Anul II Arad, Vineri 17 Februarie (1 Martie) 1912. Nrul 38. ABONAMENTUL: an an . . 28'— Cor. jnmătate an 1 4 - — ,

Pi 3 luni . . 7'— „ Pa o Innă . . 2-40 ,

Pentru R o m â n i a ş i s t r ă i n ă t a t e :

i an an. . 40 '— franci

T e l e f o n pentru oraş şi interurban

Nr. 750 .

încă o broască Nici râioasă, nici ţestoasă, ci tocmai

potrivită: broască de Oradea-mare! Negus­torii de peşte au dus-o la Braşov şi-au ex-pns-o vederii publice în muzeul mereeolo-gic al şcoalei comerciale superioare române greco-orientale de sub direcţia d-lui Arsenie Vlaicu.

Ca toate broaştele sare şi ea: clin lac pe uscat, de pe uscat în mocirle şi iar la ţărm şi orăcăeşte pretutindeni, de nici cu crăcea preasfântă a unui mitropolit nu-i poţi înfunda gura. Scăpase din muzeu acuma opt ani şi numai părintele protopop, pe atunci paroh, dr. Vasile Saftu ştie prin câte năduşeli a trecut, ca s'o prindă şi să dea seamă Eforiei Şcolare, al cărui prezi­dent era, că nu s'a pierdut comoara ne­stimată din muzeul şcoalei comerciale. A-bia în anul trecut s'a întâmplat ce s'a în­tâmplat: d. Vlaicu se astâmpărase şi-şi ve­dea şi el ca un pocăit beduin de tabla de şah.

De acum înainte greşeala fu a „comi­tetului naţional", care introdusese în foaia sa „Românul" şi o rubrică de şah. Şi d. Vlaicu a răbdat un an de zile, doar-doar îşi va ceti odată şi numele său printre Eumele măiestrilor jucători de şah. Măcar ia rubrica a c e e a , dacă nu altundeva. Dar daca a văzut, că nimeni nu-1 laudă şi că viitorul lui este ameninţat să fie trecut sub fee, ca şi al Sfinţiei Sale Călugărul, care are pepinieră de broaşte la Oradea, s'a gândit una şi bună: „Fac şi eu una nefäcutä. Adecă de ce aş fi eu mai bun

Cum vorbeşte un redactor ger­man cu cetitorii săi.

de D r . I l o r i a P e t r a - P o t r e s c u

Ştiu că ne batem joc de mul te ori de revi-itele menite pentru famili i — revistele fără de pretenţii literare mai înalte . Ş t iu că ne u i tăm peste umeri la cutare domnişoară sau doamnă dela sate, cari vrea să c i tească şi ele câte ceva. lipsite fiind de busola conducătoare.

Şi la alte popoare este aşa. Nemţi i , nemţi i tei cari nu-şi dau seama de ce vorbesc, când vreau ii dejosească o operă literară z ic: „asta-i l i tera­turi pentru „Gartenlaube!" („Gartenlaube" este

•j numele unei reviste pentru famili i răspândită în , rate de mii de exemplare pe întreg rotogolul pa­

ctului) zicând aceasta nu ştiu, nu vreau să-şi dea seama ce putere culturală zace într'o revistă de acestea, care-şi cunoaşte mis iunea.

Iată însă cum vorbeşte un redactor adevărat, e Avenarius dela revista „Kunsttvart", cu o ceti­toare:

Scrie revista noastră prea „pe sus?" \ Mai deunăzi am primit la redacţie următoa-f-rea scrisoare:

„Sunt o fată tânără ş i mi -am dorit de săr­bătorile Crăciunului, din toată inima, revista ' d-voastră. Citesc c u mul tă bucurie şi c u mul tă . râvnă de î n v ă ţ ă t u r ă zi lnic un ceas şi jumătate r e ­vista".

decât Mangra, ori Brote, ori Burdea etc. etc. Numai fiindcă sânt clin Braşov ?"

Şi aducându-şi aminte de salturile mortale ale măscăricilor din circurile An-versului şi Budapesta, s'a dat şi d. Vlaicu odată peste cap — este doar bărbat şi nu trebuie să-i fie ruşine — şi iată-1 şi pe dumnealui coşcogea director de ziar ro­mânesc mangrist şi guvernamental „Deş­teptarea".

Pentruca să puteţi înţelege lucrul acesta, trebuie să ştiţi că d. Vlaicu este profesor de franţuzeşte şi şi-a cumpărat încă de pe băncile universităţii Fabulele lui Lafontaine, pe care i-a cetit din doască'n doască.

Şi ca să nu se piardă un amănunt biografic, când va fi să i-se scrie biografia dlui Vlaicu în ediţia a doua a Enciclope­diei, trebuie să povestim fapta eroică a ti-nărului student universitar, când ajunsese cu cetitul la fabula a treia din cartea în­tâi a Fabulelor lui Lafontaine.

Deştept cum e —• dela această însu­şire a sa îşi boteză doar şi ziarul: „Deş­teptarea' ' — universitarul Vlaicu descoperi încă din titlu, că-i vorba despre broasca şi boul din fabula românească.

II interesa un singur lucru: clacă oare si broasca franţuzească crepă, dupăce se umflă ca să crească şi să fie arătoasă şi ea ca boul de lângă ea? Şi ceti deşteptul tinăr, ceti, ceti până ajunse la cuvintele:

La chétive pécore S'enfla si bien qu'elle creva.

Urmează laude la adresa noastră, ceeace n'are nici o legătură cu problema, care vrem să o trac­tăm acum, apoi următoarea p lângere: „Poate sunt însă prea tânără, prea mărgini tă la minte pentra cet i tul revistei d-voastră. Revista pare, că presu­pune la cetitorii săi cunoş t in ţe grozav de multe , fiindcă eu stau de multeori în faţa unui întuneric şi n'am pe n imeni să-mi facă lumină.

Spre pi ldă Knut H a m s u n din numărul . . . Este Hamsun un scriitor nordic ? De ar s ta t ipărit dedesubt cel puţ in locul naşterii şi ţara din care es te! Pipăi pe întuneric şi te năcăjeşti să cauţi pretut indeni , să întrebi pe toţ i şi n imeni nu ştie să-ţ i dea desluşiri. Eu sunt avizată numai la mine în toate câte vreau să le învăţ .

„Fii bun, iubite d-le redactor, gândeşte - te şi la cetitoarele t inere şi încă atât de prosticele, cărora vrei să le arăţi doară cărarea spre tot ce este fru­m o s şi mare. Vei culege, de sigur, mul ţumi te din in imă dela mii de inimi tinere !"

N'am râs cet ind scrisoarea aceasta. N u nu­mai fiindcă este scrisă m u l t prea priet inos, decât să râzi de ea, ci fiindcă ne at inge, pe noi, oameni i condeiului , punându-ne una din cele mai serioase întrebări, anume întrebarea: „Cum să o fac, dacă cercul cetitorilor mei se compune din oameni de vârste foarte deosebite şi de firi atât de deosebite ?" Dacă am fi adăogat, în cazul de faţă, că Knut H a m s u n e un prozator norvegian contemporan, cât de „naivi", de „tărăgănaţi", de „dăscălitori" ne-ar fi găs i t alţi cetitori şi ar fi e x c l a m a t : „Ne

R E D A C Ţ I A şi A D M I N I S T R A Ţ I A : S t r a d a Z r i n y i N r u l 1 | ...

INSERŢICNIi .E se primesc la adminis ­

traţie.

Mulţam i te publ ice şi î . c , deschis costă şirul 20 Oi.

Manuscriptele nu se i.s-napoiazâ.

— „Nu-i nimic, mă rog. Las'să crape. Crapă doar numai broasca lui Lafontaine. Voi arăta eu, că de-atunci până astăzi s'au schimbat broaştele".

Şi-atunci se 'ntâmplă marele eveni­ment istoric: d. Vlaicu luă o fluiditate chi­mică — învăţase doar şi chimia — şi şterse cele două rânduri din fabula lui La­fontaine, fiindcă nu mai corăspundeau tim­purilor moderne.

Şi decum puse piciorul în Braşov el începu să se umfle. întreba pe toţi dea-rândul, şi pe foşti colegi, şi pe prietini, şi pe neiertatul protopop Voina şi pe alţi co­laboratori şi chiar şi pe I. P. S. mitropolit, îi tot întreba, dacă e tot broască, ori dacă s'a prefăcut în mamifer? Ei, dar cu toţii îl asigurau, că încă e broască. Ba când l'a prins de urechi şi l'a scuturat bine un om colea ca părintele Saftu, ţiţii bietul broscoiu şi huşti în mocirlă, unde-şi uită că voia să se umfle.

Mult se mai gândi bietul de el: „Oare oamenii ăştia au ochi? Văd ei bine? Căci simţesc eu doar, că era cât pe-aci să mă fac cât un bou, dacă m'ar fi lăsat Saftu ăla să mă mai umflu niţel: Lasă nu­mai. Ăştia nu-s de seama mea. îmi caut eu alţii, cari mă pot asigura, că mă pre­fac din broască în bou, oameni de pănura mea, cu cari să poţi sta de vorbă".

Tânguielile se auziră în Oradea-mare, la pepiniera de broaşte mangriste. Şi Sfinţia Sa dădu cu cârja prin lac şi scoase un brotecel de mai mare dragul de el. — „Măi băiete, îi zise, ian colo la Braşov e un broscoiu, ce nu mai are astâmpăr; îl chiamă Vlaicu. Roagă-1 frumos pe d. in­giner Vlaicu să te ia 'n aeroplan şi să te

ţineţi , voi, ăia din redacţie, de fete t inere?" N o u ă nu ne sunt indiferente fetele t inere întocmai pe cum nu ne sunt indiferenţi domnii mai în vârstă, fiindcă din fetele t inere se recrutează mai târziu mamele , cărora le este încredinţată prima creştere a generaţie i celei nouă — pe care se razimă spe­ranţa noastră, a tuturora. O consideraţie specială însă nu pot lua colaboratorii mei şi nici eu. pe lângă toate astea, faţă de t inerele noastre cetitoare. Nic i din mot ivul , că peste câţ iva ani o să ajungă acelea, cari cresc acum, femei, cari aparţin în de­cursul întregei lor vieţ i de aici înainte la „cei­lal ţ i" cet i tori şi ar avea mot iv să se p lângă ele a-tunc i : „ne ţ ineţ i de fete t i n e r e ? "

Neînţe legerea unui lucru şi rătăcirea este, st i ­mată şi iubită d-şoară, şi la noi, scriitorii, ca la d-voastră, cetitorii şi cetitoarele, noastre, un drept omenesc asigurat. Noi , scriitorii — de câte ori n'am bătut câmpii , de câte ori n'am apucat o că­rare, care nu ne-a dus la ţ inta dorită şi câte ţ inte nu vedem încă nici în z iua de astăzi, unde zac în rariştea de negură ! A m mers înainte, fiindcă am fost de credinţă că cetitorii vor căuta şi ei cu noi împreună, că vor lucra împreună cu noi.

Vă preţuim prea mult , decât să credem, că voiţ i numai trecere de vreme şi „amuzament" (pe­trecanie) şi ţ inem şi la noi prea mult , decât să credem, că am putea suferi să jucăm vecinie rolul de oameni , cari servesc spre trecere de vreme, spre „amuzament" altora. Uni i spuneau, că e anost , alţii că e ceva de dăscălire la mijloc — aceia au trebuit şi trebue să-şi caute alte reviste.

Pag. 2. R O M A N U L Nr. 38— im .

aducă peste Carpaţi până la Braşov, în vârful Tâmpii. De-acolo te poate arunca tocmai în grădina broscoiului Vlaicu. Şi apoi vă veţi întâlni voi prin cele ascunzi­şuri şi ierburi. Şi spune-i, că erai şi tu odată broscoiu mic ca şi el. Dar m'ai văzut pe mine şi-ai început să te umfli şi — aici poţi minţi puţintel — n'ai crepat ci te-ai făcut şi tu... cât mine de mare. Scoate-1 frumuşel din lac şi cum îl ţii cu manile, pune-i la ochi o sticlă mări­toare, zi-i apoi să se uite la tine şi în-treabă-1: Ei ce vezi ? Şi-apoi las pe mine! Are să se umfle, măi brotănele dragă, de are să se facă mai mare decât noi! Şi după toate astea puţin mir, puţină cădel-niţare nu strică, să vază el, că sfatul a venit dela mine; să-i zici aşa: Vlaicule, Vlaicule, voevodul Şcheiului, moşu Tisza István, te face deputat".

Aşa a fost povestea cu înfiinţarea „Deş­teptării", în numele redacţiei căreia sub­scrie Ârsenie Vlaicu al lui Mangra.

Şi acest om, mărturisind pe faţă o po­litică contra politicei poporului românesc din ţara noastră are curajul să stea în faţa elevilor, cari încă vor fi având gândurile lor şi ideile lor şi cari nu pot fi ideile d-lui Vlaicu.*

Şi are curajul să stea între membrii sinodului arhidiecezan şi între membrii con­gresului naţional bisericesc, titluri, pe cari nu d. Vlaicu şi le-a câştigat, ci i le-a dat P. S. Sa mitropolitul. In orice caz numai autoritatea unei înnalte persoane, cum este P. S. Sa mitropolitul Meţianu poate să men­ţină pe d. A. Vlaicu în caraghioasa situaţie, în care se găseşte.

Aceasta ar însemna însă, că avem şi noi două staţiuni de telefon fără sârmă : la Oradea şi la Sibiiu.

Ori, pentru a nu putea face concluzia aceasta, I. P. S. Sa ar trebui să retragă sprijinul, pe care i-1 dă d-lui Vlaicu, căci prin el i-1 dă şi d-lui E. Brote şi prin a-ceasta şi călugărului dela Oradea, cel cu pepiniera de broaşte ! Căci doar şi I. P. S. Sa cunoaşte fabulele lui Lafontaine.

La adecă va trebui să n u fie vorba, s t imată domnişoară, numai de revista noastră, ci să ne dăm din principiu os teneala: să fie în patria noa­stră totul , mai frumos şi mai bine, decât este a-cum şi să se formeze în fiecare din noi s i m ţ e m â n -tu l : colaborezi şi tu la munca ce se îndeplineşte... Fie cât de frumoasă munca , ea totuş i rămâne ni­mica. Munca aceasta însă se uşurează pe zi ce merge, pentru fiecare. Şt i i d-ta cum se învaţă l imbi străine, pentru cari nu ex i s tă încă manuale? Şt i i cum a învăţat , spre pildă, Schl iepmann, ar­heologul , greceasca homerică sau Bonus is landeza-veche? Au luat o pârtie, după care ex i s ta o tra­ducere, au luat originalul şi au cumpărat pasagii le , propoziţ ie de propoziţie. Li-s'au părut şi lor că sunt „mărginiţ i la minte" la început, ca şi d-tale — nu mergea cu nici un preţ cu comparaţia.

Vei ajunge şi u-ta , cu t impid, să pricepi ar­t icolele din revista noastră — lucrul va veni dela sine, căci unul va l u m i n a pe celalalt . Dacă nu pri­cepi nici acum un articol sau altul din revistă, lasă-1 l inişt i t deoparte şi c i teşte de-o cam dată nu­mai lucrurile, cari te interesează.

Dacă cele necet i te , rămân necet i te — eşti t i -nără încă, şi nu-ţi va strica prea m u l t ! Poate cit vei da cu ochii mai târziu odată de articolele date la o parte şi o să te miri atunci, poate, cât de b ine pricepi atunci lucrurile. N u vrei să încerci, d-şoară, s i s temul acesta?"

Declaraţie. Noi subscrişii martori întruniţi în urma

afacerei de onoare ivite între domnii: Octa-vian C. Tăslăuanu şi Vasile Goldiş pe urma articolului „Cerem d-lui 0. Goga să se explice", apărut în ziarul „Românul11 nr. 29, constatăm, în temeiul codidui de onoare, că articolul din chestiune nu este îndreptat îm­potriva onoarei private a d-lui 0. C. Tăslă­uanu, ci împotriva activităţii lui publice, unde codul nu admite satisfacţie cavalerească prin urmare considerăm incidentul de închis.

Arad la 28 februarie 1912. Ca martori ai d-lui V. Goldiş: Petru

Popovici şi dr. Justin Marşieu. Martorii d-lui 0. C. Tăslăuanu: Ioan

Moldovan şi Eugen Goga. *

Andrássy despre situaţie. Contele Andrăssy publică următoarele referitor la situaţia politică:

Aprob hotărîrea cuminte a partidului kossuth-i.<t de a renunţa la mij loacele extraordinare de luptă. Aprob aceasta, deşi pol i t ica mil i tară a gu­vernului şi azi o găsesc greşită şi o condamn fiindcă el a l u a t angajamente atât de grele fără ca în schimb şi consecvent programului său să fi rezolvat chesti-nea insignii lor şi emblemelor, fără ca — excepţ io-nând procedura penală mil i tară — să fi dus cel puţin cu un pas mai înainte chest iunea l imbei s ta­tului pe terenul serviciului mil i tar .

In împrejurările de acum lupta contra pro­iectelor mil itare e cu atât mai puţ in îndreptăţită cu cât dela prezentarea lor s i tuaţ ia externă s'a înăsprit mul t şi şeful opoziţiei celei mai îndârjite s'a împăcat cu ridicarea provizorie a cont ingentului militar. Deoarece în urma acestei declaraţii opinia întregei camere aproape e ca să se întărească ar­mata, o luptă fără alegere de mij loace contra g u ­vernului n'ar fi îndreptăţ i tă decât în cazul unei î n ­semnate încălcare a dreptului comun. Asemenea î n ­călcări însă nu cuprind reformele. Ceeace to tuş ne-ar putea j igni se va putea schimba.

Continuarea obstrucţiei contra reformelor mi ­litare prin urmare nu e îndreptăţită.

După expuneri le acestea la finea articolului conte le promite a se ocupa într'un articol viitor de chest iunea: dacă pentru introducerea reformei elec­torale e îndreptăţ i tă o luptă pe v ieaţă şi pe moarte.

Iată cum ştiu să raţioneze conţii — cei mai buni fii ai "statului naţional ma­ghiar..." — cari cu această formulă ameţi­toare îşi menţin privilegiile lor ţinând *ncă în jug poporul maghiar ca şi pe celelalte neamuri.

Câud poziţia lor e ameninţată de fan­toma democraţiei, atunci renunţă la reven­dicări naţionale ca şi la alte apucături cu cari au reuşit să înşele poporul maghiar. Văzând că obstrucţia ar face guvernul im­posibil şi ar grăbi rezolvarea chestiunei elec­torale au renunţat la luptă de unde poate înţelege cine încă nu a rătăcit de tot că pe aceşti fii protejaţi ai neamului maghiar mult mai mult îi doare şi pun mai presus interesele lor decât ale naţiunei... Poporul maghiar nu înţelege decât prea puţin farsa ce i-o joacă acuma de atâta timp acei vre-o câţiva conţi cari au reuşit să-1 îmbete cu lucruri imposibile. Faptul că cu toate ace­stea e o opoziţie, un grup de oameni cari pe lângă altele vor şi democratizarea Un­gariei, şi pe lângă aceasta în masse se ma­nifesta o nemulţumire faţă de situaţia lor lipsită de drepturi, e semnul că domnia ce­lor vre-o câţiva se apropie de sfârşit.

