KRISTHANN

INAH

aleeacu lictrrici

Traducere din limba engleziVALENTINA GEORGESCU

*"*

Capitolul 1

Li se spunea fetele de pe Firefly Lanel. Asta se intAmpla demult -cu peste trei decenii in urmi -, insi acum, stind aqa in pat 9i ascul-

tind viscolul quierind afari, i se plrea ci fusese ieri.

in siptlmana precedenti (indubitabil, cele mai proaste gapte zile

din viaga ei), igi pierduse abilitatea de a se distanfa de amintiri. inultima vreme, prea des era in visele ei anul 1974; ea era din nou ado-

lescenti, indreptandu-se spre majorat in umbra unui rlzboi pierdut,

pedaldnd pe bicicleti alituri de cea mai buni prieteni a ei intr-obezni absolutiL, astfel ci plrea invizibili. Locul era relevant doar ca

punct de referinfi, dar ea gi-l amintea pani in cel mai mic detaliu: o

panglici sinuoasi de asfalt, mirginiti de o parte qi de alta de qanluri

cu ape murdari qi de dealuri cu vegetatie silbaticl. inainte si se cu-

noasci, qoseaua aceea pirea ci nu duce niciieri; era doar un drum de

lari denumit dupi o insecti pe care nu o vizuse nimeni vreodatl inacest aspru cotlon albastru qi verde de lume.

Pe urml, au vizut-o fiecare prin ochii celeilalte. Cind erau im-preuni pe povirnigul dealului, in loc de arbori inalg 9i de gropi n6-

moloase sau de munli indepirtali cu piscuri ninse, ele vedeau toate

locurile unde aveau si ajungi intr-o bunl zi. Noaptea, se strecurau

afari din casele vecine qi se intAlneau pe acel drum. Se duceau pe

malul rdului Pilchuck gi fumau liglri gterpelite, plingeau ascultindversurile cAntecului ,,Billy, Donl Be a Hero" qi iqi povesteau una alteia

1 Aleea cu licurici

10 Kristin Hannah

totul, impletindu-gi vieflle, pAni cAnd, la sfirgitul verii, nimeni numai fhcea vreo distinclie intre cele doui fete. Tully gi Kate deveniripentru toati lumea care Ie cunogtea pur gi simplu inseparabile, gi

timp de peste treizeci de ani, acea prietenie fu stivilarul vieli lor:puternici, durabili, solidi. Poate ci muzica se schimbase odati cutrecerea anilor, insi promisiunea ftcuti pe Firefly Lane dlinui.

Cele mai bune prietene pe vecie.Crezuseri ci va dura, acel jurimdnt, ci intr-o zi vor fr doui bI-

trine, stAnd in balansoarele lor pe o verandi cu dugumea scdrtiitoare,discutdnd despre etapele din vielile lor qi rAzAnd.

Acum, avea mai multi experienfi, desigur. De peste un an, igi totspunea ci este in regul6, c[ poate merge mai departe fhri cea maibuni prieteni. Uneori, chiar credea asta.

Apoi auzea mtzica. Muzica 1or. ,Goodbye Yellow Brick Road',,,Material Girl", ,,Bohemian Rhapsody", ,,Purple Rain'. Cu o zi ina-inte, in timp ce frcea cumpirituri, o versiune neinspirati de muziciambientali a piesei ,Jou've Got a Friend" o frcuse si plAngl, chiaracolo,ldngi raftul cu ridichi.

Trase piturile Ia o parte gi se didu jos din pat, avAnd griji si nu-ltrezeasci pe birbatul care dormea lingi ea. Ri.mase acolo o clipi,uitdndu-se la el in intunericul vag. Chiar qi in somn, avea pe chip oexpresie nelinigtitd.

Ridici din furci receptorul telefonului gi iegi din dormitor, traver-sind holul cufundat in linigte citre terasi. Acolo, se uiti la viscolulde afari, ficdndu-gi curaj. in timp ce tasti numerele cunoscute, se

intrebi ce avea si-i spuni celei care ii fusese cdndva cea mai bune pri-eteni dupi toate acele luni de ticere, cum avea si inceapi. Am avuto sdptdmhnd proastd... viala mea se duce de rdpd... sau, pur qi simplu:Am nevoie de tine.

