Nevoia de a Bea Si a Manca

1

CuprinsTastaţi titlul capitolului (nivel 1).........1

Tastaţi titlul capitolului (nivel 2).....2

Tastaţi titlul capitolului (nivel 3).3

Tastaţi titlul capitolului (nivel 1).........4



Mihaela Bucătaru

Anul Iteporală superficială,

a. humerală, a. femurală, a. cubitală, a. poplitee, a.

tibială superficislă,

NEVOI FUNDAMENTALE

Nevoia de a bea şi a mânca

1







NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA

NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA

DEFINIŢIE~ Nevoia de a bea şi a mânca este necesitatea omului de a ingera şi de a absorbi alimente de bună calitate şi în

cantitate suficientă, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări.

CONSIDERAŢII GENERALE~ Digestia reprezintă una din cele mai importante funcţii ale organismului.~ Hrana influenţează starea fizică şi psihică a omului. ~ De alimentaţia raţională sunt strâns legate dezvoltarea fizică şi psihică a copilului şi tânărului, capacitatea de muncă

a adultului, menţinerea stării de sănătate cât mai îndelungată a vârstnicului, prevenirea unor boli acute şi cronice.~ Pentru desfăşurarea în condiţii normale a diverselor sale funcţii, organismul are nevoie de energie şi elemente

nutritive furnizate prin alimente. ~ În alimentaţie principiile nutritive (factorii nutritivi) se găsesc sub forma unor combinaţii complexe care pentru a

putea fi utilizate necesită o transformare, o degradare până la elemente mai simple pe care organismul să le poată folosi ca sursă energetică şi plastică (pentru creşterea şi reînnoirea celulelor şi ţesuturilor uzate).

~ Prima etapă a acestei transformări se realizează la nivelul aparatului digestiv, de unde, pe calea circulaţiei sangvine şi limfatice, elementele nutritive merg la celule, unde are loc a doua etapă de transformare în cadrul procesului de metabolism.

~ O alimentaţie normală conţine obligatoriu toţi factorii nutritivi → Glucidele, lipidele şi proteinele reprezintă materialul furnizor de energie pentru organism şi totodată sunt pietrele de construcţie pentru refacerea şi reînnoirea ţesuturilor uzate. Mineralele şi vitaminele intervin într-o serie de reacţii biochimice din organism, accelerând viteza lor de producere, constituind aşa-numiţii biocatalizatori.

INDEPENDENŢĂ ÎN SATISFACEREA NEVOII~ Independenţa şi menţinerea sănătăţii este determinată de cantitatea adecvată de alimente ce conţin elemente

nutritive indispensabile vieţii. ~ Cantitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de: sex, vârstă, greutate, înălţime, activitatea depusă,

starea de sănătate sau de boală.~ O alimentaţie adecvată trebuie să conţină toţi factorii necesari menţinerii vieţii şi asigurării tuturor funcţiilor

organismului în condiţii normale: glucide, proteine, lipide, vitamine, apă, săruri minerale.

FACTORI NUTRIŢIONALI~ Legătura principală dintre organism şi mediu se face în primul rând prin aport permanent şi echilibrat de factori

(principii) nutritivi, componenţi de bază ai alimentelor → proteinele, lipidele, glucidele, sărurile minerale, apa şi vitaminele.

Hidraţii de carbon (glucide)~ Reprezintă sursa principală energetică a organismului.~ Denumirea de glucide provine din cuvântul grecesc "glikis" care înseamnă dulce. ~ Digerarea şi asimilarea glucidelor nu solicită organismului prea mult, de aceea este bine ca 50% din necesităţile

calorice ale organismului să se asigure prin hidraţi de carbon, dacă nu există o contraindicaţie în ceea ce priveşte aportul lor (diabet zaharat, colită de fermentaţii, obezitate).

~ Din punct de vedere al compoziţiei, glucidele se împart în 3 categorii:o Monozaharide formate dintr-o singură moleculă → glucoza sau fructoza (toate fructele, mierea de

albine).o Dizaharide formate din 2 molecule de monozaharide:

Zaharoza → formată din 1 moleculă de glucoză şi 1 moleculă de fructoza (trestia de zahăr, sfecla de zahăr, fructe).

Maltoza → formată din 2 molecule de glucoză (cereale). Lactoza → formată din 1 moleculă de glucoză şi 1 moleculă de galactoză (lapte).

o Polizaharide formate din unirea mai multor molecule de monozaharide, în general glucoză. Amidon → format din lanţuri lungi de molecule de glucoză unite într-o formă specială. Este

produs doar de vegetale. Este rezerva de energie alimentară cea mai importantă din lumea

1







vegetală. Celuloza (fibră vegetală) → este formată dintr-un lanţ de molecule de glucoză, substanţa

organică cea mai abundentă din natură ce se găseşte în toate plantele. Aparatul digestiv al omului este incapabil să descompună celuloza care stimulează astfel mişcarea intestinului gros (peristaltismul), favorizând evacuarea materiilor fecale.

Glicogenul → produs de regnul animal este format din lanţuri de glucoză. Se înmagazinează în ficat şi constituie o rezervă de energie pe care organismul o poate folosi rapid, transformându-se în glucoză într-o necesitate de urgenţă (efort fizic sau intelectual).

~ Glucidele reprezintă o sursă importantă de energie pentru organism:

1g de glucide prin ardere = 4,1 calorii

Necesarul de glucide la adult: 4-6 g/kg corp/24h

~ La copii, aportul de glucide trebuie mărit în boli febrile, caşexie, denutriţie, afecţiuni hepatice şi renale.~ Glucidele sunt indispensabile pentru metabolismul lipidelor şi proteinelor. ~ Dintre sursele mai importante de glucide amintim:

o 100% zahăr o 60-90% produse zaharoase (dulceaţă, rahat, ciocolată) o 50%pâine o 50-60% leguminoase uscate o 10-20% legume şi fructe

Proteinele~ Aproximativ 17% din greutatea corpului nostru este formată din proteine. ~ Proteinele formează baza structurii organismului, fiind componentul cel mai important din muşchi, sânge, al pielii şi

tuturor organelor interne. ~ Proteinele reprezintă materialele plastice ale organismului, înlocuind substanţele distruse prin uzura fiziologică sau

patologică, fiind în acelaşi timp şi o sursă importantă de energie şi materia primă a fermentaţilor şi a hormonilor.~ Proteinele au o structură complicată, fiind alcătuite dintr-un număr variabil de aminoacizi uniţi într-un lanţ lung. ~ Fiecare proteină depinde de tipul de aminoacizi care o formează şi de modul în care sunt aranjaţi să formeze lanţul.~ Toate proteinele din natură sunt formate la bază din 20 de tipuri distincte de aminoacizi combinaţi în diverse

forme, ca număr şi ca ordine, pentru a se obţine o imensă varietate de proteine.~ Omul este capabil să transforme unii aminoacizi în alţii (proces ce are loc în ficat), sintetizându-şi cu oarecare limitări

propriile sale proteine. ~ Există 8 aminoacizi numiţi esenţiali, care trebuie să fie totdeauna prezenţi în dietă: izoleucina, leucină, metionina,

fenilalanina, treonina, triptofanul şi valina. ~ Proteinele îndeplinesc în organism o serie de funcţii:

o Sunt componentele tuturor celulelor, intrând în structura acestora şi luând parte la creşterea şi refacerea lor, deci îndeplinesc un rol structural, plastic.

o Participă la formarea unor enzime sau fermenţi, proteinele intervin în desfăşurarea tuturor proceselor vitale ale organismului.

o Intră în structura hormonilor cu rol important în desfăşurarea activităţii normale a organismului.o Rol de apărare ale organismului împotriva microbilor şi a toxinelor acestora, participând la formarea

anticorpilor.o În anumite situaţii, proteinele pot fi arse în organism în scop energetic → proces din care rezultă:

dioxid de carbon, apă, uree, acid uric ş.a. + 4 calorii pentru 1g proteine arse.

1g de proteine prin ardere = 4,1 calorii

~ Proteinele alimentare se pot împărţii în 3 categorii:o Proteine de clasa I (complete) → ou, carne şi lapte. Conţin toţi aminoacizii esenţiali necesari pentru

sinteza proteinelor proprii organismului.o Proteine de clasa a II-a (parţial complete) → unele leguminoase uscate şi cereale (grâu, orez).

Conţin în structura lor toţi aminoacizii esenţiali, dar nu în proporţii optime pentru sinteza proteinelor proprii organismului.

o Proteine de clasa a III-a (incomplete) → gelatina din oase, tendoane, cartilaje şi zeina de porumb. Din structura lor lipsesc unu sau mai mulţi aminoacizi esenţiali, iar cei prezenţi sunt în proporţii

1







dezechilibrate au valoare biologică foarte scăzută.~ Proteinele nu se înmagazinează în organism ca rezervă alimentară, ci trebuie ingerate constant toată viaţa.

Necesarul de proteine la adult = 4-6 g/kg corp/24h

~ Cele mai importante surse alimentare de proteine sunt:o Carnea şi derivatele de carne 20-30%o Brânzeturi 20-30%o Lapte 4%o Ouă 13%o Leguminoase uscate 20-25%o Legume şi fructe 10-20%

~ Aportul insuficient de proteine timp îndelungat determină:o Scăderea proteinelor plasmatice.o Distrugerea parenchimului hepatic.o Apariţia unei anemii.o Retenţia apei în organism cu formare de edeme prin reducerea presiunii coloid-osmotice a sângelui.

~ Creşterea aportului de proteine este indicată în sarcină şi alăptare, arsuri, anemii, evacuări pleurale şi abdominale, postoperator.

~ Scăderea aportului de proteine este indicată în boli renale, afecţiuni febrile.

Lipidele ~ Lipidele mai sunt denumite şi grăsimi. ~ Rol energetic datorită valorii calorice mari → sub formă depozitară calităţi energetice mari într-un volum mic.

Reprezintă constituentul preponderent al ţesutului adipos (grăsos) din organism.

1g de lipide prin ardere = 9,1 calorii

~ Rol plastic → lipidele intră în compoziţia ţesutului nervos (fosfolipide) şi a stromei eritrocitare, rezervele ţesutului de susţinere pentru organele interne.

~ Rol în transportul vitaminelor liposolubile → acizii graşi prezenţi în alimentele de origine animală (lapte, ouă, carne) sunt transportatori de vitamine liposolubile: A, D, E, K.

~ Clasificarea lipidelor:o Din punct de vedere al originii grăsimile pot fi:

Animale Vegetale

o Din punct de vedere chimic, sunt substanţe organice, cu moleculă mai mult sau mai puţin complexă, constituite din:

Acizi graşi: Acizi graşi saturaţi → ac. linoleic, ac. linolenic şi ac. arahidonic. Surse importante:

ulei de germeni de porumb, de floarea soarelui, de soia. Acizi graşi nesaturaţi → ac. palmitic, ac. stearic ş.a. Surse importante de origine

animală: unt, untură, smântână, seu etc. Glicerol (glicerina)

~ Lipide cunoscute → trigliceridele sau grăsimile neutre, colesterolul, lecitina, cefalina, sfingomielina.~ Consumul în exces a grăsimilor bogate în acizi graşi saturaţi (grăsimi din carne, ouă, unt, untură) duce la creşterea

colesterolului din sânge, cu depunerea sa în pereţii arterelor şi sclerozarea concomitentă a acestora, proces numit ateroscleroză (ATS).

~ Surse importante de lipide sunt:o 100% untura o 80-85% untul şi margarina o 20% smântână o 100% uleiuri vegetale o 15-30% carne grasă o 20-30% brânzeturi grase

Necesarul de lipide la adult este de 1 -2 g/kg corp/24 h

1







~ Raţia de grăsimi se va reduce în cazul tulburărilor în metabolismul lor, în insuficienţa glandelor care intervin în digestia şi metabolizarea lor (insuficienţă pancreatică, hepatică, nefroză lipoidică, diabet zaharat, obezitate), boli febrile.

~ Raţia de grăsimi se măreşte în stări de subnutriţie, hipertiroidism (datorită arderilor exagerate).

Vitaminele~ Sunt factori nutritivi care se găsesc în cantităţi foarte mici şi îndeplinesc funcţii importante în organism. ~ Vitaminele sunt sintetizate de vegetale, bacterii sau mucegaiuri, şi preluate de om, ca atare, din alimente. ~ Uneori pot fi aduse în organism sub forma de provitamine-substanţe inactive ce trebuie transformate în organism

în vitamine active. ~ Flora microbiană intestinală poate sintetiza unele vitamine ce sunt apoi absorbite în organism:

o Vitamina B1 sau tiamină; o Vitamina B2 sau riboflavina; o Vitamina B12 sau ciancobalamină, o Vitamina K.

