neutralitatea austriei 2007
3
Austria a dovedit cu prisosinţă că statutul de neutralitate permanentă nicidecum nu limitează cîmpul de acţiune a statului, inclusiv în relaţiile internaţionale. Austria se conduce după Constituţia din 1929, care a fost repusa în vigoare la 1 martie 1945, punîndu-se, astfel, bazele celei de a II-a Republici, deşi ţara a fost împărţita în patru zone de ocupaţie. În mai 1955 a fost semnat la Vena un act important care angaja Republica Austria în constituţionalizarea neutralităţii sale sub forma unui tratat de stat (Staatsvertrag) şi nu a unui simplu tratat de pace. Acest document restabilea suveranitatea Austriei însa nu conţinea prevederi privind statutul de neutralitate permanentă a acesteia. În octombrie 1955, Parlamentul a votat Legea Constituţională asupra neutralităţii permanente a statului austriac, care a fost recunoscută de cele patru mari puteri (Anglia, Franţa, SUA şi Uniunea Sovietica) printr-un acord încheiat intre acestea şi Austria. Ulterior, statutul de neutralitate a fost recunoscut şi de către alte state. Acest fapt nu a împiedicat Austria să fie din ce în ce mai mult implicata în afacerile europene şi internaţionale, bucurîndu-se de o stabilitate interna. In decembrie 1955 Austria devine membru al ONU şi participă la mai multe operaţiuni de menţinere a păcii, fără a considera că aceasta ar fi în contradicţie cu statutul sau de neutralitate permanentă. În special trebuie remarcate eforturile Austriei în asigurarea securităţii şi apărării în Balcani. Statutul de neutralitate permanentă a permis Austriei să devina un important centru de influentă al politicii internaţionale. Vena a devenit sediul mai multor organizaţii internaţionale cum ar fi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomica, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala, Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol, şi loc de întruniri şi negocieri diplomatice. Neutralitatea permanenta n-a însemnat interzicerea semnării tratatului de adeziune a Austriei la Uniunea Europeana în 1995, situaţia internaţională modificîndu-se radical pe parcursul celor patru decenii. Aderarea Austriei la UE nu a însemnat pierderea statutului de neutralitate, deşi au fost efectuate mai multe amendamente la Constituţie care se refereau în special la participarea diferitelor organe ale statului la procesul de decizie al Uniunii. Membru al UE, Austria participă nu numai în acţiunile politice, dar şi la cele armate ale ONU, statutul de neutralitate oferindu-i posibilitatea sa-şi lărgească şi adîncească influenta în relaţiile internaţionale şi în sistemele europene regionale de securitate colectiva.
-
Upload
tudor-dabija -
Category
Documents
-
view
37 -
download
0
Transcript of neutralitatea austriei 2007
Austria a dovedit cu prisosin c statutul de neutralitate permanent nicidecum nu limiteaz cmpul de aciune a statului, inclusiv n relaiile internaionale. Austria se conduce dup Constituia din 1929, care a fost repusa n vigoare la 1 martie 1945, punndu-se, astfel, bazele celei de a II-a Republici, dei ara a fost mprita n patru zone de ocupaie. n mai 1955 a fost semnat la Vena un act important care angaja Republica Austria n constituionalizarea neutralitii sale sub forma unui tratat de stat (Staatsvertrag) i nu a unui simplu tratat de pace. Acest document restabilea suveranitatea Austriei nsa nu coninea prevederi privind statutul de neutralitate permanent a acesteia. n octombrie 1955, Parlamentul a votat Legea Constituional asupra neutralitii permanente a statului austriac, care a fost recunoscut de cele patru mari puteri (Anglia, Frana, SUA i Uniunea Sovietica) printr-un acord ncheiat intre acestea i Austria. Ulterior, statutul de neutralitate a fost recunoscut i de ctre alte state. Acest fapt nu a mpiedicat Austria s fie din ce n ce mai mult implicata n afacerile europene i internaionale, bucurndu-se de o stabilitate interna.In decembrie 1955 Austria devine membru al ONU i particip la mai multe operaiuni de meninere a pcii, fr a considera c aceasta ar fi n contradicie cu statutul sau de neutralitate permanent. n special trebuie remarcate eforturile Austriei n asigurarea securitii i aprrii n Balcani.Statutul de neutralitate permanent a permis Austriei s devina un important centru de influent al politicii internaionale. Vena a devenit sediul mai multor organizaii internaionale cum ar fi Agenia Internaional pentru Energie Atomica, Organizaia Naiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala, Organizaia rilor Exportatoare de Petrol, i loc de ntruniri i negocieri diplomatice.Neutralitatea permanenta n-a nsemnat interzicerea semnrii tratatului de adeziune a Austriei la Uniunea Europeana n 1995, situaia internaional modificndu-se radical pe parcursul celor patru decenii. Aderarea Austriei la UE nu a nsemnat pierderea statutului de neutralitate, dei au fost efectuate mai multe amendamente la Constituie care se refereau n special la participarea diferitelor organe ale statului la procesul de decizie al Uniunii. Membru al UE, Austria particip nu numai n aciunile politice, dar i la cele armate ale ONU, statutul de neutralitate oferindu-i posibilitatea sa-i lrgeasc i adnceasc influenta n relaiile internaionale i n sistemele europene regionale de securitate colectiva.Vitalitatea neutralitii Austriei se datoreaz inclusiv faptului c acest statut a fost recunoscut de marile puteri i alte state ale lumii.Dupa sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial, Austria isi recapata independenta si se obliga sa respecte o neutralitate stricta. Aici isi stabilesc sediile mai multe organizatii internationale.
