MIRCEAELIAI}E

/VoW

fuIihra

TIM--T

Deschise cdt putu de incet uqa qi aprinse lumina. Odaia eracald5'; mirosea a praf. Obloanele ferestrelor erau lisate. Alituride pat se aJla o masi mare de lemn incircati cu cir1i, aproapetoate noi, unele cu foile inci netiiate. De celilalt perete era re-zemati, o biblioteci Eubredi, filcuti, parci de un amator, plini gi

ea cu cir1i.- Ce 1i-ar place si ajungi? auzi glasul femeii din camera veci-

ni. Ji-ar place si ajungi deputat?...,,E cu Arethia", iqi spuse, qi se indreptd, in virful picioarelor,

citre pat. De cAnd se mutase alituri Spiridon Vidastra, pitrun-dea cu emo{ie in camera lui de hotel. Aproape in fiecare seari,Vidastra aveaizite. Pereqii erau de paiantl gi conversa,tiile se au-.:zeau in intregime. ln cdteva sdpt-imAni aJlase foarte mulle lu-cruri despre Vidastra. Aflase ci-gi trecuse de curind doctoratulin drept, cd era directorul unui ziar, Avintul studenfesc, pe carei-l subvenqiona Prefectura poli,iei, ci tovarigul lui Ei administra-torul ziar"ului, un oarecare Voinea, fugise la IaEi cu intreaga sub-venfie a numirului urmitor: 50 000 de lei. Aflase mai de demultde domniqoara Arethia, ii zirise de cdteva ori pe amindoi. Spiri-don Vidastra era un tdnir mirunfel, cu monoclu negru, cu pi-rrrl lepos Ei mersul arogant, de om sigur de sine; era intocmai aga

cum gi-l inchipuise $tefan ascultdndu-I. Arethia pirea firi virsti:era uscl9ivi, avea pirul spilicit, pomelii obrajilor accentuatfardagi gi buzele subfri. Cdnd zimbea, inchidea din cochetirieochii. $i de cite ori o intfllnise $tefan pe scari, o surprinsesetrigindu-Ei bluza in jos, ca sd. i se poati contura pieptul uscat.

- Eu?! rdspunse Vidastra ridicAnd glasul. Deputat poateajunge oricine. $i unul ca Voinea poate ajunge deputat...

- Atunci, ministru?! ficu Arethia.- Poate, rispunse Spiridon dupi o scurti Eoviiali. Dar ce in-

seamni si fii ministru?! Astizi esti si mdine nu mai egti. Pe urmi

treci in opozigie si cine gtie cind ifl mai vine r5.ndul... Da, e binesi fii ministru, adiugi. Poate ci am si fiu... Dar, oricum, ce con-It:azi. sd fii ministru, cind sunt atetea alte lucruri?!...

- Ce fel de lucruri?!- Lucruri mari! exclami Spiridon cu o stranie exaltare in

glas. Lucruri pe care nu le poite face oricine. De pildd, si des-r'operi Polul Nord! Si nu fi fost inc5" descoperit qi eu si fi plecatirrtr-o expedigie, singur, gi dupi ani de lupti si-l fi descoperit!...Asta da! Ar fi vorbit toate ziarele de mine, m-ar fi invitat tofi regiilir <:urtile lor, aq fi devenit membru al academiilor din lumea in-trr:agi!... $i cite altele!

,,Il doboari pirerile de riu", inlelese $tefan, ascultind td.ce-rta prelungi de alituri. Ca qi atunci, in seara aceea, cdnd poves-tisc marea lui infringere din liceu: cum, in timp ce canta SonataI'alcticd pe scena Teatrului Nafional, la serbarea de sf6.rsit de an;r liccului, cortina s-a lisat pe nea$teptate, pentru ci durase prearrrrrlt conferinga profesorului de istorie si trebuia redus progra-rnrrl cu ojumitate de ori. ,,Dar de ce si mi reduci tocmai perrrine?! strigase Vidastra. De ce tocmai pe mine, care eram pre-rrrietnt qi eram o personalitate?!... Voisem si le fac o surprizi. Nustiu nimeni ci m-am apucat de pian. Nu Etia decit doamna Zissu,circi exersam la ea trei, patru ceasuripe zi, qi-i pliteam cincispre-zt:<:e lei ora. Dar erau toqi invidioqi pe mine. Nu le convenea ciirrvitasem gi asta: si cint la pian. Eram cel mai bun la compoziqiisi la latini, gi acum invS.tasem si cint gi la pian!..."