Votului universal i-se pregăteşte tere­nul şi el va veni cu toate urmările lui chiar de ar turba duşmanii.

* M i n i ş t r i i c o m u n i î n B u g a p e s t a . Contele

Berchtold Lipót ministrul comun de externe şi ca­

valer Bi l inski Leó ministru comun de finanţe vor sosi jo i d imineaţa în Budapes ta pentru a face cu­noşt inţa membri lor cabinetului maghiar. Ziua ur­mătoare, vineri, miniştr i i comuni se vor întoarce în Viena. Contele Khuen Hóderváry primul mini­stru şi soţ ia sa vor da joi un prânz în onoarea miniştr i lor vienezi .

* Ministrul comun de răsboi şi şe­

ful statului major In audienţă la M. Sa împăratul. Ministrul comun de răs­boi, Auffenberg şi şeful statului major, Schemna, au fost primiţi mercuri, în au­dienţă la M. Sa împăratul.

Ziarul „Reichspost" în numărul său de mercuri seara aduce această audienţă în legătură cu proiectele militare şi cu de­claraţiile prim-ministrului Khuen făcute în parlamentul ungar, prin cari acesta a pus în vedere opoziţiei, unele concesii pe tere­nul militar. In această audienţă atât mi­nistrul de răsboi, cât şi şeful statului ma­jor au atras atenţia M. Sale, asupra ur­mărilor dezastruoase, ce pot să le aibă de­claraţiile lui Khuen.

Amândoi au declarat, că întru cât o rezolvire pacinică a acestei chestii nu va fi posibilă, vor fi siliţi să abzică din posturile lor, deoarece cu o interpretare a drepturi­lor coroanei, ca cea a lui Khuen în parla­mentul ungar, simţul lor de datorinţă nu se poate uni. Totuşi ei sunt de credinţă, că lucrurile nu vor ajunge până acolo, în­cât ei să fie siliţi să abzică, deoarece — după cum se aude — La Schönbrunn a sosit declaraţiile lui Khuen, că va retrage declaraţiile făcute în parlament.

„Pester Lloyd" afirmă că prim-minis-t r u l Khuen n 'a anunţat nici o retragere a declaraţiunilor sale şi partea aceasta a articolului din „Reichspost" este luată din vânt.

* D i n c a m e r a u n g a r ă . Cu z iua de ieri în ca­

mera ungară opozi ţ ia a început din nou obstruc­ţia. Cei vre-o şaizeci de deputaţi , aproape numai iusthişt i , cari n'au putut fi cumpăraţi de guvern, au ramaseş i mai departe pe lângă punctul lor de ve­dere, şi aceasta au dovedi t -o ieri. Ş i fiindcă până acum se permisese ca îna intea ordinei de zi să se discute s i tuaţ ia polit ică, eri când preşedintele ca­merei N á v a y Lajos a încercat să-i l ipsească pe jus-thişt i de acest drept, aceşt ia imediat au recurs la armele obstrucţiei tehnice, prin cerere de concediu pe mot iv de boală. îna inte de ordinea de zi mai mulţ i iusthiş t i au cerut concedi i mai lungi decât de 1 5 zile mot ivându- le prin sănătatea lor sdrun-cinată.

Aceste cereri preşedintele le-a adus la cunoş­t inţa camerii . Imediat după anunţare opoziţ ia a ce­rut votare nomina lă separată pentru fiecare cerere.

Preşedinte le N á v a y Lajos a răspuns acestora că în înţe lesul strict al regulamentului camerii el prezintă cererile numai exc lus iv pentru a se lua la cunoşt inţă , fără a fi obl igat ca pentru primirea sau respingerea lor să facă votări nominale .

Această expunere a preşedintelui a fost pri­mită de partidul justh is t cu mare indignare şi cu proteste energice. S'a pornit o discuţ ie dintre cele mai agitate la regulamentul camerii în care un mare număr de deputaţ i opozi ţ ional i au infierat as­pru cu argumente interminbi le procedura nedreaptă a preşedintelui . Majoritatea la rândul ei a aprobat pe preşedintele, care a aplicat energic regulamentul camerei.

Discuţ ia regulamentului Camerei a duratpână la ora 1, când partidul jus th i s t a cerut şedinţă in­t imă, în care s'a d iscutat mai departe incidentul care a făcut pe opoziţ ie să recurgă la armele ob­strucţiei şi procedura preşedintelui . Partidul muncei a fost sol ic i tat apoi a-şi lămuri punctul său de ve­dere în chest iunea votului universal . Răspunsul nu s'a dat, opozi ţ ia însă a declarat, că va duce lupta până la sfârşit. D u p ă acestea şedinţa intimă «'a închis urmând o pauză de 5 minute . Şedinţa ee deschide apoi din nou . Preşedintele anunţă pentru şedinţa de m â n e reformele eleetorale. La 2 şi un sfert şedinţa se închide.

Nr. 38—1912. R O M A N U L Pag. 3.

Zidurile chinezeşti ale Ungariei Ne grăbim mai întâi să liniştim pe

aceia, a căror curiozitate ar fi prea mult excitată prin acest titlu. Nu este vorba de vre-o descoperire arheologică a vreunui zid pe pastă sau în altă parte, căci ţanţoşii noştri maghiari când au venit acum 1000 de ani din Asia centrală, nu cunoşteau arta construcţiilor. Şi nici nu e vorba de ziduri asemănătoare cu celea, pe care chi­nezii acum vre-o 3000 de ani au simţit nevoia să le ridice împotriva strămoşilor mongoli ai naţiei dominante dela noi.

Erau acele ziduri chinezeşti fortificaţii Împotriva barbariei. Pacinicii şi civilizaţii chinezi le ridicaseră ca să se apere de ra­pacitatea sălbatecă a unor barbari fi-oroşi.

Zidurile de care e vorba la noi în această fericită Ungarie sunt cu totul mo­derne şi cu totul originale. O specialitate absolut ungurească, ele sunt ziduri menite să oprească intrarea spiritului de peste graniţă. Şi pentru aceasta au inventat un procedeu cu totul simplu.

Opresc telegramele care nu le convin. Este drept, că au trebuit să treacă o

miie de ani până când urmaşii lui Atila să ajungă aci. Este un succes acesta să aduci în sfârşit după o miie de ani o notă şecifică în civilizaţia mondială. Dar veţi zice: meritul nu este al ungurilor, ci al altora, cenzura a fost practicată de nume­roase state, mai ales dintre cele aşezate spre soare răsare. Ungurii au împrumutat-o.

E drept că meritul descoperirilor nu este una din însuşirile cele mai tari ale ungurilor. Dar totuşi ei au dezvoltat mai malt ca oricare acest sistem. La urma ur­mei meritul final şi cel adevărat nu este al aceluia care emite o idee ci al aceluia care ştie să o cultive.

Ideile se pot naşte ori şi unde, nu se pot încetăţeni, nu pot prinde rădăcini însă decât acolo unde există teren pentru ele, unde educaţia sau firea a produs un me­diu social favorabil în sensul lor.

Şi trebuie s'o mărturisim cu toţii în privinţa asta ungurii noştri sunt un teren incontestabil. Ori-ce ideie de opresiune ori-cât de selbatică găseşte la ei o largă îmbră-

Dar să revenim la zidurile chinezeşti. Dl. I. Tzetzu valorosul preşedinte al so­cietăţii „Carpaţii" din Bucureşti, cu o-cazia sălbăticiei dela Oradea-mare, a tri­mis I. P, S. mitropolitului dr. Victor Mi­kii, dela Blaj o telegramă în care-şi ex­primă dorinţa de a se lua apărarea celor 16 teologi şi de a se înfiinţa un seminar românesc la Oradea-mare.

Telegrama care ni s'a comunicat prin («stă de cătră un prieten a apărut în nr. JO din 8-21 februarie.

0 reproducem şi aci:

„Excelenţei Sale I. P. S. Sale arhie­piscopului şi mitropolitului dr. Victor Mihali.

„Comitetul societăţii naţionaliste „Car­paţii", indignat de cele petrecute cu bra­vii seminarişti români dela Oradea-mare, victimele intoleranţei şoviniştilor maghiari, roagă pe I. P. S. V. ca şef suprem al sfin­tei biserici române greco-catolice, de sub

coroana sf. Ştefan, să interveniţi cu înalta Voastră autoritate pe lângă cei în drept, şi să ocrotiţi pe cei ; 6 bravi români.

„Totodată vă roagă să luaţi iniţiativa înfiinţării unui seminar greco-catolic româ­nesc în Oradea-mare, pentruca fii neamului, cari se consacră înaltei misiuni de preot, să nu mai fie împiedecaţi a se exprima în dulcea noastră limbă strămoşească a ş i pen­tru a se încălzi la focul sacru al culturei naţionale româneşti.

„Sperăm că acest călduros apel al so­cietăţii noastre va afla un viu răsunet în inima iubitoare de neam a I. P. S. Voastre".

l o a n T e t z u , preşedinte .

l o a n B a b o e a n u - D r o c , secretar.

Ei bine aceasta inofensivă telegramă a părut prea primejdioasă şefului oficiului tele­grafic dela Sibiiu.

Prin dorinţa exprimată de soc. „Carpaţii" vigilentul paznic al zidului chinezesc din Si­biiu, a judecat că siguranţa Ungariei este rău primejduită. Şi astfel deşteptul „pa­triot" numai decât şi-a amintit de artico­lul 7 al convenţiunii internaţionale dela Berna care permite interceptarea oricărui corespondenţe şi comunicări vătămătoare siguranţei statului şi fără un moment de întârziere a interceptat telegrama d-lui Tzetzu.

Patria maghiară astfel prin vigilenţa unuia dintre aleşii săi fiua fost salvată... Şeful biuroului telegrafic dela Sibiiu poate să fie ferecit . . . şi-a făcut pe deplin da­toria.

Dar ce va zice lumea despre acest procedeu maghiar. O nu vă întrebaţi. Toată lumea cealaltă e proastă.

Pe acest pământ nu există decât un singur popor ales maghiarii, adecă — par­don — două împreună cu jidanii. De aceea se şi iubesc atât de mult între ele. Prin urmare opinia cealaltă din afară de zidu­rile chinezeşti este cantitate neglijabilă. La nevoie când ea s'ar obrăznici prea mult şi ar începe să incomodeze pe „patrioţi", nu avem zidul chinezesc care să o oprească de a străbate până la noi? Slavă domnului doar mai sunt şi alţi patrioţi tot aşa de vigilenţi ca cel dela Sibiiu. Deci de asta nici o grije.

Astfel fiind, propunem decorarea func­ţionarului dela Sibiiu care a salvat statul maghiar a cărui siguranţă a fost atât de rău primejduită prin menţionata telegramă şi a aplicat cu atâta apropou articolul 7 al convenţiunii dela Berna.

Rugăm să i-se dea cea mai înaltă de­coraţie.

O rugare modestă , caro n u vă costă nici o oboseală dar Administraţ ie i noastre îi poate fi de mare folos. Adminis traţ ia noastră roagă pe toţi ceice târguiesc şi c o m a n d ă din articolele anunţate în foaia noastră, — să amintească că

firma a cetit-o în ziarul „Românul".

Memorandul slovacilor Cu prilejul desbaterilor bugetului din

anul trecut în discursul său rostit în şe­dinţa camerei dela 24 martie 1911 primul-ministru contele Khuen-Héderváry a provo­cat naţionalităţile din Ungaria, că acestea eventualele lor doleanţe să le prezinte lui şi el, primul-ministru, se va nizui să le asaneze. In baza acestei provocări partidul naţional slovac a compus un memorand în care a înşirat toate doleanţele pe teren cultural ale poporului slovac. O delegaţie a şi prezentat primului-ministru acest me­morand, însă până azi ei n 'au primit nici un răspuns.

Din cauza aceasta partidul naţional slovac a pulicat acest memorand şi în limba ungurească, ca astfel şi ungurii să cunoască aceste doleanţe ale slovacilor.

Memorandul tratează în mod amănun­ţit doleanţele fraţilor slovaci şi arată într'o lumină caracteristică politica guvernului un­guresc faţă de naţionalităţi.

Acest memorand porneşte din acel punct de vedere principiar al part idului naţ ional s lovac, că articolul de lege votat în chest ia egal i tăţ i i naţ io ­nal i tăţ i lor const i tue o lege fundamentală cardinală a const i tuţ ie i noastre, care nu poate suferi modi ­ficări, fără a se vă tăma const i tuţ ia . Această depl ină egal i tate a naţ ional i tăţ i lor , după al ineatul al doi lea al introducerii acestei legi „singur numai în chest ia folosinţei oficiale a diferitelor l imbi ex is tente în ţară poate fi supusă unor regal i deosebite". Arti­colul XLIV din anul 1 8 6 8 asigură naţ ional i tăţ i lor din patrie egal i tate ne l imitată pe teren cu l tu­ral iar ministrului instrucţ iunei publ ice i-se impune datoria, că în inst i tute le s tatului să se îngrijească de aceea, că membri i oricărei naţ ional i tăţ i din patrie, cari trăesc în masse compacte să poată fi instruiţ i în l imba lor maternă până când ajung în academii . Fi indcă naţ ional i tatea s lovacă se c o m ­pune din cetăţeni cari trăiesc în masse mai mari, peste întreg ţ inutul din nord, dela Pojon până la Caşoyia, numărând peste 2 mi l ioane şi jumăta te suflete, dreptaceea memorandul consideră ca vătă­mător, din punct de vedere al egal i tăţ i i naţ ional i ­lor, §-ul 17 al art. de lege XXVII din 1907 , care permite pe şcoli numai inscripţii făcute în l imba ungurească, precum şi §-ul 18 al acestei legi, care şi în şcol i le nemaghiare dă drept ministrului in­strucţ iunei la aceea, că dacă acea şcoală este cer­cetată de câţ iva elevi unguri, sau dacă părinţii ori tutorii elevilor unguri doresc instrucţia în l imba ungurească, şi pentru aceşt ia să poată ordona l imba ungurească ca l imbă de propunere.

Pentruce nu aplică ministrul acest ordin şi pentru copii nemaghiar i? Sau în ce fel poate fi respectată în cazul acesta par i ta tea?

Dar p lanul de învă ţământ al ministrului in ­strucţiunei este vătămător şi pentru mot ivu l , că §-ul 16 al art. de lege XXVII din 1 9 0 7 declară ca obiecte obl igatoare de învă ţământ pentru şcol i le e lementare cele cuprinse în §-ul 5 5 al art. de lege XXXVIII din 1 8 6 8 .

Iar întrucât în şcol i le nemaghiare numărul acestor obiecte de învă ţământ sporeşte cu unul, de oarece afară de l imba maternă şi propunerea l imbei ungureşt i este obligată, numărul obiectelor obl igate de î n v ă ţ ă m â n t se urcă la doisprezece, cari săptă­mânal , conform §-ului 5 2 al art. XXXVIII din 1 8 6 8 , trebuesc propuse în cel puţin 2 5 ore.

Dar ordul orelor e deadreptul înspăimântător, dacă vom căuta modul de împărţire al orelor de instrucţ iune referitoare la cele 5 obiecte de învă­ţământ amint i te în ordinul ministerial . In şcol i le cu un singur învăţător, cari formează majoritatea absolută a şcoli lor poporale, dintre 221/2 ore de instrucţiune pe săptămână ordinul ministerial pre­tinde 13 ore de instrucţiune pentru limba ungurea­scă, aşa că pentru celelalte patru obiecte de învă­ţământ se vine numai 9L/z ore pe săptămână. In modul acesta şcoli le poporale încetează de a mai fi inst i tute de instrucţie poporală, în care copii po­porului ar putea să-şi câşt ige cunoşt inţe le necesare pentru susţ inerea vieţ i i şi a traiului lor greu. Ei pur şi s implu se fac instrumente ale instrucţie i l imbei ungureşti , cari instrumente însă nu-şi ajung scopul dorit, ci ele mai curând produc neşt i inţă şi astfel potenţ iază mizeria poporului .

Pag. 4. R O M Â N U L Nr. 38—1912.

Fi indcă poporul s lovac locueşte în masse c o m ­pacte, în sate el nu aude altă vorbă decât cea s lo-văcească. In decursul anului de şcoală copii neau-zind, afară de şcoală, vorbă ungurească, aceea ce ei cu m u l t ă greutate învaţă pe de rostul din l imba ungurească în cele opt luni de şcoală, în cele pa­tru luni de vacanţe ui tă iarăş. Apoi din nou î n ­va ţă pe de rostul, pentru ca în alte patru luni de vacanţe să uite iarăş cele învăţate .

Poporul învaţă l imba, de care are l ipsă în vieaţa. S lovacul vânzător de g iu lg iu din comita­tu l Arva, care cutrieră cu marfa lui întreg şesul Ungariei , vorbeşte foarte b ine ungureşte . Insă nu pentrucă el ar fi învăţat ungureşte în şcoala lui din comitatul Arvei, ci pentru mot ivul , că el în comerţul lui cu g iulgiu are mare l ipsă de l imba ungurească. E osteneală zadarnică deci a sili pe c ineva să înveţe o astfel de l imbă, pe care trebu­inţele lui de v ieaţă nu-1 constrâng s'o înveţe . Iar dacă trebuinţele lui de v ieaţă pretind, ca poporul să înveţe o l imbă oarecare, el o va învăţa aceasta din propriul lui îndemn, nesi l i t de nimeni .

învăţătorul conşt i inţ ios îşi va ţ ine ca o da­torie, ca să instrueze cât mai temein ic copii i î n ­credinţaţi lui, în acele cunoşt inţe publice, cari sunt o neces i tate de traiu şi de asigurare a bunăstărei în v ieaţa copilului . învăţătorul va pune mai mare pond pe acestea, decât chiar pe instrucţia l imbei . Insă în cazul acesta, în baza §-lui 2 2 al in. a) art. de lege XXVII din 1 9 0 7 , învăţătorul este amovat din postul lui pe cale discipl inară şi împreună cu famil ia el ajunge la traistă de cerşitor. Dec i în urma conşt i inţe i şi ze lului lui învăţătorul ajunge pe drumuri.

Pentru şcol i le medii sunt vătămătoare urmă­toarele dispoziţ i i : §-ul 1 3 al menţ ionatu lu i art. de lege XLIV din 1 8 6 8 deja de 4 3 de ani este în vi ­goare. In acest interval lung, minister iul instruc-ţ iunei nu a înfiinţat nici o şcoală cu limba de pro­punere slovacă pentru poporul slovac, care numără în Ungaria 2 şi jum. milioane suflete. Poporul s lovac din propria lui putere a înfiinţat în N a g y -röcze un g imnaz iu superior şi-o preparandie, cu l imba de propunere s lovăcească, în Turoczszent-márton şi în Znióváralja câte un g imnaz iu infe­rior, însă guvernul le-a închis pe toate .