~ Au rol în menţinerea metabolismului normal al organismului. ~ Se deosebesc două clase de vitamine în funcţie de solubilitatea lor:

o Vitamine liposolubile: A, D, E, Ko Vitamine hidrosolubile: B1, B2, B6, B12, C, acidul folie

Vitamine liposolubile → solubile în grăsimi.

~ Vitamina A sau retinolul → ajunge în organism sub formă de provitamină numită caroten, care la nivelul ficatului se transformă în vitamina A activă.

o Alimentele bogate în vitamină A sunt: ficat, peşte, lapte, ou, brânză grasă, salată verde, ardei gras. . o Îndeplineşte funcţii importante:

Asigură buna funcţionare a ochilor, influenţează adaptarea la lumină sau întuneric; Influenţează creşterea organismelor tinere şi reproducerea; Menţine integritatea unor ţesuturi: piele, mucoase, schelet, dinţi; Creşte rezistenţa organismului la infecţii.

o Carenţa - lipsa vitaminei A din organism determină: Scăderea capacităţii ochiului de a se adapta la întuneric. Îngroşarea pielii. Uscarea corneei – xeroftalmie. Creşterea receptivităţii organismului la infecţii respiratorii şi digestive.

~ Vitamina D sau calciferol → are dubla origine - animală şi vegetală.o Alimentele bogate în vitamina D sunt: ficat, lapte, ou, smântână, ciuperci. o Vitamina D se mai poate forma şi la nivelul pielii, din provitamină existentă aici, sub acţiunea razelor

solare UV. o Vitamina D are un rol important:

În absorbţia Ca şi P din intestin, ajutând la depunerea lor la nivelul scheletului şi dinţilor. Creşte rezistenţa organismului faţă de infecţii. Ajută la buna funcţionare a unor glande - tiroida, paratiroidele, hipofiza.

o Carenţa - lipsa vitaminei D din organism duce la tulburarea metabolismului P - Ca cu apariţia rahitismului la copil şi a osteoporozei şi osteomalaciei la adult.

~ Vitamina E sau tocoferol → se găseşte în germenii de cereale, ou, ficat, lapte, leguminoase uscate.o Roluri:

În procesul de reproducere În dezvoltarea embrionului În buna funcţionare a ţesuturilor muscular şi nervos.

o Carenţa - lipsa tocoferolului determină: Tulburări ale reproducerii ca sterilitate sau malformaţii congenitale. Avort. Moartea fătului în uter Scăderea secreţiei lactate la mamă.

1







Tulburări musculare şi nervoase.

~ Vitamina K → se găseşte în alimentele de origine animală (ficat, ouă, lapte, muşchi) şi de origine vegetală (spanac, salată verde, urzici, varză).

o O sursă de vitamina K este şi cea sintetizată în intestinul gros la om de către flora intestinală (Coli, Proteus).

o În organism îndeplineşte un rol important în procesul de coagulare a sângelui; lipsa este urmată de apariţia hemoragiilor cu diferite localizări.

o Necesarul = 20 mg vitamina K.

Vitamine hidrosolubile → solubile în apă.

~ Vitamina B1 sau tiamina → se găseşte în alimente de origine vegetală (boabe de cereale, leguminoase uscate, spanac, varză, alune, drojdia de bere) sau animală (ficat, inimă, gălbenuş de ou).

o Roluri: Ajută la arderea glucidelor şi proteinelor. Intervine în menţinerea unei funcţii normale a sistemului nervos. Participă în procesul de creştere.

o Scăderea sa în organism determină tulburări nervoase (insomnie, iritabilitate), dureri ale membrelor, scăderea capacităţii de muncă fizică şi intelectuală.

o Carenţa sau lipsa vitaminei B1 duce la apariţia unei boli grave, "beri-beri", caracterizată prin paralizia membrelor inferioare şi tulburări ale funcţiilor inimii.

o Necesarul = 25 mg vitamina B1

~ Vitamina B2 sau riboflavina → se găseşte în drojdia de bere, albuş de ou, peşte, ficat, lapte, nuci, legume verzi.o Roluri:

În promovarea creşteri. În respiraţia celulară. În metabolismul proteic.

o Carenţa / lipsa de vitamine B2 determină: Apariţia unor leziuni la nivelul limbii şi buzelor. Apariţia tulburărilor de vedere. Scăderea rezistenţei la infecţii. Scăderea rezistenţei la efort cu apariţia rapidă a oboselii.

~ Vitamina B6 sau piridoxina → se găseşte în organe, lapte, legume, fructe, drojdia de bere.o Roluri:

Intervine în metabolismul acizilor aminaţi. Sinteza hemoglobinei. Ajută funcţionarea celulelor nervoase. Favorizează creşterea.

o Lipsa vitaminei B6 din organism se manifestă prin: Îngroşarea peretelui arterial prin depunerea colesterolului la acest nivel. Anemie. Scăderea rezistenţei la infecţii.

o Necesarul = 6 mg vitamina B6

~ Vitamina B12 sau ciancobalamina: → se găseşte în organe, ouă, lapte.o Roluri:

Sinteza hemoglobinei. Rol protector pentru celula hepatică împiedicând depunerea grăsimilor la acest nivel.

o Lipsa din organism duce la apariţia anemiei pernicioase caracterizată prin anemie şi tulburări nervoase foarte grave.

~ Vitamina PP sau nicotinamida → se găseşte în alimentele de origine animală (organe, muşchi), sau vegetală (cereale nedecorticate, ciuperci, drojdia de bere).

o Poate fi sintetizată în organism dintr-un aminoacid triptofanul.o Rol:

1







Participă la unele procese metabolice importante furnizoare de energie. Participă la respiraţia celulelor. Intervine în metabolismul glucidelor şi proteinelor. Ajută la funcţionarea normală a unor glande cu secreţie internă şi a sistemului nervos.

o Alimentaţia săracă în vitamina PP, dar şi în complexul B şi proteine determină: Tulburări digestive. Tulburări nervoase. Tulburări cutanate din cadrul bolii numită pelagra.

o Necesarul = 8 mg vitamina PP

~ Vitamina C sau acidul ascorbic → se găseşte în cartofi, ardei, roşii, varză, lămâi, portocale.o Roluri:

Intervine în procesele metabolismului celular. Participă la mecanismele de apărare a organismului împotriva infecţiilor şi la vindecarea

plăgilor. Împiedică apariţia hemoragiilor. Previne anemia. Stimulează apetitul.

o Carenţa / lipsa vitaminei C din organism produce: Creşterea receptivităţii la infecţii. agravarea evoluţiei infecţiilor. Apariţia sângerărilor prelungite la traumatisme mici. În cazul carenţei severe apare scorbutul, caracterizat prin anemie. Inflamaţii şi sângerări ale gingiilor. Hemoragii articulare, periarticulare şi în organele interne.

o Necesarul = 150 mg vitamina C

~ Necesităţile normale de vitamine se asigură prin consumarea fructelor, legumelor, salatelor, sucurilor de fructe.~ Nevoia de vitamine creşte în timpul activităţii celulare exagerate (majoritatea îmbolnăvirilor).

Apa~ Apa reprezintă mediul intern în care se desfăşoară toate reacţiile biochimice din organism. ~ Este un element indispensabil vieţii ce reprezintă50-60% din greutatea corporală, pierderea a 10% din apa

organismului ducând la moartea acestuia.~ Necesităţile zilnice de apă ale organismului sănătos variază între 2500-3000 ml; ele se acoperă prin lichidele

ingerate şi arderea hidraţilor de carbon şi a grăsimilor.~ În organism există:

o Apa intracelulară → repartizată în celule.o Apa extracelulară → apa dintre celule, apa din vasele de sânge şi limfa.

~ Rolurile apei în organism:o dizolvă substanţele nutritive din hrană.o Transportă la celule substanţe nutritive pentru metabolizare.o Transportă resturile rezultate din reacţiile metabolice la rinichi, piele, plămâni.o Intervine în procesele de menţinere constantă a temperaturii corpului, eliminând căldura ce

prisoseşte prin transpiraţie, evaporare.o Este solventul substanţelor minerale, făcând posibile astfel acţiunile acestora.

~ Apa este adusă în organism fie ca atare, fie prin alimente. ~ Există o cantitate de apă care provine din arderea în organism a proteinelor, glucidelor şi lipidelor, numită apă de

combustie sau apă metabolică pe care organismul o foloseşte pentru nevoile sale hidrice. ~ Surplusul de apă se elimină:

o Prin piele (transpiraţie).o Prin plămâni (perspiraţie insensibilă).o Prin rinichi (urină).o Prin intestin (fecale).

~ Între aportul şi eliminarea de apă există, în condiţii normale, un echilibru (bilanţ hidric echilibrat) în care aportul sau ingestia este egală cu eliminarea sau excreţia de apă. La menţinerea acestui echilibru participă atât SNC cât şi unii hormoni secretaţi de glandele endocrine.

1







~ Bilanţul hidric al organismului:

Aport (ingesta): Eliminare (excreta):

Băuturi 1200 ml Urină 1300 mlApă din alimente 1000 ml Piele 750 mlApă metabolică 300 ml Fecale 150 ml

Plămân 300 ml

Total 2500 ml Total 2500 ml

~ Pierderea de apă determină declanşarea reflexului de sete. ~ În anumite stări patologice, pierderile de apă sunt foarte mari, rezultând stări de deshidratare grave (ex.: în coma

hiperglicemică pierderile hidrice pot ajunge la 10-12 I şi necesită înlocuirea lor cât mai rapid). ~ În alte situaţii este împiedicată eliminarea apei, fapt ce duce la infiltrarea în ţesuturi, cu apariţia edemelor → la

producerea edemelor un rol important îl ocupă Na.

Sărurile minerale~ Odată cu nevoile de apă, se satisfac şi nevoile de săruri minerale. Satisfacerea nevoilor de apă şi săruri minerale

trebuie să se facă în mod proporţionat, altfel, organismul rămâne în dezechilibru hidromineral.~ Au o importanţă deosebită pentru organism deşi se găsesc în proporţii relativ mici comparativ cu celelalte principii

nutritive. Ca, P, Na, K, Mg ş.a. se găsesc în cantitate ceva mai mare, Fe, I, F, Cu, S ş.a. se găsesc în cantităţi foarte mici → oligoelemente.

~ Organismul sănătos necesită în 24 ore: o 4 g Nao 3-4 g Ko 2 g Cao 0,15 g Mgo 18 mg Feo 6 g CI.

~ Sărurile minerale sunt necesare ca substanţe structurale şi catalizatoare.~ Rolul sărurilor minerale:

o Participarea la structura o Intră în constituţia unor enzime, vitamine şi hormoni o Facilitează funcţiile enzimelor, vitaminelor şi hormonilor în organism.

~ Calciul şi fosforul (Ca şi P): o Se găsesc în organism sub formă de săruri - fosfaţi şi carbonaţi, atât la nivelul scheletului şi dinţilor,

cât şi în sânge (sub formă ionizabilă).o Participă la procesul de coagulare a sângelui. o Fosforul se găseşte şi la nivelul ţesutului nervos, asigurând buna funcţionare a acestuia.o Alimentele bogate în Ca şi P sunt: lapte şi brânzeturi, ouă, unele legume (varză, conopidă), unele

fructe (nuci, lămâi, portocale).o Lipsa / carenţa de Ca şi P din alimentaţie duce la:

Rahitism la copii. Rarefierea oaselor la adult Osteoporoză Osteomalacie.

~ Sodiul şi clorul (Na şi CI):o Sunt aduse în organism sub formă de sare de bucătărie sau sub forma sării conţinută în alimentele

de origine animală sau vegetală. o Rolul în organism al Na şi CI:

În spaţiul extracelular participă la menţinerea presiunii osmotice. Intră în componenţa sângelui, limfei şi a sucului digestiv.

o Afecţiunile caracterizate prin vărsături abundente şi diaree duc la pierderi importante de Na şi CI, punând în pericol organismul dacă nu sunt rapid înlocuite.

1







o Există şi stări patologice caracterizate prin retenţia de Na în cantitate crescută datorită eliminării sale în cantitate insuficientă. În aceste situaţii este reţinută şi o cantitate de apă, ceea ce duce la apariţia edemelor şi impune reducerea Na din alimentaţie.

~ Potasiul (K):o Se găseşte în interiorul celulelor, în echilibru cu Na din spaţiul extracelular. o K este adus în organism prin alimente de origine animală sau vegetală. o Atât creşterea cât şi scăderea K din sânge sunt foarte periculoase, putând duce chiar la moartea

individului prin oprirea inimii.

