R E P U B L I C A M O L D O V A

NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII

CONSTRUCŢII DIN ZIDĂRIE

PROIECTAREA CLĂDIRILOR CU PEREŢI DIN ZIDĂRIE

NCM F.03.02 - 2005

EDIŢIE OFICIALĂ

AGENŢIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA

ISC 91.080.30

CHIŞINĂU * 2005

ELABORAT de Dr. hab. Iurie Izmailov, Dr. ing. Anatolie Zolotcov,

Dr. ing. Ion Bubuioc.

ACCEPTAT de Comitetul Tehnic CT-C F.03 “CONSTRUCŢII DIN

ZIDĂRIE”

Preşedinte:

Dr.ing. A.Zolotcov - Centrul Republican de Cercetări şi

Reglementări în Construcţii “CERCON”

Secretar:

Ing. T.Axenti - Centrul Republican de Cercetări şi

Reglementări în Construcţii “CERCON”

Membri:

Dr.hab. Iu.Izmailov - Centrul Republican de Cercetări şi

Reglementări în Construcţii “CERCON”

Dr. ing. I. Bubuioc - SRL „REINCONST”

Dr.ing. A.Isac - Universitatea Tehnică a Moldovei

Ing. Iu.Sulima - Institutul de Proiectare «Ruralproiect»

Ing. I.Rusu - Uniunea Inginerilor Constructori

Ing. Gr.Popov - Direcţia de Verificare şi Expertizare a

Proiectelor

Ing. C.Osadcenco - Direcţia de Verificare şi Expertizare a

Proiectelor

APROBAT de Directorul general al Agenţiei pentru Dezvoltare

Regională a Republicii Moldova prin ordinul nr.xxx din xx xxxxxx xxxxx, cu

aplicare din 01 xxxxxxxxx 2006.

Odată cu intrarea în vigoare a prezentului normativ în construcţii se

anulează NCM F.03.02-99 „Alcătuirea şi calculul construcţiilor din zidărie”.

ADR 2005 Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului normativ în orice

publicaţii şi prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare

etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ONC.

NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII MOLDOVEAN NCM F.03.02-2005

Construcţii din zidărie

Proiectarea clădirilor cu pereţi din zidărie

Masonry structures

Design of masonry structural wall buildings

Каменные конструкции

Проектирование зданий с каменными стенами

Ediţie oficială

1 DOMENIU DE APLICARE

1.1 Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea clădirilor

civile, industriale şi agrozootehnice cu pereţi din zidărie şi zidărie armată, din

blocuri naturale sau artificiale pline.

1.2 Prevederile prezentului normativ nu se aplică la proiectarea clădirilor

din zidărie cu strat interior median din beton armat monolit (pereţi cu trei

straturi) şi a clădirilor cu structura în cadre având umplutura neportantă din

zidărie sau a clădirilor cu pereţi din pământ sau cărămidă nearsă.

1.3 Prevederile prezentului normativ sunt obligatorii pentru toţi agenţii

economici la proiectarea clădirilor noi, expertizarea, consolidarea şi

reconstrucţia clădirilor existente.

2 REFERINŢE

NCM G.04.02-99 Termotehnica construcţiilor

SNiP 2.01.07-85 Нагрузки и воздействия. Нормы проектирования

SNiP II-7-81* Строительство в сейсмических районах. Нормы

проектирования

SNiP 2.01.01-82 Строительная климатология и геофизика

SNiP II-12-77 Защита от шума

GOST 4001-84 Камни стеновые из горных пород. Технические

условия

GOST 379-79 Кирпич и камни силикатные. Технические

условия

GOST 6133-84 Камни бетонные стеновые. Технические условия

NCM F.03.02-2005 pag.2

GOST 9480-89 Плиты облицовочные пиленые из природного

камня. Технические условия

GOST 7473-85 Смеси бетонные. Технические условия

GOST 530-80 Кирпич и камни керамические. Технические

условия

TU 21 Moldova 220-93 Камень бутовый. Технические условия

3 PRINCIPII GENERALE

3.1 Prezentul normativ stabileşte condiţiile principale pentru calculul şi

alcătuirea constructivă a elementelor de clădiri cu pereţii din zidărie.

3.2 Siguranţa în exploatare a clădirilor cu pereţii din zidărie trebuie

asigurată pe bază de calcul, prin respectarea prevederilor prezentului normativ şi

prin calitatea corespunzătoare de execuţie a lucrărilor.

Pentru clădirile cu seismicitatea de calcul de 7...9 grade trebuie efectuate

calculele pentru combinarea încărcărilor particulare, în afara cazurilor exceptate

la 6.1.1.

Pentru clădirile cu seismicitatea de calcul de 6 grade nu se efectuează calculele

pentru combinarea încărcărilor particulare ţinând cont de acţiunea seismică, dar

trebuie respectat complexul corespunzător de condiţii constructive, specificat în

prezentul normativ.

3.3 La execuţia clădirilor cu pereţi din zidărie, se recomandă aplicarea pe

larg a elementelor prefabricate de construcţie: blocuri mari pentru fundaţii şi

blocuri mari pentru pereţi (monolite sau compuse), elemente prefabricate pentru

centuri antiseismice, pereţi de compartimentare din panouri mari etc.

Rezistenţa şi stabilitatea elementelor prefabricate trebuie asigurată pe timpul

transportului, pe timpul montajului şi pe toată durata lor de exploatare clădire.

3.4 Se recomandă executarea pereţilor exteriori din zidărie simplă cu

umplerea rosturilor. Utilizarea zidăriei cu rostul “mascat” sau a altor tipuri de

zidărie “de umplutură brută” nu se admite.

3.5 În condiţii de iarnă, zidăria din piatră trebuie executată cu mortare

având minimum marca 50 cu aditivi antigel, care nu trebuie să provoace

coroziunea materialelor folosite la zidărie şi trebuie să asigure întărirea

mortarului la temperaturi negative, fără încălzire.

NCM F.03.02-2005 pag.3

Nu se admite execuţia manuală a zidăriei la temperaturi negative pentru clădirile

şi construcţiile cu seismicitatea de calcul de 9 grade.

3.6 Modificarea şi completarea prezentului normativ se efectuează în

cazuri întemeiate conform reglementărilor în vigoare.

4. CONDIŢII TEHNICE PRIVIND MATERIALELE ŞI

ELEMENTELE DIN ZIDĂRIE

4.1 Condiţii tehnice

4.1.1 În desenele de execuţie ale proiectului trebuie să fie specificate

următoarele caracteristici ale materialelor, destinate pentru execuţia elementelor

din zidărie:

a) tipul, marca de rezistenţă şi de rezistenţă la îngheţ ale materialului

pentru perete;

b) tipul şi mărcile mortarului de zidărie şi ale adaosurilor folosite în

acesta;

c) tipul şi clasa de rezistenţă a betonului şi marca de rezistenţă la îngheţ;

d) tipul şi clasa de armătură.

Pe lângă acestea, în memoriul justificativ la proiect trebuie făcută referire la

faptul ca materialele pentru zidărie trebuie să corespundă prevederilor

prezentului normativ.

4.2 Materiale

4.2.1 Pentru pereţii din zidărie se admite să se utilizeze blocuri mici sau

mari de calcar tăiat, blocuri mari prefabricate din cărămidă şi piatră de forme

regulate, piatră brută din roci dense, cărămidă roşie şi silicocalcară, precum şi

blocuri pline artificiale din beton uşor sau din deşeuri industriale, care satisfac

condiţiile documentelor normative de produs în vigoare.

Nu se admite utilizarea materialelor pentru pereţi, pentru care nu există

documente normative de produs în vigoare.

Se admite utilizarea blocurilor artificiale cu goluri de diferite forme, a cărămizii

cu goluri orizontale şi a blocurilor ceramice pentru execuţia elementelor de

construcţie neportante, a căror deteriorare în cazul unui cutremur, nu periclitează

viaţa oamenilor şi integritatea bunurilor materiale. Nu se admite utilizarea

acestor materiale în calitate de umplutură la construcţiile cu schelet.

NCM F.03.02-2005 pag.4

4.2.2 Blocurile mici din calcar tăiat, utilizate pentru zidăria pereţilor şi

având dimensiunile 390x190x188 şi 490x240x188 mm, de mărcile 25; 35 şi 50,

trebuie să satisfacă condiţiile GOST 4001-84, ţinând cont şi de condiţiile de la

4.2.11 din prezentul normativ.

4.2.3 Blocurile mari din calcar tăiat de mărcile 35 şi 50, având dimensiunile

secţiunii transversale 390 (490) x 380 mm, se produc cu lungimi de până la

1380 mm. Acestea trebuie să satisfacă condiţiile documentelor normative de

produs în vigoare.

4.2.4 Piatra brută conform TU 21 Moldova 220-93.

4.2.5 Cărămida arsă conform GOST 530-80.

4.2.6 Cărămida silicocalcară conform GOST 379-79.

4.2.7 Blocurile artificiale conform GOST 6133-84 şi TU corespunzătoare.

4.2.8 Blocurile mari compuse conform TU corespunzătoare, aprobate în

mod legal.

4.2.9 Pentru placarea structurilor de pereţi se admite utilizarea plăcilor din

piatră naturală conform GOST 9480-89.

4.2.10 Mărcile de proiectare privind rezistenţa la îngheţ (F) a materialelor de

piatră pentru stratul exterior al pereţilor multistrat (pe o adâncime de 12 cm) şi

pentru fundaţii (pe toata grosimea) în funcţie de durata preconizată de

exploatare, sunt prezentate în Tabelul 1.

Таbelul 1

Tipul de element

Valorile (F) la o durată de

exploatare a elementului, ani

100 50 25

1. Pereţi exteriori sau placajele acestora în

clădiri cu regimul de umiditate al încăperilor:

a) uscat sau normal

b) umed

c) ud

2. Fundaţii şi porţiunile subterane ale pereţilor:

a) din cărămidă arsă din argilă presată în stare

plastică

b) din piatră naturală

25

35

50

35

25

15

25

35

25

15

15

15

25

15

15

NCM F.03.02-2005 pag.5

NOTE

1. Mărcile de rezistenţa la îngheţ (F) ale pietrei, blocurilor şi panourilor

din betoane de toate tipurile se consideră conform normelor de proiectare pentru elemente din beton şi beton armat.

2. Pentru zidăria din cărămidă de argilă presată în stare plastică,

mărcile (F) pot fi reduse cu o treaptă, fără a coborî sub F10 în următoarele cazuri:

a) pentru pereţii exteriori ai încăperilor cu regim uscat sau normal de

umiditate (poz. 1 a), protejaţi pe faţa exterioară cu placaje având

minimum 35 mm grosime, care satisfac condiţiile de rezistenţă la

îngheţ, prezentate în tabelul 1, rezistenţa la îngheţ a cărămizii

aparente şi a plăcilor ceramice trebuie să fie de minimum F25 pentru toate duratele de exploatare ale construcţiei;

b) pentru pereţii exteriori ai încăperilor cu regim umed sau ud (poz. 1 b

şi 1 c), protejate pe faţa interioară cu acoperiri hidroizolante şi

bariere de vapori, având rezistenţa la permeabilitate la vapori Rv>1,6

m2hPa/mg. Dacă Rv este mai mică decât valoarea specificată,

funcţiile de protecţie ale stratului protector vor trebui verificate

conform prevederilor NCM G.04.02-99 (pct.12.1), plecând de la

condiţia de limitare a acumulării de umiditate în perioadele cu

temperaturi negative ale aerului exterior şi condiţia de a nu admite acumularea umidităţii pe durata ciclului anual de exploatare;

c) pentru fundaţii şi porţiunile subterane ale clădirilor cu trotuare sau

straturi de etanşare perimetrală, construite pe terenuri cu umiditate

redusă, dacă nivelul apelor freatice se găseşte la minimum 3 m sub

cota de proiect a terenului (poz. 2);.

3. Mărcile (F) pentru placajele cu grosimea sub 35 mm (poz. 1) se măresc cu o treaptă, însă fără a depăşi F50.

4. Mărcile (F) pentru materiale din piatră, utilizate pentru fundaţii şi

porţiunile subterane ale pereţilor (poz. 2), se ridică cu o treaptă,

atunci când nivelul apelor freatice se află la mai puţin de 1 m sub cota de proiect a terenului.

5. Mărcile de proiectare se stabilesc numai pentru materialele din care

se realizează partea superioară a fundaţiilor (până la jumătate din adâncimea de calcul de îngheţ a solului).

NCM F.03.02-2005 pag.6

6. Blocurile mici şi mari din calcar tăiat, utilizate pentru realizarea

pereţilor exteriori ai clădirilor din zidărie tencuită cu regim

hidrotermic normal, trebuie să reziste fără semne de deteriorare

(exfoliere, fisurare a suprafeţelor, fărămiţarea muchiilor şi a

nervurilor) la minimum 6 cicluri de îngheţ la temperatura de –15° şi

de dezgheţ la temperatura de 155 C.

4.2.11 Domeniul de utilizare al diferitelor materiale pentru pereţi se stabileşte

prin condiţiile prezentate în Tabelul 2.

Tabelul 2

Denumirea materialului pentru

pereţi

Domeniul de utilizare

Blocuri mici din calcar tăiat,

marca 25, cărămidă arsă şi

silicocalcară marca 50, blocuri

pline din beton uşor şi din

deşeuri industriale, mărcile

50…75.

Pereţii clădirilor cu înălţimea până la 3

nivele, cu seismicitatea de calcul de 6 grade

şi clădiri parter cu seismicitatea de calcul de

7 grade.

Blocuri mici şi mari (monolit

sau compuse) din calcar tăiat,

marca 35, cărămidă arsă şi

silicocalcară marca 75.

Pereţii clădirilor cu înălţimea de până la 9

nivele, cu seismicitatea de calcul de 6...9

grade (a se vedea Tabelul 4).

Blocuri mici şi mari (monolite

sau compuse) din calcar tăiat,

marca 50, cărămidă arsă şi

silicocalcară marca 100.

Pereţii clădirilor cu înălţimea de până la 12

nivele, cu seismicitatea de calcul de 6 grade

şi cu înălţimea de până la 10, 7 şi 5 nivele cu

seismicitatea de calcul de 7, 8 şi, respectiv,

9 grade (a se vedea Tabelul 4).

Blocuri pline din betoane

uşoare şi din deşeuri

industriale, marca 100.

Pereţii clădirilor cu înălţimea de până la 5

nivele, cu seismicitatea de calcul de 6 grade

şi cu două nivele, cu seismicitatea de calcul

de 7 grade. (a se vedea Tabelul 4).

Piatră brută, beton ciclopian Fundaţiile clădirilor cu 3, 2 şi 1 nivel cu

seismicitatea de calcul de respectiv 6,7 şi 8

grade. Pereţii clădirilor din zidărie de piatră

cu 2 şi 1 nivel, cu seismicitatea de calcul de

7 şi, respectiv, 6 grade. Pereţii clădirilor cu

structură în cadre umplută cu zidărie cu 2 şi

1 nivel şi cu seismicitatea de calcul de 6 şi 7

grade. Pereţii clădirilor cu structură în cadre

NCM F.03.02-2005 pag.7

Tabelul 2 (continuare)

Denumirea materialului pentru

pereţi

Domeniul de utilizare

umplute cu zidărie cu 3 şi 2 nivele şi cu

seismicitatea de calcul de 6 şi 7 grade.

Blocuri pline mici din beton

celular autoclavizat (b.c.a.)

marca 25...50

Pereţii structurali neportanţi şi pereţii

despărţitori pentru clădirile cu seismicitatea

de calcul de 6...9.

NOTE

1. Numărul de nivele specificat în Tabelul 2 nu include subsolurile şi

nivelele tehnice.

2. Pe lângă cărămida plină, se admite utilizarea cărămizilor cu goluri

de marca 75 având golurile verticale cu diametrul de maximum 14

mm, a căror arie totală nu depăşeşte 10 % din secţiunea brută a

cărămizii.

4.2.12 Utilizarea cărămizii silicocalcare, a blocurilor pline din beton uşor şi a

blocurilor pe bază de deşeuri industriale pentru pereţii exteriori ai încăperilor cu

regim umed de exploatare se admite cu condiţia aplicării unui strat de izolaţie

contra vaporilor de apă pe suprafaţa interioară a acestora. Utilizarea acestor

materiale la încăperile cu regim ud şi pentru pereţii exteriori ai subsolurilor şi

socluri nu se admite.

4.3 Mortare pentru zidărie

4.3.1 Pentru zidăria din piatră trebuie utilizate mortare complexe cu aditivi

plastifianţi. Pentru lucrările de reconstrucţie pot fi utilizate mortare de ciment.

4.3.2 Marca mortarului se determină pornind de la indicatorii de rezistenţă

prescrişi ai zidăriei şi de la asigurarea durabilităţii necesare a elementului.

Mărcile minime ale mortarelor pentru zidăria pereţilor clădirilor realizate în

condiţiile sezonului cald, trebuie să fie minimum egale cu cele specificate în

Tabelul 3.

NCM F.03.02-2005 pag.8

Tabelul 3

Regimul de exploatare al spaţiilor

clădirii

Marca minimă a mortarului în

funcţie de durata de exploatare a

clădirii, în ani

100 50 25

1. Uscat sau normal (umiditatea relativă

de până la 60 %)

2. Umed (umiditatea relativă 61...75 %)

3. Ud (umiditatea relativă peste 75 %)

25

25

50

10

25

25

10

10

10

NOTĂ - Pentru clădirile cu seismicitatea de calcul mai mare sau cel puţin

egală cu 7 grade, marca mortarului trebuie sa fie de minimum 25 – în

condiţiile de realizare a clădirii în sezonul cald şi de minimum 50 – în sezonul rece.

4.4 Betoane pentru elementele din beton şi beton armat

4.4.1 Betoanele pentru elementele de pereţi din beton şi beton armat trebuie

preparate cu predilecţie în condiţii industriale.

În cazul lucrărilor de construcţii în localităţi rurale se admite prepararea

betonului pe şantier, utilizând betoniere dotate cu dispozitiv de dozare.

Calitatea betonului trebuie sa satisfacă condiţiile GOST 7473-85.

4.4.2 Pentru elementele din beton armat pentru pereţii clădirilor cu

seismicitatea de calcul de 6 şi 7...9 grade, clasa de rezistenţă a betonului trebuie

să fie de minimum B12,5 şi, respectiv, B15.

4.4.3 Pentru elementele din beton armat pentru pereţii exteriori ai clădirilor

neîncălzite având clasa de importanţă I, II şi III (stabilită conform SNiP 2.01.07-

85) marca de rezistenţă la îngheţ a betonului trebuie să fie de minimum F35, F25

şi, respectiv, F15. Pentru pereţii clădirilor încălzite, marca de rezistenţă la îngheţ

a betonului nu se normează.

4.5 Armătură

4.5.1 Pentru armarea elementelor de perete trebuie utilizate cu precădere

plase sudate din armătură de clasa Bp-1 şi carcase de armătură de clasele A-III,

A-I.

NCM F.03.02-2005 pag.9

5. PROIECTAREA CLĂDIRILOR

5.1 Principii generale

5.1.1 În funcţie de structura pereţilor, clădirile din zidărie se clasifică în:

a) clădiri cu pereţi din zidărie de piatră. În astfel de clădiri, zidăria

pereţilor de regulă nu se armează. În acest caz se respectă condiţiile

din Tabelul 13;

b) clădiri cu pereţi din zidărie armată. Toate îmbinările pereţilor

structurali la astfel de clădiri se ranforsează cu plase orizontale de

armătură.

Pereţii intergol, dar frecvent şi porţiunile de perete orb, se ranforsează

conform calculului cu armătură orizontala, plasată în mortarul

rosturilor, având marca de minimum 25.

La o seismicitate de calcul mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade,

rezistenţa seismică a pereţilor de zidărie poate fi mărită prin

intercalarea în aceştia a unor elemente intermediare din beton armat

monolit (structuri mixte). Dimensiunile intercalărilor trebuie sa

asigure o bună calitate de betonare a acestora şi o conlucrare cu

zidăria în diferite situaţii de încărcare.

Armătura intercalărilor verticale din beton armat trebuie ancorată in

centurile antiseismice.

c) clădiri în cadre umplute cu zidărie. La toate îmbinările pereţilor

structurali se execută coloane din beton armat monolit, folosind

zidăria în calitate de cofraj. Împreună cu centurile de beton armat

monolit sau prefabricate-monolitizate de la fiecare nivel, executate pe

măsura ridicării zidăriei, coloanele formează un cadru spaţial cu o

umplutură portantă de zidărie.

Un grup aparte îl reprezintă clădirile cu structura în cadre cu pereţii perimetrali

autoportanţi (a se vedea 5.2.2.8).

5.1.2 Înălţimea clădirilor (tronsoanelor de clădire) nu trebuie să depăşească

valorile prezentate în Tabelul 4.

NCM F.03.02-2005 pag.10

Tabelul 4

Tipul de clădiri Înălţimea, m (numărul de nivele)

la seismicitatea de calcul, grade

6 7 8 9

1. În cadre umplute cu zidărie.

