Înțelegerea

minții obsesive Francesco Mancini

Scuola di Psicoterapia Cognitiva - Italia Università G. Marconi

Scuola di Psicoterapia Cognitiva

Model general

Prima evaluare

Eveniment

Tentativa de soluționare 1

A doua evaluare

Tentativa de soluționare 2

Maria EVENIMENT

atinge din greșeală un trecător

I° EVALUARE Din neatenție poate am fost contaminată cu

SIDA, Deci trebuie să iau măsuri

TENTATIVA DE SOLUȚIONARE I Spălări repetate

Evitări Ruminații

Cerere de asigurare

Maria

II° EVALUARE

Aceste preocupări sunt exagerate

Distrug viața mea și a familiei mele

Din vina mea ar putea deveni obsesiv și fiul meu

TENTATIVE DE SOLUȚIONARE II°

Tentative de suprimare a gândului

Tentative de suprimare ale spălărilor

Logica soluțiilor obsesive

A paria asupra posibilității celei mai nefaste, în afară de

cazul în care se reușește falsificarea acesteia sau

neutralizarea cu absolută siguranță

•  Nu contează probabilitațile sau cât este de plauzibilă,

ci doar faptul că posibilitatea există

•  Pacientul dă credibilitate unor ipoteze bizare, chiar și

pentru el, dar pe care nu reușește să le excludă cu

certitudine

(Johnson-Laird, Mancini e Gangemi, 2006, Psych. Rev.)

5

Nu reuşeam să dorm, eram excitat pentru că băusem spre seară o cafea, mă

simţeam plin de energie, aveam mare încredere în capacităţile mele, în mintea

mea îmi făceam planuri pentru viitor referitoare la examenele pe care le aveam

de dat. Mă gândeam la căsătorie şi la copii, la cum aş putea să câştig o

grămadă de bani, bani fără de care acum nu am cum să merg în concediu. În

casă nu erau bani, părinţii mei aveau o asigurare de viaţă, deci dacă fac un

accident primim ceva. Eram din ce în ce mai agitat, mă îngrijora ceea ce

gândeam: îmi doresc moartea părinţilor mei? Sunt la fel ca Maso? Aş face

asta? Sunt terorizat, mă simt singur, încep să îmi imaginez diferite scene,

mă văd furios ca un psihopat. Atunci îmi doresc moartea tatălui meu şi eu îl

execut, poate aş fi capabil de asta, şi îndoiala îmi măreşte senzaţia că poate

chiar îmi doresc să fac aceste lucruri, mă simt derutat, descurajat.

6

EVENIMENT “părinţii mei aveau o asigurare de viaţă, deci dacă fac un

accident primim ceva”

I° EVALUARE 1.0

vreau ca părinții mei să moară? Sunt ca MASO? Aș face asta?

TENTATIVE DE SOLUȚIONARE I

încep să îmi imaginez diferite scene, mă văd furios ca un psihopat

I° EVALUARE 1.1

Atunci îmi doresc moartea tatălui meu si eu sunt călăul, am dubiul că aș putea face asta şi îndoiala îmi amplifică senzaţia

II° EVALUARE

Sunt în întârziere cu examenele, pierd timp cu aceste idei absurde în loc să învăț

TENTATIVE DE SOLUȚIONARE II°

Alte ruminații pentru a se autoconvinge de faptul că nu are

nimic în comun cu Maso (NB TS II° = TS I°)

Care sunt scopurile urmărite de activitatea obsesivă?

prevenire/neutralizare:

•  vină •  •  contaminare •  •  Not Just Right Experience - NJRE Limitarea costurilor activității obsesive

(Mancini,Perdighe e Serrani & Gangemi, 2009)

Studiile de corelație

Studiile de corelație

•  Predispoziție la vinovăție: – OCD > Subiecți cu anxietate și de

control –  subtipuri TOC = – Corelat semnificativ cu gravitatea

simptomelor – Corelat semnificativ cu predispunerea

la dezgust, dar doar la TOC

Studii clinice: intervenția asupra vinovăției

Tratamentele sunt eficace daca target-ul este responsabilitatea și teama de vinovăție în domeniile simptomatice (Van Oppen et al, 1995; Ladouceur et al, 1996; Vos et al., 2012 )

Reducerea temii de vinovăție în domenii non-simptomatice implică reducerea simptomelor TOC (Cosentino et al., 2012)