Mai ex i s ta încă şcoală de industrie pentru ucenici cu l imba de propunere s lovăcească, din Turuczszentmárton, iar guvernul a oprit şi aici l imba s lovăcească. Când, deci, în anul 1 8 9 5 băr­baţi i conducători ai s lovaci lor în baza §-lui 2 6 al art. de lege XLIV din 1 8 6 8 s'au cons i tu i t în reu­n iune şi au elaborat s tatutul alăturat sub A), pen­trucă în senzul acestuia , să poată colecta un fond de bani pentru înfiinţarea unei scoale medi i inter-confesională, pusă sub grija guvernului , şi când aceşti bărbaţi au prezintat acest s tatut minis ter iu-lui de interne spre aprobare: acest minis ter iu a denegat aprobarea acestui s tatut sub numărul 1 8 . 8 3 0 / 1 8 9 7 .

Guvernul nu înfi inţează pentru poporul s lovac nici o şcoală s lovăcească, ci el închide şi şcol i le s lovăceşt i înfi inţate din puterea proprie a poporu­lui s lovac. §-ul 2 6 al art. de lege XLIV din 1 8 6 8 permite necondi ţ ionat colectarea de bani în scopul înfiinţării şcol i lor medi i s lovăceşt i , însă guvernul to tdeauna interzice aceste colecte, iar dacă elevi i din propriul lor îndemn voiesc să înveţe l imba lor maternă s lovacă şi dacă în scopul acesta ei se adună mai mul ţ i la olaltă, autorităţ i le îi e l iminează din şcoli le medii , c u m s'a în tâmpla t aceasta în Pojon, Eperjes, Késmárk, Se lmeczbánya, Losoncz, Szarvas, etc. Poporul s lovac în scopul promovării cul -sale şi dorind o emulaţ ie nobi lă în pr iv inţa acea­sta, sub numirea de „Matica S lovenská" a înfiin­ţa t o reuniune literară, al cărei s ta tut consi l iul guvernial reg. ung. 1-a şi aprobat în 3 1 maiu 1 8 6 2 sub nr. 3 8 . 4 4 1 .

Reuniunea aceasta a lucrat cu zor, până când a urmat periodul dezastruos din 1 8 7 4 şi 1 8 7 5 . Coloman Tizsa, ministrul de interne de pe acele vremuri, în 12 noemvrie 1 8 7 5 sub nr. 4 8 7 4 , a di-so lvat şi această reuniune literară. Ş i cu toate că §-ul 3 5 al s tatului ordonă direct, că în cazul di-solvării din orice mot iv a acestei reuniuni, să se mai ţ ină încă o u l t imă adunare generală, care să hotărască în privinţa averii reuniunei literare, deci fundatorii şi membri i ordinari ai acestei reuniuni numai în baza acestui drept de dispunere au con­tribuit cu jertfe materia le: ordinul de disolvare a oprit această adunare generală a reuniunei, averea i-a fost confiscată, pentrucă aceşti bani să fie do-iaţi unei asociaţi i culturale a s lovaci lor din Unga­

ria, a cărei l imbă de desbatere în şed inţe este |

l imba ungurească, fiindcă membri i comitetu lu i ace­stei reuniuni în mare parte nici nu cunosc l imba literară s lovăcească,

Iscălitorii memorandulu i roagă deci pe pri-mul-minis tru , să se îngrijească despre asanarea doleanţelor lor

I. In chest ia şcoli lor poporale e lementare prin aceea, că în acestea l imba de instrucţie s lovăcească, pe lângă cunoaşterea l imbei ungureşt i să se între­buinţeze ca mij loc sigur de instrucţie recunoscut în §-ul 17 al art. de lege XLVI din 1 8 6 8 . Şi în scopul acesta să se prezinte camerei un proiect pentru modificarea în acest senz a legilor şcolare de până acum, iar ordinele 1 3 3 . 7 0 4 / 1907 , 1 0 6 . 2 6 7 / 1 9 0 8 şi 1 2 8 . 2 9 7 / 1 9 0 9 ale minister iului in-strucţiunei să fie scoase din vigoare.

II. In privinţa şcoli lor medi i prin aceea: 1. că guvernul să înfi inţeze atâtea şcoli s lo­

văceşti , adecă şcol i le actuale să fie modificate în senzul §-ului 17 al art. de lege XLIV din 1 8 6 8 , corespunzător numărului de 2 şi jum. mi l ioane de s lovaci ;

2 . că şi până la regularea definitivă a chestiei , să se ordoneze instrucţia obl igată a l imbei şi l i te-raturei s lovăceşt i în toate şcol i le medi i din nordul Ungar ie i ;

3 . că nizuinţe le s lovaci lor de a colecta fon­duri de bani pentru înfiinţarea de şcoli medi i s lo­văceşti , nu numai să nu fie împiedecate , ci chiar ajutate.

III. Guvernul să permită funcţionarea asoc. literare „Matica Slovensky", extradându-i averea pe nedrept confiscată.

Reluarea relaţiimilor României cu patriarhia din Constantinopol. D. Mişu, ministrul României, împreună cu d. secretar Pisosky şi cu ataşatul militar, au azistat eri la serviciul divin celebrat în biserica patriarhiei din Constantinopol. Pa­triarhul a făcut rugăciuni pentru perechea regală şi pentru principii moştenitori ai României şi a pronunţat un discurs în care a zis: „Sunt fericit de a putea celebra săr­bătoarea ortodoxiei în prezenţa ministrului unui stat ortodox care în decursul vremilor a lup­tat şi a lucrat alături cu noi, Marea biserică, care nu uită vechile tradiţiuni, este azi fericită de acest eveniment.11

La recepţiunea care a urmat după ser­viciul divin, d. Mişu a exprimat mulţumiri pentru rugăciunile făcute de patriarh şi a adăogat că dorinţa regelui şi guvernului este de a strânge relaţiunile dintre cele două biserici ale ambelor naţiuni.

La sfârşitul serviciului divin, patriar­hul a oficiat un requiem pentru ierarhii români răposaţi şi a dăruit d-lui Mişu ana­fura pentru copiii principelui.

* C ă l ă t o r i a î m p ă r a t n l u i W i l h e l m l a V i e n a .

Cu privire la v iz i ta împăratului Wi lhe lm la Viena, ziarul „Tägl iche Rundschau" din Berlin află ur­mătoarele :

împăratul va părăsi Berlinul la 19 mart ie şi va sosi la 2 0 la Viena unde va fi oaspele împăra­tului Franz Iosef. In seara aceleeaşi zi le împăratul va pleca la Pola , unde se va întâlni cu arhiducele Franz Ferdinand. Dela Po la împăratul se va î m ­barca pe bordul yachtului „Hohenzol lern" şi va sosi la 22 martie Ia Veneţia, unde va avea Ioc o întâlnire cu regele Victor Emánuel . — care va sosi direct dela Roma la Veneţia.

De aici împăratul pleacă la Corfu unde va rămânea patru săptămâni .

împărăteasa va p leca ceva mai târziu.

M o n g o l i a c e r e p r o t e c t o r a t u l R u s i e i . In P e ­tersburg domneşte convingerea că apropiata -sosire a unei deputaţ iuni a principilor mongo lez i nu va schimba întru n imic punctul de vedere al Rusiei faţă de Mongol ia .

Deputaţ iunea are mis iunea de a îndupleca guvernul rusesc să ia cunoşt inţă de hotărârea luată de adunarea principilor mongol i la Urga, de a pune Mongol ia sub protectoratul Rusiei.

Din România Criza bisericească. — Spre renaştere biseri­

cească. — Noul mitropolit P . S. S. Canon al Huşilor.

»

Când aceste rânduri vor apare criza bisericească dela noi care frământă ţara de 8 luni de zile va fi luat desigur sfârşit.

Pentru mâine este convocat marele co­legiu spre a da un mitropolit ţării. Se ştie că din vara anului trecut eparhia ungro-vlahiei a rămas vacantă. Demisionat în îm­prejurările cunoscute, I. P. S. Atanasie, a lăsat în urma sa o situaţie cu totul tul­bure în biserica românească.

Retragerea sa a pus pe gânduri nu numai pe guvernanţii ţării, dar şi cercurile înalte bisericeşti, astfel, că cu greu s'ar ii hotărît cineva să ia succesiunea în astfel de condiţii.

Căci cu toată umbra momentană ce s'a aruncat asupra bisericei române prin ea, criza de astăvară, a avut şi un rezultat cu totul favorabil faţă cu biserica la a că­rei purificare a contribuit şi va contribui în chip necontestat.

De altfel însuşi faptul demisiunii lui Äthan asie urmată la scurt interval după acea lui Parthenie şi provocată de pure împrejurări de morală creştină, este un semn, că în România există în ordinea bi­sericească un curent de renaştere similar cu cel din ordinea socială.

Nu este o simplă întâmplare faptul că doi chiriarchi cad pe chestiuni de morali­tate ci este un semn al vremei. Şi acest semn al vremii voeşte să spuie că în Efl-mânia minciuna religioasă începe a nu mai fi tolerată. Spiritul public arată din ce în ce că nu mai poate suferi arhierei, episcopi şi mitropoliţi funcţionari şi fără în­ţelegere şi iubire a sacerdoţiului lor. Şi când împotriva acestei orientări a spiritului public asemenea elemente nu se sfiesc să urce treptele tronului mitropolitan, atunci nu mai t>unt tolerate cu resemnare sau cu indeferenţă că până acuma, ci, mai curând sau mai târziu, sunt silite să facă loc altora.

Acesta este un memento de care toţi cei care intră de acum în cariera biseri­cească trebue să ţie seamă.

*

Criza religioasă astfel deschisă acuma putem zice că este de fapt închisă. Mâine avem o nouă alegere în persoana P. S. epis­cop Conon Aramescu Donici al Huşilor.

Noul urmaş la scaunul mitropolitan nu este un „Homo novus". Prin urmare nu pu­tem spune să avem la vremi noi şi un om nou. Dar dacă Prea Sfinţitul episcop de Huşi nu este un „Homo novus", ca vârstă, este însă un om cult, un bărbat cu un fru­mos trecut, cu o largă cultură şi cu o în­ţelegere superioară a lucrurilor, care cre­dem va ocupa cu mult folos pentru biserică scaunul de mitropolit al Ungro-Vlahiei.

Membru al unei familii mari a Moldo­vei, care a numărat în trecutul său mai mulţi membrii marcanţi în clerul înalt cum şi în conducerea ţării, noul primat este prin tradiţie ca şi prin pregătirea şi aplicările sale chemat să prezideze opera de regene­rare ce toată lumea o aşteaptă dela chi-riarchii bisericii.

Activitatea sa ca profesor la Iaşi, apoi ca arhiereu şi ca locotenent a episcopiei de Roman şi mai târziu ca episcop de Huşi

Nr. 38 —1912.

Caut

candidat de advocat OS praxă, [care să între în cancelarie cu

sau cel mult 15 Martie. Condiţiunile fa-Torabile.

Dr. Virgil Radesiu, advocat .

Caut

un candidat de advocat care află aplicare imediată.

Dr. Ştefan R o z v a n y advocat. Marosiiiye.

Un tinár inteligent, !»tar diplomat, cu purtare bună, • vorbeşte

română, maghiară şi germană perfect având o praxă e apt a conduce un oficiu

Botarial caută în ţinut curat românesc un post k subnotar sistemizat, undeva putea fi asigurat, ein cel mai scurt timp şi pe orice cnle, va ţunge la un post de notar.

Eventualele oferte sunt a se adresa Admi­nistraţiei acestui ziar.

Nr. 5978/1912 Februarie 6.

PUBLICAŢIUNE. 9e publică spre cunoştinţa amatorilor că,

ii ziua de 5 Martie 1912, ora 9 dimineaţa, se «ţinea licitaţiune în Bucureşti la Pirotechnia Armatei pentru darea în întreprindere a refa-carei învelitoarei Ia 2 magazii cu muniţiuni de infanterie şi artilerie ale Depozitului Central de Muniţiuni de război în valoare totală de 7000 lei, iar în ziua de 6 Martie 1912 pentru darea In întreprindere a reparaţiunei învehtorilor de tablă la magaziile cu muniţiuni ale Depozitului Central de muniţiuni de război în valoare de lei 300000-—

Licitaţiunea se va ţine în conformitate cu fepoziţiunile art. 72—83 din legea asupra con-labilităţei publice a Statului şi condiţiunile ge-

şi speciale de ordine şi administraţie. Garanţia provizorie, prevăzută în condi-e speciale de ordine şi administraţie, se va

june la casa de depuneri şi consemnaţiuni, iar la licitaţiune se va prezenta numai recipisa.

Ofertele, însoţite de garanţia în numerar iau efecte în natură, nu vor fi primite.

Dosarul special compus din: plan, devzi ţi caietul de sarcine special etc. se poate vedea é doritori, în orice zi de lucru, la Pirotechnia Armatei, dela ora 8—11 a. m. şi dela 2—5 p.m. «fără de Sâmbetele după amiază.

„DEGANIN" (scutit prin lege)

e cel mai bun prav pentru stârpirea insectelor de bucă­

tărie, magazine etc. 1 pachet de y 2 kgr. costă numai

1 cor. 50 fileri. Probaţi odată şi vă scăpaţi de ele, când nu veţi mai fi sur­prinşi să aflaţi moarte în mâncare!

F. A. DEGAN, Fiume Postafiók 163.

R O M A J J L

BIENETH IGNÁCZ ARAD, Szabadság-tér nr. 15.

Atrag atenţiunea on. public şi recomand magazinul meu bogat asortat cu tot felul de pielării din patrie şi străinătate. Comandele din provinţă se execută prompt şi conştiinţios. Pregătesc părţi supe­rioare moderne pentru ghete.

T e l e f o n n r . 8 2 8 .

IACOB ŢEPENEU PIETRAR ŞI SCULPTOR

F E H É R T E M P L O M (BISERICA-ALBA), STR. ŞTEFANI No. 2.

Proprietar de ocne: TEOFIL POPOViCIU

M a r e m a g a z i n ş i a t e l i e r d e p i e t r i i m o r m â n t a l e p r e c u m : l u c r u r i d e m a r m o r ă , g r a n i t , l a b o r a t o r , p i a t r ă d e n ă s i p , e t c . L u c r e z ş i î n p r o v i n ţ ă . — P r e ţ u r i

m o d e r a t e .

Brânză săcu iască desert veritabiiitate garantată (specialitate).

R f â t i ^ a de prima calitate în O I <\\\L<\ burduf şi vană ::

oferă fabrica de brânză de oaie din Ardeal

CAROL A L B R E C H T NAGYSZEBEN, Burgergasse 13—15

Listă de preţuri şi mo­dele gratuit şi franco . J

ÉZZfl B i ."jB.

K O H N J A K A B VĂPSITOR ŞI ZUGRAV.

A R A D , STR. WEITZER-JÂNOS 17. ANGAJEAZĂ ORICE LU­

CRARE D E SPECIALI­

TATE. E X E C U Ţ I E

SOLIDĂ CU PREŢURI

S C Ă Z U T E . LUCRĂRI

PENTRU PROVINCIE SE

EXECUTĂ PROMT ŞI

ELEGANT.

Licitaţie concesionată

1 1 .

8 m cu a

ca £ cu E jd "3 <u i-V •a cu u a

s E

3 u c

> St W o o. cu •a cu a st O o. 3

de autorităţi

Hoff man Sándor

ARADŞ (Palatul teatrului). Telefon nr. 10.

Vinde în cantităţi mari şi pe preţuri foarte re­duse articole de : :

calitate bună Cu bani gata va avea rara ocaziune a-şi procura orice pe pre­ţuri ce se vor stabili prin învoială obiec­

tele ce ar dori.

Săptămâna aceasta dan-dele şi cordele ce au mai rămas.

Vânzarea nu va ţinea decât scurt timp.

23 metri pânză 6—6-50, 7—750. |

o 5'

•s 3 <» 3

n f a n O •CS

•o » •B n

Calitate corespunzătoare ori cărui scop.

Şifonuri Schroll de toate calită­ţile, albituri pentru masă, má­saié şi şervete cu preţuri scăzute.

Pardesiu pentru dame 750—950 Ü. Se găsesc de toate culorile.

Pelerine pentru fete începând dela 250 fl.

Rog priviţi galantarele mele.

o

{? ca n B* c

Pag. 12. R O M A N U L Mr. 38-1912.

A A

• V

Cele mai bune omoloage Cele mai solide si j u v a e r j C a l e eele mai moderne J iv̂ .w atât pe bani gata, cât şi în rate pe lângă chezăşie de 10 ani cu preţuri ieftine, liferează cea mai bună prăvălie în aceasta privinţă

îu întreagă Ungaria

Brauswetter János orologier îh Szeged.

Catalog ou 2000 chipuri, se trimite gratuit. Notez, că n u m a i aceia vor pr imi catalogul gratuit , cari î l cer c u provocare la ziarul «Românul" (ad. scriu că au cetit anunţu l în „Românul) . Corespondenţele se fac in

l i m b a maghiară, germană şi franceză.

A A

„Crema Margi t" a lui Fö ldes ca faţa. să-ţi fie cupatá, tineră şi plăcută

Foloseşte Doamnă

„Crema-Margit" este materia cea mai plăcută de înfrumuseţare a doamnelor din elită şi este cunoscută în toată lumea. Putere neîntrecută, stă în compunerea ei norocoasă, pielea o întinereşte şi resultat favorabil se poate vedea în decurs de câteva ore.

Deoarece „Grema-Margit" o imitează şi falsifică, Vă rugăm a cere numai în cutii în­chise cu marca originală, pentrucă numai pentru aceia îşi ia orice răspundere fabricantul.

„Crema-Margi t" e nestricăcioasă, nu conţine untură, compozite neamestecată, care în străinătate a produs mare senzaţie.

Săpun Margit 70 fii. ^ Pudra Margit 1.20 cor. F A B R I C A :

Preţul 1 cor.

Laboratoriul lui Földes Kelemen A R A XI.

Parfumurile cele mai mo denie si totfelul de cos-: metice se găsesc la :

drogéria

bine asortată ..Angyal"

Török Andor és T-sa Arad, Andrássy-tér 20.

j|™ Cereţi şi ™ |

H răspândiţi

* „ROMÂNUL" Ş i ,POPORUL ROMÂN'

pretutindeni!

V V

Recomandăm

= atelierul (salonul) nostru de croitorie = bine aranjat cu tot felul de stofe moderne atât din pa/trie, cât şi străinătate precum: engleze, franceze şi scoţiene, în depozit mare, lucru solid şi punctuos pe lângă preţuri moderate.

On. domni din provinţă să binevoiască a ne aviza prin o carte poştală, noi în spesele noastre, vom călători la locul chemat. Rugăm binevoitorul sprijin al inteliginţei române.

Cu deosebită stimă:

PETRICAŞ Şi ANCA m a e ş t r i cro i tor i .

CLUJ, strada Kossuth Lajos, nr. 24 etaj. I.

Ppimul deposit românesc de

al profesorului de muzică T. P O P O V I C I î n SibÜU strada Cisnădiei nr. 7 (vis-ă-vis de otelul „împăratul roman"), aranjat cu instrumente din cele mai bune fabrici. împache­tarea şi transportul sunt gratuite.

Prospecte şi informaţii se dau gratuit.

a ( ~ ) z z r j 400 d e e o r a ţ i u n i ş i 36 p r e m i i de s T 7 T ~ r ^ = Q

Motoare „OTTO" orginal. ̂

© u cs o

O

=

2 u Ä

*M

£> U 03 a

ce

Locomobíle de benzin şi Garnituri de trierat cu motoare complecte. Motoare de sine mişcătoare. Mo­toare de ulei brut şi gaz sugător

construeşte în cele mai bune conuiţiuni

LANGEN & WOLF FABRICĂ DE MOTOARE.