Se auzi tonul de apel.

PARTEA iNrAt

ANII $APTEZECT

Dancing Queen

young and sweet,

only seventeen

Capitolul 2

Pentru cea mai mare parte a firii, 1970 a fost un an al revolu{iei

gi al schimb[rii. insl in casa de pe Magnolia Drive, totul era ordonat

gi t6cut. iniuntru, Tully Hart, o fati de zece ani, qedea pe o podea

rece din lemn, construind o cabanl de jucirie din buEteni miniatu-

rali pentru plpugelele ei, care dormeau pe mici qervefele roz dehdr-

tie. Daci ar fi fost in dormitorul ei, ar fi ascultat un disc al formafiei

Jackson Five la pick-upul ei, dar in camera de zi nu exista nici micar

un aparat de radio.Bunicii ei nu prea ii plicea muzica, nici televizorul, nici jocurile de

societate. De cele mai multe ori - ca gi acum - bunica gedea in balan-

soarul ei de lAngi qemineu gi broda. Ficea sute de goblenuri, marea

majoritate cu citate din Biblie. De Cr[ciun, le dona bisericii, care le

vindea pentru strALngere de fonduri.Iar bunicul... ei bine, nu putea si taci. De cdnd avusese un acci-

dent vascular cerebral, stdtea numai in pat. Uneori, suna din clopofel,

gi acela era singurul moment cind Tully o vedea pe bunica ei gri-bindu-se. La primul clinchet al clopolelului, zdmbea si spunea: ,O,Doamne!" qi se gribea spre hol cit o fineau picioarele inci\ate cu

papuci de casi.Tully lun un spiridug cu plr galben. inginAnd foarte incet un cin-

tecel, incepu si-l migte ca intr-un dans alituri de pipuqica pe nume

Calamity Kiddle, pe melodia ,,Daydream Believer". Pe la jumitatea

cintecului, se auzi betand la ugi.

14 Kristin Hannah

Fu un zgomot atit de neagteptat, incdt Tully se opri din joaca ei qiridici privirea. cu excep(ia zilelor de duminici, atunci cand veneaudomnul qi doamna Beattle ca si-i ia la bisericr, nu venea nimeni ni-ciodati in viziti.

Bunica igi puse lucrul in punga roz de plastic de ldng6 foto_liul pe care gedea qi se ridici, traversdnd inciperea, piqind agale gitArqAindu-gi picioarele, aqa cum obignuia de cAliva ani. Dupi ce des_chise uga, urmi o ticere prelungi, apoi spuse:

-O, Doamne!

Vocea bunicii suna ciudat. Privind curioasi dintr-o parte, Tullyvd.zu o femeie inalti cu pir lung gi dezordonat gi cu un zdmbet ne_astdmpirat. Era una dintre cele mai drigufe femei pe care le vizuseTully vreodati: piele albi ca laptele, nas drept gi ascufit qi pome{iinal$ ce explodau deasupra birbiei mici, ochi ciprui senini, care cli-peau leneq.

-Aga i1i salu[i fiica pe care n-ai mai vizut-o de atAta vreme?!Doamna trecu pe lingi bunica gi se duse direct la Tully, apoi se apleci.Ea e micu{a mea Tallulah Rose?

Fiicd? Asta insemna ci...- Mami? gopti fetila cu venerafig nevenindu-i sI creadi.De atita weme a$tepta acest moment, visdnd la eL mama ei intor_

cindu-se acasi.

-Ji-a fost dor de mine?

-Oh, da, spuse Tully, incercAnd si nu rddi.' ' Dar era atdt de fericiti.Bunica inchise uga.

- Hai la bucitirie, si bem o ceagci de cafea.

-Nu m-am intors pentru cafea. M-am intors pentru fiica mea.- Ai rimas fbri bani, spuse bunica plictisite.Mama ei piru iritati.- $i, ce daci?

- Tolly are nevoie de...

- cred ci pot si-mi dau seama gi singuri de ce anume are nevoiefiica mea.

Aleea culicurici 15

Mama ei pirea ci se chinuia si stea dreapti, fbri a izbuti. Se cli-tina pu{in, iar ochii ei aritau ciudat. Risucea pe deget o guvi}i din

pirul ei lung.Bunica veni inspre ele.