Cercetările experimentale 1.  Reducerea responsabilității duce la reducerea compulsiilor

de control (Lopatcka e Rachman, 1995; Ladouceur et al. 1996; Shafran, 1997; Vos et al. 2012)

2.  Creșterea temii de vinovăție crește asemănarea între subiecți și grup control (Ladouceur et al. 1995, Ladouceur et al. 1997, Bouchard et al. 1999, Mancini et al. 2004)

3.  Dacă se mărește teama de a fi vinovat, la subiecți obsesivi, atunci controalele obsesive cresc față de grupul de control (Arntz et al. 2007)

Probe fMRI

Takahashi H, Yahata N, Koeda M, et al. Brain activation associated with evaluative processes of guilt and embarrassment: an fMRI study. Neuroimage. 2004;23:967-974.

Shin LM, Dougherty DD, Orr SP, et al. Activation of anterior paralimbic structures during guilt-related script-driven imagery. Biol Psychiatry. 2000;48:43-50.

Contaminare

Contaminare fizică:

1.  Substanțe periculoase, pentru sănătatea

proprie sau a altora

2.  Substanțe dezgustătoare dar nu

periculoase

Contaminare abstractă:

1.  Rău moral

2.  ghinion

Review Bhikram et al., 2017

“Recent research has identified the important role of disgust

in the symptomatology of obsessive–compulsive disorder

(OCD). Exaggerated and inappropriate disgust reactions

may drive some of the symptoms of OCD, and in some

cases, may even eclipse feelings of anxiety.”

Rolul NJRE

Pentru pacienții obsesivi NJRE:

1.  Înseamnă o amenințare superstițioasă și

deci responsabilitate și risc de vinovăție

2.  Înseamnă că nu este o persoană “în

regulă din punct de vedere moral”

3.  Uneori este doar o senzație neplăcută fără

aparente implicații

Rolul NJRE

•  Există un procent mare de pacienți TOC care

trăiesc și suportă greu NJRE (Leckman et al. 1995)

•  Circa 63% dintre pacienții TOC descriu NJRE

înainte sau în timpul unei compulsii (Miguel et al.

2000)

Importanța fundamentală a temii de vinovăție

Teama de a fi vinovat și sentimentul de vinovăție influențează

1.  Contaminarea chiar dacă este vorba doar de dezgust

2.  NJRE chiar dacă este doar neplăcută

?

Importanța fundamentală a temii de vinovăție

Importanța fundamentală a temii de vinovăție

‘‘Macbeth effect’’:

Sentimentul de vinovăție mărește sensibilitatea la dezgust și induce nevoia de a se spăla

Spălatul pe mâini reduce sentimentul de

vinovăție

Efect Macbeth mai marcat la TOC (Reuven et al., 2013)

Importanța fundamentală a temii de vinovăție

La subiecții normali dar cu vinovăția ca trăsătură,

inducerea unui sentiment de vinovăție mărește

sensibilitatea la NJRE si motivația de a o elimina, deci

la TOC și scopul de a preveni sau neutraliza NJRE

poate fi influențat de sentimentul de vinovăție (Perdighe et al., 2008)

Quale colpa temono gli ossessivi?

CARE ESTE VINA DE CARE SE TEM PACIENȚII

OBSESIVI?

Pacienții obsesivi deseori:

-  Se tem de vine care nu fac rău nimănui, de exemplu gânduri

blasfemiatoare

-  Sunt mai îngrijorați de executarea perfectă a unei acțiuni decât

de rezultatul acesteia

-  Dacă nu sunt responsabili se îngrijoreaza mai puțin, chiar dacă

posibilitatea temuta este prezentă oricum

Nu întotdeauna preocupările obsesive par a fi mprevalent altruiste.

Sentimentul de vină deontologică la TOC

Stim ca există cel puțin două tipuri de vinovăție:

Deontologică Altruistă

Program

1.  Existența a două tipuri diferite de vinovăție: Altruistă și deontologică

2. Dezgustul este legat mai mult de vina deontologică decât de cea altruistă

3.  Pacienții TOC sunt mai sensibili la vina deontologică decât la cea altruistă

Trei abordări ale vinovăției:

intrapsihică (e.g. Freud) interpersonală (e.g. Baumeister; San Francisco Psychotherapy Research Group)

integrată (e.g. Prinz and Nichols, 2010)

Există două tipuri de sentimente de vinovăție,

ALTRUISTĂ și DEONTOLOGICĂ; de cele mai multe

ori ambele sunt prezente, dar uneori apar în mod

evident, după cum sugerează următoarele exemple:

(Mancini 2008)

The first thesis

„Aveam nişte simptome suspecte şi am fost internat în

spital. În această perioadă stăteam în cameră cu o altă persoană,

cu care m-am împrietenit. După zece zile doctorul m-a informat că

totul era în regulă şi că puteam să mă întorc acasă. Îmi pregăteam

geanta când prietenul meu a intrat în cameră. Era foarte tulburat:

doctorul îi diagnosticase un cancer. Nici acum nu pot suporta ideea

că eu mi-am reluat viaţa în timp ce el a rămas în spital să înfrunte

o experienţă oribilă. Mă simt vinovat că nu i-am împărtăşit soarta” (Castelfranchi, 1994)

„Eram de gardă la spital când m-au chemat într-o altă secţie unde

era internată bunica mea. Cum am ajuns mi-am dat seama că tatăl

meu intrase în comă şi urma să moară în curând. M-am întors în

grabă la secţia mea pentru ca să spun unei paciente că nu aveam

timp să o văd în acea zi. M-am întors la bunica mea şi am văzut că

între timp murise. După multe zile încă mă simt vinovat că nu am

fost lângă ea, ştiu că nu ar fi folosit la nimic, nici măcar să o

consolez, dat fiindcă era deja în comă. Îmi repet faptul că m-am

îndepărtat de ea pentru un motiv bun şi că nu credeam că ar fi

murit atât de repede, dar mă simt oricum vinovat pentru că nu am

fost lângă ea, nu am ţinut-o de mână în timp ce murea”

Altruistic guilt: examples

•  Vina altruistă apare atunci când o persoană nu consideră

propriul comportament ca fiind altruist și caracterizat de:

-  un sentiment de tristețe, chiar angoasa, față de victimă

-  Dialogul interior este de tipul ”bietul de el, cât suferă”, ”ce

pot să fac pentru el?”

-  Implică tendința de a ușura suferința victimei prin propriul

sacrificiu

-  Implică un sentiment de compasiune

(Castelfranchi, Weiss, O’Connor, Gilbert)

Vina altruistă

„Eram de gardă la spital când m-au chemat într-o altă secţie unde

era internată bunica mea. Cum am ajuns mi-am dat seama că tatăl

meu intrase în comă şi urma să moară în curând. M-am întors în

grabă la secţia mea pentru ca să spun unei paciente că nu aveam

timp să o văd în acea zi. M-am întors la bunica mea şi am văzut că

între timp murise. După multe zile încă mă simt vinovat că nu am

fost lângă ea, ştiu că nu ar fi folosit la nimic, nici măcar să o

consolez, dat fiindcă era deja în comă. Îmi repet faptul că m-am

îndepărtat de ea pentru un motiv bun şi că nu credeam că ar fi

murit atât de repede, dar mă simt oricum vinovat pentru că nu am

fost lângă ea, nu am ţinut-o de mână în timp ce murea”

Vina altruistă: un exemplu

Vina deontologică: un exemplu

“„Julie şi Mark sunt frate şi soră. Călătoresc împreună în

Franţa în timpul vacanţei de vară. O noapte sunt singuri

într-o cabană lângă plajă. Hotărăsc că ar putea fi

distractiv şi interesant să încerce să facă dragoste. Julie

ia anticoncepţionale iar Mark, ca să fie sigur, foloseşte

un prezervativ.”

(Haidt, Bjorklund and Murphy, 2000)

Colpa deontologica: esempi

„De abia terminasem facultatea de medicină şi începusem de

curând gărzile într-o clinică. Într-o seară, când intram de

gardă, am găsit un pacient care intrase în comă din cauza unui

cancer la intestin în ultimul stadiu, dar chiar şi în comă

pacientul se plângea de dureri. Medicul şef mi-a spus să-i

administrez doze mari de morfină pentru a reduce durerea şi

pentru a-i accelera moartea. Mă pregăteam să îi dau morfina

când un gând îmi traversă mintea: Cine sunt eu să hotărăsc

viaţa şi moartea acestei persoane? Cine îmi dă autoritatea de a

face un asemenea gest sau de a-i lua locul lui Dumnezeu? Am

scos acul, m-aş fi simţit prea vinovat!”

Diferențe între cele două tipuri de vinovății

Vinovăția altruistă: există mereu daune și o victimă care suferă,

dar poate să nu existe o violare a normelor morale.

Vinovăția deontologică: poate lipsi victima dar este mereu

prezentă violarea unei norme morale.