2. Din zidărie armată, cu pereţii

din:

- cărămidă arsă

- alte materiale

3. De piatră

39 (12)

17 (5)

13 (4)

10 (3)

33 (10)

7 (2)

4 (1)

-

23 (7)

-

-

-

17 (5)

-

-

-

NOTE

1. La utilizarea Tabelului 4 trebuie să se ţină cont de condiţiile din Tabelul 2.

2. Regimul de înălţime al clădirilor destinate spitalelor, policlinicilor,

şcolilor sau altor instituţii pentru copii, se limitează totdeauna la trei

nivele supraterane. La seismicitatea de calcul mai mare sau cel puţin

egal cu 7 grade, acestea trebuie să fie realizate cu structura în cadre umplute cu zidărie.

3. Înălţimea maximă a fiecărui nivel (etaj) se stabileşte conform Tabelului 13.

4. Construirea clădirilor cu structura în cadre umplute cu zidărie, care

depăşesc numărul de nivele specificat în Tabelul 4, se admite pe baza

unei fundamentări tehnico-economice şi cu aprobarea corespunză-toare a Organului Naţional de Dirijare în Construcţii.

5.1.3 Soluţiile de alcătuire şi constructive ale clădirilor trebuie să asigure

rigiditatea lor spaţială. La proiectarea clădirilor trebuie să se urmărească

amplasarea simetrică, faţă de axele principale a pereţilor structurali, a casei

scărilor, a balcoanelor, a loggiilor etc. În general, centrul de masă al clădirii

(tronsonului) trebuie să coincidă cu centrul de rigiditate al acesteia. În cazurile

în care această condiţie nu se respectă, trebuie efectuat în mod obligatoriu

calculul pentru combinarea încărcărilor particulare, ţinând cont de răsucirea

clădirii în plan.

Rigiditatea fiecărui nivel şi capacitatea portantă a nivelelor inferioare ale clădirii

nu trebuie să fie mai mici decât ale nivelelor superioare (aflate deasupra).

NCM F.03.02-2005 pag.11

În clădirile cu trei nivele şi mai multe, cu seismicitatea de calcul de 9 grade,

ieşirile din casa scării trebuie prevăzute pe ambele părţi ale clădirii.

5.1.4 Clădirile trebuie prevăzute cu rosturi de deformare: de dilatare-

contracţie, de tasare şi antiseismice. Se recomandă amenajarea de rosturi

multifuncţionale, ţinând cont de condiţiile de la 5.1.7.

5.1.5 Rosturile de dilatare-contracţie trebuie prevăzute în punctele unde este

posibilă concentrarea deformaţiilor de dilatare şi de contracţie. Distanţa dintre

rosturi se stabileşte prin calcul. Pentru clădirile extinse în plan, distanţa maximă

admisibilă dintre rosturile de dilatare-contracţie nu trebuie să depăşească

valorile prezentate în Tabelul 5.

Tabelul 5

Tipul de perete

Distanţa dintre rosturile de dilatare-

contracţie (m) în cazul zidăriei

din cărămidă roşie,

blocuri naturale,

blocuri mari com-

puse şi din beton,

la folosirea morta-

relor de marca

din cărămidă silico-

calcară, blocuri mici

din beton uşor şi

deşeuri industriale,

la folosirea morta-

relor de marca

50 25 50 25

a) Pentru pereţii supraterani ai

încăperilor încălzite la lungimea

elementelor înglobate din beton

armat sau metalice (buiandrugi,

grinzi etc.) de maximum 3,5 m şi

lăţimea intergolului de minimum

0,8 m.

100

120

70

80

b) Pentru pereţii clădirilor

neîncălzite pentru condiţiile

specificate mai sus:

- pentru clădiri şi construcţii închise

- pentru construcţii deschise

70

60

84

72

49

42

56

48

NOTE

1. La o lungime a elementelor intercalate (buiandrugi, grinzi etc.) peste

3,5 m, porţiunile de zidărie de la capetele elementelor intercalate

trebuie verificate prin calculul de rezistenţă şi de deschidere a

fisurilor.

NCM F.03.02-2005 pag.12

2. Pentru pereţii din beton brut, distanţa dintre rosturi nu trebuie să depăşească 35 m.

3. La pereţii subterani şi fundaţiile clădirilor amplasate sub limita de îngheţ sezonier al solului, distanţa dintre rosturi nu se limitează.

4. Pentru clădirile cu structura în cadre umplute cu zidărie, lăţimea pereţilor intergol conform punctului „a” se limitează la 60 cm.

5.1.6 Rosturile de tasare din pereţi trebuie prevăzute în toate cazurile în care

este posibilă tasarea neuniformă a terenului de fundare a clădirii. Aceste rosturi

trebuie prevăzute prin proiect cu garnituri elastice de umplere, care să excludă

trecerea aerului prin ele.

Rosturile de tasare sunt obligatorii la construirea de anexe la clădiri existente.

Modul de alcătuire a acestor rosturi trebuie să asigure deformarea individuală a

clădirii şi a anexei atât în condiţii normale de exploatare, cât şi la acţiunea

seismică, cu condiţia asigurării stabilităţii anexei în plan cu ajutorul ancorelor

glisante, care o îmbina cu clădirea (Figura 1).

50

40 55

100

20

60

20

100

100

1

50

40 55

200-400

200-400

100

20

60

20

A B

2

Figura 1. Îmbinarea anexei cu clădirea existentă

1 - piuliţe - 10 mm 100x180 mm;

2 - cordon de sudură

NCM F.03.02-2005 pag.13

5.1.7 Rosturile antiseismice trebuie să împartă clădirea în tronsoane de

formă simplă, în următoarele cazuri:

a) clădirea are o formă complicată în plan;

b) tronsoanele alăturate ale clădirii au diferenţe de înălţime mai mare sau

cel puţin egală cu 5 m sau prezintă diferenţe considerabile din punctul

de vedere al alcătuirii schemei constructive şi al rigidităţii;

c) dimensiunile clădirii în plan depăşesc la seismicitatea de calcul de 6;

7...8 şi 9 grade, 100; 80 şi, respectiv, 60 m (ţinând cont de 5.1.10).

Distanţele limită între rosturile antiseismice (de deformare) ale clădirilor

amplasate pe terenuri sensibile la umezire de tipul II, se determină ţinând cont

de condiţiile normativelor şi de valorile rezultate din calcul.

5.1.8 Rosturile antiseismice trebuie să taie clădirea pe toată înălţimea; se

admite să se renunţe la amenajarea rosturilor în fundaţie, cu excepţia cazurilor în

care rosturile antiseismice coincid cu cele de tasare.

5.1.9 Rosturile antiseismice trebuie realizate prin construcţia unor perechi

de pereţi sau cadre, sau a unui cadru şi a unui perete.

Lăţimea rostului antiseismic se determină prin calcul, plecând de la condiţia

excluderii ciocnirii tronsoanelor în caz de cutremur.

Lăţimea minimă admisibilă a rosturilor antiseismice ale construcţiilor cu

înălţimea de până la 5 m este de 30 mm. La înălţimi mai mari ale clădirilor,

lăţimea rostului antiseismic trebuie mărită cu câte 20 mm la fiecare 5 m de

creştere pe înălţime

5.1.10 Materialele de umplere a rosturilor antiseismice trebuie să fie uşor

deformabile, pentru a nu împiedica deplasarea reciprocă a tronsoanelor de

clădire.

5.1.11 Se admite renunţarea la rosturile antiseismice la clădirile cu un singur

nivel (parter) având seismicitatea de calcul de 6...7 grade.

5.2 Condiţiile privind elementele de construcţie ale clădirilor

5.2.1 Fundaţii

5.2.1.1 Fundaţiile clădirilor din zidărie pot fi executate continue, pe piloţi sau

sub formă de placă continuă din beton armat.

NCM F.03.02-2005 pag.14

Tipul fundaţiei se alege în funcţie de condiţiile de teren, a schemei constructive

în plan şi a seismicităţii de calcul a clădirii.

5.2.1.2 De regulă, fundaţiile continue trebuie să fie neîntrerupte.

Trecerea de la o adâncime de turnare a fundaţiei la alta trebuie realizată în trepte.

În cazul terenurilor compacte, raportul dintre înălţimea treptei şi lungimea ei

trebuie să fie de maximum 1:1, iar înălţimea treptei - de maximum 1,0 m. În

cazul terenurilor necompacte, raportul dintre înălţimea treptei şi lungimea

acesteia trebuie să fie de maximum 1:2, iar înălţimea treptei – de maximum 0,5

m.

5.2.1.3 La clădirile cu înălţimea de peste 3 nivele este indicată prevederea

unor nivele de subsol, în special atunci când seismicitatea de calcul este mai

mare sau cel puţin egală cu 7 grade. La pereţii exteriori ai subsolului şi

soclurilor se admite utilizarea de blocuri monolite din betoane uşoare cu masa

volumică >1400 kg/m3 şi cu condiţia realizării unei hidroizolaţii pe toată

înălţimea porţiunii îngropate a pereţilor perimetrali.

Se admite realizarea pereţilor interiori ai subsolurilor, care nu sunt în contact cu

terenul, din cărămidă, din blocuri de piatră naturală sau din blocuri artificiale

monolite având marca mai mare sau cel puţin egală cu75.

5.2.1.4 Golurile din pereţii subsolurilor trebuie să fie reduse la minimum.

Ponderea acestora nu trebuie să depăşească în nici un caz 75% din aria golurilor

din pereţii primului nivel al clădirilor.

5.2.1.5 Fundaţiile continue pot fi realizate din piatră brută, din beton ciclopian

(a se vedea Tabelul 2), din beton şi din beton armat monolit, precum şi din

blocuri mari de beton sau prefabricate-monolizate, din blocuri mari de beton

(inclusiv având secţiunea în dublu T sau în U).

5.2.1.6 Adâncimea de turnare a tălpii fundaţiilor se determină prin calculul

corespunzător, ţinând cont de caracteristicile terenului de fundare, de prezenţa

încăperilor în subsolul clădirii şi de fundaţiile clădirilor învecinate existente,

precum şi de adâncimea de racord a reţelelor tehnico-edilitate.

De regulă, adâncimea de turnare a tălpii fundaţiei nu se prevede mai mică decât

adâncimea de calcul de îngheţ a solului.

5.2.1.7 Grosimea pereţilor fundaţiei şi a nivelului de subsol se determină prin

calcul, considerând încărcarea verticală, presiunea laterală a pământului,

încărcările seismice (la seismicitatea mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade),

precum şi încărcările care se manifestă la suprafaţă. În absenţa datelor

NCM F.03.02-2005 pag.15

respective, încărcarea normată la suprafaţa terenului trebuie considerată egală cu

1000 kgf/m2. Pereţii subsolurilor trebuie calculaţi ca grinzi având două reazeme

articulate, fixe.

De regulă, grosimea pereţilor subsolurilor trebuie sa fie minimum egală cu

grosimea pereţilor supraterani ai clădirii.

5.2.1.8 În cazul construirii fundaţiilor pe baza rezultatelor de calcul, apare

frecvent necesitatea de a lărgi talpa fundaţiei.

Lărgirea fundaţiilor de piatra brută sau de beton ciclopian la talpă se realizează

în trepte. Înălţimea treptei se alege în cazul zidăriei de piatră brută de 35-60 cm.

Raportul minim dintre înălţimea treptelor şi lăţimea acestora, în cazul fundaţiilor

de piatră brută şi beton ciclopian, trebuie să fie cel puţin egal cu valorile

specificate în Tabelul 6. Lărgirea tălpii fundaţiilor poate fi asigurată prin

utilizarea unor «perne» din beton armat monolit sau prefabricat (Figura 2).

Tabelul 6

Marca mortarului

(clasa betonului)

Presiunea pe teren la încărcarea de clacul, MPa

(kgf/cm2)

0,2 (2,0) > 0,2 (2,0)

50...100 (B3,5...B7,5) 1,25 1,5

NOTĂ - Treptele care satisfac condiţiile Tabelului 6 nu necesită calcul la încovoiere şi forfecare.

Figura 2. Fundaţii din piatră brută şi beton ciclopian pentru construcţii cu număr

redus de nivele.

5.2.1.9 Dimensiunile treptelor de fundaţie (ale «pernelor») din beton armat se

verifică prin calculul la încovoiere şi forfecare.

20

0

20

0

NCM F.03.02-2005 pag.16

5.2.1.10 Soluţia constructivă a fundaţiilor se alege în funcţie de caracteristicile

geologice ale terenului de fundare, prezenţa subsolului, tipul pereţilor

(autoportanţi sau structurali portanţi), tipul de construcţie al clădirii (din zidărie

sau cu structură în cadre umplute cu zidărie), regimul de înălţime al acesteia şi

de seismicitatea de calcul. Cu cât condiţiile de teren sunt mai nefavorabile, iar

numărul de nivele şi seismicitatea de calcul al clădirii sunt mai mari, cu atât mai

mare trebuie să fie rigiditatea la încovoiere a fundaţiilor continue ale acesteia.

5.2.1.11 Fundaţiile continue din blocuri mari de beton prefabricate sau

prefabricate-monolitizate, pot fi proiectate în principiu de trei tipuri: fără centuri

monolite din beton armat, cu centuri la un singur nivel şi cu centuri la două sau

mai multe nivele (Figura 3).

1 - peretele clădirii; 2 – blocuri de fundaţie; 3 – rost armat; 4 – pernă

prefabricată din beton armat; 5 – planşeu prefabricat; 6 – rost de mortar; 7 –

centură de legătură monolită; 8 – planşeu monolit; 9 - pernă monolită din beton

armat; 10 – centură monolită sau prefabricat-monolită (rigla scheletului).

Figura 3. Fundaţii din blocuri de beton prefabricate.

200

NCM F.03.02-2005 pag.17

Centurile şi rosturile armate se execută continue pe toată fundaţia pereţilor

perimetrali şi interiori.

Rosturile armate se execută din mortar de ciment de marca 100 având grosimea

de minimum 40 mm, cu armătură longitudinală având diametrul de 10 mm, clasa

A-III, fiind prevăzute 2, 3 şi 4 bare la seismicitatea de calcul de 6, 7 şi,

respectiv, 8 grade. La fiecare 300…400 mm, barele longitudinale trebuie să fie

legate prin bare transversale având diametrul de 6 mm, din oţel de clasa A-I.

Centurile trebuie executate din beton monolit având clasa minimum egală cu

valorile prezentate la 4.4.2, lăţimea egală cu lăţimea pereţilor fundaţiei şi

înălţimea de minimum 20 cm la fundaţiile de tip «B» şi minimum 40 cm la

fundaţiile de tip «C». Rezistenţa centurilor trebuie verificată prin calcul.

Centurile se armează longitudinal cu minimum patru bare de diametrul 10; 12 şi

14 mm din oţel de clasa A-III la seismicitatea de calcul a clădirilor egală cu

6…7; 8 şi, respectiv, 9 grade. Barele transversale 6 A-I mm se prevăd la un

interval de 20 cm.

5.2.1.12 Domeniul de utilizare al fundaţiilor de diferite tipuri se determină

conform Tabelului 7.

Tabelul 7

Tipul de

fundaţie

Domeniul de utilizare

A Clădiri din zidărie cu înălţimea de până la 3 nivele, clădiri

din zidărie armată cu înălţimea până la 2 nivele la

seismicitatea de calcul de 6 şi, respectiv, 7 grade. Clădiri în

cadre umplute cu zidărie cu înălţimea de până la 3 nivele, la

seismicitatea de calcul de 7 grade.

B Clădiri din zidărie armată cu înălţimea de până la 5 nivele,

la seismicitatea de calcul de 6 grade. Clădiri în cadre

umplute cu zidărie având înălţimea de 7, 5 şi 3 nivele, la

seismicitatea de calcul de 6, 7 şi, respectiv, 8 grade.

C Clădiri în cadre umplute cu zidărie cu înălţimea de 12, 10, 7

şi 5 nivele, la seismicitatea de calcul de 6, 7, 8 şi, respectiv,

9 grade. În toate cazurile de condiţii nefavorabile ale

terenului de fundare.

NOTĂ – La clădirile în cadre umplute cu zidărie, stâlpii cadrelor trebuie să se

îmbine cu centurile fundaţiilor.

NCM F.03.02-2005 pag.18

5.2.1.13 La clădirile cu seismicitatea de calcul de 9 grade, se recomandă să se

utilizeze cu precădere fundaţiile din beton armat monolit.

5.2.2 Pereţi

5.2.2.1 Pereţii clădirilor din zidărie se subîmpart în pereţi structurali, având

grosimea de minimum 19 cm (fără a considera tencuiala) şi pereţi despărţitori.

Pereţii structurali se clasifică în pereţi portanţi, pereţi autoportanţi şi pereţi

neportanţi.

Pereţii neportanţi preiau numai încărcarea din greutatea proprie în limitele unui

singur nivel al clădirii (de exemplu umplutura unei celule de cadru la o clădire

cu structura în cadre). Pereţii autoportanţi preiau numai încărcarea din greutatea

proprie a peretelui pe toată înălţimea acestuia. Pereţii portanţi preiau pe lângă

aceasta şi încărcarea de la planşee, acoperiş etc. Grosimea pereţilor portanţi

interiori şi exteriori se determină prin calculul de rezistenţă şi stabilitate.

Din pereţii structurali fac parte pereţii plini (fără goluri între pereţii pe direcţie

perpendiculară), precum şi pereţii intergol laţi ( pp

p

l

h 1) şi înguşti ( ;1p

lp, hp- lungimea şi înălţimea peretelui intergol). Mărimea lp trebuie să satisfacă

condiţiile de la poz.1 din Tabelul 13.

Pe lângă condiţiile de rezistenţă şi stabilitate, grosimea pereţilor exteriori trebuie

să satisfacă următoarele condiţii:

a) izolaţia termică trebuie să prevină formarea de condens în funcţie de

zona climatică în care se amplasează clădirea şi să corespundă

prevederilor SNiP 2.01.01-82 şi NCM G.04.02-99;

b) izolaţia fonică trebuie sa satisfacă prevederile SNiP II–12-77.

Pentru asigurarea acestor condiţii se recomandă să se utilizeze pentru izolarea

termică a pereţilor materiale termoizolante uşoare şi eficiente.

5.2.2.2 La proiectarea clădirilor cu până la 5 nivele cu plan alungit având

pereţi portanţi longitudinali, se recomandă ca, la seismicitatea de calcul mai

mare sau cel puţin egală cu 7 grade, numărul acestora să nu fie mai mic de trei.

Se recomandă ca la proiectarea clădirilor multietajate (în primul rând clădirile

“turn”) pereţii portanţi să fie prevăzuţi pe ambele direcţii principale. În cazul

planşeelor prefabricate, aceasta se obţine prin amplasarea plăcilor de grindă pe

direcţii perpendiculare una faţă de cealaltă la nivelele alăturate. Crearea unui

sistem încrucişat de pereţi portanţi permite reducerea grosimii pereţilor la etajele

NCM F.03.02-2005 pag.19

inferioare ale clădirii şi apropierea valorilor atât ale caracteristicilor lor de

rigiditate, cât şi a celor de rezistenţă pe direcţia ambelor axe principale.

5.2.2.3 La clădirile cu pereţii din zidărie se recomandă:

a) folosirea aceleiaşi structuri şi a aceloraşi materiale pentru pereţii

structurali în limitele aceluiaşi etaj. Se admite combinarea zidăriei cu

canale de ventilaţie prefabricate din beton armat (având rezistenţa

egală cu volumul de zidărie înlocuit), precum şi a elementelor din

beton armat pentru ranforsarea pereţilor. La clădirile cu un număr mai

mare de nivele (mai mare de 5 etaje) se admite realizarea pereţilor de

la nivelele inferioare din materiale mai rezistente decât cele de la

etajele superioare;

b) prevederea de pereţi intergol şi de goluri cu lăţimea constantă;

c) reducerea numărului de goluri în pereţii de la colţurile clădirii.

Nu se admite:

a) în clădirile având mai mult de 4 nivele cu seismicitatea de calcul de 6

grade şi în toate clădirile cu seismicitatea de calcul mai mare sau cel

puţin egală cu 7 grade, realizarea de pereţi structurali discontinui fără

a prevedea cadre înlocuitoare din beton armat, precum şi fracturarea

axelor pereţilor, neranforsaţi cu elemente înglobate din beton armat;

b) realizarea de stâlpi şi pereţi structurali “suspendaţi” (care nu ajung

până la fundaţie), precum şi de bovindouri;

c) amenajarea de canale de fum şi de ventilaţie care reduc secţiunea

pereţilor structurali (Figura 4).