- Si cregti un copil este o mare responsabilitate, Dorothy. Poate

ci daci te-ai muta aici o vreme gi ai ajunge si o cunoqti pe Tul1y, ai fipregititi... Se opri, apoi se incrunti gi rosti incet: Eqti beat6.

Mami chicoti gi-i flcu cu ochiul lui Tully'

Tully ii flcu qi ea cu ochiul Se fii beat nu era chiar aga de riu'Bunicul ei obignuia si bea mult inainte si se imbolniveasci. chiar si

bunica mai bea cite un pahar de vin uneori.

- Este ziua mea de nagtere, mami. Sau ai uitat?

-Ziuatade nagtere? Tully snri in picioare. Agteapti aici, spuse ea,

apoi fugi in camera ei.

Inima ii zvdcnea in piept in timp ce scotocea prin misu{a de toa-

leti, imprfutiind diverse lucruri peste tot, ciutAnd colierul din maca-

roane gi piine pe care il fbcuse pentru mama ei la orele de religie, cu

un an in urmi. Bunica se incruntase cdnd ilvizuse, ii spusese s[ nu-gi

mai facl atdtea speranfe, dar Tully nu reugise si ii urmeze sfatul. Avea

sperante de ani de zile. Strecurl colierul in buzunar 9i se gribi inapoi,

exact la timp ca si o audi pe mama ei spunind:

-Nu sunt beati, mamlL dragi. Sunt din nou cu copilul meu, pen-

tru prima oari dupl trei ani. Dragostea este cel mai tare drog.

- $ase ani. Avea patru ani ultima oari cind ai abandonat-o aici.

-Atit de mult a trecut? spuse mami, pirind derutatl.

- intoarce-te la tine acasi, Dorothy. T. pot ajuta.

-Aqa cum ai fbcut-o gi ultima oari? Nu, mullumesc.

lJltima oari?Mami se mai intorsese o dat6.

Bunica ofti, apoi sPuse indirjit:- Cdt timp mai ai de gdnd si stai suplratl pe mine?

- Pii, nu prea e genul de situafie care si aibl termen de expirare,

nu crezi? Haide, Tallulah.Mama ei se impletici sPre ugi.Tully se incrunt[. Nu aga trebuia si se petreaci lucrurile. Mimica

ei nici nu o luase in brafe, nici nu o sirutase, nici nu o intrebase cum ii

16 Kristin Hannah

merge. Plus ci toati lumea gtie ci trebuie si-!i faci o valizi cind pleciundeva. Ariti inspre uga dormitorului ei.

- Lucrurile mele...

-Nu ai nevoie de tot rahatul dla materialist, Tallulah.- Cum?Tully nu infelese.Bunica o prinse intr-o imbriligare cu parfum dulce, familiar, de

pudrl de talc gi fixativ de pir. Acestea erau singurele brale care oimbrifiqaseri vreodati pe Tully, aceasta era singura persoand. careo frcuse vreodati si se simti in siguranfi, si deodati, ii era fric6.

- Buni? spuse ea, trigdndu-se inapoi. Ce se petrece?

-Vii cu mine, spuse mami, prinzdndu-se de tocul ugii pentru a-girecipita echilibrul.

Bunica ei o prinse de umeri gi o zgAllii ugor.- $tii numirul de telefon si adresa noastr[, da? Ne suni daci !i-e

teami sau dacI ceva nu e in reguli.Plingea; imaginea bunicii ei puternice, tlcute, plAngAnd o sperie

qi o deruti pe Tully. Ce se petrecea? Cu ce gregise?

- imi pare riu, buni, eu...

Mami se nipusti citre ea qi o prinse de umir, scuturAndu-i mina.- Sd nu spui niciodatd cdilipare riu. Te face si pari patetici. Haide.O apuci pe Tully de mdni gi o trase spre ugi.Tully igi urm[ mama fhri tragere de inimi, ieqiri din casi qi cobo-

riri treptele, apoi traversarl gi ajunseri la o rabli ruginitl VW, careavea lipite peste tot ablibilduri cu flori gi un simbol galben uriag alpicii pictat pe lateral.