~ Magneziul (Mg):o Se găseşte în interiorul celulelor, participând la funcţionarea unor enzime aflate la acest nivel. o Are rol de calmare a SNC. o Lipsa sa din organism duce la apariţia convulsiilor. o Mg se găseşte în carne, organe, lapte, ouă, unele leguminoase (cartofi, fasole), cereale.

~ Fierul (Fe):o Se găseşte în cantitate mică în organism.o Roluri:

Intră în structura Hb din eritrocite. Participă la transportul oxigenului.

o Lipsa Fe din sânge duce la apariţia anemiei feriprive, datorată formării în cantitate insuficientă a Hb. o Fe este adus în organism prin alimente de origine animală: organe, ouă sau de origine vegetală:

leguminoase uscate, legume verzi, fructe uscate. o Organismul utilizează şi Fe ce rezultă prin distrugerii hematiilor în organism.

~ Iodul (I):o Este un element indispensabil bunei funcţionări a glandei tiroide. o Lipsa din alimentaţie duce la mărirea glandei cu apariţia guşii.o Se găseşte în peşte, ouă, ceapă, usturoi.

~ Fluorul (F):o Se găseşte în organism în: dinţi, oase, glandele endocrine, muşchi şi centri nervoşi. o Lipsa din alimentaţie favorizează apariţia cariilor dentare. o F există în cantităţi mai crescute în ceai, lapte, ou, carne, peşte, roşii, spanac, mere.

~ Nu există un aliment care să cuprindă toţi factorii nutritivi în proporţii echilibrate optim pentru organism, de aceea alimentaţia zilnică trebuie să fie alcătuită prin asocierea mai multor alimente în vederea satisfacerii nevoilor nutritive ale individului.

REPERE ANATOMICE ~ Aparatul digestiv este format din totalitatea organelor care au ca funcţie principală digestia şi absorbţia alimentelor

şi, totodată, eliminarea reziduurilor alimentare. ~ Organele care formează aparatul digestiv se întind sub forma unui tub continuu, de calibru diferit, de la orificiul

bucal la anus, numit tub digestiv alcătuit din: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subţire şi intestin gros.

~ Glandele anexe sunt: glandele salivare (anexate cavităţii bucale), ficatul şi pancreasul (anexate duodenului).

ETAPELE DIGESTIEI

~ Iniţial, alimentele sunt fărâmiţate mecanic şi îmbibate cu salivă în cursul fenomenului de masticaţie formând bolul alimentar.

~ Bolul alimentar este propulsat prin esofag spre stomac şi intestinul subţire, unde se continuă şi se desăvârşeşte digestia celor mai multe dintre alimente şi concomitent, la nivelul intestinului are loc şi absorbţia principiilor nutritive.

1







~ Resturile nedigerate trec mai departe în intestinul gros, unde se definitivează procesul digestiei şi absorbţiei. ~ O parte din alimentele nedigerate, împreună cu celulele uzate şi descuamate din mucoasa digestivă şi unele secreţii

de la acest nivel formează materiile fecale, care se vor elimina intermitent la nivelul rectului, prin actul defecaţiei.

REPERE METABOLICE

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SATISFACEREA NEVOII

Factori biologiciVârsta şi dezvoltarea~ Nevoile alimentare depinde de vârstă / perioada de creştere şi dezvoltare:

o Copilo Adolescento Adult (necesităţile variază de la un individ la altul)o Vârstnic (prin reducerea ratei metabolismului, cerinţele nutriţionale sunt mai scăzute).

~ Perioada de sarcină sau alăptare.Activităţi fizice ~ Cu cât activitatea musculară este mai mare, cu atât creşte metabolismul şi, implicit aportul alimentarOrarul şi repartizarea meselor ~ Un program regulat al meselor este recomandat tuturor indivizilor.~ Intervalul între mese este în funcţie de vârstă

Factori psihologiciEmoţii (griji sau bucurii)~ Emoţiile, atât pozitive cât şi negative, influenţează consumul de hrană, astfel că unii indivizi îşi pierd apetitul, iar alţii

reacţionează consumând mai multe alimente Anxietatea ~ Anxietatea influenţează alimentaţia care este strâns legată de satisfacerea unei nevoi de securitate, de dragoste şi

de bunăstare.

Factori socialiMediul ambiant confortabil~ Mediu insalubru.~ Condiţii de locuinţă inadecvate.Clima~ Iarna, indivizii au nevoie de mai multe calorii (mese calde şi nutritive).~ Vara, sunt preferabile mesele uşoare şi o cantitate crescută de lichide. Statutul socio-economic~ Deprinderile alimentare bune se formează din fragedă copilărie.~ Deprinderile alimentare pot fi influenţate de apartenenţa la un grup social. ~ Sărăcia influenţează negativ satisfacerea nevoii.

Factori sociculturali şi spiritualialiReligia~ În funcţie de apartenenţa lor religioasă, indivizii au anumite ritualuri alimentare:

o Post urmat de sărbători mari. o Interzicerea consumului unor alimente (carne de porc, cafea, alcool).o Prepararea şi servirea alimentelor după un anumit ritual

Cultura~ Alimentaţia este strâns legată de tradiţiile şi superstiţiile fiecărei culturi.

Lipsa cunoştinţelor:~ Reguli de igienă.

MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ

Cavitatea bucală ~ Dentiţie bună şi bine întreţinută

1







~ Proteză dentară adaptată şi în stare bună~ Mucoasa bucală roz şi umedă~ Limba roz ~ Gingii roz şi aderente dinţilor

Masticaţia ~ Uşoară~ Lentă ~ Eficace~ Cu gura închisă

Reflex de deglutiţie ~ PrezentDigestie gastrică şi intestinală ~ Lentă

~ Nestingherită Deprinderi alimentare ~ Obiceiuri alimentare sănătoase

~ Consumul tuturor elementelor nutritive în proporţii egale.~ Alegerea alimentelor conform tradiţiilor, obiceiurilor alimentare, educaţiei. ~ Asigurarea unei stări de hidratare corespunzătoare necesităţilor. ~ Stare de constituţie normală~ Respectarea orarului meselor:

o 3 meseo 2 gustări

~ Repaus digestiv nocturn 10 oreApetit ~ Poftă de mâncare → senzaţie agreabilă tradusă prin dorinţa de hrană

~ Ingestie alimentară corespunzătoare calitativ şi cantitativFoame ~ Senzaţie dezagreabilă tradusă prin nevoia de a mânca.Saţietate ~ Senzaţie de plenitudine, resimţită de individ atunci când nevoia de hrană

este satisfăcutăHidratare ~ Consum de lichide în funcţie de nevoieGust şi valoare acordate mâncării ~ Alegerea alimentelor

~ Servirea mesei singur sau în grup~ Tradiţii - obiceiuri alimentare~ Educaţie

INTERACŢIUNEA NEVOII DE A BEA ŞI A MÂNCA CU CELELALTE NEVOI

Nevoi fundamentale Nevoia de a bea şi a mânca satisfăcută

~ A respira şi a avea o bună circulaţie – amplitudine şi frecvenţă respiratorie normală. Cresc valorile în timpul digestiei.

~ A elimina – Eliminare adecvată şi regulată. Dificultate în a defeca. Eliminare neadecvată.

~ A se mişca şi a menţine o bună postură – poziţii adecvate, activitate fizică moderată, influenţată de aport nutritiv. Imobilitate, dificultate în a se mobiliza. Dificultate în a menţine o anumită poziţie. Poziţie incomodă, neadecvată. Mobilizare dificilă.

~ A dormi şi a se odihni – somn şi odihnă reparatorie. Insomnie, diminuarea calităţii şi cantităţii somnului şi odihnei. Oboseală, insomnie, disconfort.

~ A se îmbrăca şi dezbrăca – haine adecvate şi comode. Îmbrăcare / dezbrăcare dificilă.~ A menţine temperatura corpului în limite normale – temperatura corpului normală.

Hipertermie, frison.~ A fi curat, îngrijit şi a-şi proteja tegumentele – culoarea pielii, mucoaselor şi fanerelor

roză, tegumente şi mucoase curate, dentiţie sănătoasă. Piele murdară, uscată, cu excoriaţii. Mucoase încărcare, cu secreţii. Uscarea nasului şi a gurii. Alterarea integrităţii tegumentelor

~ A evita pericolele – mediu ambiant salubru, cu temperatură şi umiditate adecvate, profilaxia bolilor infecţioase prin vaccinarea; educare pentru controlul emoţiilor. Vulnerabilitate faţă de pericole. Pierderea integrităţii psihomotorii, semne de

O adecvată adecvată – satisfăcută determină:~ O bună circulaţie

sanguină.~ Poziţie adecvată.~ Somn liniştit,

odihnitor.~ Tegumente normal

colorate.~ Mobilitate.~ Eliminări adecvate.~ Satisfacerea nevoilor

spirituale.~ Hidratare suficientă.~ Mucoase respiratorii

lubrifiate.~ Alimentaţie

echilibrată.~ Temperatura corpului

1







insecuritate.~ A comunica – Comunicare într-o atmosferă destinsă în timpul şi după servirea mesei,

comunicare eficientă. Comunicare ineficientă la nivel senzoro-motor, dificultate de exprimare. Comunicare intelectuală şi afectivă ineficace.

~ A acţiona conform propriilor credinţe şi valori – Obişnuinţe alimentare dependente de rituri religioase şi ideologice. Frustrare, senzaţia pierderii libertăţii de acţiune. Incapacitatea de a-şi satisface spiritualitatea.

~ A se preocupa de propria realizare – alegerea mijloacelor de a se realiza conform constituţiei individuale. Controlul unei alimentaţii echilibrate. Devalorizare, incapacitate de a face ceea ce doreşte

~ A se recrea – activităţii recreative colective adaptate constituţiei individuale. Destindere şi satisfacţie datorate unei alimentaţii corespunzătoare. Neputinţă, dificultate în a lua decizii şi a controla evenimentele. Sentiment de descurajare.

~ A învăţa – manifestarea stăpânirii de sine. Deprinderea unor bune obişnuinţe alimentare. Ignoranţă, insecuritate şi frică faţă de necunoscut.

normală.~ Mediu ambiant

adecvat.~ Prevenirea bolilor

respiratorii prin vaccinări.

~ Controlul emoţiilor.~ Controlul debitului

verbal.~ Educaţie pentru

prevenirea bolilor digestive.

INTERVENŢIILE ASISTENTEI PENTRU SATISFACEREA NEVOII DE A BEA ŞI A MÂNCA

~ Asistentul asigură necesarul de hrană organismului individului.~ Asistentul calculează necesarul de calorii pe 24 ore, în funcţie de:

o Activitate: În repaus → 25 cal./kg corp/ 24 h Activitate uşoară → 35-40 cal./Kg corp/24h Activitate medie → 40-45 cal./kg corp/24 h Activitate intensă → 45-60 cal./kg corp/24 h

o Vârstă: Plus 20-30% pentru copii (nevoie de creştere) Minus 10-15% pentru vârstnici

~ Calculează raţia alimentară echilibrată → număr de calorii în funcţie de vârstă şi activitate~ Asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice (apă, vitamine, săruri minerale)~ Asigură echilibrul între principiile nutritive fundamentale astfel:

o 50-55% hidraţi de carbon o 10-15% proteineo 30-40% lipide

~ Asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală:o 40% proteine de origine animalăo 60% proteine de origine vegetalăo 35% lipide de origine animalăo 65% lipide de origine vegetală

~ Asigură echilibrul între aciditate şi alcalinitate.~ Calculează numărul de calorii/kg corp/24h în stări fiziologice cu un + 30% pentru sportivi, sarcină şi alăptare.~ Raţia alimentară va cuprinde alimente din toate grupele de nutrienţi, în funcţie de valoarea energetică a principiilor

alimentare:o 1 gram glucide → 4,1 cal. prin metabolizare.o 1 gram lipide → 9,3 cal. prin metabolizare.o 1 gram proteine → 4,1 cal. prin metabolizarea.

~ Cercetează gusturile şi deprinderile alimentare ale individului~ Alege alimentele ţinând seama de preferinţele, deprinderile şi nevoile pacientului~ Înlocuieşte, la nevoie, un aliment cu altul, conform echivalenţelor cantitative şi calitative ale diferitelor principii

alimentare.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ ~ Anorexie~ Disfagie~ Greţuri~ Vărsături~ Deshidratare

1







~ Slăbire sau creştere în greutate~ Apatie~ Diminuarea energiei~ Edeme etc.

