cod de mediu consolidat, asamblarea legisla¡iei în domeniul mediului presupune revizuirea statutelor, a amendamentelor ¿i a legisla¡iei subsidiare. O listå a elementelor necesare pentru asamblarea ¿i evaluarea legisla¡iei unei ¡åri cu privire la mediu ¿i la managementul resurselor naturale, poate fi sintetizatå sub forma prezentatå în tabelul 10.1. Un alt corp de legi care prezintå o importan¡å din ce în ce mai crascândå este constituit de legile interna¡ionale în domeniul mediului.

AGENDA 21 - Cap. 8 - Integrarea procesului decizional privind mediul ¿i

dezvoltarea − Este de asemenea indispensabilå promulgarea ¿i respectarea legilor ¿i

reglementårilor la nivel regional, na¡ional, provincial sau local, în a¿a fel încât så facå posibilå aplicarea acordurilor interna¡ionale referitoare la mediu ¿i dezvoltare. Studiul acestor acorduri întreprinse în timpul pregåtirii Conferin¡ei de la Rio a eviden¡iat grave lipsuri legate de îndeplinirea acestor obliga¡ii ¿i necesitatea unei mai bune aplicåri la scarå na¡ionalå ¿i, în caz de e¿ec a acordårii unei asisten¡e tehnice corespunzåtoare. ºårile nu trebuie så piardå din vedere obliga¡iile lor interna¡ionale atunci când î¿i stabilesc propriile prioritå¡i.

− Obiectivul general este de a favoriza, ¡inând seama de situa¡ia specificå a fiecårei ¡åri, integrarea politicilor de mediu cu cele de dezvoltare utilizând mijloacele juridice ¿i reglementårile - principii directoare, instrumente, mecanisme de aplicare specifice nivelelor men¡ionate anterior.

Dat fiind faptul cå fiecare ¡arå î¿i va formula propriile prioritå¡i func¡ie de propriile necesitå¡i ¿i în conformitate cu propriile planuri, orientåri ¿i programe na¡ionale ¿i eventual regionale, se propune: − difuzarea informa¡iei necesare asupra inova¡iilor juridice ¿i a reglementårilor eficiente în materie de mediu ¿i dezvoltare -inclusiv a instrumentelor adecvate ¿i a stimulentelor pentru conformare, -în vederea încurajårii, adoptårii ¿i aplicårii pe scarå largå a acestor inova¡ii la nivel na¡ional, provincial ¿i local; − ajutarea ¡årilor care solicitå modernizarea cadrului juridic în vederea asigurårii unei dezvoltåri durabile, ¡inând seama de valorile sociale ¿i infrastructura ¡årilor în cauzå; − stimularea elaborårii ¿i punerii în operå la nivel na¡ional, provincial ¿i local a programelor care permit aprecierea tratatelor interna¡ionale, încurajând respectarea acestora ¿i prevederea de måsuri adecvate în caz de nerespectare.

124

Fg.10. 1 Structura unui sistem legal central pentru managementul mediului înconjuråtor

Precedente

legale în alte

¡åri

Tratate ¿i alte

acorduri

interna¡ionale

Legea

cadru de

protec¡ie a

mediului

sau codul

mediului

Legisla¡ie

sectorialå

de

protec¡ie a

mediului Globale

Regionale

Subregionale

Legisla¡ia

privind

protec¡ia

resurselor

naturale

Legisla¡ia privind

managementul

mediului urban

Legisla¡ia privind

protec¡ia sånåtå¡ii

umane

Reglementåri ¿i

alte prevederi

administrative

Reglementåri ¿i alte prevederi administrative privind

protec¡ia resurselor naturale


managementul mediului urban


protec¡ia sånåtå¡ii umane

Legisla¡ie de

relevan¡å

particularå

pentru mediu

Codul civil

Codul penal

Legisla¡ie

administrativå Bilaterale

Standarde tehnice privind protec¡ia

resurselor naturale

Standarde tehnice privind protec¡ia sånåtå¡ii

umane

Standarde tehnice privind managementul

mediului urban Standarde

tehnice

CONSTITUºIA ªI LEGISLAºIA CONSTITUºIONALÅ

Standarde

tehnice

Prevederi

adminis-

trative

Legi, tra-

tate ¿i alte

acorduri

interna¡i-

onale

Prevederi

constitu¡i-

onale

125

Mecanismele de implementare a acestor legi reflectå ¿i promoveazå integrarea problemelor de mediu cu cele de dezvoltare. Sunt proiectate în special mecanisme financiare ¿i prevederi referitoare la transferul de tehnologie, care så asigure respectarea legilor fårå a diminua procesul de dezvoltare. ¥n fig. 10.1 se prezintå structura unui sistem legal central pentru managementul mediului înconjuråtor.

Tabelul 10.1 Lista elementelor necesare pentru asamblarea ¿i

evaluarea legisla¡iei privind mediul ¿i

managementul resurselor naturale

1 Prevederi Constitu¡ionale 2 Legea Mediului 3 Legi privind folosirea terenurilor

− Planificarea generalå a folosirii terenurilor ¿i dezvoltarea controlului − Tipul de proprietate asupra terenurilor − Agricultura − Managementul zonelor de coastå

4 Legi privind resurse naturale specifice − Conservarea solului − Pådurile − Managementul resurselor de apå − Amenajårile piscicole ¿i zonele portuare − Via¡a sålbaticå ¿i habitatul vie¡ii sålbatice (parcuri, rezerva¡ii)

5 Controlul poluårii − Legi generale − Codul sånåtå¡ii − Pesticide − Industrie − Poluarea aerului ¿i a apei − Zgomot

6 Obliga¡ii impuse de legisla¡ia interna¡ionalå 7 Cadrul institu¡ional

Fiecare element al tabelului este detaliat în Anexa 6

10.2. REGLEMENTÅRILE DIN DOMENIUL MEDIULUI

¥n general, corpurile legislative, împreunå cu conducåtorii executivi ai guvernului, elaboreazå legi, destinate så remedieze anumite probleme cu care se confruntå societatea. Legisla¡ia ilustreazå de obicei scopurile ¿i inten¡iile legilor. Sarcina pregåtirii reglementårilor specifice ¿i a liniilor directoare necesare

126

implememntårii acestora este înså låsatå de corpurile legislative în seama agen¡iilor guveranamentale. Reglementårile elaborate de cåtre agen¡ii trebuie totu¿i privite ca o componentå a configurårii unei politici ample în domeniul mediului ¿i a procesului de implementare a acesteia. Astfel, reglementårile trebuie privite ca mijloace de realizare a scopurilor unei politici determinate de legisla¡ie, în conjunc¡ie cu alte mecanisme. Totu¿i, promulgarea regulamentelor råmâne lipsitå de semnifica¡ii dacå acestea sunt orientate în mod gre¿it ¿i atunci când sunt separate de preocuparea legatå de implementarea lor. Statutele din domeniul mediului împuternicesc în general o agen¡ie administrativå så elaboreze ¿i så promulgheze reglementåri. Agen¡iile executive pot promulga câteodatå regulamente în baza unor ordine executive. Legile sunt implementate prin intermediul reglementårilor ¿i a altor mijloace de implementare a cerin¡elor de mediu, astfel: Legile furnizeazå viziunea, scopul ¿i autoritatea necesare pentru protec¡ia ¿i remedierea mediului înconjuråtor. Reglementårile stabilesc (în mod mult mai detaliat decât este specificat în legi) cerin¡ele care trebuie îndeplinite de cåtre comunitatea supuså reglementårii, ca de exemplu felul în care trebuie testate, înregistrate, manipulate, monitorizate, emise sau evacuate substan¡ele periculoase. Aceste reglementåri se aplicå, în general, la nivel na¡ional, statal sau regional (func¡ie de scopul specificat în lege). Anumite reglementåri sunt introduse direct; altele furnizeazå criterii ¿i proceduri pentru elaborarea cerin¡elor specifice diferitelor instala¡ii prin intermediul autoriza¡iilor ¿i a licen¡elor, care oferå baza de aplicare a reglementårii. Anumite ¡åri nu includ etapa elaborårii reglementårilor pentru implementarea legii, ci se bazeazå exclusiv pe autoriza¡iile sau licen¡ele specifice instala¡iilor. Autoriza¡iile controleazå de obicei, activitå¡ile de construc¡ie sau func¡ionare a instala¡iilor care genereazå poluan¡i. Cerin¡ele autoriza¡iilor se bazeazå de multe ori pe criterii specifice stabilite prin legi, reglementåri ¿i/sau instruc¡iuni.

− Autoriza¡iile generale precizeazå cu exactitate care sunt cerin¡ele pe care un anumit tip de instala¡ie trebuie så le îndeplineascå (ca de exemplu sta¡iile de benzinå). Autoriza¡iile ¿i licen¡ele generale sunt utilizate atunci când este nepractic sau nu este necesar så se emitå autoriza¡ii separate pentru fiecare instala¡ie (ca de exemplu atunci când existå numeroase insala¡ii mici care au o func¡ionare foarte similarå).

− Autoriza¡iile specifice precizeazå cu exactitate care sunt cerin¡ele pe care trebuie så le îndeplineascå o anumitå instala¡ie. Autoriza¡iile iau adeseori în calcul condi¡iile specifice existente la respectiva instala¡ie.

Licen¡ele sunt similare cu permisele. Licen¡ele sunt de fapt autoriza¡ii eliberate pentru a fabrica, testa, ¿i/sau distribui un produs, cum ar fi de exemplu

127

pesticidele, care pot avea un risc aupra mediului sau asupra sånåtå¡ii umane dacå sunt utilizate în mod necorespunzåtor. Licen¡ele pot fi de asemenea generale sau specifice instala¡iei. Instruc¡iunile ¿i politicile. De multe ori, func¡ionarii guvernamentali care se ocupå de reglementåri sunt pu¿i în situa¡ia de a interpreta cerin¡ele, chiar pe cele care au fost elaborate cu mare grijå, deoarece nu se pot anticipa toate tipurile de cereri. Instruc¡iunile ¿i politicile prezentate sub formå scriså, necesare pentru interpretarea ¿i implementarea cerin¡elor ajutå la asigurarea consisten¡ei ¿i probitå¡ii aplicårii cerin¡elor în practicå. Instruc¡iunile ¿i politicile sunt folositoare de asemenea în situa¡ii în care reglementårile sunt îndeplinite numai prin intermediul autoriza¡iilor specifice sau a licen¡elor (fie datoritå faptului cå sistemul de reglementåri nu include cerin¡e mai generale sau deoarece este nepracticå eliberarea de cerin¡e generale, spre exemplu datoritå marii variabilitå¡i pe care o prezintå comunitatea supuså reglementårii). ¥n acest caz, instruc¡iunile ¿i politicile pentru crearea cerin¡elor ajutå la asigurarea consisten¡ei ¿i echitå¡ii. Pentru a fi eficiente, reglementårile trebuie så fie pregåtite cu participarea cetå¡enilor informa¡i ¿i afecta¡i, a sectorului privat, a organiza¡iilor neguvernamentale, a institu¡iilor guvernamentale ¿i a corpurilor politice preocupate ¿i influen¡ate de implementarea acestora. Ele trebuie så fie de asemenea dublate de un sistem judiciar func¡ional ¿i de institu¡ii func¡ionale. Cea mai bunå cale pentru asigurarea respectårii reglementårilor, chiar atunci când sistemul judiciar ¿i cel institu¡ional sunt bine puse la punct, este aceea de a asigura o participare ¿i o transparen¡å reale la elaborarea reglementårilor. ¥n tabelul 10.2 se ilustreazå diferite metode de asigurare a unei participåri depline la elaborarea reglementårilor. Reglementårile ar trebui så fie elaborate în urma unei planificåri strategice. Strategia în domeniul mediului ¿i Planul na¡ional de ac¡iune în domeniul mediului ar trebui så stabileascå motivele ¿i prioritå¡ile pentru reglementårile propuse. Cåutarea unor reglementåri care så fie bazate pe mecanismele de pia¡å, de¿i potrivite în multe cazuri, a rezultat în unele situa¡ii din interpretarea gre¿itå a succesului relativ al unei reglemetåri care nu a fost elaboratå în mod corespunzåtor, adicå, fårå a implica personajele cheie. ¥n anumite cazuri mecanismele de pia¡å se dovedesc a fi rezonabile; alteori, programele de finan¡are se pot dovedi a fi mai potrivite. ¥n alte situa¡ii, se poate dovedi necesarå elaborarea ¿i aplicarea de standarde de reglementåri specifice - reglementåri directe de comandå ¿i control. Planificarea strategicå a reglementårilor ar trebui så:

− focalizeze aten¡ia asupra comportamentului pår¡ilor care sunt supuse reglementårii;

− identifice stimulentele pozitive ¿i negative pe care le poate oferi guvernul;

− stimuleze alte pår¡i pentru a spori conformarea.

128

Tabelul 10.2 Modalitå¡i de asigurare a implicårii comunitå¡ii

la elaborarea cerin¡elor generale ale regulamentelor

Consulta¡ii neoficiale ¥naintea elaborårii cerin¡elor de ordin

general, politicieni pot consulta în mod neoficial reprezentan¡ii comunitå¡ii care este supuså procesului de reglementare ¿i organiza¡iile neguvernamentale. Aceste consultåri se pot dovedi utile la selectarea din timp a viitoarelor probleme cheie ¿i la abordarea adecvatå a diferen¡elor apårute.

Comentarii oficiale Spre exemplu, conform sistemului legal al Statelor Unite, guvernului federal i se cere så publice proiectele reglementårilor ¿i så solicite la rândul såu comentariile comunitå¡ii care este supuså acelor reglementåri, precum ¿i pe cele ale opiniei publice. Printr-o largå råspândire a periodicelor guvernamentale, emise la un cost redus, se semnaleazå din timp inten¡ia elaborårii de noi reglementåri ¿i se specificå de asemenea momentul când acestea vor deveni disponibile. ¥n acest mod, orice organiza¡ie sau individ pot ob¡ine ¿i revizui cu u¿urin¡å reglementårile propuse atunci când acestea sunt emise. Comentariile scrise ale opiniei publice sunt în general acceptate pentru o peroiadå de timp limitatå (30 pânå la 90 de zile în Statele Unite), ulterioarå editårii legii. Agen¡ia de mediu pregåte¿te ¿i publicå råspunsuri detaliate referitoare la comenta-riile fåcute. Multe dintre aceste comentarii privesc în mod direct dificultå¡ile sau efectele nea¿teptate legate de conformare. Comentariile, le oferå posibilitatea creatori-lor de regulamente så-¿i regândeascå metodele de abordare. Råspunsurile oficiale la comentarii îi asigurå pe ini¡iatorii acestora de faptul cå pårerile lor au fost considerate.

129

Tabelul 10.2 (continuare)

Teste in situ

Anumite persoane din cadrul comunitå¡ii care este supuså reglementårilor se oferå în mod voluntar så testeze cerin¡ele generale, în scopul de a determina de exemplu dacå aceste cerin¡e sunt clare ¿i/sau costul ¿i u¿urin¡a cu care ele pot fi îndeplinite. ¥n acest fel, politicienii pot aduce modificårile necesare la respectivele cerin¡e înainte ca acestea så înceapå a fi implementate. De¿i testårile in situ pot prelungi timpul necesar elaborårii unei cerin¡e generale, meritul lor este acela de a eviden¡ia slåbiciunile care ar putea face ca reglemetårile så devinå neaplicabile. Nu toate cerin¡ele propuse pot fi testate în mod realist in situ. De exemplu, cele care necesitå investi¡ii subsatn¡iale în noi echipamente pot fi total nepractice, datoritå costului ¿i timpului aferent pentru planificarea, autorizarea, construc¡ia ¿i punerea în func¡iune a noului echipament. Testarea in situ este mai potrivitå în cazul cerin¡elor care privesc func¡ionarea ¿i men¡inerea echipamentelor existente, înregistrarea ¿i raportarea surselor supuse reglementårilor, noile metode de testare a conformårii ¿i/sau a abilitå¡ii echipamentelor existente de a se încadra în noile standarde. ¥n general, testarea in situ a acestor tipuri de cerin¡e nu ar trebui så întârzie procesul elaborårii reglementårilor sau så implice greutå¡i financiare prea ridicate comunitå¡ii luate în considerare. Acolo unde este utilizatå metoda testårii in situ, politicienii trebuie så identifice cine va finan¡a aceste opera¡ii - programul de aplicare, instala¡ia supuså testårii ¿i sindicatul sau asocia¡ia care reprezintå comunitatea ce este supuså reglementårilor.

Aten¡ia se deplaseazå de la procesul birocratic ¿i cel legislativ cåtre comportamentul comunitå¡ii supuse reglementårilor. ¥n tabelul 10.3 se prezintå o abordare esen¡ial diferitå de cea tradi¡ionalå, adoptatå pentru procesul de planificare a reglementårilor. De mult prea multe ori, politicienii sar direct la pasul "formulårii strategice a reglementårii", ocolind în întregime pa¿ii

130

preliminari, necesari pentru a crea un proces conceptual dinamic în locul unuia static. Aceastå înclina¡ie se datoreazå probabil neråbdårii manifestate de persoanele oficiale de a rezolva o problemå u¿or ¿i imediat. Acest sentiment poate fi alimentat atunci când se opereazå în cadrul unui interval de timp foarte scurt sau când existå credin¡a cå problema este foarte serioaså. Totu¿i, în multe cazuri, lipsa de meticulozitate se poate dovedi a fi råufåcåtoare. ¥n general, rezultatul poate consta în adoptarea unor reglemntåri care nu sunt nici eficiente din punct de vedere al costului ¿i nici în acord cu inten¡iile legislative. Politicienii care cautå så ob¡inå cele mai de succes programe de reglementåri urmeazå toate etapele preliminare ale modelului. De¿i se poate crede cå parcurgerea urmåtorilor ¿apte pa¿i poate conduce la încetinirea procesului regulator datoritå unei meticulozitå¡i excesive, ei sunt vitali pentru o abordare tacticå a planificårii reglementårilor. Mai recent, se utilizeazå ¿i abordarea de tip negocierea reglementårilor. ¥n practicå acest concept se traduce printr-un proces de negociere a reglementårilor sau legilor, proces care permite o implementare de tip deschis, în care acordul este op¡ional sau voluntar. Modelul celor ¿apte pa¿i necesari pentru planificarea strategicå a reglementårilor constå în:

1. Recunoa¿terea problemei. ¥n ce constå problema? 2. Identificarea pår¡ilor. Cine este implicat? 3. Analiza istoricå. Cum au råspuns diferitele nivele guvernamentale ¿i

pår¡ile implicate în aceastå problemå în trecut? 4. Analiza situa¡iei.