In seara aceea, $tefan inc5. nu qtia ci Vidastra avea un ochi<lt: sticli Ei ci-i lipseau doui degete de la mina dreapti. Doar cd-t<:vir zile in urmi pomenise de accident: il impuqcase din grefea-li bliatul unui colonel, jucindu-se cu o puqci de vinitoare.(lrlonelul ii diduse atunci o mare sumi de bani. Inci de cindst: afla in spital, Vidastra hotirdse cum se va rdzbwna: se va apu-< a s:i invefe la pian, ca si arate celorlalqi cit de pulin ii pasi de,.rrr:cident". Pentru un om ca el, nu existau obstacole. $i atunci,tot ciutdnd un pian pe care si-l poati inchiria cu ora, o intilnisept: doamna Zissu.".

- Bine, dar ce pogi face tu de aici?! intrebi 6rziu Arethia.- Cum, ce pot face?! Daci un om wea ceva cu adevirat, dacd,

vr'oir cu toati voinla lui, izbuteqte. $i nu e nevoie s5. rimdi in Ro-rrrinia. Ce conteazl. Romdnia?! E o tari mici. Dar ia inchipuieq-

te-1i, si fii in America;i si faci ceva mare! Ceva care n-a mai ficutnimeni, ceva care numai tu poti face! Ia inchipuiegte-1i, si des-

coperi ceva ca radium, ceva de o mie de ori mai importa\t caradium!... A,.g deveni cel mai celebru om din lume, qi cel mai pu-ternic, qi cel mai bogat in acelaqi timp. Ce-ar mai conta un Edi-son pe lingi mine?! Ar tremura toli de numele meu! Aq putea sifac ce \,Teau cu toati lumea; si schimb chiar regii, daci ag wea.

- ... Picat ci s-a descoperit, qopti Arethia dupi o pauzl. Radiumr,reau si spun; picat ci s-a descoperit, repeti cu oarecare cur{.

- Ce-are a face?! exclami Spiridon. Cdte alte lucruri nu se

mai pot descoperi! $i in afarl de astea, cite lucruri mari nu se

mai pot face?! Dar nu a;a, o invenlie oarecare, cum fac alqii. Ce-va extraordinar, ceva unic, de care si vorbeasci toati lumea. Sidescoperi, bunioari, un nou continent sau altceva! Uite, deexemplu, si descoperi o substanli prin care tot ce atingi si se

transforme in aur!...- Nu se poate! Asta e povestea regelui iluia care... $tii ce

r,reau si spun..., dar nu se poate.

- De ce si nu se poati?! se aprinse mai aprig Spiridon. Chi-mia poate face orice. E o chestiune de atomi. Si schimbi doarnumirul atomilor $i intr-o zi are s-o descopere cineva. cum s-au

mai descoperit atitea altele... Dar ce mi intereseazd pe mine,daci o descoperi altcineva?! Frumos ar fi fost s-o descopir eul...O substanfl, care transformi in aur tot ce atinge. Bun5oari,ating acum scaunul ista qi se transformi in aur! Ifi dai seama ce-arinsemna asta?! Ag deveni stipinul lumii! A": putea cumpira ori-ce, toate palatele, toate muzeele. Ag cumpira Lulr-ul;i l-ag adu-ce la mine acasi! Si cite alte lucruri n-aq putea face! Ar tremuratofi de mine! Aq trece pe stradi qi, daci mi s-ar pirea ci cinevanu mi saluti destul de respectuos, aE chema un sergent s,i i-aq daordin sil aresteze imediat! Ce-ar putea si-mi facl? Daci aq vrea,a$ putea chiar sil omor! Dar n-aE omori pe nimeni. Ili spun astanumai aEa, ca si vezi ce putere aE avea qi cum le-ar fi frici tuturorde mine. Ar s,ti ei, atunci, cum si se poarte cu mine. Ar Eti cinee Spiridon Vidastra. .Ar fi destul si pronunfe cineva numelemeu, ca toti si intoarci capetele. Clnd ag intra undeva, intr-unlocal, vreau si spun, s-ar scula togi in picioare... $i cite altele...