Figura 4. Modul de amplasare al canalelor de fum şi de ventilaţie: admis (a) şi

neadmis (b)

5.2.2.4 Pentru zidăria continuă din blocuri de forme regulate (cu excepţia

panourilor de cărămidă), trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

a) b)

NCM F.03.02-2005 pag.20

a) pentru zidăria din cărămidă plină cu grosimea de 65 mm - o asiză

transversală la şase asize longitudinale, iar pentru cea din cărămida cu

grosimea de 88 mm şi din cărămida cu goluri cu grosimea de 65 mm –

o asiză transversală la patru asize longitudinale. La o seismicitate de

calcul a clădirilor mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade, numărul de

asize transversale se dublează;

b) pentru zidăria din piatră (blocuri) de forme regulate cu înălţimea de

până la 200 mm, se recomandă zidăria în “cruce” tradiţională în

Moldova (Figura 5, a). La o seismicitate de calcul de 6 grade se

admite zidăria cu o asiză transversală la două asize longitudinale

(Figura 5, b).

Figura 5. Ţesătura zidăriei din blocuri mici

5.2.2.5 Zidăria nearmată din piatră se împarte în funcţie de materialele

utilizate în trei grupe (Tabelul 8).

Tabelul 8

Tipul de zidărie Grupa de zidărie

I II III

1. Zidărie continuă din cărămidă

sau blocuri de piatră de formă

regulată marca 50

Cu mortar marca

10

Cu mortar

marca 4

-

2. Zidărie continuă din cărămidă

sau blocuri de piatră de formă

regulată marca 35 şi 25

- Cu mortar

marca 10

Cu mortar

marca 4

3. Blocuri mari compuse din

cărămidă şi blocuri de piatră

naturală

Cu mortar marca

25

- -

a) b)

200 400 (500) (250) (500)

400

20

0

20

0

NCM F.03.02-2005 pag.21

Tabelul 8 (continuare)

Tipul de zidărie Grupa de zidărie

I II III

4. Zidărie continuă din blocuri

artificiale

Cu mortar marca

50

Cu mortar

marca 25

Cu mortar

marca 10

5. Beton ciclopian Cu beton clasa

B7,5

Cu beton

clasa B5

Cu beton

clasa B3,5

5.2.2.6 În condiţii nefavorabile de teren, precum şi la toate clădirile cu

seismicitatea de calcul de 7 grade, îmbinările pereţilor structurali din cărămidă şi

blocuri mici (cu excepţia clădirilor cu structura în cadre umplute cu zidărie)

trebuie ranforsate cu plase de armătură cu aria secţiunii transversale a

armăturilor de pe o direcţie de minimum 1 cm2, având lungimea de 1,5 m pe 60

cm înălţime.

Îmbinările pereţilor clădirilor cu structura în cadre umplute cu zidărie având

umplutura din blocuri mari cu înălţimea “egală cu cea a etajului” se execută cu

ajutorul centurilor din beton armat ale cadrelor şi al penelor verticale (care

lucrează la forfecare), verificate prin calcul la eforturile de forfecare; aderenţa

mortarului la blocuri în rosturile verticale se neglijează.

Pe o lungime de minimum 80 cm de ambele parţi ale îmbinării pereţilor,

centurile de etaj trebuie executate din beton armat monolit.

5.2.2.7 La clădirile din zidărie armată cu înălţimea mai mare de 3 nivele, se

recomandă ca îmbinările pereţilor structurali din blocuri mari să fie realizate cu

ajutorul unor centuri din beton armat amplasate la fiecare etaj şi al unor

intercalări suplimentare orizontale monolite, cu armătura longitudinală 410 A-

III şi transversală 6 A-I cu pasul de 20 cm (Figura 6).

1 - perete; 2 - centura antiseismică din

elemente prefabricate de beton;

3 – centură antiseismică din beton

monolit; 4 – intercalaţii monolite;

5 – planşee.

Figura 6. Îmbinarea pereţilor din

zidărie armată din blocuri mari

NCM F.03.02-2005 pag.22

5.2.2.8 Pereţii perimetrali autoportanţi ai clădirilor în cadre (cu unul şi mai

multe nivele), sprijiniţi pe fundaţii continue şi grinzi de fundaţie, trebuie să aibă

legături glisante cu cadrele. Construcţia legăturilor nu trebuie să împiedice

deplasările reciproce pe orizontală şi verticală ale cadrului şi peretelui şi să

asigure stabilitatea peretelui din plan (Figura 1). Pasul legăturilor nu trebuie să

depăşească 6,0 m pe lungime şi 1,2 m pe înălţime. Parametrii legăturilor se

stabilesc prin calcul şi trebuie să fie minimum egali cu cei prezentaţi în (Figura

1).

Pereţii autoportanţi se execută din zidărie (cu centuri antiseismice) sau din cadre

umplute cu zidărie. În cazul al doilea, stâlpii de perete se amplasează de regulă

în dreptul stâlpilor de cadre. Pasul centurilor antiseismice pe înălţimea clădirilor

nu trebuie să depăşească 3,6; 2,8 şi 2,0 m, la seismicitatea de calcul de 6; 7 şi,

respectiv, 8…9 grade. Pasul grinzilor pereţilor în cadre umplute cu zidărie nu

trebuie să depăşească 4,2; 3,6; 3,0 şi 2,4 m la seismicitatea de calcul de 6; 7; 8

şi, respectiv, 9 grade.

Centurile (grinzile) trebuie sa fie continue pe toată lungimea pereţilor

autoportanţi. În cazul prezenţei golurilor, ele trebuie sa se îmbine cu

ancadramentul din beton armat al golurilor. Centurile trebuie să se prevadă la

nivelul tuturor planşeelor şi al planşeului de acoperiş al clădirii.

Centurile (grinzile) monolite şi din prefabricate-monolitizate trebuie să aibă

înălţimea de minimum 20 cm şi lăţimea egală cu lăţimea peretelui. Ele se

armează cu armătură de minimum 410 A-III şi transversală 6 A-I cu pasul

de 20 cm.

Înălţimea pereţilor autoportanţi perimetrali ai clădirilor cu structura în cadre se

stabileşte prin calcul, dar nu trebuie să depăşească dimensiunile prezentate în

Tabelul 9.

Tabelul 9

Structura peretelui Înălţimea ,m, la seismicitatea de calcul, grade

6 7 8 9

1. Zidărie armată:

- din blocuri pline de formă

regulată;

- din cărămidă.

2. Cadre cu zidărie

6

9

15

4

6

12

-

-

9

-

-

6

NCM F.03.02-2005 pag.23

NOTĂ – Stâlpii monoliţi din beton armat din pereţii autoportanţi ai cadrelor

umplute cu zidărie trebuie executaţi cu secţiunea de minimum pb20

(în care, bp grosimea peretelui) şi să aibă armătura minimum egală

cu valorile prezentate în Tabelul 14. Pasul stâlpilor trebuie să fie de

maximum cel specificat la 5.2.4.1.

5.2.2.9 Pereţii despărţitori (de compartimentare) se execută de regulă din

panouri mari uşoare sau în cadre. Folosirea cărămizii sau a blocurilor mici

pentru aceştia se admite numai ca excepţie, cu condiţia ca seismicitatea de calcul

să nu depăşească 7 grade.

În funcţie de alcătuire, peretele despărţitor trebuie legat cu pereţii, cu coloanele,

iar la lungimea de maximum 3 m şi cu planşeele, prin fixări care nu limitează

deplasarea peretelui despărţitor în plan, dar împiedică ieşirea peretelui din plan

(Figura 7).

Figura 7. Fixarea peretelui despărţitor de pereţii structurali şi planşeele clădirii.

5.2.2.10 Pentru pereţii portanţi continui (fără goluri) din cărămidă sau din

blocuri, raportul H

h (în care, H – înălţimea etajului, h – grosimea peretelui)

3

2

4 52

4

3

1

Ln

0,25Ln 0,25Ln0,5Ln

1 1

2

2

0,25Нe

0,25Нe

0,5Нe

Нe

Ln>3000

20

1 - 1 2 - 2

20

1 - perete; 2 - perete de

compartimentare;

3 – element de legătură;

4 – interstiţiu, umplut cu

un material deformabil;

5 - planşeu.

NCM F.03.02-2005 pag.24

la o lungime liberă a peretelui l H 2 5, nu trebuie să depăşească valorile,

prezentate în Tabelul 10.

Tabelul 10

Marca mortarului Raportul la grupa de zidărie

(a se vedea tabelul 8)

I II III

50

25

10

4

25

22

20

-

22

20

17

15

-

17

15

14

NOTE

1. Pentru pereţii cu pilaştri în loc de h se consideră grosimea

convenţională ihred 5,3 (în care, iI

A ; A, I – aria secţiunii

transversale a peretelui şi, respectiv, momentul de inerţie al acestei secţiuni faţă de axa care trece prin centrul lui de greutate).

2. La înălţimea etajului H > l (în care, l – lungimea liberă a peretelui)

raportul l

h nu trebuie să depăşească valoarea 1,2 .

3. La seismicitatea de calcul a clădirilor mai mare sau cel puţin egală cu

7 grade, raportul nu trebuie să depăşească 15.

5.2.2.11 În condiţii care diferă de cele specificate la 5.2.2.10, raportul pentru

pereţi şi pereţi despărţitori (de compartimentare) trebuie considerat aplicând un

coeficient de corecţie Kc (Tabelul 11).

5.2.2.12 Pentru stâlpi, condiţiile limită H/h (în care, h – latura mai mică a

secţiunii rectangulare a stâlpului) sau dhh red 85,0 pentru stâlpii cu secţiune

circulară sau poligonală, înscrisă în circumferinţa cu diametrul d se adoptă

conform Tabelului 10, aplicând coeficienţii de corecţie prezentaţi în Tabelul 12.

Stâlpii de zidărie se admit numai la seismicitatea de calcul de 6 grade şi

înălţimea de maximum 4 m. Marca mortarului folosit în aceştia trebuie să fie de

minimum 50.

NCM F.03.02-2005 pag.25

Tabelul 11

Caracteristica peretelui Coeficientul cK

1. Pereţi plini neportanţi cu grosimea 19 cm.

2. Pereţi plini despărţitori (de compartimentare) cu

grosimea 19 cm.

3. Pereţi structurali cu goluri.

4. Pereţi de compartimentare cu goluri.

5. Pereţi structurali şi de compartimentare având lungimea

liberă între pereţii transversal alipiţi sau coloane între 2,5 H

şi 3,5 H.

6. Pereţi structurali şi de compartimentare la l > 3,5 H.

1,2

1,8

A An b/

0,9

0,9

0,8

NOTE

1. Coeficientul general de reducere a raportului , determinat prin

înmulţirea coeficienţilor individuali de reducere cK , se adoptă

superior coeficienţilor de reducere pK , prezentaţi în Tabelul 12

pentru stâlpi.

2. Valorile An (aria netă) şi Ab (aria brută) se determină pe secţiunea orizontală a peretelui.

Tabelul 12

Dimensiunea mai mică a secţiunii

transversale a stâlpului, cm Coeficientul pK pentru stâlpii din

cărămidă, blocuri artificiale şi naturale.

90

70-80

50-69

50

40

0,75

0,70

0,65

0,60

0,50

NOTĂ – Valorile limită ale pereţilor intergol portanţi înguşti, având lăţimea

(lp) mai mică decât grosimea peretelui (h), trebuie considerate egale cu cele ale stâlpilor având înălţimea egală cu înălţimea golurilor.

5.2.2.13 Raporturile (a se vedea Tabelul 10), înmulţite cu coeficientul cK (a

se vedea Tabelul 11) pentru pereţii structurali şi de compartimentare pot fi

mărite cu 20 % în cazul armării longitudinale a zidăriei (la 0,05 %) pe o

singură direcţie (în rosturile orizontale).

NCM F.03.02-2005 pag.26

La o lungime liberă a pereţilor HlH 2 (în care, H este înălţimea etajului)

trebuie respectată condiţia:

hKlH c 3 (1)

5.2.2.14 Pentru pereţii de compartimentare nefixaţi în secţiunea superioară,

valoarea raportului trebuie să fie cu 30 % mai mică decât cea stabilită conform

prevederilor de la 5.2.2.13...5.2.2.16.

5.2.2.15 Dimensiunile elementelor pereţilor structurali şi distanţele dintre ei

trebuie stabilite prin calcul şi să satisfacă condiţiile din Tabelul 13.

Tabelul 13

Parametrii elementului de construcţie Dimensiunile limită în m, la

seismicitatea de calcul, grade:

6 7 8 9

1. Lăţimea pereţilor intergol de minimum:

- la clădiri de zidărie;

- la clădiri de zidărie armată;

- la clădiri cu structura în cadre umplute cu

zidărie.

0,87

0,80

0,60

-

0,99

0,79

-

-

1,19

-

-

1,59

2. Lăţimea pereţilor intergol de maximum:

- la clădiri de zidărie;

- la clădiri de zidărie armată;

- la clădiri cu structura în cadre umplute cu

zidărie.

2,4

2,2

3,8

-

2,0

3,4

-

-

3,0

-

-

2,0

3. Raportul dintre lăţimea peretelui intergol

şi lăţimea golului, de minimum:

- la clădiri din zidărie şi zidărie armată;

- la clădiri cu structura în cadre umplute cu

zidărie.

0,36

0,15

0,49

0,23

-

0,39

-

0,66

4. Proeminenţe în plan ale pereţilor de

zidărie armată, ranforsate cu intercalări de

beton armat, de maximum:

3,0

2,0

-

-

5. Consola balcoanelor, de maximum 2,0 1,75 1,5 1,25

6. Consola cornişelor, de maximum:

- din zidărie;

- din elemente de beton armat, legate la

centurile antiseismice (grinzile din cadrele

umplute cu zidărie);

0,3

0,5

0,2

0,4

-

0,3

-

0,25

NCM F.03.02-2005 pag.27

Tabelul 13 (continuare)

Parametrii elementului de construcţie Dimensiunile limită în m, la

seismicitatea de calcul, grade:

6 7 8 9

- din lemn, tencuite pe plasă metalică. 0,6 0,5 0,4 0,3

7. Distanţa dintre axele pereţilor transversali

sau ale cadrelor care le înlocuiesc în m,

verificată prin calcul; la clădiri de zidărie şi

zidărie armată, de maximum:

10,0

8,0

-

-

8. Înălţimea individuală a etajelor. 5,4 4,5 3,5 3,0

NOTE

1. În cazuri individuale se admite executarea de pereţi intergol având

lăţimea mai mică, cu condiţia ranforsării feţelor înguste ale acestora

cu elemente verticale monolite din beton armat, legate de centurile

antiseismice (grinzile din cadrele clădirilor în cadre umplute cu

zidărie). Dimensiunile secţiunilor acestor elemente se determină prin calcul şi trebuie să asigure betonarea lor corectă.

2. Golurile de lăţime mai mare trebuie să aibă cadre monolite din beton

armat, ai căror parametri se determină prin calcul şi prin condiţiile de execuţie.

3. Lăţimea pereţilor intergol în colţ trebuie considerată cu 25 cm mai mare decât valorile prezentate în Tabelul 13.

4. Recomandările privind pasul pereţilor la clădirile în cadre umplute cu zidărie sunt prezentate la 5.2.4.1.

5. Proeminenţele pereţilor în planul clădirilor în cadre umplute cu

zidărie nu se limitează cu condiţia de a conţine elemente de cadru (Figura 8).

5.2.2.16 Consola totală a cornişei, realizată prin avansarea asizelor de zidărie

nu trebuie să depăşească jumătate din grosimea peretelui. Consola fiecărei asize

de zidărie nu trebuie să depăşească 1/3 din lungimea blocului de piatră sau a

cărămizii.

Pentru realizarea cornişelor cu consola mai mică de jumătate din grosimea

peretelui şi de maximum 20 cm, se utilizează acelaşi mortar ca şi pentru zidăria

NCM F.03.02-2005 pag.28

nivelului superior. În cazul unei console mai mari, marca mortarului trebuie să

fie de minimum 50.

Figura 8. Fragmente ale soluţiei constructive în plan ale unei clădiri în cadre

umplute cu zidărie: admise (a) şi neadmise (b).

5.2.2.17 Pentru o stabilitate mai mare, cornişele şi parapeţii trebuie fixaţi cu

ancore, încastrate în centurile (grinzile) superioare ale pereţilor. Distanţa dintre

ancore nu trebuie să depăşească 2 m, dacă capetele ancorelor se fixează cu şaibe

separate. La fixarea ancorelor în grinda din beton armat, executată deasupra

cornişei sau a parapetului, distanţa dintre ancore poate fi mărită la 4 m.

În cazul unor cornişe din elemente prefabricate din beton armat, în timpul

procesului de construcţie trebuie asigurată stabilitatea fiecărui element.

5.2.2.18 Zidăria pereţilor de sub cornişe, ancorarea acestora şi parapeţii trebuie

calculaţi conform indicaţiilor de la 6.1.9...6.1.14.

5.2.2.19 Porţiunile de perete şi stâlpii care depăşesc nivelul planşeului de

acoperiş cu mai mult de 40 cm, trebuie ranforsaţi cu intercalări verticale din

beton armat monolit, ancorate în centura antiseismică (grinda superioară a

cadrelor umplute cu zidărie). Pasul unor astfel de intercalări trebuie să

depăşească 2 m, iar dimensiunile secţiunii acesteia trebuie să asigure betonarea

lor corectă.

5.2.2.20 Capacitatea portantă a pereţilor din zidărie trebuie mărită prin armarea

orizontală (cu plasă). Plasele pot fi cu celule rectangulare din bare 3...4 mm

sau tip «zigzag» din bare 6 mm. Distanţa dintre barele plasei trebuie să fie de

a) b)

NCM F.03.02-2005 pag.29

minimum 3 cm şi de maximum 12 cm, iar procentul de armare în volum de

minimum 0,1%, şi de maximum valoarea determinată cu formulele:

- la compresiune centrică:

R

Rs

50% ; (2)

- la compresiune excentrică:

R

R e ys o( / )1 250% , (3)

în care, R – rezistenţa de calcul a zidăriei la compresiune,

Rs – rezistenţa de calcul a plasei de armătură,

eo - excentricitatea forţei longitudinale,

y – distanţa de la centrul de greutate al secţiunii pană la latura cea mai

comprimată a acesteia (pentru secţiuni rectangulare y0,5 h).

Plasele de armătură trebuie amplasate în rosturile orizontale de mortar la

intervale de minimum 40 cm pe înălţimea zidăriei. Se recomandă ca în centrul

pereţilor intergol, desimea armării să fie mărită cu 20% la seismicitatea de calcul

a clădirilor de 6…7 grade şi cu 40 % - la 8…9 grade.

5.2.2.21 În locurile de aplicare a încărcărilor locale, atunci când această cerinţă

rezultă din calculul la compresiune, trebuie prevăzută amenajarea de plăci de

distribuţie din beton armat, având grosimea egală cu un multiplu al înălţimii

asizei de zidărie, dar nu mai mică de 15 cm, din beton de clasa B15, armate cu

două plase, însumând o cantitate de armătură egală cu minimum 0,5% raportată

la volum.

La rezemarea fermelor, a grinzilor etc. pe pilaştri, trebuie prevăzută legarea

plăcilor de distribuţie pe porţiunea de reazem a zidăriei pe peretele principal.

Adâncimea de încastrare a plăcilor în perete trebuie să fie de minimum 12 cm.

Plăcile se înglobează în zidărie în timpul execuţiei acesteia. Nu se admite

încastrarea de plăci în cuiburi lăsate în zidărie în timpul execuţiei.

5.2.2.22 În cazul unor încărcări limită locale, care depăşesc 80 % din

capacitatea portantă de calcul a zidăriei la compresiune locală, trebuie prevăzută

armarea porţiunii de reazem a zidăriei cu plase din bare cu diametrul 3…5 mm

NCM F.03.02-2005 pag.30

şi dimensiunea celulelor de maximum 60x60 mm, introduse în minimum

ultimele 3 rosturi orizontale superioare.

La transmiterea încărcărilor locale pe pilaştri, porţiunea de zidărie în limitele a

100 cm sub placa de distribuţie, trebuie armată cu plase de tipul celor specificate

mai sus, prevăzute la un pas de maximum 20 cm.

Plasele trebuie înglobate în perete la o adâncime de minimum 12 cm.

5.2.2.23 La proiectarea clădirilor în cadre umplute cu zidărie, este necesar ca la

fiecare etaj, pe direcţia fiecărei axe principale, să existe minimum 15% din

celulele de cadre cu umplutură plină cu zidărie, iar aceste celule trebuie să fie

distribuite simetric fată de axele principale ale clădirii.

În limitele unei celule de cadru se admite amenajarea a maximum două goluri în

umplutură.

5.2.2.24 La clădirile în cadre umplute cu zidărie nu este necesară amenajarea

unei legături constructive dintre zidărie şi elementele cadrelor cu ajutorul unor

mustăţi de armătură. Se recomandă ca suprafeţele verticale ale pereţilor, utilizate

în calitate de cofraj pentru stâlpii cadrelor, să fie executate cu un profil dinţat.