− Misiune/Obiective. Care sunt rezultatele dorite? − Analiza pår¡ilor. Care sunt motiva¡iile, scopurile, pozi¡iile ¿i

resursele fiecårei pår¡i? 5. Formularea strategicå. Determinarea condi¡iilor existente în

comunitatea supuså reglementårilor, în agen¡ia care elaboreazå reglementårile ¿i condi¡iile externe care influen¡eazå costul ¿i nivelul de coerci¡ie al mecanismelor regulatorii alternative. Ulterior sunt alese cele mai potrivite instrumente pentru a influen¡a comportamentul grupurilor ¡intå ¿i îndeplinirea conformårii.

6. Revizuirea anterioarå. Analizeazå cât de potrivit ¿i fezabil este planul de reglementåri înainte de implementarea acestuia.

7. Revizuirea ulterioarå. Analizeazå succesul planului de reglemntåri în modificarea comportamentelor, dupå implementarea acestuia. Sunt necesare modificåri suplimentare? Astfel, în primul caz, negociatorii încearcå så ajungå la un consens printr-un proces de evaluare a propriilor prioritå¡i, fåcând în acela¿i timp compromisuri pentru a ob¡ine un rezultat acceptabil la problemele care prezintå

131

cea mai mare importan¡å pentru ei. Dacå este posibil så se realizeze consensul, legile vor fi implementate mai u¿or. Acordurile voluntare fac în prezent parte dintr-un nou corp de reglementåri. Sub presiunea unui mare numår de reglementåri existente în Uniunea Europeanå, companiile implicate în activitå¡i productive, în special în cele industriale î¿i asumå responsabilitatea efectuårii unor sarcini mai complexe, care joacå un rol decisiv în domeniul protec¡iei mediului: identificarea ¿i evaluarea riscurilor ¿i a pagubelor produse mediului, cuplate cu controlul, limitarea sau posibila reducere a acestora acolo unde este posibil. Companiile sunt stimulate så-¿i îmbunåtå¡eascå imaginea ¿i så-¿i întåreascå securitatea legalå urmând o politicå de informare a opiniei publice. Guvernul raporteazå nivelul evacuårilor efectuate de aceste companii ¿i le clasificå în conformitate cu acest criteriu.

10.3. INSTITUºIILE DE MEDIU

Foarte adesea, statele posedå un corp de legi cu adevårat semnificativ, dar nu dispun de solu¡iile politice care så permitå aplicarea ¿i implementarea legilor ¿i reglementårilor din domeniul mediului sau de organiza¡ii puternice, capabile så asigure un bun management al mediului înconjuråtor. ¥n mod frecvent, institu¡iile de mediu sunt lipste de autoritate politicå, personal calificat ¿i un buget adecvat. Toate institu¡iile care se preocupå de reglementårile din domeniul mediului ar trebui så fie bine coordonate. Suprapunerea responsabilitå¡ilor agen¡iilor la diferite nivele guvernamentale poate conduce la trimiterea de semnale contradictorii poluatorilor ¿i la apari¡ia unor obiective conflictuale între diferitele agen¡ii însårcinate cu controlul poluårii. Printre factorii care contribuie la o slabå organizare institu¡ionalå se numårå:

− influen¡ele grupurilor de interes puternice; − planificårile pe termen scurt; − lipsa de responsabilitate a institu¡iilor publice.

Alte probleme care influen¡eazå adeseori în special institu¡iile de mediu sunt:

− neconcordan¡a între responsabilitå¡ile asumate ¿i resursele disponibile; − lipsa personalului calificat; − penalitå¡ile insuficient de stricte pentru neconformarea cu

reglementårile în vigoare; − comunicarea defectuoaså; − o justi¡ie slabå.

Pentru a decide care instrumente politice sunt adecvate pentru îndeplinirea anumitor obiective de mediu pe lângå studiul eficien¡ei costurilor este important så

132

se ia în considerare capacitatea administrativå a agen¡iilor propuse så realizeze implementarea. Aceste agen¡ii vor trebui så ia måsuri complexe care sunt frecvent necesare pentru realizarea strategiilor de mediu cum ar fi:

− stabilirea ¿i colectarea taxelor ¿i amenzilor; − monitorizarea emisiilor de carburan¡i ¿i de gaze; − determinarea impactului asupra mediului

¥n absen¡a unui cadru legislativ clar ¿i a unor institu¡ii eficiente, chiar politicile ¿i ac¡iunile bine concepute pentru abordarea problemelor de mediu prioritare nu pot fi transpuse în practicå. Majoritatea strategiilor de mediu na¡ionale accentueazå trei domenii cheie pentru îmbunåtå¡irea performan¡elor institu¡ionale:

− Atribuirea de responsabilitå¡i institu¡ionale clare; − Elaborarea unei legisla¡ii consistente ¿i transparente; ¿i − Asigurarea unei capacitå¡i de implementare efective.

Clarificarea responsabilitå¡ilor institu¡ionale este importantå, deoarece problemele de mediu depå¿esc frontierele sectoriale, implicând diferite agen¡ii. La stabilirea responsabilitå¡ilor institu¡ionale, este importantå rspectarea urmåtoarelor aspecte:

− minimizarea posibilitå¡ilor conflictuale; − definirea clarå a statutului ¿i a func¡iilor agen¡iilor importante; − asigurarea unei coordonåri efective între agen¡iile guvernamentale ¿i

ceilal¡i factori implica¡i. ¥n scopul elaborårii unei legisla¡ii clare ¿i transparente, ar trebui elaborate standarde minime pentru calitatea aerului ¿i a apei la nivel na¡ional, deoarece competi¡ia între state sau municipalitå¡i de a atrage dezvoltarea industrialå, poate conduce la adoptarea de cåtre jurisdic¡iile subna¡ionale a unor standarde mai scåzute, devenind în acest fel un fel de "raiuri ale poluårii". Dimpotrivå, deciziile privind prevederile legate de serviciile locale care au un impact asupra mediului, cum ar fi colectarea de¿eurilor solide, ar trebui låsate în seama administra¡iei locale. Totu¿i, descentralizarea responsabilitå¡ilor activitå¡ilor care au ca obiect gestiunea mediului, trebuie înso¡itå de transferul adecvat de resurse financiare, pentru a permite o bunå deservire. De¿i agen¡iile individuale ar trebui så-¿i îndeplineascå propriile atribu¡ii specifice de management al mediului, este în general necesar un anumit tip de mecanism organiza¡ional care så asigure o coordonare efectivå. Aceasta presupune împuternicirea unei agen¡ii cu suficientå putere legalå pentru coordonarea politicilor ¿i furnizarea suportului necesar celorlalte agen¡ii de stat, sectoriale sau locale. ¥n tabelul 10.3 se prezintå un exemplu pentru ¡årile Europei Centrale ¿i de Est.

133

Tabelul 10.3 ¥mbunåtå¡irea coordonårii institu¡ionale

în Europa Centralå ¿i de Est

¥n scopul cre¿terii coordonårii interministeriale, Programul de Ac¡iune în domeniul mediului pentru Europa Centralå ¿i de Est recomandå:

− ¥nfiin¡area unui post de ministru sau a unui alt post ierarhic la nivel înalt, destinat politicii ¿i reglementårilor în domeniul mediului, în sarcina cåruia så revinå problemele de politicå economicå, elaborarea de strategii ¿i implementarea politicilor.

− Proiectarea unor echipe orientate pe rezolvarea sarcinilor, destinate conectårii departamentelor existente ¿i pentru asigurarea de legåturi între ministere.

− ¥nfiin¡area de comitete la nivelul cabinetelor ministeriale, care så reuneascå ministerul mediului cu ministerele economice ¿i cele sectoriale.

− ¥nfiin¡area unor grupe temporare de lucru la înalt nivel oficial care så pregåteascå materialele necesare comisiilor interministeriale ¿i så furnizeze stimulente profesionale pentru încurajarea participårii.

− Desemnarea de personal din ministerul mediului pentru participarea la dezvoltarea strategicå a ministerelor sectoriale ¿i reciproc, invitarea personalului respectivelor ministere de a participa în cadrul grupelor de lucru existente în ministerul mediului la discutarea problemelor pertinente.

− Crearea capacitå¡ilor necesare în cadrul ministerului mediului pentru evaluarea politicilor ¿i stabilirea obiectivelor pe termen lung pentru indicatorii de mediu cheie.

Elaborarea unei legisla¡ii consistente ¿i transparente va asigura o mai u¿oarå aplicare a acestor legi. Regulamentele ¿i standardele care sus¡in aceste legi ar trebui explicate cu claritate. Legile din domeniul mediului trebuie så fie consistente cu alte legi ¿i stimulente. Agen¡ii care provoacå degradarea mediului reac¡ioneazå mai rapid la stimulentele economice decât la reglementårile restrictive. Pentru a fi eficiente, legile din domeniul mediului nu trebuie så vinå în contradic¡ie cu stimulentele economice favorabile mediului. Deciziile politice pot fi îmbunåtå¡ite dacå guvernele împuternicesc oamenii afecta¡i ¿i faciliteazå participarea acestora, realizând educa¡ia în domeniul mediului, programe de ridicare a nivelului de con¿tientizare a problemelor de mediu ¿i transferul de responsabilitå¡i legislative ¿i administrative. Pentru asigurarea unei implementåri eficiente a legilor ¿i reglementårilor este esen¡ialå:

− adoptarea unor proceduri transparente; − înfiin¡area ¿i dezvoltarea unor institu¡ii responsabile; − promulgarea unei legisla¡ii care så facå transferul de putere efectiv; − reorganizarea administrativå.

134

O altå problemå importantå este legatå de îmbinarea adecvatå a responsabilitå¡ilor manageriale cu mijloacele financiare ¿i expertiza disponibilå. Responsabilitå¡ile managementului mediului ar trebui så revinå numai acelor agen¡ii care dispun de fondurile ¿i experien¡a tehnicå necesare îndeplinirii acestor responsabilitå¡i. Resursele financiare pot fi ob¡inute de la:

− buget; − din veniturile colectate special în scopuri de mediu; − din surse externe.

Fie cå este vorba de sectorul privat sau de cel public, oamenii au nevoie de stimulente pentru a se conforma legilor din domeniul mediului. Pentru agen¡ii poluatori priva¡i, amenin¡area amenzilor sau a închisorii se poate dovedi a fi un stimulent puternic de limitare a pagubelor produse mediului. Sanc¡iunile trebuie aplicate de asemenea ¿i agen¡iilor guvernamentale sau întreprinderilor de stat, atunci când provoacå poluare sau nu-¿i îndeplinesc responsabilitå¡ile de mediu. Pentru a u¿ura sarcina institu¡iilor responsabile cu managementul mediului, este necesarå sporirea posibilitå¡ilor de implicare a sectorului privat. Sectorul privat - adicå, grupurile unei comunitå¡i, organiza¡iile neguvernametale locale sau interna¡ionale, firmele private, institutele de cercetare - pot juca un rol cheie în elaborarea ¿i implementarea unei strategii în domeniul mediului. Grupurile unei comunitå¡i sunt singurele în måsurå så identifice cele mai importante probleme locale ¿i så propunå cåi de abordare a acestora.

Organiza¡iile neguvernamentale pot juca un rol important în monitorizarea performan¡elor agen¡iilor guvernamentale, solu¡ionarea unor sarcini tradi¡ionale sectorului public (atunci când acest lucru se dovede¿te a fi mai economic) ¿i în råspândirea informa¡iei. Pentru a crea capacitatea necesarå implementårii managementului de mediu, este esen¡ialå existen¡a unui sistem judiciar efectiv. De¿i se recunoa¿te arareori în cadrul planurilor na¡ionale de mediu, sistemele slabe de aplicare a legii stimuleazå pe agen¡ii care polueazå så amâne investi¡iile necesare controlului poluårii. Din acest motiv, un sistem judiciar puternic ¿i eficient, poate sprijini asigurarea aplicårii la timp ¿i în mod efectiv a legilor ¿i reglementårilor din domeniul mediului. Concluzii:

1. De¿i au fost tratate în mod separat, legåtura dintre legile ¿i reglementårile din domeniul mediului ¿i institu¡iile aferente este evidentå;

2. Un proces transparent ¿i deschis la fiecare nivel al procesului lege-reglementare-implementare ajutå întreprinderile ¿i pe ceilal¡i agen¡i economici så se adapteze la schimbårile impuse prin reglementåri;

135

3. Agen¡ii economici se conformeazå cu mai mare u¿urin¡å reglementårilor legale atunci când în¡eleg felul în care acestea au fost selectate, sau când au fost implica¡i în procesul de luare a deciziilor;

4. Pentru a putea avea o reac¡ie adecvatå în situa¡ii specifice sau pentru a face fa¡å la evenimente nea¿teptate, este necesarå men¡inerea flexibilitå¡ii necesare la promulgarea legilor, proiectarea reglementårilor ¿i stimulentelor ¿i la aplicarea legilor (spre exemplu, fabricile ar putea fi închise pe perioada unei alarme de fum, standardele pot fi mai pu¡in stricte în perioade de crize economice).

5. Pentru a putea adapta politicile ¿i instrumentele la noi situa¡ii, este necesarå înfiin¡area unui sistem de monitoring. O problemå cheie este legatå de modalitatea în care poate fi måsurat progresul în realizarea obiectivelor de mediu ¿i îndeplinirea condi¡iilor precizate prin standarde. La nivel global, o tendin¡å recentå este aceea de dezvoltare a indicatorilor de performan¡å, care pot furniza informa¡ii esen¡iale asupra progresului înregistrat în ariile prioritare. La nivel local, cetå¡enii afecta¡i ¿i organiza¡iile neguvernamentale au ini¡iat adeseori monitorizarea poluårii sau a altor ac¡iuni cu impact negativ asupra mediului lor sau asupra vie¡ii lor. Institu¡iile ar trebui så acorde asisten¡å acestor probleme ¿i så ac¡ioneze atunci când este necesar; ¥n anexa 7 se prezintå principiile generale pe care este fundamentatå strategia protec¡eiei mediului în România, iar în anexa 8 principalele ac¡iuni din cadrul Programului na¡ional de ac¡iune pentru protec¡ia mediului.

136

11 IMPLEMENTAREA LEGILOR DE PROTECºIE A

MEDIULUI

11.1. GENERALITÅºI PRIVIND PROCESUL DE REGLEMENTARE

Protec¡ia mediului înconjuråtor trebuie privitå ca un proces continuu, nu ca un simplu obiectiv. Obiectivele globale de protec¡ie a mediului regåsite adesea în legi, nu pot fi realizate imediat. Necesitatea controlului poluårii semnificå faptul cå societatea a supus mediul înconjuråtor unui tratament necorespunzator în absen¡a exercitårii unui control. Impunerea cerin¡elor de protec¡ie a mediului în opera¡iunile curente va necesita modificåri importante în mentalitatea ¿i comportamentul indivizilor, în måsurile guvernamentale ¿i în derularea activitå¡ilor industriale, agricole etc. Din acest motiv, se impune ca atât cei care trebuie så aplice legea, cât ¿i cei care råspund de aplicarea ei, så cunoascå con¡inutul noilor reglementåri ¿i så elaboreze metode de asigurare a aplicårii acestora. Implementarea reprezintå totalitatea etapelor necesare pentru popularizarea legii dupå ce aceasta a fost adoptatå, inclusiv reglementårile scrise, impunerea de norme ¿i standarde pentru sursele individuale de poluare ¿i impunerea regulamentelor ¿i legilor de protec¡ie a mediului. Metodele de informare trebuie så fie fundamentate pe un program credibil ¿i puternic de respectare a mediului, care så includå:

− impunerea de amenzi; − eliminarea concesiilor; − alocarea echitabilå ¿i justå a fondurilor; − impunerea unor pedepse judecåtore¿ti pentru încålcarea acestor legi.

Fårå o impunere adecvatå, controlul mediului va fi ignorat de cåtre comunitate ¿i nu va fi posibilå realizarea unei popularizåri reale a sistemului. Trebuie precizat cå implementarea legii în domeniul mediului este uneori dificilå chiar în statele care posedå un sistem de impunere puternic; în ¡åri cu un regim de control al mediului relativ nedezvoltat, obstacolele survenite în aplicarea imediatå a legii pot fi deosebit de serioase, cum ar fi de pildå

137

constrângerile economice care pot impiedica achizi¡ionarea unei tehnologii costisitoare, necesarå pentru prevenirea poluårii. Asigurarea viabilitå¡ii unui sistem de protec¡ie a mediului necesitå respectarea întocmai a regulilor de protec¡ie, ceea ce presupune anticiparea ¿i aprofundarea problemelor ce trebuie popularizate. Totodatå, organele care råspund de implementarea obiectivelor de protec¡ie, trebuie så dezvolte pe de o parte mecanisme puternice de impunere a reglementårilor, pe de altå parte så dea dovadå de flexibilitate atunci când întreprinderile elaboreazå modalitå¡i creative de realizare a protec¡iei. ¥mbinarea realistå a celor douå aspecte face posibilå aplicarea eficientå a programului de protec¡ie a mediului.