SURSE DE DIFICULTATE ÎN SATISFACEREA NEVOII

Surse de dificultatede ordin fizic:

Surse de dificultate

de ordin psihic:

Surse de dificultate

de ordin social:

Surse de dificultatede ordin cultural:

~ Alterarea mucoasei digestive~ Alterarea peristaltismului intestinal~ Alterarea parenchimului hepatic~ Alterarea căilor biliare~ Alterarea pancreatică~ Obstrucţii, strangulări~ Tulburări în mecanica peristalticii

intestinale~ Tumori~ Supraîncărcare:

o Intoxicaţii alcooliceo Abuz de medicamente

~ Dezechilibre: o Metabolice o Electroliticeo Endocrine o Neurologice

~ Durere

~ Anxietate.~ Stres~ Situaţii de criză –

pierderea unei persoane dragi

~ Despărţire ~ Tulburări de

gândire~ Refuzul

alimentar

~ Foame~ Insalubritate~ Malnutriţie ~ Sărăcia ~ Lipsa igienei~ Eşecuri~ Conflicte

~ Lipsa cunoştinţelor ~ Insuficienta cunoaştere

de sine~ Insuficienta cunoaştere

a celorlalţi~ Insuficienta cunoaştere

a mediului

PROBLEME DE DEPENDENŢĂ~ Alimentaţie şi hidratare inadecvată prin deficit~ Alimentaţie şi hidratare inadecvată prin surplus~ Dificultate de a se alimenta şi hidrata~ Dificultate de a urma dieta ~ Greţuri şi vărsături~ Refuz de a se alimenta şi hidrata

ALIMENTAŢIA ŞI HIDRATAREA INADECVATĂ PRIN DEFICIT → problemă de dependenţă

Definiţie:Deficitul alimentar (nutritiv) reprezintă un aport insuficient cantitativ şi calitativ de elemente nutritive care

afectează starea nutriţională a individului. Factorii implicaţi în deficitul alimentar sunt:

~ Proaste obiceiuri în legătură cu alimentaţia.~ Boli organice~ Boli psihice~ Intoxicaţii alcoolice~ Intoxicaţii medicamentoase etc.

Aportul alimentar şi lichidian insuficient determină tulburări la nivelul funcţionării tuturor aparatelor şi sistemelor organismului (denutriţie, deshidratare).

Elemente de urmărit Manifestări de dependenţă

Disfagie ~ Greutate în înghiţire

Anorexie ~ Lipsa poftei de mâncare

1







Cavitatea bucală ~ Edentaţii (absenţa dinţilor), dentiţie incompletă~ Carii dentare~ Gingivite~ Ulceraţii ale mucoase bucale, ale buzelor~ Limbă încărcată, saburală, depapilată, edemaţiată, glosite~ Dificultate în masticaţie

Starea tegumentelor ~ Tegumente uscate~ Mucoase ulcerate~ Pierderea elasticităţii tegumentare~ Acnee~ Dermatită

Digestie ~ Dificultate în masticaţie.~ Dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor~ Ingestie de alimente ce nu satisfac nevoile organismului.~ Ingestie de lichide ce nu satisfac nevoile organismului.~ Greaţă, vărsătură ~ Regurgitaţii ~ Aerofagie~ Pirozis

Hidratare ~ Consum redus de lichide şi săruri minerale ~ Pierdere în greutate~ Urini concentrate

Deprinderi alimentare ~ Greşeli în prepararea alimentelor~ Greşeli în alegerea alimentelor ~ Orar nesatisfăcător al meselor ~ Pierderea obişnuinţei prin schimbarea condiţiilor de mediu

Semne de dezechilibru ~ Stare de slăbiciune ~ Tegumente şi mucoase uscate~ Urină concentrată~ Greutate corporală inferioară normalului.

Gust şi valoare acordate mâncării ~ Comportament alimentar dezordonat ~ Individul mănâncă în picioare sau în pat ~ Obiceiuri greşite (consumă numai un fel, numai rece etc.)

Tulburări dispeptice ~ Alternanţă diaree-constipaţie~ Meteorism abdominal

Nevoi fundamentale Problema sau manifestarea de dependenţă provocată de alimentaţia inadecvată prin deficit

~ Musculatura respiratorie, prin hidratare insuficientă, conduce la instalarea unei respiraţii ineficiente

~ Alternanţa diaree-constipaţie; eliminare urinară deficitară

~ Imobilizare cu apariţia unei circulaţii inadecvate

~ Oboseală

~ Stare de slăbiciune cu imposibilitatea de a se îmbrăca şi

1







dezbrăca

~ Stare de hipotermie

~ Alterarea tegumentelor şi fanerelor

~ Fragilitate accentuată în faţa pericolelor

~ Comunicare ineficientă

~ Lipsa interesului datorat stării de slăbiciune fizică

~ Dificultate în a lua decizii şi a controla evenimentele

~ Prezenţa sentimentului de indiferenţă

~ Ignoranţa şi imposibilitatea realizării unor activităţi

ALIMENTAŢIE INADECVATĂ PRIN DEFICIT / HIDRATARE NEADECVATĂ ÎN DEFICITSurse de dificultate Manifestări de dependenţă Intervenţii

~ Anxietate~ Durere~ Stare depresivă~ Slăbiciune~ Oboseală~ Lipsa cunoaşterii alimentelor bogate

în colesterol, vitamină C etc.~ Obişnuinţe de hidratare deficitară~ Lipsa cunoaşterii nevoilor de

hidratare a organismului~ Singurătate

~ Hidratare insuficientă calitativ şi cantitativ

~ Inapetenţă~ Ingestie de alimente ce nu

satisfac nevoile organismului

~ Greutate inferioară normalului

~ Pacientul să crească în greutate .. kg pe săptămână.

~ Pacientul să consume gustări între mesele principale.

~ Să ia suplimente nutritive de … ml / zi.~ Să ia trei mese echilibrate în termen de …

zile.~ Pacientul să-şi crească aportul caloric de …

kg/zi.~ Să-şi crească hidratarea la … ml/zi~ Să bea … ml de ………………….. în… ore~ Să aibă mucoase umede în termen de … zile

Îngrijirea unui pacient cu alimentaţie inadecvată prin deficitObiectiv de îngrijire Intervenţii

Pacientul să aibă o stare de bine, fără greţuri şi vărsături

~ Aşează pacientul în poziţia semişezând, şezând sau în decubit dorsal, cu capul într-o parte ~ Protejează lenjeria cu muşama şi aleza.~ Ajută pacientul în timpul vărsăturilor~ Învaţă pacientul să inspire profund ~ Aplică tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale ~ Reducerea conţinutului gastric (care prin stimularea secreţiei gastrice întreţine vărsăturile)

prin aspiraţie continuă pe sondă nazo-gastrică.~ Încurajează pacientul ~ Reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente

Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic

~ Alimentează pacientul parenteral:o Perfuzii cu glucoza 5%, 10%, 20%, 33%, 40%.o Hidrolizate de proteine o Amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine şi electroliţi, după

indicaţia medicului ~ Calculează numărul de calorii în funcţie de diferite stări patologice.~ Adaugă:

o 13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37°C.

1







o 20-30% pentru agitaţie, convulsii, distrucţii celulare ~ Rehidratează pacientul treptat după încetarea vărsăturilor, cu cantităţi mici de lichide reci,

oferite cu linguriţa.~ Explorează gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului.~ Conştientizează pacientul asupra importanţei regimului alimentar în menţinerea sănătăţii.~ Face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate

Pacientul să fie echilibrat nutriţional

~ Explorează preferinţele pacientului asupra alimentelor permise şi interzise.~ Conştientizarea persoanei afectate cu privire la regimul alimentar pe care trebuie să-l

urmeze.~ Administrarea meselor la ore regulate şi într-un mediu ambiant corespunzător.~ Respectarea strictă a dietei prescrise, ţinându-se cont şi de preferinţele alimentare ale

pacientului.~ Serveşte pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate şi prezentate

atrăgător. ~ Învaţă pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi echivalenţele cantitative şi

calitative ale principiilor alimentare, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul: o 100 g de glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g tăiţei; 200 g

pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe proaspete.

o 100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte; 450 g carne albă (pasăre, viţel), 650 g peşte, 400 g brânză.

o 100 g lipide sunt cuprinse în aceeaşi cantitate de ulei vegetal, unt, untură de porc.

~ Lasă pacientul să aleagă alimentele preferate, respectând contraindicaţiile regimului.

Pacientul să fie echilibrat psihic

~ Asigură un climat cald, confortabil. ~ Încurajează pacientul. ~ Îi explică scopul intervenţiilor.

ALIMENTAŢIA ŞI HIDRATAREA INADECVATĂ PRIN SURPLUS → problemă de dependenţă

Definiţie:Surplusul alimentar (nutritiv) reprezintă un aport alimentar exagerat cantitativ şi calitativ de elemente nutritive

care afectează starea generală a individului. Toţi indivizii care consumă elemente nutritive în exces, peste necesităţile energetice ale organismului, se îngraşă şi

devin obezi. Consumul exagerat de elemente nutritive, peste necesităţile energetice ale organismului, are ca rezultat creşterea greutăţii corporale, care, dacă depăşeşte 20% din greutatea individului, conduce la instalarea obezităţii. Surplusul de greutate are repercusiuni asupra funcţionării organelor şi sistemelor organismului.

La producerea obezităţii participă doi factori: unul exogen - abuzul alimentar şi altul endogen, genetic - o predispoziţie constituţională. La aceşti doi factori se mai adaugă: sedentarismul, starea de stres, anxietatea, tulburările psihice. În afara excesului ponderal de diverse grade, în cursul obezităţii apar frecvent complicaţii: respiratorii, cardio-vasculare, metabolice (ateroscleroză, diabet zaharat), digestive (litiază biliară, colecistită).

Factorii implicaţi în ingestia unei cantităţi mari de alimente sunt:~ Stres.~ Anxietate.~ Singurătate.~ Tulburări psihice.~ Dezechilibru endocrin.~ Alte dezordini organice.

Elemente de urmărit Manifestări de dependenţă

Indice ponderal: +15-20% ~ Greutate corporală crescută cu 15-20% faţă de greutatea ideală; greutatea ideală se calculează cu formula:

G kg = 50 + 0,75 (Tcm-150) + (V-20)/4 x 0,9Unde

1







~ G kg = greutate corporală exprimată în kg ~ Tcm = talia exprimată în cm ~ V = vârsta exprimată în ani ~ 0,9 = factor de corecţie care se aplică numai la femei

~ Îngrăşare~ Ingestie de alimente ce depăşesc nevoile organismului.~ Ingestie de lichide ce depăşesc nevoile organismului. ~ Hidratare exagerată cantitativ şi calitativ (alcool, cafea, ceai).

Bulimie ~ Senzaţie exagerată de foame patologică, persistând deseori chiar după ingestia masivă de alimente: mănâncă fără control.

Polifagie ~ Nevoie exagerată de a mânca şi absenţa sentimentului de saţietate.~ Mărirea numărului de mese şi a cantităţii de alimente consumate.

Greţuri şi vărsături, pirozis ~ Eliminare pe gură, parţial sau în totalitate, a conţinutului gastric

Nevoi fundamentale Problema sau manifestarea de dependenţă provocată de alimentaţia inadecvată prin surplus

~ A respira şi a avea o bună circulaţie

~ A elimina

~ A se mişca şi a menţine o bună postură

~ A dormi şi a se odihni

~ A se îmbrăca şi dezbrăca

~ A menţine temperatura corpului în limite normale

~ A fi curat, îngrijit şi a-şi proteja

~ A evita pericolele

~ A comunica

~ A acţiona conform propriilor credinţe şi valori

~ A se preocupa de propria realizare

~ A se recrea

~ A învăţa

~ Dispnee

~ Alternanţa diaree-constipaţie; diaforeză

~ Imobilizare provizorie; postură şi circulaţie inadecvată

~ Oboseală crescută

~ Imposibilitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca

~ Temperatura corpului are o tendinţă crescătoare

~ Modificarea tegumentelor şi fanerelor

~ Vulnerabilitate crescută în faţa pericolelor

~ Comunicare ineficientă la nivel afectiv, sentiment de neacceptare din partea celorlalţi.

~ Frustrare, culpabilitate

~ Dificultate în a lua decizii şi a controla evenimentele, neputinţă, devalorizare, dezinteres

~ Dezinteres

~ Ignoranţa şi imposibilitatea realizării unor activităţi cu scopul recâştigării sănătăţii

ALIMENTAŢIE NEADECVATĂ PRIN SURPLUS /HIDRATARE EXCESIVĂ CANTITATIV ŞI CALITATIVSurse de dificultate Manifestări de dependenţă Intervenţii

~ Anxietate~ Depresie ~ Obişnuinţe alimentare

incorecte~ Lipsa cunoaşterii

~ Bulimie~ Polifagie.~ Hidratare exagerată cantitativ şi

calitativ (alcool, cafea, ceai etc.)~ Ingestie de alimente ce depăşesc

~ Să-şi diminueze aportul cotidian de alimente cu … calorii/zi.

