Nikolae labes
3
Nikolae labes: Dacă nu ar fi căzut (sau ar fi fost împins) sub roţile unui tramvai în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, Nicolae Labiş ar fi împlinit recent 71 de ani. Născut la 2 decembrie 1935 la Mălini – Suceava, poetul a fost considerat multă vreme “copilul teribil al literaturii române”. Autorităţile comuniste şi l-au asumat multă vreme ca fiind exponentul lor de frunte în plan literar, pentru că la începuturi a crezut sincer, cu entuziasmul naiv al tinereţii, în promisiunile ideologice ale puterii instalate după război. Când îl copleşesc însă întrebările cu privire la oportuniştii şi demagogii găunoşi care schimbă “mersul revoluţiei” după bunul lor plac, abordează un registru poetic nou, mult mai combativ, în care sinceritatea lirică şi originalitatea de expresie se combină cu verbul şfichiuitor şi interogaţia crudă. Poemele scrise în anii 1955-1956, ce vor constitui substanţa necruţătorului ciclu intitulat sugestiv “Lupta cu inerţia”, constituie “strigătul patetic al unui om aflat în război cu nepăsarea, cu lehuzia ideilor, cu scleroza sentimentelor”. Din acest moment, oficialităţile se dezic de el, considerându-l un duşman, la fel ca ceilalţi contestatori ai regimurilor comuniste instaurate de sovietici. Au fost şi alţi poeţi, mai vârstnici sau colegi de generaţie, care, simţindu- şi ameninţate locurile ocupate în ierahia literară a vremii, l-au invidiat pe Labiş pentru succesul său fulgurant. Cezar Ivănescu susţine chiar, în “Timpul asasinilor” (1997), că ar fi existat o cabală împotriva lui Labiş, pentru anihilarea acestuia ca om şi ca poet. Printre cei nominalizaţi ca fiind responsabili direct de moartea sa, îi aminteşte pe Nicoale Stoian şi Gheorghe Tomozei, cu nevasta căruia, Elena Dragoş, se pare că se culcase la un moment dat, dar şi pe vâlceanul Al. Oprea, născut la 5 iulie 1931 în comuna Goruneşti (în prezent oraşul Bălceşti), mort în condiţii dubioase la 4 decembrie 1983 în cadă. Se pare că Al.Oprea ar fi încercat să îl dea pe Labiş afară din UTM imediat după accidentul din noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, acuzându-l că numai din cauza vieţii sale destrăbălate ar fi ajuns să zacă pe un pat de spital cu coloana vertebrală fracturată. Un alt poet care nu vedea cu ochi buni succesul de care se bucura Labiş a fost nimeni altul decât Nichita Stănescu. “Nu-l iubeam. Eram topit de invidie. Fusese îndrăgostit de femeia pe care eu o iubeam”, va declara el cinic prin 1970. Nichita a recunoscut că a avut întotdeauna “un anumit timbru de resentiment strict personal” faţă de Labiş, care încercase, la o petrecere, să o sărute pe gât pe viitoarea sa soţie, poeta Doina Ciurea, care îl şi reclamase de altfel pentru… viol. Interesant de ştiut: cât a trăit Labiş, Nichita nu a publicat nici un vers, abia în martie 1957 a debutat acesta, întrucât, recunoaşte singur, a avut mereu “sentimentul deznădăjduitor că el era de neatins.” Odată cu “Omul comun”, se produce ruptura definitivă a lui Labiş de poezia şi idealurile epocii, această dezertare din frontul ideologic proletcultist fiindu-i fatală. Este urmărit tot mai făţiş de securişti, i se refuză sistematic o locuinţă, fiind nevoit să doarmă pe la prieteni, de unde şi
-
Upload
vlad-casuneanu -
Category
Documents
-
view
218 -
download
3
Transcript of Nikolae labes
Nikolae labes: Dac nu ar fi czut (sau ar fi fost mpins) sub roile unui tramvai n noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, Nicolae Labi ar fi mplinit recent 71 de ani
Nikolae labes: Dac nu ar fi czut (sau ar fi fost mpins) sub roile unui tramvai n noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, Nicolae Labi ar fi mplinit recent 71 de ani. Nscut la 2 decembrie 1935 la Mlini Suceava, poetul a fost considerat mult vreme copilul teribil al literaturii romne.
Autoritile comuniste i l-au asumat mult vreme ca fiind exponentul lor de frunte n plan literar, pentru c la nceputuri a crezut sincer, cu entuziasmul naiv al tinereii, n promisiunile ideologice ale puterii instalate dup rzboi. Cnd l copleesc ns ntrebrile cu privire la oportunitii i demagogii gunoi care schimb mersul revoluiei dup bunul lor plac, abordeaz un registru poetic nou, mult mai combativ, n care sinceritatea liric i originalitatea de expresie se combin cu verbul fichiuitor i interogaia crud. Poemele scrise n anii 1955-1956, ce vor constitui substana necrutorului ciclu intitulat sugestiv Lupta cu ineria, constituie strigtul patetic al unui om aflat n rzboi cu nepsarea, cu lehuzia ideilor, cu scleroza sentimentelor. Din acest moment, oficialitile se dezic de el, considerndu-l un duman, la fel ca ceilali contestatori ai regimurilor comuniste instaurate de sovietici.