35  

Trolley dilemma

36  

Dilema vagonului: studiul 1

Dilema vagonului ilustrează conflictul între două tipuri de

vinovăție:

q  opțiunea NU (lipsa de acțiune) înseamnă respectarea

principiului ”nu te juca de-a Dumnezeu”

q  opțiunea DA (acțiune) înseamnă respectarea principiului

de altruism, reducând numărul victimelor (Gangemi and Mancini, 2013)

37  

1.  Subiecții care preferă lipsa de acțiune se justificau

prin principiul ” nu te juca de-a Dumnezeu”(de

exemplu Nu pot alege eu cine trăiește și cine moare)

2.  Subiecții care preferă acțiunea se justificau prin

scopul altruist de a reduce la minimum suferința (de

exemplu Trebuie să salvez cât mai multe persoane

posibil).

(Gangemi and Mancini, 2013)

 versiunea AUTORITATE  

versiunea APROPIERE    

Trolley Dilemma: study 2

39  

Dilema vagonului: studiul 2

La subiecții normali:

Versiunea ”Autoritate” ducea subiecții să prefere lipsa acțiunii

(principiul ”nu te juca de-a Dumnezeu” limitează autonomia

persoanei când ia hotărâri)

În versiunea ”Apropiere” subiecții preferă acțiunea (din cauza

scopului altruist de a reduce la minimum suferința) (Gangemi and Mancini, 2013)

l

Inducerea vinovăției deontologice duce la alegerea lipsei de acțiune la dilema vagonului.

Inducerea vinovăției altruiste duce la alegerea acțiunii la dilema vagonului.

(Mancini and Gangemi, 2015)

Dilema vagonului: studiul 33

Deontological Guilt and Social Cognitive Chain of Being

44  

Ultimatum ULTIUltimatum game study

Inducerea vinovăției deontologice implică reducerea propriilor

drepturi de a evalua corectitudinea unei alegeri la jocul

ultimatumului.

Acest fapt sugerează că vina deontologică implică o scădere

a propriului rang moral.

Inducerea vinei altruiste are aceeași influență ca și inducerea

mândriei morale.

(Mancini and Mancini, 2015)

45  

Verticality studyy

Inducerea vinovăției deontologice implică faptul că propriul

rang moral a scăzut în ierarhia morală personală.

Nu există diferențe între inducerea mândriei altruiste sau

morale.

(D’Olimpio and Mancini, submitted)

Vinovăția altruistă și cea deontologică pot fi activate

separat folosind expresiile faciale și fraze care sunt

asociate de obicei acestora

(Basile & Mancini, 2010)

Probe în favoarea existenței a două tipuri de vină. Studiul fețelor

Cum am putut face așa ceva?

Cum am putut să o las singură…

0.00

2.00

4.00

6.00

8.00

10.00

12.00

1 2 3 4 5 6 7 80.00

2.00

4.00

6.00

8.00

10.00

12.00

1 2 3 4 5 6 7 8VAS

ratin

gs in

tens

ity

Study 1) emotional face/ emotional sentence

fear ag anger dg sad shame disg comp fear ag anger dg sad shame disg comp

Evidence of the existence of two guilt feelings – fMRI study

Results 1 (Mask: Moral Guilt>Anger, p=0.05)

Interaction Type of Guilt X Type of emotion (Moral vs Altruistic) (Guilt vs Other than guilt)

Deontological Guilt>Altruistic Guilt: • Left Insula (BA 13)

p=0.005

•  Moral emotions also include sociomoral disgust (Rozin et al., 1993, 1994; Miller et al., 1997; Philips et al., 2003)

•  Insula is involved in feelings of disgust (Stark et al., 2007; Calder et al., 2007; Thielscher, 2007; Sambataro et al., 2006)

•  Lesion studies show impaired disgust expression recognition (Calder et al., 2000, 2003).

Results 2

Altruistic Guilt > Deontological Guilt •  Left STS, including FG & midTG

p=0.005

• Role of STS in ToM tasks & sad faces (Blair et al., 1999; Fletcher, 1995)

p=0.005

Lady Macbeth effect

Vinovăție și dezgust

1.  Insula este implicată in experiența dezgustului

2. Efecte Macbeth: sentimentele de vinovăție induc nevoia de a se curăța. Curățenia fizică ușurează sentimentele de

vinovăție

3. Nu toate studiile confirmau efectul Macbeth

4. Nici unul dintre aceste studii nu controlau însă efectul

diferit al celor două sentimente de vinovăție

Atunci:

Vina deontologică produce un efect Macbeth

mai puternic decât vina altruistă?