~ Să-şi diminueze aportul cotidian cu … porţii/zi.~ Să piardă în greutate … kg/săptămână.~ Să consume o cantitate de alimente în

1







valorilor nutritive ale alimentelor şi nevoilor organismului.

~ Lipsa cunoaşterii efectelor nocive asupra organismului a anumitor lichide

~ Singurătate.

nevoile organismului.~ Ingestie de lichide ce depăşesc

nevoile organismului.~ Greutate corporală peste normal.

concordanţă cu nevoile sale energetice (activitate, vârstă, condiţii de viaţă) în termen de … zile.

~ Să ia trei mese echilibrate în termen de … zile.~ Să-şi facă meniul zilnic pentru … zile.~ Să bea … ml de … în … ore~ Să diminueze cantitatea de … ml la … ml în termen

de … zile~ Să diminueze ingestia de lichide fără conţinut

nutritiv la … ml/zi

Îngrijirea unui pacient cu alimentaţie inadecvată prin surplusObiectiv de îngrijire Intervenţii

Pacientul să aibă greutate corporală în funcţie de înălţime, vârstă, sex

~ - asistenta explorează gusturile bolnavului la diferite categorii de alimente - învaţă bolnavul valoarea energetică a alimentelor şi necesarul în funcţie de activităţile fizice şi vârstă - alcătuieşte un regim alimentar hipocaloric - urmăreşte bolnavul să consume numai alimentele cuprinse în regim - urmăreşte orarul şi distribuţia meselor - urmăreşte, periodic, greutatea corporală

Pacientul să desfăşoare activitate fizică crescută

~ - conştientizează bolnavul de importanţa activităţilor fizice moderate - stabileşte un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi capacitate, împreună cu bolnavul

pacientul să fie echilibrat psihic

~ - asistenta permite exprimarea emoţiilor, a sentimentelor bolnavului - îl învaţă metode de relaxare - la nevoie, administrează medicaţie sedativă

dificultate sau incapacitate de a se alimenta şi a se hidrata

Surse de dificultate Manifestări de dependenţă Intervenţii

~ Stare de slăbiciune / oboseală

~ Lipsa de cunoştinţe în utilizarea ustensilelor / aparatelor

~ Diminuarea mobilităţii

~ Dificultate de a înghiţi~ Dificultate de a digera~ Dificultate de a mesteca~ Incapacitate de a folosi

ustensilele pentru a se alimenta

~ Să se alimenteze utilizând ustensile / aparate adecvate în termen de … zile

~ Să consume alimente care se pot mânca cu mâinile (fructe, pâine, legume crude) fiecare masă în termen de … zile

~ Să se alimenteze singur în termen de … zile~ Să se hidrateze folosind ustensile/aparate adecvate în

termen de … zile~ Să se hidrateze singur în termen de … zile

dificultate sau refuz de a urma dieta (regimul alimentar)


~ Obişnuinţe alimentare culturale diferite

~ Lipsa cunoaşterii alimentelor permise sau interzise şi înlocuitorii regimului

~ Neacceptarea bolii

~ Băutul lichidelor interzise~ Consumarea alimentelor

interzise~ Omiterea meselor~ Mese neechilibrate

~ Să-şi urmeze regimul în fiecare zi în termen de … zile~ Să utilizeze substituenţi alimentari care respectă

regimul sau în termen de … zile~ Să ia cel puţin o masă pe zi respectând dieta în termen

de … zile~ Să-şi exprime acceptul de a urma regimul în termen de

… zile

GREŢURI ŞI VĂRSĂTURISurse de dificultate Manifestări de dependenţă Intervenţii

~ Anxietate~ Obişnuinţe alimentare

~ Efort pentru a voma~ Regurgitaţie

~ Să-şi diminueze greţurile în termen de … ore~ Să nu mai aibă greţuri în termen de … ore

1







deficitare~ Intoleranţă alimentară~ Boli digestive

~ Hematemeză~ Vărsături alimentare~ Vărsături biliare sau cu

mucozităţi

~ Să-şi diminueze vărsăturile în termen de … ore~ Să nu mai aibă vărsături în termen de … ore

refuzul de a se alimenta şi hidrata


~ Stare de depresie~ Lipsa cunoştinţelor privind

nevoile de alimentaţie şi hidratare a organismului

~ Singurătate

~ Refuză să bea orice lichid~ Refuză orice aliment

~ Să-şi exprime acceptul de a bea şi a mânca în termen de … zile

~ Să mănânce la fiecare masă o alimentaţie care să conţină o porţie din fiecare cele 4 grupe mari de alimente in termen de … zile

~ Să bea … ml lichide ……………………………… în ….ore

INTERVENŢII ASISTENTENTULUI PENTRU SATISFACEREA NEVOII DE A BEA ŞI A MÂNCA

Uneori, individul este incapabil de a adopta comportamente sau de a îndeplini singur, fără ajutorul altei persoane, acţiuni care să-i permită un nivel acceptabil în satisfacerea nevoii sale de a mânca şi a bea, astfel încât să fie independent.

Pentru satisfacerea nevoii de a bea şi a mânca asistentul medical trebuie:~ Să analizeze independenţa şi dependenţa nevoii de a bea şi a mânca.~ Să selecteze manifestările de dependenţă pentru a putea stabili problemele de îngrijire.~ Să cunoască şi să recomande alimentaţie sezonieră:

o Alimentaţia în timpul primăveriio Alimentaţia în timpul veriio Alimentaţia în timpul toamneio Alimentaţia în timpul iernii

~ Să asigure / calculeze raţia calorică ~ Să cunoască şi să asigure alimentaţia copilului sănătos sau bolnav în diferite perioade de dezvoltare~ Să cunoască principiile de alimentaţie a nou născutului şi sugarului~ Se respecte şi să aplice regulile de diversificare a alimentaţiei sugarului~ Să cunoască şi să asigure alimentaţia vârstnicului~ Să aplice tehnici specifice de evaluare şi îngrijire asociate nevoii de a bea şi a mânca:

o Observarea apetitului şi a modului în care bolnavul respectă prescripţiile medicaleo Întocmirea foii de alimentaţie zilnicăo Asigurarea alimentaţiei dietetice a bolnavilor o Măsurarea mase (greutăţii corporale) a bolnavuluio Măsurarea înălţimii bolnavului

~ Să cunoască metodele de alimentaţie a bolnavului:o Alimentaţia activă a bolnavuluio Alimentaţia pasivă a bolnavuluio Alimentaţia artificială

În cazul pacienţilor cu perturbări ale nevoii de a manca si a bea, pentru alimentaţie se va ţine seama de:

1) Orarul şi repartizarea meselor:~ Intervalele trebuie stabilite în funcţie de starea bolnavului.~ Micul dejun se serveşte cat mai devreme.~ Ultima masa se administrează cu doua ore înainte de culcare.~ Bolnavul cu suferinţa gastro-duodenală va fi alimentat la intervale scurte (din oră în oră, noaptea 1-2

mese). Orarul face parte din programul secţiei şi va fi aplicat tuturor bolnavilor consemnaţi în foaia de observaţie.

2) Pregătirea servirii meselor:~ Toate mesele vor fi servite înaintea aplicării tratamentului (în anumite cazuri, tratamentul se administrează

pe nemâncate).

1







~ Orele de după masa de prânz sunt rezervate odihnei.~ Investigaţiile medicale se fac înaintea meselor.~ Saloanele vor fi aerisite şi se vor îndepărta toţi factorii dezagreabili.~ Bolnavii cu aspect neplăcut (arşi, cei care varsă) vor fi izolaţi de ceilalţi bolnavi.

1







TEHNICI DE EVALUARE ŞI ÎNGRIJIRI ASOCIATE NEVOII DE A BEA ŞI A MÂNCA

Observarea apetitului

Definiţii ~ Apetit – poftă de mâncare.~ Inapetenţă – lipsa poftei de mâncare faţă de anumite alimente.~ Anorexie – scăderea sau lipsa poftei de mâncare.

Scop: ~ Descoperirea şi combaterea:o Inapetenţei.o Anorexiei.

~ Stabilirea diagnosticului:o Bolnavii cu cancer gastric refuză carnea de vacă.o Bolnavii în faza preicterică a hepatitei virale refuză grăsimile.o Bolnavii cu diabet au apetit exagerat.

~ Apetit preferenţial în cazul unor carenţe în organism – calciu la gravide.

Combaterea anorexiei şi inapetenţei:

~ Se verifică dacă inapetenţa este totală sau parţială.~ Se identifică alimentele refuzate şi alimentele preferate.~ Se asigură condiţii optime de servire a mesei.~ Bolnavii inapetenţi se alimentează la intervale de 2-3 ore, cu porţii mici.~ Se alternează lichidele reci cu lichide acidulate cu lămâie.~ Nu se administrează bolnavului anorexic alimente hiperzaharate – gustul dulce

provoacă senzaţie de saţietate i favorizează diareea. ~ Profitând de senzaţia de sete se oferă alimentaţia sub formă lichidă (lapte,

sucuri de fructe îmbogăţite cu lapte praf, cacao, gălbenuş de ou, preparate de zahăr, bulion de legume ce va fi îmbogăţit cu brânză, unt, făină, cacao şi completat cu zeamă de lămâie sau portocală).

~ Se asigură un necesar caloric de 2500-3000 calorii zilnic – prin administrare de lichide hipercalorice.

~ Se revine la alimentaţia solidă pe măsură ce revine apetitul.~ Se urmăreşte respectarea dietei.

Raţia alimentară

Obiective Acţiuni

Definiţie ~ Cantitate de alimente ingerate care satisface cantitativ şi calitativ toate nevoile nutritive ale individului pe o perioadă de timp, de obicei de 24 ore.

~ Cantitatea de energie şi de factori nutritivi (proteine, glucide, lipide, minerale, vitamine, apă) furnizate prin aportul de alimente.

Date generale ~ Raţia alimentară este variabilă, în funcţie de vârstă (copil, adult, vârstnic), munca prestată, stare fiziologică (sarcina), condiţii de muncă (sportivi)starea de sănătate sau boală.

~ Este necesar să se cunoască nevoile organismului şi valoarea nutritivă a diferitelor alimente.

~ Eficienţa raţiei alimentare administrate individului se recunoaşte printr-o greutate normală constantă şi capacitatea organismului de a desfăşura activităţi în condiţii normale, fără a interveni oboseala sau alte manifestări patologice.

~ Starea de sănătate, capacitatea de muncă şi rezistenţa organismului faţă de condiţiile nefavorabile ale mediului înconjurător depind de un regim alimentar raţional.

1







Raţia calorică ~ Raţia alimentară se măsoară în calorii. ~ Caloria reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui litru

de apă cu un grad, între 0 şi 100 C.~ Aportul de alimente trebuie să asigure necesităţilor de calorii ale organismului, în funcţie

de vârstă, sex, masă corporală, activitate profesională.~ Asigurarea necesarului alimentar corespunzător poate fi realizat numai prin calcularea

exactă a necesităţilor, ţinând seama de valoarea nutritivă a principiilor alimentare:o 1g glucide = 4,1 calo 1g proteine = 4,1 calo 1g lipide = 9,3 cal

~ Cantitatea de energie calorică minimă indispensabilă organismului pentru menţinerea funcţiilor vitale reprezintă metabolismul bazal (MB) care este definit ca energia necesară unui individ aflat în stare de veghe, în repaus fizic şi psihic, la cel puţin 12 ore după ultima masă şi la cel puţin 24 de ore după ultima ingestie de proteine, în condiţii de neutralitate termică (temperatura mediului ambiant de 20 -21 C.

~ Valoarea MB variază în funcţie de: greutatea individului, suprafaţa corporală, sex, diferite stări fiziologice (graviditate, alăptare), factori de mediu (climat cald sau rece), stări patologice.

Conţinutul raţiei echilibrate

~ 400g glucide/24h → (6g/Kg.c./24h)~ 70g lipide/24h → (1g/Kg.c/24h)~ 70g proteine/24h → (1g/Kg.c./24h)~ Aportul de glucide şi lipide se diferenţiază după consumul energetic al meseriei exercitate,

vârstă, boală.~ Raţia de proteine, la copilul în perioada de creştere şi dezvoltare, urca la 3,5g/Kg.c./24h~ La bătrâni raţia scade.~ Elementele neenergetice din raţia alimentară trebuie să fie în echilibru cu cele

energetice, adică, cu cât raţia alimentară este mai bogată în calorii, cu atât va creşte şi cantitatea de săruri minerale şi vitamine.