Filiala.: Timişoara-Iosefin,

Stada Bonnaz No. 12.

Cereţi gratis cataloage şi preţuri eurente!

Se caută reprezentanţi solizi!

B

a o a fS »

!

t o

!

Peste 106.500 bucăţi funcţionează în toată lumea!

Nr. 38—1912. R O M A N U L Pag. 7.

aproximativ cum treeră ţăranul român; c u m ară ţi cum coseşte; întrebuinţează el secera dinţată romanică sau pe cea netedă, nedinţată. germanică: te tipuri străine de coasă întrebuinţează el şi de când; cum pregăteşte el cânepa şi c u m ţese; cum se face că a ajuns ol să folosească lat. colus prin furcă; cum se ogl indesc toate aceste raporturi cul­turale în l imbă, — iată o nouă serie ' de fapte şi probleme care trebuesc cercetate şi în primul rând băştinaşii se cuvine să ne dea materialul .

Toate problemele acestea de istorie a l imbei itau în strânsă legătură cu istoria şi vor contribui peate şi la l impezirea „ehest iunei române". In pri-rinţa aceasta este încă o ramură a l inguist icei care stă în strânsă legătură cu istoria: s tudiul nu­melor. Numele de local i tăţ i , apoi numele drumuri­lor, al văilor, al munţi lor , al fluviilor şi râurilor, tl diferitelor părţi şi accidente ale terenului din o moşie, toate acestea trebuiesc s i s temat ic şi e x a c t culese, apoi ştiinţific s tudiate . Căci tocmai l ipsa de documente în trecutul mai depărtat al românilor dă o valoare deosebită concluzi i lor pe caro le v o m putea scoate din onomast i că şi toponimie .

Din cele spuse până acum puteţ i să vă fa­ceţi o idee despre felul cum concep eu' act iv i tatea In acest inst i tut . N u în senzul că aş avea eu să ţiu prelegeri. Metoda de cercetare, problemele şi faptele referitoare la l imba română sunt adesea discutate în prelegerile melc . nu numai când m ă ocup în special de l imba română dar şi în asemă­nările şi deosebirile, în paralelele ce adesea sunt de făcut cu prilejul s tudiului fiecăreia din cele­lalte limbi surori. In inst i tut însă prelegerile care ie vor ţ ine vor fi făcute de membri i înşiş i ai in ­stitutului şi anume cu scopul hotărît ca lucrările dumneavoastră să formeze obiectul discuţiei la care toţi vor trebui eă ia parte. Cu alte cuv inte : de­prinderi, discuţii , act iv i tatea proprie a fiecăruia, ac­tivitate care va fi îndrumată şi jndecată de direc­torul institutului .

Dispunem de frumoase încăperi pentru bib­liotecă şi sa lă de s tudi i ; avem o bibl iotecă şi spe­răm că în curând ea va oferi to t ce e necesar. Ea ?a avea să ţ ie seamă şi de nevoi le speciale ale fiecărei lucrări. Apoi, la t imp, sper să scoatem o publicaţie periodică ce va servi la deslegarea t u ­turor problemelor pe care l e -am atins .

Dupăcum eu voi pune tot sufletul, tot astfel aştept acelaş lucru şi dela domni i le voastre pen-traca să îndreptăţ im marea încredere ce ni-s'a ară­tat şi să înfăptuim treptat o operă care să fie un titlu de glorie şi pentru ţara care întreţ ine inst i ­tutul şi pentru aceia care-i dă ospital i tatea.

.Convorbiri Literare". W . M e y e r L U b k e .

La chestia episcopiei gr.-cat. maghiare

Pe oricare român de bine trebuie să-1 ample o nespusă bucurie văzând lupta bravă şi bărbă­tească a arhiereilor noştri, pentru a delătura pri­mejdia, ce amen in ţă mai mul t ca orişicând cu în-jhiţire unele părţi ale provinciei noastre mitropo­litane. Cu deosebire sunt ameninţate părţile măr­ginaşe ale acestei provinci i , cum e d. e. la noi în uhidieceză săcuimea, unde credincioşi i noştri gr.-tat trăind amestecaţ i cu maghiari i , mai mul t sau mai puţin s'au amestecat cu ei în vorbă, în port j datini şi s ingur numai numele de familie îi tră­dează, că oarecând au fost români, ceeace de alt-

! turn şi ei o recunosc, când îi întrebi de ce neam unt.

Dar oare atunci , când agenţi plăt iţ i vor cu-[ triera aceste părţi şi vor î n d e m n a poporul să pre­

tindă episcopia gr.-cat. maghiară cu l imbă litur-í jică maghiară, c u m vor putea sta împotr iva is-fţitei?

Deşi acei agitatori în mare parte purtători de ' rererendă, vor şti b ine , că chiar în cazul de s'ar înfiinţa episcopia gr.-catolică maghiară, l imba li­turgică va fi cea veche grecească, totuş i vor folosi orice mijloace, numai si numai să vadă e l iminată urgisita limbă valahă.

In aceste t impuri de grea cumpănă preoţii noştri vor trebui să fie cu ochii în patru, vor trebui sliii facă datorinţa, c u m ş i -au făcut-o şi în alte timpuri de ispită pentru credincioşi i şi biserica noastră, când unii preoţi romano-catol ic i , predica­torii păcii lui Hristos. î n d e m n a u pe credincioşii noştri la părăsirea ritului grecesc şi îmbrăţişarea celui latin, deşi şt iau, că aşa ceva e cu neputinţă.

Inzădar va fi însă os tenea la preoţ imei noa­stre până atunci , până când acei păcătoş i nu vor fi aduşi la rezon, căci îşi râd în p u m n i de fră­mântări le noastre, şi cu mai mare curaj îşi con­t inuă machinaţ iun i l e încă şi azi.

Aceşt i neruşinaţi prezintă pe superiorii b ise­ricii noastre, ca pe unii , cari nici habar n'au de soartea credincioşi lor noştri din aceste părţi, şi le z ic cu o bucurie satanică, ia tă episcopul nostru c u m îşi cercetează pe fiii săi sufleteşti, veniţ i şi voi la ritul lat in, căci vîădicul vostru nici nu vrea să şt ie de voi.

în tocmai de astfel de capacitări se vor folosi şi în chest ia episcopiei gr.-cat. maghiare , căci ei nu caută argumente serioase, n u aleg mijloacele, când e vorbă să lucre contra bisericii şi contra popii valah, şi când e vorbă, ca cu ori ce preţ să-şi înmul ţească numărul credincioşi lor lor şi a poporului maghiar .

Şi astfel de argumentări la poporul de rând îşi au rezultatul dorit. Ş t im însă şi aceea, că po ­porul, văzând în mij locul său pe păstorul său su­prem, cercându-i năcazurile şi durerile, îmbărbă-tându-1 să ţ ină cu tărie la legea şi credinţa stră­moşească, nu va fi agitator cât de iscusit , care sâ-1 desfacă de biserica sa. D e aceea dacă coborî-rea arhiereilor în mij locul turmei a fost necesară cândva, cu atât mai vârtos e de l ipsă acum în a-ceste vremi de grea încercare.

„Unirea" Un preot din acele părţi.

Trist răvaş de la - H ă l m a p îna inte cu 7 — 8 ani cetitorii de foi, erau de­

daţi, să afle aproape regulat de 1 0 — 1 1 ori pe an not i ţe de laudă la adresa societăţi i româneşt i din micul târguşor Hălmaj. . .

N u numai că admit toate aceste laude, dar le şi declar de — binemeri tate!

Dar, stai puţ in , iubite cetitor, şi nu întreba cum stau azi, nu cu laudele>peri toare , ci cu — isprava!... '••

Dacă aş fi un pes imist modern, ar fi peste puterile mele să nu dau to t dreptul marelui Eminescu:

„Vai de biet român săracul, îndărăt dă tot ca racul.. ."

Cred, că se potriveşte de minune , această ca­racterizare, dacă aruncăm o privire asupra socie­tăţ i i româneşt i din 1 9 0 4 — 5 şi asupra celei de azi din Hălmajul nostru.

Şi de ce această ruşinoasă decădere a socie­tăţi i româneşt i într'un orăşel curat românesc?

Dar să-mi fie permis să fac o mică anal iză a trecutului şi numai după aceea să m ă întorc la obiect :

In 1 9 0 0 — de pi ldă — Hălmajul era l ipsit de filiala băncii „Crişana" din Brad, prin urmare societatea de atunci număra mai puţin cu 3 — 4 persoane, faţă cu cei de azi. Tot pe acel t i m p doi advocaţi români l ipsiau. Doi oameni de altfel demni de a ne fi conducători . Soc ie tatea de atunci să compunea aproape în total din oameni mai în vrâstă, 4 0 — 5 0 ani cu escepţia celor câţ iva preoţi şi dascăl i din jur, prea puţin idealişti . A v e a m pe atunci un cor modes t pe care-1 ş t iam preţui peste merit . II conducea d. M. Vidu, fratele apreciatului compozi tor dela Lugoş . Şi de ce decăderea ruşi­noasă de acum?

Mă întreb eu, dar zadarnic, o fac, că cei ce nu vreau să audă, se achită foarte uşor — astu-pându-ş i urechile!

De ce atâta egoism? De ce să suferim lipsa ruşinoasă a idea­

l ismului? Lăsaţi măcar, st imabil i lor, lăsaţi în drumul

lor spre ideal, măcar pe meseriaşi i idealişt i , -— dacă vă ruşinaţi chiar, să le înt indeţ i — nu concursul , — ci — patronajul!.. . (?! N. R.)

Va putea c ineva să afirme, că nu s'ar afla forţele necesare pentru închegarea unei societăţi curat româneşt i .

Va putea c ineva spune că am fi l ipsiţi „şi de local? 1 '

Da, cu durere trebue să constat , că „poate" — se va afla, — dar numai până cănd floarea so­cietăţii noastre româneşti (care îi place să se gi ­reze de naţ ional is tă , de model) , face prietenie pe

*) P u b l i c ă m sub rezervă acest răvaş, într'adevăr trist şi dorim, ca cele ce cuprind» să fie desminţ i te de cei vizaţi . Redacţ ia .

spinarea noastră cu fibirăui**) şi până când mul ţ i dintre ai noştri vor pune umăr la umăr cu duş­manii nu pentru înfiinţarea unei casine româneşti, ci pentru susţinerea celei ungureşti, care azi îi pri­meşte cu cuvintele cele mai măgulitoare posibile, ca mâne să-şi bată joc de „servus"-ul lor linguşitor.

Hălmăjeni i îşi aduc aminte de sărbătorile Crăciunului d m 1910 .

Reporter.

1NFORMAŢIUNI Arad, 2 9 februarie n. 1 9 1 2

P a r a s t a s p e n t r u G o z s d u . Cetim în „Tel. Rom.". Eri, duminecă , după terminarea sfintei l i-turgii, s'a celebrat în catedrala din Si ib i iu un pa­rastas so lemn întru odihna sufletului şi eternizarea memoriei marelui mecenat şi binefăcător al nea­mului nostru, Emanui l Gozsdu. A pontificat E x c e ­lenţa Sa, Inaltpreasfinţitul domn arhiepiscop şi mi ­tropolit Ioan Meţianu, asistat de Preacuvioşi i le Lor. dr. Ilarion Puşcariu, arhimandrit , vicariu episco-pescopesc şi dr. Eusebiu R. Roşea, protosincel , di­rector Keminarial, de protopresbiterii Ioan Droc şi Lazar Triteanu şi de diaconii Demetr iu Câmpeanu şi dr. Vasile Stan. La fine Exce l en ţa Sa, arhiepis­copul şi mitropol i tul nostru Ioan a ţ inut o fru­moasă cuvântare, în care a arătat numărosului public compus în mare parte din elevii de pe la diferitele inst i tute publ ice din Sibi iu, c ine a fost Emanui l Gozsdu şi ce a făcut el pentru neam şi biserică asigurându-şi nemurirea pentru toate t i m ­purile.

Aşa trebuia să fie şi la noi la Arad.

M a n e v r e l e m a r i d e t o a m n ă , se vor ţ ine în anul acesta în Ardeal, între Cluj şi Deva. Coman­dantul suprem şi de data aceasta va fi moşteni torul de tron arhiducele Francisc Ferdinand. Cartierul Iui va fi la început la Cluj, apoi la Deva, de unde va merge cu automobi lu l la manevrele finale, cari vor avea loc între Brad şi Abrud. La manevre le aceste iau parte 6 div. de infanterie, 4 brigăzi de cavalerie, 2 reg imente artilerie de m u n t e şi 6 re­g imente artilerie de câmp şi 1 diviz ie artilerie uşoară.

Comandantul corului din Timişoara va fi ge ­neralul de artilerie Anton Seefranz, iar a corului din Sibi iu generalul de infanterie Hermann de Köves.

Ideia unui congres, ori a unei con-ferenţe, din preoţi şi laici, în cauza plă­nuitei episcopii gr.-cat. maghiare, a fost a runcată tn discuţia foilor de zi Dintr'o no­tiţă proaspătă a „Românului" vedem, cu satisfacţie, că s'au făcut anume dispoziţii pentru ţinerea unui astfel de congres.

Din partea noastră, cu dragă inimă subscriem această idee, a cărei realizare ar însemna, cu adevărat, un razim mai mult arhiereilor noştri, în lupta pentru apărarea bisericii.

Rezoluţia ce s'ar lua în acel congres, exprimând sărbătoreşte convingerile între-gei noastre biserici, a clerului şi a mire­nilor deopotrivă, ar dovedi factorilor com­petenţi, că la spatele arhiereilor stă una­nimitatea credincioşilor, şi că în lupta ce o poartă, arhiereii reprezintă ideile şi cre­dinţele turmei lor.

Goana pornită contra păstorilor bise­ricii noastre, în zilele din urmă, credem că şi mai mult reclamă cuvântul de apro­bare, mângâiere şi încurajare a turmei.

Aşa s'a făcut lucrul acesta în 1897, la Cluj, în cauza autonomiei catolice, şi bine s'a făcut. Actele acelei conferenţe de altfel, s'au publicat şi în broşură separată, şi poate se mai capătă şi astăzi la librăriile noastre.

La tot cazul, e bine, că iniţiativa con­vocării, din motive uşor de înţeles, a fost

**) Lovich Gyula ,ov in is tu l încarnat.

Pag. 8. R O M A N U L Nr. 38—1912.

luată din partea mirenilor noştri fruntaşi. — Concursul nostru este asigurat.

(„Cult. creştină".)

P e n t r u t o p i r e a g r a n i t u l u i . D . Cail letet a prezintat în aceste z i le la Academia de şt i inţe din Paris , în numele doctorului Bi l lon-Dagnerre inven­tatorul b ine cunoscut prin lucrările sale asupra steril izării l iquidelor prin razele ultraviolete, o in­teresantă comunicare, cu privire la fuziunea quar-ţnlui , fuzinul, care până acum era monopolu l unei case unice din Germania. Bi l lon-Dagnerre este cel dintâiu în Franţa, care a topi t quartul, obţ inând cristal pur fără de nici un cristal pur, cu u n cup­tor electric inventat de dânsul .

Acest cuptor utilizează.

î m p o t m o l i r e a u n u i v a p o r e n g l e z . D i n Sa­lonic se comunică : Vasul englez „Voyet" ven ind din Hul i cu o încărcătură de petrol , s'a î m p o t m o ­l it lângă marele cap Haraburnu greşind drumul cu toate semnale le ce i s'au dat de forturi. S i tuaţ ia vasului pare defavorabilă.

0 mare manifestaţie naţionalistă. „Biruinţa" din Bucureşti scrie: In urma consfătuirilor ţinute s'a constituit în capi­tală un comitet de iniţiativă, compus din membri ai Ligei Culturale, studenţi şi pre-zidenţi ai diferitelor societăţi naţionaliste pentru a sărbători eroismul celor 16 stu­denţi seminarişti români transilvăneni din Oradea-mare, care au preferat mai bine să-şi sacrifice cariera începută decât să re­nunţe la limba strămoşească.

După o serie de consfătuiri intime se va organiza un mare meeting naţionalist.

Manifeste vor fi lansate la timp iar publicul va fi avizat de acţiunea acestui comitet.

Toată diplomaţia europeană va fi în­ştiinţată de actul din Oradea-mare.

In mod provizoriu biroul comitetului este în strada Morilor 16. la d. I. Ghim-băşianu-Galaţi.

0 n o u ă i n v e n ţ i e m i l i t a r ă . Ziarul mil i tar „Preparazione" din Milano anunţă că la Centocelle s'au făcut experienţe reuşite cu o torpilă de uscat, de invenţ iune i tal ienească. N o u a torpilă e dest inata a juca un mare rol în apărarea fortificaţiilor.

Ce i m a i m a r i o a m e n i d i n l u m e . Miliarda­rul Andrei Carnegie, d. Stead şi alţi 2 8 profesori şi prezidenţi din America au const i tu i t o listă „despre cei mai celebri oameni din lume" din toate t impuri le .

Ziarul din New-York „The New-York Eve-n ing Journal" (Jurnalul de seară din New-York) publ ică rezultatul constatări i celor amint i ţ i :

Cel mai mare poet mondia l este Shakespeare; descoperitorul cel m a i însemnat este Columbus; fundatorul astronomiei moderne şi al fizicei este N e w t o n ; fundatorul adevărat al unui mare imperiu este Iulius Caesar; fondatorul nouei şt i inţe n a t u ­rale de astăzi este Darwin; părintele poeziei m o ­derne este D a n t e ; inventatorul locomot ive i este S tephenfon; cel m a i mare pictor şi sculptor este Michel Ange lo ; descoperitorul puterii electrice este Franc l in; cel mai mare muz ic ian este Bee thoven; inventatorul puterii aborului, aplicabil l a maşin i este W a t t ; cel mai mare legiuitor în timpuri le vechi este Moise; cel mai mare poet vechiu este Homer! fondatorul budhismului este Budha; filo­sofii cei mai mari au fost în vech ime Aristotel ş i Socrate; apostolul creştinătăţi i este Pave l ; cel mai mare filosof chinez este Confucius; cel mai mare reformator este Luther.

Mare e x p l o z i e î n t r ' o f a b r i c ă . 0 mare e x ­plozie s'a în tâmplat ieri d imineaţă în laboratorii le de încercare ale „Societăţ i i pe acţ iuni pentru in­dustria ox igenulu i" din Wilmersdorf, lângă Berl in .

Exp loz ia a fost atât de puternică, încât c lădirea a fost aruncată în aier. Un maş in i s t a fost ucis , iar alţ i i doi lucrători grav răniţi .

Pagube le materiale se urcă la o jumăta te de mi l ion franci.

M o t i v u l v i z i t e i r e g e l u i A l f o n s l a P a r i s . Regele Alfons al Spanie i a sosi t la Bordeaux pen­tru a consul ta pe Celebrul laryngolog profesorul Mour.

Medicul a declarat în urma unei amănunţ i t e examinăr i , că starea sănătăţ i i regelui e pe deplin satisfăcătoare. Seara regele s'a întors la Madrid.