Ticerea se lisi din nou, pe neaEteptate. Doar un fluture denoapte se trezi dintr-o dati qi incepu si se roteasci orbeEte in

jrrrul becului. Tot ciutdnd un pian pe care siJ poati inchiria cu()ra, o intilnise pe doamna Zissu. Vidastra ar fi al'ut, pe atunci,l5-16 ani; poate doamna Zissu a fost prima lui dragoste. Vorbeanlcreu de ea, dar nu o descrisese niciodati, nu ficuse nici o alu-zic la v6.rsta ei, nu spusese nici micar dzcil era fmmoasi.

Isi dlduse seama ci se bate la uEa lui, dar nu rispunse. ,,E ogrcqeali, iqi spuse; s-o fi stricat lumina pe coridor qi a gre;it cine-vir numirul camerei,"

-Parcl,bate cineva, c: auzi pe Arethia.- Nu e pentru noi, spuse Vidastra. E alituri...Ciocdnirile se auziri din nou, mai puternice.- Intri! strigi $tefan.Era portarul. Rimase in prag, politicos, aproape absent, ne-

pr ivind niciieri, ii intinse o pereche de minuqi.- Le-a adus qoferul adineauri. Spunea ci sunt ale domniEoa-

lt'i cu care agi fost dumneavoastri si ci s-a intors de la statuiali-irtianu ca sl le aduci. I-am dat o suti de lei...

$tefan lui mlnuEile gi le privi lung, concentrat, incrrntdndu-se.

- De ce nu deschideqi fereastra? vorbi din nou portar-Lrl. O sd

vi imbolnlviqi. E foarte cald la dumneavoastri...

- Care domniqoari? intrebi $tefan.l)ar in acea clipi iqi aduse deodati aminte gi se lumini.- Ah, da, $tilr, spuse. A,qteapti...Ciuti in portmoneu si ii intinse o bancnoti.- Poate imi mai dagi ;i o carte si citesc, spuse portarul dupl

r <' mullumi, impiturind cu griji bancnota.Stefan se indrepti spre biblioteca de perete Eili zvirli ochii

lrr intimplare peste rafturi.- Dar micar e sigur ci sunt minuEile ei? intrebi el deodati.- Spunea ci s-a intors de la statuia Britianu ca si le aduci.

Sllrnea ci sunt ale domniqoarei cu care a1.i fost dumneavoas-rri... Aq wea un roman frumos, adiugi cu un glas mai coborit,zrlrnbind.

I)upi ce pleci portarul, flnind cartev sub bra!, cu o infinitigr ijzi, aproape cu spaimi, $tefan ri"mase o clipi in mijlocul odiii,:rsr:ultind. Nu se mai awzeaw glasurile in camera vecini. Se apro-

lrit' de fereastri qi o deschise larg. Il intAmpini un miros de gridi-rri proaspit stropiti. ,,Tot mai am timp, iqi spuse rezemindu-setl<' Itreastri. Nu e inci miezul nop,tii..."

... Fata ridicase din umeri qi zdmbise. In lumina serii, obrazulei pirea qi mai pirlit de soare Ei plrul cipitase un luciu stins, demetal vechi.

- Nu te inleleg, spusese. Nu-mi dau seama daci glumeqti saucrezi cu adevirat.."

Pe nesimlite, deasupra 1or, cerul igi domolise sclipirea. O stearisirise din senin, stingheri, in cregtetul pidurii.

- S-ar putea int6.mpla fel de fel de miracole, continuase el fi-ri s-o priveasci. Dar trebuie si te invefe cineva cum si le pr:iveqti,ca si qtii ce sunt miracole. Altminteri, nici micar nu le vezi. Trecipe lAngi ele gi nu gtii ci sunt miracole. Nu le vezi...