5.2.3 Centuri antiseismice

5.2.3.1 La clădirile din zidărie şi zidărie armată, centurile antiseismice trebuie

prevăzute pe toţi pereţii structurali, la nivelul tuturor planşeelor dintre etaje şi al

planşeului de acoperiş. La clădirile cu cadre umplute cu zidărie, rolul centurilor

antiseismice este preluat de grinzi.

5.2.3.2 Centurile antiseismice se execută din beton armat monolit sau beton

armat prefabricat-monolitizat cu armare continuă. Alcătuirea centurilor

prefabricate monolitizate trebuie sa fie de aşa natură, încât la execuţia lor,

minimum 60% din suprafaţa secţiunii transversale a peretelui să se afle în

contact cu betonul armat monolit (Figura 9).

Alcătuirea centurilor din prefabricate monolitizate, trebuie să asigure

compatibilitatea lucrului porţiunii lor din prefabricate cu cea din beton monolit,

până la stadiul ruperii, trecerea fără obstacol a barelor armăturii verticale prin ele

şi legătura sigură a centurilor cu zidăria aflată dedesubt, prin aderenţa betonului

monolit la piatră. În locurile de îmbinare a pereţilor, centurile se execută din

beton armat monolit.

NCM F.03.02-2005 pag.31

Figura 9. Alcătuirea centurilor antiseismice prefabricate-monolitizate (grinzi la

clădirile în cadre umplute cu zidărie)

5.2.3.3 Centurile antiseismice cu porţiuni de reazem pentru planşee, trebuie

prevăzute de regulă pe toată lăţimea peretelui. În pereţii exteriori cu grosimea de

peste 400 mm, lăţimea centurii trebuie sa fie de minimum 400 mm. În acest caz

se poate utiliza placarea centurilor cu cărămidă sau piatră naturală.

Înălţimea centurilor trebuie să fie de minimum 200 mm la clădirile cu un singur

nivel şi de 400 mm la clădirile cu mai multe nivele.

5.2.3.4 Nu se admite proiectarea unor elemente prefabricate de lungime mare

pentru centuri, care să acopere mai mult de un gol în perete.

5.2.3.5 Centurile antiseismice trebuie executate din beton având clasa de

minimum B15 şi armate conform calculului. Armarea longitudinală trebuie să

fie de minimum 4 bare cu diametrul 12, 14 şi 16 mm din oţel clasa A-III la

seismicitatea de calcul de 6…7, 8 şi, respectiv, 9 grade. Armătura transversală a

centurilor se execută din bare 6 A-I cu pasul de maximum 20 cm.

5.2.3.6 Centurile antiseismice ale etajului superior trebuie legate cu zidăria de

dedesubt cu mustăţi verticale de armătură având diametrul de 10 mm (cu pasul

mai mic sau cel mult egal cu 40 cm) care se recomandă sa fie monolitizate în

zidăria pereţilor prin prevederea în aceştia a unor intercalaţii din beton monolit

având clasa de minimum B10.

5.2.3.7 La clădirile cu seismicitatea de calcul 6…7 grade cu planşee de beton

armat monolit, încastrate pe conturul peretelui pe toată grosimea acestuia, se

admite neglijarea amenajării centurilor antiseismice la nivelul acestor planşee.

2 3 4

5

1 1

5

4

2

400

60

340 20

100

220

60

80 240 80h =

h =0.6h

h=400

80120

3m

m

1 – perete; 2 – centură de

prefabricate (grindă);

3 – beton monolit;

4 – planşeu;

5 – rost de mortar.

NCM F.03.02-2005 pag.32

5.2.4 Elementele cadrelor din beton armat la clădirile cu cadre umplute

cu zidărie

5.2.4.1 Cadrele clădirilor cu structura în cadre umplute cu zidărie trebuie

proiectate ca sisteme inseparablie în spaţiu, care lucrează în orice situaţie de

compunere a forţelor solidar cu zidăria umpluturii, până la rupere.

Stâlpii cadrului se prevăd în mod obligatoriu la toate îmbinările pereţilor

structurali. În unele cazuri este indicată prevederea de stâlpi şi la marginile

golurilor de dimensiuni mai mari. Se recomandă ca pasul stâlpilor să fie

prevăzut în limitele a 3 la 8 m, iar la clădirile cu un singur nivel (parter) cu

seismicitatea de calcul de 6…7 grade, până la 12 m.

În scopul reducerii grosimii pereţilor de la nivelele inferioare, la clădirile cu mai

multe nivele se recomandă a se prevedea stâlpi suplimentari în sectoarele dintre

îmbinările de pereţi. Raţionalitatea realizării stâlpilor suplimentari trebuie să fie

confirmată prin calculele tehnico-economice corespunzătoare.

5.2.4.2 În majoritatea cazurilor, stâlpii cadrelor din beton armat se proiectează

având o secţiune pătrată, cu latura pătratului egala cu grosimea peretelui.

La o grosime a pereţilor de peste 40 cm, este posibilă prevederea unor stâlpi cu

secţiunea dreptunghiulară, având latura mai mică egală cu 40 cm.

De regulă, axele stâlpilor trebuie să coincidă cu axele pereţilor. În cazuri

individuale, condiţionate de cerinţele arhitectonice, se admite retragerea stâlpilor

în pereţii faţadelor, pe o adâncime de maximum 1/5 din grosimea acestor pereţi.

Proeminenţa stâlpilor în exteriorul suprafeţei pereţilor de faţadă nu se limitează.

5.2.4.3 Execuţia stâlpilor din cadre se admite exclusiv din beton monolit,

având clasa de minimum B15 folosind în mod obligatoriu zidăria umpluturii în

calitate de cofraj. Utilizarea stâlpilor din prefabricate sau elemente prefabricate

monolitizate este interzisă.

5.2.4.4 Stâlpii cadrelor trebuie armaţi simetric pe ambele axe principale . Se

recomandă ca aria rezultată din calculul pentru secţiunea transversală a armăturii

să fie realizată utilizând patru bare.

Armarea stâlpilor subsolului trebuie realizată în mod similar cu cea a nivelului

1. Armarea minimă admisibilă a stâlpilor din cadre este prezentată în Tabelul 14.

NCM F.03.02-2005 pag.33

Tabelul 14

Numărul de nivele

la clădirea cu n –

nivele

Cantitatea minimă de bare longitudinale de armătură din

oţel de clasa A-III în stâlpii cadrelor de perete la clădirile

cu numărul de nivele de la 1 la 12 (nivele) la

seismicitatea de calcul, grade

6 7 8 9

n, n-1 412 414 416 418

n-2, n-3 414 416 418 420

n-4, n-5 416 418 420 422

n-6, n-7 418 420 422 -

n-8, n-9 420 422 - -

n-10, n-11 422 - - -

NOTE

1. n – numărul de nivele ale clădirii.

2. La stâlpii având mai mult de două feţe libere, diametrul minim al

barelor de armătură se măreşte cu 2 mm.

Armătura transversală a stâlpilor se realizează sub formă de etrieri închişi. Pasul

acestora, la stâlpii închişi cu zidărie pe minimum două laturi, la o seismicitate de

calcul de 6…7 şi 8…9 grade, trebuie sa fie de maximum, respectiv:

a) 15d; 12d – la carcasele legate (în care, d - diametrul barelor

longitudinale);

b) 20 d; 15 d – la carcasele sudate;

c) 20 cm – pe sectoare cu lungimea de 60 cm de o parte şi alta a

nodurilor carcasei şi 10 cm – pe porţiunile în care stâlpul este protejat

de zidărie numai pe o singură faţă;

d) dimensiunea minimă a secţiunii stâlpului .

La carcasele de armătură, armătura transversală nu trebuie să intersecteze planul

interior al stâlpului, pentru a nu împiedica trecerea amestecului de beton la

turnarea acestuia în stâlpi.

5.2.4.5 Carcasele de armătură trebuie ancorate în centurile monolit de la

nivelul cel mai de jos al fundaţiilor.

NCM F.03.02-2005 pag.34

5.2.4.6 Grinzile cadrelor trebuie proiectate continuu pe tot perimetrul pereţilor

structurali ai clădirii la nivelul fiecărui planşeu, al planşeului de acoperiş şi în

fundaţii, la structurile în care acestea sunt prevăzute (a se vedea Figurile 2 şi 3).

Grinzile trebuie realizate din beton armat monolit sau din elemente prefabricate-

monolitizate (a se vedea Figura 9). La grinzile din elemente prefabricate-

monolitizate, armătura elementelor prefabricate trebuie îmbinată prin sudare.

Utilizarea grinzilor prefabricate nu se admite.

Grinzile trebuie executate peste zidăria pereţilor. Nu se admite realizarea lor

înaintea ridicării zidăriei.

5.2.4.7 Alcătuirea grinzilor trebuie să satisfacă condiţiile de la

5.2.3.2…5.2.3.4.

5.2.4.8 Armarea grinzilor trebuie realizată conform calculului. De regulă, ea

trebuie să fie dublă. Armarea minimă longitudinală reprezintă patru bare cu

diametrul de 12; 14 şi 16 mm din oţel de clasa A-III la seismicitatea de calcul de

6…7; 8 şi, respectiv, 9 grade. Armarea transversală se realizează din etrieri

închişi 6 A-I cu pasul de maximum 20 cm şi de maximum 0,5hr (în care, hr -

înălţimea secţiunii grinzii). Pe sectoare având lungimea de 60 cm de o parte şi

de cealaltă a nodurilor cadrelor, pasul etrierilor se reduce la jumătate.

5.2.4.9 Nodurile structurii în cadre se realizează de regulă din beton armat

monolit, instalând în ele la seismicitatea de calcul de 8…9 grade, plase

suplimentare din bare perpendiculare sau oblice, ai căror parametri se determină

prin calcul.

5.2.5 Planşeele între etaje şi de acoperiş

5.2.5.1 Planşeele dintre nivelele clădirilor cu mai multe nivele din cadre

umplute cu zidărie, se realizează de regulă din plăci prefabricate înguste (de tip

grindă) şi mai rar din plăci prefabricate rezemate pe contur.

La seismicitatea de calcul mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade, este eficient

să se prevadă realizarea de planşee din beton armat monolit cu plăci de 8-10 cm

grosime.

În cazul clădirilor cu un singur nivel la seismicitatea de clacul de 6…7 grade şi

distanţa dintre pereţi de maximum 6 m, se admite realizarea de planşee (de

acoperiş) din lemn cu grinzi metalice sau din lemn, dacă aceasta nu contravine

condiţiilor de securitate antiincendiară. Grinzile trebuie să fie ancorate în

centura antiseismică şi acoperite cu o astereală diagonală.

NCM F.03.02-2005 pag.35

5.2.5.2 La utilizarea planşeelor din beton armat, nu se admite tencuirea

tavanelor; se recomandă ca acestea să fie gleţuite şi zugrăvite sau tapetate.

5.2.5.3 Pentru asigurarea rigidităţii planşeelor prefabricate din beton armat

este necesară:

a) umplerea rosturilor dintre panouri cu mortar de ciment de marca 100.

b) legarea planşeelor şi a planşeelor de acoperiş cu centurile (grinzile)

antiseismice prin monolitizarea mustăţilor de armătură ale plăcilor în

acestea;

c) la seismicitatea de calcul de 9 grade, prevederea unor intercalaţii de

beton armat monolit la fiecare 2...3 m între plăcile de planşeu

prefabricate, având lăţimea de 20 cm şi înălţimea egală cu înălţimea

plăcilor prefabricate.

5.2.5.4 Adâncimea de rezemare a plăcilor de planşeu prefabricate pe pereţi

trebuie să fie de minimum 120 mm, iar a planşeelor monolite, de minimum

90 mm.

5.2.5.5 Feţele laterale ale planşeelor trebuie să aibă o suprafaţă striată. Pentru

îmbinarea cu centura antiseismică sau pentru legarea la elementele cadrelor,

panourile trebuie prevăzute cu mustăţi de armătură şi piese înglobate.

5.2.5.6 Straturile de hidroizolare din clădiri trebuie realizate din mortar de

ciment.

5.2.6 Scări şi alte elemente

5.2.6.1 Casa scărilor trebuie prevăzută închisă, având golurile pentru ferestre

în pereţii exteriori. Amplasarea şi numărul de case ale scărilor trebuie să

corespundă soluţiei de sistematizare spaţială a clădirii (a se vedea 5.1.3) şi

prevederilor normativelor de protecţie antiincendiară. La clădirile cu înălţimea

mai mare de 3 nivele, numărul lor trebuie să fie mai mic de una, amplasată între

rosturi antiseismice.

5.2.6.2 Se recomandă realizarea scărilor, a puţului de ascensor şi a loggiilor

din elemente prefabricate de dimensiuni mari, legate bine între ele şi la pereţii

clădirii. De regulă, loggiile şi balcoanele trebuie să fie vitrate.

Se recomandă realizarea scărilor din elemente prefabricate, reprezentând treptele

cu odihna scării. Ca o excepţie se admite realizarea scărilor din trepte separate,

NCM F.03.02-2005 pag.36

fixate prin sudare pe vanguri. Nu se admit scările cu un singur vang şi trepte în

consolă.

5.2.6.3 La nivelul planşeelor, odihna scărilor trebuie fixată bine în centurile

antiseismice (grinzi).

Grinzile odihnei scărilor trebuie încastrate în zidărie pe o adâncime de minimum

250 mm şi ancorate.

5.2.6.4 La seismicitatea de calcul de 8...9 grade, golurile pentru uşi şi ferestre

din pereţii casei scărilor trebuie prevăzute cu un cadru din beton armat, legat

sigur de zidăria pereţilor.

5.2.6.5 Buiandrugii trebuie realizaţi pe toată grosimea peretelui şi înglobaţi în

zidărie pe o adâncime de minimum 350 mm. La o lăţime a golului de până la 1,5

m încastrarea buiandrugului poate fi redusă la 250 mm. Este raţională utilizarea

centurii antiseismice (a grinzilor din clădirile în cadre umplute cu zidărie) în

calitate de buiandrugi.

La seismicitatea de calcul mai mare sau cel puţin egală cu 7 grade, precum şi la

6 grade în clădirile având peste 5 nivele, buiandrugii trebuie realizaţi în mod

obligatoriu din beton armat.

6. CALCULUL CLĂDIRILOR

6.1. Prevederi generale

6.1.1 Clădirile se calculează pentru combinarea încărcărilor principale, iar

în cazul seismicităţii de 7...9 grade şi pentru combinarea încărcărilor speciale.

Cu condiţia respectării prevederilor prezentului normativ, se admite să nu se

efectueze calculul pentru combinarea încărcărilor speciale, în următoarele

cazuri:

a) clădiri din zidărie şi zidărie armată;

b) clădiri din cadre umplute cu zidărie cu înălţimea de până la 5 şi 3

nivele la seismicitatea de calcul de 7 şi, respectiv, 8 grade.

6.1.2 Schemele de aplicare şi valorile de calcul ale încărcărilor verticale şi

din vânt se determină conform caracterului real al distribuirii lor în clădire,

ţinând cont de prevederile SNiP 2.01.07-85*.

NCM F.03.02-2005 pag.37

Valorile de calcul ale încărcării seismice orizontale şi verticale se determină

conform prevederilor SNiP II-7-81*.

6.1.3 Elementele constructive ale pereţilor se calculează pentru stările

limită de grupa întâi (după capacitatea portantă), iar în unele cazuri, specificate

la 6.4.1, şi pentru stările limită de grupa a doua.

6.1.4 La calculul clădirilor pentru combinarea încărcărilor excepţionale, se

admite deteriorarea unor elemente de construcţie individuale, care nu

periclitează viaţa oamenilor şi integritatea bunurilor materiale (Tabelul 15).

Tabelul 15

Caracteristica deteriorărilor admisibile la cutremure

având intensitatea de calcul

Gradul de deteriorare

1. Fisuri pe conturul pereţilor de compartimentare 1

2. Fisuri verticale la îmbinările canalelor prefabricate

de ventilaţie cu zidăria pereţilor

1

3. Fisuri subţiri între plăcile individuale ale planşeelor

prefabricate din beton armat

1

4. Fisuri orizontale înguste în secţiunile de reazem ale

pereţilor individuali întergol autoportanţi de lăţime

mică

2

5. Fisuri înguste în buiandrugii din beton armat

individuali

2

6. Fisuri oblice la grosimea firului de păr în pereţi

intergol individuali, de lăţime mare

2

NOTĂ – Numărul de elemente portante deteriorate nu trebuie să depăşească

15% din numărul lor total în etajul respectiv al clădirii.

6.1.5 Pereţii de zidărie ai clădirilor la calculul pentru încărcările orizontale,

compresiunea excentrică şi cea centrică, trebuie consideraţi ca fiind rezemaţi pe

direcţia orizontală, pe reazeme rigide, care pot fi:

a) pereţii transversali de zidărie (cu grosimea de minimum 19 cm), de

beton (cu grosimea de minimum 12 cm), de beton armat (cu grosimea

de minimum 6 cm), precum şi contraforţii şi cadrele transversale cu

nodurile rigide;

NCM F.03.02-2005 pag.38

b) planşeele de acoperiş şi dintre etaje, între pereţi despărţitori de

construcţie rigidă la distanţe ce nu depăşesc valorile prezentate în

Tabelul 13;

c) fermele, contravântuirile şi centurile de beton, calculate la rezistenţă şi

deformaţia la preluarea încărcării orizontale, transmise de la pereţi.

6.1.6 La pereţii cu pilaştri şi fără pilaştri, la transmiterea uniformă a

presiunii de la planşeu pe zidărie, pe toată lungimea de rezemare a acestuia,

lăţimea peretelui se consideră în calcul egală cu distanţa dintre pilaştri sau

pereţii despărţitori.

6.1.7 Pereţii care au în planul planşeelor dintre etaje reazeme considerate a

fi rigide, trebuie consideraţi la încărcarea excentrica ca grinzi verticale

nesecţionate.

Se admite ca pereţii să fie consideraţi ca fiind descompuşi pe înălţime în grinzi

cu o deschidere cu amplasarea articulaţiilor de reazem în planurile de rezemare

a planşeelor. Încărcarea de la etajele superioare se consideră ca fiind aplicată în

centrul de greutate al secţiunii peretelui etajului de deasupra; încărcările din

limitele etajului considerat se consideră a fi aplicate cu excentricităţile reale faţă

de centrul de greutate al secţiunii peretelui, ţinând cont de variaţia secţiunii în

limitele etajului şi de reducerea acesteia datorată şanţurilor orizontale şi înclinate

(oblice) din tencuială. În absenţa unor reazeme speciale, care să fixeze poziţia

presiunii de reazem, se admite să se considere distanţa de la punctul de aplicare

a reacţiei de reazem a cosoroabelor, grinzilor sau a fâşiilor (de planşeu) până la

faţa interioară a peretelui sau a plăcii de reazem egale cu o treime din adâncimea

de încastrare, dar maximum egală cu 7 cm.

Momentele încovoietoare din încărcarea orizontală trebuie determinate pentru

fiecare nivel ca pentru o grindă cu capetele încastrate, cu excepţia etajului

superior, la care reazemul superior se consideră articulat.

6.1.8 La calculul pereţilor (sau a unor sectoare verticale separate ale

acestora) pentru încărcările verticale şi orizontale, trebuie să fie verificate:

a) secţiunile orizontale la compresiune sau la compresiune excentrică;

b) secţiunile înclinate la eforturile principale de întindere în planul

peretelui;

NCM F.03.02-2005 pag.39

c) deschiderea fisurilor datorită încărcării verticale a pereţilor îmbinaţi,

care se intersectează şi sunt încărcaţi diferit sau datorită rigidităţii

diferite a porţiunilor alăturate ale peretelui pe aceeaşi direcţie.

La conlucrarea simultană a pereţilor longitudinali şi transversali la acţiunea

încărcării orizontale trebuie să se asigure preluarea eforturilor de forfecare în

locurile de joncţiune, determinare cu formula:

sqhHRI

QAYHT , (4)

în care, T – efortul de forfecare în limitele unui singur etaj,

Q – forţa tăietoare de calcul din încărcarea orizontală la mijlocul înălţimii

etajului,

A - aria secţiunii tălpii (porţiunii peretelui longitudinal, considerate în calcul),

Y – distanţa de la axa peretelui longitudinal până la axa care trece prin centrul de

greutate al secţiunii pereţilor în plan (Figura 10),

H – înălţimea etajului,

I – momentul de inerţie al secţiunii pereţilor faţă de axa care trece prin centrul

de greutate al secţiunii pereţilor în plan,

h – grosimea peretelui transversal,

sqR - rezistenţa de calcul a zidăriei la forfecare pe secţiunea verticală ţesută.

Figura 10. Planul peretelui transversal şi al intergolurilor pereţilor longitudinali.

1

centrul degreutate

2

1

y

1 – intergol al peretelui longitudinal;

2 – perete transversal.

NCM F.03.02-2005 pag.40

La determinarea ariei secţiunii tălpii A şi a momentului de inerţie I al secţiunii

pereţilor trebuie să se ţină cont de prevederile de la 6.1.5.