Au fost i ali poei, mai vrstnici sau colegi de generaie, care, simindu-i ameninate locurile ocupate n ierahia literar a vremii, l-au invidiat pe Labi pentru succesul su fulgurant. Cezar Ivnescu susine chiar, n Timpul asasinilor (1997), c ar fi existat o cabal mpotriva lui Labi, pentru anihilarea acestuia ca om i ca poet. Printre cei nominalizai ca fiind responsabili direct de moartea sa, i amintete pe Nicoale Stoian i Gheorghe Tomozei, cu nevasta cruia, Elena Drago, se pare c se culcase la un moment dat, dar i pe vlceanul Al. Oprea, nscut la 5 iulie 1931 n comuna Goruneti (n prezent oraul Blceti), mort n condiii dubioase la 4 decembrie 1983 n cad. Se pare c Al.Oprea ar fi ncercat s l dea pe Labi afar din UTM imediat dup accidentul din noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, acuzndu-l c numai din cauza vieii sale destrblate ar fi ajuns s zac pe un pat de spital cu coloana vertebral fracturat.
Un alt poet care nu vedea cu ochi buni succesul de care se bucura Labi a fost nimeni altul dect Nichita Stnescu.Nu-l iubeam. Eram topit de invidie. Fusese ndrgostit de femeia pe care eu o iubeam, va declara el cinic prin 1970. Nichita a recunoscut c a avut ntotdeaunaun anumit timbru de resentiment strict personalfa de Labi, care ncercase, la o petrecere, s o srute pe gt pe viitoarea sa soie, poeta Doina Ciurea, care l i reclamase de altfel pentru viol. Interesant de tiut: ct a trit Labi, Nichita nu a publicat nici un vers, abia n martie 1957 a debutat acesta, ntruct, recunoate singur, a avut mereusentimentul dezndjduitor c el era de neatins.Odat cu Omul comun, se produce ruptura definitiv a lui Labi de poezia i idealurile epocii, aceast dezertare din frontul ideologic proletcultist fiindu-i fatal. Este urmrit tot mai fi de securiti, i se refuz sistematic o locuin, fiind nevoit s doarm pe la prieteni, de unde i legenda unui Labi care sta mai mult prin crciumi dect acas. Dup ce i d demisia de la Gazeta literar, unde se simea inutil ntr-o redacie cu mai muli efi dect redactori, poetul devine tot mai rebel. Cunoscuii spun c nu mai avea nici team, nici reineri, recitnd la un moment dat ostentativ poezia Doina a lui Mihai Eminescu n bistroul Caf de la Paix, de pe Calea Victoriei, dei era interzis oficial, iar n chiar ziua tragicului accident cnt ntr-un local, cu un grup de cheflii, Triasc regele, numai din spirit de frond, pentru c nu avea simpatii monarhiste.
Tot acum ncepe s primeasc i o serie de ameninri cu moartea din partea unor necunoscui. n acest vlmag de ntmplri are loc accidentul din noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, cnd Labi ajunge sub roile unui tramvai, suferind un traumatism al coloanei vertebrale cervicale, n urma cruia va rmne paralizat de la torace n jos. n ciuda eforturilor medicilor de la Spitalul de urgen, starea acestuia se complic i va muri de bronhopneumonie, dup aproape dou sptmni de suferin crunt, n cea mai lung (i trist) zi a anului, 21 spre 22 decembrie, strignd Oxigen! Oxigen! Misterul acestui accident bizar nu a fost elucidat pe deplin nici pn astzi. Ce s-a ntmplat?
n seara zilei de 9 decembrie, poetul s-ar fi ntlnit la Capa cu o cunotin, doamna Vale Nicu Niculescu, care era nsoit de so, sufleur la Teatrul Comedia, i trei amici ai acestuia. Acolo a cunoscut-o pe dansatoarea Maria Polevoi, de la Ansamblul Ciocrlia a Ministerului de Interne, care l vna de mult vreme ca s l atrag n patul su. S-a but uic, pn la ora nchiderii, apoi s-au mutat la restaurantul Victoria, unde au mai but ceva. De-acolo ar fi plecat pe la casele lor, Labi ndreptndu-se, singur, spre staia ITB din faa Spitalului Colea, cci pe-atunci tramvaiele circulau pe bulevard. Poeta Mioara Cremene susine c, de fapt, el era nsoit de o anume Zizi Munteanu, disprut ulterior n strintate, i Maria Polevoi, la care voia s nnopteze. n staie mai era i securistul care l urmrea peste tot. Cnd a sosit tramvaiul, securistul s-a urcat prin ua din fa a remorcii, dar, vznd c Labi ovia pe refugiu, a srit din tramvai ca s nu-l scape din filaj i s-ar fi ciocnit involuntar de poet, care a czut sub roi. Securistul ar fi venit apoi la spital ca s-i solicite acestuia s semneze o declaraie care s-l disculpe pe linie de serviciu, dar mai ales s apere instituia la care lucra de orice bnuial de asasinat.
