N E V O R B E S T E

PRINTELE CLEOPA

6

C U V N T N A I N T E

Continund seria Ne vorbeste Printele Cleopa, binecunoscut n toat tara si chiar peste hotare, iat, cu ajutorul lui Dumnezeu, apare acum si al saselea volum, fiind mult asteptat de iubitorii de Hristos, preoti, clugri si credinciosi.

Acest numr cuprinde teme diferite, de la cele de nuant dogmatic, la teme cu caracter moral, canonic, misionar si liturgic.

Ca de obicei, sfaturile Arhimandritului Cleopa Ilie nu sunt de dat recent, majoritatea dintre ele fiind rostite si nregistrate pe casete, acum aproape 20 de ani.

Dar, cum pn acum aceste cuvinte duhovnicesti nu au mai fost publicate, ele reprezint un deosebit interes pentru credinciosii de toate vrstele, nsetati de adevr si rvnitori pentru mntuire. n acest fel multi dintre cititori si mbogtesc cunostintele religioase citind aceste volume si primesc rspunsuri potrivite la numeroasele lor ntrebri.

Cuvntul dulce si popular al Printelui Cleopa, darul povestirii binecunoscut tuturor, ca si memoria sa deosebit, captiveaz pe cititor si fac ca scrierile Preacuviosiei sale s fie foarte cutate.

Pe bun dreptate, Arhimandritul Cleopa Ilie, alturi de alti duhovnici renumiti din mnstirile noastre, face o important misiune ortodox n tar, din ce n ce mai lovit de secte si grupri anarhice de tot felul. Pentru aceea suntem datori s multumim lui Dumnezeu s ne-a binecuvntat cu acesti printi cu multi fii duhovnicesti.

Volumul de fat se ncheie, n mod providential, cu un frumos cuvnt rostit la trapeza Mnstirii Sihstria, n seara zilei de 1 martie 1998, la lsatul secului de Postul Mare. Acest cuvnt poate fi considerat pe drept cuvnt un adevrat testament duhovnicesc al bunului nostru printe sufletesc si rugtor ctre Hristos, la vrsta sa de 86 de ani.

S ne rugm Mntuitorului Hristos si Preacuratei Sale Maici ca s ntreasc dreapta credint n lume, s ne ocroteasc tara si Biserica si s ngduie nc Printelui Cleopa s mai rmn cu noi.

Arhimandrit Ioanichie Blan

Sfnta Mnstire Sihstria Sfintii 40 de mucenici 9 Martie 1998

D R E A P T A C R E D I N T

Auzim ntotdeauna n Simbolul Credintei, c noi, ortodocsii, credem ntru Una Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc Biseric. Una, nu o sut. Bgati de seam! Vai si amar de cei care s-au desprtit de Biserica lui Hristos. Nu exist o mie de biserici! Una este: Biserica Soborniceasc Ortodox n ntreaga lume! Cei ce s-au desprtit de Biseric nu au mntuire. Biserica este stlp si ntrire a adevrului! Biserica este Trupul lui Hristos, cum zice marele Apostol Pavel, al crui Cap este n ceruri.

Cei ce s-au rupt de Biseric si au trecut la vreo sect oarecare, n-au mntuire n vecii vecilor, mcar de-ar face orice fapt bun! Pentru c acelasi apostol a spus: Credinta este moart fr fapte si faptele fr dreapta credint sunt moarte!

Sfntul Efrem Sirul zice: Cnd mintea a prsit scopul blagocesstei adic al dreptei credinte , toate faptele bune nu mai folosesc. Si fachirii cei din India si bonzii si yoghinii postesc si se roag, dar pentru cine? Pentru satana, nu pentru Hristos. Nu primeste Dumnezeu nici o fapt bun, dac nu se face dup dreptarul Ortodoxiei.

Auzi ce spune marele Apostol Pavel? Pacea peste cei ce vor umbla cu dreptarul acesta si peste tot alesul lui Dumnezeu, adic cei ce umbl n dreapta credint. Nu este mntuire afar de Biseric! Biserica-i Trupul lui Hristos. Ia s v dau o pild: Iat c acest copac, s zicem c este ncrcat cu roade pn n vrf, sau cu flori; si deodat o ramur a lui se rupe si cade pe pmnt, ncrcat de flori sau de roade. S-mi spuneti mie, mldita aceea mai poate rodi? Mai poate nflori mai departe? Nu! Dar la ce-i bun? Se usuc si n foc se arunc.

Hristos a spus c El este Capul Bisericii. Eu sunt buciumul vitei si voi sunteti ramurile. Toat mldita care rmne n bucium, aduce road mult. Si aceea care se rupe si cade din bucium, se taie zice si n foc se arunc. Asa este cu oricine s-a rupt de Biseric. n general, orice sect ar fi, care s-a rupt de Biseric, este sortit focului celui vesnic. Nu mai are seva Duhului Sfnt!

Hristos este trunchiul, este corpul copacului. El a dat Duhul Sfnt n Biserica Sa prin punerea minilor. Toti apostolii au fost episcopi, si ei, prin punerea minilor, au sfintit alti episcopi, cum au fost Tit, Timotei, Filimon si ceilalti. Prin punerea minilor, arhiereul trimite mai departe, prin succesiunea apostolic, Duhul Sfnt peste toti preotii si diaconii, iar preotul, dup ce a primit Duhul Sfnt la hirotonie, prin celelalte Taine cuvenite lui, sfinteste pe toti credinciosii. Pe alt cale nu vine Duhul Sfnt n sufletul omului, dect numai si numai pe calea care a artat-o Hristos.

Hristos le spune Apostolilor: Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi. Oare cnd alege Dumnezeu, poate s greseasc? Cine stie inimile si rrunchii fiecruia mai bine ca Dumnezeu? Cnd a ales El 12 apostoli si alti 70, apoi alesi sunt! Si nu numai c i-a ales, dar le-a dat mari puteri si privilegii la acesti alesi ai Si. C nu la tot omul si la tot sectarul a dat Hristos putere s lege si s dezlege pcatele lumii sau s boteze sau s fac minuni sau s scoat dracii sau s fac alte semne! Nu! Acestor 12 Apostoli, pe care I-a ales, le-a spus: Stati n Ierusalim, pn v veti mbrca cu putere de sus! Pn a venit Duhul Sfnt n chip de limbi de foc si i-a mbrcat cu putere.

Ce spun nebunii de penticostali, c au botezul cu Duhul Sfnt? Anatema acestei preri blestemate! Numai Apostolii au Botezul cu Duhul Sfnt si cu foc, c lor li s-a dat putere s predice, s nvete si s propovduiasc. Si le-a spus: ntru numele Meu draci veti scoate si n limbi noi veti gri. Si mai departe, lor le-a dat putere s fac minuni, lor le-a dat putere s predice

si tot lor Apostolilor, le-a dat putere s dezlege pcatele lumii. Ce zice Sfntul Evanghelist Ioan? A suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfnt! Crora veti ierta pcatele, se vor ierta lor si crora le veti tine, vor fi tinute! (20, 22).

Deci numai prin Biseric se poate face iertarea pcatelor; numai Biserica are putere, prin preotii si arhiereii si, s lege si s dezlege pcatele lumii. Nu v nselati de nebunii aceia, care v nvat c pot ei ierta pcatele afar de preot si de episcop! Niciodat s nu credeti minciunile lor!

Hristos a dat putere Apostolilor Si, si Apostolii, prin punerea minilor, au dat putere la episcopi si la preoti. Deci fr preot nu este mntuire, fr preot nu este iertare si dezlegare! Fr harul preotiei si al arhieriei nu este Biseric, c zice Sfntul Ciprian: Fr arhierei, Biserica nu este Biseric, si fr preot, crestinul nu se poate numi crestin.

Deci, tineti-v de Biserica lui Hristos, care de 2.000 de ani stpneste miliarde de suflete! Nu iesiti din corabia mntuirii! Nu v bgati n luntre sparte si v aruncati n valurile iadului si s v par c v mntuiti afar de Biseric! Cine este afar de Hristos, acela este afar de Biseric! Cine este afar de Biseric, acela este afar de Hristos! Pentru c Biserica este Trupul lui Hristos, rmneti n Hristos, rmneti n buciumul vitei, n trunchiul si trupul lui Hristos, care este Biserica, si nu v nselati c mai este mntuire afar de Biseric! Dumnezeu s v ajute. Amin.

C E L E D O U F I R I N H R I S T O S

Ajungnd s vorbim despre patimile Domnului, s vedem care este tlcuirea cuvintelor: Eli, Eli, lama sabahtani? Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai lsat? Ce nseamn: m-ai lsat? Dogmatica Sfntului Ioan Damaschin spune: Nu Hristos este Cel lsat. El era mbrcat cu firea noastr, acum pe cruce, ca Mijlocitor.

Dac Hristos este de o fiint cu Tatl, cum putea s Se despart de fiinta lui Dumnezeu? Noi eram cei desprtiti; noi eram cei lsati. Lund asupra Sa fata ntregii lumi, ntreaga fire omeneasc era mbrcat n Iisus Hristos, cci purta firea noastr.

Mntuitorul poart asupra Sa Patimile firii celei neprihnitoare. De aceea a rostit cuvntul acesta al psalmistului, nu al Lui, cu glasul nostru, al ntregii omeniri. Ce-a zis Duhul Sfnt cu o mie de ani mai nainte n Psaltire, a repetat Hristos pe cruce.

Cnd a zis Hristos: Doamne, de este cu putint s treac acest pahar, ne-a nvtat paharul ascultrii. Ce voi rsplti Domnului pentru toate cte mi-a dat mie? Paharul mntuirii voi lua... nseamn s primim cu dragoste paharul suferintei.

N-ati citit o carte, Adeverirea Sfintei nvieri? Foarte frumoas. Zice c atunci cnd a btut n poarta iadului Arhanghelul Mihail, a fost de dou ori porunca: Ridicati boieri portile voastre si v ridicati portile cele vesnice! Mihail a fost cel dinti care a btut n portile iadului. Si satana ntreab din iad: Cine-i acesta mpratul slavei? Iar el rspunde: Domnul cel tare n rzboi.

A doua oar a btut Arhanghelul Gavriil, care era cu Mntuitorul. Ridicati boieri portile voastre nu le deschideti, ci ridicati-le cu tot cu stlpi, din rdcin , s intre mpratul slavei!

Dar satana ntreab iarsi: Cine-i acesta mpratul slavei? Domnul puterilor, acesta este mpratul slavei! Atunci s-a luminat, a intrat Mntuitorul Hristos n iad si a predicat 30 de ore Evanghelia, cum zice n Penticostar, pentru cei care-L asteptau si nu-L vzuser, pentru popoarele care nu-L cunoscuser.

Atunci, n iad, toti proorocii artau cum se mplinesc proorociile lor pe Golgota.

Isaia, care a profetit nasterea Mntuitorului din fecioar: Iat, fecioara va lua n pntece, a profetit si de patim: si cu rana lui noi toti ne-am vindecat, ...c era Om Care ntru durere a ptimit, Care stia s rabde. Cnd L-a vzut c sufer, a zis: N-am spus eu despre Mesia n profetia mea?

Cnd a vzut c-i d otet pe cruce, David a spus: Eu nainte cu o mie de ani am zis: Dat-au spre mncarea mea fiere si m-au adpat cu otet.

Cnd l-au mpuns n coast, Proorocul Osie a zis: N-am spus eu: Vedea-vor pe care l-au mpuns? Cnd i-au luat hainele si apoi au tras sorti ostasii pentru cmasa care era tesut de Maica Domnului, s n-o mpart c era foarte frumoas si era tesut dintr-o bucat, Proorocul David a zis: Ce-am spus eu cu o mie de ani nainte? mprtit-au hainele Mele lorusi si pentru cmasa Mea au aruncat sorti.

Fiecare spunea ceva. Si atunci s-a mplinit ce-a spus fiecare prooroc de Hristos. Dar vine Sfntul Ioan Boteztorul, cruia-i tiase capul de curnd: Voi spuneti prin Duhul Sfnt, dar eu sunt care L-am atins cu mna, n Iordan, si L-am mrturisit: Iat Mielul lui Dumnezeu Care ridic pcatele lumii. Eu sunt de care a spus Proorocul Zaharia: Glasul celui ce strig n pustie, gtiti calea Domnului. Eu am venit nainte, L-am vzut, L-am pipit si stiam c vine.

La portile iadului, cnd a venit Mntuitorul si au strigat c vine mpratul slavei, zice c diavolul a nceput s vorbeasc cu cei mai mari ai lui: Taci, c-i om, pentru c n Grdina Ghetsimani se temea de moarte. Dac ar fi fost Dumnezeu, nu s-ar fi temut de moarte.

Dar satana cel btrn le spunea celorlalti draci: Sunteti prosti! El pe voi v-a nselat, ca s nu stiti pn n clipa nvierii cine-i El. El Se fcea c Se teme, ca om, ca s v nsele pe voi.

Dac S-ar fi temut, nu primea paharul de la Tatl. Dar El a vrut s mearg pe calea ascultrii: Fie voia Ta! C n caput crtii scris este: Am venit s fac voia Ta! Si la patim n-a vrut s fie semet, s intre n suferint fr ascultare. Tot cu ascultare. De este cu putint, s treac paharul acesta, dac nu, fie voia Ta! Si aceasta ca s ne nvete pe noi ascultarea, cnd vom intra si noi n cele mai mari ispite si greutti s ne lsm n voia Domnului: Doamne, fie voia Ta. Eu m feresc ca om, s pzesc, dar, dac este voia Ta, vreau s fac ascultare si merg pe drumul ascultrii. Ascultare pn la moarte si moarte pe Cruce.

