Napoleon BonaparteNapoleon BonapartePlecarea în EgiptPlecarea în Egipt

„Ideile sunt fonduri care nu aduc castig si

dobanda decat in mainile talentului”

Rivarol

• ... În 5 martie 1798, Talleyrand si Bonaparte vor avea de la Directorat decizia de a cuceri Egiptul potrivit planurilor concepute intre 1776 – 1779. Iar debarcarea trebuia sa aibe loc cel mai tarziu in debutul lui iulie din cel putin trei motive: a) corpul expeditionar sa nu fie handicapat de revarsarea Nilului; b) corpul expeditionar sa beneficieze de vanturile dominante favorizand traversarea din Franta (de la Toulon, etc.) la Alexandria, in Egipt; c) corpul expeditionar sa beneficieze de conditii favorabile pentru a urca pe cursul Nilului.

• Era, totusi, un risc: o anume descentralizare ce putea duce la esec in masura in care ea implica fractionarea transportului in 4 convoaie, concret acestea urmand sa plece de pe coasta Provensei, de pe langa Genoa, de la Civitavecchia si din Corsica. Or, jonctiunea acestor convoaie s-ar fi putut traduce prin distrugerea expeditiei, cu precadere in cazul interventiei Marinei Regale (engleze). Nu s-a petrecut insa astfel, fiind vorba si de sansa dar si de rute si timpi stabiliti in asa fel incat flota franceza sa aibe parcursul „curat” pana la debarcarea prevazuta.

• Au ajuns in Egipt, la Alexandria, 171 piese de artilerie, din care 35 de tunuri de asalt, 72 tunuri de campanie, 24 de obuziere, 40 de mortiere, toate asigurate cu munitie pentru circa 300 de trageri. Mai fusesera incarcate sute de carucioare, de scari de asalt, aproape 600 de mii de saci de pamant, mii si mii de lopeti, tar nacoape, securi, precum si 27 de forje din care 20 forje de campanie.

• Bonaparte va ridica ancora de aici la 18 iunie cerand cap-compas Alexandria, in Egipt. Va avea din nou sansa, aceeasi providentiala sansa care l-a insotit in intreaga sa cariera. Cum secretul debarcarii la Alexandria fusese foarte bine pastrat, nefiind facuta nici o indiscretie, si cum englezii stiau de preparativele francezilor pentru o anume expeditie pe care o presupuneau insa la Neapole, in Sicilia, in Portugalia, in Irlanda, dar nu in Egipt, o importanta flota engleza condusa de amiralul Nelson a fost trimisa in Mediterana sa atace si sa distruga flota expeditionara franceza.

Sfârşit