La spital, Labi (care scrisese premonitoriu ntr-o poezie neterminat: M speria larma tramvaielor, vaierul) le-a spus prietenilor si Mihai Stoian i Florin Mugur c n momentul accidentului era nsoit de doi brbai i o femeie, iar cnd a ncercat s urce prin fa n vagonul de clasa a doua, cineva l-ar fi mbrncit din spate i atunci s-a agat de grtarul dintre vagoane, cznd ns cu capul n jos i lovindu-se de caldarm. Potrivit versiunii oficiale, ns, furnizat de organele de cercetare ale Miliiei, accidentarea lui Labi s-ar fi produs cnd tramvaiul cu numrul 13 (ce destin!) intra n staie, doar din vina poetului care era n stare pronunat de ebrietate i nestpnind picioarele. Tot aa a susinut i martorul Isac-Gria Schwartzman, pianist:Mergea pe zona de refugiu n zig-zaguri. Cnd am vzut ceteanul mergnd n acest fel m-am oprit pe loc deoarece vedeam clar cum intra n vagonul de tramvai i am vzut c, nainte ca vagonul s opreasc, ceteanul cum mergea n zig-zaguri s-a lovit de vagonul motor (), dup care a czut ntre vagoane.De aceea, manipulantul de pe tramvaiul care l-a lovit pe Labi, un anume Udroiu Mihai, nscut la 27 octombrie 1928 n comuna Genuneni, raionul Horezu, regiunea Piteti, fiul lui Moise i al Paraschivei, a fost gsit nevinovat.
Ct privete prietena de ocazie, dansatoarea de origine rus Maria Polevoi (nscut la 3 martie 1919 la Ismail, URSS), aceasta a declarat anchetatorilor:Cnd am ajuns n staia Colei, n staie se mai gsea 5-6 persoane, pe Label-am vzut cnd a ajuns pe zona de refugiu (), a trecut pe lng mine, nu m-a vzut i nici eu nu i-am dat atenie (), nu mai rein precis dac mergea n linie dreapt, ns mergea cu capul n jos. n timp ce m uitam dup tramvai fr s mai fiu atent ce se ntmpla cu Labe i m gndeam c a fost lsat singur, am auzit nite femei ipnd i cnd m-am ntors am vzut sub tramvai un om i atunci m-am apropiat i am vzut c este poetul Nicolae Labe.Dup accident, femeia l-a nsoit pe nefericitul poet la camera de gard a Spitalului Colea, din apropiere, apoi la Spitalul de urgen. Zilele urmtoare s-a mbolnvit i nu sa mai dus la serviciu, profund impresionat de drama petrecut sub ochii ei. Aa cum i va aminti prin 1986 fosta sa coleg Em.B., Maria Polevoi i reproa faptul c l-a chemat pe poet la ea acas n noaptea aceea i c, astfel, l-a ndreptat ctre ceasul ru, mai ales c l lsase singur pe refugiu:A vrut s ia tramvaiul din mers. O vitejie de bietan n faa unei femei care i-a dat atenie, l-a considerat brbat.n mod ciudat, misterioasa dansatoare de la Ministerul de Interne s-a sinucis n 20 iulie 1979, lund o mare doz de somnifere. A fost incinerat n mare prip.
Cnd a murit, Nicolae Labi avea 21 de ani i abia debutase editorial cu volumul Primele iubiri, din care se detaeaz poezia Moartea cprioarei. Promitea s fie liderul noii generaii de scriitori, numai c Pasrea cu clon de rubin, care pentru unii ar simboliza steaua roie n cinci coluri a comunismului, s-a rzbunat pe el i l-a strivit. La timp, susine Stela Covaci, soia bunului su prieten Aurel Covaci. Pentru c, potrivit unor documente scoase din arhiva Securitii, dac n-ar fi fost ajutat s moar, Labi trebuia s fac parte din lotul de studeni judecai n august 1958 i trimii apoi dup gratii. Simptomatic pentru dizgraia n care czuse, panegiricul oficial a aprut doar n Scnteia tineretului i semnat doar de Un grup de tineri scriitori. De ce ? Uniunea Scriitorilor n care abia fusese primit i regreta doar pe poeii aflai pe linie, care nu deviau de la cauz.