U n a u t o m o b i l î n flăcări. Din Viena se a-nunţă, că ieri înainte de amiazi , comandanţ i i şi ofiţerii de stat-major ai regimentelor, cari părăsesc Viena, au fost primiţi în audientă de împărat. Cu prilejul acesta s'a în tâmpla t un inc ident: au tomo­bilul delegaţ iunei luă pe neaşteptate foc tocmai în faţa întrărei principale a caste lului Schönbrunn şi flăcările se ridicaseră la o mare înăl ţ ime. Ofiţerii părăsiseră repede automobi lu l şi cont inuară drumul pe jos .

Focul fu st ins repede.

R e l a ţ i i l e d i n t r e o f i ţ e r i i s â r b i . D in Belgrad v ine ştirea, că ofiţerii de rezervă sârbi, cari până acum nu se aflau în relaţii strânse cu ofiţerii ac­tivi , au întemeiat din in i ţ iat iva ministrului de răz­boi Ştefanovic i o societate deosebită, care are m e ­nirea, ca pe lângă reprezentarea intereselor ofiţeri­lor de rezervă, să cult ive şi relaţ iunile de camara­derie cu corpul ofiţerilor activi .

U n a f r o n t a d u s î m p ă r a t u l u i W i l h e l m . D in Strassburg se anunţă că în şedinţa de eri a comi-siunei budgetare a Landtagului , socialdemocraţi i au propus suprimarea fondului milelor de care dispune împăratul şi care e în sumă de 1 0 0 . 0 0 0 mărci şi a fondului disponibi l al guvernatorului în sumă de 1 3 0 . 0 0 0 mărci şi suma de 2 3 0 . 0 0 0 mărci astfel do­bândi tă să fie întrebuinţată pent:u acordarea unui supl iment funcţionarilor inferiori în vederea s c u m -pirei traiului precum şi pentru ajutorarea orfanilor acestora.

Liberalii declarară că această cerere va fi pri­vi tă de împărat ca o bruscare a persoanei sale, ac­ţ iune la care ei n u se pot asocia.

Fondul mile lor a fost totuşi suprimat împo-tripa voturilor l iberali lor; în schimb fondul dispo­nibil al guvernatorului a fost încuvi inţat împotr iva voturilor social-democraţi lor.

D e l a p i d ă r i l a p r i m ă r i a d i n P o l a . Casierul comunal Galante din Po la a mărturis it că a dela­pidat 5 0 . 0 0 0 coroane din fondurile comunale .

D u p ă interogatoriul ce i s'a luat au mai fost arestaţi alţi 4 funcţionari comptabi l i , printre cari şi acela care în urma d i z o l v ă r e i consi ­l iului comunal din Pola, refuzase să predea regis­trele comisarului guvernului şi d in această cauză fusese suspendat din funcţiune.

Toate registrele comptabi l i tă t i i au fost si­gi late.

L e g i s a n c ţ i o n a t e . Monitorul oficial publ ică sancţ ionarea articolului de lege VI. din 1 9 1 2 refe­ritor la prolungirea dispozi ţ iunei articolului de lege X X X I din 1 8 9 1 despre regularea procedurei jude­cătoreşti consulare şi a articolului de lege VII din 1 9 1 2 , referitor la modificarea s inguraticelor norme a organizaţ ie i şi procedurei just i ţ iare .

M i ş c a r e a m i n e r i l o r d i n A n g l i a . P e când o mare parte a ziarelor de d imineaţă din Londra se exprimă în termini foarte pes imişt i cu privire la greva lucrătorilor dela mine le de cărbuni, ziarele „Dai ly N e w s " , „Daily Chronicle" şi „Moring Lea-der", declară, că proprietarii de mine au acordat un salar minimal . Se afirmă, că primul-minis tru As-quith a apelat la patriot ismul proprietarilor de mine respectivi , ca să nu se lase legaţ i de hotărî-rile pe cari vrea să le ia „Federaţ ia proprietarilor de mine din Angl ia". Mai mul te personal i tăţ i i d in­tre proprietarii de mine au declarat, că vor urma sfatul pr imului -ministru, şi în urma acestei decla-

raţiuni, proprietarii de m i n e au acordat minimul de salar revendicat.

Termenul de tratat ive expirând, minerii din districtul Chesterfield şi Derbyshire au început greva azi la amiazi . Dezordine nu s'au produs.

Lawrence. (Massasuchtes) . — In urma grevei lucrătorilor t ex t i l i s'au produs noui excese. Gre­vişt i i au tras focuri dela ferestre contra poliţiei care a ripostat rănind pe un grevist .

Londra. — Minerii din câteva districte au con­s imţ i t ca în cazul când vor adera mul ţ i lucrători la grevă, câţ iva lucrători să păzească minele de inundaţ iuni .

La Aldershot s'a arestat un o m care voia să convertească pe trei soldaţi să se dea de partea greviştilor. El distribuise foi vo lante invitând pe soldaţi să facă cauză c o m u n ă cu grevişti i şi să nu tragă contra lucrătorilor în cazul când li-s'ar da o atare poruncă.

D o u ă mi i de lucrători din Derbishire au în­cetat lucrul chiar cu începerea de azi, contrar do­rinţei conducători lor lor, cari cereu să continue lucrul până la sfârşitul lunei . Lucrătorii a două alte grupe au încetat deasemenea lucrul.

Intre proprietarii de mine şi primul ministru Asqui th a avut loc azi o nouă conferinţă.

„ G i o c o n d a l a M ü n c h e n 1* De câtva timp nu se mai vorbeşte de „Gioconda" lui Leonardo da Vinei, care a fost furată din muzeu l Luvrului.

A c u m s'a răspândit , însă, o nouă versiune. Ci că celebrul tablou a fost coborît din pe­

rete ca să fie fotografiat. In atelierul fotografului, însă persoanele de faţă avură ideia să dea portre­tului un lac nou, ca să-şi recapete vechea strălu­cire. S e vede însă, că soluţ ia a fost prea tare; în loc să dreagă, lacul mai mul t a stricat.

Fotograful , t emându-se să înapoieze tabloul în această stare, a căutat în grabă un pictor care să repare greşala.

Din păcate n'a găsit . Atunc i a tr imis tabloul la München, unde se găseşte şi acum şi de unde va reveni în curând la Paris , cu o nouă strălucire.

S'o vedem şi pe a s t a ! Cu această ocazie trebue să menţionăm cá

inevitabi lul Gabriell D'Annunzio scrie un roman eu t i t lul „Omul care a furat-o pe Gioconda".

Poetul dă so luţ ia următoare: tabloul să fie înapoiat numai cu fondul câmpenesc , fără chipul z imbitoarei Gioconda.

M i n i s t r u l d e i n s t r u c ţ i e c o n t e l e I o a n Zichy c o n t r a a l c o o l i s m u l u i . Contele Ioan Zichy, mini­strul de instrucţie a trimes o ordinaţ iune tuturor inspectoratelor şi subinspectoratelor şcolare, prin care dispune serbarea unei zi le în şcoalele po­porale expl icând elevilor urmările dezastruoase ale alcool ismului . A n u m e se vor ceti elevilor confe­rinţe despre alcool într'o zi pe care o va fixa in­spectoratul. Această zi se va introduce în scoale încă în anul acesta.

Ordinaţiunea ministrului obl igă toate inspec­toratele de a raporta despre experienţele , cari se vor face asupra rezultatului acestei dispoziţiuni.

H ă r ţ i g e o g r a f i c e a u s t r o - u n g a r e oprite în G e r m a n i a . Ministrul de instrucţie din Prusia a o-prit în şcol i le poporale germane folosirea hărţilor geografice de părete apărute în editura Georg Chna din Berlin. Aceasta s'a făcut pentru motivul că în hărţile acestea toate numiri le local i tăţ i lor germane din Ungaria l ipsesc sau sunt numai în locul al doi lea amint i te . Graniţa între Germania şi Rusii este desemnată în defavorul Germaniei .

R o o s e v e l t c a n d i d e a z ă d i n n o u l a preziden­ţ i e . D in New-York se telegrafiază că ex-preşedin-tele Rooseve l t a făcut cunoscut prietenilor săi că acceptă să candideze pentru scaunul prezidenţial, dacă i-se va pune candidatura şi se va stărui asu­pra acesteia chiar dacă Conventul naţional nu-1 n accepta de candidat oficial.

A g i t a ţ i e p r i n t r e m i n e r i i d i n Germania. Numeroase le întruniri ţ inute de lucrătorii mineri în regiunea Ruhr, au fost extraordinar de vizitate. Din

Birkenheur Miklós Arad, strada Deák-Ferenc 40|a.

pr»ăVirălie! (vîs-â-vis) cu hotelul ,Vas'). Telefon 890). Se primeşte un Învăţăcel eu p u r t a r e bună .

Recomandă noua sa prăvălie de spiţerie, deserturi, care pe baza experienţelor făcute din timp de mai mulţi ani, a provăzut-o corespunzător pretenziuni-lor timpului de acum, pentru trebuinţele tuturora. Are în prăvălie orişicând şoncă proaspătă de Praga, mezeluri alese în felii, totfelul de caşuri gustoase, precum şi coniacuri şi licheruri, fructe de sud, orange roşii şi mere din Tirol.

px»arsrä i ie !

Nr. 38—1912. R O M A N U L Pag. 9.

starea de spirit care s'a mani fes tat în aceste întru­niri, ar părea să rezulte că marea majoritate a lu­crătorilor din regiunea Ruhr aprobă şi sprijină ac­ţiunea grevistă a federaţi i lor-unite ia care au ade­rat şi organizaţi i le pe bresle creşl ine. D u m i n e c a viitoare vor avea loc alte întruniri şi anume cu «copul expres de a da lucrătorilor mineri neorga­nizaţi prilejul de a-şi expr ima părerile lor asupra mişcării în favoarea îmbunătăţ ir i i salariilor.

I s p r ă v i l e u n e i b a n d e d e ţ i g a n i . Din Ber­lin se comunică: O bandă de ţ igani terorizează de o săptămână cercul Fulda. Ag i ta ţ ia e cu atât mai mare cu cât prin împrejurimi s'au săvârşit diverse crime, de către trei şefi ai bandei cari s'au despăr­ţit de tovarăşii lor. Ţiganul Wi lhe lm Ebensberg în etate de 2 4 de ani a împuşcat în stradă pe un jandarm care voia să-1 aresteze. In urma acestei fapte banda a dispărut pentru a reapare acum câteva zile la Fulda,

La Wetzlar, W i l h e l m Ebensberg s'a luat la ceartă cu tatăl său, în piaţă, şi 1-a înjunghiat . Bătrânul a sucombat peste câteva minute . Uc iga­şul a reuşit să dispară din nou împreună cu complicii săi. Ei sau refugiat într'o pădure, dar după câteva t i m p au reapărut într'un sat unde au Împuşcat pe un jandarm care voia să-1 aresteze. Ţiganii au cont inuat legături le cu banda princi­pală şi au atacat apoi casa unui pădurar, silindu-1 ta le gătească un cerb furat. în tâ ln ind pe stradă nn jandarm şi mai mulţ i membri ai societăţi i de vânătoare, ţ igani i au scos armele şi o luptă în toată regula se încinse . Câţ i -va ţărani şi jandar­mul au fost grav răniţi . După această nouă i s ­pravă ţ igani i s'au refugiat iarăşi în pădure, unde au întâlnit a doua zi pe pădurar pe care l'au omorât printr'un foc de revolver.

De data aceasta autorităţ i le au mobi l i za t 6 0 de artilerişti din Fulda . Ţiganii s'au refugiat însă pe teritorul Weimar unde au atacat, în satul Bosch, pe un ţăran pe care l-au rănit la cap cu câteva focuri. B a n d a s'a reîntors apoi la Fulda .

In t impul acesta au fost arestate mai mul te ţigănci, şi sunt temeri că ţ iganii s'au reîntors n u ­mai pentru a-şi elibera soţ i i le arestate.

Din aceasta cauză închisoarea din Fulda, e supraveghiată de jandarmerie .

Nu trece zi în care ţ igani i să nu sevârşească vre-un fapt, care să dea de lucru autorităţi lor.

Ei pătrund în sate în t impul nopţei şi s i lesc pe ţărani, ameninţându- i cu armele, să le procure alimente. în treaga populaţ ie , chiar şi în oraşele mici, nu îndrăzneşte să iasă din casă în t i m ­pul serei.

Duminecă au fost trimişi 3 0 soldaţi din ba­talionul de vânători din Marburg, în urmărirea ţ i ­ganilor. In seara aceleaşi z i le s'a tr imis un nou detaşament de 5 0 de oameni sub c o m a n d a unui locotenent.

Azi s'a format un corp de pădurari voluntari care cutreieră pădurea.

F O I Ţ A Z I A R U L U I „ R O M Â N U L " .

NICOLAE GOGOL

Suflete moarte ( R O M A N )

Trad. de Senior (38) — u r m a r e —

Cântul IV. N o z d r e f .

Eroul nostru ajunge la banu l d i n drum. — Descrie­rea locului. — Ce însemnează u n s t o m a h rus în provincie . - Eroul făcu să i-se servească u n prânz m a i m u l t decât abundent, ca şi c u m n'ar fi m â n c a t de două zile. — El ita da vorbă cu servitoarea. — Nozdref şi u n c u m n a t e i bălai. — Cine e Nozdref; năzdrăveni i l e lui de bâlc iu . — El se sileşte să ducă la el pe erou. — El duce şi pe cin-stítnl cumnat, soţul sorei sale, — Dezordine în casă ca în capul lui Nozdref. — Acesta îşi arată cu d e a m ă n u n t u l m o ­ţa. — Palavrele lui de tot soiul. — Cumnatu l blond e u n pwsonagiu i n c o m o d pentru palavragii ; eroul nostru e mai îngăduitor. — După un prânz lung şi udat peste măsură , eumnatul reuşeşte să f u g ă ; Cicikof e nevo i t să se j o a c e ; dar mai întâiu dădu zor cu sufletele moarte de pe moş ia lui. — Nozdref are u n l imbaj şi nişte apucături teribile, «iară de asta apoi înşală la joc . — Mare sfadă care se re-taoeşte ziua următoare cu violenţă, fiecare socot ind că ce­lalalt merită cel puţ in spânzurătoarea. — Norocoasa fugă a eroului, providenţial favorizat prin sosirea unui ma-gistsat.

Apropiindu-se de hanul poştei , Cicikof po­runci să oprească pentru două mot ive : pentru a

La Lauterbach s'a adunat un detaşament de jandarmerie , pentru a se sprijini armata în urmă­rirea bandiţ i lor.

Speranţa că ţ igani i vor fi si l iţ i prin foame să pătrundă în sate a fost pierdută pentru m o ­ment .

As tă noapte bandiţ i i au pătruns într'o fa­brică de unde au furat toate păsările, aşa că d i s ­pun pentru m u l t ă vreme de strictul necesar pentru hran ă.

Trupele patrulează, prevăzute cu muni ţ iun i de răsboiu, pentrucă se aşteaptă lupte s â n g e ­roase.

La Huhnfeld, au fost arestaţi mai mul ţ i ţ igani înarmaţ i cu puşt i şi revolvere. Ei au fost conduşi la închisoare fără a opune rezis tenţă .

In închisoarea oraşului Offenbach se află 1 2 0 ţ igani .

O c a r t e a l u i H a l d a n e d i s t r i b u i t ă ş c o l i l o r g e r m a n e . U n administrator al cărţii minis trului de răsboiu Haldane „Universităţi şi v ieaţă naţ io ­nală" s'a oferit să distribue 5 0 0 0 exemplare ale acestei cărţi şcoalelor germane şi a pus în cunoş­t inţă despre această intenţ iune şi pe împăratul Wi lhe lm.

împăratu l i-a exprimat mulţumir i şi 1-a ru­gat să se adreseze ministerului cultelor pentru ca acesta să procedeze la distribuirea lor.

V i i t o r u l p r e ş e d i n t e a l c l u b u l u i p o l o n e z d i n V i e n a . Grupul democratic al c lubului po lonez din Viena a propus candidatura deputatului dr. Iul ius Leon ca preşedinte al c lubului în locul doc­torului Bi l insky, n u m i t minis tru de finanţe comun.

Deoarece atât partidul conservator cât şi partidul po lonez al poporului au înv i ta t grupul democrat ic să n u m e a s c ă de preşedinte, e probabil că la alegerea de preşedinte care va avea loc in z iua de 4 mart ie d. Leon va fi ales preşedinte al c lubului po lonez .

U n v i s . Ziarele pariz iene vorbesc în chip foarte impres ionat despre tragica întâmulare a săr­manului FranQois Reichelt , croitor de meserie şi inventator din vocaţ ie . Acest nefericit , boem de origină, dar natural izat francez, era obsedat de n e ­put inţa aviatorilor de a evi ta moartea în caz de cădere a aparatului lor. De câteori ce tea despre moartea vre-unui aviator, bietul Reichel t p lângea cu hohote . Deaceea a căutat din toate puteri le să inventeze un fel de umbrelă, o „parachută", pe care aviatorul s'o poată an ina de dânsul , şi care să-1 susţ ie în aer, micşorând considerabil v i teza căderei î n caz de accident .

Într'o noapte FranQois Reichel t avu un v i s : se părea că găs ise invenţ ia m u l t căutată . D e a-tunci , socoti , că însuşi D u m n e z e u îl îndreaptă pe calea adevărată.

El comunică v i su l prietenilor săi şi cu m u l t ă răbdare şi stăruinţă, construi u n fel de g lugă de

lăsa caii să răsufle puţintel , şi spre a lua ceva în gură, ca să se întremeze de oboseala drumului .

Autorul trebue să mărturisească, că el inv i ­diază m u l t pofta şi s tomahul unor oameni astfel const i tu i ţ i ; şi în ochi i săi ei sunt destul de ri­dicoli , zău, toţ i domni i aceşt ia de n e a m mare, gravitând pe cerul gastronomic al Petersburgului şi pe al Moscovei , cari îşi petrec v iaţa medi tând la ceeace vor m â n c a mâne , la felurile din cari îşi vor compune prânzul de po imâne , cari se pregă­tesc pentru întreprinderea lor savantă îngh i ţând un hap şi stridii şi păianjeni de mare şi alte m i n u ­năţi i , iar, după una ori două sute de şedinţe de acestea, pleacă, vrând nevrând, la băile de Karls­bad ori din Caucaz. N u domni i aceşt ia n'au deş ­teptat în m i n e nic iodată nici cea m a i mică invidie .

Nu- i to t aşa cu boernaşi i . Boernaşul aleargă pe drumuri, şi într'un han, el m ă n â n c ă trei funţi de s lănină; la s ta ţ ia următoare, un purcel de lapte ; la o a treia un sfert de nisetru ori un sa lam mare cu usturoi, ceeace nu-1 împiedecă, a jungând la dest inaţ ie , n'are a face la ce vreme, să se aşeze la masă, şi acolo, ca şi c u m n'ar fi m â n c a t de zi le întregi, să soarbă o u h h a 1 ) de cegă, cu peşt i de gârlă, cari trosnesc şi g e m între dinţ i i lui , î n ­tretăiată de sdravene guri de p lăc intă rasteagai ori kulebeak cu iahmie de somn, şi asta cu o poftă care t e uimeşte .