Calculul raţiei alimentare

~ Să se realizeze un echilibru între principiile nutritive. ~ La calculul raţiei alimentare se are în vedere:

o 50-55% glucideo 10-15% proteine din care:

40% de origine animală 60% de origine vegetală

o 30-40% lipide din care: 35% de origine animală 65% de origine vegetală

Necesarul caloric ~ Activitatea fizică sau travaliul muscular impune organismului consumul unui supliment de calorii, a cărui valoare variază în funcţie de intensitatea şi durata efortului depus.

~ În funcţie de efortul depus, diversele profesii au fost împărţite în mai multe grupe:o Profesii care necesită o cheltuială mai mică de energie: funcţionari de birou,

medici, profesori, studenţi, ingineri, femei casnice.o Profesii care necesită o cheltuială moderată de energie: mecanici, tractorişti,

zugravi, şoferi.o Profesii care necesită o cheltuială mare de energie: turnători, lăcătuşi,

betonişti, instalatori.o Profesii care necesită o cheltuială foarte mare de energie: mineri, fierari,

înotători, canotori.o Profesii cu cheltuială exagerată de energie: tăietori de lemne, spărgători de

piatră, cosaşi.~ Nevoile calorice ale unui om în funcţie de efortul depus sunt considerate astfel:

o Pentru viaţa sedentară 800-900 cal./zi o Pentru activităţi uşoare 900-1400 cal./zio Pentru activităţi moderate 1400-1800 cal./zi

1







o pentru activităţi grele 1800-4500 cal./zi

RAŢIA ALIMENTARĂ ↔ RAŢIA CALORICĂ

Definiţie:~ Raţia alimentară reprezintă proporţia alimentelor de origine animală sau vegetală, pe 24 ore, conţinute

în dietă.~ Pentru a putea fi calculată este necesar să se cunoască:

▪ Nevoile organismului▪ Valoarea nutritivă a diferitelor alimente.

Raţia alimentară şi raţia calorică este în funcţie de:~ Vârstă.~ Sex.~ Activitatea prestată.~ Starea de sănătate.~ Starea de boală.

Condiţii:~ Raţia alimentară se măsoară în calorii.~ Raţia trebuie să corespundă cantitativ şi calitativ.~ Raţia minimă pentru organismul în repaus este de 1600 calorii, la care se adaugă raţia calorică

necesară să acopere consumul din timpul activităţii depuse.~ Calculul se face în funcţie de vârstă, sex, greutate, activitate → conform tabelelor în vigoare.

Necesar caloric:~ În repaus absolut = 25 calorii / kg corp.

o În activitate minimă = 30 calorii / kg corp.o În activitate medie = 35 calorii / kg corp.o În activitate intensă (intelectuală, studenţi) = 40 calorii / kg corp.o În activităţi foarte grele (mineri) = 45-60 calorii / kg corp.

Necesarul caloric pentru bolnav de 60 kg în repaus absolut = 1500 cal/24 ore. Un copil necesită un plus de 30% calorii. Un bătrân necesită cu 15% calorii mai puţin.

~ Necesarul creşte:o Când creşte activitatea.o Pentru fiecare grad de temperatură este necesar un plus de 13% calorii.o Pentru stări de agitaţie necesarul creşte cu până la 30%.o În convulsii.

Valoarea calorică a principiilor alimentare:~ 1 g glucide = 4,1 cal.~ 1 g proteine = 4,1 cal.~ 1 g lipide = 9,3 cal.

Conţinutul raţiei alimentare echilibrate:~ 400 g glucide – 6 g / kg corp.~ 70 g lipide – 1g / kg corp.

1







~ 70 g proteine – 1 g / kg corp. o Glucidele şi lipidele sînt substanţe energetice, iar proteinele sunt substanţele plastice.o Aportul de glucide şi lipide este influenţat de vârstă, stare de sănătate sau boală,

consumul energetic din timpul activităţii.o Necesarul de proteine la copii, în perioada de creştere şi dezvoltare, creşte până la 3,5

g/kgcorp/24 ore. Necesarul de proteine scade la persoanele vârstnice. Proteinele asigură aminoacizii necesari sintezei de proteine din organism.

Echivalenţe cantitative şi calitative ale diferitelor principii alimentare:~ 100 g glucide pot fi asigurate prin:

o 100 g zahăr.o 120 g orez.o 135 g tăiţei.o 450 g fructe uscate.o 200 g pâine.o 200 g legume uscate.o 500 g cartofi.o 650 g fructe proaspete.

~ 100 g proteine pot fi asigurate prin:o 3000 ml lapte.o 450 g carne albă de viţel sau pasăre.o 650 g peşte.o 400 g brânză.

~ 100 g lipide pot fi asigurate prin:o 100 ml ulei vegetalo 100 g unt.o 100 g untură de porc.

Există un echilibrul între principiile nutritive:~ 50-55% glucide.~ 10-15% proteine.

o 40% proteine animale.o 60% proteine vegetale.

~ 30-40% lipide.o 35% de origine animală.o 65% de origine vegetală (uleiuri).

Valoarea nutritivă a unor alimente

Alimente (100 g) Proteine g/% Lipide g % Glucide g/% Calorii

Lapte de vacă 3,5 3,6 4,8 67

Iaurt gras 3,2 3,2 3 55

Iaurt slab 3,1 0.1 3,9 30

Brânză telemea de oaie 17 20,00 1 270

Brânză slabă de vacă 17 1,2 4 97

Carne slabă de vacă 21 3,5 - 118

Carne grasa de vacă 18,3 16,3 - 226

1







Carne de miel 18 20 - 260

Carne slabă de găină 20 5 - 128

Carne slabă de porc 20.04 6,3 - 143

Carne grasă de porc 15 35 - 388

Peşte (crap) 18,9 2.8 - 104

Un ou găină 7 6 - 85

Ardei gras verde 1.1 - 4,6 25

Conopidă 2,8 - 3,9 30

Urzici 2,9 6,7 7,1 68

Cireşe 1 6,4 17,8 80

Pepene verde 0,1 - 5,4 20

Pâine albă 10,3 2 54 282

Pâine neagră 8,4 1,2 48,5 245

Unt 8 80 2,5 806

Ulei alimentar - 99,9 - 929

Observaţii:~ Aportul de glucide şi lipide depinde de vârstă, perioade de dezvoltare, consum energetic, stare de

boală.~ Elementele nutritive neenergetice (săruri minerale, vitamine) conţinute în raţia alimentară trebuie să

fie în echilibru cu elementele nutritive energetica.

FOAIA DE ALIMENTAŢIE ZILNICĂ

Definiţie:~ Foaia de alimentaţie zilnică este un document medical în care se centralizează regimurile alimentare

zilnice prescrise de medic bolnavilor, cu scop terapeutic (şi notate în foaia de observaţie / foaia de temperatură).

~ Foaia de alimentaţie nominală se completează de către asistenta de salon şi se predă asistentei şefe care face centralizarea.

Condiţii:~ Foaia de alimentaţie se întocmeşte pentru ziua următoare.~ Se transmite blocului alimentar, până la ora 13, în vederea pregătirii regimurilor dietetice pentru ziua

respectivă.~ La blocul alimentar asistenta dieteticiană centralizează regimurile dietetice pe unitatea medicală

(spital).

Observaţii:~ Distribuţia regimurilor alimentare în sala de mese sau în salon va fi supravegheată de către o asistentă

medicală.~ Distribuţia se va face conform foii de alimentaţie nominală.

Foaie d e alimentaţie / secţia ..........................................

1







Pentru ziua .... luna ...................... anul .......

Tipul de regim

Felul regimuluiNr. porţii

Observaţii referitoare la hrana din ziua precedentă

TOTAL 100

H Hidric 10

HZ Hidro zaharat 20

HZL Hidrozaharat lactat 15

LF Lactofăinos 20

LEV Lactofăinos vegetarian 16

Cr Crudităţi 3

M Mixt 10

SA Supraalimentaţie 2

Sp Special 4

Medic Asistenta şefă

ALIMENTAŢIA SEZONIERĂ ~ Alimentaţia raţională trebuie să asigure organismului un aport zilnic optim de calorii şi factori nutritivi, raportat la

nevoile acestuia.~ Fiecare anotimp are avantaje şi dezavantaje din punctul de vedere al posibilităţilor de procurare a alimentelor.~ Satisfacerea permanentă a unui aport optim zilnic poate fi mai dificil de rezolvat, mai ales în ţările cu climat

temperat, în care producţia naturală a unor alimente indispensabile are un ritm biologic sezonier.~ Pentru alimentaţia echilibrată în toate lunile anului vom folosi toate avantajele oferite de fiecare anotimp în parte,

minimalizând dezavantajele care pot pune în pericol sănătatea prin dezechilibrele alimentare.~ Se asigură o alimentaţie raţională în diversele anotimpuri ale anului, în aşa fel încât să se poată furniza organismului

un flux continuu echilibrat de factori nutritivi indispensabili menţinerii sănătăţii şi desfăşurării activităţilor în diferite condiţii, respectând nevoile legate de vârstă, sex sau diversele stări fiziologice în care se poate afla organismul.

Alimentaţia în timpul primăverii ~ Alimentaţia în timpul primăverii necesită adaptarea la noile condiţii de mediu care sunt suportate cu dificultate. ~ Modificările organismului depind de modul de alimentaţie → iarna alimentaţia este săracă în vitamine (prin lipsa

fructelor şi a legumelor verzi) ceea ce impune ca alimentaţia de la începutul primăverii să prevină pericolul carenţei de vitamine şi săruri minerale.

~ Carenţa de vitamine şi săruri minerale predispune la oboseală fizică şi psihică resimţită sub forma aşa-numitei "astenii de primăvară" → caracterizată prin scăderea capacităţii de efort fizic şi intelectual, scăderea rezistenţei organismului la infecţii.

~ Pentru acoperirea necesarului de vitamine şi săruri minerale se recomandă consumul de legume verzi timpurii → urzici, spanac, ştevie, salată verde.

~ Aportul de glucide, lipide şi proteine este asigurat prin consumul de alimente cu valoare biologică ridicată: alimente de origine animală, paste făinoase, legume şi fructe uscate.

ALIMENTAŢIA ŞI HIDRATAREA în timpul verii ~ Alimentaţia în timpul verii beneficiază de abundenţa de legume verzi şi fructe care permit consumul unui meniu

variat şi care furnizează un aport suficient de elemente nutritive care furnizează vitamine, săruri minerale, enzime, celuloză (cu rol în stimularea tranzitului intestinal).

1







~ Aportul de legume şi fructe asigură fără dificultate o alimentaţie raţională pe timpul verii. Problemele apar în legătură cu consumul alimentelor de origine animală. Temperatura crescută a mediului ambiant face dificilă păstrarea unor alimente ca: lapte, produse lactate, carne, mezeluri → acestea trebuie consumate într-un timp cât mai scurt.

~ Temperaturile ridicate (canicula) determină transpiraţii abundente, deshidratare, ceea ce impune creşterea aportului de lichide sub forme diverse: supe de legume, ape minerale, lapte, sucuri, compoturi etc.

Alimentaţia în timpul toamnei ~ Toamna este un anotimp deosebit de bogat în legume şi fructe ce pot fi consumate în cantitate mare.~ Aportul de proteine se asigură prin administrare de carne şi derivate din carne, ouă, lapte, brânzeturi.~ Grăsimile se consumă ½ sau 2/3 de origine animală, iar restul sub formă de uleiuri vegetale.~ Toamna alimentaţia trebuie să asigure o alimentaţie echilibrată din punct de vedere caloric şi nutritiv potrivit

nevoilor individului, pentru ca organismul să se poată pregăti pentru perioada de iarnă.

ALIMENTAŢIA ÎN TIMPUL IERNII ~ În alimentaţia din timpul iernii lipseşte abundenţa legumelor verzi şi a fructelor specifice verii şi toamnei.~ Alimentaţia se bazează mai mult pe provizii adunate şi conservate în diverse moduri ceea ce face ca din timpul iernii

să predomine făinoasele şi mâncărurile grase, untura, în detrimentul legumelor şi fructelor sau a alimentelor de origine animală (carne slabă, peşte) fapt ce predispune la o serie de carenţe nutritive.

~ Dieta din timpul iernii va conţine legume păstrate proaspete sau congelate, lapte şi brânzeturi, ouă, carne.~ Lactatele în perioada de iarnă sunt mai sărace în vitamine liposolubile (A,D).