6.1.9 La verificarea rezistenţei şi stabilităţii pereţilor, stâlpilor, cornişelor şi

a altor elemente în perioada execuţiei clădirilor, trebuie să se ţină cont de faptul

că elementele planşeelor se montează pe măsura ridicării zidăriei, adică de faptul

că este posibilă rezemarea lor pe zidăria proaspătă.

Elementele de dimensiuni mari ale structurilor (blocuri mari, panouri etc.)

trebuie verificate prin calcul pentru stadiul de realizare, transport şi montaj.

Greutatea proprie a elementelor structurilor prefabricate trebuie considerată în

calcul ţinând cont de coeficientul dinamic, a cărui valoare se consideră egală cu:

1,8 - la transport, 1,5 - la ridicare şi montaj; în această fază de calcul coeficientul

de încărcare din greutatea proprie a elementului nu se aplica.

6.1.10 Calculul porţiunilor superioare ale pereţilor în secţiunea dispusă

nemijocit sub cornişe, se efectuează pentru două stadii de realizare a clădirii:

a) pentru clădirea neterminată, când lipsesc acoperişul şi planşeul de

acoperiş;

b) pentru clădirea terminată.

6.1.11 La calculul peretelui sub cornişă pentru clădirea neterminată se

consideră următoarele încărcări:

a) încărcarea de calcul din greutatea proprie a cornişei şi a cofrajului

(pentru cornişe din beton armat monolit şi din zidărie armată), dacă

aceasta este susţinută de console sau contrafişe, fixate în zidărie;

b) încărcarea temporară de calcul se ia egală cu 100 kgf/m de-a lungul

marginii cornişei sau pe un element al cornişei prefabricate, dacă

acesta are lungimea de 1 m;

c) încărcarea normată din vânt pe partea interioară a peretelui.

NOTE

1. Dacă proiectul prevede încastrarea capetelor ancorelor, care asigura

stabilitatea cornişei sub planşeul de acoperiş, la efectuarea calculului

trebuie să se ţină cont (integral sau parţial) de existenţa planşeului de

acoperiş.

2. Se verifică de asemenea prin calcul stabilitatea cornişei în perioada când zidăria nu este încă întărită.

NCM F.03.02-2005 pag.41

6.1.12 La clădirile terminate, având seismicitatea de calcul egală cu

7...9 grade, cornişele şi porţiunile de perete de sub cornişe trebuie verificate de

asemenea pentru combinaţia încărcărilor speciale. La clădirile cu seismicitatea

de calcul de 6 grade, la calculul acestor elemente se consideră:

a) greutatea tuturor elementelor clădirii, care generează momentul de

răsturnare faţă de latura exterioară a peretelui, dar care măreşte în

acelaşi timp stabilitatea peretelui; greutatea acoperişului se consideră

micşorată cu mărimea secţiunii datorate încărcării din vânt;

b) încărcarea de calcul pe marginea cornişei se ia egală cu 150 kgf/m sau

pe un element prefabricat de cornişă având lungimea de sub 1 m;

c) jumătate din valoarea încărcării de calcul din vânt.

NOTĂ – Încărcarea din zăpadă nu se consideră în toate cazurile de calcul al cornişelor.

6.1.13 Zidăria pereţilor de sub cornişe se verifică prin calculul la

compresiunea excentrică. În absenţa ancorelor, precum şi în prezenţa acestora în

secţiunea de la nivelul de încastrare, nu se admite excentricitatea de peste 0,7y.

În toate cazurile trebuie să se verifice prin calcul toate nodurile de transmitere a

eforturilor (locurile de încastrare a ancorelor, a grinzilor de ancorare etc.).

Se admite calcularea secţiunilor ancorelor la efortul, determinat cu formula:

085,0 h

MN , (5)

în care, M – momentul încovoietor maxim din încărcările de calcul,

0h - distanţa de la latura comprimată a secţiunii până la axa ancorei (înălţimea de

calcul a secţiunii).

6.1.14 Parapeţii trebuie calculaţi în secţiunile inferioare la compresiune

excentrică sub acţiunea încărcărilor din greutatea proprie şi din încărcarea

seismică de calcul sau încărcarea din vânt, considerată cu coeficientul

aerodinamic de 1,4. În absenţa ancorelor nu se admit excentricităţi de peste 0,7y.

La calculul parapeţilor şi al cornişelor, încărcările care le măresc stabilitatea

trebuie considerate cu un coeficient de 0,9.

NCM F.03.02-2005 pag.42

6.2 Caracteristici de calcul

6.2.1 Rezistenţe de calcul

6.2.1.1 Rezistenţele de calcul la compresiune ale betonului ciclopian

(nevibrat) sunt prezentate în Tabelul 16.

Tabelul 16

Tipul de beton ciclopian

nevibrat

Rezistenţele de calcul la compresiune, R,

MPa (kgf/cm 2 ), la clasa betonului

B15 B10 B7,5 B5 B3,5

Cu piatră brută de marca:

200

100

50 sau cu spărtură de cărămidă

4(40)

3,5(35)

3(30)

2,5(25)

2,2(22)

2,0(20)

2,0(20)

1,8(18)

1,7(17)

NOTĂ – Rezistenţa de calcul a betonului ciclopian vibrat trebuie considerată conform tabelului 16 cu coeficientul 1,15.

6.2.1.2 Rezistenţele la compresiune ale zidăriei din cărămidă de toate tipurile

la înălţimea asizei (rândului) de zidărie de până la 150 mm, realizată cu mortare

grele sunt prezentate în Tabelul 17.

Tabelul 17

Marcă

cărămizii

sau a

pietrei

Rezistenţele de calcul R, MPa (kgf/cm 2 ), la compresiune ale

zidăriei din cărămidă de toate tipurile, la înălţimea asizei

(rândului) de până la 150 mm, la marca mortarului greu egală cu

150 100 75 50 25 10 4 2 Nulă

150 2,4

(24)

2,2

(22)

2,0

(20)

1,8

(18)

1,5

(15)

1,3

(13)

1,2

(12)

1,0

(10)

0,8

(8)

125 2,2

(22)

2,0

(20)

1,9

(19)

1,7

(17)

1,4

(14)

1,2

(12)

1,1

(11)

0,9

(9)

0,7

(7)

100 2,0

(20)

1,8

(18)

1,7

(17)

1,5

(15)

1,3

(13)

1,0

(10)

0,9

(9)

0,8

(8)

0,6

(6)

75 - 1,5

(15)

1,4

(14)

1,3

(13)

1,1

(11)

0,9

(9)

0,7

(7)

0,6

(6)

0,5

(5)

50 - - 1,1

(11)

1,0

(10)

0,9

(9)

0,7

(7)

0,6

(6)

0,5

(5)

0,35

(3,5)

35 - - 0,9

(9)

0,8

(8)

0,7

(7)

0,6

(6)

0,45

(4,5)

0,4

(4)

0,25

(2,5)

NCM F.03.02-2005 pag.43

6.2.1.3 Rezistenţele de calcul la compresiune ale zidăriei din blocuri naturale

mici (piatră) la înălţimea asizei de zidărie 200...300 mm trebuie considerate

conform Tabelului 18.

Tabelul 18

Marca

pietrei Rezistenţele de calcul R, MPa (kgf/cm 2 ), la compresiune ale zidăriei

din blocuri mici naturale (piatră) la înălţimea asizei de zidărie de

200...300 mm, realizate cu mortare de marca

100 75 50 25 10 4 2 Nulă

200 3,6

(36)

3,5

(35)

3,3

(33)

3,0

(30)

2,8

(28)

2,5

(25)

2,3

(23)

2,0

(20)

150 2,9

(29)

2,8

(28)

2,6

(26)

2,4

(24)

2,2

(22)

2,0

(20)

1,8

(18)

1,5

(15)

100 2,3

(23)

2,2

(22)

2,0

(20)

1,8

(18)

1,7

(17)

1,5

(15)

1,3

(13)

1,0

(10)

75 1,9

(19)

1,8

(18)

1,7

(17)

1,5

(15)

1,4

(14)

1,2

(12)

1,1

(11)

0,8

(8)

50 1,5

(15)

1,4

(14)

1,3

(13)

1,2

(12)

1,0

(10)

0,9

(9)

0,8

(8)

0,6

(6)

35 - - 1,0

(10)

0,95

(9,5)

0,85

(8,5)

0,7

(7)

0,6

(6)

0,45

(4,5)

25 - - 0,8

(8)

0,75

(7,5)

0,65

(6,5)

0,55

(5,5)

0,5

(5)

0,35

(3,5)

6.2.1.4 Rezistenţele de calcul la compresiune ale zidăriei din blocuri naturale

mari sau din blocuri pline de beton la înălţimea asizei de zidărie egală cu

500...1000 mm sunt prezentate în Tabelul 19.

Tabelul 19

Marca

pietrei sau

a blocului

de beton

Rezistenţele de calcul R, MPa (kgf/cm 2 ), la compresiune ale zidăriei

din blocuri mari naturale la înălţimea asizei de zidărie de 500...1000

mm, realizată cu mortare de marca

150 100 75 50 25 10 Nulă

200 5,2

(52)

5,0 (50) 4,9 (49) 4,7 (47) 4,3 (43) 4,0 (40) 3,0 (30)

150 4,4

(44)

4,2 (42) 4,1 (41) 3,9 (39) 3,7 (37) 3,4 (34) 2,4 (24)

100 3,3

(33)

3,1 (31) 2,9 29) 2,7 (27) 2,6 (26) 2,4 (24) 1,7 (17)

75 - 2,3 (23) 2,2 (22) 2,1 (21) 2,0 (20) 1,8 (18) 1,3 (13)

NCM F.03.02-2005 pag.44

Tabelul 19 (continuare)

Marca

pietrei sau

a blocului

de beton

Rezistenţele de calcul R, MPa (kgf/cm 2 ), la compresiune ale

zidăriei din blocuri mari naturale la înălţimea asizei de zidărie de

500...1000 mm, realizată cu mortare de marca

150 100 75 50 25 10 Nulă

50 - 1,7 (17) 1,6

(16)

1,5 (15) 1,4 (14) 1,2 (12) 0,85

(8,5)

35 - - - 1,1 (11) 1,0 (10) 0,9 (9) 0,6 (6)

6.2.1.5 Se admite considerarea rezistenţelor de calcul ale zidăriei din blocuri

artificiale mici pline sau din blocuri mari conform Tabelului 18 şi, respectiv, 19

numai cu condiţia confirmării experimentale. În absenţa acesteia, valorile

trebuie înmulţite cu coeficientul 0,8.

6.2.1.6 Rezistenţele de calcul la compresiune ale zidăriei din blocuri mari de

beton, având înălţimea de peste 1000 mm, se consideră conform Tabelului 19

aplicând coeficientul 1,1 şi ţinând cont de prevederile de la 6.2.1.5.

6.2.1.7 Rezistenţele de calcul la compresiune ale zidăriei din blocuri naturale

sau artificiale, având înălţimea asizei de la 300 la 500 mm, se consideră prin

interpolare între valorile prezentate în Tabelele 18 şi 19.

6.2.1.8 Rezistenţele de calcul la compresiune ale zidăriei din blocuri mari

compuse, realizate în condiţii uzinale cu vibrare, se consideră conform Tabelului

18, cu coeficientul 1,25 şi considerând prevederile de la 6.2.1.5.

6.2.1.9 Rezistenţele de calcul la compresiune ale zidăriei, prezentate în

Tabelele 16...19, trebuie înmulţite cu coeficienţii pentru considerarea condiţiilor

de lucru, egali cu:

a) 0,8 – pentru stâlpii şi intergolurile având aria secţiunii 0,3 m2 şi mai

mică;

b) 0,6 – pentru elementele nearmate cu secţiune circulară, realizate din

cărămidă obişnuită (neşablonată);

c) 0,8 – pentru zidăria din blocuri de beton poros;

d) 1,15 – pentru zidăria bine întărită (mai mult de un an) în absenţa

defectelor în aceasta;

e) 0,85 – pentru zidăria din cărămidă silicocalcară, realizată cu mortare

cu aditivi chimici.

NCM F.03.02-2005 pag.45

6.2.1.10 La calculul elementelor de construcţii la rezistenţă şi stabilitate, la

combinarea încărcărilor speciale, pe lângă coeficienţii condiţiilor de lucru c ,

conform 6.2.1.9, trebuie introdus suplimentar coeficientul mkp, determinat

conform Tabelului 20.

Tabelul 20

Elemente kpm

La calculul de rezistenţă

1. Din oţel şi din lemn 1,4

2. Din beton armat cu armătura din bare şi sârmă (în afara

verificării rezistenţei secţiunilor înclinate):

a) din beton greu cu armătura de clasele A-I, A-II, A-III, Bp-1;

b) din beton greu cu armătura de alte clase;

c) din betoane cu agregate poroase.

1,2

1,1

1,1

3. Din beton armat, verificate la rezistenţa secţiunilor

înclinate:

a) coloanele clădirilor multietajate

b) alte elemente

0,9

1,0

4. Din zidărie armată, zidărie si beton:

a) la calculul la compresiunea excentrică

b) la calculul la alunecare şi întindere

1,2

1,0

5. Îmbinările sudate 1,0

La calculul de stabilitate

6. Elementele din oţel cu flexibilitatea peste 100

7. Elementele din oţel cu flexibilitatea până la 20

8. Elementele din oţel cu flexibilitatea de la 20 la 100

1,0

1,2

prin interpolare

de la 1 la 1,2

NOTĂ – Pentru elementele clădirilor şi construcţiilor (cu excepţia celor din

transporturi şi hidrotehnice) valorile mkp specificate la poz.1...4 trebuie înmulţite cu 0,85.

6.2.1.11 Pentru zidăria din cărămidă, valoarea aderenţei normale ( btR ) se

consideră egală au 60 kPa (0,6 kgf/cm 2 ), iar la zidăria din piatră naturală sau

artificială - cu 30 kPa (0,3 kgf/cm 2 ).

6.2.1.12 Rezistenţele de calcul ale zidăriei din cărămidă şi blocuri mici de toate

tipurile la întinderea axială ( tR ), întinderea din încovoiere ( tbR ), tensiunile

principale de întindere la încovoiere ( twR ) şi forfecare ( sqR ), pe secţiunile neţesute

NCM F.03.02-2005 pag.46

şi ţesute (care trec prin rosturile orizontale şi verticale) sunt prezentate în

Tabelul 21.

Tabelul 21

Tipul de stare tensionată

a zidăriei

Rezistenţa de calcul a zidăriei din blocuri mici de toate tipurile

şi a zidăriei din piatră brută realizată cu mortare compozite de

marca 25…50 la întindere axială ( tR ), întindere din încovoiere

( tbR ), tensiunile principale de întindere ( twR ), forfecare ( sqR )

în MPa (kgf/cm 2 ) la calculul pe

Secţiunea neţesută la

zidăria de toate

tipurile

Secţiunea ţesută

Pentru zidărie din

blocuri mici

Pentru zidărie din

piatră brută

Întindere axială ( tR )

Întindere din încovoiere

( tbR , twR )

Forfecare ( sqR )

0,014 (0,14)

0,022 (0,22)

0,030 (0,30)

0,03 (0,3)

0,043 (0,43)

-

0,022 (0,22)

0,033 (0,33)

0,043 (0,43)

NOTE

1. Rezistenţele de calcul tR , tbR , twR şi sqR pentru zidăria din cărămidă,

se consideră conform Tabelului 21 cu coeficientul 2.

2. Rezistenţele de calcul sunt raportate la întreaga secţiune de rupere sau forfecare a zidăriei.

3. La raportul dintre adâncimea de ţesere a cărămizii sau a blocurilor

mici şi înălţimea asizei de zidărie mai mic de 1, rezistenţele de calcul

ale zidăriei tR , tbR , twR pe secţiunile ţesute, se iau egale cu valorile,

specificate în tabel, înmulţite cu valoarea raportului dintre adâncimea

de ţesere şi înălţimea asizei de zidărie.

4. Rezistenţele de calcul prezentate în Tabelul 21 trebuie înmulţite cu coeficientul mkp, prezentat în Tabelul 20.

6.2.1.13 Rezistenţele de calcul ale zidăriei din cărămidă, blocuri (din piatră)

naturale sau artificiale la întinderea axială ( tR ), întinderea din încovoiere ( tbR ),

forfecare ( sqR ) şi tensiunile principale de întindere la încovoiere ( twR ) la calculul

zidăriei pe secţiunea ţesută, care trece prin cărămidă sau piatră, sunt prezentate

în Tabelul 22.

NCM F.03.02-2005 pag.47

Tabelul 22

Tipul de stare

tensionată

Simbolul

rezistenţei

de calcul

Rezistenţa de calcul R, MPa (kgf/cm 2 ), a zidăriei

din cărămidă şi blocuri din piatră de formă regulată

pe secţiunea ţesută la marca blocului de:

150 100 75 50 35 25

Întindere

axială

tR

0,2

(2,0)

0,18

(1,8)

0,13

(1,3)

0,1

(1,0)

0,08

(0,8)

0,06

(0,6)

Întindere din

încovoiere şi

tensiunile

principale de

întindere la

încovoiere

tbR , twR

0,3

(3,0)

0,25

(2,5)

0,2

(2,0)

0,16

(1,6)

0,12

(1,2)

0,1

(1,0)

Forfecare sqR 0,8

(8,0)

0,65

(6,5)

0,55

(5,5)

0,4

(4,0)

0,3

(3,0)

0,2

(2,0)

NOTĂ – Rezistenţele de calcul tR , tbR şi twR sunt raportate la toată secţiunea

de rupere a zidăriei, iar sqR - numai la aria secţiunii cărămizii sau a

blocurilor (aria netă a secţiunii) minus aria secţiunii rosturilor

verticale. Valorile acestor caracteristici trebuie înmulţite cu coeficientul mkp, prezentat în Tabelul 20.

6.2.1.14 Rezistenţele de calcul ale armăturii Rs, trebuie înmulţite în funcţie de

tipul de armare a elementului cu coeficienţii condiţiilor de lucru cs , prezentaţi

în Tabelul 23.

Tabelul 23

Tipul de armare a

elementelor

Coeficienţii condiţiilor de lucru pentru

armătura de

Clasa A-I Clasa A-II, A-III Clasa Bp-1

1. Armare cu plasă 0,75 - 0,6

2. Armarea longitudinală:

a) cu armătură întinsă

b) cu armătură comprimată

c) armătură curbată cu etrieri

1,0

0,85

0,8

1,0

0,7

0,8

1,0

0,6

0,6

3. Ancore şi legături în

zidăria cu mortar de marca:

a) 25

b) 10

0,9

0,5

0,9

0,5

0,8

0,6

NCM F.03.02-2005 pag.48

6.2.2 Caracteristici de deformare şi coeficienţi de frecare

6.2.2.1 La încărcarea de scurtă durată, modulul de elasticitate (modulul iniţial

de deformare) al zidăriei ( E0 ) trebuie considerat egal cu:

- pentru zidăria nearmată şi armată cu plasă

E Ru0 ; (6)

- pentru zidăria cu armare longitudinală

E Rsku0 , (7)

în care, -caracteristica elastică a zidăriei nearmate, conform Tabelului 24, iar a

celei armate se determină cu formula:

sku

sku

R

R , (8)

în care, Ru - rezistenţa temporară (limita medie a rezistenţei) la comprimare a

zidăriei se determină cu formula:

R Ru 2 , (9)

în care, R - rezistenţa de calcul a zidăriei la compresiune, conform Tabelelor

16...19 cu considerarea coeficienţilor, conform 6.2.1.5...6.2.1.9.

Rsku - rezistenţa temporară (limita medie a rezistenţei) la compresiune a zidăriei

armate din cărămidă şi blocuri (artificiale şi naturale), se determină cu formula:

R RR

skusn 2

100

, (10)

În care, - procentul de armare al zidăriei, se determină cu formula:

100z

s

A

A , (11)

în care, sA şi zA - aria secţiunii armăturii şi, respectiv, aria zidăriei;

snR - rezistenţa normată a armăturii. Pentru oţelul de clasa Bp-1 valoarea lui

snR se înmulţeşte cu coeficientul 0,6.

NCM F.03.02-2005 pag.49

Tabelul 24

Tipul de zidărie

Caracteristica elastică la marca

mortarului

150…50 25 10 4 2 Nulă

1. Din blocuri mari din beton

greu macroporos cu agregate

grele şi din piatră naturală grea

(1800 kg/m3)

1500

1500

1000

750

750

500

2. Din cărămidă de argilă presată

în stare plastică, plină şi cu

goluri, blocuri artificiale pline

1000

1000

750

500

350

200

3. Din cărămidă de argilă presată

în stare semiuscată, plină şi cu

goluri

500

500

500

350

350

200

4. Din cărămidă silicocalcară,

plină şi cu goluri

750

750

500

350

350

200

5. Din blocuri mici de piatră

naturală

2300

1500

750

450

350

-

6. Din blocuri pline mari de

beton uşor

1000

1000

750

500

500

350

NOTE

1. Valorile , prezentate la punctele 1...4 se referă şi la cărămida

vibrată şi blocurile de piatră vibrată (compuse).