- Imi pare riu ci nu te pot urmiri, vorbise ea tirziu. Mi-ar fiplicut si te pot in1elege...

- Unii spun ci in noaptea aceasta, exact la miezul noplii, se des-

chid cerurile. Nu prea inpleg cum s-ar putea deschide, dar aqa se

spune: ci in noaptea de Sinziene se deschid cerurile. Dar probabilci se deschid numai pentru cei care gtiu cum sd le priveasci...

- Nu ingeleg nimic, spusese ea. Nu inteleg...Tiesiri qi se smuci emofionat de lingi fereastri. Minuqile erau

inci pe pat, aEa cum le lisase. Le apropie o ciipi de nlri. Parcin-ar fi ale ei, igi spuse, nedumerit. Parci n-ar fi parfumul ei...

Cdnd iEi apropie bricheta ca si-qi aprindi figara, observi ciochii ei nu erau, cum crezuse, verzi; pireau a;a pentru ci obra-zul ii era plrlit de soare, dar culoarea ochilor era mai degrabide un verde-deschis, bitut in aur. Gura foarte roqie gi dingii preaalbi, strilucitori, pe care-i descoperea cel mai sfios zimbet, iiluminau qi mai mult figura.

- Te-am ascultat toati seara vorbind, incepu Ileanajucindu-sedistrati cu bricheta, qi nu inqeleg de ce prelungesti gluma. De ce

nu mi-ai spus ci eqti scriitor gi ci te numeqti Cim Partenie?...El o privi incurcat, silindu-se si-i intoarci zimbetul.- Nu-1i puteam spune asta pentru ci nu sunt scriitor Ei mi

numesc $tefan Vizir-u. Foarte exact: Stefan L Viziru, cici pe tatilmeu il chema Ioan...

Cu un gest scurt, Ileana iEi pleci fruntea. in clipa aceea $te-fan iqi aminti, dintr-o datl,ffird nici un efort, ceea ce se trudiseintruna si aJle in ultimele zile: unde mai vizuse el acea culoarestranie de pia care nu era nici neagri, nici albastri, nici argin-

10 11

tie? Acum ;tia: era culoarea unei specii rare de pansele, pe careo privise fermecat, cind, copil, familia lui abia sositi in Capitali,lrrsese adus pentru prima oari in CiEmigiu. Descoperirea aceas-

la il insenini.- Sunt de-abia de cdteva luni in Bucureqti, vorbi din nou Ilea-

rrir. Nu cunosc aproape pe nimeni. $i n-am citit nimic de CiruI)zrrtenie. Auzisem vag despre el. Dar cdnd am intrat in restau-r':rnt, am vizut cum te arilIa cineva din ochi: ,,Uite ;i pe Partenie,sl)rrnea. Mi mir cS,acillcatpe aici. Are probabil weo intilnire!..."Si toati seara am observat cum te ciutau, curioqi, atdtia ochi. Ailirst recunoscut, dragi maestre! Inutil si te mai ascunzi!...

Stefan se mulgumi s-o priveascd, tilcdnd.- Te-ai supirat, intr-adevir? continui Ileana. Am auzit asta la

rrsi, intr6.nd; a fost firi voia mea. $i am fost destul de intimidatit()irti seara...

- Te asigur ci nu sunt Ciru Partenie, o intrerupse el calm, a-

l)r1)ape cu gravitate. Uite, daci vrei, am si-qi fac dovada...Incepu si se caute in amindoui buzunarele deodati. Gisi un

plic si i-l intinse. Dar i-l lui repede inapoi qi-i intinse un paEaport.

-Are Ei o fotografie, spuse. E cea mai buni piesi de identitate...lla il deschise qi citi tare numele:

- Stefan Viziru. Treizeci gi patru de ani? Nr"r pari...... Se apropiase de ea, fdri si-i spuni cine e gi cum il cheami.- Uite, incepuse el aritind citre pidure, pe locurile acestea

cr':rrr bi"lti. Intorsese brusc capul qi tresirise vizdndu-l atat de:rl)r'oape de ea. Nu-l sim,tise. Nu auzise paqi in urma ei. Era unlrir-bat inalt, bine legat si totu;i zvelt, aproape fraged, Ei o intimi-rllsr: Iumina zimbetului lui.