11.1.1. STABILIREA OBIECTIVELOR DE PROTECºIE A MEDIULUI

Programul de reglementåri privind mediul înconjuråtor este pus în practicå în urma deciziei guvernului, care hotårå¿te cå respectiva problemå este suficient de serioaså ca så necesite ac¡iuni guvernamentale. Guvernul stabile¿te obiective de protec¡ie a mediului. Aceste obiective pot fi exprimate ca scopuri precise ¿i/sau politici generale. ¥n unele ¡åri asemenea obiective sunt incluse în Constitu¡ie, în timp ce în altele, obiectivele globale de protec¡ie a mediului fac obiectul actelor legislative. Spre exemplu: - Constitu¡ia Braziliei (din 5 octombrie 1988) con¡ine un capitol special, referitor la mediu, bazat pe dreptul fundamental la un mediu adecvat ¿i impune guvernului îndatoriri pentru apårarea acestui drept; - ¥n Statele Unite, Legea federalå de control al poluårii apelor stabile¿te ca obiectiv na¡ional eliminarea pânå în anul 1985 a deversårii poluan¡ilor în apele navigabile, iar Legea privind conservarea ¿i regenerarea

resurselor, prin care se realizeazå coordonarea controlului, tratårii ¿i depozitårii de¿eurilor toxice solide, ridicå la rangul de politicå na¡ionalå reducerea sau eliminarea cât mai rapidå, acolo unde este posibil a generarii de de¿euri toxice.

CONSTITUºIE - Titlul IV - Economia ¿i finan¡ele publice, Art. 134 -Economia Statul trebuie så asigure:

− refacerea ¿i ocrotirea mediului înconjuråtor precum ¿i men¡inerea echilibrului ecologic;

− crearea condi¡iilor necesare pentru cre¿terea calitå¡ii vie¡ii.

CONSTITUºIE - Dreptul la ocrotirea sånåtå¡ii, Art. 33 Statul este obligat så ia måsuri pentru asigurarea igienei ¿i a sånåtå¡ii publice.

Aceste obiective trebuie så fie privite ca cerin¡e obligatorii, cårora trebuie så li se supunå toate activitå¡ile economico-sociale.

138

11.1.2. DEZVOLTAREA UNEI STRATEGII DE APLICARE A LEGII

¥n urma stabilirii obiectivelor de protec¡ie a mediului înconjuråtor, oamenii politici trebuie så dezvolte o strategie de implementare ¿i impunere a acestor obiective. ¥n vederea realizårii acestui scop ei trebuie så ¡inå seama de o mul¡ime de factori:

− Obiectivele na¡ionale globale de protec¡ie a mediului sunt determinante pentru alegerea unei strategii de implementare ¿i impunere. Aceste obiective pot varia în func¡ie de natura ¿i gravitatea poblemelor de mediu pe care le are respectivul stat.

− Implementarea legisla¡iei de protec¡ie a mediului depinde de factorii institu¡ionali. Astfel, oamenii politici care se ocupå de sistemul de protec¡ie a mediului trebuie så stabileascå dacå problemele mediului înconjuråtor sunt rezolvate corespunzator atât la nivel na¡ional, regional ¿i local ¿i, totodatå, så asigure împår¡irea:

− autoritå¡ii; − responsabilitå¡ii; ¿i a − resurselor necesare,

pentru: − promulgarea; − administrarea; − punerea în vigoare a noilor cerin¡e.

Aceste decizii sunt influen¡ate adeseori de restric¡iile ¿i disponibilitå¡ile resurselor (materiale, financiare ¿i umane) existente. Spre exemplu, un program care necesitå inspectarea frecventå a anumitor întreprinderi într-o regiune în care numårul inspectorilor de mediu califica¡i este redus, este total nerealist dacå, prin acela¿i program nu se prevede ¿i cre¿terea numårului de inspectori califica¡i.

− Datoritå timpului scurt ¿i caracterului limitat al resurselor, pentru realizarea obiectivelor de protec¡ie a mediului, trebuie definite prioritå¡ile de implementare ¿i impunere. Astfel, oamenii politici trebuie så-¿i canalizeze aten¡ia pe anumite forme de poluare sau categorii de poluan¡i ¿i/sau pe anumite reglementåri. Acest proces de stabilire a prioritå¡ilor în domeniul mediului este extrem de dificil, datoritå interdependen¡ei între cauze ¿i efectele ecologice. (Spre exemplu, intensificarea controlului destinat diminuarii deversårilor de poluan¡i în ape poate determina producåtorii viza¡i så converteascå acele substan¡e în alte forme, care så poatå fi evacuate în aer, sau depozitate pe påmânt. ¥n acela¿i timp, schimbårile tehnologice care au ca efect controlarea emisiilor de poluan¡i în mediu într-o anumitå zonå, pot avea uneori efecte benefice ¿i asupra altor zone). Ace¿ti factori, împreunå cu alte aspecte relevante pentru implementarea obiectivelor de protec¡ie a mediului trebuie lua¡i în considerare în primele etape

139

ale definirii ¿i restructurårii procesului de reglementåri. Luarea în considerare de cåtre politicieni încå de la început a factorilor determinan¡i ai implementårii, oferå diverselor unitå¡i teritoriale posibilitatea så-¿i exprime un punct de vedere competent ¿i så atragå aten¡ia asupra eventualelor probleme ce pot apare, astfel încât deciziile politice cuprinse în actele legislative ¿i în regulamente så fie documentate. Discutarea detaliatå a factorilor relevan¡i pentru implementare ¿i impunere permite ca efectele practice ale prevederilor de protec¡ie a mediului så nu ia prin surprindere factorii responsabili de controlul protec¡iei mediului, unitå¡ile afectate ¿i publicul larg. Dacå mecanismele de control sunt adoptate fårå o deplinå în¡elegere a eventualelor lor consecin¡e sociale, economice ¿i politice, existå posibilitatea ca acestea så fie abandonate atunci când efectele devin evidente.

11.1.3. STABILIREA STANDARDELOR DE REGLEMENTÅRI

De¿i obiectivele actelor legislative sau constitu¡ionale pot fi impuse în mod direct, adevårata lor semnifica¡ie poate så nu transparå imediat. De exemplu, un obiectiv legislativ de eliminare a deversårilor de poluan¡i în apele teritoriale pânå la o datå prestabilitå, trebuie interpretat ¿i clarificat anterior, astfel încât conducerea respectivelor fabrici så ¿tie cum så aplice normele impuse de acest act în opera¡iunile zilnice. Astfel, trebuie definit termenul de poluare, pentru a putea face verificårile necesare încadrårii în normele impuse. De asemenea, trebuie specificate în mod clar etapele intermediare în procesul de realizare a obiectivului final de eliminare totalå a deversårilor, pentru fiecare întreprindere sau grup de întreprinderi în parte. Guvernul poate impune în mod direct restric¡ii agen¡ilor poluan¡i, pe linia obiectivelor generale, dar dezvoltarea unor standarde mai clare ¿i mai specifice creeazå posibilitatea unei mai bune în¡elegeri de cåtre agentul poluator a måsurilor pe care trebuie så le ia în scopul realizårii obiectivului, permi¡ând în acela¿i timp identificarea ¿i dovedirea abaterilor. Standardele pot fi legiferate prin intermediul actelor legislative. Sarcina stabilirii acestor standarde revine de obicei unei agen¡ii guvernamentale. Aceasta poate formula standardul sub forma unei reguli generale, care este aplicabilå în cazul unei anumite categorii de mijloace de produc¡ie similare, sau, poate schi¡a linii directoare, care vor indica personalului cum trebuie så dezvolte ¿i så aplice standardele, în func¡ie de condi¡iile concrete (proces permisiv). Standardele pot lua diferite forme: - standarde de proiectare, stabilite pe baza echipamentelor utilizate pentru prevenirea sau reducerea poluårii; - standarde ambiante, stabilite pe baza nivelului de poluare a mediului;

140

- standarde de generare, stabilite pe baza nivelului de poluare produs de o întreprindere. Diversele metode de reglementare nu se exclud reciproc, ci din contrå, pentru atingerea nivelului maxim de protec¡ie a mediului ¿i pentru evitarea deteriorårii lui locale, factorii responsabili, însårcina¡i cu controlul poluårii, solicitå de multe ori satisfacerea mai multor tipuri de standarde de protec¡ie.

Standarde de proiectare. Standardele de proiectare pot consta în tehnologiile recomandate pentru diverse utilizåri industriale (de exemplu, întreprinderilor li se poate pretinde så-¿i instaleze filtre pe co¿urile de fum). Avantajele standardelor de proiectare constau în aceea cå sunt:

− previzibile, permi¡ând întreprinderilor ¿i comunitå¡ii în care func¡ioneazå så controleze ¿i så cunoascå gradul de poluare specificå;

− relativ usor de administrat de cåtre autoritatea de protec¡ie a mediului, care poate verifica dacå întreprinderile au instalate sau nu echipamentele recomandate; Dezavantajele standardelor de proiectare sunt:

− flexibilitate reduså, prin aceea cå nu oferå întreprinderilor posibilitatea alegerii metodelor de protec¡ie, conducând la scåderea eforturilor proprii ale acestora privind prevenirea poluårii ¿i îmbunåtå¡irea tehnologiei de control; neatingerea nivelului dorit de calitate a mediului, în condi¡iile selectårii necorespunzatoare a standardului de proiectare.

Standarde ambiante. Standardele pot fi exprimate ¿i în termenii nivelului de calitate a mediului (format din apå, aer, sol, etc), a stårii de sånåtate a populatiei, sau pot fi fundamentate în baza combinårii celor douå concepte. Unitå¡ile vizate trebuie så se asigure de faptul cå emisiile sau deversårile lor de substan¡e nu determinå cre¿terea gradului de poluare a mediului înconjuråtor peste nivelele admise. Avantajul standardelor ambiante este acela cå se referå direct la mediului care trebuie protejat. Cu toate acestea, standardele ambiante sunt foarte dificil, dacå nu chiar imposibil de respectat ¿i impus. Pentru o anumitå unitate economicå problema stabilirii volumului deversårilor care så asigure încadrarea în limitele impuse prin standard este extrem de grea. Considerând de exemplu cå prin standard limita admisibilå a concentra¡iei de mercur în apå este de 2 µg/l, dacå în acela¿i râu se produc deversåri de mercur, provenite în urma activitå¡ii industriale a douå fabrici învecinate, atunci volumul deversårilor de mercur pe care le poate face prima fabricå, fårå a deteriora calitatea apei râului conform standardului, este puternic influen¡at de volumul deversårilor de mercur ale celei de-a doua fabrici. Suplimentar, aceste efecte sunt dificil de calculat. ¥n acela¿i timp, ¿i pentru un inspector de mediu este de multe ori greu så dovedeascå faptul cå un anume

141

agent economic a încålcat un standard ambiant. Utilizând acela¿i exemplu, dacå concentra¡ia de mercur din râu depå¿e¿te 2 µg/l, se na¿te întrebarea, cum poate determina agen¡ia de protec¡ie a mediului faptul cå prima fabricå a încålcat standardul? Ar putea fi vina cele de-a doua fabrici, a ambelor fabrici, sau a unei alte fabrici situate în aval, ori ar putea fi vina cuiva care aruncå mercur direct în râu - practic nu existå nici o metodå sigurå pentru demonstrarea vreunuia dintre sceneriile anterioare. Din aceste motive, este indicatå utilizarea standardelor ambiante în combina¡ie cu standardele de proiectare ¿i cele de generare. ¥n acela¿i timp, standardele ambiante sunt adesea folosite la elaborarea standardelor de proiectare ¿i a celor de generare. Suplimentar, dacå standardele de proiectare sau de generare nu sunt suficiente pentru a impiedica o surså, sau un grup de surse de poluare så încalce standardele ambiante, atunci pot fi impuse limite mai stricte, care så ofere garan¡ia cå standardele ambiante nu vor fi încålcate. Aceastå combinare a diverselor tipuri de standarde ajutå pe de o parte la prevenirea unei poluåri excesive a mediului înconjuråtor, iar pe de altå parte permite ca un standard så poatå fi aplicabil mai multor unitå¡i.

Standarde de generare/deversare. Standardele de generare sunt fundamentate pe categoriile de poluan¡i care pot fi elibera¡i în mediul înconjuråtor de cåtre o anumitå surså. Aceste standarde stabilesc nivelul admisibil al poluårii "la capåtul conductei", adicå în punctul în care poluan¡ii sunt deversa¡i de cåtre surså în mediu. Aceste standarde pot fi impuse ¿i respectate în mai mare måsurå decât standardele ambiante, deoarece ele specificå în mod clar locul unde trebuie så se efectueze måsuråtorile pentru a stabili gradul de poluare ¿i, suplimentar specificå ¿i måsurile ce trebuie luate de cåtre unitå¡ile vizate. Cu toate acestea, determinarea nivelului standardului de generare este dificilå, deoarece aceste tipuri de standarde nu au corespondent direct în nivelul calitå¡ii mediului. Ele sunt legate de calitatea mediului, fie prin extrapolarea standardelor ambiante în punctul de deversare, fie prin identificarea de tehnologii care så permitå realizarea nivelurilor de calitate dorite, fundamentarea standardului fiind bazatå pe emisia de poluan¡i pe care o realizeazå respectiva tehnologie. Standardele de generare pot deriva din standardele ambiante, lucru realizabil fie prin reglementåri directe, fie prin autoriza¡ii pentru diverse mijloace de produc¡ie. Pe baza experimentelor efectuate, speciali¿tii pot determina gradul în care respectiva tehnologie deterioreazå calitatea aerului sau a apei dintr-o anumitå regiune. ¥n acest mod, speciali¿tii pot stabili repartizarea întregii cantitå¡i de substan¡e poluante între sursele de poluare din respectiva zonå, astfel încât totalul deversårilor så nu încalce standardele ambiante. Acest procedeu este înså foarte complicat, deoarece chiar ¿i atunci când sunt asigurate toate condi¡iile necesare pentru

142

expertiza ¿tiin¡ificå ¿i echipamentul de måsurå, existå incertitudini legate de interac¡iunea dintre agen¡ii poluan¡i ¿i mediu, care diminueazå acurate¡ea tehnicilor experimentale. Din acest motiv, elaborarea unui standard de generare care så fie bazat în mod ¿tiin¡ific pe un standard de calitate a mediului ambiant este dificil de realizat. Practic, nici nu este necesar ca aceste standarde så fie elaborate la asemenea nivel ¿tiin¡ific; în majoritatea cazurilor, standardele de generare pot fi stabilite astfel încât så asigure prevenirea poluårii nedorite a mediului. Standardele de generare se pot referi de asemenea la nivelul poluårii cauzate de utilizarea unui anumit tip de tehnologie de prevenire ¿i control a poluårii. Spre exemplu, unitatea care elaboreazå standardele poate indica drept cantitå¡i deversabile admisibile pentru întreprinderile de un anumit profil, acele cantitå¡i care ar fi produse de cåtre respectivele întreprinderi dacå ar utiliza tehnologiile de control disponibile. Un standard mai strict ar presupune utilizarea celei mai bune tehnologii existente. Standardul poate impune chiar perfec¡ionåri tehnologice suplimentare, impunând reducerea nivelului de generare a poluan¡ilor la o datå ulterioarå, sub nivelul care ar fi realizat prin utilizarea celor mai bune tehnici ¿i echipamente disponibile în acel moment. Spre exemplu, Cur¡ile de Justi¡ie din Statele Unite au stabilit ca atunci când nu se specificå prin lege cå în elaborarea standardelor trebuie så se ia în considerare factorul fezabilitå¡ii tehnologice, imposibilitatea tehnologicå nu constituie o scuzå pentru încålcarea standardului. Standardele ambiante ¿i cele de generare se mai numesc uneori ¿i standarde de performan¡å, deoarece apreciazå calitatea mijloacelor de produc¡ie în principal func¡ie de poluarea rezultatå în urma func¡ionårii lor ¿i mai pu¡in în baza modului în care sunt proiectate echipamentele de prevenire ¿i reducere a poluårii. Astfel, standardele de performan¡å încurajeazå inova¡iile în tehnicile de prevenire ¿i control al poluårii. Implementarea standardelor de performan¡å este mai costisitoare decât implementarea standardelor de proiectare, deoarece valorile limitå trebuie calculate pentru diferite întreprinderi poluatoare vizate, care func¡ioneazå în anumite regiuni. Suplimentar, prin rela¡ionarea strânså a standardului cu nivelul de poluare asigurat de o anumitå tehnologie, multe dintre standardele de performan¡å impun de fapt utilizarea respectivei tehnologii. ¥n concluzie, se poate spune cå diversele tipuri de standarde se completeazå reciproc, contribuind la atingerea obiectivelor propuse în condi¡iile adaptårii la situa¡ii specifice. ¥n Statele Unite, sursele de poluare au obliga¡ia så se supunå unuia sau mai multor controale de mediu. Astfel, instala¡iile care deverseazå substan¡e poluante în apele SUA trebuie så se încadreze pe de o parte în limitele stabilite pe baza tehnologiilor existente, iar pe de altå parte func¡ionarea lor trebuie så

143

asigure ¿i satisfacerea cerin¡elor de calitate a apei. Dacå echipamentele unei fabrici situate pe un râu foarte poluat îndeplinesc condi¡iile impuse de standardele tehnologice, dar cantitatea de substan¡e poluante permiså a fi deversatå în conformitate cu aceste standarde conduce la scåderea calitå¡ii apei sub limita admisibilå, respectivele deversåri vor fi interzise. ¥n mod similar, pentru anumite tipuri de poluare sunt stabilite standarde tehnologice minime, indiferent ¿i independent de standardele ambiante legate de respectivul mediu. Astfel, prin impunerea unui nivel minim de control al poluårii, stabilit pentru toate mijloacele de produc¡ie, guvernul creazå pe de o parte condi¡ii egale de concuren¡å pentru toate unitå¡ile industriale, iar pe de altå parte realizeazå ¿i impiedicarea degradårii mediului. ¥n acest fel, îmbinarea diferitelor tipuri de standarde poate conduce la minimizarea pericolului deteriorårii mediului înconjuråtor.