Cu aprobarea unei mari parti din populatie, Austria se autoanexeaza la Rechiul german in 1938. Restabilirea unei Austrii independente dupa razboi este planuita de Aliati inca in 1943. Ei cad de acord sa imparta tara dupa aceeasi metoda ca si in cazul Germaniei. Austria si capitala Viena sunt impartite in patru zone de ocupatie si se instaureaza un consiliu de control comun. Partidul Social Democrat, Partidul Comunist si Partidul Popular Austriac, aflat la putere, reusesc sa faca in 1945 o declaratie de independenta si sa numeasca un guvern provizoriu condus de liderul Partidului Social Democrat, Karl Renner. Intra in vigoare o forma modificata a Constitutiei din 1929 si se anuleaza toate legile national-socialiste emise in perioadaanexarii la Germania. La primele alegeri din 25 noiembrie 1945 iese castigator Partidul Popular, care formeaza un guvern de coalitie cu social-democratii si comunistii.
Dupa negocierile prelungite intre guvernul austriac si Aliati, se redacteaza un Tratat de stat in 1955, semnat la Viena la 15 mai, prin care se restabileste suveranitatea natiunii. Conditia impusa ferm de aliati a fost asigurarea unei neutralitati perpetue, care a fost stabilita in Legea Constitutionala Federala a statului austriac, la 26 octombrie. Aceasta zi este declarata sarbatoare nationala din 1965.
In 1960, asemenea celorlalte state neutre, Austria intra in Asociatia Europeana de Comert. Ea dezvolta relatii economice stranse indeosebi cu statele vecine din blocul estic. Este membra a Organizatiei Natiunilor Unite din 1955, iar Viena devine in 1979 unul dintre cele patru sedii oficiale ale sale. In plus, datorita statutului sau de neutralitate, Austria gazduieste mai multe organizatii internationale importante, intre care Agentia de Energie Atomica (IAEA), Organizatia pentru Securitatea si Cooperarea in Europa (OSCE) si Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC).
Aderarea Austriei la Uniunea European, la 1 ianuarie 1995, a atras dup sine revizuirea total a Constituiei federale a Austriei. n consecin, de la data aderrii la UE, sistemul juridic al Austriei se ntemeiaz nu numai pe dreptul constituional austriac, ci i pe dreptul Uniunii Europene (dualism constituional). n general, se consider c dreptul Uniunii Europeneare prioritate asupra dreptului intern i a dreptului constituional federal, ns nu i asupra principiilor fundamentale prevzute de Constituia federal.Dreptul constituional austriacstabilete cnormele de drept internaional general recunoscute fac parte integrant din dreptul federal, care prevede integrareatratatelor internaionalen sistemul juridic al Austriei (prin transformare general ori specific). Nivelul ierarhic al dispoziiilor tratatelor internaionale n ordinea juridic intern este determinat de coninutul acestor tratate.Conform Constituiei federale a Austriei, fiecare dintre celenou landuri federalese supune nu doardreptului (constituional) al landului, ci i dreptului (constituional) federal. Dreptul constituional al landului nu trebuie s contravin dreptului constituional federal i, prin urmare, e subordonat acestuia din urm. Cu toate acestea, n principiu nu exist un raport de precdere ntre legile federale (Bundesgesetz) i legile landului (Landesgesetz). ncepnd din 1988, landurile au dreptul de a ncheia tratate de drept internaional public n materii care intr n sfera lor de competen. Cu toate acestea, guvernul federal are competena exclusiv de a ncheia tratate n domeniul afacerilor externe.n Austria, de exemplu, legislaia adoptat la data de 21 octombrie 200931de ctre parlamentul austriac contravine standardelor internaionale ale drepturilor omului, permind reinerea solicitanilor de azil sub numeroase motive mai mult sau mai puin solide. n plus, Ministerul de Interne al Austriei restricioneaz constant activitile ONG-urilor care ofer consultan juridic solicitanilor de azil