Cnd era pe cruce a strigat: Eli, Eli, lam sabahtani. Adic: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai lsat? Ca si cum S-ar fi desprtit de Tatl.

Dar n-a fost asa! El pe cruce a luat fata ntregii lumi, c era mbrcat cu firea noastr. Acum mijloceste cu sngele Su pe cruce: Doamne, Eu sunt n firea omeneasc, care Te-a suprat pe Tine! Eu sunt Noul Adam, Eu strig n locul vechiului Adam: De ce M-ai lsat?Sfntul Ioan Damaschin spune: Noi eram cei lsati, nu El; c Dumnezeu nu putea s fie lsat, c era Dumnezeu din Dumnezeu, nscut si nefcut.

Noi eram lsati, c Hristos era cu dou firi acum pe cruce: era cu dumnezeirea si cu omenirea. Ptimea omenirea si era adus jertf omenirea Noului Adam pentru ntreaga lume si Hristos rmne mijlocitor pe cruce pentru fata ntregii lumi, cnd a zis: Eli, Eli, lama sabahtani.

De ce ai lsat, Doamne, Zidirea Ta? Toat firea omeneasc era lsat din cauza greselii lui Adam. Si El mijloceste n Trupul Su acum, n ultimele clipe ale vietii, pentru ntreaga lume. Pe a noastr fat, fcnd-o a Sa, o duce jertf ctre Tatl, cci M-ai lsat; adic de ce M-ai prsit? Era cuvntul omenirii, al ntregii lumi!

A venit la mine o maic de la Mnstirea Moldovita, trimis de naltul Antonie, cu cinci subiecte, pe care trebuia s le pregteasc pentru o ntrunire la Vancouver, n Canada. Unul din subiecte era: Dumnezeu-Brbat.

Caut n Dogmatic! Aceasta este partea teandric a lui Iisus Hristos, c Dumnezeu nu se descoper lumii de la nceput si pn la sfrsit n persoan feminin, ci n brbat.

Si Dumnezeu teandric se uneste cu omul brbat, cu fiinta omeneasc de brbat, si atunci se face Dumnezeu-Brbat. Astfel Dumnezeu activeaz n lume ca Dumnezeu-Brbat si ca Brbat-Dumnezeu.

Toat activitatea lui Dumnezeu n lume este si dumnezeiasc si omeneasc. Cnd plnge pentru Lazr, plnge ca om. Lupta care a fost la Sinodul IV Ecumenic cu monofizitii, c ei desprteau la Hristos firea de ipostas. Dar Sfintii Printi au venit cu attea argumente din Evanghelie, c Hristos lucreaz si dumnezeieste si omeneste, n tot timpul vietii Lui.

Bunoar cnd era n Vitavara si le-a spus la apostoli: Lazr a murit si m bucur c n-am fost acolo. Si atunci cnd ajunge n Betania, iese Marta nainte: Doamne, dac erai Tu aici, nu murea Lazr, fratele nostru. Dar Mntuitorul a lcrimat, c iubea si pe Lazr si pe cele dou surori, c erau credincioase. Si ziceau oamenii: Vezi ct l iubea pe el, c a lcrimat!

Dar El plnge ca om, c cine nu plnge dup prietenul lui iubit? V art c plng ca om, nu ca Dumnezeu, c Dumnezeu nu plnge. Dar, cnd a ajuns acolo, a ntrebat: Unde l-ati pus? Doamne, nu putem s intrm, c-i mort de patru zile si miroase! Si a strigat: Lazre, vino afar!, dup patru zile.

Aici se vedeau cele dou lucrri, omenirea si dumnezeirea lui Iisus Hristos. Aici ca om plnge, dincolo ca Dumnezeu l cheam afar. S v art Eu, c n Mine nu-i numai omenire! Eu sunt Cel care dau viat la toate vietuitoarele de sub cer.

Aici arat Sfintii Printi cele dou lucrri n Iisus Hristos, omenirea si dumnezeirea. Dar n cte locuri din Sfnta Evanghelie se arat cele dou firi ale lui Iisus Hristos! Cnd zice la nmultirea pinilor ca om: Mil-Mi este de popor, c sunt ca oile care n-au pstor. i era mil, c de trei zile mergeau dup El s asculte cuvntul. Cei ce-L caut pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.

Dumnezeu avea grij, c stia c sunt flmnzi. Ziceau Apostolii: Doamne, d drumul poporului s mearg prin sate, c mor de foame! Trei zile sunt de cnd au venit. Ce le zice Mntuitorul? Dati-le voi de mncare! Hrniti-i si voi cu cuvntul lui Dumnezeu. Cci cuvntul lui Dumnezeu este si hran si pine si ap si rou si ru si viat si toate, cum spune Sfntul Maxim Mrturisitorul.

A avut grij de ei. Ei au venit pentru cuvntul Lui. Ei au venit s asculte cuvntul si s caute mprtia cerului. Eu sunt dator, ca Dumnezeu, s am grij de cele ce le trebuie ca oameni. A luat pinile, le-a binecuvntat si le-a dat s le mpart.

Ai vzut, ca om i este mil de popor, iar ca Dumnezeu nmulteste pinile.n Grdina Ghetsimani, ca om, firea omeneasc se temea de patimi, se nfricosa de

chinuri, c El era Dumnezeu si stia ce ar s sufere. Pn la urm vedea toate si dureri si chinuri si toate, toate.

Ca om se teme, ca Dumnezeu biruieste moartea si nvie din morti. Rabd toate si se jertfeste pentru mntuirea ntregii lumi. Si arat cele dou lucrri si dou vointe si dou firi n Hristos, mpotriva monofizitilor.

Aici lucreaz Dumnezeu cu partea Lui teandric, si nu se arat n El niciodat gen feminin. Si dincoace se uneste cu omul, nu cu fiint femeiasc, ci cu firea brbatului, si este Dumnezeu-Brbat si dup fiinta omeneasc si dup firea dumnezeiasc.

C U V N T L A N M O R M N T A R E AP R I N T E L U I C A L I O P I E A P E T R I

( M a i 1 9 7 8 )

Dumnezeu a fcut trei lumi. Una este n ceruri. Acolo este numai lumin, numai bucurie, numai cntare, numai mngiere, numai vesnicie, numai desftare si tot ce vrei pentru fiintele rationale.

Aici pe pmnt este o lume nvrstat, o lume schimbcioas. Aici tineretea este mpreun cu btrnetea; srcia, cu bogtia; bucuria, cu ntristarea; viata, cu moartea, si orice vor voi, toate le gsim amestecate.

Iar dincolo de mormnt, n lumea cea de dedesuptul pmntului este numai scrb, numai munc, numai chinuri, numai lacrim, numai durere, numai ntristare si numai vesnicie n cele grele si dureroase.

Preasfntul si preabunul nostru Dumnezeu, Care a binevoit s binecuvinteze neamul omenesc si s se nmulteasc pe acest pmnt, Care, pentru gresala primilor nostri protoprinti, a izgonit pe om aici, n aceast vale a plngerii si a ispitirii, n acest loc de lmurire si de pregtire pentru vesnicie, nu ne-a lsat pe noi sub osnda cea dinti.

A trimis pe noul Adam, Hristos. Prin sngele Su vrsat pe cruce a venit mngierea si mntuirea neamului nostru. A venit cderea printr-un om, iar printr-un Om-Dumnezeu a venit mntuirea neamului omenesc.

Acum ndejdea mntuirii noastre este tare, cnd ne aducem aminte de cuvntul Mntuitorului, Care a zis: Cel ce crede ntru Mine, chiar de va muri, viu va fi. Deci, asa si iubitul nostru frate, Protosinghelul Caliopie, care a fost botezat n numele Preasfintei Treimi, al Tatlui si al Fiului si al Duhului Sfnt, care a crezut cu trie n Hristos, Dumnezeul si Mntuitorul nostru, care a luat si al doilea botez duhovnicesc, clugria, si peste toate si hirotonia, ndjduim la puterea cea negrit si mila cea nemsurat a lui Dumnezeu, c s-a mutat acum din moarte la viat.

Dac ar fi viata noastr si numai un minut, nu putem s nu gresim lui Dumnezeu, deoarece ntru frdelegi ne-am zmislit si n pcate ne-am nscut, sau cum zice dumnezeiescul Iov: Cum se vor naste copii curati din strmosii cei necurati?

Toti am mostenit pcatul de la primul om, si tot ce se naste din trup, trup este, iar carnea si sngele nu pot s mosteneasc mprtia Cerului, dac n-am avea nasterea cea din ap si din Duh, ce care ne-am nvrednicit cei care auzim cuvntul.

La iubitul nostru frate Caliopie fiindc cu nevrednicie i-am fost staret si duhovnic si a crescut pe lng noi n familia noastr, care a mers cu mine n obstea cealalt de la Mnstirea Slatina am observat trei mari fapte bune.

Mai nti ca duhovnic, stiu taina vietii lui s-a luptat foarte tare s duc viat curat, dup fgduinta care a depus-o naintea dumnezeiescului Altar. Si-a dus n toat viata rnduiala aceasta, s-a stpnit pe sine cu post, cu nfrnare, cu veghere, cu rugciune, cu lacrimi, s nu calce votul fgduintei, stiind c n-a fgduit unui om, ci lui Dumnezeu, Care cerceteaz inimile si rrunchii.

A doua fapt bun cunoscut de mine si poate si de altii a fost milostenia. Multi sraci au plns dup el, dup ce-a plecat din strtia acestei mnstiri; multe vduve mi spuneau c primeau ajutor de la el. L-am cunoscut om milostiv si foarte deschis la mn. Nu a cerut nimeni de la el si s se duc de aici mhnit.

Iar a treia fapt bun a fost jugul cel sfnt si tare al suferintei. Pentru c a dus jugul bolii

pn la mormnt; aproape 20 de ani de suferint a fost ntristat sufletul su, dar duhul lui s-a bucurat. C ntristarea cea dup Dumnezeu, cum zice marele Apostol Pavel, pocint si mntuire lucreaz.

El a rbdat pn la ultima suflare, c i-am fcut trei Sfinte Masluri, l-am mprtsit si i-am citit cteva dezlegri. A suferit, ducnd crucea suferintei. Cel mai bun motiv c s-a usurat, si credem n mila lui Dumnezeu c s-a mntuit, a fost c si-a dus crucea suferintei pn la capt.

Sfntul dumnezeiescul Isaac Sirul zice asa: Precum focul curt rugina de pe fier, asa boala curt pcatul de pe om. Chiar dac a gresit si el ca un om ceva, dar suferinta cea de-attia ani si ntristarea si ducerea lui cea luntric si cea exterioar l-au curtit, si acum se duce la odihn. Acum, dup cuvntul Mntuitorului, vine la Hristos ca s ia mngiere si odihn dup o lupt dus n aceast viat cu cei trei vrjmasi ai mntuirii noastre: lumea, trupul si diavolul.

Iubitii mei frati, dar oare fratele nostru, Protosinghelul Caliopie, cnd va veni la trmbita cea mare a judectii, asa o s vin, cum l vedem acum? Oare va veni asa, un trup galben si strivit de durere si aproape fr s aib chipul cel dinti si lipsit de viat? Nu, fratii mei! Ascultati pe dumnezeiescul si marele Apostol Pavel, gura lui Hristos, vasul alegerii, ce ne spune. El arat foarte deslusit cele patru nsusiri ale trupurilor noastre dup nvierea cea de apoi. Ce zice? Seamn-se trup striccios, sculase-va trup nestriccios.

Nu se va mai scula printele nostru cu trupul de acesta de trn! Doamne fereste! Trupurile dreptilor, dup nviere, nu se mai taie de sbii, nu se mai omoar de arme, nu mai au putreziciune, nu se mai vatm de btrnete, de boal, de neputint, absolut. Se scoal ntru nestricciune.

Si iarsi zice marele Apostol Pavel: Seamn-se ntru slbiciune, scula-se-va ntru putere. Auzi ct putere are trupul unui drept la ziua judectii? S ntrebm pe marele Vasile: Numai cu amenintarea poate s clatine lumea ca pe-un mr; poate s biruiasc nenumrate ostiri; poate s mute muntii din loc; poate s intre prin usile ncuiate; poate s fac oricare minune, pentru c se scoal trupuri puternice, nu n slbiciune. Atta putere le-a dat Dumnezeu celor care I-au slujit Lui.

Iar zice marele Apostol Pavel: Seamn-se trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc. Iat ce zic dumnezeiestii Printi. Trupurile noastre dup nviere, att de subtiri vor fi si att de duhovnicesti, c ntr-o clipeal de ochi vor ajunge n ceruri, ntr-o clipeal de ochi vor ajunge n ceruri, ntr-o clipeal de ochi n iad, pe pmnt, la marginea lumii si oriunde. Cu atta iuteal se vor misca, cum arat si dumnezeiescul prooroc Iezechil, zicnd: Alerga-vor, Doamne, n grab si mai repede ca razele fulgerelor se vor ntoarce sufletele la Tine.