Alimentaţia copilului sănătos

Obiective Acţiuni

Raţia alimentară a copilului

~ Trebuie să satisfacă toate nevoile sale nutritive (calorice, plastice şi biocatalitice) atât pentru întreţinere cât şi pentru creşterea şi dezvoltarea sa

Necesar caloric şi alimentar în primul an de viaţă

~ 1-3 luni de viaţă→ 100-110 cal/Kg.c./zi~ 4-6 luni de viaţă → 90-100 cal/Kg.c./zi~ 7-9 luni de viaţă → 80-90 cal/Kg.c./zi~ 10-12 luni de viaţă →80-90 cal/Kg.c./zi

Principii nutritive pentru copilul sănătos 0-1 an

~ Necesarul proteic la copilul alimentat natural 2-3 g/Kg.c/zio Alimentarea nou-născutului la sân se numeşte alimentaţie naturală

~ Necesarul proteic ia copilul alimentat artificial 3-4 g/Kg.c/zi~ Necesarul lipidic la copilul alimentat natural 5-6 g/Kg.c/zi~ Necesarul lipidic la copilul alimentat artificial 6 g/Kg.c/zi~ Necesarul glucidic ia copilul alimentat natural 10-12 g/Kg.c/zi~ Necesarul glucidic la copilul alimentat artificial 12 g/Kg.c/zi

o Pentru sugar, laptele de mamă reprezintă cel mai potrivit aliment adaptat nevoile nutritive.

o În primele zile după naştere, glanda mamară secretă un lapte numit colostru.o După 2-3 zile, colostru se transformă treptat în lapte definitiv.o Când mama nu are lapte suficient, se trece la alimentaţia mixtă, completând

alimentaţia la sân cu lapte de vacă sau lapte praf în două moduri: completând fiecare masă cu o cantitate de lapte sau înlocuind un supt cu o masă de lapte (artificial).

o Când mama nu are lapte sau este contraindicată alăptarea, se recurge la alimentaţia artificială cu lapte de vacă proaspăt sau lapte praf umanizat.

Diversificarea alimentaţiei sugarului

~ După 2 luni sugarii vor primi pe lângă lapte şi sucuri de fructe sau legume. ~ De la 3 luni laptele matern nu mai satisface optim nevoile nutritive ale copilului, pentru

că scade valoarea nutritivă a secreţiei lactate şi pentru că se măresc nevoile nutritive ale copilului ceea ce impune diversificarea alimentaţiei, adică introducerea altor alimente în următoarea ordine: supă de legume, pireul de legume, mere rase, carne, supă de carne degresată, făinosul cu lapte, brânză de vaci, gălbenuş de ou, frişca,

1







smântână.~ Regulile diversificării:

o Introducerea noului aliment se face în cantităţi mici, progresive, administrate numai cu linguriţa, tatonând toleranţa digestivă a sugarului.

o Nu se introduc 2 alimente noi în aceeaşi zi.o La primele semne de tulburări digestive se a suprimă alimentul nou introdus,

care se va readministra numai după normalizarea tranzitului digestiv.

Principii nutritive pentru copil între 1-3 ani

~ Necesarul proteic 3-4 g/Kg.c/zi~ Necesarul lipidic 4-5 g/Kg.c/zi~ Necesarul glucidic 10-12 g/Kg.c/zi


~ Necesarul proteic 2-2,5 g/Kg.c/zi~ Necesarul lipidic 2-3 g/Kg.c/zi~ Necesarul glucidic 10 g/Kg.c/zi


~ Necesarul proteic 2 g/Kg.c/zi~ Necesarul lipidic 1,5-2 g/Kg.c/zi~ Necesarul glucidic 8-10 g/Kg.c/zi


~ Necesarul proteic 2 g/Kg.c/zi~ Necesarul lipidic 1,5 g/Kg.c/zi~ Necesarul glucidic 8 g/Kg.c/zi

Observaţii ~ Pe măsură ce copilul creşte, numărul meselor zilnice începe să scadă → de la 7 mese/zi la sugar la 3 mese principale şi 2 gustări/zi la copilul mic şi preşcolar.

~ Carnea se introduce treptat în alimentaţia copilului – la început doar carne albă (pasăre, peşte), iar după vârsta de 3 ani carnea de porc sau carnea de oaie.

Alimentaţia vârstniculuiObiective Acţiuni

Modificări fiziologice la vârstnici

~ Modificarea proceselor digestive~ Modificarea proceselor de metabolism~ Alterarea danturii~ Scăderea secreţiei digestive~ Modificarea absorbţiei diverşilor factori nutritivi~ Modificarea echilibrului dintre factorii nutritivi~ Încetinirea metabolismului bazal~ Scade toleranţa la glucoză~ Creşte colesterolul şi grăsimile neutre din sânge favorizând depunerea lor pe vase → se

produce ateroscleroza~ Se accentuează catabolismul proteic~ Scade funcţia plastică de regenerare şi refacere a ţesuturilor în favoarea arderii lor.~ Se modifică metabolismul hidroelectrolitic~ Apare fenomenul de demineralizare a scheletului a scheletului

Necesarul de principii nutritive la vârstnic

~ Proteine 1-1,5 g/Kg.c/zi → lapte, albuş de ou, carne de peşte, pasăre, vită.~ Lipidele 70-80g/zi~ Glucide 50% din aportul caloric zilnic.~ Vitamine şi minerale → fructe, legume.~ Lichide 1500-2000 ml/zi

Alimentaţia dietetică a bolnavilor

Obiective Acţiuni

Definiţie ~ Regimul alimentar sau dieta reprezintă tratarea bolnavului prin substanţele alimentare

1







ingerate

Principiile alimentaţiei dietetice

~ Înlocuirea cheltuielilor energetice de baza ale organismului necesare creşterii (la copii) sau refacerii pierderilor prin consum exagerat (la adulţi)

~ Asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale necesare metabolismului normal, creşterii şi celorlalte funcţii

~ Favorizarea proceselor de vindecare prin cruţarea organismelor bolnave ~ O alimentaţie raţionala poate deveni factor terapeutic influenţând tabloul clinic,

procesele patologice şi evoluţia bolii~ Poate preveni transformarea bolilor acute în boli cronice; poate preveni apariţia

recidivelor. ~ Consolidează rezultatele terapeutice obţinute prin alte tratamente~ Asigură valoarea calorică a unei alimentaţii normale care să nu scadă capacitatea de

muncă a bolnavului~ Este conceput pentru fiecare caz în parte pe baza datelor fiziopatologice ale bolnavului

Clasificarea regimurilor dietetice

~ În funcţie de cantitatea alimentelor:o Hipocalorice → recomandate în obezitateo Hipercalorice → recomandate în subnutriţie

~ În funcţie de calitatea alimentelor:o Regimuri adaptate diferitelor categorii de îmbolnăviri:

Regim hidric Regim hidro-zaharat Regim semilichid Regim lactat Regim lacto-făinos-vegetarian Regim hepatic Regim renal Regim cardiovascular Regim diabetic

Regim hidric o Hipocalorico Hipoglucidico Hipolipidico Hipoproteic

~ Componente → ceai neîndulcit sau îndulcit cu zaharina, zeama de orez, supe limpezi de legume, supe diluate de carne si degresate, apa fiarta şi răcita.

Regim hidro-zaharat o Hipocalorico Hipolipidico Hipoproteico Normoglucidic

~ Componente → ceai îndulcit, zeama de compot, sucuri de fructe îndulcite, zeama de orez cu zahăr

Regim semilichid o Hipocalorico Hipoproteico Normoglucidico Hiposodat

~ Componente → supe-creme de legume, supe-creme de făinoase, piureuri de legume, fructe coapte, sufleuri de brânza de vaci sau făinoase

Regim lactat o Hipocalorico Hipolipidic sau normolipidico Hipoglucidico Hipoproteic sau normoproteic

~ Componente → 1000-2000 ml lapte eventual îmbogăţit cu smântâna sau frişcă

1







Regim lacto-făinos-vegetarian

o Normo- sau hipercalorico Normoglucidic.

~ Componente → lapte, brânza de vaci, caş, oua, piureuri de legume cu lapte şi unt, smântâna, făinoase cu lapte

Regim hepatic o Normo- sau hipocalorico Normoproteico Normoglucidico Hipolipidic

~ Componente → iaurt, brânza de vaci, caş, came slaba fiarta, pâine alba prăjita, făinoase, sufleuri şi piureuri de legume, fructe coapte, supe-creme de legume şi făinoase

Regim renal o Normo- sau hipercalorico Hipoproteico Hiperglucidico Normo- sau hiperlipidico Hiposodat

~ Componente → brânza de vaci, caş, gălbenuş de ou, pâine fără sare, piureuri, soteuri, fructe crude şi coapte, compot, supe de legume şi făinoase

Regim cardiovascular o Normocalorico Normoglucidico Hipoproteico Hiposodat

~ Componente (A)→ iaurt, brânza de vaci, brânza desărata, supe-creme de legume, piureuri de legume, făinoase cu lapte, salate de legume, came fiartă

o Normo- sau hipocalorico Normoproteico Normo- sau hipoglucidico Hipolipidico Hiposodat

~ Componente (B)→ lapte, iaurt, brânzeturi nefermentate, came slaba fiarta, pâine fără sare, piureuri şi sufleuri de legume, fructe crude sau coapte

Regim diabetic o Normoglucidico Normo- sau hiperproteico Normolipidic

~ Componente → lapte, pâine, cartofi, peste, legume – toate cântărite în raport cu toleranta la glucide

Regim hipocaloric ~ 0 calorii -1500 ml/zi ceai neîndulcit~ 240 calorii - 300 g brânza de vaci~ 400 calorii - lapte, brânza de vaci, came alba, legume, mere~ 600 calorii - lapte, brânza de vaci, came alba, legume

ALIMENTAŢIA ACTIVĂ

Definiţie:~ Pacientul poate mânca singur, fără ajutor, alimentele conţinute în regim.

Locul servirii mesei:~ În sala de mese.

1







~ În salon:o La masă.o La pat → pe masă adaptată, pe tavă.

Materiale necesare:~ Tavă.~ Veselă (cană de supă, farfurie pentru mâncare).~ Tacâmuri.~ Pahar cu apă sau cană.~ Şervet.

ALIMENTAŢIA ACTIVĂ ÎN SALA DE MESE:

Pregătirea condiţiilor de mediu pentru alimentaţie în sala de mese:~ Se verifică starea de curăţenie şi igienă.~ Se aeriseşte încăperea.~ Mesele sunt aranjate estetic → pentru patru persoane cu acelaşi regim alimentar, cu tacâmuri, pahare,

cană cu apă, şervete, după caz cu sare.~ Se cere pacientului să-şi spele mâinile înainte de servirea mesei.

Servirea mesei~ Alimentele se servesc pe rând, pe măsură ce sunt consumate.~ Se debarasează imediat vesela utilizată.~ Nu se ating alimentele cu mâna! ~ Persoana care serveşte va avea mănuşi de bumbac.~ Se notează dacă pacientul a consumat integral sau parţial porţiile repartizate, dacă a avut apetit;

totodată se culeg informaţii asupra preferinţelor alimentare.~ Vesela şi tacâmurile utilizate sunt transportate în oficiu unde sunt dezinfectate, spălate, eventual

sterilizate.~ După terminarea servirii mesei se aeriseşte din nou încăperea şi se efectuează igienizarea.

ALIMENTAŢIA ACTIVĂ ÎN SALON

~ Se pregăteşte salonul pentru servirea mesei.~ Se îndepărtează factorii ce pot influenţa negativ apetitul → scuipători, urinare etc.~ Se separă cu paravane (şi cu tact) bolnavii cu aspect dezagreabil → bolnavi arşi, bolnavi care varsă în

timpul alimentaţiei, bolnavi cu piodermite întinse.~ Servirea mesei în salon se poate face:

o La masa din salon. Se pregăteşte masa – cu faţă de masă curată, flori, tacâmuri, cană cu apă, şervet. Se cere bolnavului să-şi spele mâinile. Se servesc alimentele pe rând, pe măsură ce sunt consumate. Servirea se face cu mâini cu mănuşi de bumbac. Se notează dacă pacientul a consumat integral sau parţial porţiile repartizate, dacă

a avut apetit; totodată se culeg informaţii asupra preferinţelor alimentare. Se ajută pacientul să se instaleze comod în pat. Se aeriseşte salonul. Se îndepărtează vesela utilizată şi se transportă la oficiu.

o La pat – pe masă adaptabilă. Se adaptează masa specială la patul bolnavului şi se acoperă cu faţă de masă. Se instalează bolnavul într-o poziţie confortabilă – în semişezând sau şezând – cu

1







ajutorul rezemătorilor de pat sau de perne. Se ajută bolnavul să se spele pe mâini. În continuare se procedează ca mai sus. După servirea mesei se îndepărtează masa rulantă. Se ajută pacientul să-şi spele mâinile şi să-şi facă toaleta dentară. Se aeriseşte salonul. Se transportă la oficiu vesela şi tacâmurile utilizate.

o La pat – pe tavă – bolnavii care nu se pot ridica în poziţie şezând sau semişezând, dar pot servi singuri alimentele.