Portiera se deschise; nivdliri afari vilituci de fum gri. prin ne-gurd, in vanvdzutrei oameni. Un birbat de culoare cu o claie imenslde p[r gi o bandani rogie gedea pe scaunul goferului. in spate, era ofemeie cu o vesti cu franjuri gi pantaloni dunga{i, cu un batic marolegat peste pirul blond; alituri de ea, stltea un birbat in pantalonievaza\i gi un tricou jerpelit. Podeaua vanului era acoperiti cu o mo-chetl maro aspri; cAteva narghilele erau rispdndite peste tot, printresticle goale de bere, ambalaje de mAncare qi benzi de magnetofon cuopt piste.

-Ea e copilul meu, Thllulah, spuse mama.

Aleea cu licurici 17

Tully ticu, dar ura s[ i se spuni Tallulah. Avea si-i atragi atenfia

mamei mai tdrziu, cind aveau si fie singure.

-Migto, spuse cineva.

-i1i seamdni leit, Dot. Mi ia de cap.

- Urci, spuse goferul ursuz. O si-ntArziem.B[rbatul cu tricou murdar intinse braful citre Tully, o prinse de

talie gi o ridici in van, unde se agezi cu griji in genunchi.

Mama urci Ei ea gi trdnti portiera. in maqini se auzea o nruzicibizarl.Nu putea distinge decit cateva cuvinte: ceva se-ntdmpld aici....

Fumul flcea totul si pari calm gi cam neclar.

Tully se trase mai aproape de marginea metalic[ a maqinii ca si faciloc lAngi ea, dar mama se agezi langi femeia cu batic pe cap. Se pornirinumaidecit s[ vorbeasci despre porci qi marquri Ei despre un birbatpe nume Kent. Tully nu in{elegea nimic din toate astea, iar fumul o

ametea. Cind bnrbatul de lingn ea igi ridicl narghileaua, nu putu si-qirelini un ugor suspin de dezamigire ce i se strecuri printre buze.

Birbatul fl.atziqi se intoarse spre ea. Zefirbi, suflindu-i un nor de

fum gri chiar in fa!i.- Lasi-te dusi de val, micufo.

-Uita!i-v[ qi voi cum a imbricat-o maici-mea, spuse mami cu

amiriciune . Zici cit-i o pipugici. Cum si fie reald daci nu se poate

murddri?

-Aqa-i, Dot, spuse tipul, suflind fumul din guri gi lisdndu-se pe

spate.

Mami se uiti la Tully pentru prima oari; se uiti la ea de-adevdra-

telea.

- Si nu ui[i asta, copile. Viala nu inseamni si giteqti, si faci curatgi si torni copii. inseamni sd fii liber. Si faci ce-!i place. La dracul po[ifi chiar preEedintele Statelor Unite, daci wei.

- Ne-ar prinde bine un nou preqedinte, asta-i sigur, spuse goferul.

Femeia cu batic pe cap o bdtu ugor pe mama pe picior.

-Ci bine le mai zici. Di gi mie un bong, Tom. Chicoti. Hei,

aproape am fbcut o rim6.Tully se incrunti, simfind un nou soi de ruqine adinc in sto-

mac. Ea credea ci aratdL bine in rochila aceea. $i nu dorea si deviniprqsedintele prii. igi dorea siL fie balerini.

18 Kristin Hannah

insi cea mai arzhtoare dorinfi a ei era ca mama si o iubeasci,.Se migci intr-o parte, p6ni cind ajunse destul de aproape de mamaei ca si o poati atinge.

-La mulEi ani! spuse ea incet, bngdnd mina in buzunar. Scoasecolierul la care lucrase cu atita migali, ciznindu-se, continuind si li-peasci sclipici mult dupi ce restul copiilor iegiseri la joaci. Am fbcutasta pentru tine.

Mama lui colierul gi-l strinse in mdni. Tully agtepti ca mama eisi-i mulfumeasci gi si-gi puni colierul la git, dar ea nu o ftcu; rimasela locul ei,leginAndu-se pe mtzicd,discutind cu prietenii ei.

in cele din urmi, Tully inchise ochii. Fumul o adormea. Cea maimare parte a viefii ei ii fusese dor de m.una, gi nu aga cum ili e dorde o jucirie pe care n-o gisegti sau de o prietene care nu a mai venitsi se joace cu tine pentru ci nu-{i place si imparli juciriile cu alfli.ii era dor de mama ei. Acel dor era mereu inliuntrul ei, un loc golcare^o jena pe timpul zilei gi se transforma intr-o durere acut6 noap-tea. igi fbg[duise siegi, daci ar fi camama ei s6 se intoarci weodat6,si fie cuminte. Perfecti. Indiferent ce ficuse sau spusese gregit, aveasi repare sau si schimbe. Mai mult decdt orice, dorea si o faci pemama ei mAndri.

