In continuare vă prezint o reţetă personală (SICONIAC), care este de fapt un pseudo-coniac şi se poate savura după minim 6 luni de învechire. Gustul este asemănător celui original, dar cu grijă şi experienţă se poate ajunge chiar foarte apropiat de un coniac cu vechime de 5-10 ani.   Putem alege două variante de producere a distilatului:1 - dacă dispunem de struguri cu aciditate ridicată, facem un vin obişnuit, sec, cu gust acrişor, pe care apoi îl distilăm.2 - dacă avem struguri de altă calitate atunci facem un distilat direct din struguri.      Metoda de distilare este descrisă >>>AICI>>>3 - Se poate face şi din tescovină, dar gustul va fi mai aspru.   Coniacul îl vom produce din distilatul crud, cu o tărie alcoolică de 45-55% vol/alc. deoarece pe parcursul învechirii mai pierde din alcool.

Ingrediente: (cantitate pentru 1 L):stafide:   6 gr/Lroşcove tăiate mărunt: 7,5 gr/Lcoajă de stejar matur, uscată şi măcinată nu prea mărunt: 1 gr/Lzahăr vanilat caramelizat: 10 gr/Lsau:zahăr caramelizat - 10 gr/L la care se adaugă 1/10 baton vanilie/L.

Exemplificare: măsurăm cantitatea de distilat. Să presupunem că avem 10 litri. Înmulţim cu 10 cantitatea de ingrediente şi  punem la macerat într-un litru de distilat.

Introducem toate ingredientele în 1-3 L distilat, în funcţie de cantitatea obţinută, pe care apoi le punem la macerat la temperatura camerei timp de 21 zile.Filtrăm bine maceratul, pe care îl adăugăm la toată cantitatea de distilat. Este bine să gustăm din când în când, pentru stabilirea aromei dorite.Filtrul este făcut din mai multe straturi de pânză rară (tifon). Dacă maceratul nu este foarte limpede, lăsăm să se aşeze şi punem numai cantitatea de lichid clar.

   Distilatul se pune la învechit pentru minim 6 luni, în damigene din sticlă, (când nu avem acces la un butoiaş din stejar...).Dacă considerăm că coniacul rezultat este prea tare, acesta se poate cupaja numai cu apă distilată, dar apoi mai trebuie ţinut cam 2-3 luni, pentru asimilare complectă.