11.1.4. CREªTEREA EFICIENºEI STANDARDELOR

PRIN MECANISME ECONOMICE

O nouå metodå de protec¡ie a mediului este utilizarea mecanismului economic. Aceastå metodå poate fi utilizatå separat, sau împreunå cu procesul de standardizare. Astfel, un sistem economic poate stimula agentul poluator så reducå nivelul poluårii în loc de a-i impune så reducå emisiile de poluan¡i. Dintre mecanismele economice stimulative fac parte sistemul de depunere a plå¡ilor ¿i taxa de emisie. Sistemul de depunere a plå¡ilor este axat în principal asupra beneficiarilor de de¿euri toxice ¿i nu asupra producåtorilor acestora. Acest sistem încurajeazå procesul de reciclare a materialelor, incluzând în pre¡ul de livrare a produselor o taxå, care urmeazå så fie returnatå beneficiarului atunci când produsul este reciclat sau refolosit. Taxa de emisie reprezintå taxa perceputå unitå¡ilor economice care deverseazå substan¡e poluante, valoarea ei fiind dependentå de volumul emisiilor. Prin acest mecanism unitå¡ile economice sunt stimulate så diminueze nivelul poluårii pânå la limita la care, costul reducerii poluårii devine egal cu

aloarea taxei impuse. v De¿i aceste mecanisme economice par în mod teoretic foarte simple ¿i ieftine, ele sunt deseori foarte dificil, dacå nu chiar imposibil de aplicat efectiv ¿i eficient. Spre exemplu, eficien¡a multor mecanisme de emitere a taxelor depinde de abilitatea speciali¿tilor de a stabili aceste taxe, calculate în a¿a fel încât poluarea så poatå fi prevenitå. Nivelul acestor taxe este greu de calculat, chiar ¿i într-o economie stabilå ¿i, suplimentar, toate mecanismele economice stimulative necesitå existen¡a unui sistem de reglementåri clar ¿i puternic. ¥n Statele Unite, majoritatea sistemelor stimulative sunt experimentale, în ciuda eforturilor de peste un deceniu de dezvoltare a acestora.

144

11.1.5. APLICAREA STANDARDELOR SURSELOR DE POLUARE

INDIVIDUALE

Odatå ce politicienii au selec¡ionat reglementårile ce urmeazå så fie utilizate pentru atingerea scopurilor legale, mecanismul regulator trebuie aplicat la controlul surselor individuale de poluare. ¥n cazul mecanismelor pur economice men¡ionate anterior, guvernul trebuie så stabileascå nivelul taxelor care vor conduce la reducerea activitå¡ilor poluante, dacå aceste taxe vor fi suficient de mari. Trebuie men¡ionat înså cå, implementarea experimentalå a acestorsisteme în Statele Unite a demonstrat cå procesul de administrare ¿i impunere a taxelor, care include ¿i prevenirea fraudei, poate fi extrem de costisitor. Dacå regulamentele ce precizeazå cantitå¡ile admisibile de poluan¡i ce pot fi deversate de cåtre fiecare surså de poluare în parte sunt utilizate în locul sau împreunå cu mecanismele economice, atunci aplicarea standardelor este diferitå de la surså la surså. Astfel, dacå autoritå¡ile tutelare decid så pretindå tuturor surselor ce deverseazå substan¡e poluante direct în apele de suprafa¡å, så realizeze nivele de poluare echivalente cu cele ce s-ar ob¡ine prin utilizarea celei mai bune tehnologii existente, atunci, fiecare dintre unitå¡ile economice vizate trebuie så fie informatå asupra naturii substan¡elor pe care are voie så le evacueze în mediu. Unul dintre cele mai practice ¿i mai eficiente mecanisme de stabilire a nivelului admisibil al emisiilor unei surse de poluare, precum ¿i a metodelor prin care se va atinge acest nivel într-un timp dat este procedeul autorizårii. Acesta reprezintå de fapt o transpunere a obiectivelor de protec¡ie a mediului înconjuråtor, exprimate prin legi, regulamente ¿i standarde în termenii specifici ai func¡ionårii unei surse individuale de poluare. Cu alte cuvinte, pentru a putea func¡iona, o unitate economicå trebuie så ob¡inå o autoriza¡ie de func¡ionare sau un permis. Procedeul autorizårii oferå multiple condi¡ii favorabile, printre care:

− revizuirea tuturor activitå¡ilor agen¡ilor poluatori; − schi¡area unor metode restrictive asupra resurselor ¿i a capacitå¡ii

întreprinderilor; − asigurarea condi¡iilor unui permanent progres al îndeplinirii cerin¡elor

impuse prin standarde; − facilitarea supravegherii respectårii standardelor; - orientarea eforturilor restrictive ulterioare.

LEGEA PROTECºIEI MEDIULUI - Cap IV - Atribu¡ii ¿i råspunderi, Art. 79 Protec¡ia mediului constituie o obliga¡ie a tutror persoanelor fizice ¿i juridice, în care scop:

a) solicitå autoritå¡ilor pentru protec¡ia mediului acord ¿i/sau autoriza¡ie de mediu dupå caz, potrivit prezentei legii; ...

145


economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art. 8 Autoritå¡ile pentru protec¡ia mediului conduc procedura de autorizare ¿i emit acorduri ¿i autoriza¡ii de mediu...


economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art. 10 Acordul sau autoriza¡ia de mediu pot fi revizuite sau retrase dacå apar elemente noi, necunoscute la data emiterii ¿i în cazul reînoirii acestora, când se poate cere ¿i refacerea raportului privind studiul de impact asupra mediului.

.... Pentru activitå¡ile existente care nu întrunesc condi¡iile de autorizare, autoritatea

pentru protec¡ia mediului dispune efectuarea bilan¡ului de mediu ¿i stabile¿te programul pentru conformare de comun acord cu titularul. Dupå expirarea fiecårui termen acordat, în caz de neconformare, autoritatea competentå pentru protec¡ia mediului dispune încetarea activitå¡ii respective. Dispozi¡ia de încetare este executorie....


economice ¿i sociale cu impact asupra mediului, Art. 8 .... Acordul ¿i/sau autoriza¡ia de mediu se elibereazå dupå ob¡inerea tuturor celorlalte avize necesare potrivit legii.


economice ¿i sociale cu impact negativ asupra mediului, Art. 12 Procedura de autorizare este publicå. Mediatizarea proiectelor ¿i activitå¡ilor pentru care se cere acord sau autoriza¡ie ¿i a studiilor de impact, precum ¿i dezbaterea publicå, se asigurå de cåtre autoritatea pentru protec¡ia mediului....

Suplimentar, flexibilitatea procedeului permite guvernului så controleze din timp ¿i în mod constant nivelul poluårii, în loc så se ocupe de remedierea posibilelor pagube dupå ce acestea au fost produse. Altfel spus, o nouå fabricå de exemplu nu va putea så-¿i înceapå activitatea dacå nu face dovada cå respectå reglementårile solicitate.

11.1.6. APLICAREA CERINºELOR REGULAMENTELOR

Prin elaborarea standardelor ¿i a utilizårii procedeului de autorizare se stabilesc condi¡iile ¿i termenii flexibilitå¡ii, devenind astfel posibil så se determine când anume au fost încålcate de cåtre agen¡ii poluatori individuali, cerin¡ele reglementårilor. Guvernul are datoria de a impune cu fermitate controlul asupra mediului înconjuråtor. Aceastå impunere serve¿te mai multor scopuri, printre care:

146

− sanc¡ionarea tuturor încålcårilor; − ob¡inerea unui beneficiu economic în urma sanc¡iunilor aplicate; − recuperarea costurilor sociale, rezultate ca urmare a încålcarii legii; − prevenirea unor încålcåri viitoare ale legii.

Reglementårile impuse cuprind: − suspendarea sau revocarea autoriza¡iei de func¡ionare; − amenzi administrative sau civile; − amenzi cu caracter nemonetar, cum ar fi de exemplu eliminarea din

orice contract guvernamental; − preavizarea agen¡ilor economici pentru luarea unor måsuri speciale,

cum ar fi instalarea de echipamente pentru controlul poluårii sau încetarea unor activitå¡i, ca de pildå deversarea anumitor substan¡e chimice;

− penalizåri grave, care includ pedepsirea factorilor de råspundere. Prezen¡a unei ac¡iuni de constrângere poate determina pe agen¡ii economici poluatori så ini¡ieze negocieri cu guvernul, privind hotårârile luate, în scopul ob¡inerii unei amânari pentru realizarea încadrårii în normele stabilite. Astfel de negocieri permit guvernului så impunå condi¡ii speciale, care så cuprindå cerin¡e suplimentare, nu neapårat specificate prin lege, destinate så asigure respectarea standardelor de cåtre unitatea vizatå. De¿i impunerea constituie etapa finalå, procesul de implementare este permanent impulsionat, sub toate aspectele pe care le îmbracå protec¡ia mediului, de iminen¡a programului de impunere.

11.2. PROGRAMAREA ªI PLANIFICAREA IMPLEMENTÅRII

MÅSURILOR DE PROTECºIE A MEDIULUI

11.2.1. ETAPELE UNUI PLAN DE PROTECºIE A MEDIULUI

La conturarea unui plan al politicii în domeniul mediului înconjuråtor este necesarå parcurgerea cel pu¡in a urmåtoarelor etape:

− Definirea problemelor, care presupune: − întocmirea unei descrieri clare, u¿or inteligibile; − efectuarea unei analize temeinice, în baza cuno¿tin¡elor existente; − stabilirea valorilor ¿i a func¡iilor care sunt puse în primejdie; − stabilirea parametrilor sau a func¡iilor de periclitate; − exprimarea unei viziuni politice clare asupra problemelor.

− Prezentarea rezultatelor politicii anterioare în domeniul protec¡iei mediului.

− Stabilirea prioritå¡ilor ¿i a sarcinilor de îndeplinit prin intermediul obiectivelor de protec¡ie a mediului.

147

− Propunerea unei strategii pe termen lung, care presupune printre altele:

− stabilirea explicitå a premizelor; − alegerea instrumentelor de implementare; − elaborarea tacticilor intermediare; − promovarea cooperårii între autoritå¡ile guvernamentale; − stimularea opiniei publice; − punerea la dispozi¡ia autoritå¡ilor locale, guvernamentale sau a

celorlal¡i factori implica¡i, a celor mai potrivite mecanisme de interven¡ie. − Prezentarea ac¡iunilor globale, cum ar fi:

− stabilirea principalelor tipuri de måsuri; − garantarea mijloacelor tehnice ¿i organizatorice necesare pentru

implementare. − Alocarea mijloacelor financiare corespunzåtoare.

11.2.2. PLANIFICAREA ªI PROGRAMAREA POLITICII LA NIVELUL

AGENºILOR ECONOMICI

¥n scopul întocmirii unei planificåri ¿i programåri a politicii în domeniul mediului este utilå întocmirea unei schi¡e care så sugereze rela¡ia dintre plan ¿i programul conex al acesteia, sub forma:

Planul în

domeniul

mediului

înconjuråtor

Implementarea

programului pentru

protec¡ia mediului

înconjuråtor

Ob¡inerea unui mediu

înconjuråtor mai

pu¡in poluat

Se pot utiliza douå tipuri de planificare:

− Planificarea închiså, prin intermediul cåreia: − se ia în considerare doar un moment specific; − se utilizeazå incomplet cuno¿tin¡ele din afara întreprinderii; − se men¡ine o slabå legåturå cu grupurile de semnalare − se men¡ine un nivel scåzut al obligativitå¡ii.

− Planificarea deschiså, prin care: − se are în vedere un interval lung de timp; − se utilizeazå eficient cuno¿tin¡ele din afara întreprinderii;

148

− se realizeazå o legåturå activå cu grupurile de semnalare, permi¡ând o implementare mai realistå;

− se realizeazå un nivel ridicat al obligativitå¡ii.

11.2.3. ASPECTE ESENºIALE ALE PROGRAMULUI DE

IMPLEMENTARE LA NIVELUL AGENºILOR ECONOMICI

Scopul unui program de implementare a måsurilor de protec¡ie a mediului este acela de a ob¡ine o îmbunåtå¡ire realå ¿i durabilå a mediului înconjuråtor. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin realizarea corectå a unor sarcini gândite în mod temeinic ¿i finalizarea lor într-o perioadå de timp stabilitå. ¥n general, programul se stabile¿te de cåtre colectivul de conducere, care este råspunzåtor pentru ob¡inerea rezultatelor ¿i care trebuie så abordeze problemele în mod sistemic ¿i inteligibil. ¥n acest scop, un agent economic trebuie:

− Så se concentreze asupra situa¡iei locale, vizând: − starea mediului înconjuråtor; − implementarea legilor din domeniul mediului ¿i a politicilor

guvernamentale; − organizarea grupului care realizeazå implementarea; − politica grupului de implementare.

− Så realizeze echilibrarea activitå¡ilor necesar a fi de îndeplinit cu poten¡ialul organiza¡ional, care presupune:

− stabilirea necesarului de muncå (activitå¡i derivate din sarcinile stabilite), determinat de o serie de factori cum sunt:

− numårul sarcinilor de realizat; − natura sarcinilor de realizat; − prioritå¡ile stabilite (cu referire la frecven¡a ¿i intensitatea

acestora). − stabilirea capacitå¡ii de muncå (poten¡ialul organiza¡ional),

determinate de: − numårul, experien¡a ¿i eficien¡a participan¡ilor; − mijloacele financiare disponibile (dotarea cu aparaturå,

cooperarea cu consultan¡i, ob¡inerea unor baze de date, etc.); − facilitå¡ile existente pentru cre¿terea eficien¡ei.

− Så asigure garantarea continuitå¡ii. Elaborarea unui program de implementare a måsurilor de protec¡ie a mediului prezintå urmåtoarele avantaje:

− permite efctuare mai u¿oarå a autocontrolului; − face publicå modalitatea abordårii unei probleme în viitorul

apropiat, conducând la: − sporirea încrederii în programul stabilit;

149

− minimizarea råspunderii în fa¡a legii; − realizarea unei securitå¡i a activitå¡ii depuse.

− conduce la elaborarea de planuri mai realiste în domeniul politicii mediului înconjuråtor.

11.2.4. CRITERII DE EVALUARE A UNUI PROGRAM DE IMPLEMENTARE

LA NIVELUL AGENºILOR ECONOMICI

Pentru evaluarea unui program de implementare a måsurilor de protec¡ie a mediului înconjuråtor, se recomandå utilizarea urmåtoarelor criterii:

− Realizara accesibilitå¡ii; − Abordarea realistå; − Ob¡inerea unei amelioråri; − Determinarea deficien¡elor unui program de implementare.

Realizarea accesibilitå¡ii poate fi ob¡inutå prin: − definirea unui program care så dispunå de o logicå riguroaså, exprimatå:

− printr-o structurå simplå ¿i un context clar; − prin obiective ¿i prioritå¡i bine definite; − printr-o argumenta¡ie bine documentatå.

− posibilitatea de verificare în mod democratic; − prezentarea amånun¡itå a procesului: − alocarea timpului necesar fiecårei activitå¡i; − descrierea evenimentelor specifice ¿i a circumstan¡elor.

Abordarea realistå presupune: − adaptarea la situa¡ia localå; − stabilirea coresponden¡ei între poten¡ialul organiza¡ional ¿i necesarul

de activitate; − garantarea continuitå¡ii; − absen¡a exagerårilor în stabilirea obiectivelor ¿i prioritå¡ilor.

Stabilirea realizårii unei amelioråri a calitå¡ii mediului înconjuråtor se face prin compararea stårii de poluare în stadiile anterior ¿i ulterior aplicårii programului. Deficien¡ele programului de impelmentare pot fi:

− abordarea neintegratå, cum ar fi de exemplu, luarea în considerare doar a aspectelor tehnice, fårå a ¡ine seama de cele comportamentale, manageriale, organizatorice ¿i tactice;

− axarea pe indicatori mult prea simplifica¡i fa¡å de situa¡ia realå complexå;

− abordarea pe termen scurt; − descurajarea ini¡iativei ¿i a succesului individual; − neglijarea persoanelor care se vor ocupa de implementarea planului ¿i

a celor care vor beneficia de acest plan.

150

11.3. ALTERNATIVE ¥N ELABORAREA UNUI PROGRAM DE

IMPUNERE

Singura cale pentru asigurarea eficien¡ei legii protec¡iei mediului este de a stabili ¿i a pune în practicå un puternic regim de constrângere. Chiar atunci când existå indicatori pe care întreprinderile nu îi pot respecta imediat, punerea în practicå a constrângerilor nu trebuie amânatå. Pe de altå parte, în structura sistemului coercitiv trebuie så-¿i facå loc ¿i flexibilitatea, pentru a permite întreprinderilor så-¿i dezvolte din timp capacitå¡ile necesare pentru a se încadra în standarde. Flexibilitatea nu trebuie în¡eleaså înså ca o amânare sau o slåbire a cerin¡elor, ci trebuie interpretatå ca o constrângere bazatå pe performan¡e industriale reale. ¥n cele ce urmeazå se prezintå câteva dintre posibilele modalitå¡i de încorporare a flexibilitå¡ii în structura constrângerilor.