Nu mai este distant pentru trupurile duhovnicesti. Nu mai este greutate. Dimpotriv, este mult usurtate, mult duhovnicie si mult subtirtate. Ca fulgerul si mai repede ca fulgerul se poart aceste trupuri duhovnicesti, asemenea cu ngerii lui Dumnezeu, dup cum ne nvat Mntuitorul, c la judecat nici nu se mai nsoar, nici nu se mai mrit, ci sunt toti ca ngerii lui Dumnezeu.

Si iarsi a spus marele Apostol Pavel: Seamn-se ntru necinste, scula-se-va ntru slav. C ce este omul? Un pumn de trn, o mncare a viermilor, o nimica, o umbr pe pmnt, nu vis si o floare. Dar nu se mai scoal asa la dreapta judecat! Dar cum? Ascult, Care spune c dreptii vor strluci ca soarele ntru mprtia Tatlui Meu.

Ia nchipuiti-v acum, s stm cteva minti de fat aici, c lng soarele acesta, fiind la amiaz si nefiind nori, ai mai vedea un soare si nc unul si nc o sut si nc o mie, si nc zeci de mii de sori. Ct spaim ar fi aici! Ct cutremur ar fi aici! Ct groaz si minuntie, vznd atta lumin simtit! Dar cnd vor veni milioane si milioane de drepti si de sfinti si toti vor strluci ca soarele? Gnditi-v ce spaim, ce bucurie, ca mngiere si ce cutremur va fi peste

toate inimile oamenilor! Si asa iubitul nostru frate, Protosinghelul Caliopie, va fi unul din acesti sori care va

strluci naintea Mntuitorului si va veni pe norii cerului odat cu nenumratii ngeri si cu toate cetele dreptilor.

Asa credem, asa mrturiseste Biserica si asa ndjduim c vom vedea pe iubitul nostru frate, Caliopie, venind cu slav si cu cinste mare. Vor veni ceata nceptoriilor, cum zic dumnezeiestii Printi, care vor suna trmbitele cerului. C zice dumnezeiescul Ioan Gur de Aur: De ai auzit pe apostolul c Domnul va veni ntru glasul trmbitei de apoi, s nu crezi c una va fi trmbita! C auzi ce spune n Evanghelie: Va trimite pe ngerii Si cu trmbite si vor suna, ca s destepte pe cei morti de la nceputul lumii pn n ziua aceea. Asa zice Sfntul Ioan Gur de Aur: Multi vor fi ngerii, fr numr, nenumrate vor fi trmbitele de aur care vor suna.

Dar unde vor suna? Auzi ce spune Sfntul Grigorie Teologul: Fiecare nger va suna n locul care l-a pzit pe pmnt. Ce zice Proorocul Moise n cntarea a doua? Si a pus numrul hotarelor, limbilor, dup numrul ngerilor lui Dumnezeu. Ai auzit? Deci, fiecare hotar de tar, fiecare hotar de provincie, de regiune, de sat, fiecare oras, fiecare mnstire, toate au ngerii lor. Si fiecare nger va suna deasupra locului care i-a fost ncredintat s-l pzeasc n veacul de acum pe acest pmnt.

Si acesti ngeri sunt din ceata nceptoriilor sau a cpeteniilor, care este prima ceat a ierarhiei celei dinti, dup Sfntul si dumnezeiescul Dionisie Areopagitul, pe care Sfntul Ioan Damaschin l numeste Pasrea cerului.

Deci, cnd vor suna trmbitele acelea, auzi ce spune dumnezeiescul Grigorie: Ce trmbite vor fi acelea care vor fi sunate de milioane de ngeri? Care vor spinteca vzduhurile! Care vor despica mormintele! Care vor trezi mortii cei din veac! ntr-o clipeal de ochi i vor ntrupa, din cele patru stihii din care a fost corpul omenesc: din ap, din pmnt, din foc si din aer.

Ce trmbite vor fi acelea care vor strbate pmntul si vor ajunge n fundul iadului s cheme toate duhurile, toti dracii si pe toti cei pctosi? Ce trmbite vor fi acestea, c si n sus vor suna, vor desface cerurile, si mai presus de toate cerurile va ajunge glasul lor s cheme toti ngerii cei fr de numr si toate cetele dreptilor la judecat?

Atunci se va mplini cuvntul marelui prooroc David, cel zis prin Duhul Sfnt: Chema-va cerul de sus si pmntul de jos, ca s aleag pe norodul Su. Cnd auzi c va chema cerul, nseamn toate puterile ngeresti; toti ngerii din cer se vor cobor la glasul trmbitei. Iar cnd zice de pmntul de jos, nsemn toti oamenii de la zidirea lumii si toate duhurile ruttii, care sunt n vzduh, pe pmnt si n iad. C zice: Chema-va cerul de sus si pmntul de jos. Pentru ce? Ca s aleag pe norodul Su.

Atunci va desprti pe cei drepti de cei pctosi, dup cum spune Scriptura, precum desparte pstorul oile de capre. Si vor merge cei ce au fcut cele bune n odihna si desftarea cea vesnic, iar cei ce au fcut cele rele si nu s-au pocit, n munca si osnda vesnic.

Asadar, s ne nvredniceasc mila si ndurarea lui Dumnezeu, ca mpreun cu iubitul nostru printe, Caliopie, de care ne desprtim acum pentru putin timp, s avem parte cu ceata ngerilor, mpreun cu toti sfintii care au bineplcut lui Hristos Dumnezeu, de fericirea cea fr margini, de bucuria si desftarea n Duh Sfnt, n veacul cel viitor. Amin.

P I L D A B O G A T U L U I N E M I L O S T I V S I S R A C U L U I L A Z R

Nicieri n Sfnta Scriptur nu s-a artat asa de luminat despre iad, precum nsusi Domnul si Mntuitorul nostru Iisus Hristos a descoperit n Sfnta Sa Evanghelie, n pilda bogatului nemilostiv si a sracului Lazr.

Ce zice? Era un om bogat care se mbrca n porfir si n vison, veselindu-se n toate zilele. Iar sracul Lazr zcea naintea portii lui, plin de bube, dorind s se sature de frmturile ce cdeau de la masa bogatului; dar cinii, venind, i lingeau rnile.

Sfntul Ioan Gur de Aur zice: Ti-am trimis pe sracul Lazr la usa ta, ca s se fac tie nvttor de fapt bun si pricin de iubire de oameni, dar ai trecut cu vederea folosul. ntrebuinteaz-l acum, ns spre mai mare munc si pedeaps.

Vedeti c sracul si mult rbdtorul Lazr a intrat n rai dup moarte, iar zgrcitul si nepocitul bogat a fost aruncat n iad cu diavolii. C spune mai departe dumnezeiasca Scriptur: A murit si bogatul si a fost ngropat, iar sufletul l-au dus n fundul iadului.

Si n iad, ridicndu-si ochii, fiind n chinuri, el a vzut de departe pe Avraam si pe Lazr n snul lui. Si a zis: Printe Avraame, fie-ti mil de mine si trimite pe Lazr s-si ude vrful degetului n ap si s-mi rcoreasc limba, cci ru m chinuiesc n aceast vpaie.

Zadarnic cere bogatul ap s-si ude limba, cci nimeni nu-i d. Avraam nu l-a ocrt, ci cu blndete i-a zis: Fiule, adu-ti aminte c ai primit cele bune n lumea aceasta si Lazr, cele rele; iar acum el se bucur, iar tu te chinuiesti.

Dar de ce bogatul a primit cele bune n lumea aceasta? De ce a trebuit s aib parte de buntti n lumea aceasta, dac n schimb, dincolo de mormnt, este trimis n muncile iadului?

Iat ce zic Sfintii Printi: Bogatul, la poarta cruia sttea Lazr si veneau cinii si-i lingeau rnile lui, si nu se ndura s-i dea frmiturile de la masa lui, avea si el ceva bun. A avut si el ceva bun ca om. Si pentru acele fapte bune, i-a ngduit Dumnezeu n lumea aceasta s triasc, s chefuiasc, s se veseleasc. I-a pltit fapta bun! C fapta bun cere rspltire de la Dumnezeu, sau n veacul de acum, sau n cel viitor. Dar el n-a fost vrednic de plata cea vesnic si Dumnezeu i-a pltit aici n putine prin viata pe care a trit-o.

Si Lazr, cele rele. Care cele rele? Lazr, ct de drept era si sfnt, ca om avea si el cteva pcate; c nimeni nu-i fr de pcat, numai Dumnezeu. Si atunci pentru pcatele lui, a suferit aici dureri si rni si necazuri, si a pltit aici; a fcut canonul, ca acolo s se veseleasc. Si i-a zis Avraam: Si acum, fiule, el se odihneste si se bucur, iar tu te chinuiesti. Deci n-a reusit bogatul cu cererea lui.

Si vznd c n-a reusit auzi ct a tinut vorba ntre ei , ncepe cel de-al doilea dialog: Dac-i asa, printe Avraame, adic dac nu se poate ca Lazr s-mi aduc un deget nmuiat n ap aici n vpaia iadului, atunci trimite-l pe Lazr n casa tatlui meu, c mai am cinci frati, s le spun lor unde m muncesc eu, s nu vin si ei la acest loc de munc.

Ai auzit nemilostivul cum se face milostiv acum? Cel care nu se ndura si petrecea n mahmurii si n betii, ai vzut c durerile iadului l-au fcut milostiv? Ce zicea? M ard eu aici, m chinuiesc, mcar fratii mei, sracii, s nu vin aici! Si l roag pe Avraam s trimit pe Lazr la casa lor. Auzi c dragostea trece dincolo de mormnt? Mi, mi, sracii! Ei nu stiu ce-i aici!

Dar nici aceasta n-a dobndit-o bogatul, pentru c auzi ce spune Evanghelia: Atunci a zis Avraam: Fiule, au pe Moise si pe prooroci. Adic cele cinci crti pe care le-a scris Moise, si crtile proorocilor. Bogatul, ns, a nceput a se mpotrivi: Nu, printe Avraame, c au scriptura si pe Moise, numai dac o s mearg cineva din morti s le spun ce chinuri sunt, au s cread!

Atunci Avraam a adeverit lucrul acesta: Ba nu, fiule, dac nu cred lui Moise si proorocilor, chiar de-ar nvia cineva din morti tot nu vor crede. Si aceasta o adevereste Mntuitorul la nvierea lui Lazr.

Dac a nviat Lazr din morti, dup patru zile, l-a crezut cineva? Ai auzit ce spune Evanghelia? Si pndeau iudeii s omoare si pe Lazr si pe Hristos. n loc s ntrebe: Mi, ce-ai vzut dincolo, c vii dup patru zile de pe cealalt lume? Ei voiau s omoare si pe Lazr, ca s tgduiasc minunea Mntuitorului, cea mai vestit, nainte de moartea Sa, si s tgduiasc pe Hristos. Vezi ct este de adevrat!?

Dac ar veni unul acum din morti si ar ncepe a predica ntr-un oras undeva, stii ce fac? Imediat l aresteaz! Mi nebunule, ce bagi panic n lume? Asa se ntmpl cu oamenii. Chiar de-ar nvia cineva din morti.

Dar, dac crede Sfnta Scriptur, i mai de crezare cuvntul lui Dumnezeu, dect dac nvie unul din morti. Ai vzut ce spune Apostolul Petru? Noi am vzut pe Domnul n munte Muntele Taborului , dar avem mai adevrat cuvntul credintei.

Ai vzut? Cu toate c-L vzuse la Schimbarea la Fat pe Hristos, dar mai adevrat avea cuvntul credintei, adic Sfnta Scriptur. Deci, Sfnta Scriptur cnd ne spune un lucru, Dumnezeu ne vorbeste prin ea. Aceasta a vrut s spun Avraam.

Apoi continu dialogul: Fiule, mai este ceva: ntre noi si voi mare prpastie s-a ntrit, ca nici aceia s nu poat veni la noi, si nici noi s nu putem merge la voi. Stiti voi ce nseamn prpastia aceasta? ntrebati pe Sfntul Grigorie de Nyssa, la cuvntul pentru cei care cheam spiritele: Mcar dac mi spui tu mie, spiritistule, c chemi duhurile mortilor, adic sufletele mortilor, dar pe mine prpastia m nfioar. C duhurile ruttii, dracii, vin la spiritisti si se arat n chipul neamurilor, a mamei, a tatei si zic: Uite, l-am vzut pe tata, pe mama! Toti acestia sunt draci, care iau chipul rudeniilor moarte.

Zice: Tu dac zici c vine cutare la cheremul tu, c-l chemi la masa spiritist, la medium, eu te ntreb pe tine cum poate trece prpastia de care spune Evanghelia? C ntre noi si voi mare prpastie este. Dar stiti voi ce-i prpastia aceea? Este puterea Atottiitorului Dumnezeu, care a pus hotar sufletului. Pn aici s mergi, pe pmnt nu te duci! Numai cu iconomie dumnezeiasc, cnd l-ar trimite pe unul s se arate undeva.

Dar de ce nu d Dumnezeu drumul acum printelui Caliopie, pe care l-am ngropat deunzi sau printelui Nicodim sau printelui cutare, ca s vin s ne spun? Dac ar veni, noi nu ne-am putea mntui. Dar de ce? N-am avea credint! Auzi ce spune Apostolul Pavel: Prin credint umblm, nu prin vedere. Ce este credinta? ntreab pe acelasi apostol: Este ncredintarea celor ndjduite si dovedirea lucrurilor celor nevzute.