') Uhha, c iorbă de peşte foarte compl icată . Cu posti pe alese, s* obţ ine o zeamă aleasă.

mătasă , cu u n diametru de zece metri , pe care aviatorul să ş i -o poată anina de spate şi care st'ar desface în caz de cădere, ca o imensă umbrelă.

Acum Relchel t plin de încredere voi să-şi e x p e r i m e n t e z e descoperirea. Şi zi le le trecute la o-rele 7 dimineaţa , însoţ i t de doi prietini, nefericitul se urcă pe cea dintâi platformă a turnului Eifel, şi cu g luga pe spate se aruncă în spaţiu. Groază ! Cei cari î l î n s o ţ e a u văzură g luga umflându-so n u ­mai într'o parte şi pe Reichelt precipî tându-se cu o iuţeală vert ig inoasă către pământ .

Când se apropiară de el îl găsiră mort, cu şira spinării zdrobită, de o pal idi tate îngrozitoare, şi cu ochii holbaţ i de spa ima teribi lului său sfârşit.

— Sărman, naiv inventator, a îndurat şi el adevărul parabolei lui Crist: „Credinţa ta te va mântu i" .

A t e n t a t c o n t r a u n u i m i n i s t r u f r a n c e z . Un atentat a fost făptuit la Lille, împotr iva minis t , u-lui agriculturei P a m s . In m o m e n t u l când ministrul sosi în trăsură în faţa gărei, un s tudent regalist aruncă asupră-i mai mul te cuti i de meta l şi un camelot îi trânti mai mul te exemplare din ziarul „l'Action franQaise". Po l i ţ ia aresta imediat pe cei doi atentatori .

Rănile suferite de ministru sunt de natură uşoară.

Ş t i r b i r e a a u t o n o m i e i u n i v e r s i t a r e î n R u s i a -Tiner imea universitară din Petersburg a ţ inu t eri în sala cea mare a universi tăţ i i o întrunire de protestare contra ministrului de instrucţ iune p u ­blică, care prin proectul său de lege urmăreşte să şt irbească autonomia universităţ i i . Pol i ţ i ş t i i au pă­truns în sală, au diso lvat întrunirea arestând 2 0 0 studenţi .

C o n t e l e W i t t e ş i f o s t u l r e g e a l A n g l i e i , E d u a r d . Ziarul „Rjetch" informat de o persona­l i tate din jurul contelui W i t t e publ ică u n inc ident care s'a în tâmplat între acesta şi regele Angl ie i , Eduard : W i t t e la reîntoarcerea sa dela pertractă­rile de pace ruso-japoneze, care s'au ţ inut în Ports -mouth , a fost inv i ta t la Londra de regele Eduard. W i t t e însă a înconjurat invi tarea declarând, că n'are împuternic irea pentru aceasta, la ce regele Eduard i-a comunica t prin secretarul de atunci al ambasadei ruseşti din Londra, planul unei con­venţi i ruso-engieze , care se copere deplin cu con­venţ ia înche iată mai târziu cu privire la As ia de mijloc. Wi t te a refuzat atunci pertractări în p r -v inţa aceasta şi a tr imes drept răspuns regelui , că el nu este u n duşman al Angl ie i , dar Rusia este şi după înfrângerea sa suferită în Asia de ost încă destul de puternică, ca să nu-şi lege m a ­ni le; şi a călătorit mai departe cătră Petersburg peste Rominten . unde s'a întâ ln i t cu împăratul Wi lhe lm.

Da, aceşt ia sunt oameni favorizaţ i într'un chip cu to tu l special ai cerului, ai pământu lu i şi ai mării , pe cari îi fac tributari ai gurei lor. N u un s ingur boer bogat şi-ar da numai decât j u m ă ­tate din sufletele lui şi din moşi i le ipotecate ori neipotecate , cu toate îmbunătăţ ir i le făcute după noui le procedeuri , fie ruseşti, fie străine ca să aibă un s tomac ca oameni i din noble ţă de mijloc. Dar răul e că, pentru t o t aurul şi argintul d in lume, pentru toate moş i i l e îmbunătăţ i t e ori nu , nu-ţ i poţ i câşt iga un s tomac de boernaş şi de provin­cial rus.

H a n u l cu ziduri de bârne înegrite, arse de vreme, primi pe Cicikof supt po iata lui îngus tă al cărei acoperiş primitor se sprijinia în patru stâlpi daţi la strung, şi la fel cu vechi le noastre sfeşnice de biserică.

Clădirea s e m ă n a cu o col ibă rusească, afară doar de proporţi i le ceva cam desvol tate . Straşine, margini , garnituri, încadrări cu găuri ori dinţate , făcute cu toporul, cu dalta şi cu sfredelul în l e m ­nul proaspăt, înconjurau ferestrele, balconul , pero­nul, aşa că dedea un aier de vese l ie fondului trist al z iduri lor. P e obloane se vedea o încercare de vase rust ice înal te în colori, p l ine cu o încercare de fiori, pictură în u le iu foarte na ivă şi totuş i pre­tenţ ioasă .

Urcând u n etaj pe o scară îngus tă de scân­duri, Cicikof pătrunse într'o sală spaţ ioasă unde dădu peste o uşă care se deschidea cu sgomot , şi o cumătră groasă, care îi z i s e : „Pe aici domnule" .

In cameră erau mul ţ i d in aceşt i vechi prie-

Pag. 10 R O M A N U L Nr. 38—1912.

E x p o z i ţ i a d e p i c t u r ă g e r m a n ă l a B o r n a . In poses iunea particularilor se află la R o m a un nurnăr însemnat de opere de artă de ale maeştr i ­lor germani, pe cari numai puţin privilegiaţi le p u ­teau vedea.

Graţie iniţ iat ivei societăţei artiştilor germani, publ icul va putea cunoaşte aceste comori ascunse, expuse într'o grandioasă expozi ţ ie .

L a 11 martie st. n., se vor expune în saloa­nele palatului Serluppi m a i mul t de 1 0 0 opere de ale maeştri lor germani . Printre acestea se găsesc creaţiuni de Bockl in , Feuerbach, Lenbach , Hans de Marees, Stauffer-Bern, Klinger, Geyger, Greiner şi alţi maeştri germani .

D o n e c e r i s f e l i x . . . . N'a minţ i t cine a spus, că „banu-i magnet" . Un maş in i s t din Franţa, cu numele Canffre, care până acum era părăsit şi u i ­ta t de toate neamurile , s'a pomeni t deodată inun­dat de viz i te . N u m i t u l a câşt igat zi lele acestea pri­m u l câşt ig — de un mi l ion al unei loterii de bi­nefacere — şi iată-I ajuns deodată „bunul frate ' , „scumpul unchiu", neuitatul văr" şi „simpaticul amic" al tuturor rudenii lor şi cunoscuţi lor, cari până acum îi dădeau cu piciorul. Dar Canffre a bă­gat de seamă apucătura — şi din to t câştigul a promis s ingur numai portăresei suma d* 5 0 0 fr., cu condiţ ia însă să-şi facă datoria: *k închidă poarta tuturor vizitatorilor. P o r t ă r t a a conşt ien-ţ ioasă, a fost atât de punctuală , încât nici măcar un ziarist nu a putut pătrunde la „domnul mi l io ­nar", ca să-i ceară un intervii w.

4 0 d e z i l e s u b c l a i e d e f â n . într'un ziar din Budapesta c i t im următoare le :Unui hotel ier de s ta­ţ iune din provincie i-se răsturnase o claie de fân. Deoadată cu întâmplarea aceasta a dispărut cea mai frumoasă gă ină a hotel ierului , care a căutat-o cu mare aparat în toate părţile. F e t i ţ a hotel ierului p lângea zadarnic căci n imeni nu putea da în urma găinei . In ziua 4 0 - a fetiţa fiiind în aproprierea clăii de fân, a auzit un c iudat g las înăbuşit , care s e m ă n a cu cotcorogitul găinei .

îndată s'au luat măsuri le pentru înlăturarea fânului, când s'a dat de urma g ă i n e i pierdute, care a zăcut 4 0 de zile căptuş i tă sub claia de fân. Mare i-a fost bucuria hotel ierului şi a fetiţei ace­stuia, când s'a găs i t găina, care trăia încă, însă în t impul cât a zăcut înmormânta tă sub fân slăbise atât de mul t încât numai pielea i-a rămas pe oase.

N o u ă r e l i g i e î n J a p o n i a . Şi pană acuma Japonia a dat dovezi , că voieşte să rupă cu tradi-ţ ia-i orientala învechită , în locuind-o cu cultura apu­seană. Cea mai nouă — şi poate — cea mai grea şi mai însemnată problemă a guvernului japonez, este însă, că are de gând să introducă şi o nouă confes iune în imperiul japonez. In urma multe lor obiceiuri apusene, introduse între graniţele imperiulai lor, actuala generaţie japoneza nu se mai împacă cu preceptele prea toci te ale

teni pe cari îi întâ lneşt i la orice han mic construit în lemn, aşa do numeroase Ia drumul de ţară, şi anume un i -a inovar iârpit , pe care p lumbul face dungi albe pe aramă; pereţi do brazi daţi la rândea; un colţar pl in cu ceainice şi cu ceşti , şi cu tăvi deasupra; ouă de porcelan aurite, atârnând în faţa icoanelor prin pangl ic i le lor roşii şi v ine te ; o m â ţ ă fătată de curând cu nişt<; pisici drăguţi de to t ; o og l indă care î ţ i face două nasuri din unul, cari îţi înfăţ işează, în locul chipului , un fel de plăcintă cu mere; şi în sfârşit i coane sfinte împrejmuite cu buchete de buruene înflorite mirositoare şi de ga­roafe uscate până întratât , încât călătorul care vrea să se asigure dacă le-a mai rămas ceva din par­fumul lor, ridică deodată norii groşi ai unui praf care are efectul tabacului de Spania.

— Aveţ i un purcelaş de lapte?. . . strigă Cici­kof drept orice compl iment către femeea care îi făcea primirea.

— Da, domnule , şi la poruncă. — Cu hrean şi cu s m â n t â n ă ? — Cu hrean şi cu caimac acrişor, tocmai . — Daţ i -mi ; haide, repede. Bătrâna plecă ca printr'un resort şi nu se mai

opri; ea intră de douăzeci de ori una după al ta: 1) cu o pereche de farfurii; 2) cu un şervet scro­bit cu atâta dărnicie, încât putea să s tea drept ca o scoarţă de plută bătrână; 3) cu un cuţ i t cu m â ­ner do corn îngălbeni t şi cu l imba redusă cu trei pătrimi bune din lărgimea ei în două locuri; 4 ) c u o furculiţă cu doi dinţi şi j u m ă t a t e ; 5) cu o p i -perniţă cercând forma unei ulcele pentru lacrimi,

budhismului şi schintoismului . E vorba de introdu­cerea creşt inismului în locul lor. Se înţe lege însă, că nici această rel igiune nu va fi acceptată în intregi tatea ei, ci va fi prelucrată, unificată cu ce ­lelalte două, formând astfel din trei s i s teme vechi rel igioase, unul nou. Este de remarcat, din acest incident, faptul, că guvernul recunoaşte absoluta neces i tate a religiunei ca inst i tuţ ie de stat, şi acea­sta —- fără doar şi poate — pornind din premisa, că poporul are l ipsă de o hrană spirituală, de un ideal înălţător, nefiindu-i îndeajnns hrana materială. Ş i guvernul japonez este convins , că îndepl inirea acestei mari probleme — pentru care va conzul ta pe mai mul ţ i savanţi — î i v a succede.

E x p o z i ţ i e d e i n d u s t r i e c a s n i c ă r o m â n e a ­s c ă , colecţ iunea d-nei Maria Cosma. Va fi deschisă din 3 mart ie până în 3 1 mart ie n. a. c , în fiecare zi la orele 1 0 — 1 2 a m . şi 2 — 4 p. m., în strada Schewis Nr. 15 . T a x a de intrare e de 5 0 fii. Venitul este dest inat pentru şcoala „ R e u ­niunii femeilor române" din Sibi iu.

L a c e n z u r a de a d v o c a t p e n t r u M a r o s -V á s á r h e l y p r g ă t e ş t e c u s i s t e m u l s ă u p r o b a t în scurt timp i n s t i t u t u l a d v o c t u l u i Dr. Rudolf Polcz în Kolozsvár s tr . E g g y e t e m nr . 7.

C a i n s t r u c t o r i s u n t a n g a j a ţ i e x c l u s i v a d v o ­caţ i i c u p r e g ă t i r e t e o r e t i c ă ş i p r a c t i c ă d e s ă v â r ş i t ă .

P r e ţ u r i m o d e r a t e , — cond i ţ i i d e p lă t i re a v a n t a g i o a s e .

x Grăb i ţ i ş i c u m p ă r a ţ i d e l a K o r á n y i î n p ia ţa L i b e r t ă ţ i i , g h e t e , pă lăr i i ş i a l ţ i ar t i co l i d e m o d ă p e l â n g ă pre ţur i e n o r m do i e f t i n e , cari s e v o r v i n d e n u m a i s c u r t t i m p .

A v i z ! F i e c a r e r o m â n d e b i n e , care ar fi l ip á d e m a ş i n i a g r i c o l e , m o t o a r e c u b e n z i n f erär i i a r m e , e tc . , s ă c e r c e t e z e firma r o m â n e a s ă Fraţii Burza din Arad, ( B o r o s b é n i - t é r ) . S p r i ­j in i ţ i p e R o m â n i !

Numai semânţa Mauthner c u m p ă r ă cei c e j u d e c ă b i n e , e c o n o m i i cari î ş i î n ţ e l e g i n t e ­r e s u l şi g r ă d i n a r i i c u o a r e c a r e e x p e r i e n ţ ă c h i a r ş i a t u n c i c â n d a l t e l e a r fi m a i i e f t ine , căc i d i n p r a c t i c ă s e ş t i e c ă a c e a s t a n u ar p u t e a s ă fie d e c â t în d e t r i m e n t u l s e m i n ţ e l o r ş i s p r e p a g u b a c u m p ă r ă t o r i l o r .

x A r t i c o l i d e t o m b o l ă ş i p e u t r u c a d o u r i , î n a l e g e r e u r i a ş ă , s c află p e l â n g ă p r e ţ u r i l e c e l e m a i i e f t ine l a F i s c h e r S i m o n N a g y Á r u h á z a , A r a d , S z a b a d s á g - t é r N o . 12 .

x L a firma Kerpel Izsó d i n A r a d , s ă î m p r u m u t ă cărţ i d e cet i t , ( s ă d a u ş i î n p r o ­v i n c i e ) p e n t r u 6 0 d e v o l u m e s ă p l ă t e ş t e p e l u n ă 1 cor. 4 0 . P e n t r u 1 8 0 d e n o t e d e p i a n p l ă t e ş t e p e l u n ă 2 cor. 4 0 .

antică ori toscană; 6) cu o sarniţă, de minune ne­put inc ioasă să-şi păstreze cumpăna, decât doară în ­tr'o pozi ţ ie înclinată.. .

Şi în curând eroul nostru, după un obice iu câşt igat de m u l t ă vreme, începu o conversaţ ie în toată regula. N u uită s'o întrelese dacă ţ ine s in ­gură hanul ori dacă hangiu era soţu l ei, fratele, ruda ori cumnatu l ei... ce veni t anual aducea î n ­treprinderea; dacă avea copii; dacă copi lul cel mai mare era căsătorit ori de era burlac; ce soţ ie îşi luase, bogată ori săracă; dacă a avut zestre, şi în ce consta; nu: ei bine, dacă socrul a fost mul ţămit .

Cicikof nu era om care să u i te ceva în astfel de anchete. S e înţe lege , că nu u i ta să întrebe cu toate detali i le , despre toţ i boernaşi i din împreju­rimi, mari şi mici , bogaţi şi săraci; trebuia să şt ie totul , şi întrebările lui cădeau dese ca grindina.

Buna femeie cunoştea mai ales pe Blokin , Pocitaef, Mylnoi, Ceprakof z is Colonelul , Saba-k e v i c i . . . .

— Sabakevici ? Ah ! tu cunoşt i pe Saba-kevici ? *)

— Cum nu ? destul de bine. Cicikof află atunci, că bătrâna cunoştea nu

numai pe Sabakevici , dar şi pe Manilof, şi că în ochii ei, Manilof era mai velicat, probabil mai de­licat, mai mare şi mai plăcut decât Sabakevic i . In

*) N u m e l e acesta v ine dela Sabalca, câne. Era u n om greoiu, o l imbă greoaie. Aceata-i convorbitorul , care te calcă pe picior când e mai aprins. II v o m regăsi la cântul V şi VI.

X Oferă albituri pentru mirese, lucrări propri-în executare solidă, şi specia lă: Heim J. atelier spe, cial pentru albituri, Arad, P ia ţa Libertăţii (Szabad­ság-tér) nr. 2 0

Bibliografie — x —

A apărut în editura librăriei C. Sfetea: din Bibl ioteca societăţei „Steaua" :

Nr. 2 „Foloase le învăţături i" d e P . Dulfu —20 Nr. 2 1 „Cântece voiniceşt i şi ostăşeşt i"

de C. Rădulescu Codin St. Tuţescu şi S. Kiri leanu —'20

Nr. 2 4 „Din legendele neamului de H o -henzol lern" de St. Iosif —'20

Nr. 2 5 „Flori şi poveşt i" de Ion Dra-gos iav —'20

Nr. 2 6 „Din Bucov ina de altă dată" de Ion Grămadă —'20

Nr. 27 „Românii de peste Carpaţi'' de I. Slavici —'20

Nr. 2 8 „Colinde şi Cântece de stea" de Cristu Negoescu —'20 Din Bib l io teca pentru popor a Casei şcoalelor:

1. Povestiri din Hal ima cartea I. —'50 2. „ ^ „ „ II. 4o 3 . Povest ir i de petrecere şi de folos de

M. Sadoveanu —40 Se află de vânzare la principalele librării

din capitală şi provincie . Metodica gramaticei, aritmeticei şi geome­

triei, lucrare pentru normalişti, învă­ţători şi institutori 6.—

Rosett i D. R., Razna, note din călătoria, cu o scrisoare de N. Iorga 3 —

Sadoveanu M., Un inst igator 125

Culea D. Sp. învăţământul despre natură în şcoala primară 350

Curs de pedagogie teoretică ş i practică de Gabr. Compayre 2'—

P O Ş T A R E D A C Ţ I E I

Dlui P. P. B. Am cit i t cu plăcere cele trei bucăţi . Ai o notă de tristeţă vagă pe care o re­dai sugest iv . Dar ar fi bine să stăruiţi mai mult asupra versului care ar câşt iga mul t dacă ar fi mai curgător.

P O Ş T A A D M I N I S T R A Ţ I E I

Dlui D. Papp sau dr. Papp în Braşov. Vă rugăm a ne comunica adresa î n t r e a g ă şi cetibilâ, căci altfel nu p u t e m să-ţi sat i s facem dorinţa.