11.3.1. IMPLEMENTAREA CONTROLULUI ASUPRA MEDIULUI PRIN

LEGE SAU REGULAMENT

Asigurarea protec¡iei mediului înconjuråtor prin lege sau regulament se face prin stabilirea unor obiective generale ¿i indicarea metodelor de realizare a acestor obiective. Implementarea se poate face în timp, sau se poate realiza prin aplicarea de standarde mai mult sau mai pu¡in stricte anumitor categorii de substan¡e poluante. ¥n acest mod se asigurå flexibilitatea în interiorul sistemului de reglementåri. Ulterior, cerin¡ele regulamentelor se realizeazå printr-un puternic program de constrângeri. Implementarea în timp. Procesul ¿i planul de implementare pot fi specificate chiar în cadrul legii. Legea poate stabili standarde care så devinå mai restrictive în mod periodic, la intervale de timp prestabilite. Spre exemplu, se poate impune atingerea unui anumit nivel de calitate a aerului, nivel care så fie îmbunåtå¡it o datå la câ¡iva ani, sau ca standardele de performan¡å så devinå din ce în ce mai severe. ¥n sfâr¿it, o altå posibilitate este ca statul så combine aceste douå variante, prin specificarea unui nivel minim al calitå¡ii aerului sau a apei ¿i prin schi¡area principalelor cerin¡e, pe baza unui set de standarde de performan¡å din ce în ce mai restrictive. ¥n Statele Unite existå programe de negociere a volumelor de deversåri permise, prin intermediul cårora, unitå¡ile economice î¿i pot cumpara dreptul de a avea deversåri suplimentare, de la alte unitå¡i similare, ale cåror volume de deversåri se gåsesc sub limitele impuse. ¥n locul unei scheme de implementare directå prin lege, statul poate autoriza sau dirija agen¡iile administrative însårcinate cu aplicarea ¿i impunerea legii så stabileascå o atare schemå prin regulament. Diversificarea standardelor pentru diferite unitå¡i vizate. Atât legile, cât ¿i regulamentele pot avea flexibilitate în aplicarea metodelor de control a mediului, func¡ie de condi¡iile concrete. Factorii de råspundere pot în¡elege cå

151

modificårile care se produc în activitå¡ile economice pentru a asigura protec¡ia mediului sunt extrem de costisitoare sau foarte greu de realizat în cazul echipamentelor deja existente. Din acest motiv, existå påreri conform cårora unitå¡ilor economice deja existente ar trebui så li se aplice un regim mai îngåduitor. Pe de altå parte, de exemplu, impunerea de regulamente mai stricte pentru noile fabrici comparativ cu cele mai vechi poate crea riscul stopårii investi¡iilor destinate construirii de noi fabrici. Cu toate acestea, dacå se ¡ine seama de regulamentele stricte de protec¡ie a mediului, introducerea de noi echipamente ¿i utilaje performante poate fi mult mai eficientå din punct de vedere economic decât modernizarea celor vechi. Suplimentar, pentru a elimina riscul descurajårii dezvoltårii unor noi tehnologii, se pot stabili taxe avantajoase, sau alte beneficii financiare, asigurate prin procurå guvernamentalå.

11.3.2. IMPUNERE PRIN PROCEDEUL DE AUTORIZARE

Procedeul autorizårii presupune cå o unitate economicå nu poate func¡iona fårå a primi de la guvern o autoriza¡ie, eliberatå pe o perioadå de timp limitatå. ¥n cadrul acestei autoriza¡ii este specificatå exact cantitatea de poluan¡i care poate fi emiså ¿i/sau alte reglementåri specifice unei surse de poluare. Spre exemplu, printr-o autoriza¡ie se impun restric¡ii legate de evacuarea de¿eurilor toxice ¿i, aceea¿i autoriza¡ie poate permite evacuarea acestora în apå sau aer, cu condi¡ia så nu fie depå¿ite valorile impuse prin standarde. La expirarea termenului, unitatea în cauzå va putea så-¿i reînoiasca autoriza¡ia numai dacå va face dovada cå a respectat ¿i va respecta condi¡iile impuse atât prin vechea, cât ¿i prin noua autoriza¡ie. Formularele de autoriza¡ie. Dacå prin lege se stabile¿te faptul ca unitå¡ile economice poluatoare trebuie så posede o autoriza¡ie de func¡ionare, agen¡ia de resort poate solicita unitå¡ilor industriale så completeze formulare pentru autorizare. Dacå o unitate industrialå nu trimite formularul, organul de resort poate institui un proces de impunere pentru încålcarea:

− obiectivelor legale; − standardelor; − recomandårii de a completa formularelele.

Acest procedeu furnizeazå industriei un stimulent pentru a lua în serios legile ¿i pentru a completa formularele de autorizare. ¥n formularele de autorizare organul de resort poate cere solicitantului så-i furnizeze informa¡ii complete despre activitatea pe care o desfå¿oarå, despre structura organizatoricå ¿i de proprietate, precum ¿i despre resursele financiare, informa¡ii care pot fi folositoare guvernului pentru determinarea condi¡iilor de autorizare.

152

¥n formularul de autorizare solicitantul trebuie så specifice exact metodele pe care le va aplica în vederea respectårii standardelor. Este de preferat ca aceste metode så fie propuse ¿i dezvoltate de cåtre solicitant ¿i nu de cåtre organul de resort. Astfel, solicitantul trebuie så fie cel care så-¿i urmåreascå îndeaproape propriul proces industrial ¿i problema de¿eurilor ¿i så fie în måsurå så indice modul cel mai eficient de atingere a obiectivelor. Totodatå, dacå solicitantul trimite un proiect sau un program realizabil, dar pe care nu îl poate duce la îndeplinire, organul de resort poate aplica mai u¿or procedura de impunere. Dacå programele sau proiectele ini¡iale nu erau realizabile, iar organul de resort a perfectat anumite proiecte, solicitantul î¿i poate alege altå variantå de program sau proiect oferit de agen¡ie. Prevenirea poluårii. Metode creative de respectare a standardelor de calitate a mediului. Procedeul completårii formularelor pentru autoriza¡ii trebuie så ofere solicitan¡ilor posibilitatea de a aborda global problema încadrårii în limitele impuse prin standarde. Spre exemplu, dacå toate procesele de produc¡ie ale unei fabrici pot fi modificate, se recomandå considerarea lor în prealabil. Aceasta nu numai cå då posibilitatea unitå¡ii industriale så instaleze echipamente pentru prevenirea poluårii, dar în acest fel se pot respecta reglementårile impuse la un pre¡ economic. ¥n alte cazuri, o simplå ajustare a tehnologiei de produc¡ie, sau renun¡area la fabricarea unui mic produs care creazå o cantitate dispropor¡ionatå de poluan¡i, poate conduce la o mai eficientå ¿i economicå reducere a poluårii. Programul de reglementåri. Impunerea treptatå a reglementårilor privind protec¡ia mediului. Existå situa¡ii în care o fabricå - de exemplu - care posedå un plan amånun¡it de prevenire a poluårii, så nu poatå îndeplini condi¡iile impuse prin standarde, datoritå unor motive tehnice sau financiare. ¥n astfel de cazuri, pentru stabilirea unei în¡elegeri, organul de mediu competent ar trebui så solicite respectivei fabrici, prin intermediul formularelor de autorizare, propunerea unui program de activitate. De exemplu, dacå o unitate industrialå trebuie så reducå emisiile de SO2, atunci ea trebuie så prezinte un proiect de modificare a tehnologiei ¿i echipamentelor pentru reducerea acestor emisii în limitele acceptabile. Solicitantul trebuie så se angajeze cå va înlocui carburantul ¿i cå va instala sisteme de filtrare la co¿urile de fum. Proiectul ar trebui så specifice exact data la care etapele intermediare vor fi aduse la îndeplinire. Astfel, prin proiect, pot fi stabilite exact datele când:

− va fi contactat noul furnizor de carburan¡i; − se va încheia contractul; − noul carburant va fi introdus în procesul de produc¡ie; − va fi ales sistemul de filtrare; − va fi achizi¡ionat sistemul de filtrare;

153

− va începe experimentarea noului filtru; − noul sistem de filtrare va fi pus în func¡iune definitiv.

Cu ajutorul acestor date prestabilite în autoriza¡ie, organul de mediu abilitat poate controla dacå se iau sau nu måsurile necesare în vederea respectårii în¡elegerii. ¥n acest mod, organele de mediu pot institui un program de impunere puternic, în situa¡ia în care fabrica e¿ueazå în realizarea vreuneia din etapele intermediare, în loc så a¿tepte pânå la expirarea termenului final de punere în func¡iune a unei instala¡ii de control a poluårii, pentru a amenda respectiva unitate. Astfel, organele de resort realizeazå îmbinarea unui program de impunere puternic cu ac¡iunile de conciliere cu unitå¡ile industriale, fårå så fie adeseori în situa¡ia de a amenda o industrie care nu poate respecta regulamentele impuse, conferind în acest mod flexibilitate respectivei unitå¡i, pentru a urma etapele necesare încadrårii în reglementåri. Documente justificative ale respectårii reglementårilor. Programul ¿i metodele propuse de solicitant în vederea ob¡inerii autoriza¡iei de func¡ionare trebuie så fie realizabile. Din acest motiv, acestuia i se poate solicita så furnizeze certificate emise de o ter¡å parte, formatå din speciali¿ti dezinteresa¡i, în care så se confirme cå proiectul ¿i etapele propuse de solicitant sunt eficiente ¿i realizabile într-un timp cât mai scurt. Dupå emiterea autoriza¡iei, unitå¡ii care a ob¡inut permisul de func¡ionare, i se poate pretinde så facå dovada faptului cå etapele întermediare propuse au fost duse la îndeplinire. Astfel, unei fabrici autorizate, care s-a angajat cå va utiliza carburan¡i slab sulfura¡i ¿i va instala filtre, i se poate solicita så prezinte factura furnizårii carburantului, contractul încheiat pentru achizi¡ionarea filtrelor ¿i dovada instalårii acestora. De asemenea, guvernul poate pretinde conducerii unitå¡ii så demonstreze cå a respectat condi¡iile impuse prin autoriza¡ie la momentul completårii formularelor, dar ¿i pe parcursul fiecårei etape prevazute în program. ¥n afara programului ¿i a recomandårilor men¡ionate anterior, formularul poate cuprinde condi¡ii ¿i termene suplimentare, care vin în sprijinul organului de mediu abilitat în realizarea obiectivelor de protec¡ie a mediului. De exemplu, prin intermediul formularului se poate solicita unitå¡ii care polueazå så anun¡e periodic progresele fåcute în vederea respectårii reglementårilor. ¥n acest mod, se realizeazå pe de o parte informarea organelor de resort ¿i a publicului despre neregulile apårute, iar pe de altå parte unitå¡ile implicate devin con¿tiente de efectele poluante ale activitå¡ilor lor. Guvernul poate inspecta periodic unitå¡ile industriale pentru a verifica respectarea standardelor impuse. Coordonarea procesului de autorizare. Un procedeu de autorizare efectiv necesitå o echipå guvernamentalå calificatå pentru revizuirea ¿i negocierea

154

termenilor specifici fiecårui formular de autorizare. Sarcina administra¡iei poate fi mult u¿uratå prin utilizarea câtorva metode:

− Publicarea de regulamente aplicabile tuturor unitå¡ilor industriale de o anumitå categorie. Regulamentul trebuie så con¡inå condi¡ii similare celor din autoriza¡iile individuale. De exemplu, unei ramuri industriale care indepline¿te aceste condi¡ii, îi este automat acordatå autoriza¡ia de func¡ionare, fårå a urma procedeul completårii formularelor de autorizare. Organul de mediu abilitat poate ini¡ia procedura de impunere împotriva unitå¡ilor industriale oricând constatå neîndeplinirea de cåtre acestea a condi¡iilor regulamentare.

− Stabilirea unei categorii de unitå¡i pentru care nu se elibereazå autoriza¡ii. De exemplu, un program care are în vedere depozitarea de¿eurilor toxice, poate exclude din start amplasamente cu caracteristici fizice nedorite, cum sunt terenurile mlå¿tinoase sau cele aflate în vecinatatea zonelor unde pânza freaticå este foarte apropiatå de suprafa¡å. Astfel de solu¡ionåri permit interzicerea anumitor activitå¡i fårå a mai necesita evaluåri ¿tiin¡ifice complexe ale pericolului ce ar putea rezulta din func¡ionarea fiecårei unitå¡i autorizate. Participarea publicå la procesul de autorizare. ¥n scopul îmbunåtå¡irii procesului de autorizare, publicul ar trebui så participe la conferin¡e special organizate, la care se discutå termenii ¿i condi¡iile de autorizare. Astfel, publicul poate evalua etapele intermediare ale proiectelor ¿i condi¡iile de acordare a autoriza¡iilor ¿i poate stabili dacå aceste måsuri sunt suficiente pentru a permite informarea efectivå. De asemenea, informarea publicului poate contribui la mårirea eficien¡ei autoriza¡iei ca instrument de asigurare a respectårii standardelor de mediu, prin utilizarea cuno¿tintelor practice ale publicului, referitoare la efectele provocate de activitå¡ile posesorilor de autoriza¡ii asupra condi¡iilor de mediu din zonå. Rolul de observator ¿i supraveghetor al publicului poate fi extins dacå se acordå cetå¡enilor dreptul de a discuta termenii autoriza¡iei înainte ¿i/sau dupå ce autoriza¡ia a fost publicatå. ¥ncurajarea implicårii publicului poate de asemenea constitui pentru guvern o bazå în elaborarea programului de reglementåri ¿i constrângeri. Impunerea autoriza¡iilor. ¥ncålcarea oricåruia din termenii autoriza¡iei constituie un motiv de suspendare sau revocare a autoriza¡iei, impiedicând astfel func¡ionarea respectivei unitå¡i. Aceste încålcåri pot constitui de asemenea baza altor penalizåri administrative, civile ¿i penale, inclusiv amenzi ¿i pedepse cu privare de libertate pentru conducåtorii unitå¡ilor economice. Guvernul trebuie så fie întotdeauna capabil så impunå obiectivele legale unitå¡ilor economice. Prin procedeul autorizårii, guvernul poate transpune aceste obiective în cerin¡e specifice pe care respectiva unitate trebuie så le respecte. Deseori, aceste cerin¡e specifice pot fi mai u¿or de impus decât obiectivele generale, orientând astfel unitatea economicå spre respectarea întocmai a câtorva obiective guvernamentale privind utilizarea resurselor.

155

Avantajele procesului de autorizare. Procesul de autorizare poate avea efecte benefice asupra implementårii obiectivelor de protec¡ie a mediului. Acesta oferå posesorului de autoriza¡ie posibilitatea så dezvolte un program de realizare a încadrårii în standardele de mediu, program compatibil cu metodele ¿i resursele necesare propriei func¡ionåri. Astfel, procesul de încadrare în standarde devine mai eficient, atât pentru posesorii surselor de poluare, care vor adopta planurile cele mai u¿or de implementat ¿i mai pu¡in costisitoare, cât ¿i pentru guvern, care este eliberat de sarcina administrativå de a stabili condi¡iile autoriza¡iilor pentru situa¡iile specifice fiecårui solicitant. ¥n acela¿i timp, procesul de autorizare permite solicitantului utilizarea tehnicilor de prevenire a poluårii. Guvernul poate organiza conferin¡e pentru poten¡ialii solicitan¡i de autoriza¡ii, cu prilejul cårora så fie discutate mecanismele regulatorii privind mediul înconjuråtor. Mai mult, aceste conferin¡e pot constitui o modalitate de asigurare a asisten¡ei tehnice sau de råspândire a informa¡iilor privind metodele de încadrare în standarde. Includerea în autoriza¡ie a termenului limitå pânå la care trebuie asiguratå încadrarea în standarde poate asigura progresul constant al comunitå¡ii vizate în atingerea obiectivelor de protec¡ie a mediului. Prevederea unui termen limitå în cadrul autoriza¡iei, permite guvernului så ac¡ioneze din timp pentru impunerea reglementårilor.

11.3.3. IMPUNERE PRIN PROCEDEUL DE SCUTIRE

O altå modalitate, utilizatå frecvent în Statele Unite pentru crearea flexibilitå¡ii în realizarea cerin¡elor implementårii legilor de protec¡ie a mediului în contextul unui puternic program de constrângeri, este excluderea sau scutirea. Excluderea scute¿te temporar partea vizatå de respectarea legii, impunând limite ¿i condi¡ii specifice. Excluderea con¡ine un set de de norme, similar cu cele stabilite în cadrul procesului de autorizare prin negocieri între agentul poluator ¿i guvern sau prin ac¡iunea de impunere. ¥n cazul excluderii înså, stabilirea acestui set de norme se face în mod public, nefiind doar o simplå negociere între agentul poluant ¿i agen¡ia de protec¡ie a mediului. De obicei, scutirea se acordå de cåtre un comitet independent, format din oficialitå¡i guvernamentale de specialitate, reprezentan¡i ai comunitå¡ii vizate ¿i reprezentan¡i ai publicului larg. Pentru ob¡inerea unei scutiri, un reprezentant al unei unitå¡i industriale trebuie så prezinte comitetului o propunere. Unitatea vizatå apare apoi în fa¡a comitetului într-o ¿edin¡å publicå. Comitetul, împreunå cu publicul prezent la ¿edin¡å poate interoga reprezentatul întreprinderii în legaturå cu propunerea ¿i schimbårile sugerate. Organul de mediu abilitat supune propunerea aprobårii comitetului, iar acesta voteazå sau nu acordarea scutirii. Orice sesizare sau cerere de prelungire a termenului limitå este subiectul unei dezbateri publice similare.