Eu, care am credint, n-am nevoie s vd, c dac vd, nu mai am credint. Ai auzit ce spune Apostolul Petru? Fr credint nu este cu putint omului s plac lui Dumnezeu. Deci de aceea nu le d drumul, ca noi s rmnem sub credint s fim fericiti de Duhul lui Dumnezeu si de Hristos, Care a zis: Fericiti de cei ce n-au vzut si au crezut.

Dar c ne aud pe noi cei morti, adic dreptii din Rai si mortii din iad si c ne vd, ne spune Sfntul Ioan Gur de Aur, c ei pururea ne vd. Si cnd vd c cei din neamul lor sunt ri, betivi, curvari, hoti, njurtori, hulitori, necredinciosi, foarte mult plng si se roag: Iat, Doamne, cum au uitat de Tine! Iar cnd vd c facem fapte bune, foarte se bucur, c stiu c o s mostenim bucuria mpreun cu ei n cer.

Deci voi, care ati venit aici, ati pornit la rugciune pentru voi pe cei din ceruri. Dar stiti voi ct este starea asta, ca s ne vad pe noi si s ne aud? Numai pn la Judecata de Apoi. De la Judecata de Apoi s-a nchis usa, s-a pus capacul. Cei din Rai nu mai vd pe cei din iad, dar nici cei de pe pmnt. N-ati citit Usa Pocintei? Iat de ce:

Dup judecata universal, la sfrsitul lumii, pentru c nu mai este de folos credinta de atunci nainte, c nu mai avem ce crede, c ne ducem acolo s vedem, s mergem numai n vedere, nu mai este nevoie s se lase starea asta provizorie, ca s ne vad ei pe noi si s ne aud. Dar acum de ce i las s ne vad? Pentru c dragostea a trecut dincolo de mormnt si ca s-i pun la rugciune; c si cei rposati, cnd ne vd pe noi aici c suntem n ispite, n necazuri, n griji, cad la Dumnezeu, c sunt minti goale fr de trupuri, minte ctre minte: Doamne, nu lsa pe tata, pe mama, pe sora!... Uite prpdeste n pcate! Doamne, d-i gnd s vin la pocint, nu-l lsa, c se duce n iad!

Dar aceasta dup nvierea cea de obste nu va mai fi.Ati vzut cum va fi dup nvierea cea de obste? Cei din iad vor vedea pe cei din Rai, dar

cei din Rai nu-i vd. Dar de ce? Pentru c acum este starea provizorie. Ei stau n Rai, dar se supr din cauza noastr. Cnd ne vd c facem ru, ei se ntristeaz. Si auzi ce cnt Biserica? Unde nu este durere, nici ntristare, nici suspin. Asta va fi de la judecat nainte. Dar acum ei, vznd pe sora, pe fiul, pe nepotul c face pcate pe pmnt, si stiind c se face vrednic de munca cea vesnic si-L mnie pe Dumnezeu, se ntristeaz si cad si se roag s-l ierte Dumnezeu.

Si aceast stare, Dumnezeu anume o las, ca s-i porneasc spre rugciune, ca prin rugciunea aceea s mbtrneasc dreptatea lui Dumnezeu, ca s-i duc pe toti la mntuire.

Ce se ntmpl ns de la judecata universal nainte? Ati vzut, dac ati avut ocazia n viat, un foc mare n timpul noptii, pe un deal. Si noi am fi pe acel deal sau pe-un ses. Si ar fi oameni lng focul acela, la lumina cea mare, iar noi am fi departe de foc, la ntuneric. Asa este c noi de la ntuneric i vedem pe cei de la lumin? i vedem. Dar acei de la foc, dac-i noaptea si-i ntuneric bezn, ne vd pe noi? Nu! Pn nu intrm n raza focului, nu ne vd. Asa se ntmpl dup Judecata de apoi, c vorbim dup Viata repausatilor.

Cei din iad vor vedea pe cei din rai, din lumin, iar cei din lumin nu vor mai vedea pe cei de la ntuneric, ca s nu se ntristeze, dup cum spune: unde nu este ntristare si durere. Aceasta va fi de la Judecata de apoi nainte. Dar pn atunci cei din Rai ne vd si ne-aud, si foarte tare i doare inima si se supr cnd vd c facem ru, si foarte i bucurm pe dnsii cnd facem bine.

De aceea, n starea asta n care ne aflm acum, cnd Biserica mijloceste pentru cei din cer si pentru cei din iad, este o mare fericire, ct vreme Sfnta Biseric are Liturghia. Scrie la Daniil proorocul: Va nceta jertfa si turnarea si n Biseric va fi urciunea pustiirii. Va fi vai si amar cnd vor plnge Bisericile lui Dumnezeu si nu va mai fi Sfnta Liturghie. C atunci nu se mai pot scoate sufletele din iad.

Deci acum, cu darul lui Hristos, avnd libertate si putnd face Sfnta Liturghie si slujbe pentru morti si pentru cei vii, ferice de cei care se ngrijesc din vreme si se silesc s-si fac ct pot si ct este vreme cele ce sunt de folos pentru sufletele lor si pentru ale celor din iad.

Si acestea si le-am spus pentru c zic unii: Da, dar el este n iad, el este n cer... Nu. Dup moarte nu mai este distant. Ai vzut c bogatul din fundul iadului vorbeste si aude pe cel din nltimea cerului, din Rai. Iar ca s fie sufletele prezente aici, dar cu fiinta nu, c este prpastia, adic puterea atottiitorului Dumnezeu. Aceasta stpneste s ne vie cu prezenta aici, ca s avem fericirea cea zis n fericirea a zecea de Hristos, dup nviere: Fericiti sunt cei ce n-au vzut si au crezut. Amin.

I S P I T I R E A D I N C E L E O P T P R T I

S cunoastem mestesugul rzboiului nevzut si s vedem din cte prti suntem atacati n lupta noastr duhovniceasc de fiecare ceas si minut.

Si, fiindc nu tot cel ce se lupt se ncununeaz, avem trebuint de mare trezvie si grij n toat vremea asupra luptelor celor de gnd si asupra dracilor care ne dau rzboi, ispitindu-ne din cele opt prti: din spate, din fat, din stnga, din dreapta, de sus, de jos, dinuntru si dinafar.

Ispita din spateDiavolul ti aduce aminte pcatele pe care le-ai fcut nainte, ca s-ti spurce mintea cu ele;

poate ai njurat, poate ai desfrnat, poate ai furat, si tu te-ai lsat de ele, dar el ti le-aduce iar aminte.

Memoria noastr este ajutat de imaginatie la relele pe care le-am fcut, cnd ne-am petrecut viata fr grij si fr paza mintii.

Care-i scopul lui? S-ti aduci aminte de ele, poate le vei mai face. Cnd vezi c diavolul ti-aduce n minte gndurile care le-ai prsit si pcatele care nu le-ai mai fcut, s stii c te ispiteste din spate, cu cele ce le-ai uitat. El nu vrea s le uiti, el vrea s ti le aminteasc, ca s te ispiteasc cu ele.

Ispita din fatCnd ne tulburm cu mintea pentru cele ce nchipuim c vor veni asupra noastr, suntem

ispititi din fat. Mi, am s mbtrnesc; o s vin o boal; o s vin un rzboi; o s vin o foamete; o s vin un potop; cutare m pndeste, are s-mi fac ru; o s-mi ias nainte, o s-mi fure..., si ncepi a te tulbura cu mintea de cele care crezi tu c or s vin asupra ta. Si te tulburi degeaba, c nimeni nu stie ce are s fie. Dar vrjmasul, ca s nu fii linistit, ti d tot felul de gnduri.

Aceste nchipuiri le aduce vrjmasul n mintea noastr cu scopul de a ne tulbura si a ne nspimnta de cele pe care le credem c vor veni asupra noastr.

La aceste ispite avem cuvntul Mntuitorului: Nu v ngrijiti de ziua de mine, c ziua de mine se va ngriji de ale sale. Ajunge zilei rutatea ei.

Ispita din stngaDe cte ori vom cunoaste si totusi ne vom lsa momiti de el si l vom lucra cu mintea, cu

cuvntul sau cu fapta, atunci ne ispitim din stnga.Eu stiu c-i pcat s mnnc mult, dar mnnc mult; eu stiu c-i pcat s beau, dar beau;

eu stiu c-i pcat s ursc pe cineva, dar ursc; eu stiu c-i pcat s vorbesc de ru, dar vorbesc; eu stiu c-i pcat s tin minte rul, dar tin minte; eu stiu c-i pcat s fiu desfrnat sau s fur sau s njur sau s fumez, dar m las biruit si fac aceste pcate.

Asa suntem ispititi din stnga, prin chipul cel artat al ruttii.Ispita din dreaptaIspita din dreapta este de dou feluri. Prima este atunci cnd credem n visuri sau vedenii

si, creznd n ele, suntem nselati de draci. Dracii se fac n chipul lui Hristos, n chipul Maicii Domnului, n chip de ierarhi, n chip de mucenici, precum zice Apostolul Pavel: Satana se preface n chip de nger al luminii.

Dac credem n aceste nluciri si visuri suntem ispititi din dreapta.Iarsi, este ispit din dreapta, atunci cnd facem fapta bun cu scop ru si nu spre slava lui

Dumnezeu, si n-avem smerenie; cnd zidim pe temelie de umbr.Ispita de susIspita de sus este tot de dou feluri. Cnd ncepem o nevoint mai presus de puterea

noastr fizic sau intelectual. Nevointa trebuie s se fac cu dreapt socoteal, dup msura puterii fiecruia. Nimeni nu are voie s ia o nevoint mai presus de puterea lui. Marele Vasile spune: Msura nfrnrii se ia dup msura puterii fiecruia. Nu toti pot s posteasc la fel, sau s fac metanii la fel, sau s fac milostenie. Fiecare dup msura si dup puterea lui s fac fapte bune.

Cnd ai luat o nevoint mai presus de putere diavolul rde de tine. Stii cum este? Ca si cum ai lua un sac greu, care nu-l poti duce deloc; l duci oleac si-l lasi jos mai ncolo.

Ispita de sus mai este si atunci cnd iscodim Sfintele Scripturi mai presus de puterea ntelegerii noastre. Sfntul Apostol Pavel spune: Ct ati fost prunci, v-am hrnit pe voi cu laptele cel cuvnttor al Evangheliei, c nu erati n stare s mncati hran vrtoas. Iar Sfntul Grigorie de Nyssa spune: Nu spargeti oasele Scripturii, avnd dintii ntelepciunii de lapte! C vrem s ne bgm la lucruri care nu le ntelegem si care nu le-am citit la Sfintii Printi si n-au tlcuirea celor mai mari teologi ai lumii. O iscodire ca aceasta vine din mndrie si, dac cineva nu se va smeri, ajunge la nebunie, la hul si la eres.

Cu ispita de sus au fost nselati toti sectarii, toti ereticii de la nceputul lumii, c au vrut s nteleag Scripturile dup mintea lor.

Sfnta Scriptur este un izvor fr de fund, pentru c este ntelepciunea lui Dumnezeu. Scriptura este ca o mare care nu are fund. Dac eu nu stiu s not si m bag n mare, nu-i de vin marea c m nec; eu, obraznicul si ndrznetul, m-am bgat ntr-o ap mai adnc dect mine si m-am necat.

Sfntul Grigorie Teologul a asemnat iscodirea Sfintelor Scripturi cu o prpastie, zicnd: Si privirea la cele nalte fr de fru, poate s ne dea nou brnci n prpastie. De aceea iscodirea Sfintelor Scripturi mai presus de ntelegerea noastr este ispit de sus.

Ispita de josEste atunci cnd nu vrem s facem fapta bun dup puterea noastr. Eu as putea s

postesc pn seara, dar m lenevesc. Eu as putea s fac milostenie mai mult, dar m zgrcesc. Eu as putea s fac metanii mai multe, dar nu fac. Eu as putea s priveghez mai mult; dar nu m rog, si m las, vorba tranului, pe tnjal.

Cnd nu ne ridicm cu lucrarea faptei bune, dup puterea noastr, pn la nivelul la care suntem datori s ne ridicm, suntem ispititi de jos, adic ne trage diavolul n jos de la msura de la limita faptei bune, care suntem datori s-o lucrm.

Ispita din afarIspita din afar vine cu cele cinci simtiri, adic prin vedere, auz, gust, miros si pipire

care se numesc de Sfintii Prooroci ferestre ale sufletului. Prin aceste cinci simtiri, omul primeste mari pcate n sufletul lui, dac nu are trezvia atentiei si paza mintii. Cele cinci simtiri sunt cinci sipote firesti ale noastre, prin care diavolii toarn n sufletul nostru tot felul de patimi si rutti.

Mai folosesc diavolii o alt ispit mai mare dect cele cinci simturi: imaginatia. Imaginatia este mai subtire ca rele cinci simturi, dar este mai groas dect mintea.

Imaginatia mai este numit si simtire de obste. Ea nu-i d rzboi sufletului n vremea ispitei numai cu cele ce a vzut, ci si cu cele ce a auzit, si cu cele ce a gustat si cu cele ce a mirosit si cu cele ce a pipit. Cu toate i d rzboi sufletului.

Ea prinde cele cinci simtiri si d rzboi sufletului. De aceea este mai greu s pzesti imaginatia dect cele cinci simtiri, dect nssi mintea.