- ... in locul pidurii acesteia erau bilf. Aici veneam si misr rrl<l cu biietii cind eram mic...

Vrirbea mereu. Despre bilqile dinjurul Bucureqtiului, despre,rrlrorii pe care-i vizuse sidindu-se. Vorbea mai ales despre copi-l:ir irt lui.

- ... in liceu, aveam un arici cu care mi imprietenisem. Cand\'('n(:am si-l vid, mi simlea de departe gi ieqea si mi intimpine...

Sc oprise qi intorsese brusc capul. Apoi iqi trecu mina prinlr:ir; privind-o pe furiE, cu un zdrnbet timid, incurcat.

- li curios, adiugase, dar nu-mi dau inci seama ce e. Dum-rrclrta ai un accent ciudat, aproape striin...

- Am copilirit departe de gari qi am invigattdrziu romdneqte.Dar am invigat la moqie, cu firanii...

- Am citit odati o carte, continuase el ca qi cdnd n-ar fi ascul-

tat-o, o carte cu un tanir care chema qerpii si qedea de vorbi cuei. Sunt sigur ci lucrurile acestea sunt cu putinlI. Dar trebuie site inve{e cineva... Ariciul meu, bunioari, se rostogolea in fapmea, iEi ascundea gepii gi mi lisa si-l mdngii pe pintece. Suntsigur ci aq fi putut inviga multe de la el, dar nu qtiam cum si-ivorbesc...

Soarele asfinflse. incepuse si pitrundi pini la ei miros defdn proaspit cosit.

- Daci wei, riminem pugin aici, ii spusese.

Se aqezaseri amindoi in iarbi, cu fata spre pidure.- Imi pare riu, reincepu el tirziu, dar trebuie si te intreb

ceva...Se opri o clipi, incurcat, qi o privi. Simqise cum privirile lui

trec peste ea, mai departe, frri s-o vadi.- Probabil cd nici nu ai mas,ind. Probabil ci ai venit pini la

qoseauaJianu cu tramvaiul sau cu autobuzul.Ea incepu si rfldi.- Cu autobuzul, spuse. Ar fi trebuit si vin cu ma;ina?

- Binuiam, Eoptise el. Binuiam ci n-ai maqini...Se ridicase in genunchi, in iarbi, Ei se trase mai aproape de

ea. Nu mai pirea atdt de tinir, dar parci era mai frumos aga;

fruntea dreapti, palidi, netedi, cu tamplele descoperite; guramare, calmi, contrastind cu dogoarea privirilor qi luciul clar aldingilor.

- Ghicisem mai de mult ci n-ai maqini, repetase el firi si in-cerce si-qi ascundi pdrerea de riu, ci ai venit cu autobuzul sau

cu tramvaiul pdni la ;oseauaJianu...Ii inapoiase paEaportul inilgind din umeri. $tefan o privi

lung qi zdmb|- Nu e aqa ci-gi pare riu ci nu sunt Ciru Partenie? Nu e aqa

ci ai fi preferat si stai la masi cu un om celebru, cu un birbatilustru, admirat de toati lumea, adulat de femei?! Si se Eopteas-ci in jurul dumitale: Uite, fata asta frumoasi e cea mai proaspi-ti pasiune a lui Partenie...

Ileana il asculta silindu-se si-;i pistreze zimbetul.

t2 13

- Toate acestea nu mi privesc, spuse, qi nici nu mi interesea-r.1. T)ar aE vrea si-1i atrag qi eu atenlia ci s-ar putea foarte binesi te cheme intr-adev5.r Viziru, aqa cum o dovedeqte paqaportul,i;rr Ciru Partenie si fie pseudonimul dumitale literar. In oricer;r'r., aici, in restaurantul acesta, qi probabil pretutindeni in Bu-< rrresti, egti cunoscut sub numele de Partenie... Dar daci wei sir ontinuim jocul din pidure, evident, am si mi prefac picilitisi um si"-1i spun inainte $tefan...