156

Transparen¡a acestui proces, permite guvernului så dezvolte consensul public necesar implementårii unui sistem de reglementåri puternic dar flexibil. ¥n acest mod, publicul poate în¡elege de ce în anumite cazuri este necesarå amânarea impunerii standardelor, fårå ca aceastå amânare så fie mai lungå decât este justificat. Aplicarea eficientå a procedeului de scutire poate conduce la îmbunåtå¡irea sistemului de protec¡ie a mediului. Trebuie îndeplinite urmatoarele condi¡ii:

− Circumstan¡ele în care o scutire poate deveni disponibilå trebuie så fie strict limitate. Spre exemplu, prin regulament ar trebui så se interzicå acordarea de scutiri în situa¡iile în care acestea pot da na¿tere la încålcåri ale standardelor de calitate, sau pot avea efecte periculoase locale, ca în cazul de¿eurilor toxice. Solicitan¡ii trebuie så demonstreze motivele care fac imposibilå respectarea standardelor, prin prezentarea altor motive decât cele financiare. Spre exemplu, se pot acorda scutiri pentru unitå¡ile care au instalate echipamente de control al nivelului poluårii, sau care de¡in o tehnologie “curatå” , dar, durata prelungirii include ¿i un termen limitå. Alte tipuri de scutiri pot acorda doar o prelungire temporarå, pentru o singurå datå, dacå organul de mediu abilitat stabile¿te cå tehnologia adecvatå nu este încå disponibilå, facând astfel imposibilå respectarea standardelor. Aceastå scutire va da timp respectivei unitå¡i industriale så dezvolte un nou proces sau så-¿i înceteze activitatea.

− Scutirea trebuie consideratå ca temporarå, nu definitivå. Unitå¡ile care solicitå scutirea trebuie så se angajeze cå vor respecta reglementårile întocmai ¿i la termen. Totodatå, cererile de scutire trebuie så includå propuneri de scheme de încadrare în standarde ¿i ac¡iuni specifice întreprinse de solicitant. E¿ecul în respectarea schemei ¿i a standardelor determinå penalizåri financiare ¿i alte sanc¡iuni grave, culminând cu desfiin¡area.

− Scutirea trebuie så includå explicit îndatoririle solicitantului, facilitând astfel depistarea ¿i popularizarea încålcårilor.

− Posesorului de scutire trebuie så i se cearå asiguråri financiare, pentru asigurarea respectårii regulamentelor, împreunå cu toate condi¡iile intermediare ¿i finale. ¥ncålcarea termenilor ¿i condi¡iilor scutirii poate conduce automat la anularea scutirii ¿i, în cazuri grave la penalizåri administrative sau civile.

11.3.4. REALIZAREA FLEXIBILITÅºII ÎN IMPLEMENTAREA LEGII

PRIN ÎNSUªI PROCESUL DE IMPUNERE

Un sistem de impunere sever poate constitui, a¿a cum s-a aråtat anterior un puternic stimulent în colaborarea dintre guvern ¿i unitå¡ile industriale pentru implementarea unui mecanism realist de încadrare în normele stabilite. Prin utilizarea unei impuneri severe guvernul poate constrânge unitå¡ile industriale så respecte întocmai reglementårile. Spre exemplu, dacå organul de mediu

157

abilitat cheamå în instan¡å o unitate industrialå ¿i câstigå procesul unitå¡ii vizate îi pot fi oferite mai multe posibilitå¡i. Astfel, pentru a nu închide respectiva unitate, organul de mediu poate face apel la instan¡a judecatoreascå, impunând unitå¡ii un program de încadrare în standardele de protec¡ie a mediului, începând de la o anumitå datå ¿i prin intermediul unor ac¡iuni specificate, sau poate solicita pedepse financiare corespunzatoare încålcårilor såvâr¿ite ¿i a posibilitå¡ilor de îndeplinire a reglementårilor. ¥n final, organul de mediu de resort, poate apela la tribunal pentru suspendarea pedepsei în condi¡iile în care respectiva unitate ar respecta reglementårile. Procesul de impunere are de asemenea o valoare educativå. Prin urmårirea unor remedii creative ¿i popularizarea eforturilor sale de impunere, guvernul poate impiedica diverse activitå¡i poluante. ¥n Statele Unite de exemplu, în anumite cazuri, prin sentin¡å judecatoreascå, companiile care au încålcat reglementårile de protec¡ie a mediului sunt obligate så facå publice activitå¡ile lor în ziarele locale, iar opinia publicå ia cuno¿tin¡å despre cele mai poluante întreprinderi. Efectul mediatizarii constå de cele mai multe ori în boicotarea produselor respectivelor companii. Suplimentar, opinia publicå poate exercita presiuni asupra respectivelor companii pentru a le determina så-¿i imbunåtå¡eascå performan¡ele privind protec¡ia mediului. Drept consecin¡å, întreprinderile î¿i intensificå eforturile de a reduce poluarea, în scopul evitårii proastei publicitå¡i care ar putea rezulta dintr-o condamnare.

158

A N E X A 1

ACTE NORMATIVE PRIVIND PROTECºIA MEDIULUI,

¥N ROMÂNIA

Legi cadru:

− Legea protec¡iei mediului din 29 decembrie 1995 − Legea apelor*

Legi pentru domenii specifice:

− Legea privind eliminarea de¿eurilor ¿i recuperarea materialelor din 1975, completatå în 1988;

− Legea privind instala¡iile pentru protec¡ia mediului din 1986; − Legea asupra transportului materialelor periculoase din 1972; − Legea controlului produselor chimice din 1977.

Standarde (STAS) de calitate a factorilor de mediu:

− STAS 4706/88, privind categorii ¿i condi¡ii tehnice de calitate pentru apele de suprafa¡å;

− STAS 1342/84, privind apa potabilå; − STAS 450/76, privind apele minerale- condi¡ii tehnice generale de

calitate; − STAS 9450/88, privind apele pentru iriga¡ii; − STAS 12574/87, privind aerul din zonele protejate.

Decrete cu putere de lege în domeniul mediului ambiant:

− Decretul 414/79, privind condi¡iile pentru stabilirea valorilor limitå admisibile ale principalelor substan¡e poluante din apele uzate, înainte de evacuare;

− Decretul privind introducerea pe pia¡å, utilizarea ¿i eliminarea polifenolilor bi ¿i policlorura¡i ¿i policlorterpenilor (PBC ¿i PCT). Normative în domeniul protec¡iei factorilor de mediu

Instruc¡iuni specifice

* La data redactårii prezentei lucråri, noua Lege a apelor, aprobatå în cele douå Camere

ale Parlamentului, se afla încå la Comisia de Mediere, pentru unele rectificåri, nefiind încå promulgatå.

A N E X A 2

PRINCIPALELE ORGANIZAºII INTERNAºIONALE LA CARE

ROMÂNIA ESTE MEMBRÅ

− Programul Na¡iunilor Unite pentru Mediu (PNUE)

− Asocia¡ia Interna¡ionalå pentru Alimentåri cu Apå (IWSA)

− Asocia¡ia Interna¡ionalå de Cercetåri Hidraulice (IAHR)

− Organiza¡ia pentru Cooperare ¿i Dezvoltare Economicå (OECD)

− Consiliul Interna¡ional al Vânåtorilor ¿i Conservarea Vânatului (CIC)

− Asocia¡ia Interna¡ionalå pentru Controlul Semin¡elor (ISTA)

− Asocia¡ia Interna¡ionalå a Institutelor de Cercetåri Forestiere (IUFRC)

− Asocia¡ia Interna¡ionalå a Pescarilor (CIP)

− Comisia Interna¡ionalå a Marilor Baraje (CUGB)

− Agen¡ia Interna¡ionalå pentru Energia Atomicå (AIEA)

− Organiza¡ia Meteorologicå Mondialå (OMM)

160

A N E X A 3

PRINCIPALELE CONVENºII ªI ACORDURI INTERNAºIONALE

VIZÂND PROTEJAREA MEDIULUI ¥NCONJURÅTOR,

SEMNATE DE ROMÂNIA

− Conven¡ia privind zonele umede de importan¡å interna¡ionalå,

mai ales ca habitat al påsårilor acvatice (Ramsar, 1971). România a aderat la aceastå conven¡ie la 25 ianuarie 1991 ¿i este înscriså ca parte cu zona umedå de importan¡å interna¡ionalå Rezerva¡ia Delta Dunårii.

− Conven¡ia privind controlul transportului peste frontierå a

de¿eurilor periculoase ¿i a eliminårii acestora (Basel, 1989). Prevederile Conven¡iei de la Basel au intrat în vigoare în România începând cu 5 mai 1992. Ac¡iunile întreprinse în ¡arå pentru respectarea acestora trebuie så fie fundamentate pe deciziile celei de-a doua Conferin¡e a Pår¡ilor, desfå¿uratå la Geneva în martie 1994.

− Conven¡ia asupra poluårii atmosferice transfrontiere la mare

distan¡å (Geneva, 1979). România a aderat la aceastå conven¡ie la 25 ianuarie 1991, ratificatå prin Legea 8/1991.

− Conven¡ia pentru protec¡ia stratului de ozon (Viena, 1985).

− Protocolul privind substantele care deterioreazå stratul de ozon

(Montreal, 1987). Tratatele interna¡ionale privind protec¡ia stratului de ozon, la care România este parte, au fost ratificate prin Legea 84/1993.

− Conven¡ia privind conservarea florei ¿i faunei sålbatice ¿i a

habitatelor naturale din Europa (Berna, 1979). România a aderat la aceastå conven¡ie în 1993.

− Conven¡ia privind evaluarea impactului asupra mediului în

context transfrontierå (Espoo, 1991).

− Conven¡ia de la Rio de Janeiro privind diversitatea biologicå.

România a aderat la aceastå conven¡ie la 5 iunie 1992. Conven¡ia a fost ratificatå la 13 iulie 1994.

− Conven¡ia cadru a Na¡iunilor Unite de la Rio de Janeiro asupra

schimbårilor climatice. România a aderat la aceastå conven¡ie la 5 iunie 1992. Conven¡ia a fost ratificatå la 6 mai 1994.

− Conven¡ia de la Washington privind comer¡ul interna¡ional cu

specii sålbatice de faunå ¿i florå pe cale de dispari¡ie. România a aderat la aceastå conven¡ie la 15 iulie 1994.

− Conven¡ia de la Bucure¿ti privind protec¡ia Mårii Negre

împotriva poluårii. Conven¡ia a fost adoptatå la 21 aprilie 1992, fiind ratificatå ulterior, la 16 septembrie 1992, prin Legea 98.

161

A N E X A 4

LISTA ACTIVITÅºILOR CARE SUNT SUPUSE PROCEDURII DE

EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI PENTRU

ELIBERAREA ACORDULUI ªI AUTORIZAºIEI DE MEDIU

(anexå la Legea protec¡iei mediului)

1. TRANSPORTURI

Trafic rutier:

− Autostråzi; − ªosele cu flux intens; − Alte drumuri principale; toate drumurile din ariile protejate; − Parcuri pentru sta¡ioanare (terenuri sau clådiri) pentru mai mult de 300

de ma¿ini; − Linii noi de transport în comun.

Trafic feroviar: − Noi linii de cale feratå; − Alte instala¡ii feroviare (inclusiv dublarea sau extinderea liniilor

existente). Naviga¡ie:

− Instala¡ii portuare pentru navele companiilor publice de naviga¡ie; − Porturi industriale cu instala¡ii fixe de încårcare ¿i descårcare; − Porturi de agrement cu mai mult de 100 de locuri de acostare

(amarare); − Cåi navigabile.

Naviga¡ie aerianå:

− Aeroporturi; − Aerodromuri (cu excep¡ia helioporturilor); − Helioporturi în ariile protejate.

2. ENERGIE

Produc¡ie de energie:

− Instala¡ii destinate producerii de energie nuclearå (centrale nuclearo-electrice), instala¡ii în care are loc o reac¡ie nuclearå autoîntre¡inutå (reactori de cercetare), instala¡ii destinate extrac¡iei ¿i produc¡iei de combustibili nucleari ¿i alte instala¡ii generatoare de radia¡ii ionizante;

− Instala¡ii termice destinate produc¡iei de energie cu putere mai mare de 10 MW;

162

− Centralele hidroelectrice cu putere mai mare de 1 MW; − Instala¡ii geotermice, inclusiv cele care exploateazå cåldura apelor

subterane; − Uzine de gaz, coxerii, instala¡ii de lichefiere a cårbunelui; − Prospectarea, explorarea ¿i exploatarea petrolului, gazului natural sau

a cårbunelui ¿i a altor resurse minerale, inclusiv a celor din mare. Transport ¿i stocare de energie:

− Instala¡ii de transport prin conducte al combustibililor sau carburan¡ilor lichizi sau gazo¿i;

− Liniile aeriene ¿i cablurile de înaltå tensiune îngropate, dimensionate pentru 220 kV sau mai mult;

− Rezervoarele destinate stocårilor de gaz, de combustibili sau de carburan¡i;

− Depozite de cårbune ¿i alte resurse minerale; − Construirea mijloacelor de transport pentru hidrocarburi, substan¡e ¿i

de¿euri periculoase.

3. CONSTRUCºII HIDROTEHNICE

− Lucråri de regularizare a nivelului sau a scurgerii apelor din lacurile

naturale; − Amenajåri hidrotehnice ca: îndiguiri, corec¡ii, instala¡ii pentru re¡inerea

aluviunilor târâte sau pentru protec¡ia contra inunda¡iilor; − Descårcåri de material sedimentar în lacuri; − Exploatarea de pietri¿, nisip, nåmol terapeutic sau alte materiale din

lacuri, cursuri de apå sau din pânzele de apå subteranå (cu excep¡ia extragerilor punctuale motivate de prevenirea inunda¡iilor);

− Lucrårile de captare a apelor subterane ¿i de suprafa¡å; − Lucråri de amenajare a zonei de coastå ¿i de exploatare a resurselor

naturale aferente; − Pu¡uri de alimentare cu apå mai adânci de 50 m.

4. ELIMINAREA DEªEURILOR

− Depozite destinate stocårii temporare sau definitive a de¿eurilor

periculoase ¿i radioactive; − Instala¡ii de prelucrare ¿i tratare a de¿eurilor radioactive; − Cimitire; − Descårcåri ¿i/sau depozitåri de materiale inerte; − Descårcåri controlate bioactive; − Descårcåri controlate pentru de¿euri stabilizate; − Instala¡ii destinate triajului, tratårii, reciclårii sau incinerårii de¿eurilor;

163

− Depozite provizorii pentru de¿euri sub formå lichidå, solidå sau påstoaså (mâloaså);

− Instala¡ii de tratare a apelor uzate.

5. APÅRAREA NAºIONALÅ

− Arsenale, terenuri de tir ¿i exerci¡ii pentru armatå; − Aerodromuri militare; − Alte instala¡ii apar¡inând armatei care sunt asimilabile unuia din tipurile

de instala¡ii men¡ionate în prezenta anexå.

6. SPORT, TURISM, AGREMENT

− Teleferice ¿i teleschiuri pentru (pentru punerea în valoare turisticå a

noilor pârtii de schi sau a noilor zone situate în domeniile de schi deja existente sau pentru legarea între ele a diferitelor pârtii de schi;

− Piste pentru vehicule cu motor destinate manifestårilor sportive; − Tunuri cu zåpadå; − Stadioane care au tribune fixe prevåzute så adåposteascå mai mult de

20000 de spectatori; − Parcuri de distrac¡ie; − Zone verzi.

7. INDUSTRIE

− Uzine de aluminiu; − O¡elårii; − Uzine de metale neferoase; − Instala¡ii destinate pretratårii ¿i topirii metalelor vechi; − Instala¡ii pentru sinteza produ¿ilor chimici, inclusiv a apei grele; − Instala¡ii pentru transformarea produselor chimice; − Depozite destinate stocårii produselor chimice; − Fabrici de explozivi ¿i de muni¡ii; − Abatoare ¿i måcelårii cu o capacitate de produc¡ie mai mare de 5000 t/an; − Fabrici de ciment; − Fabrici de sticlå cu capacitå¡i de produc¡ie mai mari de 20000 t/an; − Fabrici de celulozå ¿i hârtie; − Fabrici destinate extragerii ¿i transformårii lian¡ilor ¿i materialelor care

con¡in lian¡i; − Fabrici care produc panouri de aglomerate; − Instala¡ii pentru prelucrarea lemnului; − Instala¡ii pentru produse textile ¿i de pielårie;

164

− Fabricarea, comercializarea ¿i utilizarea substan¡elor periculoase ¿i pesticidelor;

− Instala¡ii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice ¿i chimice; − Unitå¡i industriale pentru fabricarea produselor alimentare ¿i agrotehnice; − Unitå¡i de ecarisaj.

8. ALTE LUCRÅRI SAU INSTALAºII

− ¥mbunåtå¡iri funciare în general, adicå interven¡ii pe suprafe¡e care sunt

mai mari de 200 ha ¿i/sau acompaniate de måsuri tehnice în scopuri agricole pe suprafe¡e mai mari de 20 ha, ca ¿i proiecte generale de scoatere din circuitul agricol;

− Cariere de pietri¿, nisip ¿i alte exploatåri de extragere a materialelor nefolosite în scopul producerii de energie;

− Construc¡ii ¿i instala¡ii pentru cre¿terea animalelor de fermå cu capacitå¡i mai mari de:

− 100 locuri pentru bovinele de carne; − 500 locuri pentru porcii pentru carne; − 6000 locuri pentru gåini ouåtoare; − 6000 locuri pentru pui pentru carne; − 1500 locuri pentru curcani pentru carne.

− Centre comerciale; − Locuri de transbordare a mårfurilor ¿i centre de distribu¡ie; − Echipamente fixe destinate transmiterii electrice sau radioelectrice de

semnale, imagini sau sunete (numai echipamentele de transmisie) cu o putere mai mare de 500 kW;

− Defri¿åri de vegeta¡ie forestierå din afara fondului forestier; − Amenajåri piscicole; − Importul ¿i exportul plantelor ¿i animalelor din fauna ¿i flora spontanå; − Planurile de urbanism ¿i amenajare a teritoriului.