Ispita dinuntruDinuntru ies toate pcatele noastre, adic din inim, cum a zis Mntuitorul la Apostoli:

Nu ceea ce intr n gur spurc pe om atunci era vorba de splatul minilor , ci ceea ce iese. C aceea ce iese, iese din inim. Din inim ies preacurviile, uciderile, mndria, jignirile; ca dintr-

un iad ies din inima noastr, si de aceea, oricnd ies acestea din inima noastr, suntem ispititi cu ispita dinuntru.

Sfntul Clement spune: Pune pe gnd strjer la poarta inimii tale, ca s nu primeasc nici pe cele ce vin din afar, nici cele ce ies dinuntru! S le opresti pe cele ce ies dinuntru cu rugciunea Doamne Iisuse; s le opresti pe cele ce vin din afar cu cugetarea la muncile iadului, la fericirea raiului, la rugciune si la celelalte fapte bune.

C E L E D O U S P R E Z E C E T R E P T E A L E P C A T U L U I

Pcatul, de cnd ia fiint n mintea omului si pn l duce pe om la sinucidere, la moarte are 12 trepte.

Dumnezeu i-a dat atta putere omului s nu greseasc! Putere de sine stpnitoare. Omul are atta putere, pus de Dumnezeu n el, c dac ar veni toti dracii din iad, nu-l pot face s pctuiasc. Voi nu cititi la Psaltire: Doamne, cci cu arma buneivoiri ne-ai ncununat pe noi. Si iarsi spune n Sfnta Scriptur: Dumnezeu l-a zidit pe om si l-a lsat n mna sfatului su.

Am s v spun cum l ia pcatul pe om, de la treptele cele mai de jos si l duce pn la sinucidere, dac omul nu bag de seam s opreasc pcatul de la nceput.

Ce este pcatul? Dup mrturia Sfintei Scripturi, pcatul este clcarea legii lui Dumnezeu, sau boldul mortii, si este urciune naintea lui Dumnezeu, fiind lucrul diavolului.

n Sfnta Scriptur, pcatul se numeste furnico-leu. Furnico-leul a murit de foame, pentru c nu avea de mncare. Pentru c la nceput pcatul este ct o furnic, numai un gnd, mai pe urm, dac nu-l vom ucide prin mpotrivire, spovedanie si rugciune, el va ajuge puternic ca un leu.

Sfntul Efrem Sirul spune c pcatul este un drac ru, care, furisndu-se, pune stpnire ncet-ncet pe sufletul nostru. Si pentru a putea scpa de acest drac si s oprim pcatul s ptrund n mintea noastr si-n inima noastr, trebuie s avem o mare trezvie a atentiei, care se naste din frica de Dumnezeu, cum zice Sfntul Maxim Mrturisitorul: Cel ce crede, se teme; iar cel ce se teme, se trezeste.

Prima treapt a pcatului este cnd cineva nu vrea s fac o fapt bun.Dumnezeu a dat putere omului s fac toat fapta bun; si el, dac nu vrea s fac fapta

bun, are pcat.A doua treapt a pcatului este cnd cineva face binele, dar cu scop ru.Sfntul Ioan Damaschin spune asa: Binele nu este bine, cnd nu se face bine.Bunoar s v dau un exemplu: Cineva posteste si nu mnnc, dar vorbeste de ru si are

ciud pe cineva. Ce foloseste postul trupesc, dac n-are postul sufletesc unit cu el. Sau face milostenie, dar din avere de furat. Sau face fapta bun, dar se mndreste; amestec cu slav desart, cu mndrie. Iar i-a pierdut plata diavolul. Deci face fapta bun, dar nu-i bun, c-i amestecat cu rul.

Sau face fapta bun cu scop ru. Fapta bun fcut cu scop ru trece de partea scopului, si dac scopul este ru si fapta bun se face rea. Dac scopul este bun, atunci fapta bun rmne ntemeiat si bun.

Tot asa, cnd face cineva fapta milosteniei, cu scopul de-a fi ludat de oameni, sau rugciunea sau postirea sau alt fapt bun, care nu priveste spre slava lui Dumnezeu, ci spre alt

scop oarecare lumesc, acea fapt bun este fr de suflet. Este moart. Fapta bun are trup si suflet. Trupul faptei bune este lucrarea ei, iar sufletul sau viata ei este scopul, dac scopul este bun si drept.

n treapta a doua a pcatului este si lucrarea cea cu lips a faptei bune. Cnd cineva face fapta bun, dar n-o face desvrsit, ci cu lips. Toat fapta bun trebuie s se fac desvrsit si plin, nu cu stirbire. Cnd fapta bun este fcut cu lips si nu desvrsit, atunci ne aflm n a doua treapt a pcatului.

V dau un exemplu. Cnd cineva se roag lui Dumnezeu, dar nu cu mintea si cu inima, ci numai cu buzele si cu gura, rspndindu-se cu mintea la lucrurile veacului de acum. Ori se gndeste la trg, ori la ceea ce mai are de fcut, ori si aduce aminte c n-a dar mncare la animale, orice altceva. Acela este n treapta a doua a pcatului.

A treia treapt a pcatului este bntuiala lucrului celui ru. Adic atunci cnd vine momeala gndului celui ru n minte. i vine omului un gnd de curvie, sau de mnie, sau de ucidere, sau de mndrie, sau de slav desart, sau de viclenie, sau de zavistie, sau de ur, sau de rzbunare, sau, n sfrsit orice gnd ptimas si ru, cnd bntuieste mintea omului, aceasta este a treia treapt a pcatului.

A patra treapt a pcatului este consimtirea sau unirea. Cnd unim mintea noastr cu gndurile ptimase care le-am amintit mai sus sau cu oricare alt gnd de pcat. Pcatul vine nti simplu n mintea noastr. Orice gnd ptimas, s zicem: femeie, bani, slav, n-ar fi un pcat. Este momeala gndului simplu al pcatului. Dar cnd noi gndim la femeie si ncepem a ne unii cu gndul, oarecum cu patim, si la bani si la slav si la orice, am trecut atunci cu mintea n treapta a patra a pcatului.

Ne-am unit cu mintea, cu gndul cel ru al pcatului. Se mai numeste aceast treapt si consimtire. Adic atunci cnd mintea ncepe a consimti s stea de vorb cu gndul cel ru si ptimas.

A cincea treapt a pcatului este lupta. Lupta se d de aici nainte pe toate treptele pcatului. Lupta este aceea cnd omul a consimtit cu mintea s stea de vorb cu pcatul, cu gndul ptimas, gndul pcatului, si ndat, fiind ptruns de frica lui Dumnezeu, ncepe a lupta, a-l scoate din minte. Vede c nu-i bun.

I-a venit un gnd de ur, de desfrnare, un gnd de rzbunare, un gnd de mndrie, de trufie sau de zavistie sau de pizm sau de rutate, si ndat, vznd c nu-i bun, ncepe a se lupta s-l scoat din minte. n aceast treapt se ncaier la lupt trei minti. Mintea drceasc, mintea omeneasc si mintea sfintelor puteri.

Diavolii trag mintea noastr spre ru, spre pcate; sfintele puteri sau ngerii, spre gnduri bune, iar mintea omului st n mijloc si de bun voie se pleac spre bine sau spre ru. n acest timp, ct mintea noastr se lupt, fie primind gndurile rele de la draci, fie pe cele bune de la ngeri, lupta aceasta n mintea omului este vrednic sau de cununi sau de pedeaps vesnic.

Dup aceast treapt, trece n a sasea treapt a pcatului, care este nvoirea. Dac a cedat de bun voie dup aceast lupt s se nvoiasc cu gndul ptimas, cu gndul pcatului, a trecut acum n treapta a sasea a pcatului si trece de bunvoie de la nvoire la imaginatie si ncepe s si le nchipuie.

A saptea treapt este pcatul cu mintea. Dup ce omul a primit un gnd ptimas, ncepe a se ndulci cu mintea. Omul de la gnd ncepe a-si imagina pcatul. Ori si nchipuieste fata femeii pe care o iubea cu patim, sau cndva a avut patim asupra ei, ori si nchipuie fata aceluia pe care-l urste. N-ai ptit cteodat, cnd stai la rugciune si e cineva care te urste si ai ciud pe el, parc te sfdesti cu el? Parc dac ar fi acolo de fat i-ai zice ceva. Acum mintea este n lupt n treapta a saptea.

Diavolii iau fata celuia ce ne urste sau ne-a ocrt sau ne-a fcut vreun ru, si rscolesc amintirea rului care ni l-a fcut si nsotesc tinerea n minte a rului cu imaginatia si dau rzboi sufletului grozav, ori cu fata aceea ce-a iubit-o cu patim, din partea poftitoare a sufletului, ori pe aceea pe care a urt-o sau te-a urt pe tine si ti-a fcut necaz.

Sau cu banul, dac-ti place. ti nftiseaz punga de-acum, ldita cu parale, haine multe, slav desart, boi multi, oi multe, cai multi, avere mult, si asa mai departe. Dac l-ai scpat din treapta nvoielii, el de acum imagineaz, c dracul se numeste zugrav vechi. Stie s zugrveasc mult mai mult dect stii tu. Pn ce i-ai dat voie. Zugrveste si femei si oameni si trguri, ce vrei.

Cnd vei vedea c vin acestea prin imaginatie, ncepe s-ti dea rzboi cu idolii pcatului. Vezi ce spune Sfnta Sinclitichia: Idoli au sttut si m-am mpotrivit! Toate pcatele n treapta a saptea se fac idoli. Se nchipuiesc. Pe tabla pcatului mintii, al imaginatiei, apar: femei, oameni care ne ursc, bani, socoteli, ti-aduce aminte din urm, fel de fel. Si sufletul n treapta a saptea pctuieste cu mintea si si nchipuie. Oare nu ptim noi acestea: care n-a ptit si nu pteste acestea n toat clipa?

Eu, pctosul, le ptesc; poate voi sunteti scutiti. Cine nu-si nchipuie pcatul cu mintea? Si crezi c-i usor pcatul cu mintea! S nu crezi c-i usor! Auzi ce spune Sfntul Efrem Sirul: Fratii mei, nu m aruncati n negrij, pentru pcatul cu mintea. Dac pcatul cu mintea n-ar fi greu, nu era nevoie ca dreptul Iov, cu 1850 de ani nainte de venirea Domnului, s aduc jertf un bou n fiecare sear.

Pentru ce? Avea sapte feciori si trei fete, si erau tineri. Si asa de tare se temea Iov de Dumnezeu, ca nu cumva copiii lui s greseasc cu gndul, nct aducea jertfe de curtire, s-i curete pe copii de pcatul cu gndul. El nu gresea cu gndul si era nainte de Legea Veche, c era nainte de Moise. nainte de Legea scris si de Legea Darului pcatul cu gndul se curtea cu jertfe.

Dac pcatul cu gndul n-ar fi greu, zice Sfntul Efrem, n-ar fi socotit Hristos, nsusi Cuvntul si ntelepciunea lui Dumnezeu, preacurvie ntru poft de muiere si ucidere ntru a ur pe fratele. Ce zice? Cela ce priveste la femeie, spre a o pofti pe dnsa, iat a precurvit cu dnsa ntru inima sa. Iat preacurvie nevzut! Numai cu gndul. Cela ce urste pe fratele su, ucigas de om este.

De cte milioane de ori am omort noi n viata noastr? De cte milioane de ori am preacurvit noi? De cte ori am urt pe fratele, de attea ori am fcut ucidere. De cte ori am privit cu patim la o femeie, sau chiar neprivind, am imaginat-o n gndul nostru si ne-am nvoit cu gndul pcatului, de attea ori am fost preacurvari cu inima naintea lui Dumnezeu.

Iat de ce trebuie pocint amar! Strasnic! Iar omul zace ntr-un pcat groaznic eu, pctosul , nesimtirea. Din cauza nesimtirii, mi se pare c nu-s chiar asa de pctos. Doar n-am curvit azi, n-am furat azi!

De cte ori am pracurvit cu mintea si am urt pe fratele, am fost preacurvari si ucigasi. Si aceasta o stabileste nsusi Dumnezeu Cuvntul. Deci, iat, fiindc vorbim de trapta a saptea a pcatului, cu gndul, noi suntem preacurvari de mii de ori si ucigasi. Pentru c cu gndul preacurvim si cu gndul urm pe fratele.

Ne facem si ucigasi si preacurvari, si apoi ni se mai pare c suntem clugri sau chip cioplit de clugri sau momi de pus n cnep s se sperie vrbiile, c avem haine lungi. Dar dracii rd de noi, c vd c n noi nu este viat si trire, ci numai forma. Forma exterioar nu ne ajut!

Deci n treapta a saptea omul pctuieste cu mintea prin imaginatie, dup ce s-a nvoit cu gndul n treapta a sasea.

Treapta a opta a pcatului este pcatul cu lucrul. Treapta a opta este mai grea. De-abia n treapta a opta omul pseste la pcat cu lucrul.