- ... Dumneata, probabil, nu crezi in lucrurile astea, ii spusesecl rrtunci, in iarbi. $i totuqi eram sigur cl se va intArnpla ceva.( lirrd te-am zdritde departe, am simlit cum incepe si mi se batiirrirna. Eram sigur ci mi se ficuse 'uir' semn... Nu e numaidecitrrt'voie si vezi cerurile deschizindu-se. Dacd ai Ii venit intr-ade-r;ir cu ma;ina, aga cum mi-am inchipuit eu la inceput...

- Nu in1eleg...

- Uite, s-ar fi intimplat aqa, o intrerupse el; ne-am fi plimbatrrr piidure, ne-am fi tot plimbat, qi cdnd ne-am fi intors n-am maili girsit nici urmi de maEini. Pur 9i simplu ar fi dispirut. Exactl;t trtiezul nopfii, ar fi dispirut...

* Ar fi furat-o cineva? intrebase ea cu o neinteleasi timiditate.- Nu putea s-o fure. Era incuiati. Mi-ai ardtat cheile. Te-am

r';izrrt cum mi le-ai ardtzt. Un inel cu mai multe chei si cheile: l-amr';izrrf. $i nu gi l-aE mai fi dat inapoi. La; fi pistrat eu...

- Nu ingeleg nimic, spusese ea. Explici-mi, te rog, si mie. Nuirrlr:leg...

Stefan iqi bigi paEaportul in buzunar, apoi izbucni pe neaE-t('l)l2rte in ris. Dar nu mai era risul acela tineresc pe care-l cu-lr()stea Ileana qi care-i lumina atdt de neinleles figura; ri.dea,,r( urn, aqa cum rid unii oameni cind sunt singuri, confidengialsi strident, totodati, gi pugin ridicol.

- Imi pare riu ci n-am linut socoteala, vorbi el. Ar fi trebuits;r rrotez de cite ori pe an sunt confundat cu acest mare om si,

rruri ales, in ce imprejuriri. Mai ales asta: in ce imprejurdri, re-

;rcti rostind rar cuvintele. $i ar fr trebuit, de asemenea, sLnotezrr':rctiile diferitelor persoane care-mi fac cinstea si se apropie derrrirrc lu6.ndu-mi drept Marele Om; uneori, o teribili dezTluzie,,rltt'ori neincredere, suspiciune; alteori, chiar, o nestipiniti por-rrir c de furie: Cum, domnule, dumneata, un simplu civil, iti per-r r r it i si. treci in faga ochilor noqtri drept Marele Om? ! Iqi permigi

si ne faci farsa asta tocmai noud, care nu privim decit la Oa-meni Mari?! Ar trebui si 1i se ir.terzicl. circulagia pe strizile prin-cipale gi intrarea in localurile frecventate de maestru!...

Ileana il asculta derrtati.- Nu qtiu ce si cred, spuse.S-ar putea si ai dreptate. Dar s-ar

putea, iar5Ei, si mi amigeqti. In fond, cum de se face ci umblicu pa;aportul la dumneata?! Parci te-ai fi agteptat si fii descope-rit si ti-ai fi pregitit mai dinainte rispunsurile...

$tgfan ridicl din umeri, cu un gest resemnat.

- Imi dau prea bine seama cit de mult te costi ci nu sunt El,Marele Om, spuse. Te ingeleg: e atdt de agreabil si stai la rnasi cuo vedeti, si te priveascd.toati.lumea dimprejur, si te invidieze...

- Dar, in fond, ce ai cu el? il intrerupse Ileana.

- Serninim foarte mult, spuse $tefan cu un ton oarecare. Sun-tem tot timpul confunda,ti unul cu altul... Uneori e exasperant!

- Il cunopti?* Nu personal. il qtiu doar din vedere...Si dupi o scurti qoviire, continui.- Adici, de departe l-am vizut destul de des. Acum ciliva ani,

locuiam in acelaqi cartier. Dar parci era un ficut, nu ne intil-neam niciodati pe acelaEi trotuar; parci unul dintre noi presim-qea de departe fpropierea celuilalt qi schimba trotuarul... $i cutoate acestea... In sfirqit, n-ar trebui, totuEi, si mi pling, adiugisilindu-se si zimbeasci. Aeminirii acesteia uluitoare ii dato-resc foarte mult in viaqi. Femeia pe care am iubit-o cel mai mult,datoriti lui am cunoscut-o qi am iubit-o: m-a confundat cu e1...