Lista activitå¡ilor care se supun procedurii de evaluare a impactului pentru ob¡inerea acordului ¿i/sau autoriza¡iei de mediu se va completa de cåtre autoritatea centralå pentru protec¡ia mediului, pentru orice activitate nouå, necunoscutå la data întocmirii listei.

165

A N E X A 5

REGLEMENTÅRI PRIVIND PROTECºIA MEDIULUI ¥N

ROMÂNIA

Legea nr. 137/95 Legea protectiei mediului. Legea nr. 8/74 Legea apelor. Legea nr. 5/89 Legea pentru gospodårirea ra¡ionalå ¿i asigurarea calitå¡ii

apelor. Legea nr.18/91 Legea fondului funciar. Legea nr. 2/87 Legea privind conservarea, protejarea ¿i dezvoltarea

pådurilor, exploatarea lor ra¡ionalå ¿i men¡inerea echilibrului ecologic, completatå cu Legea 41/92 privind måsurile de protec¡ie a fondului forestier.

Legea nr.61/74 Legea cu privire la desfå¿urarea activitå¡ilor din domeniul nuclear in România.

Legea nr. 3/62 Codul silvic. Legea nr. 8/71 Legea privind organizarea, administrarea ¿i folosirea

paji¿tilor. Legea nr.12/74 Piscicultura ¿i pescuitul. Legea nr. 5/82 Protec¡ia plantelor cultivate ¿i a pådurilor ¿i regimul

pesticidelor. Legea nr.11/74 Legea pomiculturii. Legea nr.26/76 Economia vânatului ¿i vânåtoarea. Legea nr. 3/78 Legea privind asigurarea sånåtå¡ii popula¡iei. Legea nr. 8/91 Conven¡ia asupra poluårii transfrontierå pe distan¡e lungi. Legea nr. 5/91 Conven¡ia asupra zonelor umede. Legea nr.58/91 Privatizarea societå¡ilor comerciale. Legea nr.31/90 Legea privind societå¡ile comerciale. Legea nr.35/91 Legea privind regimul investi¡iilor stråine. Legea nr.12/91 Legea impozitårii. Legea nr.15/90 Reorganizarea unitå¡ilor economice de stat ca Regii

Autonome ¿i Societå¡i Comerciale. Legea nr. 4/81 Legea gospodåriei comunale. Legea nr.69/91 Legea administra¡iei publice locale. Legea nr.88/92 Legea pentru modificarea ¿i completarea unor dispozi¡ii din

Codul Penal ¿i din Codul de procedurå penalå, privind nerespectarea dispozii¡iilor referitoare la Importul de de¿euri ¿i reziduuri.

166

Decret 414/79 Privind stabilirea valorilor limitå admisibile ale principalelor substan¡e poluante din apele uzate înainte de evacuarea acestora.

Decret 97/83 Privind unele måsuri pentru intensificarea ac¡iunii de igienizare ¿i curå¡ire a pådurilor.

Decret 466/79 Privind regimul produselor ¿i substan¡elor toxice. Decret 257/82 Privind regimul vegeta¡iei forestiere de pe terenurile situate

în afara fondului forestier ¿i func¡ionarea instala¡iilor de prelucrat lemn.

Decret 686/73 Privind asigurarea calitå¡ii produselor provenite din import. Decret 96/75 Privind asigurarea interven¡iei în caz de accident nuclear. Decret 237/78 Privind sistematizarea, amplasarea, construirea ¿i repararea

liniilor electrice care trec prin påduri ¿i terenuri agricole. Decret 1059/67 Privind protec¡ia sanitarå a surselor, construc¡iilor ¿i

instala¡iilor centrale de alimentare cu apå potabilå ¿i a apelor minerale pentru cura internå.

HG 437/92 Privind regimul de import al de¿eurilor ¿i reziduurilor de orice naturå, precum ¿i a altor mårfuri periculoase pentru sånåtatea popula¡iei ¿i pentru mediul înconjuråtor.

HG 594/91 Privind verificarea îndeplinirii condi¡iilor tehnice de cåtre autovehicule ¿i remorcile acestora care circulå pe drumurile publice .

Ordin 170/90 Privind emiterea acordului de mediu ¿i anexele 1, 2 ¿i 3. Ordin 113/90 Privind documentele care sunt supuse acordului de mediu. Ordin 437/91 Privind autoriza¡ia de mediu. Ordin 619/92 Privind elaborarea studiului de impact ecologic pentru

proiectele cu impact. Ordin 623/79 Privind stabilirea normelor de igienå referitoare la protec¡ia

mediului inconjuråtor în zonele locuite. Ordin 15/91 Privind producerea, comercializarea ¿i utilizarea

pesticidelor pentru agriculturå ¿i silviculturå. Ordin 7/90 Privind constituirea de parcuri na¡ionale. Ordin 120/91 Privind aprobarea instruc¡iunilor pentru aplicarea

prevederilor Legii 18/91 referitoare la påduri ¿i vegeta¡ia forestierå din afara fondului forestier.

Ordin 1294/92 Privind aplicarea Legii 18/91 corelatå cu Ordinul 120/91. Ordin 715/91 Privind emiterea avizului de gospodårire a apelor. Ordin 435/91 Privind emiterea autoriza¡iei de gospodårire a apelor. Ordin 7/88 Privind måsurile de protec¡ie a mediului în agriculturå. Ordin 99/79 Privind normele tehnice pentru stabilirea perimetrelor de

protec¡ie sanitarå a sta¡iunilor balneare ¿i balneoclimaterice.

167

Ordin 462/93 Privind condi¡iile tehnice pentru protec¡ia atmosferei ¿i reglementårile metodologice pentru emisiile de poluan¡i de la surse sta¡ionare.

STAS 12574/87 Condi¡ii de calitate a aerului din zonele protejate. STAS 1342/91 Condi¡ii de calitate a apei potabile. STAS 4706/88 Categorii ¿i condi¡ii tehnice de calitate a apelor de suprafa¡å. STAS 9450/88 Apa pentru irigarea culturilor agricole. STAS 12585/87 Apa din bazine de înot ¿i din zone natural amenajate pentru

înot. STAS 6661/82 Metode de måsurare ¿i limite admisibile pentru zgomotele

emise de vehiculele care circulå pe ¿ine. STAS/10009/88 Limite admisibile ale nivelului de zgomot. Acustica urbanå. STAS/6156/86 Protec¡ia împotriva zgomotului în construc¡ii civile ¿i social

culturale.

168

A N E X A 6

LISTA ELEMENTELOR NECESARE PENTRU ASAMBLAREA ªI

EVALUAREA LEGISLAºIEI PRIVIND MEDIUL ªI

MANAGEMENTUL RESURSELOR NATURALE

PREVEDERI CONSTITUºIONALE

¥n ultimii ani, multe ¡åri au inclus prevederi legate de mediul înconjuråtor în constitu¡iile lor. Aceastå tendin¡å, poate fi legatå de drepturile ¿i obliga¡iile substan¡iale ale cetå¡enilor de a beneficia de ¿i a asigura un mediu curat, sau de probleme de naturå proceduralå, cum ar fi cele apårute într-un sistem federal, cu privire la nivelul guvernamental în jurisdic¡ia cåruia intrå variate probleme, ca pådurile, apele, terenurile, via¡a sålbaticå. Prima întrebare fundamentalå este deci aceea a existen¡ei prevederilor de mediu în Constitu¡ia unei ¡åri.

LEGEA CADRU A MEDIULUI

O a doua problemå fundamentalå este aceea a existen¡ei unei legi cadru a mediului ¿i a resurselor naturale. Dacå ¡ara respectivå posedå o asemenea lege, în titlul legii va exista cuvântul "mediu" sau expresia "resurse naturale" ¿i va acoperi câteva sectoare, cum ar fi problemele legate de controlul poluårii, sau managementul pådurilor, solurilor, parcurilor, etc.

LEGI PRIVIND FOLOSIREA TERENURILOR

− Planificarea generalå a folosirii terenurilor ¿i dezvoltarea

controlului. Legile referitoare la utilizarea terenurilor ¿i la dezvoltarea controlului se numårå printre cele mai importante legi legate de protec¡ia mediului ¿i managementul resurselor naturale în ¡årile în curs de dezvoltare. Aceste legi, includ concepte fundamentale, ca planificarea fizicå ¿i planificarea la nivel na¡ional.

− Tipul de administrare a terenurilor. Legile legate de administarea terenurilor, referitoare la tipul de proprietate sau dreptul de utilizare, pot fi întâlnite în diferite forme, cum sunt: eviden¡a terenurilor, denumirea terenurilor, arendarea ¿i de¡inerea terenurilor ¿i vânzårile de terenuri (în special cele cu destina¡ie agricolå). Aceste legi pot avea implica¡ii asupra mediului pe termen lung, în special cele care privesc utilizarea terenurilor rurale, în situa¡ia în care sunt necesare investi¡ii pentru conservare.

169

− Agricultura. Legisla¡ia generalå privind agricultura poate îngloba multe dintre problemele legate de mediul înconjuråtor. Cele mai importante probleme care pot fi regåsite sunt conservarea solurilor, folosirea terenurilor agricole ¿i condi¡iile de arendare, precum ¿i pesticidele. Alte sfere de interes includ protec¡ia plantelor ¿i a animalelor.

− Managementul zonelor de coastå. ¥n ultimii ani, statele cu deschidere la mare, au început så acorde o aten¡ie tot mai mare gestiunii zonelor de coastå, în special din perspectiva întåririi controlului. ¥n ¡årile care au elaborat principii ¿i cerin¡e pentru dezvoltarea ¿i conservarea resurselor de coastå pot exista legi speciale privind conservarea zonelor de coastå. Problemele acoperite de astfel de legi includ stabilirea zonelor supuse dezvoltårii, zonarea pentru scopuri specifice, måsuri de control al conservårii ¿i poluårii.

LEGI PRIVIND RESURSE NATURALE SPECIFICE

− Conservarea solului. Existå pu¡ine state care au legisla¡ie specificå

destinatå eroziunii solului. Majoritatea ¡årilor trateazå acest subiect în cadrul legilor agricole, forestiere, a apelor, sau a altor resurse.

− Pådurile. Reprezintå o arie bine reprezentatå de lege în multe jurisdic¡ii. Mai mult, legile din domeniul forestier au fost mult îmbunåtå¡ite, gra¡ie asisten¡ei acordate de FAO.

− Managementul resurselor de apå. Acest domeniu este în mod uzual legat de managementul bazinelor hidrografice, incluzând managementul ¿i protec¡ia surselor ¿i cursurilor de apå ¿i a lacurilor. Dacå într-un stat nu existå o lege cadru a apelor care så acopere problemele legate de managementul resursei de apå ¿i controlul poluårii acesteia, legisla¡ia aferentå acestor probleme poate fi dispersatå în cadrul altor legi privind pådurile, autoritå¡ile bazinelor cursurilor de apå, agricultura, sånåtatea, planificarea folosirii terenurilor, cårora trebuie så li se acorde o aten¡ie deosebitå dacå ¡ara are probleme cauzate de resursele de apå. Acest sector poate avea numeroase legi auxiliare, legate de anumite utilizåri ale apei sau de probleme regionale.

− Amenajåriile piscicole ¿i zonele portuare. Legisla¡ia din acest domeniu poate include drepturile privind pescuitul, a tipului de echipamente ¿i dispozitive utilizate, ca ¿i poluarea marinå ¿i conservarea zonelor de reproducere, a celor amenin¡ate sau fragile. De asemenea, poate exista o legisla¡ie specificå legatå de manipularea, procesarea ¿i ditribu¡ia pe¿telui. ¥n mod uzual, aceastå legisla¡ie este separatå de cea privind via¡a sålbaticå.

− Via¡a sålbaticå ¿i habitatul vie¡ii sålbatice (parcuri, rezerva¡ii). ¥n mod istoric, legisla¡ia în acest domeniu fåcea parte din legea silviculturii, cu excep¡ia cazului în care ¡ara dispunea de vaste resurse, caz în care existau legi speciale pentru conservarea vie¡ii sålbatice (axatå în special pe faunå ¿i nu pe

170

florå) ¿i pentru conservarea parcurilor ¿i a rezerva¡iilor. ¥n ultimele douå decade, în special datoritå ajutorului acordat de FAO ¿i mai recent de Secretariatul pentru Conven¡ia Interna¡ionalå de Control a Comer¡ului cu Specii Amenin¡ate (CITES), multe ¡åri au efectuat reforme legale în acest sector ¿i ¿i-au modernizat legile ¿i reglementårile privind via¡a sålbaticå. Legisla¡ia din domeniul vie¡ii sålbatice se poate regåsi combinatå sau dispersatå în diferite legi, referitoare la posesia domesticå ¿i comer¡ sau comer¡ul interna¡ional.

CONTROLUL POLUÅRII

− Legi generale. Existå pu¡ine ¡åri care ¿i-au consolidat câteva legi legate

de poluare într-o lege a mediului. Un exemplu relevant înså îl constituie recenta directivå a Uniunii Europene privind integrarea controlului poluårii. Totu¿i, cea mai întâlnitå situa¡ie este cea în care o ¡arå are un spectru de legi ¿i reglementåri care trateazå diferite aspecte ale problemelor de poluare, cum ar fi legea minelor, legea apelor, codul traficului sau codul sånåtå¡ii.

− Codul sånåtå¡ii. Codul sånåtå¡ii reprezintå în multe ¡åri principalul instrument pentru reglementarea fenomenelor de poluare care afecteazå sånåtatea umanå.

− Pesticidele. La începutul anilor 1970, beneficiind de asisten¡a FAO, în multe ¡åri au fost promulgate legi speciale de control al pesticidelor. Acestea acoperå aspecte legate de toate tipurile de utilizåri ale chimicalelor în agriculturå, înregistrarea, etichetarea, stocarea, transportul, ambalarea, vânzarea ¿i evacuarea. Modelul legislativ propus de FAO în baza cåruia au fost elaborate majoritatea legisla¡iilor na¡ionale, se bazeazå pe reglementårile privind întocmirea listelor de pesticide ¿i a controlului utilizårii.

− Industria. Codurile industriale recente pot con¡ine prevederi privind mediul. Legile mai vechi con¡in în general doar cerin¡a ca ramurile industriale så func¡ioneze utilizând practici adecvate. ¥n multe ¡åri se impune revizuirea legilor speciale privind exploatarea minelor ¿i a exploatårilor petroliere, precum ¿i a prevederilor legale legate de medicina muncii.

− Poluarea aerului. ºårile care prezintå probleme majore de poluare a aerului, în special în zonele urbane, dispun de legi care controleazå activitå¡ile care constituie principalii factori poluatori ai aerului. De asemenea, prevederi legate de controlul poluårii aerului se regåsesc ¿i în coduri ale traficului, coduri de sånåtate, sau coduri industriale.

− Zgomotul. Anumite ¡åri dispun de prevederi legale privind controlul poluårii sonore în special pentru ora¿e ¿i sunt fundamentate pe necesitatea de a proteja sånåtatea ¿i bunåstarea umanå. De obicei, aceste prevederi se regåsesc în coduri de sånåtate.

171

− Obliga¡ii impuse de legisla¡ia interna¡ionalå. Utilitatea de¡inerii informa¡iilor referitoare la tratatele interna¡ionale pe probleme de mediu la care un stat este parte, constå în aceea cå respectivele tratate impun obliga¡ii referitoare la ac¡iunile specifice ale guvernului. De obicei, Ministerul Afacerilor Externe de¡ine o listå a tuturor tratatelor la care o ¡arå este parte. Problema principalå constå în felul în care statele au inclus prevederile acestor tratate în propriile legi.

− Cadrul institu¡ional. Prima problemå importantå este legatå de existen¡a sau nu a unei autoritå¡i centrale de mediu. Actualmente, exisitå diferite unitå¡i institu¡ionalizate care se ocupå de reglementårile din domeniul mediului ¿i, de multe ori, responsabilitå¡ile variate sunt dispersate în cadrul sistemului administra¡iei publice, chiar atunci când existå un Minister al Mediului distinct. Din acest motiv, este necesarå ob¡inerea de informa¡ii referitoare la responsabilitå¡ile ¿i capacitå¡ile oricårei unitå¡i centrale de mediu, ca ¿i asupra oricårei unitå¡i specializate din cadrul ministerelor cheie însårcinate cu implementarea legilor sectoriale, (cum sunt Ministerele Agriculturii, Sånåtå¡ii, Lucrårilor publice, Finan¡elor sau în diverse departamete din sectorul iriga¡iilor, electricitå¡ii, minelor, petrolului sau silviculturii).

172

A N E X A 7

PRINCIPIILE GENERALE ALE STRATEGIEI PROTECºEIEI

MEDIULUI ¥N ROMÂNIA

− Conservarea condi¡iilor de sånåtate a oamenilor. ¥ntreaga activitate economico-socialå, trebuie så fie subordonatå acestui principiu. El se poate realiza prin:

− îmbunåtå¡irea condi¡iilor de via¡å actuale, prin corectarea impactului negativ produs de anumite activitå¡i în unele zone ale ¡årii;

− interven¡ii la sursele de poluare, în special în zonele intens poluate; − måsuri de prevenire a poluårii prin introducerea ¿i utilizarea de

tehnologii curate în toate activitå¡ile.

− Dezvoltarea durabilå.

− Evitarea poluårii prin måsuri preventive. Acest principiu presupune

introducerea tehnologiilor nepoluante.

− Conservarea biodiversitå¡ii. Principiul presupune:

− eliminarea poluan¡ilor; − men¡inerea capacitå¡ii de func¡ionare a ecosistemelor (a stabilitå¡ii ¿i

rezilien¡ei acestora, a productivitå¡ii ¿i adaptabilitå¡ii lor).