Unul care-i luptat de duhul curviei, sau de-al rzbunrii, sau de-al iubirii de argint, sau de-al iubirii de slav, sau de-al mndriei c toti suferim de acestea n toat clipa , pn n treapta asta s-a luptat cu gndul. De ce nvat Sfintii Printi: paza mintii, paza mintii!? Trezvia atentiei, ferirea mintii de pcat? C-i acelasi lucru. Ori vei zice vegherea mintii, ori privegherea mintii, ori ferirea mintii, ori trezvia atentiei, este acelasi lucru. Cum ai zice: pine, felie de pine, bucat de pine, frmtur de pine, c tot acelasi lucru este.

n aceast lucrare de paz a mintii, este o lucrare de geniu pentru clugri. De aceea spune Sfntul Isihie Sinaitul n Filocalie: Nimeni, care nu are paza mintii, nu va scpa de cpeteniile tartarului n vremea mortii si n vremea cnd trece prin vmi. Pentru ce? Dac n-a pzit mintea, el a fost preacurvar nevzut toat viata si ucigas si iubitor de argint si iubitor de slav si mndru, dar el n-a stiut. El zace n adncul pcatelor si nu le-a simtit din cauza nesimtirii.

Deci, n treapta a opta, omul care s-a luptat pn acum de la momeala gndului, de la consimtire, de la alegerea de a trece mai departe spre lupt, de la lupt, de la ndoial, de la pcatul cu mintea, cedeaz la pcatul cu lucrul.

Pn aici s-a luptat el cu imaginatiile, cu nchipuirile pcatului; de aici ncolo, ori cade n pcat cu femeia, ori cade n pcatul malahiei, ori se apuc de strns bani, ori urste pe fratele lui si ncepe s-l bat, ori se mndreste, ori zavistuieste, ori se rzbun, ori d n judecat pe cutare, ori se apuc de furat sau de fumat. Toate pcatele trec prin aceleasi trepte si tot ce este n om ru, trece la pcatul cu lucrul, care este treapta a opta.

Deci el, pn a ajuns n treapta a saptea a pcatului, s-a luptat nevzut, iar acum trece la pcatul vzut cu lucrul. n treapta a opta a pcatului, omul cedeaz si ncepe cu trupul s svrseasc pcatul cu lucrul.

Treapta a noua a pcatului este obisnuinta sau obiceiul. Un duhovnic bun, la mrturisire, stie pe cel pctos n ce treapt este. Dac-l ntrebi asa: Mosule, sau mtus, sau sor, de ce fumezi? Printe, m-am obisnuit cu tigara! Deodat ti spune c este n treapta a noua. C el n-a czut o dat n viat. El spune s s-a obisnuit cu tigara, c tine tabachera cam aproape.

De ce bei, mosule? M-am cam obisnuit, printe, cu paharul, cu rachiul, cu vinul! De ce spui minciuni? Printe, m-am obisnuit cu ele! De ce faci cutare pcat trupesc? M-am obisnuit cu el! De ce furi? Printe, asa mi-i obiceiul!

Deci l cunosti de la aceast vorb n ce treapt este, adic n treapta a noua. Acestea sunt trepte mai grele de-acum. Treapta a noua este obiceiul pcatului.

Treapta a zecea a pcatului este deprinderea pcatului, nu-i obicei. Omul n treapta a noua face pcatul din cnd n cnd, din obisnuint, dar n treapta a zecea l face mereu; s-a deprins s pctuiasc.

Treapta a zecea a pcatului este cea mai periculoas, pentru c pcatul devine a doua fire, a doua natur. Omul fuge la crcium si la pahar vrnd-nevrnd. Mi, da las-te de betie, de fumat, uite c esti bolnav! Te duci n gheen, ti pierzi si mintea si trupul si sntatea! ti pierzi toate dac mai bei! Ti-a spus si doctorul, ti spune si duhovnicul! Nu, domnule, m-am deprins! Eu, dac nu beau un pahar de vin sau de rachiu, nu mai pot s triesc!

El ti spune singur pe ce treapt este. M-am desprins si nu pot. Ori minte, vrnd-nevrnd; ori curveste, vrnd-nevrnd; ori fur, vrnd-nevrnd; ori bea, vrnd-nevrnd; ori se bate, vrnd-nevrnd. De ce? Pcatul de la obisnuint a ajuns la deprindere. S-a deprins.

n treapta a zecea, pcatul devine a doua natur. Este aproape ceva firesc, natural la el. Si ca s ntorci un om de pe treptele acestea la pocint, ti trebuie mai mare lupt. n treapta a

saptea, a opta, dac a czut o dat, se ntoarce usor. n treapta a noua mai greu, c a nceput s se obisnuiasc. n treapta a zecea este mult mai greu s se ntoarc.

S-a deprins si nu se las pn nu face pcatul. El este cum zice marele Apostol Pavel: Cine face pcatul, este rob al pcatului. L-a robit pcatul si-l duce la lucrarea pcatului, vrnd-nevrnd.

Deprinderea pcatului, oricare ar fi el, este foarte periculoas, cnd ajunge n treapta a zecea. Ori iubirea de bani, ori desfrnarea, ori minciuna, ori ftrnicia, ori slava desart, ori betie, orice ar fi.

Treapta a unsprezecea a pcatului este dezndejdea. Aceasta este si mai periculoas. Omul n treapta a unsprezecea, ce zice c nu se mai poate opri de betie, sau de muieri, sau de pcate trupesti, sau de njurat, sau de furat, sau de fumat, sau de alte rutti, si cade n dezndejde, c el n-ar s se mai poat opri? Nu m mai iart Dumnezeu, dac eu nu m pot opri de la pcat!

Aici este cumpna cea mai mare. C zice: Nimic mai ru si mai tare ca dezndjduirea! De aceea se spune duhovnicului: Ia aminte, o, vntorule de suflete, duhovnice, de la aceste trei trepte s te srguiesti s ntorci sufletele mai tare napoi: de la obisnuint, de la deprindere si de la dezndejde. Dezndejdea este lng moarte.

Omul cade n descurajare si zice: Nu m mai iart Dumnezeu, dac eu nu m mai pot opri de la pcat! Vede c se duce, vrnd-nevrnd, la pcat si cade n descurajare. Zice Sfntul Efrem Sirul: O, rutatea satanei! Cnd l-a vzut pe om deprins cu pcatul, de acum cu palosul dezndejdii bate rzboi! S-l taie de la ndejdea ctre Dumnezeu.

Taie ndejdea mntuirii cu palosul: Nu te mai iart Dumnezeu, mi omule! Nu vezi c tigara n-o mai poti lsa sau muierea, sau njuratul, sau betia, sau curvia, sau furtul, sau minciuna, sau rutatea, sau zavistia, sau viclenia, sau tinerea minte de ru, sau dorinta de rzbunare , nu vezi c nu te mai poti opri de la ele? Nici nu te mai iart Dumnezeu!

Bate cu palosul dezndejdii, care este cel mai grozav pcat, adic dezndejdea de mila lui Dumnezeu, care este pcat mpotriva Duhului Sfnt. Acestea se ntmpl n treapta a unsprezecea a pcatului.

Treapta a dousprezecea a pcatului este sinuciderea.n treapta a dousprezecea se ntmpl ceea ce s-a ntmplat cu Iuda si cu Cain. Cain,

cnd a czut n dezndejde, a zis: Mai mare este pcatul meu dect a mi se ierta mie! n loc s cear iertare de la Dumnezeu, a nceput s se sfdeasc: Cain, unde-i fratele tu, Abel? Dar ce, eu am pzit pe fratele meu? n loc s zic: Doamne, am gresit!, s-a luat la ceart.

Iar Iuda, cnd a ajuns n treapta a dousprezecea, ce-a fcut? Si vznd Iuda c Iisus a fost condamnat la moarte, mustrat de constiint, a czut n dezndejde si, aruncnd argintii, i-a aruncat n biseric si s-a dus si s-a spnzurat.

Omul cel ru, dac mereu zace n pcate, de la o vreme culmea relelor l duce la sinucidere, s-si ia viata, c nu mai poate suporta mustrarea constiintei.

Aici este ceea ce spune Proorocul David: ntru mustrri, pentru frdelegi ai pedepsit pe om si ai subtiat ca un pianjen sufletul lui. Pianjenul arat dezndejdea.

n treapta a unsprezecea, atta ndejde mai are el, ca pnz unui pianjen. Olecut de ndejde. Dac mai vine palosul satanei si-o taie si pe asta, fuge si se spnzur, ori se neac, c nu-l mai iart Dumnezeu.

Deci treapta a dousprezecea este sinuciderea. Este ceea ce spune Apostolul Pavel: Plata pcatului este moartea.

***Ce vreau s v mai spun! n treapta a doua a pcatului, cnd facem fapta bun cu scop

ru, fapta bun nu este bun. Fapta bun are trup si suflet. Trupul faptei bune este lucrarea ei. Iat, eu postesc, m rog, fac metanii, priveghez, fac milostenii, citesc crti sfinte, stau la biseric, cnt la stran, pomenesc pomelnice, lucrez la grdin, lucrez la pdure, orice as face eu.

Lucrarea nssi a faptei bune este trupul, iar sufletul sau viata ei este scopul. Cu ce scop fac eu fapta bun? Ori este scopul iubirii de treapt, ori al iubirii de cstig, ori al iubirii de slav, ori al iubirii de argint.

Unul face treab strasnic n mnstire si se chinuieste s ajung ceva n mnstire. Vine cu un scop: Mi, poate voi ajunge econom, poate voi ajunge staret, poate m-o face diacon, poate m-o face preot. Si pentru asta munceste si face treab. Dracul i-a rpit scopul si ncolo i d drumul: F, ct de mult! Eu ti-am pus mna pe sufletul faptei bune!

Sfntul Apostol Pavel spune: Asa alerg la tint, la Hristos, nu cum as bate vntul cu pumnii. S nu ai alt scop n mnstire cnd te nevoiesti, dect numai mntuirea sufletului si slava lui Dumnezeu.

Sfntul Ioan Scrarul arat care sunt cele trei feluri de lepdri de lume:1. Cela ce pentru iubirea de treapt, pentru lepdarea de lume o a fcut, ca tmia

este, care la nceput miroase si pe urm scoate fum.Face el ascultare, se supune n mnstire, alearg, cutare, doar va ajunge el tinta carierei,

care credea s ajung el n mnstire. Si dac se ntmpl ca Dumnezeu s-i stea mpotriv, s nu ajung, atunci nu mai miroase ca tmia. Pn atunci toti ziceau: Mi, dar asculttor este fratele sta! Mi, dar smerit este, dar bine mai face treab, dar supus este, bun, dar nimeni nu stie n inima lui ce scop urmreste.

Iar dac nu ajunge tinta carierei sale, ncepe a crti: Pe acela l-a fcut diacon, pe acela preot; eu stau de-attia ani n mnstire, eu am muncit mai mult dect dnsul, eu m-am jertfit; pe mine nu m face nimic! ncepe a scoate fum tmia noastr! Tmia noastr nu mai miroase!

Asta, fiindc n mintea lui lepdarea de lume a fcut-o pentru scopul iubirii de treapt.2. Cela ce pentru iubirea de cstig, pe lepdarea de lume o a fcut, ca piatra de

moar este, care de-a pururea ntru acelea si se nvrteste.Unul vine la mnstire s-i dea salar sau pensie, sau s i-o mreasc, s fie oleac mai

mult, s mai pun olecut la CEC. Mi se pare c Sfntul Antonie avea salar...!? Ct avea pe lun Sfntul Antonie, c am uitat? Cam cte mii? Ce pensioar avea Sfntul

Pamvo, Sfntul Sisoe? N-ati auzit? Ati citit undeva despre sfinti cu pensie si cu salar? Mi, ati citit voi despre vreun mucenic si cuvios care avea salar si pensie? Ia s spuneti!

Vezi cum ne nselm noi! De aceea, dac ti d pensie, d-o la obste sau d-o la sraci. Iar dac nu ti-o d, s nu-ti par ru, c noi n-am venit pentru leaf aici. Dac ti d Hristos Raiul si o floare din Rai, cum spune Sfntul Andrei cel nebun pentru Hristos, este mai scump dect toate comorile lumii si asta nu mai moare, c are viat vesnic ntr-nsa , ce-ti mai trebuie altceva?

Cel ce pentru iubirea de cstig a fcut lepdarea de lume, este ca piatra de moar care de-a pururea se nvrteste n jurul ei. Adic acas fcea, muncea, alerga, ca s capete un ban, un salar, o pensie, s fac ceva avere, si vine n mnstire si se nvrte ca piatra de moar, tot ntr-acele. Mi, s muncesc, s fac, poate mi-a mri salarul, poate mi va da pensie mai mare, dac o s am oleac de vechime! Si tot se nvrte roat, ca piatra de moar.

Nu ptim asa si noi? Este bine c vorbim de pcat? Asa fac eu, pctosul! Si eu sunt vinovat, dar v spun. Mcar s cunoastem mestesugurile diavolilor. Ce crezi s eu sunt cheie de biseric? Eu sunt mai pctos dect toti!

S v spun si al treilea fel de lepdare de lume.3. Cela ce pentru slava lui Dumnezeu, pe lepdarea de lume o a fcut, unul ca acela

pn al moarte se jertfeste pe sine, nimic ndjduind, dect mntuirea sufletului.

Adic se jertfeste n toate, dar n-are nevoie de nimic. N-are scop nici s ajung mare, nici s cstige bani. S-i dea Dumnezeu mntuire. Att doreste. Acela-i pe drum bun, pe drumul duhovnicesc, ca un adevrat clugr. Acela nu alearg n desert! Mie s-mi dea Dumnezeu mntuire. Nu-mi trebuie nimic altceva. C mntuirea este mai scump dect toate care exist sub cer!