Redactor r e s p o n s a b i l : A t a n a s i u H ă l m ă g l a n .

sfârşit, judecaţ i : Manilof pune să i-se fiarbă ori sä i-se frigă o găină, şi, până atunci , se încurcă cu o cioşvârtă de viţel , apoi încearcă nişte ficaţi de ber­bec, dacă se găsesc gata, şi se mărgineşte a gusta din una din alta. Dar Sabakevic i , el nu cere de­cât un fel de carne, o mânâncă toată, o întreabă dacă nu mai e puţ ină în cuptor... ca şi cum l'arfi înşe lat cu vre-o parte; şi nu plăteşte niciodată de­cât atât, cât îi se spusese că costă o porţie obişnuită.

Cum conversa el aşa, expediând un purcel de lapt». şi când nu mai rămăsese decât o îmbucă­tură trase în furculiţă ştirbă, se auzi un sgomot de trăsură în curte. Hangi ţa dispăru, îmbucătura de a-emenea.

Cicikof se ridică, privi pe fereastră şi văzu, oprindu-se în faţa intrării, o brişcă uşoară purtată de trei telegari vioi. Doi bărbaţi coborâră din brişcă aceasta, unul blond şi de statură înaltă, ce­lălalt oacheş şi de o tal ie mai scundă. Cel blond era în j i letcă vânătă închis , cel oacheş numai în arkaluk dintr'o stofă orientală cu dungi.**)

D u p ă ei, sosia într'un pas foarte încet, o pă­cătoasă de călească, veche rămăşi ţă târîtă de patra mârţoago cu părul lung, pentru cari ţesălatul era o plăcere necunoscută .

(Va urma.)

**) Arkalukul cu un guler m i c drept, croială per­pendiculară c u copee la piept, tal ie bine prinsă, blană cu cute, care n u coboară decât până la genunchi; tăietura variază pnţin.

Nr. 38—1912. R O M A N U L Pag. &!

este o garanţie în această privinţă. Mai ales în ultima calitate de episcop al Huşi­lor P. S. Sa a desvoltat o mare activitate ocrotind toate mişcările naţionale şi creştine, jertfind pentru toate chestiunile de interes naţional. Aviaţiunea î n R o m â n i a . — F r a n ţ a ş i R o m â n i a .

încă odată s'a dovedit că' suntem rasă eminamente latină şi că reprezintăm aci spiritul de vioiciune, de îndrăzneală latină.

Se ştie că aviaţiunea este o artă emi­namente franceză. Ziarele vorbesc zilnic de entuziasmul cu care este sprijinită arta aviaţiei de marele public francez şi de pa­siunea cu care este îmbrăţoşată de tinere­tul militar şi civil al Franţei.

Numeroase sunt jertfele de sânge pe care nobila Franţă le-a dat pe altarul a-viaţiei. Cei mai viteji fii ai săi şi-au dat viaţa întru cuprinderea văzduhului. Totuşi alte voinţe hotărîte, destoinice entuziaste se ridică în locul celor care s'au dus um­plând cu prisos rândurile. Astfel Franţa este astăzi prima ţară din lume care are o frumoasă flotă aeriană bogat încadrată nu numai cu material dar şi cu elemente bine pregătite.

Ei bine ceeace este Franţa pentru apusul Europei, putem spune cu mândrie că este România noastră pentru orient. De data asta suntem într'adevăr Belgia orien­tului. O Belgie care se distinge nu prin luxul şi strălucirea ei superficială ci prin curajul, valoarea, îndemânarea şi inteli­genţa superioară a fiilor ei, tot însuşiri absolut latine. Astfel pe când greoiul bulgar nici cu gândul măcar nu se poate ridica în bolta albastră a mării de aer, bravii noştrii ofiţeri zilnic brăsdează văzduhul cu avioanele lor. Viragii superbe la peste 1000 de metri cum a fost cel de eri al locote­nentului Capsa, care s'a ridicat peste 1300 de metri sunt un spectacol obicinuit pentru pacinicii noştri bucnreşteni. Şi ce e mai caracteristic, până acuma nu avem de în­registrat nici un accident.

Despre viitorul aviaţiei în România cercurile militare sunt pe deplin convinse. Astfel ministerul de răsboi a făcut sacrificii însemnate spre a forma un personal pregă­tit. In legătură cu aceasta putem spune că mâne vor începe cursurile secţiunii de pi­lotaj aerian de pe lângă ministerul de răs-

I boi. La aceste cursuri sunt înscrişi până j acuma 15 ofiţeri toţi dela geniu. ! Este acesta încă un semn de dragoste

ce găseşte în armată această armă, (arma a 4-a).

Bucureşti, 1 4 februarie.

Ştiri politice din Viena Preludii p a r l a m e n t a r e . — I m p r e s i a c o m e d i e i

m a g h i a r e d e î m p ă c a r e î n V i e n a .

Sesiunea Landtag-ului , care decurge aşa do neplăcut şi cu puţ ine roade, este pe sfîrşite şi pe 5 martie s'a convocat deja pr ima şedinţă plenară t parlamentului. Dar încă în săptămâna aceasta ti premerg ses iunei parlamentare de primăvară şe-ţedinţele diferitelor comisi i şi consfătuiri le deose­bitelor partide. In şedinţa de ieri a comis ie i finan­ciare, căreia guvernul i-a îna intat noua lege de dare, a luat cuvântu l minis trul de finanţe dr. ca­valer de Zaleski, ca să arete, că starea financiară i statului, precum şi acea precară a ţării fac să

: apară de necondiţ ionat de l ipsă cea mai grabnică reiolvire a reformei financiare, care desface noui iivoare de venite . La sfârşitul expuneri lor sale, în cari a fixat suma presumpt ivă a noui lor dări, mi ­nistrul a declarat în m o d determinat , că parlamen­tai se află în faţa unei decis ive , unde nu ex i s ta

: decât „ant-aut."

Dacă^reprezentanţi i poporului ! nu se vor pu­tea hotărî, ca să asigure s tatu lu i şi prin aceasta şi s inguraticelor provincii noui venite , trebue să se renunţe şi la împlinirea diferitelor pretenziuni , cari se fac administraţiei publ ice; asemenea tre­bue amânate : perfecţionarea telefonului , îmbunătă ­ţirea circulaţiei pe căile ferate, ca şi regularea le­filor oficianţilor de stat şi a învăţătorilor. N u peste m ul t se va vedea, ce impresie a făcut acest „aut-aut" a minis trului de finanţe asupra partide­lor din parlament .

Intru câ t priveşte în general s i tuaţ ia parla­mentară, se crede, că s imptoame de criză în t impul apropiat nu se pot aştepta. Part ide le cehe, cu ex -cepţ iunea part idului cehilor radicali — vor lua o ţ inută de aşteptare, şi deocamdată nu-i vor face guvernului greutăţ i serioase.

Depărtarea din par lament a dr.-lui de Bi-l inski , a prezidentului de pân'acum a c lubului par­lamentar polon , care în urma numiri i sale de mi ­nistru c o m u n de finanţe îşi depune mandatu l de deputat în Reichstag, se semnalează în general ca o uşurare a s i tuaţ ie i parlamentare şi ca o întor­sătură favorabilă pentru ministerul Stiirgh. Era ştiut , că dr. de Bi l inski se nizuia, ca s ă creeze prin o coal i ţ ie condi ţ i i l e pentru numirea unui mi ­nister parlamentar , în fruntea căruia ca preşedinte voia el să păşească .

Aceas ta s trăduinţă produce o anumi tă nesi­guranţă şi o nervosi tate cont inuă, care acum de sigur va dispare, deoarece a c u m dintre membri i par lamentului nici unul nu poate fi considerat în serios ca candidat la prezidenţia ministerială .

Se poate lua, ca sigur de a c u m încă, că echi-voci tatea par lamentului maghiar din luna din urmă, mai cu seamă din săptămâna din urmă, nu va ră­m â n e nediscutată în parlamentul austriac. îna inte de toate demersul volnicie i guvernului din Croaţia faţă de membri i dietei de acolo va naşte un ecou strigător, care numai plăcut nu-i va suna în urechi noului ban şi el icei sale. Dar nu vor rămâne ne­discutate nici pertractările dintre guvernul maghiar şr partidele opozi ţ ioniste , cari se fac pe contul co­roanei şi a caracterului comun al armatei . Fe lu l şi demersul conte lu i Khuen-Héderváry, c u m le pune în vedere part idelor opoz i ţ ionis te conces iuni naţ io ­nale şi de drept public , fără de a-şi face cât de puţ in gânduri , că oare în Austr ia vor cons imţ i cu o astfel de modificare a reformei militare, au pro­dus cea mai mare înstrăinare, ba chiar o turbu-rare şi par lamentul austriac va şti da răspunsul acestui chef, dacă nu va voi să-şi neglijeze dato-rinţa.

Viene 2g februarie. Austriacus.

Răsboiul italo-turc G e r m a n i a ş i i n c i d e n t u l

d i n B e i r u t .

Berlin. — Contra agitaţiei nervoase a bursei, în cercurile oficiale se manifes tă cel mai desăvâr­ş i t ca lm faţă cu even imente le din Beirut.

Se consideră mai ales ca exagerate ştiri le despre mari le pierderi în vieţ i omeneşt i , cu atât mai m u l t cu cât ştirile oficiale vorbesc numai de 3 0 — 4 0 morţi .

Aci domneşte părerea că n'a intervenit nici o călcare a dreptului graniţe lor din partea i ta l ie­nilor, de oarece orice putere bel igerantă are drep­tu l de a căuta prin porturi vase le vrăjmaşe şi a le nimici . Dacă cu acest prilej une le ghiule le ră­tăci te pricinuesc pagube şi pe uscat, Italia încă nu poate fi acuzată pentru aceasta de călcarea dreptului ginţi lor.

D in partea turcilor e în tot cazul regretabil că ei lasă să s taţ ioneze prin porturi vase incapa­bile de luptă ceeace poate da ital ieni lor prilejul de a repeta incidentele dela Beirut.

V a s e s t r ă i n e s p r e B e i r u t .

Viena. — Guvernul german are intenţ iunea să tr imită la coasta s ir iană crucişătorul „Geier", care în t impul bombardărei Beirutului se afla în Alexandria , pentru a proteja pe i tal ieni i stabil i ţ i în Siria împotr iva excese lor populaţ iuni i turceşti

Franţa a ordonat plecarea la Beirut a cru­cişătorului francez „Jules Ferry", care se şi află acum la coasta siriană.

A c ţ i u n e a p u t e r i l o r l a C o n s t a n t i n o p o l .

Paris. — Cercurile diplomatice din Paris cred că a venit momentul, ca marile puteri să întreprindă

o acţiune energică la Constantinopol spre a face pe guvernul turcesc să înţeleagă că, continuarea ostili­tăţilor sunt contrarii intereselor Turciei şi marilor puteri.

M a s a c r a r e a c r e ş t i n i l o r d i n B e i r u t .

Viena. — Telegrame particulare anunţă că imediat după scufundarea celor două vase turceşti dela Beirut, populaţia moha-medană a asediat depozitele de arme ale statului, s'a înarmat şi a început un groaz­nic masacru al creştinilor.

După unele telegrame numărul victi-milor s'ar ridica la 300. O telegramă sosită prin Berlin, vorbeşte numai de 40 victime.

0 confirmare oficială a acestor ştiri n'a Bosit încă.

P r o t e s t u l T u r c i e i . Paris. — Ambasadorul turc a avut azi o

l u n g ă conferinţă cu pr imul-minis tru Poincaré , care a luat cunoş t in ţă de plângerea Porţ i i cu privire la faptul, că autorităţ i lor din Beirut li-s'a dat numai 2 0 de m i n u t e t i m p de reflexiune.

D u p ă ştiri le sos i te seara la Paris , armata din Beirut n'a avut până acum mot iv să intervie .

0 î n a i n t a r e s u c c e a s ă a i t a l i e n i l o r l a H o r n s .

Roma. — Agenţ ia Ştefani anunţă: Generalul Reisol i telegrafiază din Horns cu datul de marţ i : Trupele noastre au ocupat înă l ţ imea dela Mergheb, dupăce au respins într'o luptă vehementă puterea combatantă turco-arabă.

D u ş m a n u l a avut pierderi mari . A u căzut şi mulţ i soldaţi regulaţ i turci. Intre alţi i pe câmpul de luptă au rămas morţi un căpitan turc şi fra­tele deputatului Meselatta.

N o i am avut în total 11 morţi şi 8 2 vulne­raţi. Ţ inuta ofiţerilor şi soldaţi lor a fost peste toată lauda. înă l ţ imea rămâne ocupată de trupele noastre.

Dela societatea pentru fond de teatru român

— C o n c u r s —

Societatea pentru fond de teatru ro­mân publică concurs la premiile şi ajutoa­rele, în suma totală de 1000 coroane, cari se vor acorda din venitele fondului Pro-copiu Cazotti.

Se admit la acest concurs : 1. Piese teatrale româneşti originnle, po­

trivite pentru trebuinţele noastre şi pentru scopurile urmărite de societatea noastră.

2. Colecţiuni de muzică poporală ro­mâneşti.

3. Compoziţii muzicale originale cu mo­tive româneşti.

Lucrările prezentate la concurs, pot să fie :

a ) publicate (tipărite) în anii 1910, 1911 şi 1912, sau b) lucrări în manuscript, cari încă nu s ' au dat publicităţii.

Cele de sub a) pot fi premiate, iar cele de sub b) pot să fie ajutorate, în sco­pul publicării.

Autorii, cari vor să participe la con­curs, îşi vor prezenta lucrările lor până la 30 septemvrie n. a. c. comitetului Socie­tăţii, trimiţându-le la adresa secretarului, dr. Iosif Blaga, profesor, Brassó (Braşov).

Notă. Manuscriptele lucrărilor încă ne­publicate se vor înainta anonim; se va ală­tura însă la manuscript un plic închis în care se va indica numele şi adresa auto­rului.

Lucrările premiate sau ajutorate de so­cietatea pentru fond de teatru român, ră­mân proprietatea autorilor, dar aceştia sunt obligaţi a da din lucrările lor tipărite, câte 20 exemplare comitetului societăţii.

Braşov, în 3 / 1 6 Februarie 1 9 1 2 . '

Virgil Oniţiu, Dr. Ios. Blaga P- preş. secretar.

i

î»ag. 6. R O M  N U L Nr. 38—181*.

Liiere - Arie Ştiinţe S C R I S O A R E .

Vărului m e u A d r i a n Gh. L a z a r i u .

Poet duios, ce cânţi melancolie

Iubirei ce 'ntr'un basm se pierde.

O vin' ascultă-a mării acalmie

Când undele 's inerte.

O vino să pătrunzi nemărginirea Cu albăstritele ei taine. Să simţi cum printre gene se prefiră

Misterioase noime.

O vin' să-ţi spun de ciasuri solitare Ce le petrec cu gându-aiurea, Cu ochi păinginiţi de-un necuprins dor

Sondând nemărginirea.

Mentőn, 23/1 . 1 9 1 2 . Y i o r a (l in B i h o r .

Gu prilejui inaugurării institutului român al universităţii din Viena.

Faptul că azi, în seminarul nostru de filo­logie romanică, se inaugurează acest inst i tut de cercetări şti inţifice nu este o apariţie izolată în v ieaţa universitară cont imporană. Alături de carac­terul ut i l i tar , practic, al universităţ i i ca inst i tuţ ie de stat, care trebuie să ţ ie seama bunăoră de pregătirea profesorilor secundari, s'a accentuat în u l t imul t i m p nevoia de a se face loc mai larg în universitate studiilor superioare ştiinţifice, care nu sunt în directă l egă tu îă cu cerinţele practicei. "

Astfel, de pildă, cu prilejul sărlfatorirei cen­tenarului Universităţ i i din Berlin, însemnate mij ­loace materiale au fost puse la îndemâna univer­sităţi i de acolo spre a se în temeia inst i tute de cercetare ştiinţifică

Menirea acestor inst i tute , care, deşi sunt în directe legături cu organizarea univers i ta ră, şi nu împovărează totuşi budgetul propriu zis al univer­sităţi i , este tocmai cercetarea ştiinţifică pură, ne­stânjenită de cerinţele practice ale învăţământulu i , de care prea adesea univers i tatea este nevoită să ţ i e seama. — Pi lda dela Berlin fu în curând ur­m a t ă la Leipzig.

Alte universităţ i — şi printre aces tea şi cele de aici din Austria, unde adesea cele mai ur­gente nevoi de abia sunt îndestulate — priv iau oarecum cu j ind la surorile lor mai fericite.

De acum însă, noi, romaniş t i i din Yiena, nu v o m mai încerca astfel de sent imente . Inst i tutul pe care am plăcerea de a-1 deschide acum, este un astfel de aşezământ , închinat cercetării şt i inţif ice: el este, fără să împovăreze budgetul universitar, bogat înzestrat; el e în strânsă, directă legătură cu univers i ta tea şi stă, to tuş pe propriile te ­meli i .

De aceea ţ in mai întâi să expr im mulţumir i acelor factori, cari au contribuit la înfăptuirea acestui ins t i tut : guvernului regal român şi în pri­m u l rând Exce lenţe i Sale D o m n u l u i T. Maiorescu, apoi autorităţi lor austriace, care ţ inând seamă de caracterul pur ştiinţific al ins t i tutu lu i , nu s'au oprit la une le ezitări, fireşti în o ţară ce prea adesea e acoperită de norii neînţelegeri lor na­ţ ionale .

Care este acum felul acestui inst i tut?

In o s ingură formulă aş putea zice că e cer­cetarea istoriei v ieţei sufleteşti a Români lor aşa cum ea se ogl indeşte în l imbă şi în toate mani ­festările ce sunt în legătură cu l imba. In primul rând, fireşte, s tă istoria l imbei, atât istoria internă cât şi cea externă.

Desvol tarea l imbii , de la cele m a i vechi m o ­numente l inguist ice până azi, nu mai puţin scoa­terea la iveală, studiul dialectelor, vor fi pentru noi întrebări de căpetenie .

Aici întru câtva terenul a fost lucrat de W e i g a n d ; în Leipzig, care a deschis drumul, adu­când unele contribuţi i ; dar publ icaţ iuni le nouă

de l iteratură dialectală ne arată ca pe terenul acesta ne rămâne încă mult , foarte m ul t de fă­cut. Şi Viena este îndeosebi prielnică tocmai cer­cetării dialectelor vii, pentrucă în „Phonogram Archiv" avem mijlocul de a fixa cuvântul vorbit, altfel, cu mul t mai exact decât prin scris, care nu e îndestulător să anal i seze sunetele , avem apoi un mij loc care ne fereşte să fim amăgiţ i de subiecti­vi tatea auzului nostru.

Tot aşa de importantă este şi cercetarea e x ­ternă. Mândrul şi îndreptăţ i tul cuvânt „suntem de origină romană" însemnează pentru cercetarea l in ­gv is t ică a noastră că româna trebuie să fie s tu ­diată mereu în legătură cu celelalte l imbi surori.