Deontological Guilt and Disgust

Inducere vinovăției deontologică, față de cea altruistă înseamnă:

- mai multe spălări

- mai multe emoții pozitive după spălare

N.B. Botezul spală păcatul originar și acesta este

prototipul păcatului deontologic: a se comporta împotriva voinței lui Dumnezeu înseamnă a se juca de-a Dumnezeu

Deontological Guilt and Disgust

Vina și TOC

Care este rolul

specific al vinovăției

la TOC?

Probe asupra rolului vinovăției deontologice la TOC

Cred că pentru eventualele lor erori vor fi

judecati de ceilalți în mod extrem de critic,

agresiv, disprețuitor și fără drept de apel sau

iertare. •  (Ehntholt, Salkovskis e Rimes, 1999)

Probe asupra rolului vinovăției deontologice la TOC

Diferite cercetări subliniază legătura între

religiozitate și TOC.

A l te ce rce tă r i a ra tă co re la ț i a d in t re

scrupulozitate și TOC.

Probe asupra rolului vinovăției deontologice la TOC

64

Probe asupra rolului vinovăției deontologice la TOC

•  Detresă emotivă mai mare, deseori de o intensitate dramatică.

•  Se așteaptă ca, dacă termerile lor se vor adeveri, să se găsească în fața unor expresii de agresivitate și dispreț

•  Își amintesc mai mult decât alții episoade de critică disprețuitoare

67  

Trolley dilemma

Research studies on OCD and deontological guilt

În cazul dilemei vagonului, pacienții TOC aleg omisiunea,

de exemplu, nu își asumă responsabilitatea de a hotărî

cine trăiește și cine moare. Situața opusă se verifica în

cazul subiecților normali sau cu alte patologii.

Research studies on OCD and deontological guilt

Inducerea vinei deontologice în subiecții normali duce la

compulsii obsesive cum ar fi spălarea și verificări, mai mult

decât inducerea vinei altruiste. (D’Olimpio and Mancini, 2014)

ORIGINAL ARTICLE

Abnormal processing of deontological guiltin obsessive–compulsive disorder

Barbara Basile • Francesco Mancini •

Emiliano Macaluso • Carlo Caltagirone •

Marco Bozzali

Received: 17 September 2012 / Accepted: 30 April 2013! Springer-Verlag Berlin Heidelberg 2013

Abstract Guilt plays a significant role in the occurrenceand maintenance of obsessive–compulsive disorder (OCD).

Two major types of guilt have been identified: one deriving

from the transgression of a moral rule (deontological guiltDG), another (altruistic guilt AG), relying on the assump-

tion of having compromised a personal altruistic goal.

Clinical evidence suggests that OCD patients are particu-larly sensitive to DG, but not AG. In this functional mag-

netic resonance imaging (fMRI) study, we investigated

brain response of OCD patients while processing DG andAG stimuli. A previously validated fMRI paradigm was

used to selectively evoke DG and AG, and anger and

sadness, as control emotions in 13 OCD patients and 19healthy controls. Patients’ behavioral results showed a

prominent attitude to experience guilt, compared to con-

trols, while accomplishing task. fMRI results revealed thatpatients have reduced activation in the anterior cingulate

(ACC) and frontal gyrus when experiencing guilt, regard-less of its specific type (DG or AG). When separately

considering each type of guilt (against each of its control),

patients showed decreased activation in the ACC, theinsula and the precuneus, for DG. No significant differ-

ences were observed between groups when processing AG,

anger or sad stimuli. This study provides evidence for anabnormal processing of guilt, and specifically DG, in OCD

patients. We suggest that decreased activation may reflect

patients’ cerebral efficiency, which derives from their fre-quent exposure to guilty feelings (‘‘neural efficiency

hypothesis’’). In conclusion, our study confirms a selective

abnormal processing of guilt, and specifically DG, in OCD.