Fapta bun are trup si suflet. V-am spus. Lucrarea faptei bune, de orice nuant ar fi, este trupul, iar sufletul este scopul. Dac mi-a rpit diavolul scopul, faptele bune, ct de bune ar fi, dac scopu-i ru, trec de partea scopului. Se fac rele toate!

Si invers. Dac am face fapte rele, sau prute de oameni rele, tu dac ai scop bun, nu-ti pas. Cum a fcut Sfntul Vitalie, care a salvat de la desfrnare multe femei pctoase.

Toat lumea l socotea mare curvar, dar lui nu-i psa de oameni. Sttea cu Psaltirea toat noaptea si nu mnca, cte trei-patru zile pe sptmn nu gusta nimic si a mntuit 300 de curve. C la el fapta era prut rea, dar scopul era bun. Scopul era s scoat de la curvie si din iad, nu se ducea pentru pcat.

Si iat c toate faptele bune ale lui au trecut de partea scopului. La moartea lui s-au fcut minuni mari, si toate femeile pe care le-a nvtat s se lase de pcat, au nceput s spun fapta lui cea bun, asa nct astzi ne nchinm la moastele Sfntului Vitalie din Alexandria.

De aceea, cnd faci o fapt bun, chiar dac n fata oamenilor pare rea, tie nu-ti pas, dac ai un scop bun.

Deci toat fapta bun cnd se face, mintea trebuie s priveasc la scopul sta: S fie spre slava lui Dumnezeu. Asa ne nvat marele Apostol Pavel: Sau de mncati sau de beti sau altceva de faceti, toate s le faceti spre slava lui Dumnezeu. Amin.

C E L E S A P T E P R I C I N I A L E P C A T U L U I

Dac am vzut care sunt cele dousprezece trepte ale pcatului, este bine s cunoastem si cele sapte pricini dup care se canonisesc pcatele. Cele sapte pricini vin n legtur cu tot felul de pcate posibile, pe care poate s le fac omul pe pmnt. Iat care sunt cele sapte pricini ale pcatului:

1. Pricina nti se refer la persoan: cine a fcut pcatul?mpratul, arhiereul, preotul, diaconul, conductorul unei tri, al unui oras, dasclul, omul

simplu, omul bolnav, omul crestin; cine a fost acela ce a fcut pcatul? Foarte mult atrn canonisirea de cuvntul cine.

Este mare diferent dac, dac acelasi pcat l face mpratul sau arhiereul sau preotul, sau clugrul, sau cel de pe urm mirean. Pentru acelasi pcat creste sau scade n canonisire, dac persoana aceea este mai mic n dregtorie sau mai mare. Dac este mai mare, mai mare osnd are.

Un duhovnic oarecare a mrturisit pe mpratul Rusiei, Alexei. Si mpratul a crezut c are de-a face cu un duhovnic prost. S-a spovedit de pcate, asa ca un om simplu.

Printe, n-am curvit, n-am furat, n-am but, n-am btut! A spus el asa cteva pcate scrise pe-o hrtie. Dar duhovnicul era foarte iscusit:

Mria ta, de-abia ai spus pcatele lui Alexei, ale unui oarecare Alexandru. Dar s-mi spui pcatele mpratului Alexei!

S-a minunat mpratul.

Care sunt acelea? Tu nu esti un Alexei oarecare de la oi si dac ai fcut asa, s-ti dau un canon mic. Tu

esti mpratul Alexei! Poate ai fcut legi strmbe, poate legi mpotriva lui Dumnezeu, poate ai pus impozite grele pe popor, poate ai clcat alte tri, ca mprat. Spune-mi ce ai fcut!

A ncremenit mpratul. Toate acestea le-am fcut, printe! Acestea sunt pcatele mpratului, iar celelalte c n-ai mncat, c nu te-ai mbtat

sunt ale lui Alexei.Astfel, la aceast pricin rspunde ntrebarea cine. Nu se aseamn pcatul unui om

mare cu al unui om simplu. Este cu mult mai mare pcatul fcut de un preot, dect cel fcut de un om de rnd. Pentru ce? Pentru c zice Scriptura: Cei tari, tare se vor certa. Si sluga care stie voia Domnului su, mai mult se va bate. Cruia i s-a dat mult, mult i se va cere.

Deci, la pricina aceasta, cine, este mare deosebire ntre pcatul unui om de jos si cel al unuia care este din treptele cele mai mari din ierarhia omeneasc.

2. Pricina a doua a pcatului este: ce fel de pcat a fcut? Ce fel de pcat ai fcut, omule? C sunt pcate ntre pcate. Ai vorbit de ru, ai clevetit, ai

spus minciuni, te-ai mniat, ai ocrt, ai tinut minte rul, ai cutat s te rzbuni, ai avut gnduri de ur, de zavistie, de pizm, de rutate, de invidie, iubire de artare, slav desart, ftrnicie, viclenie, iubire de sine cu toate fiicele ei; pcate simple.

Sau ai fcut pcate mai mari, ca: preacurvie, malahie, cdere cu dobitoace, amestecare de snge, sodomie, ucidere, avorturi, ai omort copii, sau altceva mai greu dect acestea.

Deci, iat ce nseamn pricina a doua. Ce fel de pcate ai fcut? Pcate usoare, vrednice de iertare, care se iart si la Rugciunile de sear, la mrturisire, sau ai fcut pcate de moarte sau mpotriva Duhului Sfnt, pentru care trebuie mult pocint. Asta este pricina a doua a pcatului.

3. Pricina a treia este: pentru ce? ntrebi pe unul: Omule, de ce-ai furat? Printe, sunt lipit pmntului de srac. Am o cas de copii, sunt necjit, n-am pmnt, casa mi-i spart, femeia mi-i bolnav, copiii n spital, la scoal n-am cu ce-i purta, si m-a ndemnat cugetul si am furat niste lemne din pdure, am furat ceva de colo, am luat ceva de dincolo. El ti spune pentru ce a furat.

Altul care a fcut pcatul, spune altceva la pricina pentru ce. Pentru ce l-ai btut, mi, pe cellalt? Printe, l-am prins la femeia mea! Sau altceva: M-am temut, c erau mai multi dect mine si am srit eu s-i bat pe ei, ca s nu m omoare ei pe mine!

Trebuie s vezi foarte bine pricina pentru ce. Pentru ce-a fcut pcatul? De nevoie, de foame, de srcie; a fost singur undeva si a luat un brat de fn si a dat la cal, c nu putea trage calul. Acela este mult mai usor, c zice chiar Sfntul Vasile: Cine moare de foame, de va fura, nu-i pcat. Este pcat c a furat, dar este mai mare pcat dac ar lsa s moar de foame. Vede o pine undeva si moare de foame; dac o ia si zice bogdaproste, pcat o fi, dar mai mare lucru ar fi dac s-ar lsa s moar de foame.

Deci, iat, s cauti pricina pentru ce a furat omul sau pentru ce a btut pe altii, sau pentru ce a adunat bani, sau pentru ce s-a rzbunat, sau pentru ce a dat n judecat. La aceast pricin pentru ce, se scade canonisirea sau se mreste.

Caut bine! A fost o pricin binecuvntat sau aproape de binecuvntare, sau o pricin prea de nevoie, sau nu de nevoie, ci numai de ambitie? Si de-a fost de ambitie si de iubirea de pcat, pedepsesti mai ru, iar dac nu, mai putin sau mai usor.

4. A patra pricin a pcatului este: Prin ce mijloc? Cum? V dau pild. Te-ai dus s cstigi o avere strin. Cu ce mijloace? Printe, iat ce-am fcut: am dat o sum de bani, am pus ctiva martori falsi s jure strmb, c pmntul sta este mostenire de la tata, sau casa asta este

mostenire de la cutare!Ai corupt si ai bgat n iad pe aceia ce au jurat strmb si banii ti sunt spre pierzarea ta, si

ai nedrepttit si pe un om nevinovat.Cu ce mijloace? Acesta cu mari pricini a tras n pcat pe mai multi, care au jurat strmb si

au falsificat adevrul si a luat cu nedreptate de la unul care este srac. Prin ce mijloc? Cu martori falsi si cu bani. S-a ngreunat canonisirea. Tu nu esti vinovat numai de pcatul tu la pricina aceasta, ci ai fcut prtasi si pe toti aceia pe care i-ai nselat si i-ai mintit si au jurat fals si au fcut judecat nedreapt.

5. Pricina a cincea este: n ce vreme?Vremea n care a pctuit cineva mputineaz sau nmulteste greutatea pcatului. De

pild, dac cineva n vreme de nevoie si de foamete a furat pine sau gru, mai putin pctuieste dect cel ce a furat acestea fr de nici o nevoie.

Cti gresesc n Legea Harului, mai greu pcat fac dect cei ce au pctuit nainte de Hristos. Si celelalte se socotesc n chip asemntor.

6. Pricina a sasea este: n ce loc s-a fcut pcatul?De aici creste canonisirea sau scade. Am furat. Din ce loc ai furat? Ai furat de pe cmp

un brat de iarb, o fasol, un bostan, o nuc, o perj, un strugure? Nu. Am furat din biseric, printe, colaci! Am luat cear, am luat lumnri, am luat vin, am luat prescuri! Iat c la aceast pricin din ce loc, pcatul la canonisire creste sau scade.

Dac furi de la mirean, trebuie s-i dai de patru ori napoi, iar dac ai furat de la biseric, de cinci ori trebuie s dai napoi. Nu esti iertat pn nu dai de cinci ori. Fur de cele sfinte te cheam.

S zicem asa: Unul a fcut un pcat ascuns. Dar n-a stiut dect el si Dumnezeu si duhovnicul lui. Se canoniseste mai usor. Altul face pcatul si stie tot satul. Pcatul acesta este mult mai greu. Cte suflete au auzit n sat c a fcut pcatul si s-au smintit din cauza acestuia c nu s-a pzit s fac pcatul n ascuns? Pcatul, fcndu-se la artare, a smintit pe attia. Mntuitorul zice: Vai lumii de sminteli, dar mai vai de cel prin care vine sminteala; mai bine si-ar lega o piatr de moar si s se arunce n mare.

Sfntul Maxim Mrturisitorul spune: Prin greutatea pietrei de moar, Mntuitorul arat aici ct este de greu pcatul smintelii. Duce la dezndejde si la hul mpotriva lui Dumnezeu si la necredint pe toti care s-au smintit.

Deci, alta este cnd pctuieste omul undeva n ascuns, alta este cnd pctuieste n trg si alta este cnd pctuieste ntr-un loc sfnt.

Cu ct pcatul s-a fcut n felul acesta, de ce cunoaste mai departe, cu atta mai mare canon trebuie s-i dai si mai mare urgie a lui Dumnezeu vine peste el, dac nu se mrturiseste. Pentru c l-a fcut ntr-un fel, nu numai de el stiut, ci a rnit stiinta la attia si i-a smintit. Asta-i pricina a sasea.

7. A saptea prinic este: de cte ori? De cte ori ai fcut pcatul? Cu ct numrul este mai mare, cu att canonisirea este mai grea. Am gresit o singur dat n viat, pcat greu, de dou ori, de trei ori. Dar nu-i ca acela ce a fcut pcatul de 50 de ori sau de o sut de ori sau mai mult. Numrul si repetarea pcatul ngreuiaz sau scade la cntar la canonisire, la mrturisire si n fata lui Dumnezeu la dreapta judecat.

Deci, mai greu se osndeste acela care a pctuit de multe ori sau prea de multe ori, si mai putin acela care pctuieste o dat, de dou ori, sau de mai putine ori.

Acestea sunt pricinile pcatului mai pe scurt. Nu le-am spus ca pe carte, ci asa, din memorie.

D R E A P T A S O C O T E A L

Dreapta socoteal, sau darul deosebirilor, este podoaba faptelor bune, precum zice Sfntul Isaac Sirul: Pe tot lucrul l mpodobeste msura. Fr aceast sare duhovniceasc, toate cele bune se stric si ntru vtmare se mut.

Aceast podoab a virtutilor se cstig, dup cum spun Sfintii Printi, prin neptimire. Deci ci va urma n toate nvtturii btrnilor celor iscusite, va cstiga dreapta socoteal.

Pentru a ntelege cum lucreaz dreapta socoteal, trebuie amintit c sufletul se mparte n trei prti: partea rational, partea mnioas si partea profitoare.

Felul cum trebuie s chivernisim, cu dreapt socoteal, cele trei prti ale sufletului si trupului nostru, ni-l arat Sfntul Maxim Mrturisitorul: D sufletul si trupul tu cele de care sunt vrednice.

Adic prtii rationale a sufletului s-i dm citire, vederi duhovnicesti si rugciune; prtii mnioase s-i dm dragostea duhovniceasc, care se opune urii; iar prtii poftitoare s-i dm nfrnare si cumptare. Trupului nostru s-i dm hran si mbrcminte att ct i trebuie.

ns nevointa s se dea dup msura fiecruia. Auzi ce spune Sfntul Marcu Ascetul: Precum se deosebeste arama de fier si fierul de gteje (vreascuri), atta deosebire este ntre un trup si altul. Unul din fire este sntos si poate s posteasc si s nu mnnce pn seara si altul, sracul, dac nu mnnc de dou-trei ori, cade jos si moare.