Se spală mâinile bolnavului. Bolnavul se aduce în decubit lateral stâng, cu capul sprijinit pe o parte. se protejează lenjeria de pat cu o aleză, iar lenjeria bolnavului cu un prosop curat. Se aşează tava acoperită cu un prosop curat pe un suport la înălţimea patului. Se oferă alimentele pe rând, pe măsură ce sunt consumate alimentele din regim. Alimentele solide sunt tăiate în bucăţi mici înaintea servirii. Lichidele se servesc în pahar sau cană cu cioc sau cu pai. Se îndepărtează imediat vesela utilizată. Se ajută pacientul să-şi spele mâinile şi să-şi facă toaleta dentară. Se aeriseşte salonul. Se transportă la oficiu vesela şi tacâmurile utilizate.

Observaţii:~ Alimentaţia activă în salon se face în acelaşi timp cu alimentaţia bolnavilor din sala de mese.~ Nu se ating alimentele cu mâna!~ Nu se grăbeşte bolnavul!~ Se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei.

ALIMENTAŢIA PASIVĂ

Definiţie:~ Alimentaţia pacientului de către altă persoană, când starea generală nu le permite să se alimenteze

singuri şi trebuie ajutaţi.

Scop:~ Hrănirea bolnavilor imobilizaţi, paralizaţi, epuizaţi fizic, adinamici, în stare gravă sau cu uşoare

tulburări de deglutiţie.

Materiale necesare:~ Tavă.~ Cană pentru supă.~ Farfurie.~ Tacâmuri.~ Pahar cu apă sau cană cu cioc.~ Şervet.~ Tacâmuri suplimentare pentru gustat.

Pregătirea asistentei:~ Se spală şi se dezinfectează pe mâini.~ Îmbracă halat de protecţie, mănuşi de bumbac.

1







~ Va pregăti pe partea dreaptă a patului un scaun.

Pregătirea bolnavului:~ Se aşează în poziţie semişezând, cu capul uşor aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia.~ Se protejează lenjeria cu muşama şi aleză, iar bolnavul se protejează cu prosop în jurul gâtului.~ Se aşează mâncarea în faţa bolnavului, pe tavă sau pe masă, în aşa fel încât să vadă ce mănâncă.

Servirea mesei:~ Asistenta se aşează în dreapta şi verifică temperatura alimentelor şi gustul lor cu ajutorul tacâmurilor

suplimentare.~ Serveşte lichidele cu lingura sau cu cană cu cioc. La bolnavii foarte gravi lichidele se pot administra şi

cu pipeta.~ Se supraveghează debitul de curgere al lichidelor pentru a nu încărca gura peste posibilităţile de

deglutiţie.~ Alimentele solide sunt tăiate în bucăţi foarte mici în prezenţa bolnavului.~ După terminarea alimentării se igienizează pielea bolnavului, se face toaleta bucală, se aranjează patul.~ Schimbă lenjeria murdărită.~ Se îndepărtează eventualele resturi alimentare ajunse accidental sub bolnav.~ Se aşează bolnavul într-o poziţie comodă.~ Strânge vesela utilizată şi se transportă la oficiu.~ Se aeriseşte salonul.

Observaţii:~ Nu se servesc alimente reci sau fierbinţi.~ Nu se dau cantităţi mari.~ Nu se grăbeşte bolnavul!~ Nu se suflă pentru a răci conţinutul lingurii.~ Se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei.~ Nu se ating şi nu se gustă alimentele care au fost în gura bolnavului.~ Asigurarea poziţiei semişezând sau şezând se face prin folosirea de rezemători sau perne.

ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ

Definiţie:~ Alimentaţia artificială → introducea alimentelor în organismul bolnavului prin mijloace artificiale –

pe alte căi decât calea naturală – orală.

Scop:~ Alimentarea bolnavilor inconştienţi.~ Alimentarea bolnavilor cu tulburări de deglutiţie.~ Alimentarea psihopaţilor.~ Alimentarea bolnavilor cu negativism alimentar.~ Alimentarea bolnavilor cu intoleranţă digestivă sau hemoragii digestive superioare.~ Alimentarea pacienţilor operaţi pe tubul digestiv.~ Alimentarea pacienţilor cu stricturi esofagiene.

ALIMENTAŢIA PRIN SONDĂ~ Materiale necesare

1







~ Material pentru sondaj gastric – sondă Faucher.~ Tăviţă renală.~ Pâlnie mare adaptată la extremitatea liberă a sondei.~ Lichid alimentar prescris de medic, omogen, fără grunji, la 370C:

o Produse farmaceutice.o Produse oficinale (de bucătărie).

~ Seringă sterilă de 5-10 ml .~ Pensă hemostatică.~ Romplast (pentru fixarea sondei)~ Mănuşi de protecţie.~ Mască.

~ Pregătirea pacientului:~ Se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii.~ Se aşează pacientul în poziţia şezând, semișezând sau decubit lateral (pe scaun sau la

marginea patului).~ Se protejează bolnavul cu prosop în jurul gâtului, iar lenjeria se protejează cu muşama.~ Se îndepărtează proteza mobilă.~ Se oferă pacientului o tăviţă renală pe care o va susţine sub bărbie pe toată durata tehnicii

pentru a capta saliva ce se poate scurge din gură.

Alimentare prin sondă Pensarea sondei

~ Execuţie tehnică:o Se introduce sonda după tehnica sondajului, pe cale endonazală sau pe cale orală şi se

controlează poziţia sondei.o Se controlează conţinutul gastric şi în caz de stază se aspiră conţinutul şi se execută o spălătură

gastrică.o Se aspiră lichidul gastric de stază şi se adaptează pâlnia la sondă.o Se toarnă lichidul alimentar 200-500 ml, apoi se introduc pe sondă 300 ml apă + o seringă cu

aer pentru golirea completă a sondei.o Se pensează sonda (pentru a preveni pneumonia de aspiraţie) şi se extrage cu precauţie.

~ La bolnavii inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie sau la cei care trebuie alimentaţi pe această cale o perioadă mai lungă de timp, sondele de polietilen se pot menţine mai mult de 4-6 zile iar cele de cauciuc se menţin maximum 2-3 zile fiind traumatizante (pot forma escare aţe mucoasei).

~ Raţia zilnică se administrează în 4-6 doze, foarte încet;

ALIMENTAŢIA PRIN CLISMĂ → picătură cu picătură:~ Indicaţii:

Când nu se poate folosi pentru alimentaţie calea orală. Când sonda gastrică nu poate fi introdusă.

Stricturi esofagiene. Inflamaţii ale mucoasei digestive. Varice esofagiene.

~ Hidratarea prin clismă se face timp scurt – numai cu soluţii izotone. Soluţie Ringer. Ser glucozat 47‰.

~ Se anunţă bolnavul şi se pregătesc materialele pentru clismă.~ Se pregăteşte soluţia izotonă la 370C în vase izoterme.

1







~ Se execută o clismă evacuatoare cu 1-2 ore înainte.~ Se adaptează la tubul irigatorului sau direct la canulă – prin aparat de perfuzie – vasul cu soluţie izotonă.

Se fixează ritmul la 30-40 picături pe minut.

A LIMENTAŢIA PRIN PERFUZIE: ~ Se foloseşte când se evită calea digestivă.~ Calea de administrare:

o Intravenoasă.o Subcutanată.

~ Substanţele administrate:o Soluţii izotone: ser fiziologic, ser glucozat 5%.o Soluţii hipertone: ser glucozat 10%, 20%, 33%, 40%, fructoză 20%, Dextran,

hidrolizate proteice.~ Condiţii:

o Substanţele utilizate au valoare calorică ridicată.o Pot fi utilizate direct de ţesuturi. o Nu irită şi nu necrozează ţesuturile.

~ Se calculează valoarea calorică a alimentaţiei zilnice.~ Se face bilanţul hidric zilnic. Necesarul de lichide se completează cu ser fiziologic sau soluţii glucozate

şi proteice.~ Se montează perfuzia şi se fixează ritmul de administrare la indicaţia medicului (obişnuit 60 picături pe

minut). Exemplu: ser glucozat 10% se administrează până la 150 picături pe minut → adică 500 ml pe oră.

~ Ritmul scade pe măsură ce creşte concentraţia soluţiei → până la 200 ml pe oră.Hidrolizatele proteice se administrează cu ritm lent → până la 50 ml pe oră.

MĂSURAREA GREUTĂŢII BOLNAVULUI

Determinarea greutăţii:~ La adult se face cu:

o Cântar – balanţă antropometrică.o Pat cântar (pat balanţă).o Cântar electronic.

~ La copil se face cu cântar de uz pediatric.~ Greutatea adultului este în raport cu înălţimea.~ Calculul greutăţii ideale se face folosind formule speciale:

G kg = 50 + 0,75 (Tcm-150) + (V-20)/4 x 0,9 Unde:

G kg → greutate corporală exprimată în kg. Tcm → talia exprimată în cm. V → vârsta exprimată în ani.0,9 → factor de corecţie care se aplică la femei.

Scop:~ Aprecierea stării de nutriţie a pacientului.~ Stabilirea necesităţilor calorice ale organismului.~ Stabilirea dozei terapeutice de medicamente.~ Urmărirea evoluţiei bolii.

1







Indicaţii:~ La internarea în spital → excepţie fac bolnavii imobilizaţi la pat.~ Săptămânal → pentru stabilirea raţiei alimentare.~ Zilnic → pentru stabilirea bilanţului hidric.~ Aprecierea stării de nutriţie:

o În timpul sarcinii.o În cursul unor tratamente.o În perioada de creştere.

Contraindicaţii:~ Infarct de miocard.~ Tromboflebite.~ Politraumatisme.~ Hemoragii.~ Şoc.

Materiale necesare:~ Cântar antropometric.~ Foaie de temperatură.~ Creion (pix).

Tehnica măsurării:~ La adult:

Bolnavul stă în picioare sau pe scaun special montat la cântar (bolnavul adinamic). Se deschide braţul balanţei şi se echilibrează greutăţile. Se citeşte valoarea indicată pe cursorul balanţei. Se ajută pacientul să coboare de pe cântar şi se conduce la pat.

~ La copil: Se cântăreşte copilul dezbrăcat, aşezat pe cadrul cântarului. Pentru proba suptului → cântărirea copilul se face înainte şi după supt – fără a schimba

lenjeria sau hainele.

Notarea:~ Se notează valoarea obţinută în foaia de observaţie şi în foaia de temperatură.

Condiţii:~ Aceleaşi condiţii – aceiaşi oră, acelaşi cântar. ~ Aceiaşi ţinută vestimentară.~ Înaintea servirii mesei, dimineaţa, după eliminări.

Observaţii:~ Bolnavii în stare gravă sunt cântăriţi cu pat-balanţă.

MĂSURAREA ÎNĂLŢIMII

1







Talia (înălţimea):~ Determinarea taliei:

La adult se face cu taliometru. La copil se face cu pediometru.

~ Taliometru → este o tijă metalică gradată în cm, verticală, pe care se mişcă perpendicular un cursor.

~ Pediometru → este o cutie dreptunghiulară – jgheab – cu trei pereţi ficşi şi un perete mobil. Fundul cutiei este gradat în cm.

Nou născutul şi sugarul care nu stă în picioare se măsoară cu pediometru. Copilul care stă în picioare se măsoară cu taliometru.

Scop:~ Obţinerea de informaţii privind greutatea. ~ Evaluarea stării generale.~ Stabilirea diagnosticului.~ Supravegherea efectelor tratamentelor.

Pregătirea pacientului:~ Se anunţă pacientul şi i se explică simplitatea tehnicii şi modul de execuţie.~ Se descalţă bolnavul înainte măsurării.

Tehnica măsurării:~ La adult:

Bolnavul se aşează în picioare sub cursorul taliometrului. Se coboară cursorul până la capul bolnavului. Se citeşte valoarea şi se notează în foaia de temperatură.

~ La copil: Se aşează copilul cu capul în contact cu peretele fix al pediometrului, iar picioarele întinse

să vină în contact cu peretele mobil. Se ridică copilul şi se citeşte valoarea.

Notarea:~ Se notează valoarea obţinută în foaia de observaţie şi în foaia de temperatură.

Observaţii:~ Talia se poate măsura şi cu panglică metrică aşezată vertical pe perete – măsurarea se face de la călcâi

la vertex → distanţa de la locul marcat la sol.

Nevoia de a Bea Si a Manca

Documents

Transcript of Nevoia de a Bea Si a Manca