2. Caracteristica elastică a betonului ciclopian se ia egală cu 2000.

3. Pentru zidăria cu mortare cu agregate de carbonaţi, valorile

caracteristicii elastice , prezentate în Tabelul 24, trebuie înmulţite cu coeficientul 0,7.

4. Se recomandă considerarea caracteristicilor elastice ale zidăriei din

blocuri artificiale pe baza unor studii experimentale efectuate în condiţiile prevăzute legal.

6.2.2.2 Modulul de elasticitate al zidăriei E0 la încărcarea constantă şi de

lungă durată, ţinând cont de curgerea lentă, trebuie redus prin împărţirea

acestuia la coeficientul de curgere lentă , egal cu:

NCM F.03.02-2005 pag.50

2,2 – pentru zidăria din cărămidă de argilă presată în stare plastică şi

semiuscată şi din piatră naturală;

2,8 – pentru zidăria din blocuri mari, realizate din beton greu;

3,0 – pentru zidăria din cărămidă silicocalcară şi blocuri artificiale mici.

6.2.2.3 Modulul de deformaţie al zidăriei (E) trebuie determinat cu formula:

E K En 0 , (12)

în care, E0 - modulul de elasticitate al zidăriei, se determină cu formulele 6 şi 7;

Kn - coeficient, conform Tabelului 25.

Tabelul 25

Tipul de calcul

Coeficientul Kn

la mortar de

marca

50 25…10

1. Calculul elementului din condiţiile de rezistenţă a

zidăriei

0,6 0,7

2. Calculul deformaţiei zidăriei din forţele longitudinale

sau transversale, eforturi în sistemele de carde static

nedeterminate, în care elementele din zidărie conlucrează

cu elementele din alte materiale. Determinarea perioadei

de oscilaţie a elementelor din zidărie şi a rigidităţii

acestora

0,8

0,9

6.2.2.4 Modulul de forfecare al zidăriei trebuie adoptat egal cu: G E 0 4 0,

6.2.2.5 Deformaţiile relative ale zidăriei, ţinând cont de curgerea lentă, se

determină cu formula:

oE

, (13)

în care, - tensiunea în zidărie, la care se determină ;

- coeficientul de curgere lentă al zidăriei (a se vedea 6.2.2.2).

6.2.2.6 Deformaţia de contracţie trebuie considerată pentru zidăriile:

NCM F.03.02-2005 pag.51

a) din cărămidă silicocalcară, blocuri mici artificiale cu liant de ciment

egală cu 3 10 4 ;

b) din cărămidă de argilă şi piatră naturală – nu se consideră.

6.2.2.7 Valoarea coeficienţilor de dilatare lineară se consideră conform

Tabelului 26.

Tabelul 26

Materialul zidăriei Coeficientul de

dilatare lineară, t ,

grad

1. Cărămidă de argilă plină şi cu goluri 0 5 10 5,

2. Cărămidă silicocalcară, blocuri artificiale, beton

ciclopian

1 0 10 5,

3. Blocuri naturale (piatră) 0 8 10 5,

6.2.2.8 Coeficientul de frecare ( ) trebuie considerat conform Tabelului 27.

Tabelul 27

Materiale

Coeficientul de frecare la suprafaţa

în stare

Uscată Umedă

1. Zidărie pe zidărie sau pe beton

2. Lemn pe zidărie sau pe beton

3. Zidărie şi beton pe nisip sau pe pietriş

4. Zidărie şi beton pe argilă nisipoasă

5. Zidărie şi beton pe argilă

6. Oţel pe zidărie sau pe beton

0,7

0,6

0,6

0,55

0,5

0,45

0,6

0,5

0,5

0,4

0,3

0,35

6.3 Calculul elementelor de perete la stările limită de grupa I (la

capacitatea portantă)

6.3.1 Elemente nearmate

6.3.1.1 Calculul elementelor din zidărie nearmată la compresiunea centrică

trebuie efectuat cu formula:

RAmN g , (14)

în care, N – forţa longitudinală de calcul,

NCM F.03.02-2005 pag.52

gm - coeficientul pentru considerarea încărcarii de lungă durată, se determină

cu formula (24) la eog 0 ,

R – rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei (a se vedea Tabelele 16…19),

A – aria secţiunii elementului,

- coeficientul de încovoiere longitudinală; se consideră conform Tabelului 28

în funcţie de caracteristica elastica (Tabelul 24) şi flexibilitatea elementului:

cu secţiunea arbitrară

i

l

i 0 , (15)

cu secţiunea dreptunghiulară

h

l

h 0 (16)

În formulele (15) şi (16):

l0 - înălţimea (lungimea) de calcul a elementului, se determină conform 6.3.1.2,

i – raza de inerţie cea mai mică a secţiunii elementului,

h – dimensiunea mai mică a secţiunii dreptunghiulare a elementului.

Tabelul 28

Flexibilitatea

elementelor Coeficientul de încovoiere longitudinală ( ) al elementelor

cu secţiunea constantă pe lungime, la caracteristicile elastice

ale zidăriei

h i 1500 1000 750 500 350 200 100

4

6

8

10

12

14

16

18

22

14

21

28

35

42

49

56

63

76

1

0,98

0,95

0,92

0,88

0,85

0,81

0,77

0,69

1

0,96

0,92

0,88

0,84

0,79

0,74

0,7

0,61

1

0,95

0,9

0,84

0,79

0,73

0,68

0,63

0,53

0,98

0,91

0,85

0,79

0,72

0,66

0,59

0,53

0,43

0,94

0,88

0,8

0,72

0,64

0,57

0,5

0,45

0,35

0,9

0,81

0,7

0,6

0,51

0,43

0,37

0,32

0,24

0,82

0,68

054

0,43

0,34

0,28

0,23

-

-

NCM F.03.02-2005 pag.53

Tabelul 28 (continuare)

Flexibilitatea

elementelor Coeficientul de încovoiere longitudinală ( ) al elementelor

cu secţiunea constantă pe lungime, la caracteristicile elastice

ale zidăriei

h i 1500 1000 750 500 350 200 100

26

30

34

38

42

46

50

54

90

104

118

132

146

160

173

187

0,61

0,53

0,44

0,36

0,29

0,21

0,17

0,13

0,52

0,45

0,38

0,31

0,25

0,18

0,15

0,12

0,45

0,39

0,32

0,26

0,21

0,16

0,13

0,1

0,36

0,32

0,26

0,21

0,17

0,13

0,1

0,08

0,29

0,25

0,21

0,17

0,14

0,1

0,08

0,06

0,2

0,17

0,14

0,12

0,09

0,07

0,05

0,04

-

-

-

-

-

-

-

-

NOTĂ - În cazul unor valori intermediare ale flexibilităţii, coeficientul ( ) se

determină prin interpolare.

6.3.1.2 La determinarea coeficienţilor de încovoiere longitudinală, înălţimea

de calcul a pereţilor şi stâlpilor ( l0 ), trebuie consideraţi în funcţie de condiţiile

de sprijinire pe reazemele orizontale:

a) în cazul reazemelor articulate fixe (Figura 11, a) l H0 ;

b) în cazul reazemului superior elastic şi al încastrării rigide în reazemul

inferior: pentru clădirile cu o singură deschidere H5,1l0 ; pentru

clădirile cu mai multe deschideri H25,1l0 (Figura 11, b);

c) pentru elementele libere H2l0 (Figura 11, c);

d) pentru elementele cu secţiunile de rezemare încastrate parţial ţinând

cont de gradul real de încastrare, dar egal cu minimum H8,0l0 , în

care H – distanţa dintre reazemele orizontale.

NOTE

1. În cazul reazemelor rigide şi al încastrării în pereţi a unor planşee

rigide din prefabricate de beton armat se consideră H9,0l0 , iar în

cazul planşeelor monolite, rezemate pe toate cele patru laturi pe

pereţi, H8,0l0 .

NCM F.03.02-2005 pag.54

2. Dacă încărcarea se limitează la masa proprie a elementului în

limitele sectorului considerat, înălţimea de calcul a elementelor

comprimate l0 , specificată la 6.3.1.2, trebuie înmulţită cu coeficientul

0,75.

Figura 11. Coeficienţii şi gm pe înălţimea pereţilor şi a stâlpilor.

6.3.1.3 Valorile coeficienţilor şi mg pentru pereţi şi stâlpi, în funcţie de

condiţiile de rezemare a acestora pe reazemele orizontale, trebuie considerate

variabile de la 1 până la valorile de calcul, pe lungimea elementelor determinate

conform 6.3.1.1; 6.3.2.1.

La valorile mai mici ale secţiunii transversale dreptunghiulare a elementelor

egale cu h30cm (sau cu raza de inerţie mai mică a elementelor de secţiune

arbitrară i8,7cm) coeficientul mg se consideră egal cu 1 pe toată lungimea

elementului.

Se admite considerarea coeficienţilor şi mg egali cu 1, în locurile de

intersectare a pereţilor principali, cu condiţia îmbinării sigure a acestora. La

distanţa H de la intersecţia pereţilor, coeficienţii şi mg se determină conform

6.3.1.1; 6.3.1.2.

Pentru sectoarele verticale intermediare, coeficienţii şi mg se determină prin

interpolare.

6.3.1.4 Pentru pereţii slăbiţi prin goluri, la calculul intergolurilor, coeficientul

se determină luând în considerare flexibilitatea peretelui.

Pentru intergolurile înguste, având lăţimea mai mică decât grosimea peretelui,

calculul intergolului se efectuează şi în planul peretelui, considerând înălţimea

de calcul a întergolului egală cu înălţimea golului.

N N N

H H HH/3

H/3

H/3 0,3H

0,7H

0,5H

0,5H

m =1g =1

gm =1=1

gm =1=1

gm

gm m g

a) b) с)

NCM F.03.02-2005 pag.55

6.3.1.5. Pentru pereţii şi stâlpii în trepte, a căror parte superioară are secţiunea

transversală mai mică, coeficienţii şi mg se determină:

a) la rezemarea pereţilor (a stâlpilor) pe reazeme articulate fixe -

considerând înălţimea l H0 (H – înălţimea peretelui sau a stâlpului

conform 6.3.1.2) şi secţiunea cea mai mică amplasată în treimea

mediană a înălţimii H;

b) la prezenţa reazemului superior elastic sau în absenţa acestuia -

considerând înălţimea de calcul l0 , determinată conform 6.3.1.2 şi

secţiunea în dreptul reazemului inferior, iar la calculul porţiunii

superioare a peretelui (stâlpului) cu înălţimea H1- considerând

înălţimea de calcul l01 şi secţiunea transversală de calcul al acestei

porţiuni; l01 se determină similar cu l0 , dar la H H 1.

6.3.1.6 Calculul la compresiune excentrică a elementelor din zidărie

nearmată trebuie efectuat cu formula:

cg RAmN 1 , (17)

în care, cA - aria porţiunii comprimate a secţiunii la epura dreptunghiulară a

tensiunilor (Figura 12), determinată din condiţia conform căreia centrul de

greutate al acesteia coincide cu punctul de aplicare al forţei longitudinale de

calcul N. Poziţia limitelor ariei Ac se determină din condiţia egalităţii cu zero a

momentului static al acestei arii faţă de centrul ei de greutate

pentru secţiunea dreptunghiulară:

)2

1( 0

h

eAAc , (18)

21̀c

(19)

În formulele (18) şi (19):

A – aria secţiunii elementului;

h – înălţimea secţiunii în planul de acţiune a momentului;

oe - excentricitatea forţei N fată de centrul de greutate al secţiunii;

NCM F.03.02-2005 pag.56

- coeficientul de încovoiere longitudinală determinat pentru întreaga secţiune

în planul de acţiune a momentului încovoietor, considerând înălţimea de calcul a

elementului l0 , (a se vedea 6.3.1.1; 6.3.1.2.) conform Tabelului 28.

c - coeficientul de încovoiere longitudinală determinat pentru porţiunea

comprimată a secţiunii, considerând înălţimea reală a elementului H conform

Tabelului 28 în planul de acţiune a momentului încovoietor la raportul

c

hh

Hc ; (20)

sau la flexibilitatea

ci

H

ci , (21)

în care, ch şi ci - înălţimea şi raza de inerţie a porţiunii comprimate a secţiunii

transversale în planul de acţiune a momentului încovoietor.

Figura 12. Compresiune excentrică

Pentru secţiunea dreptunghiulară h h ec 2 0 . În cazul secţiunii în T (la e y0 0 45 ,

) se admite să se aproximeze A y e bc 2 0( ) şi h y ec 2 0( ) , în care y – distanţa

Centrul de

greutate

e N

h

y

h

e

Ac

N

y

o

c

o

b

NCM F.03.02-2005 pag.57

de la centrul de greutate al secţiunii elementului până la marginea acestuia pe

direcţia de excentricitate; b – lăţimea porţiunii comprimate a secţiunii.

În cazul epurei cu semn alternant a momentului încovoietor pe înălţimea

elementului (Figura 13) calculul de rezistenţă trebuie efectuat pentru secţiunile

cu momentele încovoietoare maxime de semne diferite.

Figura 13. Epura momentelor încovoietoare la încărcarea cu semn alternant a

elementelor comprimate excentric

Coeficientul de încovoiere longitudinală c trebuie determinat pe înălţimea

porţiunii elementului în limitele epurei de acelaşi semn a momentului

încovoietor la raporturile sau la flexibilităţile

h cc

H

h1

1

sau i cc

H

i1

1

1

, (22)

şi

2

22

cch

h

H sau i c

c

H

i2

2

2

, (23)

în care, H1şi H2 - înălţimile porţiunilor elementului cu epura de acelaşi semn a

momentului încovoietor;

2ci;

2ch;

1ci;

1ch - înălţimile şi razele de inerţie ale porţiunii comprimate a

elementelor în secţiunile cu momentele încovoietoare maxime;

- coeficient, se determină conform Tabelului 29;

H

HH

12

NCM F.03.02-2005 pag.58

mg - coeficient, se determină cu formula:

mN

N

e

hg

g og 1 1

1 2 (

,), (24)

în care, Ng - forţa longitudinală de calcul din încărcările de durată,

- coeficient, se determină conform Tabelului 30,

eog - excentricitatea rezultantei încărcărilor de durată.

Tabelul 29

Tipul de zidărie Valorile pentru secţiunea

de formă arbitrară dreptunghiulară

1. Zidărie de toate tipurile, cu

excepţia celor specificate la poz. 2

2. Zidărie din piatră şi blocuri mari,

realizate din betoane macroporoase;

din piatră naturală

45,12

1 0 y

e

1

45,11 0 h

e

1

NOTĂ – Dacă 2y < h, la determinarea coeficientului în loc de 2y se

consideră h. La h 30 cm sau i 8,7 se consideră mg 1 .

La încărcarea elementelor cu secţiunea în T cu încărcare alternantă se efectuează

două calcule de rezistenţă: la dispunerea tălpii secţiunii în zona comprimată şi în

cea întinsă. La epura cu semn alternant a momentelor pe lungimea elementului,

aceste calcule se efectuează pentru secţiunile cu momente maxime.

6.3.1.7 La calculul pereţilor cu grosimea de 25 şi mai mică, trebuie să se ţină

cont de excentricitatea accidentală ev , care trebuie însumată cu excentricitatea

forţei longitudinale.

Valoarea excentricităţii ev , trebuie considerată egală cu:

a) pentru pereţii structurali portanţi– 2 cm;

b) pentru pereţii autoportanţi - 1 cm. Pentru pereţii de compartimentare şi

pereţii neportanţi se admite considerarea ev 0.

NCM F.03.02-2005 pag.59

Tabelul 30

Flexibilitatea

h i,

Coeficientul pentru zidărie

Pentru cărămidă de argilă,

blocuri mici şi mari din

beton greu, din piatră

naturală de toate tipurile

Din cărămidă silicoclaclară,

blocuri artificiale mici cu

agregate poroase.

La procentul de armare

0,1…0,0 0,3 0,1…0,0 0,3

10

12

14

16

18

20

22

24

26

35

42

49

56

63

70

76

83

90

00,00

0,04

0,08

0,12

0,15

0,20

0,24

0,27

0,31

0,00

0,03

0,07

0,09

0,13

0,16

0,20

0,23

0,26

0,00

0,05

0,09

0,14

0,19

0,24

0,29

0,33

0,38

0,00

0,03

0,08

0,11

0,15

0,19

0,22

0,26

0,30

NOTĂ – La procentul de armare de peste 0,1% şi sub 0,3% coeficienţii se

determină prin interpolare.

6.3.1.8 Valoarea cea mai mare a excentricităţii (ţinând cont şi de cea

accidentală) în elementele comprimate excentric fără armare longitudinală în

zona întinsă nu trebuie să depăşească: pentru combinările încărcărilor principale

- 0,9y; pentru cele speciale - 0,95y, iar la pereţii cu grosimea mai mică sau cel

puţin egală cu 25 cm: 0,8y şi, respectiv, 0,85y, distanţa de la punctul de aplicare

a forţei până la latura cea mai comprimată a secţiunii pentru pereţii portanţi şi

stâlpi trebuie să fie egală cu minimum 2 cm.

6.3.1.9 Elementele comprimate excentric cu lăţimea secţiunii transversale

b<h trebuie verificate prin calculul la compresiune centrică în planul

perpendicular pe planul de acţiune a momentului încovoietor.

6.3.1.10 La compresiunea excentrică oblică, calculul de rezistenţă al

elementelor trebuie efectuat cu formula (17) la epura dreptunghiulară a

tensiunilor pe ambele direcţii. Aria porţiunii comprimate se consideră în mod

convenţional ca având forma unui dreptunghi cu centrul de greutate în punctul

de aplicare a forţei (Figura14, a), adică h Cc h 2 ; b Cc b 2 îi A C Cc h b 4 , în care,

bh C;C - distanţele de la punctul de aplicare a forţei N până la limitele secţiunii.

NCM F.03.02-2005 pag.60

În cazul unei secţiuni de formă complexă, se admite aproximarea acesteia cu un

dreptunghi (Figura 14, b).

Figura 14. Schemele de calcul ale secţiunii dreptunghiulare (a) şi complexe (b)

la compresiunea excentrică oblică (ariile A1, A2 nu se consideră)

Mărimile , 1 şi mg se determină de câte două ori:

a) la înălţimea secţiunii h sau la raza de inerţie ih şi excentricitatea eh în

direcţia h;

b) la înălţimea secţiunii b sau la raza de inerţie ib şi excentricitatea eb pe

direcţia b.

Drept combinare de calcul mg , 1 , se consideră valoarea mai mică din două

valori rezultate din calculele efectuate prin variantele a) şi b).

6.3.1.11 Calculul secţiunii la strivire, la distribuirea încărcării pe o porţiune a

ariei secţiunii trebuie efectuat cu formula:

N dR Ac c c , (25)

în care, Nc - forţa longitudinală de compresiune din încărcarea locală,

Ac - aria de strivire, pe care se transmite încărcarea,

Rc - rezistenţa de calcul a zidăriei la strivire; se determină conform 6.3.1.13,

d – coeficient, considerat egal cu: 1,5 - 0,5 - pentru zidăria de cărămidă,

cărămidă vibrată, din blocuri artificiale mici pline şi din piatră naturală; 1 –

a) Centrul degreutate al sectiunii

b)

A

A N

N

h

ec h

e cb

b

b b

c

h

c

h

hy

c

A2

A1

yb

NCM F.03.02-2005 pag.61

pentru zidăria din blocuri cu goluri din beton sau din blocuri pline din beton

macroporos,

- coeficientul de umplere a epurei presiunii din încărcarea locală (la o epură

uniformă de presiune 1 , la cea triunghiulară 0 5, ).

Dacă, conform calculului, nu este necesară prevederea de plăci de distribuţie sub

reazemele elementelor încovoiate, se admite să se considere d 0 75, pentru

tipurile de zidărie specificate la poziţiile 1 şi 2 din Tabelul 32 şi d 0 5, pentru

tipurile de zidărie specificare la poziţia 3 din acelaşi tabel.

6.3.1.12 La acţiunea simultană a încărcărilor locală şi principală, calculul se

efectuează separat pentru încărcarea locală şi pentru suma încărcărilor locală şi

principală. Pentru aceasta se consideră diferite valori ale 1din Tabelul 31.

Tabelul 31

Materialul zidăriei

1 pentru încărcările conform schemei din

Figura 15

a, c, c*,e, g b, d, f, h

Încăr-

carea

locală

Suma

încărcărilor

locală şi

principală

Încăr-

carea

locală

Suma

încărcărilor

locală şi

principală

1. Cărămidă plină, piatră plină şi

blocuri mari din beton greu sau

beton din agregate poroase M50

2

2

1

1,2

2. Cărămidă cu goluri, beton

ciclopian

1,5

2

1

1,2

3. Blocuri pline şi cu goluri din

beton şi piatră. Piatră plină şi

blocuri din piatră naturală. Zidărie

de toate tipurile cu mortarul

neîntărit

1,2

1,5

1

1

La calculul la suma încărcărilor locală si principală se admite să fie considerată

numai acea parte a încărcării locale, care trebuie aplicată până la ruperea ariei de

strivire din încărcarea principală.