− Conservarea mo¿tenirii valorilor culturale ¿i istorice

− Poluatorul plåte¿te. Principiul este aplicat în România, cu douå

tipuri de corec¡ii:

− corec¡ia în perioada de tranzi¡ie, când plata pagubelor produse prin poluare ar conduce la desfiin¡area unor agen¡i economici de stat, ceea ce ar avea importante consecin¡e sociale ¿i economice;

− corec¡ia de inadmisibilitate, când consecin¡ele poluårii sunt prea grave pentru a putea fi remediate prin plå¡i (de exemplu, atunci când conduc la pierderea de vie¡i omene¿ti).

− Stimularea activitå¡ii de redresare a mediului. Administra¡ia

centralå sau localå stimuleazå ¿i încurajeazå orice activitate a agen¡ilor

economici care are ca efect redresarea calitå¡ii factorilor de mediu, prin:

− subven¡ii; − credite cu dobândå micå;

173

− garan¡ii pentru împrumuturi; − publicitate.

Se prevede ca aceste stimulente så fie amplificate pe måsura dezvoltårii sectorului privat.

174

A N E X A 8

PRINCIPALELE ACºIUNI ALE PROGRAMULUI NAºIONAL DE

ACºIUNE PENTRU PROTECºIA MEDIULUI ¥N ROMÂNIA

− Dezvoltarea ¿i întårirea capacitå¡ii institu¡ionale, în concordan¡å cu cerin¡ele activitå¡ii de protec¡ie a mediului.

− Completarea ¿i dezvoltarea legisla¡iei na¡ionale, în conformitate cu principiile dreptului mediului.

− Reducerea efectului de serå.

− Realizarea måsurilor necesare pentru protec¡ia stratului de ozon.

− Apårarea împotriva calamitå¡ilor naturale ¿i împotriva accidentelor.

− Reducerea poluårii transfrontierå.

− Conservarea diversitå¡ii biologice.

− Promovarea instrumentelor economiei de pia¡å care så aibå în vedere problematica protec¡iei mediului.

− Facilitarea ob¡inerii de surse financiare necesare desfå¿urårii unor activitå¡i de protec¡ie a mediului.

− Realizarea de tehnologii ¿i instala¡ii pentru depoluare. − Combaterea poluårii provenite din surse mobile.

− Gospodårirea substan¡elor toxice ¿i a de¿eurilor periculoase.

− Revizuirea ¿i elaborarea de noi standarde de calitate a factorilor de mediu

¿i armonizarea acestora cu cele ale Uniunii Europene. − Aplicarea programelor na¡ionale ¿i regionale de mediu cu asisten¡å

interna¡ionalå.

− Dezvoltarea sistemului de monitoring integrat la nivel na¡ional.

175

− Amenajarea teritoriului din centrele populate ¿i îmbunåtå¡irea condi¡iilor

de via¡å.

− Dezvoltarea cercetårii ¿tiin¡ifice.

− ¥mbunåtå¡irea capacitå¡ii manageriale de pregåtire ¿i educa¡ie.

− Realizarea programului de investi¡ii în domeniul protec¡iei mediului.

176

A N E X A 9

STUDII DE CAZ

CONTAMINAREA CU METALE ¥N STATUL A

Problemele poluårii industriale întâlnite în vecinåtatea ORAªULUI 1 din STATUL A sunt tipice pentru descrierea severitå¡ii fenomenelor de poluare industrialå care se produc în zonele industrializate ale Europei Centrale ¿i de Est. Majoritatea întreprinderilor poluatoare sunt concentrate în regiunile aflate în vecinåtatea ORAªULUI 1. Cea mai mare parte a acestor întreprinderi utilizeazå tehnologii învechite. ¥n aceastå regiune se gåsesc aproape toate minereurile de zinc ¿i de plumb exploatate ¿i prelucrate în STATUL 1. Un procent de 98 % din produc¡ia de cårbune superior, 52% din produc¡ia de o¡el, 31 % din produc¡ia de fontå ¿i 32 % din cårbunele utilizat pentru produc¡ia de energie electricå. Toate aceste activitå¡i se desfå¿oarå într-o zonå care acoperå 2.1 % din suprafa¡a STATULUI A. ¥n consecin¡å, standardele na¡ionale sunt depå¿ite în vecinåtatea ORAªULUI 1 la peste 20 de substan¡e poluante din cele 54 înregistrate de Ministerul Mediului din STATUL A; mai mult, aspectul cel mai îngrijoråtor este acela cå, mul¡i dintre ace¿ti poluan¡i au concentra¡ii medii anuale care depå¿esc cu 500-2000 % valorile cuprinse în standardele na¡ionale. Poluan¡ii aerului ¿i apei din vecinåtatea ORAªULUI 1 con¡in o mare gamå de substan¡e periculoase, inclusiv compu¿i carcinogenici, cianuri, fenoli ¿i metale grele. Agen¡ia de Protec¡ie a Mediului din ORAªUL 1 a efectuat måsuråtori recente, care au vizat expunerea popula¡iei locale (10 % din popula¡ia STATULUI A tråie¿te în aceastå regiune) la douå metale toxice, plumb ¿i cadmiu, ca urmare a consumului de legume cultivate pe solurile din regiune, contaminate cu metale. Se ¿tie cå, plumbul afecteazå sistemul circulator ¿i produce tulburåri neurologice. Principala surså a emisiilor de plumb este metalurgia neferoaså, în special cuptoarele în care se realizeazå topirea zincului ¿i a plumbului. Alte surse care sunt de asemenea importante sunt: întrepriderile siderurgice ¿i automobilele. Cadmiul produce afec¡iuni ale plåmânilor, sângelui, ficatului ¿i rinichilor. Principala surså a emisiilor de cadmiu o constituie fabricile de prelucrare a zincului (minereul de zinc con¡ine urme de cadmiu). Nu este deci surprinzåtor faptul cå cea mai mare concentra¡ie de cadmiu se gåse¿te în vecinåtatea unor astfel de fabrici aflate în regiunile din apropierea ORAªULUI 1.

177

Pentru a estima cantitatea medie såptåmânalå de plumb ¿i cadmiu preluatå în organism de cåtre popula¡ia localå în urma consumului de zarzavaturi, s-a efectuat un studiu care a acoperit 431 loturi cultivate cu zarzavaturi în regiunea ORAªULUI 1. Testele au fost realizate în baza unui proces de e¿antionare aleatoriu, efectuat pentru cele mai consumate zarzavaturi din fiecare lot, respectiv morcovi, påtrunjel, ¡elinå, sfeclå ro¿ie ¿i cartofi. De pe fiecare lot selectat au fost culese 30-50 de mostre de zarzavaturi. Aceste e¿antioane au fost spålate normal, în acela¿i fel în care se efectueazå spålarea lor în gospodårii, uscate, pisate ¿i mineralizate, dupå care s-au efectuat måsuråtori pentru determinarea con¡inutului de metal al fiecårui zarzavat. Rezultatele e¿antionårii aratå cå frunzele zarzavaturilor sunt, a¿a cum era de a¿teptat, mai expuse contaminårii cu metale decât rådåcinile. Astfel, cele mai mari concentra¡ii au fost identificate în frunzele de ¡elinå ¿i påtrunjel, urmate de rådåcinile de ¡elinå, morcovi, sfeclå ro¿ie, påtrunjel ¿i cartofi. Studiul a estimat de asemenea consumul mediu såptåmânal al zarzavaturilor selectate ¿i al introducerii în organism a plumbului ¿i cadmiului din consumul de zarzavaturi, în baza unui sondaj efectuat pe 205 gospodårii din regiunea ORAªULUI 1. Estimårile cantitå¡ilor de metale preluate saptåmânal, ca urmare a consumului de zarzavaturi sunt prezentate în tabelul de mai jos,

Zona

Metalul

Cantitatea

såptåmânalå de metale

preluate

1 Plumb Cadmiu

2.80 0.71

2 Plumb Cadmiu

3.30 0.81

3 Plumb Cadmiu

3.50 0.99

Conform recomandårilor FAO (Food and Agriculture Organization of The United Nations) ¿i WHO (World Health Organization) pentru valorile limitå ale concentra¡iilor maxime de 3 mg/såptåmânå pentru plumb ¿i 0.4-0.5 mg/såptåmânå pentru cadmiu, se observå cå valorile preluate såptåmânal de popula¡ia localå depå¿esc valorile dorite, cu excep¡ia regiunii A pentru cazul plumbului. Preluårile de cadmiu sunt aproape duble fa¡å de valorile limitå stabilite în toate zonele. Estimårile valorilor de metale preluate se bazeazå pe måsuråtorile concentra¡iei de metale într-un mic numår de zarzavaturi cultivate în acea regiune ¿i nu iau în considerare consumul local al altor zarzavaturi ¿i fructe care ar putea fi expuse la contaminarea cu metale, ca ¿i preluårile din alte surse, cum ar fi inhalarea poluan¡ilor atmosferici ¿i consumul de produse animaliere contaminate.

178

Rezultatele sunt incomparabil mai ¿ocante decât cele ob¡inute în ¡åri din Europa Occidentalå, unde studiile efectuate au aråtat cå în urma consumului de zarzavaturi, fructe ¿i produse din porumb, preluårile de plumb se încadreazå între 0.5-1.5 mg/såptåmânå, iar cele de cadmiu între 0.11-0.34 mg/såptåmânå. ¥n consecin¡å, valorile estimårilor pentru preluårile de plumb ¿i cadmiu în regiunea din jurul ORAªULUI 1 sunt de câteva ori mai mari decât valorile corespunzåtoare din statele occidentale. Studiul a eviden¡iat faptul cå spålarea atentå a zarzavaturilor cu apå de la robinet a redus con¡unutul lor de plumb cu 20 %, dar a avut un efect redus asupra con¡inutului de cadmiu. Decojirea rådåcinoaselor a eliminat de asemenea o parte a metalelor: 20 % din plumb ¿i 20-30 % din cadmiu. Peste 90 % din plumbul ¿i cadmiul con¡inut în cartofi este eliminat sub formå de de¿euri atunci când cartofii sunt supu¿i fermenta¡iei alcoolice. Aceste de¿euri contaminate sunt de multe ori utilizate ca furaje în regiunea ORAªULUI 1. Datoritå marii cantitå¡i de cartofi consuma¡i în STATUL A ca hranå de bazå (consumul saptåmânal pe cap de locuitor este cuprins între 2-5 kg, aproape dublu fa¡å de consumul în alte state), Agen¡ia de Protec¡ie a Mediului a fåcut investiga¡ii asupra concentra¡iilor de plumb ¿i cadmiu pe e¿antioane de cartofi din 13 regiuni ale SATULUI A. Patru dintre aceste regiuni sunt puternic industrializate, în timp ce celelalte nouå sunt mai pu¡in industrializate. A¿a cum era de a¿teptat toate zonele din regiunea ORAªULUI 1, ca ¿i întreaga regiune prezintå o concentra¡ie de plumb ¿i cadmiu mai mare decât în celelalte regiuni. Practic, în majoritatea zonelor din regiunea ORAªULUI 1 sunt depå¿ite limitele maxime de toleran¡å stabilite de Ministerul Mediului din STATUL A pentru concentra¡iile de plumb (0.4 mg/kg) ¿i cadmiu (0.6 mg/kg) din cartofi. ¥n celelalte regiuni ale statului concentra¡iile de plumb ¿i cadmiu din cartofi sunt mult mai reduse, cu câteva excep¡ii. ¥ntrebåri:

1. Ce activitå¡i poartå responsabilitatea pentru emisiile de plumb din regiunea ORAªULUI 1? Dar pentru emisiile de cadmiu?

2. Sondajul efectuat furnizeazå estimåri apropiate ale nivelulului real al plumbului ¿i cadmiului consumat? De ce da sau de ce nu?

3. Crede¡i cå popula¡ia STATULUI A î¿i poate reduce semnificativ consumul de plumb ¿i cadmiu dacå î¿i spalå zarzavaturile? De ce da sau de ce nu?

4. Pute¡i sugera alte modalitå¡i prin care oamenii pot contribui la reducerea con¡inutului de plumb ¿i cadmiu din zarzavaturi?

5. Care crede¡i cå ar fi efectul închiderii unei pår¡i a fabricilor metalurgice ¿i siderurgice din regiune asupra cantitå¡ilor de plumb ¿i cadmiu preluate în organismul oamenilor? Dar efectele sociale? Ce solu¡ie propune¡i?

179

ORGANIZAºIILE FINANCIARE ªI MEDIUL ¥NCONJURÅTOR Un bancher francez, cu o vastå experien¡å, a fost întrebat despre felul în care trateazå banca sa problemele de mediu ¿i felul în care se efectueazå calculele contabile în domeniul mediului. El a dat urmåtorul råspuns practic: Mediul înconjuråtor reprezintå o problemå foarte serioaså, dar nu este o problemå pentru bancå! Este o problemå a Guvernului ¿i a industriei. ¥n Fran¡a avem legi foarte stricte referitoare la impactul asupra mediului, dar nu existå cerin¡e legale referitoare la contabilitatea din domeniul mediului. Astfel, atunci când ne ajutåm clien¡ii så finan¡eze dezvoltårile industriale majore, ei trebuie så ob¡inå acordul de mediu de la Guvern. Din acest motiv, banca nu are nici un risc financiar ! ¥n orice caz înså, nu dispunem nici de timpul ¿i nici de personalul necesar pentru a ne ocupa de astfel de probleme de naturå tehnicå ¿i ¿tiin¡ificå. ¥ntrebåri:

1. Ce ipoteze ¿i ce valori considera¡i cå stau la baza acestui råspuns? 2. Sunte¡i de acord cu bancherul? De ce? 3. Cum ar putea så devinå pertinente problemele de mediu pentru activitå¡ile

bancare ¿i organiza¡iile financiare?

TAXE PENTRU POLUAREA AERULUI

¥n contextul actualului interes manifestat în legåturå cu stimulentele economice, Parlamentul propune instituirea unei taxe pentru substan¡ele obi¿nite care polueazå aerul. ¥ntrebåri:

1. Care crede¡i cå ar fi reac¡ia autoritå¡ii centrale de mediu ¿i a agen¡ilor economici?

2. Care este pozi¡ia dumneavostrå fa¡å de aceastå propunere?

APLICAREA LEGII

Cazul unor agen¡i economici cu capital privat. Directorul unei agen¡ii

de protec¡ie a mediului, a primit reclama¡ii de la o comunitate în care 90 de vopsitorii particulare, de capacitate micå, genereazå nivele sporite de poluare a apei. Ca urmare, directorul s-a adresat respectivelor unitå¡i de la care a primit urmåtorul råspuns: Vopsitoriile nu-¿i pot permite så instaleze echipamente de control al poluårii ¿i, oricum, nu dispun de spa¡iile necesare instalårii unor astfel de echipamente.

180

¥ntrebare: − Ce sugestie a¡i face dumneavostrå directorului agen¡iei, cu privire la ac¡iunea pe care ar trebui så o întreprindå în aceastå situa¡ie? Motiva¡i.

Cazul unor agen¡i economici cu capital de stat. Datoritå unei campanii publicitare interna¡ionale ostile, Guvernul¡årii X a decis så aplice reglementårile legale existente, referitoare la evacuarea de¿eurilor periculoase în port. Zona portuarå fusese supuså unei poluåri severe timp de 20 de ani, datoritå evacuårilor provenite de la fabricile de chimicale aflate în proprietatea statului. Ca urmare a deciziei guvernului, unitå¡ile vizate au protestat vehement, specificând faptul cå, dacå reglementårile legale vor fi aplicate va fi necesarå închiderea unitå¡ilor, concucând astfel la oprirea produc¡iei ¿i la pierderea a mii de locuri de muncå pentru popula¡ia ora¿ului. ¥ntrebare:

− Care considera¡i cå ar trebui så fie ac¡iunile întreprinså de guvern? Motiva¡i.

181

BIBLIOGRAFIE

1. *** Action 21, Declaration de Rio sur l’environnement et le

developpment, Declaration de principes relatifs aux forêts, Conference des Nations Unies sur l’environnement et le developpment, Nations Unies, New York, 1993.

2. *** Constitu¡ia României.

3. Mircea Du¡u, Dreptul mediului, Editura Gania, 1993.

4. *** Environment and Development, UNESCO, 1993.

5. *** Environmental policy and regulation, The International Law Institute, Washington DC, 1993.

6. Howe C., W., Natural resources economics. Issues, analysis and policy, John Wiley and Sons, 1980.

7. *** Metode practice de implementare a legilor de protec¡ie a mediului, Environmental Law Institute Washington DC, 1993.

8. *** Legea protec¡iei mediului, Bucure¿iti, 1996.

9. Daniela Marinescu, Dreptul mediului înconjuråtor, Editura ªansa, 1993.

10. *** Our common future. Report of the World Commission on Environment and Development, Oxford University Press, Oxford, 1987

11. *** Pollution control and conservation, Budapest, 1985.

12. D. Prieur, Droit de l’environnment, Editura Dalloz, 1984.

13. *** Romania-Environment Strategy Paper, document elaborat de Banca Mondialå, 1992.

14.

***

Strategia protec¡ei mediului, Ministerul Apelor, Pådurilor ¿i Potec¡iei Mediului, 1994.

182

15. Jean Simos, Evaluer l’impact sur l’environnement, 1990.

16. *** Strategic Environmental Issues in Central and Eastern Europe, The Regional Environmental Centre for Central and Eastern Europe, Budapest, 1994.

17. *** The Need for Ecologically Sustainable Development, UNIDO 1994.

18. *** Workbook On Putting An Environmental Plan Into Action, The Regional Environmental Centre for Central and Eastern Europe, Budapest, 1991.

183

NOºIUNI DE DREPTUL MEDIULUI ¥NCONJURÅTORdigilib.utcb.ro/repository/ccn/pdf/manoliunotiuni.pdf ·...

Documents

Transcript of NOºIUNI DE DREPTUL MEDIULUI ¥NCONJURÅTORdigilib.utcb.ro/repository/ccn/pdf/manoliunotiuni.pdf ·...