Cari sunt deosebirile şi cari asemănări le ? şi cari sunt temeiuri le atât pentru unele cât şi pentru celelalte ? Asemănări le pot fi oare expl icate prin fenomene săvârşite încă dinainte de separarea l im­bilor, sau lămurirea lor trebuie căutată în o inde­pendentă desvoltare paralelă a unor germeni co­m u n i ? Şi acolo unde cons ta tăm deosebiri, urmează oare româna drumul pe care l -am aştepta, potrivit tendinţelor ei fundamentale , pe când celelalte l imbi iau un alt făgaş, — sau poate contrarul e adevă­ra t? Căci dacă origina lat ină a l imbei române stă mai presus de orice îndoială, trebuie to tuş să a-dăugăm îndată că t impuria răsleţire a acestei l imbi de celelalte l imbi şi culturi romanice, apoi desvol­tarea ei în mij locul unor popoare cu o altă cul­tură şi cu alte l imbi, toate acestea au exercitat de veacuri o adâncă înrîurire asupra l imbei ro­mâne.

D e aceea cercetarea raporturilor l imbei ro­mâne faţă de l imbile serbo-croată, bulgară, ruteană, greacă modernă, maghiară şi turcă. în deosebi faţă de albaneză, e una din cele mai de seamă chest i ­uni ale l ingvist ice i române. Şi în privinţa aceasta ne p u t e m mândri că Viena e în deosebi prielnică studii lor acestora. Aici filologia s lavă este repre­zentată astfel cum nu s'ar putea să fie reprezen­tată mai bine chiar în o universi tate de l imbă s lavă; în afară de aceasta avem în „inst i tutul pentru istoria ost-europeană" un inst i tut special pentru cult ivarea unor studii cari şi pentru noi îşi au însemnătatea lor; avem apoi un l ingvist care din când în când tratează în prelegerile lui şi greaca modernă şi unul din cei mai buni cunoscă­tori ai a lbanezei este funcţionar în bibl ioteca uni­versităţii , deci poate fi ut i l izat şi pentru scopurile noastre. Apoi în ce priveşte studi i le specia le de romanist ică putem afirma că ele sunt m u l t mai cult ivate şi mai desvoltate aici d tcâ t la ori care altă universi tate germană, unde franceza formează aproape ocupaţ iunea exc lus ivă a romanişti lor. — Aici, prin faptul că i tal iana formează un obiect de căpetenie al studii lor noastre şi că toate l imbi le romanice sunt obiect de s tudiu atent — l ingv is ­t ica română poate căpăta o deosebită îndrumare şi desvoltare.

Şi de fapt mai mul t ca la ori ce alt popor cercetarea l ingvis t ică a teritorului român e condi­ţ ia primă, temel ia pentru ori ce studii cu privire la v ieaţa sufletească a acestui popor. De aceea s tu ­diile noastre sunt indispenzabi le atât pentru i s to­ricul propriu zis cât şi pentru istoricul şi cercetă­torul literar, care vrea să aibă judecată sigură cu privire la desvoltarea fenomenelor literare, al căror mijloc de înfăptuire e cuvântul .

In ce priveşte acum literatura, ev ident că ea nu poate rămânea în afară de cercul preocupărilor noastre: a separa istoria literară de filologie ar fi o scădere. De fapt ori ce filolog trebuie să fie şi un cunoscător al l iteraturei, după cum ori ce i s ­toric literar nu se poate d ispenza de însuşirea dis­ciplinei filologice.

In ce priveşte l imba română, de bună seamă că faţă de istoria l imbei — literatura, în senzul de artă al cuvântului , are un cadru mai restrâns: l i teratura beletrist ică română nu e m ul t m a i veche decât o sută de ani.

Deş i se cuvine să s tăm departe de concepţia, larg răspândită până nu de mult , că numai ceeace a început să se descopere sub praful veacuri lor e vrednic de consideraţiuni ştiinţifice, — trebuie t o ­tuş ik recunoaştem că o producţie literară, care în t imp n e stă aşa de aproape, oferă mai puţ ine pro­b leme d i c â t o dezvoltare literară cu un î n d e l u n g

trecut. Şi cu toate acestea cât de mul te încercări şi începuturi de desvoltare, cât de felurite curente putem observa chiar în acest crâmpeiu de timp! Şi dacă urmărim curentele de azi, nici ele nu sunt mai puţ in vrednice de luare aminte , chiar când din punctul de vedere estetic, etnic sau etic nu le putem aproba. Ş i pentru că aplicarea numai a cri­teriilor estet ice ne-ar reduce orizontul şi al cerce­tărilor şi al înţelegere!, se cuvine să dăm o deopo­trivă luare aminte marelui număr de monumente literare, care, începând cu repercutarea la români a mişcării husite , s'a cont inuat în veacurile XVI, XVII şi XVIII, apoi producţ iuni lor istoriografice din acest t imp. E drept că producţ i i le acestor vremi sunt în mare parte traduceri sau imitaţi i , — totuş e important să s tabi l im ce originale stau la teme­lia sau au dat îndrumarea acestor producţiuni, cu alte cuvinte de unde au primit românii mişcările lor rel igioase şi culturale, c u m s'a mlădiat limba spre a înveşmânta idei noi, străine. Studiul acestor vechi m o n u m e n t e o de mare însemnătate , atât pentru filolog, cât şi pentru literat, căci el ne dă put inţa să adâncim chest iunea înfiripărei limbei literare române, care de fapt se desvol tă în ne­întreruptă cont inui tate dela Coressi şi până azi.

Un teren al l iteraturei coro îndeosebi luarea aminte a noastră: poezia populară. Avem acum culegeri îndestulătoare spre a ne face o icoană l impede despre aceste producţiuni , dar aproape nu psto o singură întrebare cu privire la aceste pro­ducţiuni . care să fi fost l impezită . — Colinda are >m nume slav; este ea oare necunoscută celorlalţi romani? N u m e l e do ină e pus în legătură, în pe­rioadă romantică, cu l i tuanicul doina. Şi când zic în perioada romant ică nu m ă gândesc la aceea a unui V. Hugo sau Schlegel , ci la perioada pe care orice popor, orice individ o străbate: vârsta când fantezia, privirea entus iastă în lumea aceasta imensă, e mai puternică decât crit ica şi experienţa. Mai târziu, fireşte, a l t fe l de apropieri de cuvinte sunt înlăturate şi anume atunci , când caracterul doinei şi când doina sunt m a i bine cunoscute.

Şi astfel întrebarea se pune din nou: Ce este doina?

Apoi începutul atâtor poezi i populare ro­mâne cu numele cutărei sau cutărei flori ne amin­teşte direct „riturnelele" i tal iene sau cântecele po­pulare spaniole.

Să fie oare o legătură între aceste începuturi sau nu? Şi dacă da, cum trebuie să fie explicată? Producţi i le epice se cuvine să fie îndeosebi stu­diate.

Astfel avem de p i ldă figurile sambelor.

In vremea de romant i sm a filologiei române un filolog îşi aminteş te de străvechiul zeu latin sema saneus , acestuia îi dă o soţie care trebuia să s g numească sancua-sangua, de aci românul s îmbă şi mai departe o formă d iminut ivă eîmbea.

Acestea sunt consideraţi i care nu pot fi luate în serios, de fapt sîmba este lat inul Sibylla dar nu sibylla romană, ci un cuvânt din perioada de mij­loc a l imbei greceşti , — căci numai acolo mb a fost conservat. — In ce stă însă caracterul sibilin al Sambelor, cum s'a ivit , cum s'a desvoltat şi până unde s'a răspândit acest cuvânt pe teritoriul român?

Astfel poezia populară ne conduce pe alt te­ren — acela al cercetărei folcloristice, la studiul întregei v ieţ i a poporului . Obiceiurile, datinele po­pulare au atras în u l t imul t imp în o mare măsură cercetarea ştiinţifică. Pentru teritoriul român a dat Marian material preţios, care acum aşteaptă să fie valorificat, să fie cercetat. Aici anume ne va arăta studiul comparat iv ceeace este nou şi ceeace este vechi, va deosebi nota individual română de ceea ce este romanic, va preciza ce este înrâurire orien­tală şi va scoate la iveală fondul general omenesc. Dacă urmărim acum problema mai departe vedem că anume dela noi din Austria a pornit şi s'a ac­centuat în u l t imul deceniu direcţia de a se da o deosebită luare aminte lucrurilor, obiectelor în-şi- le atunci când s tudiem cuvintele . Se cere anume acum cercetătorului e t imolog să nu se mărginească numai la a ne arăta istoria cuvântului , fără să se intereseze de obiectul , care este numit prin cuvânt; deasemenea arheologul nu se mai poate dispensa în studiu, de ajutorul, pe care cuvântul i-1 poate da.

A m â n d o u ă cercetările trebue să meargă mână în mână. Meringer şi Murko ne-au arătat că la Slavi i de sud casa şi lucrurile casei sunt de ori­g ină germană. Cum stau Românii în privinţa a-c e a s t a ? î n t â l n i m la ei t ipul de casă slav, pe cel ™—h;ar o H U aflăm la ei un tip propriu? Ştim

Nr. 38—1912. R O M Â N U L Pag. J 3

A t e n ţ i u n e ! Toate familiile româneşti cari au lipsă de cafea bună

sunt rugate a comanda din Fiume numai dela firma' românească F. A. Degan, care poartă mare luptă cu con­curenţii străini ţi se cuvine să-1 încurajăm fiind singurul român oare a înţeles acolo l ipsa unei firme româneşti.

Extras din preţcurentul firmei F. A . Degan din Fiume (postafiók nr. 163.)

Nr. 1 Kşr. 5 Kgr. Cafea crudă (neprăjită)

1 Santos flnă şi aleasă*) 10 Cuba flnă . . .

mai fină . . cea mai flnă mărgele . .

„ specialitate . lava aurie I-a . Ceylon flnă . .

„ mărgele plantaţie 28 Mocca arabă (adevărată)

106 „Victoria" (din 3 soiuri) .

12 14 15 16 21 24 26

Cor. fii Cor. fii

3-— 1 5 . -3-40 16-50 3 5 0 17-— 3 6 0 1 8 - -3-50 17-— 3-80 19 — 3-50 17-50 3-60 18-— 4 — 20-— 3-80 19 — 3-80 19 —

*) Unii comercianţ i vând cafea Santos colorată „lave*4 sub n u m i r e a de Cnba, Jamaica, Portorico, etc . ca să apară ieftină. — Degan însă n u profită de nepriceperea liman ni.

Pachetele se expedează cu posta de 5 kgr., franco şi cu rambursa, în cari se poate alătura şi „Deganin", Tea, Mandule, Stafide etc.

Cereţi preţcurent românesc gratis!

La tipografia „CONCORDIA" din Arad, strada Zrinyi nr. lja se află de vânzare frumosul ro­man, scris de marele filo-român BJÖRNSTJERNE : : : BJÖRNSON : : :

; „ M A R Y " : Traducere liberă de HOREA PETRA-PETRESCU.

Preţul unui exemplar 1 cor. + 10 fileri porto. La comande de 10 exemplare se expedează franco. : : Pentru România şi străinătate 1-20 Lei + 20 bani porto.

Fondat in anul 1885, Fondat in anul 1885,

„ T I M I Ş A N A " INSTITUT DE CREDIT ŞI ECONOMII, SOCIETATE P E ACŢII ÎN T I M I Ş O A R A ,

Centrala: T i m i ş o a r a - c e n t r u (Belváros) Piafa Balázs-tér Nrul 1 (Palatul Mocsonyi). Fi l ialele: B u z i a ş , — R e c a ş , — C i a c o v a , — D e t t a , — V i n ga. \ \

Capital propriu 2,600.000 cor. Depuneri 5,500.000 cor. Telefon: Centrala, Direcţiunea: Nrul 510. :-: Contabilitatea: Nrul 1149. Filiala Buziaş Nrul 10.

Filiala Recaş Nrul 14. Filiala Ciacova Nrul 16. Filiala Detta Nrul 26. Filiala Vinga Nrul 16.

Depuneri spre fructificare, despre cari elibe- ţ Depuneri până la 10.000 cor., după starea easei se plătesc şi fără abzlcsra. reazä libel. Adminis t rează depuner i cu ca

sete de economizare. Escomptează cambii ş acordă credite cambiale

cu acoperi re hipotecară. Plăteşte deponenţilor după mărimea sumei de­puse 4 şi jumătate şi 5 procente interese, fára

nici o detragere. ţ D ă avansuri pe efecte publice (Lombard). • • • X • • •

După toate depuneri le contribuita (darea) de • Acordă împrumuturi hipotecare pe case de închiriat interese o plăteşte insti tutul separat. • şi pe proprietăţi de pământ.

1

Pag. 14. R O M A N U L Nr. 38—1912 r• • • • • • • • • • • • • ^

Dacă suferi în dureri de stomac, 1 dacă eşti lipsit de apetit, dacă ţi-e rea mistuirea sau dacă ai dureri cari provin din aseasta, cum sunt dureri de dinţi, sgârciuri, arsuri, apăsare în stomac, iritaţie de vomare, greaţă, răgăieli, etc.

foloseşte:

Purgativul de fiere (epehajtó) de Rozsnyai,

care e cel mai bun mijloc pentru vindecare ki vreme scurtă, chiar şi în cele mai neglijate cazuri

de boală.

O sticlă costă 40 flleri; o duzină 4 coroane

80 flleri.

Se capătă la singurul preparator'

Farmacia

R O Z S N Y A Y M . A R A D .

J M A X I M I . "ÜTCJI-iCXjI fabricant de maşini, A R A D , strada Fábián László nrul 5 - 6 . Telefon nr.ff(

Schimbarea locomobilelor de treeraî. să umble singure, o efeptuesc în preţuri moderate, rJupă sistemele cele mai practice şi cunoscute cu lanţ. cu roate, şi cu ransmission. • • i

• i i

Totfelul de maşini pentru agricultori, preeum: p l ugu r i , grape, maşini de semănat, de tăiat nutreţ, de secerat, complete ie treerat cu aburi; Motor de oleiu brut sau cu benzină. Mai departe instalez totfelul de mori cu abur, mo­toare sau mori de apă, joagăre sau ferestreu, ţiglaris şi alte stabilimente mechanice tehnice după cele mai noui şi mai moderne si bine recunoscute sisteme. A se adresa la firma VULCUI . MAXIM, ARAD, str. Fábián László, lângă gara mare.

Ir. 38—1812. R O M A N U L Pag. lfr.

Í

•*• m'm m'm c Ş £ s > • ' • m'm

Nonă tipografie românească in Arad, strada Zrínyi Nr. la ,

î Tipografia „Concordia" J

Tipografia „Concordia"

Tipografia „Concordia" Roagă onoratul public românesc pentru binevoitorul sprijin,

atelier tipografie al ziarului „ROMANUL" şi al foii poporale a partidului, „POPORUL ROMAN"

Anunţă cu adânc respect onoratului public românesc in­trarea sa în activitate, în serviţiul cultural al neamului, stând la dispoziţia comitetului nostru naţional. :: • ::

Provăzută cu aranjament tehnic modern, care îi dă putinţa să execute lucrări a l e s e şi O O artistice în ale tipografiei, O O ^

i are afară de maşina măreţ cu care se tipăresc organele publicistice ale partidului nostru naţio- B

H

nai, încă două maşini, noi, apte pentru executarea ^ celor mai fine lucrări grafice :: :: :: ::

Tipărituri de bancă, tot soiul de tipărituri pentru birouri ţ i avocaţiale, invitări, anunţuri şi orice fel de tipăritură se execută solid, frumos şi se compută cu preţuri moderate la

Telefon pentru oraş şi interurban Nr. 750,

Pag. 16 R O M A N U L Nr. 38—191S.

I I A L B I N A CC institut de credit şi economii în Sibiiu.

A XXXIX-a încheiere a conturilor cu 31 Decemvrie 1911. ACTIVE. CONTUL BILANŢULUI. PASIVE.

Cassa în numărar Monete , Cambii de bancă . . . . . . . . . . Credite cambiale cu acoperire hipotecară . . Impr. hipot. în scrisuri fonciare 11.556,19841 Impr. hipotecare în numărar 433,978.97 Credite de cont-curent Credite personale

Avansuri pe efecte publice . . . . . . . Casele institutului, realităţi dela gara Braşov

si diverse realităţi de vânzare . . . . Efecte publice Acţiuni dela diverse bănci Efectele fondului de garanţie al scrisurilor fon­

ciare Efectele fondului de pensiune al funcţionari­

lor institutului Interese după efecte Mobiliar, amortizat Interese transitoare restante şi debitori . .

Coroane fii. 221,693 50

2,340 53 16.656,594 98

7.615,195 28

11.990,177 38 7.552,128 47 1.455,042 80

53,350 —

600,974 77 3.549,098 —

204,250 —

495,990

251,2151— 33,475|70

13,963 35

50.695,489 76

Capital societar: 15,000 acţiuni â Cor. 200

Fondul de rezervă al acţionarilor . . . . Fondul de garanţie al scrisurilor fonciare . . Fondul special de rezervă Fondul de pensiune al funcţionarilor . . . Depozite spre fructificare Fondul „Parteniu Cosma" . Scrisuri fonciare cu 5 % în florini în circu-

laţiune 612,000 — Scrisuri fonciare cu 5 % în coroane în circu-

laţiune 6.404,000 — Scrisuri fonc. cu 4 V / o în circul. 2.416,000 — Scrisuri fonciare eşite la sorţi în circulaţiune Cambii de bancă reescontate Diverse conturi creditoare Dividende neridicate Interese anticipate pro 1912 Interese transitoare de scrisuri fonciare . Profit net

Coroane

3.000,000 770,000 500,000

95,577 758,250

24.815,383 42,218

fii.

29 90 53

9.432,000 248,500

6.091,524' 3.982,433

3,436 315,255 140,263 500,646

50.695,489

43 53

52 75 81

76

DEBIT. Coroane fii.

Interese: pentru depoz. spre fructificare 1.000,71116 pentru scrisuri fonciare . 394,507 69 pentru împr. luate pe efecte 31,148-17 1.426,367 02

Spese: 214,512-09

Bani de cvartir 39,480 — Imprim, registre, porto div. 42,668-80 Maree de prezenţa . . 10,144 — 306,804 89

Contribuţiune: 73,740-61

1 0 % dare de inter, dela dep. 100,071-12 178,811 73 Profit net 500,646 81

2.407,630 45

S i b i i u , la 31

CONTUL PROFIT şi P E R D E R E . CREDIT.

Interese: dela cambii de bancă dela cred. camb. cu acop. dela împrum. hipotecare . dela efecte publice . . dela credite personale dela credite de cont-curent dela avansuri pe efecte \

Proviziuni Chirii Profit la monete . . . .

hip. 757,438 51 381,628 34 720,859-34 145,10178 149,588 12 221,29328

3,472 22

Coroane fii

2.379,381 10,099 16,451

1.697

2.407,63045

59 19 92 75

Cosma, m. p. director executiv. IOSif Lissai, m. p. contabil-şer*. D I R E C Ţ I U N E A :

Dr. E. Roşea, m. p. St. Stroia, m. p. A. Lebu, m. p. Dr Beu, m. p. Dr. L. Lemény, m. p.

Subsemnatul comitet am examinat conturile prezente şi le-am aflat în deplină regală şi în consonanţă cu registrele in­stitutului.

S i b i i u , la 15 Februarie 1912.

COMITETUL DE SUPRAVEGHIERE : Mateiu Voileanu, p. m. Dr. V. Bologa, m. p. Ioan Henteş, m. p. Victor Fincu, m. p E. Verzar, m. p.

TIPARBL OTOGRAHH „CONCORDIA" ARAD.