6.3.1.13 Rezistenţa de calcul a zidăriei la strivire ( Rc ) se determină cu formula:

NCM F.03.02-2005 pag.62

R Rc , (26)

în care,

A Ac/31, (27)

în care, 1 - coeficient, se determină conform Tabelului 32,

A – aria de calcul a secţiunii, se determină după următoarele reguli:

a) la aria de strivire care include întreaga grosime a peretelui, în aria A se

includ sectoare având o lungime maximum egală cu grosimea

peretelui de fiecare parte de la limita de aplicare a încărcării locale

(Figura 15,a);

b) la aria de strivire, amplasată la marginea peretelui pe toată grosimea

acestuia, aria A este egală cu aria de strivire, iar la calculul la suma

încărcării locale cu încărcarea principale se consideră şi aria de calcul,

indicată în Figura 15, b cu linie punctată;

c) la rezemarea de perete a capetelor grinzilor principale şi ale grinzilor

în aria A se include aria secţiunii de perete cu lăţimea egală cu

adâncimea de încastrare a sectorului de reazem al grinzii şi având

lungimea maximum egală cu distanţa dintre axele a două deschideri

învecinate între grinzi (Figura 15,c); dacă distanţa dintre grinzi

depăşeşte dublul grosimii peretelui, lungimea ariei de calcul a

secţiunii se determină ca suma lăţimii grinzii bc cu dublul grosimii

peretelui h (Figura 15, c*);

d) la strivirea sub încărcarea marginală, aplicată la sectorul de colţ al

peretelui, aria A este egală cu aria de strivire, iar la calculul la suma

încărcării locale cu încărcarea principale A este egală cu aria

delimitată în Figura 15, d cu linie punctată;

e) la aria de strivire amplasată pe o porţiune a lungimii şi lăţimii secţiunii

aria A se ia conform Figurii 15, e. Dacă aria de strivire este amplasată

în apropierea marginii secţiunii, la calculul la suma încărcării locale cu

încărcarea principală aria de calcul A se consideră minimum egală cu

cea din Figurii 15, d ;

f) la aria de strivire, amplasată în limitele pilastrului, aria A este egală cu

aria de strivire iar la calculul la suma încărcarii locale cu încărcarea

NCM F.03.02-2005 pag.63

principală, se consideră aria, delimitată în Figura 15, f cu linie

punctată;

g) la aria de strivire amplasată în limitele pilastrului sau a intergolului,

mărirea ariei de calcul A în comparaţie cu aria de strivire trebuie

considerată numai pentru încărcarea, a cărei rezultantă este aplicată în

limitele nervurii (pilastrului) cu excentricitatea Le 6/10 pe direcţia

peretelui (în care, L - lungimea ariei de strivire; e0 - excentricitatea în

raport cu axa ariei de strivire). În aceste cazuri, aria secţiunii A

include aria de strivire şi o parte din aria secţiunii tălpii cu lăţimea C,

egală cu adâncimea de încastrare a plăcii de reazem în zidăria

peretelui, şi cu lungimea pe fiecare direcţie de la marginea plăcii,

maximum egală cu grosimea peretelui (Figura 15,g);

h) dacă secţiunea are o formă complexă, nu se admite ca la determinarea

ariei A să fie considerate porţiunile, a căror legătura cu porţiunea

încărcată nu este suficientă pentru redistribuirea presiunii (porţiunile 1

şi 2 în Figura 15, l).

Figura 14. Determinarea ariei de calcul a secţiunii la strivire: a…l – cazurile de

strivire

Aca)

hb

h

b/2

h

c)

h

h h

h h

hh

h

h h

h h

h h

cca

b

ab

b)

c*)

d) e)

f) g)

l)

b

b<2h

b/2

Ac

b<2h b>2h b>2h

Ac

Ac

Ac

C1

Ac

Ac

b

b

Ac

L

2

1

Ac

NCM F.03.02-2005 pag.64

6.3.1.14 La calculul la strivire a zidăriei armate cu plasă, rezistenţa de calcul Rc

se consideră cu formula (25) egală cu valoarea mai mare din cele două: obţinute

cu formula (26) pentru zidăria nearmată sau sks RR (în care, skR - rezistenţa de

calcul a zidăriei armate cu plasă la compresiunea axială, determinată cu

formulele (34) şi (35).

6.3.1.15 În cazul rezemării pe marginile zidăriei a unor elemente încovoiate

(grinzi etc.) cu sau fără plăci de distribuţie, care s-ar putea răsuci împreună cu

capetele elementului, lungimea porţiunii de reazem a elementului trebuie

determinată prin calcul. Placa asigură distribuirea încărcării numai pe propria

lăţime în direcţia perpendiculară pe elementul încovoiat.

Dacă este necesar să se mărească aria de strivire sub plăcile de reazem, pe ele

trebuie prevăzute piese de oţel care să fixeze poziţia presiunii de reazem.

6.3.1.16 Calculul elementelor încovoiate nearmate trebuie efectuat cu

formulele:

;WRM tb (28)

Q R bztw , (29)

în care, M – momentul încovoietor de calcul,

W – momentul de rezistenţă al secţiunii de zidărie la lucrul elastic al acesteia

twtb RR , - rezistenţa de calcul a zidăriei la întindere din încovoiere pe secţiunea

ţesută şi la tensiunile principale la încovoiere,

b – lăţimea secţiunii,

z – braţul cuplului de forţe interior; pentru secţiunea dreptunghiulară z h 2 3/ .

NOTĂ – Nu se admite proiectarea pe secţiunea neţesută a elementelor din zidărie care lucrează la încovoiere.

6.3.1.17 Calculul elementelor din zidărie nearmată la rezistenţa la întinderea

axială trebuie efectuat cu formula:

N R At n , (30)

în care, N – forţa axială de calcul la întindere,

Rt - rezistenţa de calcul a zidăriei la întinderea pe secţiunea ţesută,

NCM F.03.02-2005 pag.65

An - aria netă de calcul a secţiunii.

NOTĂ – Nu se admite proiectarea pe secţiunea neţesută a elementelor din zidărie care lucrează la întindere axială.

6.3.1.18 Calculul zidăriei nearmate la forfecarea prin rosturile neţesute

orizontale se face cu formula:

Q R n Asq ( , ) ,0 56 0 (31)

în care, Q – forţa de forfecare de calcul,

Rsq - rezistenţa de calcul a zidăriei la forfecare,

n – coeficientul egal cu 1 pentru zidăria din cărămidă plină şi piatră, şi egal cu

0,5 pentru zidăria din cărămidă şi blocuri cu goluri,

A – aria de calcul a secţiunii,

0 - tensiunea medie de compresiune la încărcarea cea mai mică de calcul,

înmulţită cu coeficientul 0,9.

6.3.1.19 Calculul la forfecare al zidăriei pe secţiunea ţesută (prin cărămidă sau

piatră) se face cu formula:

Q R Asq , (32)

în care, Rsq - rezistenţa de calcul a zidăriei la forfecare, se determină conform

Tabelului 22.

În cazul compresiunii excentrice cu excentricităţi care depăşesc limitele

nucleului secţiunii (pentru secţiunile dreptunghiulare e h0 017 , ), în aria de

calcul a secţiunii A se include numai aria porţiunii ei comprimate Ac .

6.3.2 Elemente armate

6.3.2.1 Calculul elementelor armate cu plasă la compresiune centrică se

efectuează cu formula:

N m R Ag sk , (33)

în care, N – forţa longitudinală de clacul,

NCM F.03.02-2005 pag.66

Rsk - rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei armate, se determină cu

formula:

,2100

2R

RRR s

sk

(34)

La o rezistenţă a mortarului de sub 2,5 MPa (25 kgf/cm2) şi la verificarea

rezistenţei zidăriei în procesul de execuţie, Rsk se determină cu formula:

R RR R

Rsk

s t 125

2

100

, (35)

La o rezistenţă a mortarului de peste 2,5 MPa (25kgf/cm2), raportul R Rt / 25 în

formula (35) se consideră egal cu 1.

În formula (35) - Rt - este rezistenţa de calcul a zidăriei nearmte pe durata

analizată de întărire a mortarului,

R25 - rezistenţa de calcul a zidăriei la compresiune, marca mortarului fiind egală

cu 25,

V

V

s

k

100 - procentul de armare a zidăriei în volum (V Vs k, - volumul armaturii

şi, respectiv, al zidăriei),

mg - coeficient, se determină cu formula (24);

- coeficientul de încovoiere longitudinală, determinat conform Tabelului 28 la

caracteristica elastică a zidăriei armate cu plasă sk , se determină cu formula

(8).

NOTĂ – Procentul de armare cu plasă a zidăriei la compresiunea centrică nu

trebuie să depăşească valoarea determinată cu formula:

50 0 1%,R

Rs

, (36)

6.3.2.2 Calculul elementelor armate cu plasă comprimate excentric la

excentricităţi mici, care nu depăşesc limitele nucleului secţiunii (pentru

secţiunile dreptunghiulare e h0 017 , ), trebuie efectuat cu formula:

N m R Ag skb c 1 , (37)

NCM F.03.02-2005 pag.67

sau pentru secţiunea dreptunghiulară:

N m R Ae

hg skb 1

012

( ) , (38)

în care, Rskb - rezistenţa de calcul a zidăriei armate, comprimate excentric. La

marca mortarului mai mare sau cel puţin egală cu 50, se determină cu formula:

R RR e

yRskb

s 2

1001

220

( ) ,

(39)

iar la marca mortarului mai mică de 25 (la verificarea rezistenţei pe durata

procesului de execuţie) – cu formula:

Ry

e

R

RRRR ts

skb 2)2

1(100

2 0

251

(40)

NOTE

1. În cazul excentricităţilor care depăşesc limitele nucleului secţiunii,

precum şi în cazul în care h 15 sau i 53, nu trebuie să se

utilizeze armarea cu plasă.

2. Procentul de armare cu plasă la compresiunea excentrică nu trebuie să depăşească valorile determinate cu formula:

50

12

0 1%.0

R

e

yRb( )

, (41)

6.3.3 Calculul elementelor de perete

6.3.3.1 Calculul intergolurilor de lăţime mare ( 1p

pp

h

l ) (a pereţilor

neîntrerupţi) la tensiunile de întindere se face cu formula:

QR hltg p

, (42)

iar în cazul prezenţei în perete a unei porţiuni de secţiune întinsă - cu formula:

QR Atg c

, (43)

NCM F.03.02-2005 pag.68

În formulele (42) şi (43) - Q – forţa tăietoare din încărcarea orizontală la

mijlocul înălţimii etajului,

Rtg - rezistenţă de calcul la forfecare a zidăriei pentru un efort unitar de

compresiune mediu 0 , se determină cu formula:

R R Rtg tw tw ( ) 0 , (44)

0

0 9

,,

N

A (45)

iar în prezenţa în perete a unei porţiuni de secţiune întinsă:

0

0 9

,,

N

Ac

(46)

în care, Rtw - rezistenţa de calcul a zidăriei la tensiunile principale de întindere;

N – forţa longitudinală de calcul, care revine intergolului;

A – aria secţiunii intergolului ţinând cont (sau neţinând cont) de porţiunile de

perete adiacente pe direcţie perpendiculară (a se vedea Figura 10);

Ac - aria porţiunii exclusiv comprimate a intergolului la excentricităţi care

depăşesc nucleul secţiunii,

h – grosimea intergolului (a peretelui) în porţiunea în care aceasta este cea mai

mică (cu condiţia ca lungimea acestei porţiuni să depăşească 1/4 din înălţimea

etajului sau 1/4 din lungimea intergolului (peretelui)).

În cazul în care în perete există canale, lăţimea acestora se exclude din grosimea

peretelui.

lp - lungimea intergolului (peretelui) în plan; dacă secţiunea include tălpi sub

formă de porţiuni de pereţi adiacenţi pe direcţie perpendiculară, atunci lp este

distanţa dintre axele acestor tălpi,

S l

I

p0 - coeficientul de neuniformitate a tensiunilor tangente în secţiune.

Pentru secţiunile în dublu T, în T şi dreptunghiulare se admite considerarea

valorilor egale cu 1,15; 1,35 şi, respectiv, 1,5,

NCM F.03.02-2005 pag.69

S0 - momentul static al porţiunii secţiunii, aflate de o parte a axei care trece prin

centrul de greutate al secţiunii.

I – momentul de inerţie al întregii secţiuni fată de axa care trece prin centrul de

greutate al secţiunii.

6.3.3.2 Dacă este necesar, rezistenţa de calcul la forfecare a zidăriei

intergolurilor largi poate fi mărită prin armarea orizontală a zidăriei. În acest

caz, în formulele (42) şi (43) Rtg se înlocuieşte cu rezistenţa de calcul la

forfecare a zidăriei armate Rstg , care se determină cu formula:

RR R

stgs s

100 1000( ) , (47)

în care, - procentul de armare a secţiunii verticale a intergolului.

6.3.3.3 Calculul rezistenţei intergolurilor înguste ( 1p

pp

h

l ) se efectuează

cu formulele (42) şi (43), rezistenţa de calcul a zidăriei la tensiunile principale

de întindere se determină conform Tabelului 22.

6.3.3.4 La calculul pereţilor transversali ai clădirilor la încărcările orizontale,

care acţionează în planul acestora, buiandrugii individuali amplasaţi deasupra

golurilor se consideră ca intercalări articulate între porţiunile verticale de perete.

Dacă rezistenţă pereţilor transversali cu goluri la acţiunea încărcărilor orizontale

se asigură numai cu considerarea rigidităţii buiandrugilor, aceştia trebuie să

preia forţele tăietoare care apar în interiorul lor, care se determină cu formula:

,pl

QHT

(48)

în care, Q – forţa tăietoare de calcul din încărcarea orizontală, preluată de perete

la nivelul planşeului, adiacent la buiandrugii consideraţi;

H – înălţimea etajului;

lp – lungimea peretelui transversal în plan (a se vedea 6.3.3.1);

- coeficient, considerat conform 6.3.3.1.

6.3.3.5 Buiandrugii din beton armat trebuie calculaţi la încărcările de la

planşee şi la presiunea de la zidăria proaspăt executată, neîntărită, având

înălţimea egală cu 1/3 din deschideriea pentru zidăria executata în condiţiile

NCM F.03.02-2005 pag.70

sezonului cald şi egală cu înălţimea totală a deschiderii pentru zidăria realizată

în condiţiile sezonului rece (în stadiu de dezgheţ).

NOTE

1. În condiţiile unei îmbinări sigure a zidăriei cu buiandrugul (prin

intermediul unor proeminenţe în buiandrug, a unor mustăţi de

armătură etc.) se admite considerarea conlucrării zidăriei cu buiandrugul.

2. Încărcările pe buiandrugi de la grinzi şi fâşiile planşeelor nu se

consideră, dacă acestea sunt amplasate peste o porţiune pătrată de zidărie având latura egală cu golul buiandrugului.

6.3.3.6 Capacitatea portantă (T) a buiandrugului la acţiunea forţei tăietoare

din încărcarea orizontală, se consideră egală cu valoarea mai mică din cele două,

determinate cu formulele:

T R Atw2

3; (49)

şi

T R Ah

ltb

n

n

1

3, (50)

în care, hn şi ln - sunt înălţimea şi deschiderea (liberă) a buiandrugului,

A – secţiunea transversală a buiandrugului,

Rtw şi Rtb - rezistenţele de calcul ale zidăriei, se determină conform 6.2.1.12.

În cazul unei rezistenţe insuficiente a buiandrugilor, aceştia trebuie ranforsaţi

prin armări longitudinale sau cu grinzi din beton armat, calculate la încovoiere şi

la forfecare la momentul:

MTl

2

, (51)

şi la forţa tăietoare T, determinată cu formula (48).

Calculul încastrării capetelor buiandrugilor în zidărie se efectuează conform

prevederilor de la 6.3.3.11.

NCM F.03.02-2005 pag.71

6.3.3.7 Se recomandă să se calculeze centurile antiseismice ale pereţilor

clădirilor în planul peretelui, ca grinzi continue pe mai multe deschideri, prin

utilizarea calcului computerizat.

6.3.3.8 La pereţii transversali ai clădirii, se calculează numai porţiunile

centurilor antiseismice amplasate deasupra golurilor la fel cu buiandrugii.

Porţiunile centurilor antiseismice, amplasate deasupra intergolurilor largi sau a

pereţilor plini, se armează constructiv.

6.3.3.9 La rezemarea grinzilor principale, a grinzilor şi a fâşiilor pe pereţii de

zidărie şi pe stâlpi, pe lângă calculul la compresiunea excentrică şi la strivirea

secţiunilor sub nodul de reazem, secţiunea zidăriei şi elementelor de beton armat

să fie verificate la compresiunea centrică.

Calculul nodului de reazem la compresiunea centrică se face cu formula:

N gpRA , (52)

în care, A – aria totală a secţiunii zidăriei şi a elementelor de beton armat în

nodul de reazem, în limitele conturului peretelui sau al stâlpului pe care se

sprijină elementele,

R – rezistenţa de calcul a zidăriei la compresiune,

g – coeficient care depinde de valoarea ariei de rezemare a elementelor de beton

armat în nod,

p – coeficient care depinde de tipul golurilor în elementul de beton armat.

Coeficientul g la rezemarea tuturor tipurilor de elemente de beton armat (grinzi

principale, ginzi, buiandrugi, centuri, plăci de planşeu) se consideră egal cu:

g 1 0, , dacă A Ab 01, ,

g 0 8, , dacă A Ab 0 4, ,

în care, Ab - aria totală de rezemare a elementelor de beton armat în nod.

În cazul unor valori intermediare ale Ab coeficientul g se determină prin

interpolare.

Dacă elementele de beton armat (grinzi, plăci etc.), rezemate pe zidărie din

direcţii diferite, au aceeaşi înălţime, iar aria lor de rezemare în nod este Ab >

0,8A, se admite efectuarea calculului fără considerarea coeficientului g,

considerând în formula (52) A Ab .

NCM F.03.02-2005 pag.72

Coeficientul p se consideră egal cu 1 în cazul elementelor pline şi al plăcilor de

planşeu cu goluri.

6.3.3.10 La plăcile de planşeu prefabricate din beton armat cu golurile

neumplute (chesoane), pe lângă verificarea capacităţii portante a

nodului de reazem, trebuie verificată capacitatea portantă a secţiunii

care intersectează nervurile fâşiilor, cu formula:

knb RAAnRN , (53)

în care, Rb - rezistenţa de calcul a betonului la compresiunea axială,

An - aria secţiunii orizontale a plăcii, slăbită de goluri, pe lungimea de reazem

a plăcii pe zidărie (aria totală a secţiunii nervurilor),

An R – rezistenţa de calcul a zidăriei la compresiune,

Ak - aria secţiunii zidăriei în limitele nodului de reazem (fără considerarea

porţiunii secţiunii ocupate de porţiunile de plăci),

Ak n=1,25 – pentru betoanele grele şi n=1,1 pentru betoanele din agregate

poroase.

6.3.3.11 Calculul încastrarii în zidărie a grinzilor în consolă (Figura 16,a)

trebuie efectuat cu formula:

QR ab

e

a

c

6

10

, (54)

în care, Q – încărcarea de calcul din greutatea grinzii şi din încărcarile aplicate

pe aceasta,

Rc - rezistenţa de calcul a zidăriei la strivire,

a - adâncimea de încastrare a grinzii în zidărie,

b – lăţimea tălpii grinzii,

e0 - excentricitatea forţei de calcul faţă de centrul încastrării,

C – distanţa forţei Q fată de planul peretelui.

NCM F.03.02-2005 pag.73

Figura 16. Schemele de calcul ale grinzilor în consolă

Adâncimea necesară de încastrare trebuie determinată cu formula:

aQ

R

Q

R b

Q

R bcb c

c

c

2 4 62

2 2, (55)

Daca încastrarea capătului grinzii nu satisface calculul cu formula (54),

adâncimea de încastrare trebuie mărită sau trebuie prevăzuţi suporţi de

distribuţie dedesubtul sau deasupra grinzii.

Dacă excentricitatea încărcării faţă de centrul platformei de încastrare depăşeşte

dublul adâncimii de încastrare ( ae 20 ), se admite neglijarea tensiunilor din

compresiune; în acest caz calculul se efectuează cu formula:

QR a b

e

c2

06 (56)

La utilizarea suporturilor de distribuţie sub forma de grinzi înguste, a căror

lăţime nu depăşeşte 1/3 din adâncimea de încastrare, se admite ca sub ele sa fie

considerată o epură dreptunghiulară a tensiunilor (Figura 16,b).