De atunci, ne leagi foarte multe lucruri...Ticu iar.

- Foarte multe lucruri, poate e exagerat spus, dar ne leagiun lucru esenfal. Sogia mea a fost logoditi cu el. M-a confundatodati, pe stradi, cu Ciru Partenie, cu logodnicul ei, gi mi-a siritde git... $i-a dat repede seama de confuzie, dar era prea tArziu:a rimas cu mine. Pretinde ci sunt irezistibil, adiugi $tefan r1-zind. Pretinde ci femeia care m-a sirutat o singuri dati nu mimai poate uita. Dar e probabil ci exagereazi...

- Probabil, spuse Ileana, stingdndu-;i distrati [igara.

Ioana observase de mult ci $tefan se poarti qi vorbegte cu eaaltfel decit cu cealalti lume; parci s-ar fi silit mereu si n-o ia in

14 15

st:rios. ,,Noi nu suntem la fel cu ceilalf, ii spunea, noi ne iu-lrirn!..." Se intorceau odati de la Teatrrrl Nagional, Ei pentru ciil irscultase in antract discutind Domniqoara lulia, ii spusese perlr.um: - Nu m-am gindit niciodati c5. Domni;oara Iulia s-ar

prrlea explica prin magia nopfii de S6.nziene. Mie nu-mi vorbe;tirriciodati de asemenea lucruri... El ii cuprinsese atunci mijlocul:. l)e tine te iubesc, ii spusese. Noi ne iubim... ,,Iqi inchipuie ci

rlir<:i mi-ar vorbi de Domni;oara lulia, irni voi aminti de Parte-rrit:", intelesese ea.

Ioana era inalti, aproape tot atat de inalti ca $tefan, blondi,crr obrazul prelung, cu pomegii uEor pronunlali (ca nimfele ger-rrurnice, ii spusese odati $tefan, ca fecioarele din Niebelungen)si :rvea ochii neobiEnuit de mari, ciprui.

- Te aqteptai la orice alti culoare in afard. de ciprui, ii spuneaStt:fan. Pentru o blondi de tip scandinav, ca tine, te aEtdptai laor:hi albagtri sau verzi, te aqteptai chiar la ochi negri - numai la;r<'castd" nuangi nu te agteptai; acesta e lucrul tiu cel mai straniu,cr t:d ci de aici izvoriEte magia ta...

- Magia nop{ii de Sinziene, stiruise atunci Ioana. Ce se in-trrrrrpli in noaptea aceea? Ce s-ar putea intimpla?...

$tefan se apropiase din nou de ea Ei incercase s-o sirute.- Noi doi, incepuse el.* In fond, tu ai o pirere foarte proasti despre inteligenla

rrrca, il intrerupse Ioana. Tu crezi ci nu sunt in stare si infelegrrir'ic altceva in urug J. ;";.;;. iti r".rtip"i ;;;;;;;;l"il!:rrb5"-Albastri:..

(lamera pe care o inchiriase $tefan la hotel era finuti innrirre secret. Nu qtia de ea nici familia loanei, nici prietenii.Str:f'an ii vorbise de o locuinli secreti inainte de cisitorie. Ioanarrrr intelesese de ce simlea el nevoia unei camere intr-un hotelrrroriest gi intr-un cartier depirtat, in care ea si nu poati si pi-trrrndi. (,,Intocmai ca odaia aceea interzisi din povestea lui Bar-Ix'r-Albastri, ii spusese el; cici nici o femeie n-a pitruns acolo gi

rrir:i nu va pitrunde weodati; vie", addwgase el, cu un alt prilej.)l)irr nu avusese curajul si-i refuze aceasti fantezie.,,Alte perechi,sl)rrnea $tefan, au dormitoare separate; eu am nevoie de o odaie;r rnea, in care si mi pot inchide din cind in cind frri si mi stierrimeni."