Keywords Obsessive–compulsive disorder !Neuroimaging ! Guilt ! Deontological guilt ! Altruisticguilt ! Emotional processing

Introduction

In recent years, growing interest has been dedicated by

affective neuroscientists to investigate the pathophysiologyof aberrant emotional processing in psychiatric conditions

(Edwards et al. 2002; Leppanen 2006). In obsessive com-

pulsive disorder (OCD), which is the fourth-most-commonmental disorder worldwide with a prevalence ranging from

1 to 4 % (Leonard et al. 2005; Fullana et al. 2009), guilt

has been suggested to negatively impact patients’ clinicalseverity and treatment outcome (Mancini and Gangemi

2004; Nissenson 2006). From an evolutionary perspective,

guilt is considered as an adaptive complex social emotionthat plays a role in protecting humans from one another

(Trivers 1971). Abnormal guilty feelings have been fre-

quently observed in psychiatric conditions, such as OCD

Electronic supplementary material The online version of thisarticle (doi:10.1007/s00429-013-0570-2) contains supplementarymaterial, which is available to authorized users.

B. Basile ! E. Macaluso ! M. Bozzali (&)Neuroimaging Laboratory, Santa Lucia Foundation,IRCCS, Via Ardeatina 306, 00179 Rome, Italye-mail: m.bozzali@hsantalucia.it

B. Basile ! F. ManciniSchool of Cognitive Psychotherapy, Viale Castro Pretorio 116,00185 Rome, Italy

C. CaltagironeDepartment of Clinical and Behavioural Neurology, Santa LuciaFoundation, IRCCS, Via Ardeatina 306, 00179 Rome, Italy

C. CaltagironeDepartment of Neuroscience, University of Rome ‘Tor Vergata’,Via Mont Pelier 1, 00133 Rome, Italy

123

Brain Struct Funct

DOI 10.1007/s00429-013-0570-2

fMRI study

fMRI study

Într-un studiu de fMRI, inducerea vinovăț iei

deontologice la pacienții TOC produc un pattern de

activare neurală.

Inducerea vinovăției altruiste nu produce nicio diferență.

Results: DG processing in OCD

ACC/

medFG

Insula & precuneus, not shown

Results: AG processing in OCD

…While No differences in AG processing between groups

CONCLUSIONS •  Pare deci posibil să se facă diferența între cele două tipuri

de vinovăție: Deontologică și Altruistă.

•  Starea mentală ce conduce activitatea obsesiv-compulsivă

pare a fi foarte specifică: teama de vinovăția deontologică și

teama de contaminare

Vinovăția ca o catastrofă

•  Posibilitatea de a avea o vină, mai ales

deontologică, apare la pacienții obsesivi:

– Nu ca un eveniment foarte neplăcut și

dureros,ca la majoritatea persoanelor, ci ca

o catastrofă, adică ceva insuportabil, peste

care nu se poate trece și nu se poate ierta.

76

Vulnerabilitatea la TOC: ce experiențe contribuie la reprezentarea catastrofică a

vinovăției deontologice?

1)  Încărcarea cu responsabilitate a copiilor. De exmeplu, un copil de șase ani căruia îi este încredințat în mod sistematic un frate mai mic.

2)  O educție rigidă cu standarde foarte înalte, pentru care orice mica greșeală merită să fie pedepsită.

3)  Pedepse dure, greu de prevăzut de către copil si care îl sperie.

4)  Folosirea întreruperii raportului ca pedeapsă (de exemplu, un părinte care rămâne supărat zile întregi)

77

Vulnerabilitatea la TOC: ce experiențe contribuie la reprezentarea catastrofică a

vinovăției deontologice?

5)  Părinți care nu iartă în mod explicit după o pedeapsă.

6)  Părinți care protejează copilul de orice

răspundere, lăsându-i impresia că nu este capabil să și le asume.

7)  Accidente în care copilul provoacă o daună

gravă și este considerat răspunzător.

(Salkovskis et al.,1999)

78

•  Mariaskin (2009): “grupul cu puternici trăsături

obsesive descriau cu mai mare probabilitate

pedepse legate de relație (de exemplu,

folosirea ruperii relației părinte-copil ca

pedeapsă) decât cel cu caracteristici obsesive

mai slabe”.

79

Procese de menținere și agravărix

•  De ce pacienții obsesivi:

Nu își dau seama că pericolul este inexistent sau foarte îndepărtat, ca în cazul obiectiv al temerilor obsesive?

Nu acceptă riscul?

80

Procese de menținere și agravărix

•  Strategia obsesiva duce la o orientare cognitivă înspre prudență:

•  - attentional bias

•  - memory bias

•  - interpretative bias

•  - confirmation bias

•  - raționament obsesiv

Dar acest fapt duce la o întărire sistematică a ipotezelor de probabilitate și gravitate ale evenimentului temut.

81

Procese de menținere și agravărix

•  De asemenea:

affect as information

behaviour as information

(Gangemi et al., 2013; van den Hout et al., 2015)

82