6.3.3.12 La calculul la rezistenţa pereţilor clădirilor în cadre umplute cu zidărie

este necesară:

a) b)

a

c

e

a c

S

N

s

a/2

QQ

N

o

21

b c

b c

1 1

1-1

Q2N 1N

c

s s

ba

NCM F.03.02-2005 pag.74

a) verificarea rezistenţei umpluturii, a cărei parametri se stabilesc la

elaborarea soluţiei constructive a clădirii;

b) alegerea secţiunii elementelor din beton armat ale cadrelor.

La verificarea rezistenţei umpluturii se consideră că starea ei limită apare atunci

când tensiunile pe diferitele porţiuni ale umpluturii din acţiunea comună a

încărcărilor verticale şi orizontale ating rezistenţele respective de calcul ale

zidăriei.

6.3.3.13 La alegerea secţiunilor elementelor carcasei de beton armat trebuie

pornit de la condiţia asigurării integrităţii perfecte a elementelor acesteia chiar şi

la avarierea umpluturii. Datorită acestui fapt alegerea secţiunilor grinzilor şi a

stâlpilor carcasei porneşte de la ipoteza că asupra peretelui studiat al clădirii

acţionează valorile de calcul ale forţelor seismice orizontale, multiplicate de m

ori:

mQ

Q

i

i

( ) min

( )1

, (57)

în care, Q i( ) min - valoarea minimă a forţei tăietoare, la care se produce

deteriorarea unor porţiuni late ale umpluturii la nivelul 1 al peretelui i,

Q i( )1 - forţa tăietoare din încărcarea orizontală de calcul la înălţimea nivelului 1

al etajului i.

6.3.3.14 Calculul rezistenţei pereţilor clădirilor în cadre umplute cu zidărie se

recomandă să fie efectuat cu ajutorul unor programe computerizate, care aplică

metoda elementelor finite. Se admite calcularea fiecărui perete ca un element

plat.

6.4 Calculul elementelor de perete la stările limită de grupa II-a

6.4.1 La formarea şi deschiderea fisurilor şi la deformare trebuie să se

calculeze:

a) elementele nearmate comprimate excentric la e y0 0 7 , ;

b) pereţii autoportanţi, legaţi de carcase care lucrează la încovoiere

transversală, dacă capacitatea portantă a pereţilor nu este suficientă

pentru a prelua independent (fără contribuţia carcasei) încărcările;

NCM F.03.02-2005 pag.75

c) elementele armate longitudinal încovoiate, comprimate excentric şi

întinse, exploatate în medii agresive pentru armătură;

d) volumele armate longitudinal în cazul în care se impun condiţii de

impermeabilitate a tencuielii sau a placajelor izolante;

e) elementele clădirilor şi construcţiilor la care, prin condiţiile de

exploatare, nu se admite formarea fisurilor sau deschiderea acestora

trebuie să fie limitată.

6.4.2 Calculul elementelor de zidărie şi de zidărie armată la stările limită de

grupa a doua trebuie efectuat la acţiunea încărcărilor normate pentru combinările

lor principale. Calculul elementelor nearmate comprimate excentric la

deschiderea fisurilor la e y0 0 7 , , trebuie efectuat pentru acţiunea încărcărilor de

calcul.

6.4.3 Calculul la deschiderea fisurilor (rosturilor zidăriei) elementelor

nearmate de zidărie comprimate excentric la e y0 0 7 , , trebuie efectuat pornind

de la următoarele ipoteze:

a) la calcul se consideră epura lineară a tensiunilor de compresiune

excentrică ca pentru un corp elastic;

b) calculul se efectuează după tensiunea convenţionala marginală de

întindere, care caracterizează mărimea de deschidere a fisurilor în

zona întinsă.

Calculul trebuie efectuat cu formula:

NR A

A h y e

I

r tb

( ),

0 1

(58)

în care, I – momentul de inerţie al secţiunii în planul de acţiune a momentului

încovoietor,

y – distanţa de la centrul de greutate al secţiunii până la marginea comprimată;

Rtb - rezistenţa de calcul a zidăriei la întinderea din încovoiere pe secţiunea

neţesută,

r - coeficientul condiţiilor de lucru ale zidăriei la calculul la deschiderea

fisurilor, considerat conform Tabelului 32.

NCM F.03.02-2005 pag.76

Tabelul 32

Caracteristica şi condiţiile de lucru ale zidăriei

Coeficientul conditiilor de

lucru ale zidăriei r , la o

durata presupusă de

exploatare a elementului,

în ani

100 50 25

1. Zidărie nearmată încărcată excentric şi

întinsă.

1,5 2,0 3,0

2. Zidărie nearmată încărcată excentric şi

întinsă, cu finisaj decorativ pentru elemente cu

cerinţe arhitectonice ridicate.

1,2

1,2

-

3. Zidărie nearmată încărcată excentric, cu

tencuială hidroizolantă pentru elemente care

lucrează la presiunea hidrostatică a lichidelor.

1,2

1,5

-

4. Zidărie nearmată încărcată excentric cu

tencuială antiacidă sau cu placaje pe chituri, pe

bază de sticlă solubilă (silicat de sodiu).

0,8

1,0

1,0

NOTĂ – Coeficienţii condiţiilor de lucru r la calculul zidăriei armate

longitudinal la compresiune excentrică, încovoiere, întindere axiala şi

excentrică şi la tensiunile principale de întindere se iau cu coeficienţii:

- k = 1,25 la 0,1%;

- k = 1,0 la 0,05%,

La procente intermediare de armare - prin interpolare, efectuată cu formula

k 0 75 5, .

6.4.4 Elementele la care, prin condiţiile de exploatare, nu poate fi admisă

formarea fisurilor în acoperirile cu tencuială şi de alte tipuri, trebuie să fie

verificate la deformarea suprafeţelor întinse. Aceste deformaţii trebuie

determinate pentru zidăria nearmată la încărcările normate, care trebuie aplicate

după realizarea acoperirilor cu tencuială sau de alt tip, cu formulele (59)...(62).

NCM F.03.02-2005 pag.77

Tabelul 33

Tipul şi destinaţia acoperirilor u

Tencuială hidroizolantă pe bază de ciment pentru

elementele expuse la presiunea hidrostatică a lichidelor.

0,8 10 4

Tencuială antiacidă pe bază de sticlă solubila (silicat de

sodiu) sau acoperiri monostrat din plăci turnate de piatră

(diabaz, bazalt) pe chituri antiacide

0,5 10 4

Placaje bi- şi tristrat din plăci dreptunghiulare turnate din

piatră pe chituri antiacide:

a) de-a lungul laturii lungi a plăcilor;

b) de-a lungul laturii scurte a plăcilor

1,0 10 4

0,8 10 4

NOTĂ – În cazul armării longitudinale a elementelor, precum şi în cazul

tencuirii elementelor nearmate pe plasă, deformaţiile relative limită

u , se admite să se mărească cu 25%, însă cu minimum valoarea

deformaţiilor relative, specificate în Tabelul 34.

Calculul după deformaţiile suprafeţelor întinse ale elementelor de zidărie din

zidărie nearmată se face cu formulele:

la întindere axială

N EA u ; (59)

la încovoiere

yh

EIM u

; (60)

la compresiune excentrică

NEA

A h y e

I

u

( ) 0 1

; (61)

la întindere excentrică

1)( 0

I

eyhA

EAN u , (62)

NCM F.03.02-2005 pag.78

În formulele (59) ... (62):

N şi M – forţa longitudinală şi momentul din încărcările normate care trebuie

aplicate după realizarea tencuielii şi a placajelor,

u - deformaţiile relative limită, considerate conform Tabelului 33,

(h-y) – distanţa de la centrul de greutate al secţiunii de zidărie până la marginea

întinsa a acoperirii aflată la distanţa cea mai mare,

I – momentul de inerţie al secţiunii,

E – modulul de deformaţie al zidăriei, se determină cu formula (12).

6.5 Reconstrucţia clădirilor cu pereţii din zidărie

6.5.1 Reconstrucţia parţială sau integrală a clădirii trebuie precedată de

expertiza tehnică a acesteia, realizată de experţi tehnici atestaţi.

Raportul de expertiză trebuie să conţină:

a) informaţii privind amplasarea obiectului şi seismicitatea lui de calcul;

b) caracteristica terenului pe care este amplasată clădirea examinată;

c) descrierea soluţiei de sistematizare spaţială şi a soluţiei constructive a

clădirii;

d) o scurta caracterizare a istoricului exploatării clădirii; date privind

reconstrucţii anterioare;

e) caracterizarea stării tehnice a tuturor elementelor principale ale

clădirii, evaluarea rezistenţei seismice a acesteia (a se vedea 6.5.5);

f) măsurile tehnice obligatorii pentru asigurarea exploatării viitoare

normale a clădirii;

g) descrierea măsurilor de reconstrucţie preconizate şi analiza

admisibilităţii acestora din punct de vedere tehnic;

h) recomandările tehnice privind realizarea măsurilor de reconstrucţie

sub formă de scheme şi prescripţii tehnologice, al căror volum trebuie

să fie suficient pentru execuţia de calitate a lucrărilor. În cazurile

complexe, trebuie prevăzută elaborarea unui proiect de detaliu de

reconstrucţie pe baza acestor recomandări, care trebuie să fie conţinute

în raportul de expertiză.

NCM F.03.02-2005 pag.79

6.5.2 Autorizarea pentru reconstrucţia clădirii sau a unei părţi a acesteia se

emite de către autorităţile locale pe baza raportului de expertiză, conform

legislaţiei în vigoare în domeniul construcţiilor.

6.5.3 La încheierea lucrărilor de reconstrucţie trebuie întocmit un act care să

ateste conformitatea măsurilor realizate cu recomandările proiectului. La

semnarea actului trebuie să participe obligatoriu autorul măsurilor de

reconstrucţie.

6.5.4 Reconstrucţia (integrală sau parţială a) clădirii poate fi realizată în

scopul:

a) măririi rezistenţei seismice a acesteia până la nivelul de calcul;

b) ameliorării caracteristicilor de exploatare ale clădirii.

În cazul “b”, măsurile de reconstrucţie nu trebuie să afecteze rezistenţa seismică

existentă a clădirii, care nu trebuie să fie inferioară nivelului de calcul.

Nu se admite reconstrucţia clădirilor ne având o rezistenţă seismică suficientă,

fără realizarea lucrărilor specificate la punctul „a”.

6.5.5 Rezistenţa seismică reală a clădirii se determină pe baza:

a) examinării de detaliu a fiecăruia dintre elementele principale ale

clădirii cu identificarea deteriorărilor avariilor acestora şi evaluarea

gradului lor de deteriorare pe o scară de 5 grade (Tabelul 34);

b) determinării caracteristicilor de rezistenţă ale elementelor principale

prin metode nedistructive ;

c) studiului materialelor privind istoricul de exploatare a clădirii

(comportarea acesteia la cutremure, reconstrucţiile anterioare,

realizarea altor obiecte în imediata vecinătate a clădirii etc.);

d) dacă este necesar, prin efectuarea de încercări de control asupra

clădirii, a unor fragmente ale acesteia sau a unor elemente separate.

NCM F.03.02-2005 pag.80

Tabelul 34

Nr.

crt.

Caracteristica deteriorărilor elementelor,

stabilite vizual

Gradul

de

deteri-

orare

Procentul orienta-

tiv de reducere a

rezistenţei seismi-

ce a clădirii la un

volum total al

dete-riorărilor

15%

1 Fisuri pe conturul pereţilor de compartimentare.

Fisuri verticale la îmbinarea blocurilor

prefabricate de ventilaţie cu zidăria pereţilor.

Fisuri fine la rosturile de îmbinare ale planşeelor

prefabricate din beton armat.

1

0

2 Fisuri orizontale fine în secţiunile de reazem ale

intergolurilor înguste, ale pereţilor autoportanţi şi

ale pereţilor portanţi de la nivelele superioare ale

clădirii.

Fisuri oblice la grosimea firului de păr, în

intergoluri largi şi în pereţii fără goluri.

Fisuri fine în buiandrugii din beton armat.

2

10-15

3 Fisuri oblice fine în intergolurile înguste şi fisuri

oblice deschise în intergolurile largi şi în pereţii

fără goluri .

Fisuri verticale în îmbinarea pereţilor principali.

Separarea planşeelor prefabricate la rosturile de

montaj.

Fisuri normale şi oblice în buiandrugii de beton

armat.

Fisuri fine în centurile antiseismice (grinzile

clădirilor în cadre umplute cu zidărie). Fisuri la

îmbinările cap la cap ale rampelor de scări.

3

20-50

4 Ruperea unor elemente izolate. Fisuri deschise în

centurile antiseismice şi elementele cadrelor la

clădiri în cadre umplute cu zidărie.

4

60-80

5 Colapsul unor porţiuni sau al întregii clădiri. 5 90-100

6.5.6 La reconstrucţia clădirilor apare frecvent necesitatea evaluării

capacităţii portante a terenurilor de fundare.

NCM F.03.02-2005 pag.81

Dacă studiul clădirii nu relevă semne de tasare neuniformă a fundaţiei şi de

deteriorare evidentă a situaţiei hirdogeologice, se admite mărirea rezistenţei de

calcul a terenului de fundare, aplicând formula:

)(

)(

0)( )5,01( Hrp

Hrp

krp RR

R

(63)

în care, 0 – tensiunea la talpa fundaţiei înainte de reconstrucţia clădirii,

Rrр(н) – rezistenţa iniţială de calcul a terenului de fundare,

Rrр(к) – rezistenţa de calcul a terenului comprimat de greutatea clădirii existente.

Durata de exploatare a clădirii în reconstrucţie trebuie sa fie de minimum 3, 5 şi

8 ani, pentru terenurile nisipoase, nisipuri argiloase şi, respectiv, argiloase.

Utilizarea mărimii Rrр(к) în calculele de verificare se admite cu condiţia ca modul

de construcţie al fundaţiei clădirii să satisfacă prevederile prezentului normativ.

6.5.7 În cazul supraînălţării clădirilor existente trebuie urmărită uşurarea la

maximum a greutăţii pereţilor supraînălţaţi. Rezistenţa seismică a construcţiei

supraînălţate trebuie să corespundă nivelului de calcul.

Pentru realizarea acestui obiectiv se admite utilizarea de scheme cu structura

mixtă a clădirii (de exemplu prevederea peste etajele în cadre cu zidărie a unor

nivele cu structura în cadre având umplutura neportantă).

6.5.8 Rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei clădirilor existente se

determină ţinând cont de recomandările de la 6.2.1.9, d.

La consolidarea elementelor deteriorate ale clădirilor cu pereţii din zidărie se

recomandă utilizarea cataloagelor, albumelor, instrucţiunilor şi a ghidurilor

existente, aprobate (în mod legal) de Organul Naţional de Dirijare a ramurii

construcţiilor.

În astfel de situaţii nu trebuie utilizate procedee vechi de construcţie,

caracterizate prin eficienţa scăzută la exploatarea clădirii în codiţii de

seismicitate. Din astfel de procedee fac parte consolidarea pereţilor fisuraţi cu

tiranţi flexibili de oţel cu mufe de tracţionare. Relaxarea unor astfel de tiranţi

conduce practic la pierderea completă a eficienţei acestora, precum şi a

destinaţiei lor.

Încadrarea golurilor nu trebuie realizată cu corniere care rigidizează nervurile

intergolurilor şi buiandrugul, pe perimetrul golului.

NCM F.03.02-2005 pag.82

De eficienţă redusă este şi consolidarea pereţilor (în special cu mortar de

rezistenţă redusă) cu tencuieli armate.

6.5.10 Cele mai eficiente procedee de consolidare a pereţilor clădirilor din

zidărie şi zidărie armată sunt:

a) realizarea pe toată suprafaţa pereţilor a unor cămăşuiri armate cu

grosimea 8-10 cm din beton de mare plasticitate, de clasa mai mare

sau cel puţin egală cu B15;

b) realizarea unei structuri interioare în cadre spaţiale din beton armat

monolit.

6.5.11 La reconstrucţia globală a clădirii (a se vedea 6.5.4, a) este indicată

înlocuirea planşeelor deformate şi deteriorate din lemn cu planşee monolit din

beton armat, rezemându-le pe tot perimetrul pereţilor principali. Adâncimea

ştrepilor orizontali din zidărie, amenajaţi în pereţi pentru încastrarea în aceştia a

plăcilor de planşeu, trebuie să fie egală cu 1/3 din grosimea peretelui.

NCM F.03.02-2005 pag.83

ANEXA A

TERMENI ŞI DEFINIŢII

Balcon – platforma în consolă, care iese în afara planului peretelui de închidere

al clădirii, fără reazeme verticale.

Verandă – spaţiu neîncălzit, anexat la clădire sau integrat în aceasta.

Ansamblu pentru ascensor şi scară – spaţiu destinat pentru amplasarea

comunicaţiilor pe verticală, a casei scărilor şi a ascensoarelor.

Hol al ascensorului – spaţiu amplasat la intrarea în ascensoare.

Loggia – structura anexată la clădire sau integrată în aceasta, de regulă pe toată

înălţimea clădirii, legată rigid de aceasta, ale cărei reazeme verticale ating

nivelul terenului având fundaţie corespunzătoare.

Cotă de proiect a terenului – nivel al taluzului în punctul de contact cu peretele

clădirii.

Subsol (pivniţă, beci) – porţiunea subterană a clădirii, amenajată sub o parte din

suprafaţa de reazem a clădirii.

Anexă – structură anexată la clădire, având unul sau mai multe nivele, separată

de clădire printr-un rost de deformaţie.

Rezistenţă seismică de calcul – capacitate a clădirii de a rezista la cutremure

având forţa de calcul fără a suferi deteriorări inadmisibile ale structurii.

Terasă – anexă la clădire împrejmuită şi deschisă, care poate avea acoperiş şi

poate fi amplasată pe pământ sau deasupra unui etaj inferior.

Rezistenţă seismică reală – intensitate a cutremurelor în grade, la care poate

rezista clădirea fără a dezvolta deteriorări şi deformaţii inadmisibile ale

elementelor.

Pod – spaţiu delimitat de acoperiş, pereţii exteriori şi de planşeul de acoperiş.

Bovindou – porţiune a încăperii proeminentă în planul faţadei, fiind parţial sau

integral vitrată.

Nivel de mansardă (mansardă) – etaj în spaţiul podului, delimitat de acoperiş şi

pereţi exteriori, care depăşeşte nivelul planşeului de acoperiş cu maximum 1,5

m.

NCM F.03.02-2005 pag.84

Parter – etaj având cota pardoselii încăperilor minimum la nivelul cotei de

protecţie a terenului.

Nivel de subsol (pivniţa, beci) – nivel, cea mai mare parte al căruia se afla sub

cota de proiect a terenului.

Etaj tehnic – nivel (etaj) în care sunt amplasate instalaţiile şi echipamentul de

comunicaţii. Poate fi amplasat la un nivel inferior (subsol tehnic), superior (pod

tehnic) sau intermediar, în clădire.

Demisol – nivel la care mai mult din jumătatea înălţimii depăşeşte cota de

proiect a terenului.

NCM F.03.02-2005 pag.85

C U P R I N S

1 Domeniu de aplicare ..................................................................................... 1

2 Referinţe ........................................................................................................ 1

3 Principii generale .......................................................................................... 2

4 Condiţiile tehnice privind materialele şi construcţiilor din zidărie .............3

4.1 Condiţii tehnice ..................................................................................... 3

4.2 Materiale ............................................................................................... 3

4.3 Mortare pentru zidărie ........................................................................ 7

4.4 Betoane pentru elementele din beton şi beton armat ............................ 8

4.5 Armătură ............................................................................................... 8

5 Proiectarea clădirilor ....................................................................................

9

5.1 Principii generale .................................................................................. 9

5.2 Condiţii privind elementele de construcţie ale clădirilor .................... 13

5.2.1 Fundaţii ............................................................................................... 13

5.2.2 Pereţi ................................................................................................... 18

5.2.3 Centuri antiseismice ............................................................................ 30

5.2.4 Elementele cadrelor din beton armat la clădirile cu cadre

umplute cu zidărie ....................................................................................... 32

5.2.5 Planşeele între etaje şi de acoperiş ...................................................... 34

5.2.6 Scări şi alte elemente ...................................................................35

6 Calculul clădirilor ....................................................................................... 36

6.1 Prevederi generale ............................................................................... 36

6.2 Caracteristici de calcul ........................................................................ 42

6.2.1 Rezistenţe de calcul ...................................................................... 42

NCM F.03.02-2005 pag.86

6.2.2 Caracteristici de deformare şi coeficienţi de frecare .......................... 48

6.3 Calculul elementelor de perete la stările limită de grupa I (la

capacitatea portantă) .................................................................................... 51

6.3.1 Elemente nearmate .............................................................................. 51

6.3.2 Elemente armate ............................................................................ 65

6.3.3 Calculul elementelor de perete ........................................................... 67

6.4 Calculul elementelor de perete la stările limită de grupa II-a ............ 74

6.5 Reconstrucţia clădirilor cu pereţi din zidărie ...................................... 78

Anexa G. Termeni şi definiţii ................................................................................ 83