Dar acum nu qtia ce si fac6. in visele ei, plecaseri mereu impreunisingure, doar ele doud, mAni in mAni.

-Am ajuns, spunea mereu mama ei din vis cind ajungeau acasi.,dupi ce urcau dealul. Casd, dulce casd! Apoi o slruta pe Tully peobraz gi soptea: Mi-afost atdt de dor de tine. Amfost plecatd deoarece...

- Thllulah. Trezirea.Tully se trezi zgiiliriti. Capul ii bubuia qi o durea gitul. Cind in-

cerci si intrebe: Unde suntem?, nu reugi decit sI scoati un cArdit.Toati lumea rdse de asta si continuari si rdd6 cind ieqiri grimadi

din van.

Pe strada aceea aglomerati din centrul Seattle-ului, erau oamenipeste tot, scandind lozinci, strigdnd gi linAnd pancarte pe care scriaFACETI DRAGOSTE, NU RAZBOI qi LA NAIBA, NU, NOI NUPLECAM. Tully nu vlzuse niciodati atdfia oameni la un loc.

Mami o lui de minl gi o trase langi ea.

Aleea cu licurici 19

Restul zilei fu o inv[lmigeali de oameni scandand lozinci qi in-tondnd cAntece. Tully petrecu fiecare clipi ingroziti cd avea si scape

cumva mina mamei sale gi s[ fie luati de mul1ime. Nu se simli mai insiguranfi nici clnd aplruri poliligtii, pentru ci acegtia aveau arme la

brAu, bdte de cauciuc in mdini qi scuturi de plastic care le protejau fefele.

Dar mullimea nu fbcu decdt s[ mlrgiLluiasci, iar poliligtii doar pri-viri.

CAnd se 1[s[ intunericul, era obosit6, ii era foame gi o durea ca-

pul, dar ei continuau si meargi, intrAnd pe o stradd qi iegind pe alta.

Multimea era diferiti acum; igi lisaseri deoparte pancartele gi ince-

puri si bea. Din cind in cind, auzea fraze intregi sau fragmente de

conversa[ie, dar nici una nu avea sens.

-I-aivdztrt pe porcii bia? Abia a;teptau sI ne rupiL capul, dar noiam fost paqnici, omule. Nu s-au putut atinge de noi. Hei, Dot maiplimbi qi tu ligara aia.

Toli din jurul lor riseri, mai ales mami. Tully nu inlelegea ce se

petrece gi o durea cumplit capul. Oamenii se vinzoleau in jurul lor,dansdnd gi rAzdnd. De undeva, muzica se revdrsa pe stradi.

Apoi, dintr-odati, simli cI nu se mai line de nimeni.

-Mami!lipi ea.

Nimeni nu-i rispunse gi nu se lntoarse spre ea, chiar dacd erau

oameni peste tot. ii impinse pe toli qi igi fbcu loc, strigind dupi mama

ei pand cdnd rdmase frri voce. in final, se intoarse in locul unde ovizuse ultima oard pe mama ei gi aqtepti agezatdpe borduri.

O sd se intoarcd.Lacrimile ii infepau ochii gi incepuri si-i giroiasci pe fa!6, cum

stitea acolo aqteptdnd gi incercAnd s[ fie curajoasi.Dar mama ei nu se mai intoarse niciodati.Ani de zile dupi aceea, incercd si igi aminteasci ce se intirriplase

in continuare, ce flcuse, insl toli oamenii aceia erau ca un nor care

ii adumbreau amintirile. Tot ce igi rnai amintea era ci se trezise pe o

prispi murdari de ciment de pe o stradi complet pustie gi ci vizuseun polilist ciLlare.

De acolo, de sus, acesta se incrunti cdtre ea qi spuse:

-Hei, miculo, eqti singurl?

- Da, fu tot ce reugi s[ rosteasci frrI si plingi.