Dar de nevoie este s stim c dreapta socoteal ne va pzi nevtmati de ntinderea peste msur spre amndou prtile. Cci este vtmare si n sturarea pntecelui; att n priveghere peste msur, ct si n somn mult.

n toate, n toate trebuie s avem dreapt socoteal, pentru c dreapta socoteal este mprteasa faptelor bune. Pentru c dac o ia unul repede-repede si nu are povtuitor, ndat cade.

Vine aici la mine unul, un viteaz, si zice: Printe, s-mi dai voie s citesc Molitfele Sfntului Vasile? El de-abia a venit n mnstire, si s-i dau voie s citeasc Molitfele Sfntului Vasile, c el are ciud pe draci! Vai de capul tu! Ct ciud are dracul pe tine si ct vrea s rd el de tine!

S-a dus la Sfntul Varsanufie cel Mare, marele staret al Palestinei, un clugr si i-a zis: mi dai voie s blestem pe draci si s citesc Molitfele Sfntului Vasile? Nu-i blestema, c mare batjocur ai s iei de la dnsii! Smereste-te si zi iart-m la

toti fratii! Asa-i biruiesti pe demoni! C diavolul toate le face, numai iart-m nu zice, cci a czut din mndrie.

Diavolul posteste, c nu mnnc niciodat; el trieste n feciorie, c nu se nsoar, nu se mrit; el privegheaz. Doarme el vreodat? Tu faci treab, dar el st degeaba? Nu poate sta. Tu crezi c pe diavol l ntreci n fug, dac ai fugi tu? El ntr-o clip e la marginea pmntului. Numai cu una l ntreci tu pe el; dac ai socoti c: Eu sunt praf si cenus, si sunt pctos, si nu pot nimica, si sunt nevrednic s triesc pe pmnt! Numai de smerenie se teme diavolul. De alta nu se teme el; poti s fii tu nevoitor ct este lumea! Dac nu stii c ceri iertare, esti batjocorit de ei; esti mturoiul dracilor.

Dreapt socoteal trebuie s avem si n vorbire, la metanii, la priveghere si n tcere si n nfrnare la mncare, la butur, la somn si la toate ostenelile trupesti.

De aceea, fratilor, s ne ajute mila Domnului s cstigm oleac de dreapta socoteal, fiindc n lumea asta sunt curse si ispite fel de fel si nedumeriri n cele duhovnicesti. Dar s tinem dreapta socoteaz, msura n toate. Pdurea nu se teme de cel care ncarc o dat mult cruta, c

stie c mai la vale se rupe osia la crut si moare calul, c nu mai poate. De acela se teme diavolul, care ia cte un lemnisor din pdure n fiecare zi si-l duce acas.

Asa-i si vrjmasul; nu se teme de cel care o ia lat, c rmne negrpat. Cte oleac, asa. Cte oleac, ncet, ncet!

Sfntul Teodor Studitul spune: Cte putin, cte putin se mbogteste cineva, si la cele trupesti si la cele duhovnicesti. Cte oleac.

Asa s luati fapta bun, cte oleac, si s v par ru c n-ati fcut mai mult.

S F A T U L B U N

Cei ce nu au crmuire, cad ca frunzele! si Mntuirea st ntru mult sfat, zice Sfnta Scriptur. ntotdeauna, cnd vrem s facem ceva, s ntrebm. Oare cnd mergem pe un drum pe care nu-l cunoastem, nu ntrebm? Mi, dac eu o iau la stnga sau la dreapta, nu m rtcesc? ncotro s apuc? Si nu greseste omul, c ntreab. Iar dac nu ntreab, atunci mai ales se rtceste, c nu nimereste. Cu att mai mult la cele duhovnicesti.

Sfntul Efrem Sirul spune: Din cele sapte lucrri ale monahului si ale crestinismului, cea din urm este si aceasta, s ntrebe pe brbati iscusiti cnd nu stie un lucru; ca nu cumva altele n loc de altele ntelegnd, s se rtceasc. De aceea este bine ca la anumite nedumeriri s ntrebe. Dac ntreab, nu greseste.

Si s stiti un lucru. Unde veti merge, s aveti pe Dumnezeu naintea ochilor. C Dumnezeu nu-i numai aici. El este si la voi acas si n trg si n Bucuresti si n Africa si n Asia si n lun si n stele, n toate este prezent. n toate. C zice acolo: Eu sunt Care umplu cerul si pmntul si cele dedesubt.

Nu este loc unde nu este prezenta Lui. Sfntul Macarie cel Mare pn acolo merge, c zice: Dumnezeu este si n draci si n satana! Cum este n draci, zic unii, dac satana este mpotriva lui Dumnezeu? Da, este. C dac n-ar fi Dumnezeu ntr-nsii, ct ru ar face! Dumnezeu este ntr-nsii cu puterea Sa cea atottiitoare, una din nsusirile Sale, s-i tin n fru, ca pe cinele cel ru, s nu fac ru ct ar vrea ei oamenilor. Nici n porci n-au putut s intre, fiind tinuti de puterea atottiitoare a lui Dumnezeu. C puterea drceasc este ngrdit de puterea dumnezeirii. C zice la Isaia: Se lupt cel puternic cu Cel atotputernic. Are el putere, dar nu este atotputernic, c Dumnezeu l tine n fru!

Toat puterea drceasc este circumscris mprejur; este ngrdit de puterea dumnezeirii. C altfel, ai vzut cnd i-a dat voie s-l ispiteasc pe Iov, ce-a fcut ntr-un ceas? I-a ars turmele, i-a sfrmat toate si i-a omort fiii! Are mare putere satana, dac Dumnezeu i d voie.

*

La Sfntul Serafim de Sarov a venit un boier mare, Motovilov. Si Sfntul Serafim de mult vreme i spunea despre rugciunea mintii, c el avea rugciunea asta n mare grad, rugciunea inimii cea mai nalt rugciune din lume , ca s se nvete a se ruga omul, nu cu buzele, ci cu inima lui Dumnezeu. Si Motovilov cerea s-i dea darul acesta:

D-mi, printe, s nvt si eu rugciunea mintii si a inimii! Si spunea sfntul: Prea devreme pentru tine, c ai s te mndresti! nti trebuie s cstigi lucrarea Duhului

Sfnt.

Cum putem noi cstiga aceast lucrare n noi? Rceala credintei noastre n Domnul nostru Iisus Hristos este pricina c ne-am deprtat

aproape cu totul de adevrata viat crestineasc. Nou ni se par ciudate unele cuvinte din Sfnta Scriptur, precum zice: Adam vedea pe Dumnezeu n Rai.

Si totusi, lipsa ntelegerii este urmare a deprtrii noastre de sensul cel dinti al crestinismului. Cu prerea c suntem nvtati, ne-am cufundat ntr-un asa ntuneric de nestiint, nct am ajuns s socotim cu neputint lucruri pe care cei vechi le gseau firesti. De pild artarea lui Dumnezeu oamenilor!

Cnd Dumnezeu S-a artat lui Moise n Muntele Sinai, iudeii nu-i puteau privi fata. Att era de luminat. Cnd Domnul S-a schimbat la fat pe Muntele Taborului, si fata Lui strlucea ca soarele, iar vesmintele Lui erau albe ca lumina, atunci ucenicii au czut cu fetele la pmnt. Asa se arat harul Preasfntului Duh tuturor celor ce se fac vrednici.

Sfntul Serafim de Sarov, vznd rvna lui Motovilov, a zis: Fiule, ia vino ncoace! Pune minile tale pe umerii mei! Uit-te drept la mine!Atunci sfntul a suflat asupra lui. Ce simti acum? Printele meu, eu nu pot s privesc, cci din ochii sfintiei tale ies fulgere de lumin!

Fata ta este mai arztoare dect soarele si m dor ochii! Asa te vd si eu pe tine acum, pentru c Duhul lui Dumnezeu pe amndoi ne-a umbrit.Duhul Sfnt s-a transmis din unul n altul. nchipuiti-v fata unui om care vorbeste n

mijlocul soarelui. i vezi miscarea buzelor, expresia ochilor; i auzi glasul si n locul corpului vezi o lumin strlucitoare, o lumin orbitoare. Poate cineva s-si nchipuie starea aceasta?

Cum te simti acum? l-a ntrebat pe Motovilov. Simt n suflet o liniste si o pace, pe care nu o pot exprima n cuvinte. Aceast pace pe care o simti, este pacea de care zice Domnul ucenicilor Si: Pacea Mea

dau vou! Eu v-o dau, nu precum o d lumea.Si l-a ntrebat: Ce mai simti? O dulceat extraordinar! Este dulceata de care dumnezeiasca Scriptur spune: Din rul dulcetii Tale, le voi da

lor s bea. n dulceata asta parc ni se topesc inimile, si binele care ne umple atunci, cine poate s-l spun? Ce mai simti, fiule?

Simt o negrit bucurie n inim! Cnd Duhul lui Dumnezeu pune deplin stpnire pe fiinta noastr, atunci sufletul se

umple de o bucurie fr margini. Acum ce mai simti? O cldur coplesitoare.Erau n pdure si afar ningea, iar ei se simteau ca ntr-o baie. Aceasta-i cldura de care

Dumnezeu ne cere s pomenim n rugciune: nclzeste-m, Doamne, cu cldura Duhului Tu cel Sfnt! Acum ntelegem noi cum stau pustnicii n munti si pduri si nu se tem de frigul cel aspru al iernii, pentru c ei sunt acoperiti de harul dumnezeiesc.

Duhul Sfnt este a treia persoan a Dumnezeirii, Cruia noi ne adresm prin rugciunea mprate ceresc...; iar prin psalmul 50, unde zice: Duhul Tu cel sfnt nu-l lua de la mine!, ne rugm Domnului nostru Iisus Hristos, s nu ia harul Duhului Sfnt de la noi, pentru pcatele noastre.

Acest har l are omul de la Sfntul Botez, dar l ntristeaz cu pcatele si se duce. Putea s-l aib pn n sfrsit, dar cu pcatele l alung de la el. Spune Sfntul Apostol Pavel: Nu ntristati pe Duhul Sfnt, ntru care ati fost pecetluiti n ziua izbvirii! Numai pcatele ndeprteaz pe Duhul Sfnt de la om. Acest Duh Sfnt l ia omul la Botez. Dar pentru c s-a

ntinat cu pcate si frdelegi, se duce. Si iat ct de greu se cstig!Apoi Sfntul Serafim zice ucenicului su: Ia seama! Ti-am dat duhul acesta, si de azi nainte inima ta nu va nceta s se roage.Si a simtit Motovilov c se roag cu inima. Zicea Doamne Iisuse... permanent. Chiar

dac dormea, inima lui se ruga. Se ntmpla ceea ce spune n Biblie la Cntarea Cntrilor: Eu dorm si inima mea vegheaz! Si se ruga cu inima si avea mare mngiere. Dar odat i spune Sfntului Serafim:

Printe, diavolul nu mai are nici o putere asupra mea!Fiind nconjurat si umbrit de darul lui Dumnezeu, nu cunostea ispitele. Nu zi asa, frate! i-a zis Sfntul Serafim. Asta-i mndrie! S stii c diavolul a fost nger,

si nu nger ci heruvim, cum spune la Isaia: Erai un heruvim ocrotitor si te plimbai n mijlocul pietrelor celor scnteietoare din ceruri. Deci, dac i-ar da voie Dumnezeu, cu o unghie ntoarce pmntul pe cealalt parte. Nu vezi ce spune la Iov? Fierbe adncul ca o cldare naintea lui si cine va spune armura puterii lui.

Are mare putere, dar puterea lui este ngrdit de puterea dumnezeirii, c-l tine n loc s nu poat face ru mai mult dect ngduie Dumnezeu. Cum spune Apostolul Petru: Credincios este Dumnezeu s nu v lase pe voi s fiti ispititi mai presus de puterile voastre, ci odat cu ispita trimite si ajutorul.

Deci, tu nu zice c diavolul nu are putere! Are, dar Dumnezeu nu-i d voie s fac el ru omului ct vrea. C dac i-ar da Dumnezeu voie, ai vedea tu ce ar face! Ai vzut la Iov ntr-un ceas ce-a fcut!

De aceea s nu ne rugm: Doamne, s-mi dai darul minunilor!, sau altceva. Ci s zicem: Doamne d-mi iertarea pcatelor, d-mi smerenie, d-mi rbdare, d-mi frica Ta, d-mi ndoit rbdare n necazuri, s-ti multumesc Tie pentru toate! Asta s cerem, nu daruri mari. C dac darurile cele mari le ia omul mai nainte de vreme, l duc la mndrie. Cum ai da la un copil mic o bijuterie mare, ceva scump; el nu sie s o pstreze si o arunc. De aceea omul cstig foarte ncet darul Duhului Sfnt, pentru c nu stie s-l pretuiasc mai trziu. S ne multumim cu neputinta noastr. Asa este.

La Dumnezeu este mult mai bun un pctos smerit, dect un drept mndru. Ai vzut cum se ruga fariseul n biseric. Ne arat Evanghelia. Fariseul nu se luda, el spunea drept, dar se mndrea cu faptele bune: Multumescu-Ti Tie, Doamne, c nu-s ca ceilalti oameni. Postesc de dou ori pe sptmn, dau zeciuial din cte cstig... Dar nu s-a sturat cu mndria lui, cu lauda faptelor lui, ci mai si judeca ...nu sunt ca acest vames ca preceptorul acesta care st la us. Vezi c mndria l-a defima